Izbucnesc în mine râuri

Izbucnesc în mine, Doamne,
Râuri mari de bucurie,
Şi-n adâncă închinare
Mă predau cu totul Ție.

M-ai umplut de mângâiere,
Sus mi-ai ridicat obrazul;
Mi-ai dat viață şi putere
Şi-ai îndepărtat necazul.

Copleşită mi-e făptura
De iubirea Ta deplină;
Cântă inima şi gura
Frumusețea Ta divină.

Te ador, Isuse dragă,
Eşti odihnă, fericire,
Eşti comoara mea întreagă,
Tu eşti sens şi împlinire.

Când privesc la Tine, Doamne,
La lucrarea Ta măreață,
Bucuria mă cuprinde,
Lacrimile curg pe față.

Să cunoască lumea toată:
Cel ce se încrede-n Tine,
Nicidecum şi niciodată
Nu va fi dat de ruşine!

Paula D 

Inviorare

Focul iubirii aprinde macii în suflet
Și lacrimile-s roua dimineții senine.
Soarele vieții cu a fericirii zâmbet.
Înviorează sufletul pe unde divine.

Isus revarsă miresme de fericire
În inimă, cu slovele vii din Scriptură,
Și coarda inimii vibrează în nemurire.
Iar cântarea urcă pe-a cerului partitură.

Acum, inima devotată credincioșiei,
Picură in fiecare vers puterea iubirii.
Jarul credinței, scânteia armoniei,
Mă poartă pe unde vii ale nemuririi.

Dan Viorica 

Divina rânduială

E-un răsărit în orice fericire
Şi e firesc să fie şi-un apus,
Chiar peste-al mării-ntins e-o mărginire
Şi-n cel mai mare rău e-un bine-ascuns.

E un abis în orice suferinţă,
Dar înspre culmi‎ de crez doar ea ridică,
‎Atunci atârni de-a Lui făgăduinţă
Când perspectiva ta devine mică‎.

E mult pelin în orice-amărăciune,
E-un gust amar când truda ţi-e-n zadar,
‎Dar pacea dată nouă-n rugăciune
E‎-al mângâierii cel mai dulce dar‎!

Nepreţuită-i ultima speranţă
În noaptea cea mai grea de-a licărit,
Dar mai de preţ e sfânta siguranţă
Când toate-n jur, pe rând, s-au năruit‎.

‎E-o veşnicie, parcă, aşteptarea
Unui răspuns ‎ce-ntârzie să vină,tara,lumina,
Însă ce glorioas-a fi chemarea
Când vom păşi în ţara de lumină!

Olivia Pocol

Bogăţia

Bogăţia divinului sublim
Ne poartă pe crestele Iubirii,
Pe drum ancestral de unde venim,
În noi e sămânţa nemuririi!
Din slăvi cereşti fără pic de umbre,
Ne-ai dăruit o Lumină sfântă,
Din Golgota şi azi se aude
Clocotul sângelui curs din Stâncă!
El udă şi-acum colţul de floare,
Şi-o creşte în mireasma curată,
Tot ce-i din Domnul nicicând nu piere,
Ci-şi caută drumul spre Acasă!
Şi iată, pe nori Mirele vine,
A Lui iubită Mireasă s-o ia,
În zbor triumfal de fericire,
La nuntă în Împărăţia Sa!

Maria Șopț 

Comoara mea

Iubit Isus, comoara mea
Aș vrea spre Tine a zbura
Să trec de norii întunecați
Să fiu pe veci cu ai mei frați!

Tu care îmi cunoști viața
Și pașii mei când se opresc
În locul unde frații-n taină
Cu glasul lor Te preamăresc!

Tu care meriți toată lauda
Cunoști și inima zdrobită
Si sufletul care așteaptă
Înviorarea mult dorită…

Sunt mulți ce stau în așteptare
Și te cheamă pe Tin’ Isus
Să îi ridici din a lor stare
Să-i  urci pe stânca, tot mai sus!  

Întinde-Ți mâna bun Părinte
Privește spre acel sărman
Ce trece azi prin suferință
Dă-i mângâierea Ta, ca dar!

E mare har când Tu Isuse
Cobori din ceruri între noi
Prezenta Ta cea glorioasă
Ne duce sus, dincol de nori…

Acolo unde-i fericire
Si bucurie-n Duhul Sfânt
Unde cu toți se închină
În fața Celui Veșnic Sfânt!

Îți multumim căci tu esti Tată
Și mângâiere la orfani
În mila Ta ne porți pe brațe
Până în  Noul Canaan!

Osana! Glorie! Mărire!
Răsună azi de pe pământ
Și mii de glasuri se înalță
Până la tronul Celui Sfânt!

Ți-aducem cinste si onoare!
Și îți mulțumim Isus iubit
Că-n dragostea Ta cea măreață
Un loc în cer ne-ai pregătit!

Pop Beniamin 

Se apleacă-n osanale…

Se apleacă-n osanale
Ceru-ntreg în mulțumire,
Nu-s în cale munți și vale
Ci e veșnic fericire!

Mielului se-nchină zarea
Mulțimilor răscumpărate –
O, Tu, Divin ce-ai pus iertarea
Pecete peste a morții fapte,

Aducând lumină lumii
Ce zacea în bezna nopții,
Luând asupra-ți negrul humei,
Trasând calea, schimbând sorții,

Ce putem ca răsplătire
Să-ți aducem la picioare,
Noi, făptura-ți – licărire
Ție, Veșnicului Soare?

Nimic, nimic, ce umbra poate?
Al Tău e tot, Atotstăpâne!
Ne minunăm doar, cum prin moarte
Purtând pe Braț și un ”azi” și un ”mâine”

Atât de mult iubit-ai omul,
Tu, Necuprins și Glorios
Lăsând splendori, lăsându-ți Tronul,
Prin Jertfă ai ridicat de jos!

Triumfător al Nemuririi,
Ne-nchinăm în adorare –
Cântând imnul mulțumirii
Ție, Domn, Stăpân și Soare!

––––––––––––-

De splendid imn, răsună zarea
E odă a recunoștinței,
Cerul îi preia cântarea –
Pe Tron, e Domnul Biruinței!

Lidia Cojocaru

Avem nevoie

Avem nevoie-azi de credință!
Poate mai mult ca orișicând
Dar nu doar când e suferință
Atunci venim cu pocăință
Uitând că El e Veșnic Sfânt.

Avem nevoie-azi de putere!
În luptele-n care ne-aflăm
Chiar de n-avem vre-o mângâiere
Și copleșiți tot de durere
Cu nici un chip să nu cedăm.

Avem nevoie-azi de iubire!
Iubirea care-i din Isus
Ea-i cea ce-aduce fericire
Și e-nsoțită de jertfire
Și doar prin ea ajungem sus.

Avem nevoie de mult har!
Din partea Celui veșnic Sfânt
Că să lărgim al lui hotar
Și-nsuflețiți de orice dar
Să pribegim pe-acest pământ.

Avem nevoie de sfințire!
Căci vrem să fim ca Cel de Sus
Ca mai apoi în veșnicie
Fiind în scumpă armonie
Să-l preamărim toți pe Isus.

Avem nevoie de părtășie!
Cu toți cei ce-s în Cristos
Să-mpărtășim ce-i bucurie
Să fi-mpreună-n agonie
Atâta timp cât suntem jos.

Avem nevoie de rugăciune!
Căci ea ne ține strânși legați,
De Cel ce-I plin de-nțelepciune
Și a făcut acea minune,
Prin care azi suntem salvați.

Avem nevoie de Cristos!
Căci doar prin El le-avem pe toate.
O viață plină de folos,
Duhul Cel Sfânt și glorios,
Și chiar de-acum scutiți de moarte.

Grecu Ruslan 

Încrederea în Dumnezeu

„Și credinţa este o încredere neclintită… „Evr. 11:1 (a).

Încrederea în Dumnezeu
Nu, nu-i o erezie –
Perseverența-n ea mereu
E viață, armonie!

Încrederea în Dumnezeu
Nu, nu-i o nebunie –
De câte ori în ceasul greu,
Ne-a fost Lumină Vie!

Încrederea în Dumnezeu
E pace, e tărie!
Ea și-n pustiul cel mai greu,
E râu de Apă Vie!

Ea e credință, e speranță,
Ea-i far, ce luminează!
Într-o lume fără cutezanță –
Dă aripi, înflăcărează!

Ea-i fericire, bucurie –
Cântul ei în noapte
Îndreaptă pași spre Cel ce-nvie
Cu a Duhului Sfânt șoapte!

Încrederea în Dumnezeu
Va fi și-n veci rămâne –
Un scut în lupta cu cel rău,
Ea-i adevăr ce ține!

Să ne încredem în Cel Sfânt
Prin Isus, ce-I Viața
Păși-vom ferm și cu avânt,
Pân’ vine Dimineața.

Lidia Cojocaru 

Ajutorul Tău

Îl umple de veselie ajutorul Tău! Ps. 21:1 (b).
I-ai ieșit înainte cu binecuvântări de fericire Ps. 21:3 (a).
Îţi cerea viaţa și i-ai dat-o Ps. 21:4 (a).

Ref. : Ps. 21:1(b)-2; 3(a); 4.

Ajutorul Tău – puternică ocrotire
Mare-I Dumnezeu – Mâna-I Izbăvire,
Binecuvântări de fericire, Har
Bucurii, cântări, dă vieții pe altar.

Doamne-n al Tău Nume, ne vom sprijini
Dreapta Ta oriunde, știm va ocroti!
Veșnică Iubire, veșnică îndurare,
Bunătate, milă, e-n Dumnezeul Mare!

În Dumnezeul nostru, ne vom bucura
Steagul biruinței ‘nălțat în lauda Sa
Ridice ochi spre cer, încrederea deplină
Să-ți spună-n El nu pieri, Mâna-I Sa divină

Ocrotește, ține, conduce cu tărie,
La El oricine vine, se îmracă-n bucurie!
Lasă totul, tot, orișice povară,
Domnul Savaot ridică, nu doboară.

Oricând conduce pasul cel sfințit în El,
Depășești impasul prin Viu Emanuel,
Nimic peste puteri n-o da și tot va fi
Mereu spre slava Sa, vin a mulțumi

Cu sfinții împreună în mii de mii cântări,
Celui ce adună și-n binecuvântări
Umple a ta ființă, iar Harul, armonia
Cu acel tărâm de vis, te leagă-n bucuria

Ce e numai în El, căci El este Viața
Prin Isus, Sfântul Miel, vei spune-n Dimineața
Ce vine-n mii culori: Slăvit fii, Miel Divin
Iubind, te-ai dat să mori, în tine-i cer senin!

Lăudat fii, lăudat, Veșnic Împărat,
Al Neprihănirii Soare, înălțat fii, înălțat!
De grija Ta eternă, îți mulțumim mereu –
Tată, Creator, Veșnic Dumnezeu! ! !

Lidia Cojocaru 

De ce se duc momentele frumoase

De ce se duc momentele frumoase
Atât de repede în amintire,
De ce aceste clipe prețioase
Ne lasă adeseori durere și mâhnire?

Mă-ntreb, de ce atât de iute zboară
Când parcă numai ce-au venit,
De ce nu-i veșnic primăvară,
De ce există asfințit?

Mi-e dor de zilele senine,
De acel timp de nedescris
Când mă simțeam atât de bine,
Crezând că sunt în Paradis.

Vis trecător de fericire
Întoarce-te din când în când
Să retrăim acea-mplinire
Măcar în inimă și-n gând.

Există-n cer un loc anume,
O minunată-mpărăție
Unde iubirea are un Nume
Și unde-i pururi bucurie.

Puiu Chibici