De-i viu Isus în viața ta…

De-i viu în viața ta
Mereu Îl vei cinsti
El te va ajuta
Și-n paza Lui vei fi.

De-i viu se va vedea
Pe față și-n priviri
Să rabzi tu vei putea
Și palme și jigniri.

Lăuntru-ți va fi plin
De sfântă bucurie
În loc de-adânc suspin
Va fi speranță vie.

De L-ai primit cândva
Și-a fost vreo nepăsare
Pe gânduri nu mai sta
Deschide-i o intrare.

El stă la ușă blând
Mai bate înc-odată
Să intre cu un gând
Să-ți schimbe viața toată.

Va reveni cu har,
Cu revelații noi
Și îți va spune iar
De viața de apoi.

De-i viu Isus acum
În traiu-ți de pribeag
Cu El vei fi pe drum
Și-Ți va fi foarte drag.

Păstrează-L ne-ncetat
În calea spre Cetate
Căci El ți-a-ncredințat
Un trai cu demnitate.

De-i viu în viața ta
Vei răspândi ce-i scris
Pe Mire-L vei urma
Va fi real, nu vis.

George Cornici

Isaia 53

Cine-a crezut în ce ni se vestise?
Că tot era de Tatăl plănuit?
Cine-a știut că tot ce El decise
Puternicul Sau braț a-ndeplinit?

Că Fiul Său a fost trimis din slavă
Ca Miel de jertfă pentru-al nost’ păcat. .
El a crescut ca o odraslă slabă
Ca un lăstar într-un pământ uscat.

N-avea vreo frumusețe oarecare
Nici străluciri privirea să ne-atragă
Nimic n-avea a Lui înfățișare
Ca să ne placă, să ne fie dragă.

Disprețuit și părăsit de oameni
(Deși El numai bine-a-făptuit. .
Lovit și chinuit de cei mai zdraveni)
Om al durerii și năpăstuit.

Obișnuit cu-atâta suferință
Și-atât dispreț. . ce tristă panoramă
Că fața-ți întorceai a neputință
Iar noi de loc nu L-am băgat în seamă.

Dar El purta a noastre suferințe
Și-a lumii-ntregi durere L-a strivit
Iar noi rosteam în inimă sentințe:
” E pedepsit de Domnul și smerit. .”

Dar El, pentru a noastre-ntregi păcate,
A fost străpuns și fost-a chinuit
Și pentru făr’delegea lumii toate
De însuși Dumnezeu a fost zdrobit.

Pedeapsa care pace ne aduce,
Căci Domnul ne dorise mântuiți,
Făcu să cadă-asupra Lui la cruce
Prin a Lui răni suntem tămăduiți.

Noi rătăceam cu toții, fiecare
Ca niște oi departe de păstor
Domnu-a făcut, pe El să cadă tare
Nelegiuirea noastră-a tuturor.

Când a fost chinuit cu barbarie
El n-a vorbit, ci a tăcut profund
Ca și un miel dus la măcelărie
Ca oaia-n fața celora ce-o tund.

Prin apăsare luat și judecată
Oricui să creadă-aceasta i-a fost greu:
C-a fost, pentru păcate, șters deodată
Și omorât pentru poporul meu.

Iar groapa-I între răi se nimerise
Și-a Lui mormânt la loc cu cel bogat
Măcar că nici un rău nu săvârșise
Și-n gura Lui minciuni nu s-au aflat.

Domnu-a găsit cu cale să-L zrobească
Prin suferință pentru-al nost’ pacat
Dar după ce avea să se jertfească
El va trăi din nou nelimitat.

Vedea-va o sămânță minunată
De ucenici, urmași ai Harului
Și-a Domnului lucrare ca răsplată
Mereu va propăsi în mâna Lui.

Vedea-va-al muncii rod dimensiune
Și sufletul I se va-înviora
Prin cunoștința-I Robul Meu va pune
Pe mulți în starea unde Domnu-i vrea.

Și va lua asupra Lui povara
Nelegiuirilor celor nevrednici
De-aceea partea Lui va fi comoara
So-mpartă cu ce mari și cei puternici.

Fiindcă s-a dat pe Sine Însuși morții
Fiind pus la număr cu cei blestemați
Purtând păcatu-ntreg schimbat-a sorții
Căci Se rugase pentru vinovați.

Daniel Hozan

Doar trei zile…

Doar trei zile, doar trei zile… și Cel, ce-I Viața tuturor,
Va deschide a Vieții file – în El, răscumpărat popor,

Pe calea îngustă, luminată de un Divin Rege al Regilor,
Cu cântarea triumfală, vor merge-n gura leilor,

Vor pași-n cuptor aprins, ruguri și crucificări,
Știind, Iubirea-I de nestins, e a valorilor valori!

Doar trei zile, doar trei zile… Îți multumim Sfinte Împărate,
De Jertfa, și de a Vieții file – laude neîncetate,

Curgă-n râu, ce se extinde, iar rodul bucuriei sfinte,
Adore-n inima fierbinte: Iubirea unui Fiu; Părinte!

Universul ți se închine, Ție Creator Divin –
Cale, Viață și Lumină, te venerăm în veci! Amin.

Lidia Cojocaru 

Acceptând a Lui ofertă

Acceptând a Lui ofertă
(Fiul Omului jertfit)
Viața nu mai e incertă
Traiul fi-va fericit.

Acceptând făgăduința
Că, în veci, vom fi cu El
Va dispare neputința
Vom sluji ca Daniel.

Am simțit eliberare
Din vâpăi și din suspin
Ne-a adus asigurare
Că e cel mai bun destin.

Am lăsat în urmă viața
Fără sens și fără zel
Și i-am ascultat povața
De-a fi parte din Betel.

S-a sfârșit adânca noapte
S-a sfârșit tumultul greu
Ale Duhului Sfânt șoapte
Ne îndrumă pe traseu.

Ce edenică favoare!
Să fim fii de Împărat
Este făr-asemănare
Ce iubire-a demonstrat!

Pe cărare nu ne temem
De mulțimi de sfidători
Știm că-n Sfânta Țară mergem
La Unire și splendori.

Vom păstra în visterie
Ce-am primit, ce-am învățat
Și va fi căsătorie
Cu Mirele înviat.

Acceptând a Lui ofertă
Ne-am desprins de greul lut
Deplasarea este certă
Spre Stăpânul Absolut.

George Cornici

Pastrarea curateniei

Text: Psalmul 119:9-16

Cum îşi va ţine tanărul curată cărarea? îndreptandu-se după Cuvantul Tău.” Psalmul 119:9

Folosirea apei şi săpunului este esenţială pentru menţinerea curăţeniei şi igienei personale. Cei ce le neglijează, foarte curand ajung murdari şi nu vor mai fi acceptaţi în compania altora. Tot la fel, creştinii care neglijează Cuvantul lui Dumnezeu vor fi curand murdăriţi de relele din lumea aceasta. Pangărirea aceasta îi face nepotriviţi pentru părtăşia cu Domnul şi cu ceilalţi credincioşi. C.H. Spurgeon a spus despre un predicator că făcea baie de două ori pe zi. Cand a fost întrebat de ce face două băi pe zi, predicatorul a răspuns: „Fac două băi pe zi, deoarece nu pot să-mi permit să fac trei”. Spurgeon a făcut următoarea aplicaţie: „Dacă cei care iubesc Scripturile vor fi întrebaţi de ce citesc Biblia atat de des, trebuie să răspundă cinstit: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des”. El continuă să-şi exprime acordul cu cele spuse de Thomas â Kempis, care a zis, fără îndoială, referitor la Biblie: „Voi fi întotdeauna într-un colţ retras cu o carte în mană”. Spurgeon a subliniat că Biblia are un efect purificator asupra celor care o citesc şi o cred.


Psalmistul a pus întrebarea: „Cum îşi va ţine tanărul curată cărarea?” Apoi el răspunde: „îndreptandu-se după Cuvantul Tău. Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strang Cuvantul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Dacă cineva te va întreba de ce citeşti Biblia atît de des, oare poţi să-i răspunzi: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des?” Avem nevoie în mod constant de curăţirea făcută de Cuvantul lui Dumnezeu.– R.W.D.

Cuvant curăţitor şi preţios,
Făgăduinţa ta-i adevărată.
Adevărul Tău e mai frumos
Si-mi tine inima curată.
 „– Anonim

Dacă studiezi cu atenţie Cuvantul lui Dumnezeu, puterea Lui curăţitoare va curge prin viaţa ta

Painea zilnica

Rugăciune

Rugăciune, rugăciune, ceas preasfânt și minunat
Tu ești unda ce mă leagă de Eternul Împărat!
Rugăciune, ceas fierbinte, ce nu te-oi uita nicicând
Căci prin tine stau de vorbă cu al meu veșnic Stăpân!

Rugăciune, rugăciune, ești comoara mea aleasă,
Chiar în schimbul bogăției, nu aș da măcar un ceas,
Fiindcă totul ce se vede piere din această viață,
Însă tu rămâi cu mine… tu ești tot ce mi-ai rămas!

Zi de zi în rugăciune, când îmi plec genunchii mei
Eu vorbesc, iar El răspunde, chiar și atunci când este greu!
Când înalț spre ceruri ruga, ridicând ochii în zare,
Tata vine negreșit, dându-mi binecuvântare!

Și-apoi când vorbește El, eu ascult cu reverență,
Iar când El spune o dată, eu de două ori aud
Căci Cuvântul Lui cel veșnic este plin de existență
Și orice s-ar întâmpla, nu pot ca să mă ascund!

Rugăciune, rugăciune, viața sens nu ar avea
Nici măcar o mică parte, fără existența ta!
Tu ești tot ce mă susține ca să dovedesc putere,
Și credință, și răbdare până voi zbura spre stele!

Rugăciune, rugăciune darul cel mai prețios,
Nu voi renunța la tine, chiar dacă îmi va fi greu!
Doar prin tine-L simt aproape pe Domnul Isus Hristos,
Rugăciune, rugăciune, te voi prețui mereu!

Rugăciune cale sfântă, taină și mister ascuns,
Tu mă porți spre veșnicie, spre Mirele meu Isus!
Și mă rog ca orice om, într-o zi să te iubească,
Și să caute părtășia până-n Patria Cerească!

Andreia Ungureanu 

„Taticule, m-ai uitat!”

Text: Deuteronom 31:1-8

El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei”, pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cat de îngrozitor este să fii lăsat deoparte.
„Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică.” De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întîmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am gâsit-o aşteptîndu-mâ cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfîşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!” Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva – Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană” (Psalmul 34:15). Suntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează.


În orele acelea de singurătate, cand prietenii te-au uitat, cand încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mangaie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi” (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!”   – R.W.D.

Clipă de clipă păşesc cu Isus,
Clipă de clipă, am viaţă de sus.
Privind la El, o ce bucurie!
Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.”     – Whittle

TU poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată

Painea zilnica

Se scurge-atât de iute…

Se scurge-atât de iute
Viața ce-o trăim
Cu vrute și nevrute
Dar cum ne pregătim?

Vine-o zi și trece
Și-altele apar
Cum le vom petrece
În acest timp de har?

De-om lua aminte
La divinul sfat
Vom găsi cuvinte
Demne de-Mpărat.

Întrebări sunt multe
Și-așteaptă răspuns
Cine vrea s-asculte
Cu zel va fi uns.

Clipa următoare?
Nu contăm pe ea
Viața-i trecătoare
Bun miros să dea!

Prezentând ofrande
Tatălui slăvit
Vom vedea ghirlande
În Plaiul dorit.

Cu cârtiri și ceartă
Traiu-i deformat
Doar ocară poartă
Nu e acceptat.

Să-ngropăm invidii,
Asprimi s-alungăm
Astea sunt rezidii
Să nu le purtăm!

Să păstrăm comoara
Sfintelor umblări
Să cunoască țara
Binecuvântări.

Zilele trec iute
Unde merg? Nu știm
Dar vor fi pierdute
Dacă nu slujim.

George Cornici