Întotdeauna…

Întotdeauna ne-ai purtat
Din biruință-n biruință
Stăpâne, ne-ai binecuvântat
Cu generozitate Tu ne-ai dat
Tot ce era de trebuință.

Întotdeauna ai venit
Când Te-am chemat la încercare
Venind la timpul potrivit
O vindecare am simțit
Și iar trăit-am o splendoare.

Întotdeauna înverzești
Ce e uscat în viața noastră
Părinte, ne însuflețești
Nu cu reclame sau povești
Ci cu atingerea-Ți măiastră.

Întotdeauna ne ghidezi
Să nu ne-abatem spre pierzare
Asupra noastră priveghezi
(Sunt milioane de dovezi)
Și ștergi și falsa acuzare.

Nicicând nu ne-ai împovorat
Ci-ai ușurat dificultatea
Și zi de zi ne -ai cercetat
Și din iubire ne-ai mustrat
Când nu am apărat dreptatea.

Întotdeauna ne-ai ferit
De vreun pericol mic sau mare
În Tine ne-am adăpostit
Când vântul groaznic s-a pornit
Sau când a fost vreo frământare.

Ocrotitorul nostru ești
Zi de zi, în orice vreme
Metodele-Ți dumnezeiești
Prin care Tu ne fericești
Au anulat grele dileme.

Că-ntotdeauna noi găsim
La Tine turnul de scăpare
O, Tată, mult Te prețuim
Și pe genunchi Îți mulțumim
Cu cea mai ‘naltă adorare.

George Cornici

22 Ianuarie

Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele care sunt printre copacii pădurii?” Ezechiel 15:2

Aceste cuvinte sunt pentru umilirea poporului lui Dumnezeu. Ei sunt numiţi via Domnului, dar cu ce sunt ei mai buni decât ceilalţi? Au devenit roditori prin bunătatea lui Dumnezeu, fiindcă au fost sădiţi într-un pământ bun. Domnul i-a sprijinit de zidul sanctuarului, şi ei rodesc spre slava Lui; dar ce ar fi fără Dumnezeu? Ce ar fi dacă influenţa continuă a Duhului Sfânt nu ar face roade în ei? Credinciosule, învaţă să lepezi mândria, fiindcă nu ai loc pentru ea. Orice ai fi, nu ai motive să te mândreşti.

Cu cât ai mai mult, cu atât îi datorezi mai mult lui Dumnezeu, şi nu trebuie să te mândreşti cu ceea ce datorezi. Gândeşte-te la originea ta; întoarce-te de unde ai pornit. Gândeşte-te ce ai fi fost fără harul divin. Gândeşte-te cum eşti acum. Conştiinţa ta nu-ţi reproşează nimic? Nu ai o mie de greşeli care să stea în faţa ta şi să-ţi spună cât eşti de nevrednic să te numeşti copilul Său? Şi dacă El te-a făcut ceva, nu ai învăţat deja că numai harul Său te-a schimbat? Credinciosule, ai fi fost un mare păcătos dacă Dumnezeu nu te-ar fi transformat. Tu, care eşti atât de mândru de adevăr, ai fi fost la fel de mândru de minciună dacă nu ai fi fost salvat prin har.

De aceea, nu te mândri cu ceea ce aparţine de fapt harului lui Dumnezeu. Odinioară, nu aveai nimic al tău, în afară de păcat şi nefericire. Ciudată mândrie, să te lauzi cu ceea ce ai împrumutat! Nu eşti decât un sărman cerşetor, depinzând de bunătatea Mântuitorului tău; viaţa ta se stinge dacă nu este împrospătată din izvorul vieţii lui Isus, şi încă te mai mândreşti! Să-ţi fie ruşine, inimă josnică!

Meditaţii C. H. Spurgeon

18 Ianuarie

Rămâne deci o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” Evrei 4:9

Cât de diferită va fi starea credinciosului în ceruri faţă de ceea ce este aici! Aici s-a născut pentru trudă şi lacrimi, dar în pământul nemuririi oboseala nu există. Dornic să-şi slujească Stăpânul, vede că puterea nu îi este pe măsura zelului. Strigătul său constant este „ajută-mă să Te slujesc, Doamne.” Dacă este totuşi activ, are mult de lucru; nu prea mult pentru voinţa sa, dar mai mult decât destul pentru puterile sale, aşa că va striga „nu sunt obosit de muncă, ci în muncă”. Creştine, zăduful oboselii nu durează o veşnicie. Soarele este aproape de apus. Va răsări din nou, cu o strălucire mai mare decât îţi poţi închipui, pe un pământ în care vei sluji Domnului tău zi şi noapte, fără să oboseşti.

Aici, odihna este parţială; acolo, ea este perfectă. Aici, creştinul este mereu tulburat, fiindcă simte că nu-şi poate atinge ţinta. Acolo, el se va odihni; va ajunge pe vârful muntelui. Va urca până la plinătatea lui Dumnezeu. Mai sus nu se poate urca. O, lucrătorule istovit, gândeşte-te că te vei Odihni o veşnicie! Poţi să-ţi imaginezi? este o odihnă veşnică, o odihnă care „rămâne”. Aici, dorinţele cele mai nobile poartă pecetea morţii, florile cele mai frumoase se ofilesc, băutura cea mai bună ajunge la drojdie, păsările cele mai gingaşe cad străpunse de săgeata Morţii, zilele cele mai plăcute se transformă In noapte şi bucuriile cele mai puternice sunt urmate de durere; acolo, totul este nemuritor.

Harpele nu se tocesc, coroanele nu ruginesc, ochii nu slăbesc, vocea nu se pierde şi inima nu se tulbură. Fiinţele nemuritoare trăiesc într-o veşnică desfătare. Fericită va fi ziua când tot ce este muritor va fi „înghiţit de viaţă” (2 Corinteni 5:4) şi Sabatul veşnic va începe!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Cuvântul Vieții

Cuvîntul scump și dulce
Lăsat pe fila Sfîntă
E raza de speranță
În lucrurile sfinte
Venite din înnalt
Din cerul dimineții
Din slava așteptată
Din patria iubirii
Din țara lui Isus.

Deschide numai una,
O filă și citește
Și vei vedea puterea
ce schimbă viața-ți tristă
Într-o adîncă pace
a Duhului de viață
Venit din Dumnezeu.

Trezise-va în tine
Speranța bucuriei!
Cînd printr-e versuri sfinte
Te va întâlni Isus
Și de-L primești în tine
În orice zi prin viață
Vei regăsi cărarea
și noua ta viață.

Viața transformată
e numai rezultatul
Pocăinței tale
și mersul cel curat
bazat pe cartea Sfântă
și-apoi ca rezult
Ne v-antâlni cu Slavă
și Gloria Iubirii
Cel ce e VIU ȘI VEȘNIC
HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Cristian Ataman 

14 Ianuarie

Am putere să izbăvesc.” Isaia 63:1

Înţelegem prin cuvintele „să izbăvesc” întreaga lucrare de mântuire, de la prima dorinţă sfântă la sacrificiul complet.
Cuvintele sunt „multum in parvo” — mult în puţin. Într-adevăr, toată mila se cuprinde într-un singur cuvânt. Christos nu are numai „putere să izbăvească” pe cei care se căiesc, El este în stare să facă poporul să se căiască. El îi va duce în cer pe cei care cred; dar, mai mult decât atât, El are putere să le dea inimi noi şi să pună credinţă în ele. El are putere să-i facă pe cei care nu iubesc sfinţenia să o iubească, şi să-i constrângă pe dispreţuitorii Numelui Său să-şi plece genunchiul înaintea Lui. Aceasta nu este totul, fiindcă puterea divină se vede şi în ceea ce urmează.

Viaţa unui credincios este o serie de miracole înfăptuite de puternicul Dumnezeu. Tufişul arde, dar nu se consumă. El este destul de puternic să-şi ţină poporul sfânt după ce El i-a făcut aşa, şi să-l păstreze în teama şi adevărul Lui până când le consumă existenţa spirituală în cer. Puterea lui Christos nu îl părăseşte pe credincios şi nu îl lasă să lupte singur, fiindcă Cel care a început „această lucrare bună în voi o va isprăvi până în ziua lui Isus Christos” (Filipeni 1:6). Cel care a făcut să încolţească primul germene de viaţă în sufletul mort prelungeşte existenţa divină şi o întăreşte, până când distruge orice urmă de păcat, şi sufletul iese din pământ, desăvârşit în glorie.

Credinciosule, aici găseşti încurajare. Te rogi pentru cineva iubit? O, nu renunţa, fiindcă Christos are „putere să izbăvească”. Tu nu ai putere să învingi răul, dar Domnul este atotputernic. Prinde-te strâns de braţul Său şi lasă-L să lucreze cu toată puterea. Te tulbură păcatele tale? Nu te teme, fiindcă puterea Sa îţi este de ajuns. Fie că începe cu alţii sau cu tine, Isus are „putere să izbăvească”. Cea mai bună dovadă se află în faptul că el te-a salvat pe tine. Cât de mulţumitor ar trebui să fii că El nu are putere să distrugă!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Credința nu ne înșeală

Credința sădită în noi
Știm bine: nu ne înșeală
Ne poartă spre viața de-apoi
Învinge necaz și nevoi
Nu-i doborâtă de boală.

Poate străbate-un deșert
Și poate urca un munte
Efectul ei este cert
Convinge total nu vreun sfert
Peste vid face punte.

Ne-aduce bucurii din dureri
Înveselind inima tristă
Îmbrățișând-o ne dă puteri,
Din sânu-i curg adieri,
La focul intens rezistă.

Îi este soră iubirea
Împreună minuni fac
Unde-a fost întâlnirea?
Le-a trimis Nemurirea
Pentru suferinzi este leac.

Prin ochii ei vedem glorii
Ce-s doar în spațiul ceresc
Ne-a dat atâtea victorii!
Cu ea slujesc slujitorii
Și-oricând, oriunde-o vestesc.

Nimic n-o poate învinge
Nu-i clătinată de-un val
Alină pe cel care plânge
Când vin îndoieli le stinge,
Ne-ajută s-ajungem la mal.

Siguranța născută în noi
În Ea își are izvorul
Prin Ea devenim eroi
Și-nvingem în orice război
În Ea ne e viitorul.

În noi credința e vie
(Minunile sunt dovezi)
Ea nu e doar teorie
Ne leagă de-Mpărăție
Învinge și foc și zăpezi.

Avem nevoie de Tine
Credință, ceresc giuvaer!
Suflul Tău ne susține
Să te urmăm se cuvine
Pân’ vom ajunge în Cer.

George Cornici

6 Ianuarie

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” 1 Petru 5:7

Este uşor să ne alinăm durerile când ştim că El se îngrijeşte de noi. Creştine, nu-ţi dezonora credinţa printr-o înfăţişare veşnic îngrijorată. Vino şi aruncă-ţi povara asupra Domnului. Te clatini sub o greutate pe care Tatăl nu o simte. Ceea ce ţi se pare o povară zdrobitoare, este un fir de nisip pentru El. Nu există o mângâiere mai mare decât aceea de a sta liniştit în mâinile Domnului, cunoscând numai voia Lui. O, copil al suferinţei, fii răbdător. Dumnezeu nu te-a uitat în grija Lui iubitoare. Cel care are grijă de vrăbii îţi va împlini toate nevoile. Nu te lăsa pradă disperării. Speră, speră mereu. Ridică braţele credinţei peste marea necazurilor, şi luptă cu nefericirea.

Există Cineva care se îngrijeşte de tine. Ochiul Său este aţintit asupra ta, inima Sa bate pentru durerile tale, şi mâna Sa atotputernică te va ajuta în nevoie. Cel mai întunecat nor se va risipi sub lumina îndurării Lui. Cea mai întunecoasă noapte va lăsa locul dimineţii. Dacă faci parte din familia Sa, El îţi va lega rănile şi îţi va vindeca inima rănită. Nu te îndoi de harul Său din cauza necazurilor tale, ci crede că El te iubeşte în vremurile de tulburare, ca şi în timpurile fericite.

Ce viaţă liniştită şi senină ai avea dacă L-ai lăsa pe Dumnezeu să-ţi poarte de grijă! Cu puţin ulei în ulcior, şi o mână de făină în ladă, Elisei a supravieţuit foametei, şi tu vei face la fel. Dacă Dumnezeu se îngrijeşte de tine, de ce te mai îngrijorezi? Poţi să te încrezi în El în privinţa trupului, dar nu şi în privinţa sufletului? El nu a refuzat niciodată să-ţi poarte poverile; El nu s-a clătinat niciodată sub greutatea ta. Vino, deci, suflete; leapădă-te de griji, şi lasă-ţi toate poverile în mâna bunului Dumnezeu.

Meditaţii C. H. Spurgeon

E nevoie de timp

29 decembrie

Text: Psalmul 48

Dumnezeule, la bunatatea Ta ne gandim.

 Psalmul 48:9

Eram impreuna cu un prieten, in drum spre un magazin de
produse metalo-chimice, cand am decis sa ne oprim putin la o
cafenea, sa servim o prajitura. In timp ce stateam de vorba,
prietenul meu s-a oprit si mi-a aratat un afis fixat pe peretele din
spatele tejghelei. El continea peisajul unui lac linistit. Un tata si
fiul lui pescuiau dintr-o barca cu vasle, cand inca abia mijea de ziua
si o pacla usoara mai persista deasupra apei. Totul era tacut si
linistit. Barca statea nemiscata pe apa linistita, iar cei doi pescari
priveau doua plute nemiscate pe lacul netulburat. Linistea si ne-
miscarea mi-au lasat o impresie coplesitoare. In coltul acestui afis
erau tiparite aceste patru cuvinte: E nevoie de timp.

Acele patru cuvinte suna pentru noi ca si cand ar fi intr-o limba
straina. Tindem sa acceleram in viata asa cum facem si cu masinile
noastre pe autostrazi – gonind mai tare decat ar trebui. Vietile
noastre sunt estompate de activitati frenetice. Suntem pe „banda de
viteza”, gonind cu viteza maxima pe care ne-o permit trupurile si
mintile noastre. Facand lucrul acesta, deseori uitam de Dumnezeu.

Da, cu toate ca activitatile care impreuna alcatuiesc viata sunt
importante, ele incluzand munca noastra si activitatile din biserica,
este posibil sa-L fi lasat pe El undeva intr-un ungher prafuit. Va
trebui sa reducem viteza si sa facem ceea ce a facut autorul
Psalmului 48. El s-a gandit la Dumnezeu si la bunatatea Lui. Si
lucrul acesta ia timp.

Daca crezi ca tu nu ai timp sa te opresti din cand in cand din
goana vietii, mai gandeste-te. Mai presus de toate, Dumnezeu te
vrea sa-ti faci timp pentru El. – D.C.E.

In mijlocul cursei vietii agitate,

Zarul mortii se arunca-n eter.

Traim pentru lucruri in timp incadrate,

Uitand ca sunt umbre ce pier.” – D.J.D.

Timpul petrecut cu Dumnezeu
este o investitie in eternitate
.

Painea zilnica

Drumul spre intelepciune

14 decembrie

Text: Eclesiastul 11:5-8; 12:13, 14

„Temete de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui Aceasta este datoria oricarui om.(Eclesiastul 12:13)

Cineva a spus: „Un pesimist vede tunelul ; un optimist vede lumina de la capatului tunelului; dar un realist vede tunelul, lumina de la capatul tunelului si tunelul urmator”. Scriitorul cartii Eclesiastul a fos un realist care a vrut ca si noi sa vedem viata asa cum este ea in realitate si s-o traim conform intelepciunii divine .

J.I.Packer spune ca baza reala a intelepciunii e in primul rand recunoasterea faptului ca o mare parte din ceea ce se intampla in lume este lipsita de sens. Atunci cand ne scoatem ochelarii care ne fac sa vedem totul in roz, vedem lipsa de finalitate , moartea care secera totul, raul care infloreste- pe scurt, pare ca si cum Dumnezeu ar fi pierdut controlul.

De indata ce ne oprim si punem intrebari cu privire la caile lui Dumnezeu, spune Packer, suntem gata sa invatam intelepciunea Lui, care inseamna a sti ce trebuie sa facem atunci cand suntem completamente incurcati de tunelurile vietii, care par sa nu se mai termine Si ce inseamna lucru acesta?

Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui(Eclesiastul 12:13) Sa ne inchinam Lui cu reverenta si sa nu-i spunem in rugaciune mai mult decat avem de gand sa infaptuim (Eclesiastul 5:1-7) Sa facem binele(3:12)
Sa traim raspunzatori pentru faptele noastre!2:14 Sa ne bucuram de viata cand Dumnezeu ne da prosperitate(7:14) Sa muncum din greu (9:10) si sa ne bucuram de agonisirea noastra(2:24)

Drumul spre intelepciune este o atitudine realista cu privire la viata si aceeptarea ca exista intrebari fara raspuns Drumul spre intelepciune nu inseamna sa primim o explicatie , sa-l intrebam pe Dumnezeu ce vrea sa facem-apoi sa facem prin credinta.~D.J.D.~

Multe lucruri vad in viata
Care nu-s la locul lor;
Ajuta-ma ca voia Ta s-o fac
.”

Cel mai nobil gand care se poate salaslui

in mintea omului este responsabilitatea

pe care o are fata de Dumnezeu. – Daniel Webster

Painea zilnica