Anotimpurile vieţii

În Primăvara vieţii,
Din vânt şi ploi prelunge
Avut-am fericirea
Smerit să mă înfrupt.
Dar Soarele dreptăţii,
Care pe toţi ajunge,
Îmi lumină trăirea
Cât putu El de mult.

Şi, astfel, a mea viaţă
Nu se sfârşi deodată,
Căci dragostea de Tată
Cu braţu-i m-a salvat
Din fără de speranţă
Şi de nebuna gloată,
Ce-nghite tot de-odată,
Fără de mestecat.

Când vara vieţii caldă
Se instalează, iată,
Furtună mai cumplită
Se-abate-asupra mea.
Când rece val mă scaldă,
Cu dreapta spre-al meu Tată
Strig – Taci! Fii liniştită! –
Şi văd iar slava Sa.

În Numele-I de pace
Şi sabie-nfocată
Înfrunt astfel furtuna,
Fără a pregeta,
Căci nu are ce-mi face
Vuirea cea turbată
Cât ţin către El mâna
Oricât s-ar agita!

George Dinu  

Condiţiile uceniciei

“Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte…, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14:26. 27. 33

Dacă cele mai apropiate relaţii ale vieţii intră în contradicţie cu cerinţele Lui, Isus Cristos spune că trebuie să se treacă la o ascultare imediată de El însuşi. Ucenicia înseamnă devotament personal şi înflăcărat faţă de o Persoană – faţă de Domnul nostru Isus Cristos. Există o mare diferenţă între devotamentul faţă de o persoană şi devotamentul faţă de principii sau faţă de o cauză. Domnul nostru nu a proclamat niciodată o cauză; El a proclamat devotamentul personal faţă de Sine însuşi. A fi ucenic înseamnă a fi un devotat rob din dragoste al Domnului Isus.

Mulţi dintre cei care ne numim creştini nu-i suntem devotaţi lui Isus Cristos. Nici un om de pe pământ nu are această dragoste înflăcărată pentru Domnul Isus daca nu i-o dă Duhul Sfânt. Noi Îl putem admira. Îl putem respecta şi-L putem venera pe El, dar nu-L putem iubi. Singurul care-L iubeşte cu adevărat pe Domnul Isus este Duhul Sfânt şi El este Cel care toarnă în inimile noastre însăşi dragostea lui Dumnezeu. De fiecare dată când Duhul Sfânt vede o ocazie de a-L glorifica pe Isus, El va lua inima, energia, întreaga ta fiinţă şi te va face pur şi simplu să arzi de devotament faţă de Isus Cristos.

Viaţa creştină este caracterizata de o creativitate morală şi spontană. De aceea ucenicul este pasibil de aceeaşi învinuire ca şi Isus Cristos – aceea de inconsecvenţă. Dar Isus Cristos a fost întotdeauna consecvent faţă de Dumnezeu; şi creştinul trebuie să fie consecvent faţă de viaţa Fiului lui Dumnezeu din el, nu faţă de nişte crezuri stricte şi bine înrădăcinate. Oamenii se dedică crezurilor şi Dumnezeu trebuie să-i scoată din prejudecăţile lor înainte ca ei să-I poată fi devotaţi lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Comoara mea

Iubit Isus, comoara mea
Aș vrea spre Tine a zbura
Să trec de norii întunecați
Să fiu pe veci cu ai mei frați!

Tu care îmi cunoști viața
Și pașii mei când se opresc
În locul unde frații-n taină
Cu glasul lor Te preamăresc!

Tu care meriți toată lauda
Cunoști și inima zdrobită
Si sufletul care așteaptă
Înviorarea mult dorită…

Sunt mulți ce stau în așteptare
Și te cheamă pe Tin’ Isus
Să îi ridici din a lor stare
Să-i  urci pe stânca, tot mai sus!  

Întinde-Ți mâna bun Părinte
Privește spre acel sărman
Ce trece azi prin suferință
Dă-i mângâierea Ta, ca dar!

E mare har când Tu Isuse
Cobori din ceruri între noi
Prezenta Ta cea glorioasă
Ne duce sus, dincol de nori…

Acolo unde-i fericire
Si bucurie-n Duhul Sfânt
Unde cu toți se închină
În fața Celui Veșnic Sfânt!

Îți multumim căci tu esti Tată
Și mângâiere la orfani
În mila Ta ne porți pe brațe
Până în  Noul Canaan!

Osana! Glorie! Mărire!
Răsună azi de pe pământ
Și mii de glasuri se înalță
Până la tronul Celui Sfânt!

Ți-aducem cinste si onoare!
Și îți mulțumim Isus iubit
Că-n dragostea Ta cea măreață
Un loc în cer ne-ai pregătit!

Pop Beniamin 

Direcţia disciplinei

“Dacă mâna ta cea dreaptă te face să te poticneşti, taie-o şi arunc-o de la tine; pentru că îţi este de folos să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în Gheenă.” Matei 5:30

Isus n-a spus că fiecare trebuie să-şi taie mâna dreaptă, ci: “Dacă mâna ta dreaptă te face să te poticneşti în umblarea ta cu Mine, taie-o”. Există o mulţime de lucruri care sunt perfect legitime dar, dacă vrei să te concentrezi asupra lui Dumnezeu, nu le poţi face. Mâna ta dreaptă este unul din cele mai bune lucruri pe care le ai, dar Isus spune că, dacă te împiedică să urmezi învăţăturile Lui, trebuie s-o tai.

Acest gen de disciplină este cea mai strictă dintre toate câte s-au impus vreodată asupra oamenilor. Când Dumnezeu schimbă pe cineva prin regenerare, caracteristica vieţii, începând de atunci, este infirmitatea. Sunt o sută şi unu de lucruri pe care nu îndrăzneşti să le faci, lucruri care, pentru tine şi pentru cei din lume care te cunosc, sunt ca mâna ta dreaptă sau ca ochiul tău; cei nespirituali întreabă: “Ce este rău în asta? Ce absurd eşti!” Totuşi, n-a existat niciodată nici un sfânt care să nu fi început viaţa cea nouă infirm.

Este mai bine să intri în viaţă infirm, dar plăcut în ochii lui Dumnezeu, decât să fii plăcut în ochii omului, dar olog în ochii lui Dumnezeu. La început, Isus Cristos, prin Duhul Lui, trebuie să te oprească să faci multe lucruri care pot fi perfect corecte pentru alţii, dar nu pentru tine. Însă ai grijă să nu foloseşti restricţiile tale pentru a critica pe altcineva.

Trebuie să începi viaţa cea nouă infirm, dar, în versetul 48, Isus ne dă imaginea unei vieţi împlinite în chip desăvârşit: “Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit”.

Oswald CHAMBERS

„Cine este acest Isus?”

Motto: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit
va trăi. Și oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul
acesta? ” ” Da, Doamne, I-a zis ea, cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu,
care trebuia să vină în lume. ” Amin! Ioan 11: 25-27.

Sunt și astăzi oameni care –
Ca în vremea ce s-a dus,
Se-ntreabă precum iudeii:
„Cine este acest Isus? „

În măiastra cuvântare –
Cea din ziua Cincizecimii,
Petru, pescarul de oameni,
El a deslușit mulțimii

Taina ascunsă din Scriptură –
Încă nedestăinuită,
Dar sfinților lui Dumnezeu
De acum descoperită;

Că Isus din Nazaret
Care a fost răstignit
Este Hristosul înviat,
Cel de David prorocit.

Și apostolii sunt martori
Ai învierii lui Isus
Care S-a înălțat și șade
La dreapta Tatălui de sus,

Mai presus de-orice putere,
De orice dregătorie,
De orice fel de stăpânire
Și de orișice domnie;

Și de orice nume care
S-ar putea găsi sub soare,
Nu numai în veacu-acesta
Ci, și-n cele viitoare.

E Cel Dintâi Născut din morți –
Pârga celor adormiți,
Nu-i sub cer alt nume-n care
Să putem fi mântuiți.

Dintr-o mulțime de frați
El e Cel Întâi Născut,
El e-Începutul zidirii –
Prin El toate s-au făcut.

E Hristos Mântuitorul
Cel vestit prin profeții,
Domnul Păcii de pe tronul
Veșnicei Împărății.

E Fiul Celui Preaînalt,
Dumnezeul nostru tare,
Venit să ne izbăvească
De mânia viitoare,

Cel venit să mântuiască
Pe cei ce erau pierduti,
Și să scoată din robie
Pe cei în păcat căzuți;

Să poarte povara lumii,
Să-ndure păcatul greu,
Iar prin Jertfa de pe cruce
Ne-a împăcat cu Dumnezeu.

Pentru noi, S-a dat pe Sine
Ca preț de răscumpărare,
Să fim un norod al Lui
Curățit de-orice întinare;

Să ne putem înfățișa
La chemarea Lui divină,
Sfinți și fără de prihană
Curățiți de orice vină.

Dumnezeu L-a înălțat
Mai deasupra tuturor,
L-a făcut să fie Domn
Și al nost’ Mântuitor

Ca să dea lui Israel –
Dar și neamurilor toate,
O pocăință adevărată
Și iertarea de păcate.

Dumnezeu ne-a mântuit
În dragostea-I de omenire,
Nu prin faptele făcute
De noi în neprihănire,

Ci prin îndurarea și botezul
Cu apă și prin Cuvânt,
Și prin înnoirea noastră
Făcută de Duhul Sfânt.

Și de-om trăi în curăție
Și o viață de credință,
De rămânem veghetori
Și statornici în credință,

De vom împlini Cuvântul
Și vom lucra cu folos.
Fiecare vom vedea
Mântuirea lui Hristos.

Mărturisiți-L pe Isus
Orișiunde veți putea,
Lăudați Numele Lui
Fiindcă dacă vom tăcea,

Pietrele vor prinde viață
Și vor mărturisi mereu,
Că Isus este Hristosul
Și Fiul lui Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Sfânta dimineaţă

Cum noapte‎a-i risipită dimineaţa,
‎Când ziua-ncepe să-şi reverse zorii,
La fel şi noi păşi-vom spre viaţă,
Schimbând aceste corturi provizorii.

Chiar dacă gemem încă-n neputinţă
Şi morţii hâde-i îmbrăcăm veşmântul,
Noi nu ne clătinăm, avem credinţa
Că nu ne va-nghiţi pe veci pământul.

Chiar dacă mai săpăm aici morminte,
L-al lor hotar nu moartea e stăpână;
A fost de Domnu-nvinsă înainte,
Tăria ei se-opreşte la ţărână!

Ne bântuie urgia, e-ntuneric,
E-ngenunchiată lumea de o boală,
Dar crezul nostru nu-i un vis himeric,
Avem nădejdea care nu înşală!

Vom fi treziţi în sfânta dimineaţă,
Când ne-or cuprinde-ai morţii reci fiorii
Şi vom renaşte la cereasca viaţă, ‎
‎În veşnicii, în nevisate glorii.

Olivia Pocol

Să ajungi acolo unde moare dorinţa personală şi trăieşte renunţarea sfântă

“Veniţi după Mine.” Marcu 1:17

Una dintre cele mai mari piedici în calea venirii la Isus este faptul că ne găsim ca scuză temperamentul nostru. Noi facem din temperamentul şi din dorinţele noastre naturale bariere în calea venirii la Isus. Primul lucru pe care-l descoperim când venim la Isus este că El nu acordă nici o atenţie dorinţelor noastre naturale. Noi avem ideea că putem să-i consacrăm lui Dumnezeu darurile noastre, însă nu poţi consacra ceea ce nu este al tău; există un singur lucru pe care-l poţi dărui lui Dumnezeu şi acesta este dreptul tău asupra ta însuţi. Dacă îi cedezi lui Dumnezeu dreptul tău asupra ta, El va face din tine un experiment sfânt.

Experimentele lui Dumnezeu întotdeauna reuşesc. Semnul unui om sfânt este creativitatea lăuntrică ce izvorăşte din predarea loială în braţele lui Isus Cristos. In viaţa unui sfânt există întotdeauna acest izvor uimitor de viaţă originală: Duhul lui Dumnezeu este o fântână cu apă care izvorăşte continuu, rămânând mereu proaspătă. Credinciosul realizează că Dumnezeu este Cel care creează situaţiile şi de aceea el nu se jeleşte, ci se abandonează fără rezerve în braţele lui Isus.

Nu încerca niciodată să faci un principiu din exponenta ta; lasă-L pe Dumnezeu să fie la fel de creativ şi original cu alţi oameni, cum este cu tine. Dacă I te dedici lui Isus şi vii la El când îţi spune “Vino”, El va continua să spună “Vino” prin tine; vei trece prin viaţă reproducând ecoul acestui “Vino” al lui Cristos. Acesta este rezultatul în fiecare suflet care a renunţat la sine şi a venit la Isus. Am venit eu la Isus? Vreau să vin acum!

Oswald CHAMBERS

Distantarea fratii mei…

Distantarea fratii mei e lucrarea celui rau
Ne schimba convingerea ca sa suferim din greu
Caci el nu-i interesat sa-i slujim lui Dumnezeu
Ca s-avem viata sfanta ci, sa pacatuim mereu.

Distantarea fratii mei ne-a adus multora frica
Nu de Dumnezeul mare ce-ngrijeste si furnica
Ci de microbi si infectii care desi nu zic nimica
Ne inunda organismul si ne-opreste harmonica.

Distantarea fratii mei interzice sa dam mana
Ne aduce-ngrijorarea si ne tulbura gandirea
Prietenia intrerupe sub pretext ca-mbolnavirea
Ne distruge sanatatea si rapeste revenirea.

Distantarea fratii mei ascunde in ea durere
Bunici de nepoti separa luand orice mangaiere
Caci nesiguranta frange chiar intinsele aripioare
Ce tandretea o exprima cu drag si cu-nflacarare.

Distantarea fratii mei partricipa si la-adunare
Cand privim in jur crestinii si ‘ntre ei e distantare
Te privesc din departare mimand mana. Salutare!
De se-apropie prea mult calca frana. Distantare!

Distantarea fratii mei este virus agresiv, periculos
Tine la distanta frate, sotie, copil; parinte politicos
De te uiti atent spre dansul citesti chipul manios
Distantarea iti vorbeste sa te-opresti ca ii nervos.

Distantarea fratii mei face pe-un crestin fatarnic
Poti spune despre iubire atuni ii vorbesti zadarnic
Vorba ta nu il transforma sufletu-i legat amarnic
De pacat, de judecata si de-aceea-i samavolnic.

Distantarea fratii mei rupe relatii, partasii fratesti
Ea sustine ca in case sunt adevarate trairi ceresti
Ca Biserica s-a nascut intre oamenii duhovnicesti
Cand adunati in odaie sus se rugau in limbi ceresti.

Distantarea fratii mei zdrobeste omul dinlauntru
Distruge mijlociri fratesti, sufletul si duhul nostru
Desparte de ce-i frumos si astfel cugetul nostru
Ajunge in necredinta si apoi, devine-un monstru.

Nu acceptati distantarea ca ne-ingheata cugetul
Lasati Duhul sa-ncalzesca fiinta noastra, sufletul
Astfel vom ramane uniti toti implinind Cuvantul
Si vom mostenind Imparatia cu Isus Preasfantul.

 Petru Coman 

Aş vrea

Aş vrea precum o frunză
Se lasă dusă-n vânt
Să fac şi eu întocmai
Ce-mi spune Duhul Sfânt.

Asemeni unei păsări
Aş vrea cu glasul meu
Să ‘nalţ divine-acorduri
Mereu spre Dumnezeu.

Cum marea îşi cunoaşte
Locaşul pân’ la ţărm
Aşa eu vreau întocmai
S-ascult de la meu Domn.

Aşa cum luna-n noapte
Îşi dă lumina sa
Aş vrea pe cei pierduţi
Să-ndrum pe calea Ta.

Aşa cum Fiul Tău
Muri pe cruce-n chin
Aşa vreau şi eu viaţa-mi
Să Ţi-o dedic deplin.

Corina Ungureanu 

Psalmul 27

Domnul îmi e lumina, mântuirea,
Orice-ar veni, de cine să mă tem?
De-a lungul vieții, El mi-e sprijinirea,
De cine să port frică, dacă-L chem?

Cei răi când înspre mine-naintează
Să mă mănânce, ca porniți din Iad,
Mă prigonesc, dar Dumnezeu lucrează,
Vrăjmașii mei se clatină și cad.

Chiar de-ar veni puternică oștire,
În jurul meu, nu m-ar înfricoșa,
Dorind ca să-mi ridice războire,
Încredere deplină voi avea.

Un lucru de la Domnul cer fierbinte
Din inimă, și mult eu mi-l doresc:
În Casa Lui, în locurile sfinte,
Întreaga viață vreau să locuiesc.

Privind la frumusețea Lui cea mare,
Să nu mă satur s-o examinez,
Și de-al Lui Templu fără-asemănare,
Să fiu uimit și să mă minunez,

Căci în coliba Lui mă ocrotește
În ziua de necaz prin valea-adâncă,
Acoperișul Lui mă-adăpostește
Și mă va înălța din nou pe stâncă.

Peste vrăjmașii ce mă înconjoară,
O, Doamne, capul iar mi-ai înălțat
În Cort Îți voi aduce jerfe iară,
Cu trâmbițe cântând, vei fi lăudat.

Ascultă-mi Doamne glasul când Te cheamă,
Când inima cu Tine se consultă,
Al meu lăuntric freamăt ia-l în seamă,
O, Doamne Bun, ai milă și m-ascultă!

Iar inima, din partea Ta îmi zice
C-o voce dulce, lină ca de flaut:
“Să-mi cauți Fața și vei fi ferice”
Și-ntruna Doamne, Fața Ta o caut;

Dar nu-Ți ascunde Fața pentru mine,
Și cu mânie nu mă-ndepărta,
O, Domnul Mântuirii, strig spre Tine,
Ajută-mă Te rog, nu mă lăsa!

Căci tatăl meu și mama mea, văd bine
Mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
Învață-mă cărarea către Tine
Când am vrăjmași, Tu mă povățuiește.

Nu mă lăsa nicicând să fiu o pradă,
La bunul plac potrivnicilor mei
Când vin la martori mincinoși grămadă,
Și suflă asupriri fără temei.

O, dacă n-aș avea încredințare,
Atâta timp cât încă voi trăi,
Că bunătatea Domnului cea mare,
Vedea-voi pe pământul celor vii.

Nădăjduiește-n Domnul ce lucrează,
Fii tare ca o stâncă-n orice vreme,
Iar inima mereu ți-o-mbărbătează,
Nădăjduiește-n Domnul, nu te teme.

Daniel Hozan