21 Martie

„Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?” Iov 38:31

Dacă suntem tentaţi să ne lăudăm cu abilităţile noastre, măreţia naturii ne poate arăta cât de firavi suntem. Nu putem mişca cea mai mică stea şi nu putem întârzia nici măcar una din razele dimineţii. Vorbim despre putere, dar cerurile râd de încumetarea noastră. Când Găinuşa, un mănuchi scânteietor de stele, străluceşte în nopţile primăvărarice, noi nu o putem opri, şi când se ridică Orionul, iar anul este legat în frânghiile iernii, noi nu putem să ne eliberăm de puterea lui îngheţată. Anotimpurile se succed după orânduirea divină. Întregul neam omenesc nu le poate schimba orarul. Doamne, ce este omul? In domeniul spiritual, ca şi în natură, puterea omului este limitată.

Când Duhul Sfânt trezeşte bucuria în suflet, nimeni nu ne poate întrista. Toată răutatea şi priceperea omului este neputincioasă în faţa puterii dătătoare de viaţă a Mângâietorului. Când El vizitează o biserică şi o reînviorează, nici cei mai înverşunaţi duşmani nu pot rezista; ei pot ridiculiza lucrarea, dar nu o pot opri aşa cum nu pot opri ascensiunea Găinuşei. Dumnezeu vrea, şi se împlineşte. Pe de altă parte, dacă Domnul, în înţelepciunea şi dreptatea Sa, orbeşte un om şi acesta cade pradă păcatului, cine îl poate elibera? Numai Dumnezeu poate să topească gheaţa morţii spirituale de pe un individ sau un popor. El dezleagă frânghiile Orionului, şi nimeni altcineva n-o poate face. Ce binecuvântare că o poate face!

O, fie ca El să facă o minune în seara aceasta! Doamne, alungă iarna din sufletul meu şi adu primăvara în loc. In ciuda tuturor eforturilor mele, eu singur nu pot să-ţi scutur sufletul de moarte şi amorţeală, dar Ţie toate lucrurile îţi sunt cu putinţă. Am nevoie de puterea ta cerească, de razele iubirii Tale, de lumina harului Tău — acestea sunt Găinuşele mele. Sufăr din cauza păcatului şi ispitirii — acestea sunt semnele prevestitoare ale iernii mele, teribilul meu Orion. Doamne, lucrează o minune în mine şi pentru mine. Amin.

C.H. Spurgeon

Ești bucuria mea și-a mea iubire

Ești bucuria mea și-a mea iubire
Ești sprijinul meu tare în nevoi
Ești scutul sfânt în vremi de pustiire
Și pace când în juru-mi e război.

Ești pâinea mea când sunt la strâmtorare
Și apa vie-n arșița cea grea
Mi-ai fost și-mi ești cetate de scăpare
Și stâncă de-ancorare-n vreme rea.

Tu ești puterea ce mereu mă ține
Ești Cel ce-n slăbiciune mă-ntărești
Ești Domnul meu ce-mi faci atâta bine
Și niciodată nu mă părăsești.

Nu-mi întorci spatele în încercare
Ci mă ridici atunci când sunt căzut
Mi-aduci Isus balsam de vindecare
Și mă mângâi atunci când sunt bătut.

Tu-ai scris în dreptul meu cândva Viață
Cu litere de foc acolo-n cer
Și-ai ridicat norul cel greu de ceață
Căci nu ai vrut într-un ungher să pier.

Tu ai umplut întreaga mea ființă
De dragoste de râvnă și de dor
M-ai copleșit cu-a Ta bunăvoință
Și-ntre dușmani mi-ai fost apărător.

Ești fericirea mea pentru vecie
Ești soarele meu drag și luminos
Întreaga mea viață Ți-o dau Ție
Prieten minunat Isus Hristos.

Puiu Chibici  

Poți oare-n încercare grea?

Poți oare-n încercare grea?
Să spui, dar fără să cârtești
Ești drept în hotărârea Ta!
Tu Doamne nicicând nu greșești.

Poți oare când ești pedepsit?
Și amară-ți este viața ta
Să spui,”Da merit, am greșit
Ești drept în hotărârea Ta!”

Și-atunci când ești sărac lipit
Iar alții în belșug trăiesc
Tu, care ai un mic venit
Poți spune Doamne-Ți mulțumesc?

Nu e ușor în ceasul greu
Când norii stau deasupra ta
Să zici,”Te laud bun Dumnezeu
Și facă-Ți-se voia Ta!”

E-un mare har să poți primi
La fel ca Iov, și încercări
Și credincios ca el să fii
Printre batjocori și ocări.

Ajută-mă Părinte bun
Să fiu mereu mulțumitor
Și-n orice timp să pot să spun.
Că pentru toate-Ți sunt dator.

Puiu Chibici 

10 Martie

„Omul… are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.” Iov 14:1

Înainte de a adormi, ne-ar face foarte bine să ne amintim adevărul textului din seara aceasta; ne-ar putea ajuta să ne eliberăm de lucrurile pământeşti. Nu este nimic plăcut în a-ţi aminti că nu eşti imun în faţa necazurilor, dar acest gând ne poate umili şi ne poate ajuta să nu spunem ca psalmistul în textul de dimineaţă „Când îmi mergea bine, ziceam: Nu mă voi clătina niciodată” (Psalmi 30:6). Ne-ar putea împiedica să ne înfigem rădăcinile prea adânc în pământul acesta, fiindcă vom fi transplantaţi curând în grădinile cerului. Să ne amintim cât sunt de fragile binecuvântările pământeşti. Dacă ne amintim că toţi arborii pământului sunt însemnaţi pentru securea tăietorului, nu vom mai fi atât de doritori să ne clădim cuiburile în ei.

Am iubi cu dragostea care aşteaptă moartea şi numără despărţirile. Cei dragi ai noştri ne sunt împrumutaţi, şi s-ar putea ca în clipa următoare să fim nevoiţi să-i înapoiem Dătătorului. Acelaşi adevăr este valabil şi pentru bunurile noastre. Bogăţiile îşi întind aripile şi zboară. Sănătatea noastră este la fel de precară. Asemeni florilor din câmp, nu trebuie să credem că vom înflori întotdeauna. Există o vreme pregătită pentru slăbiciune şi boală când va trebui săL lăudăm pe Dumnezeu prin suferinţă, nu prin activitate.

Nu există nici o cale de scăpare din faţa săgeţilor necazului; dintre puţinele noastre zile, nici una nu este ferită de durere. Viaţa omului este ca un pahar cu vin amar; cel care caută bucurie în el ar face mai bine să caute miere într-un ocean de apă sărată. Iubite cititor, gândeşte-te „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). Aci moliile rod totul, şi „hoţii le sapă si le fură” (Matei 6:19), dar dincolo bucuriile sunt eterne şi veşnice. Cărarea necazului este drumul spre casă. Doamne, fă din gândul acesta o pernă pentru toate frunţile obosite!

C.H. Spurgeon

Dacă spui că ești în viață

Dacă spui că ești în viață
Și ai duh de la Isus
Nu te lăuda la oameni
Nu te crede mai presus.

Fii smerit și caută-ntr-una
Să îi placi lui Dumnezeu
Că vor fi și zile-n care
Îți va fi pe cale greu.

Dacă vrei să-ți fie bine
Când pe cale-naintezi
Ține mijlocul cărării
De-acolo poți să veghezi.

Stând pe marginea cărării
Vei fi lipsit de speranță
Și riscul e foarte mare
Să n-ai pic de siguranță.

Dacă vrei să ai credință
Nu privi la slăbiciuni
Domnul este biruință
Crede că face minuni.

Orice boală ai avea
Și durerea-oricât de mare
Dumnezeu are putere
Să te scape de-ncercare.

Dacă cauți doar confort
Și-ai vrea totul ca-n palate
Nu te înșela amice
Nu te înșela tu frate.

Pe cale nu e doar soare
Pe ea sunt și spini și nori
Nu-i doar zi de sărbătoare
Nu vor fi numai culori.

Dacă spui că ești în viață
Și trăiești pentru Isus
Nu-ți dori comoditatea
Nu-ți va da nimic în plus.

Caută să fii smerit
Și în vorbe și-n purtare
Și Dumnezeu îți va da
Har și binecuvântare.

 Samuel Ghiran 

Doamne, Stăpân al Lumii, de-ar fi să-ti cer ceva

Doamne, Stăpân al Lumii, de-ar fi să-ti cer ceva,
Stii bine că n-as cere o viată linistită,
Ci mai-de-grabă Doamne o inimă smerită
In care să domnească senină, PACEA TA !

Un trai fără de lupte, senin, nu mi-ar plăcea,
Căci îmi doresc, o Doamne, o inimă-ndrăzneată,
Si care la nevoie e tare si semeată,
Nădăjduind în Tine si în Puterea Ta !

Pe cei răi nu-ti cer Doamne, să-i iei din calea mea,
Găsindu-i pe cărare, dă-mi harul să-i îndrept,
Putere si RĂBDARE să le întorc privirea în Sus, spre Golgota.

Al Cerurilor Rege să cer ce-as mai putea ?
Comori sau bogătie ? Cât le dispretuiesc !
Dă-mi fericirea Doamne, pe SEMEN să-l IUBESC,
Cu-a dragostei comoară TU umple-mi inima !

Sabina Wurmbrand

1 Martie

„O piatră… aleasă, scumpă.” 1 Petru 2:6

Asemeni râurilor, care se îndreaptă toate spre mare, desfătările toate se îndreaptă spre Prea Iubitul nostru. Privirea Sa străluceşte mai tare decât soarele. Frumuseţea feţei Sale este mai plăcută decât orice floare. Nici o mireasmă nu întrece suflarea gurii Lui. Diamantele pământului şi perlele mării sunt nişte nimicuri în comparaţie cu valoarea Sa. Petru ne spune că Isus este preţios, dar nu ne poate spune exact cât de preţios, pentru că nimeni nu poate cântări valoarea darului neasemuit al lui Dumnezeu. Cuvintele nu pot exprima valoarea pe care o are Domnul Isus pentru poporul Său, şi nici nu pot spune cât este El de necesar mulţumirii şi fericirii lor.

Credinciosule, nu ai fi acum înfometat şi îndurerat dacă Domnul nu ar fi cu tine? Poate să fie soare, dacă Christos se ascunde, lumea întreagă este întunecată, iar dacă este noapte şi „Luceafărul strălucitor de dimineaţă” apune, nici o altă stea nu mai poate lumina. Cât de pustie ar fi lumea fără Domnul! Dacă El se ascunde, florile din grădinile noastre se ofilesc. Fructele cad, păsările îşi încetează cântecul şi furtuna ne distruge speranţele. Toate luminile pământului la un loc nu pot lumina dacă Soarele Dreptăţii se întunecă. El este Sufletul sufletelor noastre, Lumina luminilor noastre, Viaţa vieţilor noastre.

Dragă cititorule, ce ai face în lumea aceasta fără El, ştiind că te aşteaptă o bătălie în fiecare zi? Ce ai face seara, când vii obosit şi istovit, fără părtăşia cu Christos? Binecuvântat să-I fie numele! El nu ne va lăsa să luptăm singuri, fiindcă Isus nu-i uită niciodată pe cei care-I aparţin. Gândeşte-te cum ar fi viaţa ta fără valoarea Celui care ne îmbogăţeşte.

C.H. Spurgeon

Dis de dimineață

Dacă dis de dimineață
M-am trezit la viață iar,
Raza lină de pe față
Îmi vestește și mă-nvață
Că-i o nouă zi de Har.

Iar lumina de la soare
Ce pătrunde peste tot
Nu-io pură întâmplare
Ci-i un Har așa de mare
Încât să-l descriu nu pot.

Iar că ochi-mi pot să vadă
Tot ce este-n jurul meu. .
E-o puternică dovadă
Ființa mea să se încreadă
Tot mai mult în Dumnezeu.

Să aud, să am vorbire
Să mă mișc și să gândesc. .
Nu-i noroc nici nimerire
Ci pătruns de-a Ta uimire
Știu că-i Harul Tău Ceresc.

Chiar din zorii dimineții
Să fiu Doamne, cercetat
Să deschid Cuvântul Vieții
Să-nțeleg ce-au scris profeții
Este-un Har nemeritat.

Să mă-ncred în Tine Tată
Care din iubire-ai dat
Pe-al Tău Fiu fără de pată
Pentru lumea vinovată
S-o salveze din păcat…

Căci la cea mai grea răscruce
La momentul stabilit
Fiul Tău muri pe-o cruce
Iar jertfirea Lui aduce
Viață nouă, gratuit.

Crucea-i locul care-mparte
Orișicui un nou destin
Dă mahrama la o parte
Și spre viața fără moarte
Îi croiește-un drum senin.

Ce izvor de fericire
Curge din al Tău Calvar
De salvare și iubire
Împăcare, mîntuire
Toate ni le-ai dat în dar…

Căci iubirea-l urmărește
Pe-orice suflet apăsat
Ce se-toarce, se căiește
Mântuirea Ta primește
Ca pe-un Har nemeritat.

Bucuria e deplină,
Viața nu e în zadar
Ne-ai scăpat de orice vină
Și spre Țara de lumină
Mergem mântuiți prin Har.

Astfel dis de dimineață
Sufletul mi-e împlinit
Căci Cuvântul Tău mă-nvață
Duhul Tău îmi dă povață
Să fiu bun necontenit.

Ziua mi-o încep cu Tine
Și mă-nchin Tată Ceresc. .
Știu că Harul Tău mă ține
Fiincă Te gândești la mine. .
Tată drag, îți mulțumesc!

Daniel Hozan

Viața mea

Viața mea nu-i doar un soare,
Și să zâmbesc mereu, nu pot,
Dar și atunci când plâng și doare,
Dacă îL am pe El, am tot!

Viața mea nu-i doar pe munte,
Căci mă trezesc și-n vale jos,
Dar și acolo El mi-e punte,
Și tot ce sunt, sunt prin Hristos!

Viața mea nu-i doar putere,
Căci eu mai simt și slăbiciuni,
Dar și prin cruntă sfâșiere,
El mă ridică prin minuni.

Viața mea nu-i doar pasiune,
Căci uneori focul mi-e stins,
Dar când Îl chem prin rugăciune,
Atunci prin har sunt reaprins.

Viața… nu, nu-mi aparține,
Căci nu-i a mea, i-am dat-o Lui!
Nu sunt perfect, dar ce mă ține
E îndurarea Tatălui!

Lucian Cazacu

Duh de viață

Duh de viață, Duh preasfânt,
Ne păstrează-n legământ,
Ne adună la altar
Și ne umple vasul iar.

Duh de pace, Duh de sus,
Fă-ne asemeni lui Isus!
Ne învață să trăim,
Ne învață să murim.

Duh măreț, putere dă,
Martori vii și sfinți ne fă
Și ne poartă, Vânt divin,
Cum vrei Tu, dar mai deplin.

Duh Sfânt binecuvântat,
Udă locul însetat
Când tânjim cu dor nestins
După cerul necuprins.

Duh, ce darnic daruri dai,
Pune fapte-n noi și grai,
Rodul sfânt și-un caracter
Coborât de sus din cer.

Duh prea’nalt și înțelept,
Drumul strâmb tu fă-ni-l drept,
Rugăciunea fără foc
Să-și primească sfântul „șoc”.

Duh de har dumnezeiesc,
Arde-n noi tot ce-i firesc,
Ne convinge de păcat
Și de gândul vinovat.

Sfinte Duh, din El, prin El,
Pentru El și cu sfânt zel,
Să ne porți și să ne ții
De acum și-n veșnicii!

Lucian Cazacu