Un Dumnezeu venit de sus!

Un Dumnezeu venit de sus!
În lumea asta atât de rea…
Dar fără El nu se putea?
Să nu mai credem în nimic?

A fost demult în cer un sfat,
Și o-ntrebare clar s-a pus:
Cine îl va răscumpăra pe om?
Nu a răspuns decât: Isus!

Un Dumnezeu pe tronul Său,
În cerul sfânt și plin de slavă,
Pe Diavol l-aruncat în hău,
Că vru acesta să domnească!

Iar după Diavol și alți îngeri,
Ce s-a găsit păcat la ei…
Au fost în cer atâtea frângeri,
De perfecțiuni și de eteri…

În mintea Lui de Dumnezeu
Acesta a făcut un plan!
Ca cerul să se completeze,
Dar cum așa? Cu care neam?

Cu stele, lumi și orizonturi,
Cu alți îngeri imperfecți?
Cu străluciri sau cu afronturi,
Puterilor cerești atleți?

Lăsă aceste toate planuri…
Și Dumnezeu alese omul!
Un chip al Lui cu noi elanuri,
Un suflet viu la fel ca Domnul!

Al nostru Dumnezeu știa,
Că cerul nu putu cuprinse,
Că peste mii și mii de ani,
El pe pământ Se coborâse…

Dar până atunci, într-o grădină,
Adam cu Eva au clacat!
Ei au primit atunci lumină,
Mâncând din el… aveau păcat!

Și de atunci până acum,
Lucrăm din greu acest pământ,
Și toți, cu mare greumânt,
Murim pe al vieții drum…

Satan crezu că dovedise
Lui Dumnezeu că omu-i slab…
El va alege-n scurta viață,
Din ăst motiv, ce-i este drag!

Dar omul a ales credința,
Pentru că sufletu-i tânjea…
Avea din El din Duhul slavei,
Din Dumnezeu avea viața…

Și astfel lupta se dădu,
Până când steaua a lucit!
În Betelemul din Iudeea
Din Cer un Dumnezeu venit!

Și astfel omenirea toată,
De la Adam pân’ la Isus
A mai primit o șansă-n plus,
Să nu aleagă viața moartă…

De ani și ani, de mii de ani,
Prin om, se umple veșnicia…
Iar Dumnezeu o dă cu drag,
Prin har să simtă bucuria!

Și astfel omul pe pământ,
Trăiește scurt și plin de boli,
Puține șanse, sărbători,
Dar tot alege pe Isus!

E Diavolul înfrânt pe veci!
Că planul omenirii sus
L-a împlinit Domnul Isus
Când s-a creat pământul!

El a răspuns cu viața Lui,
Ca omul să primească
O viață scurtă pe pământ,
Cu șansa să aleagă!

S-a pus garantul lumii-ntregi
Cu dor de veșnicie,
Venind în iesle, stând pe lemn,
Trăind în sărăcie…

Și astfel noi avem prin har,
Un mare dar, să știm ce-i viața!
Și să-L alegem pe Isus!
E Dumnezeu venit de sus!

Bulzan Marian Gigel 

Reclame

Comoara mea

Iubit Isus, comoara mea
Aș vrea spre Tine a zbura
Să trec de norii întunecați
Să fiu pe veci cu ai mei frați!

Tu care îmi cunoști viața
Și pașii mei când se opresc
În locul unde frații-n taină
Cu glasul lor Te preamăresc!

Tu care meriți toată lauda
Cunoști și inima zdrobită
Si sufletul care așteaptă
Înviorarea mult dorită…

Sunt mulți ce stau în așteptare
Și te cheamă pe Tin’ Isus
Să îi ridici din a lor stare
Să-i  urci pe stânca, tot mai sus!

Întinde-Ți mâna bun Părinte
Privește spre acel sărman
Ce trece azi prin suferință
Dă-i mângâierea Ta, ca dar!

E mare har când Tu Isuse
Cobori din ceruri între noi
Prezenta Ta cea glorioasă
Ne duce sus, dincol de nori…

Acolo unde-i fericire
Si bucurie-n Duhul Sfânt
Unde cu toți se închină
În fața Celui Veșnic Sfânt!

Îți multumim căci tu esti Tată
Și mângâiere la orfani
În mila Ta ne porți pe brațe
Până în  Noul Canaan!

Osana! Glorie! Mărire!
Răsună azi de pe pământ
Și mii de glasuri se înalță
Până la tronul Celui Sfânt!

Ți-aducem cinste si onoare!
Și îți mulțumim Isus iubit
Că-n dragostea Ta cea măreață
Un loc în cer ne-ai pregătit!

Pop Beniamin 

Ce mare har

De-ai învăţat s-admiri corola vieţii,
Să-i simţi în nări parfumu-i prea frumos,
Să-ţi faci o punte-n anii tinereţii
Spre cerul larg, spre Steaua dimineţii-
Ce mare har ţi-a dăruit Christos!

De-ai învăţat să urci cu crucea-n spate,
Să nu cârteşti pe drumul cel spinos,
Iar celui asuprit să-i faci dreptate
‘Ntorcând măcar vreun suflet de la moarte-
Ce mare har ţi-a dăruit Christos!

Ce mare har să vezi ce nu se vede,
Să-nveţi din tot ce alţii au uitat
Şi să păstrezi în suflet ce se pierde
Din taina-n care altul nu mai crede-
E harul lui Christos, nemeritat!

E-un har s-aduni fărâmituri de pâine
‘Nvăţând mereu din tot ce e frumos,
Să faci pe ape-un pod ce va rămâne,
Ca legătură între Dumnezeu şi tine,
Un har născut din harul lui Christos.

Mihai Ghidora 

Credinţa-n Dumnezeu

Credinţa mea în Dumnezeu
M-apropie mai mult de ceruri,
Mă ţine lângă sfântul har
Şi mă-ntăreşte-n grele vremuri.

Credinţa mea în Dumnezeu
E-un tainic dor mai sfânt, mai mare
Decât al zărilor hotar,
Crescut spre lumea viitoare.

Credinţa mea în Dumnezeu
E-un dar nemeritat în mine,
E-un legământ înscris pe veci
În dragostea ce-n piept rămâne,

E un izvor curat şi viu
În astă lume vinovată
Şi-n numele Iubirii Lui
Îmi curăţeşte viaţa toată.

Numai credinţa-n Dumnezeu
Mă ţine neschimbat pe cale
Şi mă-ntăreşte ne-ncetat
În dragostea Măririi Sale.

Mihai Ghidora 

Recunoștinţă

Îndrept cu gratitudine privirea
Spre cer, să mulţumesc pentru ce am
Și pentru că Ţi-am cunoscut iubirea
Când fără să Te știu, Te căutam…

Cuprinde-mi al meu suflet în căușul
Nemărginitei Tale îndurări
Și-ajută-mi să nu-mi pară greu urcușul
Spre patria de dincolo de zări!

Atât de-aproape-mi pare veșnicia,
Când m-ai făcut cu sufletul s-ating
Cuvântul Tău; apoi mi-ai dat tăria
Să lupt cu mine și să mă înving!

Am pace fiindcă mi-e iertată vina
Și-atunci când timpul mi se va sfârși,
Iar peste viaţă va cădea cortina,
Doresc în cer cu Dumnezeu a fi!

Laura Minciună 

Dimineața

Dumnezeule, Tu ești creatorul vieții,
Văd zi de zi minuni lăsate pentru noi.
Sufletu-mi se bucură-n răcoarea dimineții
Cântând iubirea Ta in zori de zi vioi.

Stelele se sting ușor, cerul ia viață
Culori cuprind iar bolta senină, fără nori;
Numai un cuvânt și iar e dimineață
E așa frumos încât simți că poți să zbori!

Doamne, Tu ești viața, ești esență,
Fără Tine e pustiu, nimic nu are sens.
Cea mai importantă e a Ta prezență
În viață și-n natură cu al lor armonizat mers.

Pacea îmi umple inima privind tabloul
Pictat de cer, de Domnul cu iubire
Pentru un muritor, eu primind cadoul
Fără vreun merit, plin de uimire.

Ferice de cei ce văd lucrarea zorilor,
Căci El va fii de partea lor până seara.
Iar ferice de cei ce cântă lumina norilor
Căci ei vor primi în cer, cum e promis, comoara.

Tată, nu mă depărta de Tine, ține-mă!
Nu mă lăsa să plec de lângă bucuria mea!
În tine mi-am pus încrederea, nu mi-e teamă
Știu ca pot învinge orice problema as avea!

Ești minunat, plin de putere, de neînvins,
Orice floare, orice ființă îți cunoaște vocea;
La auzul ei se clatină și voinici de neatins
Iar putini găsesc cu adevărat in ea pacea.

Bianca N 

Te-ai întâlnit vreodată cu Isus ?

După ce te întâlnești cu Hristos pe drumul vieții
Nu te lauzi pe la frați cu averi și cu palate
Ci vestești Cuvântul Sfânt fără teamă, fără frică
Îl vestești cu bucurie și cu autoritate.

Nu te lauzi cu excursii, ci te lauzi cu Hristos
Și cu Sfânta pocaință, nu cu banii adunați
Nu faci dezbinare-n turmă, nicidecum n-o rătăcești,
Nu-i alungi pe oropsiți și nu ai favorizați.

Când te întâlnești cu Domnul, Eul tău este strivit
Dacă nu s-a întâmplat, n-ai avut o întâlnire
Nu i-ai cunoscut puterea ci a fost alarmă falsă
Diavolul te-a înșelat, ți-a adus o amăgire.

Și tu mergi așa prin viață, alergând de-aici, acolo,
Fără să-ți pui întrebarea dacă a fost o schimbare
Ba, mai mult, asculți doar vorbe, vorbe goale, fără rost
Vorbe care într-o zi te vor duce la pierzare.

Nu te-ai consultat cu Biblia ci cu oameni învățați
Ascultata-i vorbe goale, vorbe aruncate-n vânt
Iar acum alergi prin lume îi bârfești pe frații tăi
Vreau să te întreb ceva, asta face un om Sfânt?

Adâncește-te-n Scriptură și-nțelege adevărul
Caută să te-ntâlnești cu Hristos, cu-adevărat
Când se va-ntampla aceasta, nu vei mai vorbi-n zadar
Ci ai să vestești Cuvântul cum e El, Sfânt și curat.

Nichifor Nicu 

Copacul toamnei

Mă gândesc, copacul toamna, cât are de suferit
Rămâne o siluetă cu sufletul dezgolit,
Frunzele nici nu-l întreabă dacă ar mai vrea să stea
Și privind copacul nostru, parcă văd povestea mea.

Am avut atâtea toamne când am rămas ca și el:
Fără prietenele frunze, doar eu și vântul stingher
Dar atunci când rămâi singur și când toată lumea pleacă
Poți să-l vezi pe Dumnezeu, mai bine ca niciodată!

N-aveam frunze și nici rod când m-a găsit Dumnezeu
Însă Lui nu i-a păsat, s-a oprit în dreptul meu
Și mi-a spus să cred în El, c-o să-aducă primăvară
Și toții se vor minuna că un ciot rodește iară.

Chiar așa s-a întâmplat cu copacul cel stingher
Primăvara următoare n-a fost unul ca și el!
Toamna prietenii-i spuneam că e bun doar pentru foc,
Însă Dumnezeu i-a spus: am să-te-înfloresc la loc!

Frații mei să știți că viața uneori o toamnă este
Frunzele ne vor pleca fără să ne dea de veste,
Dar de-l ai pe Dumnezeu, nădejdea să nu îți piară
Te va duce într-un loc unde-i veșnic primăvară.

Mirela Olteanu 

Fă- mă, Doamne

Fă- mă, Doamne, un vas de alabastru
Și umple- mă cu mir de nard curat,
Pentru ca, atunci când viața mea va fi făcută cioburi,
Mireasma, să umple locul în care m-ai pus.

Fă- mă, Doamne, lacrimi pe picioarele Tale
Și sărutări pe ele și pe fruntea Ta,
Căci vreau să mă închin înaintea Ta și să îți spun:
Ești bine venit în casa mea!

Fă-mă, Doamne, pămănt moale,
Pe care să rămănă urmele pașilor Tăi, atunci când vei trece,
Iar ele, să fie un reper
Pentru cei ce vor să Te urmeze.

Fă-mă, Doamne, copac cu frunze verzi,
Și trimite Vântul Tău cel Sfânt să le facă să fremete
Și prin freamătul lor, să spun că exiști.

Fă-mă, Doamne, izvor de ape vii și apoi,
Lasă- mă să devin fluviu,
Pentru ca, atunci când mă voi revărsa peste maluri,
Tot ce ating, să vină la viață.

Fă-mă toate acestea, dar mai presus de toate,
Atunci când ne vom întălni,
Fie ca vin eu, fie ca vii Tu,
Să-mi dai sărutarea Ta, iar eu să mă proștern din nou,
La picioarele Tale.

Mihăiță Ana

E ingropat trecutul meu

E ingropat trecutul meu,
In rana palmii Tale,
Si vina mea, pacatul greu,
Le-a sters pe veci chiar Dumnezeu,
Cu lacrimile Sale.

Am pironit si eu, hain
Iubirea… la Calvar,
Ti-am dat si eu sa bei pelin,
Dar Tu-ai raspuns din cruntul chin,
Cu Dragoste si Har.

Cuprins pe veci in Harul Tau,
Iti daruiesc azi viata,
Ma pune Doamne pe ilau,
Sa scoti din mine tot ce-i rau,
Sa-mi straluceasca fata.

Sa fiu un vas in casa Ta,
De cinste, pentru Tine,
Iar cei din jur prin viata mea,
Sa vada zilnic, Dragostea,
Sa vada ceru-n mine.

Alexandru Marius