Mă-ncred în Tine

La Tine Doamne îmi găsesc scăparea;
Nu pot să fug ca pasărea în munți.
În Tine eu am totul, viața și mișcarea,
Din fragedă pruncie până-n perii cărunți.

Să-și încordeze cât vrea cel rău arcul,
Săgeți să-și pregătească, să tragă pe ascuns;
Mă-ncred în Tine, căci nu-i nimeni altul,
Care să-mi fie scut de nepătruns.

Când temeliile celui neprihănit se surpă,
Tu rămâi Domn, în Templul Tau cel Sfânt.
În ceruri Ți-ai întins un scaun de domnie,
Și cercetezi pe fii oamenilor pe pământ.

Căci Tu ești drept, și Tu iubești dreptatea,
Iar astăzi eu privesc la Fața Ta.
Nădăjduind că-Ți voi vedea bunătatea,
Și-n ziua când credința mi-o vei încerca.

Dany Căpătan

Izbucnesc în mine râuri

Izbucnesc în mine, Doamne,
Râuri mari de bucurie,
Şi-n adâncă închinare
Mă predau cu totul Ție.

M-ai umplut de mângâiere,
Sus mi-ai ridicat obrazul;
Mi-ai dat viață şi putere
Şi-ai îndepărtat necazul.

Copleşită mi-e făptura
De iubirea Ta deplină;
Cântă inima şi gura
Frumusețea Ta divină.

Te ador, Isuse dragă,
Eşti odihnă, fericire,
Eşti comoara mea întreagă,
Tu eşti sens şi împlinire.

Când privesc la Tine, Doamne,
La lucrarea Ta măreață,
Bucuria mă cuprinde,
Lacrimile curg pe față.

Să cunoască lumea toată:
Cel ce se încrede-n Tine,
Nicidecum şi niciodată
Nu va fi dat de ruşine!

Paula D 

Aleg să cred

Aleg să stau pe scaunul din urmă,
Ca rob netrebnic, de iubire dus,
Să plec zâmbind când viața mi se curmă
Spre adevărul-unul, cu Isus.

Să nu mă-mbăt cu artă și știință
Când mă înșală cu-al pierzării plan,
Aleg să fiu ostaș în pocăință,
Slujbaș umil, în haină de mirean.

Se varsă tot trecutul peste mine
Când îmi întorc privirea spre Sodoma;
Cum n-am nimic din tot ce-mi aparține,
Aleg, ca Pavel, drumul către Roma.

Înțelepciunea m-a chemat pe nume,
Aleg să-i cer povață și s-ascult:
Să mă desprind cu inima din lume,
Lumescul om ca să-l iubesc mai mult.

Aleg o zi ce mi-a adus credința
Și-o-mbrac în vălul timpului întreg;
Cât voi avea în inimă putința,
În fiecare zi, să Te-nțeleg,
Preabun Stăpân, îmi prosternez ființa,
Că m-ai iubit și m-ai lăsat s-aleg.

Viorica Mariniuc 

Cu viaţa-n contratimp

Am azvârlit cu diamante-n apă
Şi m-am certat ades cu Dumnezeu,
Credeam că-s “pietre”-n clipa mea mioapă,
Urcând pe-anevoiosul meu traseu.

Trecutul mă chema cu oarbe gânduri
Să mă aşeze-n sumbrul lui tablou,
M-ademeneau iuzii printre rânduri
Şi tresăre‎am la cel mai slab ecou.

Eu am râvnit la-a zorilor dulceaţă,
Să sorb din cupa florilor nectarul,
Să mă desfete locuri cu verdeață,
Mi-erau străine jertfa şi altarul.

Fugeam de ceasurile-nsingurării,
De ploile şi vântul toamnei reci,
De-ogorul sfânt, de sarcina lucrării,
De văile cu stânci, spinoase, seci.

Dar am văzut că lumea mea se schimbă,
Deşi m-am agăţat de-un anotimp,
Pendulul pe cadran ‘napoi se plimbă,
Iar eu eram cu viaţa-n contratimp.

Şi Te-am rugat să-mi reînvii prezentul,
Să-mi muţi privirea ‎de la ce-a trecut,
Azi nici nu-mi pot descrie sentimentul,
Văzând comoara timpului pierdut.

Cu braţele deschise, cu-amândouă
Îmbraţişez viaţa-n orice clipă,
Şi o privesc din perspectivă nouă,
N-o să mai fac din anii mei risipă.

Am înţeles că toate au o vreme,
Că nu mai este timp ‎de târguieli,
Mă voi supune voii Lui supreme
Stând pe făgaşul sfintei rânduieli.

Olivia Pocol

Cercetează-mi inima

Înaintea Ta vin astăzi, Doamne
Vreau iertarea Ta să o primesc
Vreau să și Te doresc cu bucurie
Pe Tine, Domnul meu
Numai lângă Tine am speranță
Doar prin Tine pace eu găsesc
Tu ești, Doamne-al meu izvor de viață
Ce curge tot mereu.

Umple-mi, Doamne toată viață mea
Astăzi numai de prezența Ta
Te rog, Doamne…
Și te rog frumos, nu mai pleca
Cercetează-mi astăzi inima
Te rog, Doamne

Inima mea, Doamne-Ți mulțumește
Că de robul Tău, Te-ai îndurat
Și se-nchină azi cu bucurie
Te laudă ne-ncetat.
Bunătatea Ta nemărginită
Să-mi zdrobească inima din piept
Să te laude în orice clipă
Aceasta îmi doresc

Mângâierea Ta să mă-nsotească
În călătorie pe pământ
Și când lupta o să se sfârșească
S-ajung în Cerul Sfânt.
Asta-i, Doamne ultima dorință
Să-Ți slujesc oricât de greu ar fi
Știu că-n clipa când vine furtuna
Nu mă vei părăsi

Nichifor Nicu 

Mulțumesc!

Referințe1 Tesaloniceni 5:18 Evrei 13:5

Pentru Soarele dreptății,
Inima, lumina vieții,
Gândul bun al dimineții,
Pentru toate spun ca sfinții:
Mulțumesc!

Pentru norul de zăpadă,
Întunericul – dovadă…
Timpul scurs într-o cascadă,
Pentru tot din olimpiadă:
Mulțumesc!

Pentru gândul veșniciei,
Taina zilei, veseliei,
Jugul greu al comediei,
Pentru toată hora gliei:
Mulțumesc!

Pentru Dumnezeu, Hristosul,
Răsăritul și apusul,
Jertfa lui Isus, Alesul,
Pentru toate-n tot cu pulsul:
Mulțumesc!

Horja Robert 

Grădina florilor de nea

Grădina florilor de nea
Mă străduiesc să te găsesc
Căci asta vrea inima mea
Să pot în tine să trăiesc

O frumusețe nesfârșită
E Raiul cel de toți dorit
Trăirea lui e infinită
În Domnul, pace am găsit

Nici crinii cei mai minunați
Nu sunt atâta de frumoși
Deși-s sensibili, delicați
Nu sunt atât de arătoși

Ca Raiul care l-am primit
Ca o solie minunată
De la Isus cel preaiubit
Primit prin jertfa-I minunată.

O Doamne câtă frumusețe
Va fi când totul vom vedea
Și sănătate, tinerețe
Pe toate le vom căpăta

Ce Doamne Tu ne-ai pregătit
Noi nu înțelegem și nu știm
Sfințiți să fim, cum am dorit
Veșnic cu Tine în cer să fim

În Patria ce seamăn n-are
Cu tot ce este mai frumos
În slavă și în înălțare
În slujba Ta, mărit Hristos

Orice genunchi se va pleca
Pe Tine ca să Te slăvească
Alăturea noi Îți vom sta
Și-Ți vom vedea slava, cerească

Iar Numele Tău glorios
În veci de veci va fi mărit
Căci Tu ești Fiul Sfânt, Hristos
Ce din iubire Te-ai jertfit

Cu sânge sfânt ne-ai primenit
Viață ne-ai dat din viața Ta
Tu Salvatorule iubit
Mărit să fii, dea pururea!

Florența Sărmășan  

Alegerea cea dreaptă

Un om, mergea odată pe drumul vieţii sale,
Păşind uşor pe calea ce o ştia de-acum,
Văzând în jur cu spaimă, prăpăstii colosale,
Ori admirând doar munţii ce îi ieşeau în drum!

Păşea peste verdeaţă, dar şi pe pietre dure
Ce-i sângerau piciorul la mers îndelungat!
Mergea însă departe, decis cumva să-ndure
O soartă mai umilă, de om neînsemnat!

Doar râurile line îi alinau durerea
Cu apa lor cea rece, cu susur de poveşti,
Şi bucuros de viaţă, îşi încerca puterea
Zvârlind prin unde pietre, în cercuri nebuneşti,

Care-l făceau deodată să uite cine este
Crezând că viaţa-i astăzi un joc pentru copii!
Îşi revenea din visuri când se vedea pe creste
Jucându-se cu norii din zori până-n chindii

Şi podidindu-l foamea, se apuca pe seară
Să încropească-n pripă un loc pentru sălaş,
Dormind sub cerul liber prin sate-n plină vară,
Ori adăstând prin case doar iarna la oraş!

Dar iată că-ntr-o noapte, sub cer cu lună plină,
Ajunse omul nostru, de-acum deplin bărbat,
Să-şi vadă drumul vieţii curmat din rădăcină,
Oprit la o răscruce de-un munte blestemat!

Să-l treci la pas, nici vorbă! Să-l urci, nici pomenire!
Prin piatră nu se poate pătrunde-aşa cum vrei!
Văzu însă la poale, lăsate în neştire
O cărăruie-n stânga, iar alta-n dreapta ei,

Ce-l îmbiau într-una s-aleagă cu răbdare,
Gândind înţelepţeşte, un drum nemaiumblat!
Iar omul, îndoielnic, se tot muncea sub soare,
Nehotărât de calea ce-o are de urmat!

Atunci veni la dânsul, şontâcăind oleacă,
Acel al cărui nume nu vreau să-l mai rostesc,
Şi-i spuse: “-Măi fârtate! Ascultă şi te-apleacă”
“În faţa celui care ţi-e sfetnic pământesc!”

“Apucă drumu-n stânga, că-i neted şi ţi-e bine”
“Şi-aici nu-i vreo jivină care să-ţi facă rău!”
“De vrei o viaţă dulce, ascultă-mă pe mine”
“Căci tot ce vreau în lume e-acum sufletul tău!”

“Iar când vei fi vreodată-n primejdie de moarte,”
“De toate să te lepezi şi-n grabă să mă chemi!”
“Doar eu voi şti de-acuma să ţin cât mai departe”
“De tine orice lucru de care tu te temi!”

Aşa-i vorbi-ntr-o doară, în taină, necuratul,
Văzându-l prins în gheara nefastei îndoieli,
Iar omul se decise să îi asculte sfatul
Gândind că scapă lesne de multe poticneli

Şi-n clipa-n care dânsul se hotărâse, iată,
S-apuce pe cărarea cu traiul cel uşor,
Un glas din depărtare se auzi deodată
Învăluindu-i firea de om şovăitor!

Iar vocea-i spuse astfel: “-Te-ncrede-acum în Mine!”
“Căci Eu nu vreau de-acuma un suflet să-ţi cerşesc!”
“Îţi spun, deci, cu speranţă: Îndreaptă-te spre Bine”
“Şi prin a ta gândire, Voi şti să te-ocrotesc!”

“Voi bate cu sfială la uşa casei tale”
“Şi de vei fi acasă, îţi Voi călca pe prag!”
“Primeşte-Mă în suflet, căci Eu sunt a ta cale”
“Şi prin a ta iubire, te Voi iubi cu drag!”

“Alege-acum în viaţă, o cale, la-ntâmplare”
“Căci nu Eu izvorît-am necaz în faţa ta!”
“De-i stânga, ori de-i dreapta, tu vei găsi un soare”
“Să te-nsoţească-n drumul cel hărăzit cândva!”

“Şi nu uita de-acuma, când eşti la vreo răscruce”
“Şi nu ştii ce potecă s-alegi pe drumul greu,”
“Gândeşte-te o clipă la Cel ce-atunci pe Cruce”
“S-a transformat pe dată din om, în Dumnezeu”

“Luând pe veci păcatul din calea omenească”
“Spre-a nu mai fi în veacuri ce-a fost în alte vremi!”
“Fii deci cu luare-aminte la Pronia Cerească”
“Şi de Dumnezeire în veci să nu te temi!”

Aşa vorbi şi Domnul, lăsând un om pe cale,
Să hotărască singur ce are de făcut!
Iar el, decise iute, să uite de-ale sale
Şi să-şi aleagă-n tihnă un drum necunoscut,

Pe care să pătrundă în lumea ce-l aşteaptă
De astăzi, cu iubire, pe-un primitor pământ,
Lăsând poteca stângă şi luând-o pe CEA DREAPTĂ
Mergând întru credinţă în Dumnezeul Sfânt!

Horia Costina 

Alerg printre valuri

Alerg printre valuri s-ajung la liman
Furtuna e mare iar eu sunt prea slab
Te strig o Isuse, te strig ca să vii
Să-mi dai Tu putere să pot birui.

La glasul Tău Doamne, marea-i liniștit
Furtuna și văntul Tu ai potolit
La glasul Tău Doamne oricâte ar veni
Puterea Ta mare le poate opri.

Întinde-ți Tu mâna spre mine te rog
Scapă-mă din valuri te chem în ajutor
Credința mi-e slabă abia mai pășesc
Nădejdea-i în Tine spre cer eu privesc.

Te rog dă-mi credință ca să Te urmez
Pe marea vieții să înaintez
Credință deplină să nu mă-ndoiesc
Cu viață curată ca să te slujesc.

Nicolae Zamfir 

Legământul

A fost o zi de cercetare sfântă
Când o lumină a pătruns în viața mea
Şi mi-a adus o veste minunată
Mi-a spus că mântuirea a fost dată
Şi eu am fost ales, prin mila Sa.

Din ziua aceia, am atâta bucurie
Căci mântuirea am primito-n dar
Sunt copleşit de marea Lui iubire
Ce a schimbat întreaga mea trăire
Şi mi-a adus belşugul Lui de Har.

Îl voi urma întreaga mea viață
Atât cât voi trăii pe acest pământ
Şi tot ce prin cuvânt El mă învață
Voi asculta deplin a Lui povață
Închei cu Domnul astăzi legământ.

Nimic nu mai doresc Isus din lume
Renunţ la tot, Tu eşti alesul meu
Renunț la titluri care îmi aduc renume
De astăzi, am să port cu drag, un nume
Sunt fiu răscumpărat de Dumnezeu.

Şi al Tău voi fi o Doamne, pe vecie
De astăzi, până când voi fi chemat
Şi prezentat ca rod al suferinţei
Purtat spre cer pe aripa credinței
Cu tot poporul Tău, răscumpărat.

Ion Popescu