Să nu mă laşi nicicând pradă ispitei
De-a mă încrede-n propriile puteri,
Să-mi flutur steagul fals al reuşitei
Bazându-mă pe faptele de ieri.
Să nu mă laşi cuprins de mreji străine,
Nici să cârtesc, crezând că sunt ceva,
Ci-ntotdeauna să Te văd pe Tine
În tot ce sunt şi ce voi fi cândva.
Să nu mă laşi să cad în alergarea
Ce-mi stă ‘nainte! Drumul către cer,
Înseamnă luptă, crez şi renunţarea
La tot ce-i vechi, la tot ce-i efemer.
Să nu mă laşi atunci când pierd drumeagul
Şi rătăcesc prin dogme de doi bani,
Refă Părinte-n dragoste, şireagul
Frăţiei, ce-a fost rupt de mii de ani.
Şi să nu laşi ca mintea-mi blestemată,
Să Te renege-atunci când mi-este greu,
Când mă cufund în lumea idolatră,
Să-mi aminteşti ce Eşti şi ce sunt eu.
Să nu mă laşi să plâng în neputinţă,
Ci întreită forţă Tu să-mi dai,
Să pui…
Vezi articolul original 104 cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 