Ești bucuria vieții mele

Ești bucuria vieții mele
Isuse, Tu m-ai transformat
În zile bune, zile grele
Mi-ndrepți privirea către stele,
Spre Plaiul cel mai minunat.

Îmi ești suprema fericire
Prezența Ta îmi este far
La prima noastră întâlnire
Mi-ai arătat a Ta iubire
Să intru-n starea cea de har.

În zilele de întristare
Al Tău surâs îmi dă alin
Când vine valul de-ncercare
Doar mâna Ta biruitoare
Îmi octotește-al meu destin.

În Tine mi-este ajutorul
În tot ce fac și-n tot ce zic
Da, îmi cunosc Mântuitorul
Te urmez dându-ți onorul
Și-n veci doar Ție mă dedic.

Transformi necazul în speranță
Și ce-i uscat Tu înverzești
Nu vreau nici faimă, nici prestanță
Căci s-a format o siguranță
În stările dumnezeiești.

Mi-ești tot ce-mi trebuie în viață
Să pot ajunge la Liman
Lăuntrul tot ce-mi spui învață
Privesc, uimit, slăbita-Ți față
Mi-e bucuria un ocean.

Eram în groapa nepăsării
Dar m-ai ‘nălțat la trai activ
Nu voi uita ceasul chemării
Și nici lucrarea transformării
Și nici cerescul obiectiv.

Trăiesc sublime satisfacții
De când mi-ești prietenul iubit
Pământul dă doar putrefacții
Și multe, multe speculații
Dar Tu, Isus, m-ai împlinit.

George Cornici

Ce har că încă se mai poate

Ce har că încă se mai poate,
Să ne unim în rugăciune,
Iar Duhul Sfânt cu blânde șoapte,
De întuneric ne desparte,
Și-orice deșertăciune!

Ce har că încă se mai poate,
Cânta cântările iubirii…
Cât încă ard lumini în noapte,
Inimile împovărate,
Primesc chemările sfințirii…

Ce har că încă se mai poate,
Vesti în zorii dimineții,
Solia despre libertate,
Despre iertarea de păcate,
Cuvintele vieții!

Ce har că încă se mai poate,
Să te întorci cu mulțumire,
Că Domnul te-a salvat din moarte,
Să-i poți sluji cu demnitate,
Eternă fericire!

Ce har că încă se mai poate,
dar harul este spre sfârșit,
Vine Hristos, în miez de noapte,
Tu îl aștepți prieten și frate?
Deplin te-ai pregătit?

Teodor Groza

Prin fire de iubire, nevăzute!

Ne-am întâlnit pe drumul către cruce
Veneai pe el prea trist și ostenit
Doream la Tine ca să pot ajunge
Isus al meu, Mântuitor iubit

Prin legături de nimenea știute
Noi doi suntem pe veci de veci uniți
Prin fire de iubire, nevăzute
La Ceruri moșteni-vom fericiți

O dragoste ai pus Hristos în mine
Un gând cum că aș fii nemuritor
Pe valuri de iubire calde, line
Pornesc spre Cerul Tău, izbăvitor

Ești plin de strălucire și blândețe
Tu ești al meu cu Tine-n veci voi fii
Sătul doresc să fiu de frumusețe
Pe car de biruință-n veșnicii

Aripi de slavă, Doamne să îmi dai
Să pot zbura spre Cerul Tău senin
Alăturea de mine Tu să stai
Să simt în veci parfumul Tău divin

Cu Duhul Tău cel sfânt mă înconjoară
Să am putere ca să biruiesc
Cu a Ta iubire blândă mă împresoară
Ești Domnul meu cel scump și Te iubesc!

Prezența Ta, e totul pentru mine
Eu fără Tine nu mai pot trăi,
Mă du înspre limanul Tău cu bine
Și al meu Domn să fii în veșnicii

Pe nori de măreție și iubire
Să zbor doresc, când Tu vei reveni,
Să gust din minunata-Ți fericire
Stăpânul vieții mele-n veci să fii!

Florența Sărmășan 

Focul de la rusalii

O imagine alb negru, a ceea ce e-n veșnicii
O prezentare a ce-i Sus, un simplu decor,
Puterea de la rusalii, a-mbrăcat ucenicii
Cu-o forță Divină, de Sfânt Protector.

Limbi de foc, Putere mare din cer
S-a pogorât în odaie, a venit peste toți,
Cuvântul Sfânt, a venit din etern
Ca să îmbrace mulțimea, cu haine de preoți.

Cerul a fost pe pămînt în acea clipă
O sclipire puternică, de acasă de Sus,
Pământul cu Cerul, în tot se-nfiripă
Și dă acea Forță, ce se numește Isus.

Și-n clipa aceea, natura a înviat
Cei mulți dintre ei, au simțit Văpaia Divină,
Trezirea mult așteptată, s-a revărsat
Și s-au văzut limbi de foc și multă lumină.

Cu ochii spre cer, cu pace de sus
Cu fericire deplină, de Duhul spălați,
Se roagă la Tatăl, slăvesc Bunul Nume
Acuma sunt Sfinți, de Duh, transformați.

Acum, tot ce părea un vis, e realitate
Acea imagine pală, a veșniciei eterne,
Prinde culoarea cea vie, de eternitate
Iar puterea deplină din cer, se așterne.

Acesta e cerul, aceasta e singura viață
Să locuiești în Casă, să fii parte din rai,
Să simți dragostea si iubirea măreață
O veșnicie în Cer cu Domnul să stai.

Bandi Sebastian Alexandru 

Ignoranta nu este fericire

Text: Osea 4:1-10

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.” Osea 4:6

Lipsa de cunoaştere poate fi ucigătoare. Necunoaşterea pericolului electricităţii poate fi fatală. Necunoaşterea faptului că un pod a fost luat de ape poate însemna moarte. Necunoaşterea consecinţelor dezastruoase ale respingerii standardelor morale cerute de Dumnezeu, poate distruge indivizi şi naţiuni întregi. Osea, purtătorul de cuvînt al Iui Dumnezeu, i-a avertizat pe israeliţi că ignoranţa lor morală şi spirituală îi va duce la pieire. Nu putem condamna pe un copilaş care pune mana pe sarma cu electricitate şi se electrocutează. Responsabilitatea este a altuia. Dar, în multe cazuri, lipsa de cunoaştere care duce la dezastre este de nescuzat. Mulţimile care se distrug pe ele însele şi naţiunile lor,
prin comportamente imorale, nu se pot scuza că nu au ştiut că acest fapt le va duce Ia dezastru. Ele nu ştiu pentru că au decis să-şi închidă ochii faţă de adevăr.


Cu cincizeci de ani în urmă, aproape fiecare om ştia că instituţia căsniciei este sacră. Homosexualitatea era privită ca o perversiune. Nimeni nu avea probleme identificand avortul cu crima. Dar azi mulţi oameni au mari lacune în cunoaşterea aspectului moral în aceste domenii. Rezultatul? Mii de copii dereglaţi emoţional. Cifre exagerat de mari de sinucigaşi. Inchisori suprapopulate. Epidemii de S.I.D.A.
Să rămanem deschişi înaintea Domnului, supuşi învăţăturii Cuvantului Său. Dacă vom face aşa, vom avea cunoştinţele morale şi spirituale pentru a ne feri de dezastru. Ignoranţa nu este o fericire. – H.V.L.

O, Sfant Cuvant al lui Cristos,
Cuvant al milei şi-al dreptăţii
A ce-i de sus şi-a ce-i de jos,
Al pedepsirii şi-al răsplăţii.” – Traian Dorz

Folosindu-ti Biblia drept hartă pentru drum, te vei păzi de drumul ocolitor al păcatului

Painea zilnica

Domn al tuturor

Text: Filipeni 2:5-11

„… şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu.Tatăl că Isus Cristos este Domnul.” Filipeni 2:11

In 20 iulie 1969, lumea l-a urmărit cu uimire pe Neil Armstrong coborand încet scara modulului lunar-Vulturul. Lăsand prima amprentă a piciorului unui om în praful de pe suprafaţa lunii, a spus: „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”. Vorbind cu el la telefon, preşedintele Nixon a spus: „în acest nepreţuit moment… toţi locuitorii pămantului sunt una – una în mandria a ceea ce ai făcut tu”. Omul a călătorit în altă „lume”.
Aproape cu 2000 de ani în urmă, s-a petrecut un alt eveniment faţă de care coborarea pe lună a lui Armstrong este nesemnificativă. Fiul lui Dumnezeu a lăsat splendoarea cerului şi a coborat pe planeta Pămant. A trăit aici 33 de ani, a murit pe cruce, a înviat din mormant şi S-a dus din nou la cer. Cand se va reantoarce, orice genunchi se va pleca în faţa Sa şi fiecare limbă va mărturisi că El este Domnul. Toţi cei din cer, de pe pămant şi de sub pămant vor striga cu o singură voce, unii de bucurie, iar alţii de spaimă: „Isus este Domnul!”


Apostolul Pavel a fost în închisoare, cand a scris acestea credincioşilor din Filipi. Ştia că Isus a fost încoronat cu slavă şi onoare, şi că la fel, ca Mare învingător, a supus stăpanirii Sale toate lucrurile poporului Său. Orice încercare sau orice furtună va cutremura lumea, aceasta este speranţa noastră de azi.
Să ne concentrăm minţile la Cristos şi să fim gata pentru ziua cand cele ce se văd azi doar prin ochii credinţei vor fi în văzul tuturor: Isus este cu adevărat Domnul!       – D.J.D.

Glorie lui Dumnezeu şi pace pe pămant;
Ziua bucuriei în lume-a răsunat.
Şi vom striga cuprinşi de fericire:
„Isus Cristos e-al nostru împărat”.„- Anonim

Cu mult mai măreaţă decat debarcarea omului pe lună este a doua venire a Lui Cristos pe pămant

Painea zilnica

Ce mare Har!

Ce mare Har, să fii copil al Cerului,
Ce mare Har să fii iubit de Acel,
Ce zi și noapte se-ngrijește cu iubire,
Purtând în ocrotirea-I, Credincios, Fidel!

În Adevăr umblând, să știi, e mare Har,
A răspândi iubire-i o virtute,
E mare Har, și o viață-n trai pe altar,
E mare Har, să ți se spună: du-te,

De fii o stea prin milioane-stele,
Ce luminează-n întunericul cel dens,
Iubirea lui Isus, fiind printre ele –
Redau valori vieții și bun sens.

Ce mare Har, ce mare Har să știi,
Ca-n tine, Cel crucificat traiește,
Și printre zecile și miile de mii,
Măritul se adoră, se slăvește!

Căci n-ar fi Viața și Lumina fără El,
Și nici Iubirea în parfumul ei frumos,
Un abur trecător am fi făr’ Miel,
Cu pas înspre abis, vertijinos!

Dar se îndură de noi, El, Adevărul,
Venind în lume, lăsând tron Regesc,
Și-n El, ce-I Har, și-I Răscumpărătorul,
Iubirea, viața, fericirea se odihnesc!

Ce mare Har, ce mare Har să știi,
Iubit ești de Acel, ce totul știe
Și zi de zi, în zbor spre veșnicii,
Îți este Călăuză, Apă Vie!

Lidia Cojocaru

Peste valea umbrei morții

Peste valea umbrei morții,
Peste văi întunecate,
Să răsară azi Lumina,
De-adevăr și de dreptate,
Raze binecuvântate!

Peste țara noastră dragă,
Ce-i adusă-n grea robie,
Să răsară libertatea,
Care-aduce bucurie,
Demnitate și-omenie!

Peste frați de-același neam,
Peste frații de credință,
Să răsară unitatea,
Care face cu putință,
Lupta înspre biruință!

Peste mulți îndoliați
Și bolnavii umiliți,
Să răsară fericirea,
Celor drepți și prigoniți,
Dar de Domnul miluiți!

Peste morții pângăriți,
De-un duh rău și mincinos,
Să răsune profeția:, , Vai neam rău și nemilos!
Vă va judeca Hristos! , ,

Peste fiecare om,
Copil, tânăr, sau bătrân,
Să răsară mărturia,
Rugăciuni prin care spun:
Dumnezeu ne e Stăpân!

Peste cei cuprinși de teamă,
Prinși în valuri tulburate,
Să răsară azi curajul,
De-a lupta pentru dreptate.
Că viața-i numai chin,
Fără har și libertate!

Teodor Groza

Sunt cu totul al Tau

Text: Efeseni 5:15-21        

„… să aduceţi trupurile voastre…ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună…şi desăvarşită… „Romani 12:1,2

Un arhitect a spus că cei mai mulţi clienţi care i-au cerut să le facă proiectul unei case, aveau deja planul în minţile lor. Ceea ce doreau era doar să li se aprobe ideile şi satisfacţia de a-1 vedea desenand ceea ce credeau ei că le va satisface nevoile.
Unii creştini fac exact acelaşi lucru atunci cand Îi cer Arhitectului divin să le planifice vieţile. Se roagă pentru înţelepciune şi călăuzire, în timp ce în inima lor au hotărat deja cum să atingă anumite scopuri. Ei au pierdut sensul lui Romani 12:1, 2. Deşi se încred cu bucurie în Cristos pentru mantuirea lor, se abţin să nu facă o predare totală care este necesară ca „să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvarşită”.


O fată a participat la o întrunire unde a fost îndemnată să se predea întru totul lui Cristos. Dorea să facă voia lui Dumnzeu dar se temea că El o va conduce spre ceva ce nu-i va plăcea. După serviciu, vorbitorul, Stephen Olford, a vorbit cu ea şi i-a spus: „Citeşte Romani 12:2 cu atenţie, şi vei vedea că „voia cea bună şi desăvarşită a lui Dumnezeu” este partea ta. Cu toate că nu este un drum uşor, acesta va fi plăcut pentru El şi-ţi va aduce adevărata bucurie pe care o cauţi”. Citand imnul scris de George Matheson: „Doamne, fă-mă un rob”, Olford a ajuns la cuvintele: „Voinţa mea nu-i a mea pană ce n-o faci voia Ta.” Deodată totul a căpătat sens pentru ea şi a început să plangă, rugandu-se: „Iţi mulţumesc, Dumnezeule. Sunt a Ta, cu totul.
Te-ai predat tu totul Domnului?  – H.G.B.

Lui Isus eu mă predau,
Viaţa mea-i în mana Sa.
O, ce pace, fericire,
Are-un plan cu viaţa mea!” – Thiesen

Numai mergand pe calea Domnului putem cunoaşte voia Domnului

Painea zilnica

Portretul unui pacatos

Text: Psalmul 14

…toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” Psalmul 14:3

Unii oameni pretind că sînt corecţi din punct de vedere moral şi că n-au nevoie de mantuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa cum sunt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi!
H.L. Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa” de alcool, dar cu toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia, i-a făcut cîteva fotografii în timp ce era mort de beat. După cateva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua micul dejun. Văzîndu-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a spus: „Caţi sînt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată, şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii”.


Pentru „fotografia” făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani 3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce suntem în realitate, despărţiţi de harul Lui mantuitor. Ea subliniază nevoia de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sangele vărsat de Cristos.

Te-ai privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcand din tine o făptură nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci ca la un sfant. – R.W.D.

Odată păcatul domnea-n sufletul meu
îndepărtandu-mi calea de-al meu Dumnezeu.
O, ce fericire, Isus m-a găsit;
Sunt azi păcătos, prin har mantuit”.– Gray

Nimic nu ne orbeşte mai mult fată de adevăratul caracter al păcatuluidecat faptul că este păcatul nostru.

Painea zilnica