Ce mare Har!

Ce mare Har, să fii copil al Cerului,
Ce mare Har să fii iubit de Acel,
Ce zi și noapte se-ngrijește cu iubire,
Purtând în ocrotirea-I, Credincios, Fidel!

În Adevăr umblând, să știi, e mare Har,
A răspândi iubire-i o virtute,
E mare Har, și o viață-n trai pe altar,
E mare Har, să ți se spună: du-te,

De fii o stea prin milioane-stele,
Ce luminează-n întunericul cel dens,
Iubirea lui Isus, fiind printre ele –
Redau valori vieții și bun sens.

Ce mare Har, ce mare Har să știi,
Ca-n tine, Cel crucificat traiește,
Și printre zecile și miile de mii,
Măritul se adoră, se slăvește!

Căci n-ar fi Viața și Lumina fără El,
Și nici Iubirea în parfumul ei frumos,
Un abur trecător am fi făr’ Miel,
Cu pas înspre abis, vertijinos!

Dar se îndură de noi, El, Adevărul,
Venind în lume, lăsând tron Regesc,
Și-n El, ce-I Har, și-I Răscumpărătorul,
Iubirea, viața, fericirea se odihnesc!

Ce mare Har, ce mare Har să știi,
Iubit ești de Acel, ce totul știe
Și zi de zi, în zbor spre veșnicii,
Îți este Călăuză, Apă Vie!

Lidia Cojocaru

Peste valea umbrei morții

Peste valea umbrei morții,
Peste văi întunecate,
Să răsară azi Lumina,
De-adevăr și de dreptate,
Raze binecuvântate!

Peste țara noastră dragă,
Ce-i adusă-n grea robie,
Să răsară libertatea,
Care-aduce bucurie,
Demnitate și-omenie!

Peste frați de-același neam,
Peste frații de credință,
Să răsară unitatea,
Care face cu putință,
Lupta înspre biruință!

Peste mulți îndoliați
Și bolnavii umiliți,
Să răsară fericirea,
Celor drepți și prigoniți,
Dar de Domnul miluiți!

Peste morții pângăriți,
De-un duh rău și mincinos,
Să răsune profeția:, , Vai neam rău și nemilos!
Vă va judeca Hristos! , ,

Peste fiecare om,
Copil, tânăr, sau bătrân,
Să răsară mărturia,
Rugăciuni prin care spun:
Dumnezeu ne e Stăpân!

Peste cei cuprinși de teamă,
Prinși în valuri tulburate,
Să răsară azi curajul,
De-a lupta pentru dreptate.
Că viața-i numai chin,
Fără har și libertate!

Teodor Groza

Sunt cu totul al Tau

Text: Efeseni 5:15-21        

„… să aduceţi trupurile voastre…ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună…şi desăvarşită… „Romani 12:1,2

Un arhitect a spus că cei mai mulţi clienţi care i-au cerut să le facă proiectul unei case, aveau deja planul în minţile lor. Ceea ce doreau era doar să li se aprobe ideile şi satisfacţia de a-1 vedea desenand ceea ce credeau ei că le va satisface nevoile.
Unii creştini fac exact acelaşi lucru atunci cand Îi cer Arhitectului divin să le planifice vieţile. Se roagă pentru înţelepciune şi călăuzire, în timp ce în inima lor au hotărat deja cum să atingă anumite scopuri. Ei au pierdut sensul lui Romani 12:1, 2. Deşi se încred cu bucurie în Cristos pentru mantuirea lor, se abţin să nu facă o predare totală care este necesară ca „să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvarşită”.


O fată a participat la o întrunire unde a fost îndemnată să se predea întru totul lui Cristos. Dorea să facă voia lui Dumnzeu dar se temea că El o va conduce spre ceva ce nu-i va plăcea. După serviciu, vorbitorul, Stephen Olford, a vorbit cu ea şi i-a spus: „Citeşte Romani 12:2 cu atenţie, şi vei vedea că „voia cea bună şi desăvarşită a lui Dumnezeu” este partea ta. Cu toate că nu este un drum uşor, acesta va fi plăcut pentru El şi-ţi va aduce adevărata bucurie pe care o cauţi”. Citand imnul scris de George Matheson: „Doamne, fă-mă un rob”, Olford a ajuns la cuvintele: „Voinţa mea nu-i a mea pană ce n-o faci voia Ta.” Deodată totul a căpătat sens pentru ea şi a început să plangă, rugandu-se: „Iţi mulţumesc, Dumnezeule. Sunt a Ta, cu totul.
Te-ai predat tu totul Domnului?  – H.G.B.

Lui Isus eu mă predau,
Viaţa mea-i în mana Sa.
O, ce pace, fericire,
Are-un plan cu viaţa mea!” – Thiesen

Numai mergand pe calea Domnului putem cunoaşte voia Domnului

Painea zilnica

Portretul unui pacatos

Text: Psalmul 14

…toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” Psalmul 14:3

Unii oameni pretind că sînt corecţi din punct de vedere moral şi că n-au nevoie de mantuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa cum sunt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi!
H.L. Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa” de alcool, dar cu toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia, i-a făcut cîteva fotografii în timp ce era mort de beat. După cateva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua micul dejun. Văzîndu-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a spus: „Caţi sînt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată, şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii”.


Pentru „fotografia” făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani 3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce suntem în realitate, despărţiţi de harul Lui mantuitor. Ea subliniază nevoia de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sangele vărsat de Cristos.

Te-ai privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcand din tine o făptură nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci ca la un sfant. – R.W.D.

Odată păcatul domnea-n sufletul meu
îndepărtandu-mi calea de-al meu Dumnezeu.
O, ce fericire, Isus m-a găsit;
Sunt azi păcătos, prin har mantuit”.– Gray

Nimic nu ne orbeşte mai mult fată de adevăratul caracter al păcatuluidecat faptul că este păcatul nostru.

Painea zilnica

Cuvinte pentru Dumnezeu

Nu merit Doamne Harul Tău si marea-Ti bunătate,
Nimic nu merit, însa Tu te îngrijești de toate.
In Tine am comori nespuse si pace si iubire,
Cu Tine viața mea-i un rai… izvor de fericire.

Cu Tine am belșug de Har, in Tine am speranță,
Caci am simtit iubirea Ta întreaga mea viață.
Sa-Ti mulțumesc ar fi puțin si nu găsesc cuvinte,
Dar Îți dau toată viața mea de astazi înainte.

Iti dau iubirea ce o am, prin versurile scrise,
Iti dau emoții, întrebări si zâmbete si vise,
Si pierderi si dezamăgiri si lacrimi si suspine,
Le-aduc pe toate-n fața Ta, Isus, le-aduc la Tine.

De ce? Fiindcă Mi-ai promis in sfanta Ta Scrisoare
Ca ma iubești asa cum nimeni nu va mai fi in stare,
Cu drag eu port si azi in suflet, cuvintele-Ti de Har
Si-mi crește setea de-a-Ti aduce miresme pe altar!

Mi-e inima tot mai senină, dar pururea flamandă,
De Tine, de prezența Ta, de vocea Ta cea blândă,
De ochii Tai duiosi si calzi, de sfintele cuvinte
De pacea pe care mi-o dai si dragostea-Ti fierbinte!

Laura Neagu 

Psalmul 53

Numai nebunu-n inima lui spune:
”Nu este Dumnezeu!”, să-L întărâte
Căci oamenii stricatu-s-au în lume
Și-au săvârșit fărădelegi urâte.

Iar Domnul stă privind din înălțime
Să vadă omul care L-a făcut
De este cineva să facă bine
Pe Dumnezeu să-L caute priceput.

Că s-au stricat cu toții, rătăcesc
Nici unul nu-i măcar să facă bine
Și rele, fără minte săvârșesc
Și sunt mâncați cum se mănâncă-o pâine.

Dar ei, care pe Dumnezeu nu-L cheamă
Nu vor putea nici un cuvânt să zică
Atunci vor tremura cu toți de spaimă
Fără-a avea vreo pricină de frică.

Domnu-a lor oase o să risipească
Și-atunci tu îi vei face de rușine
Pe-ai tăi potrivnici ce-o să tăbărască
Căci Domnul lepăda-I-va de la Sine.

O, cine-are să facă să pornească
Din muntele-ncărcat de fericire
Și, din Sion venind, să se ivească
Lui Israel măreața izbăvire?

Când Dumnezeu va readuce-n glie
Pe prinșii de război în țara Sa
Da, Iacov fi-va plin de veselie
Și-atunci Israel se va bucura.

Daniel Hozan

De ce să ne îngrijorăm?

De ce să fim îngrijorați
Când, parcă, lumea-i răscolită?
Să nu uităm c-am fost salvați
Și prin credință ancorați
În revelația primită.

De ce să ne îngrijorăm
Când lumea dă nenorocire?
Noi cu iubitul nostru stăm
Pe El oricând Îl ascultăm
Doar El ne-aduce fericire.

Ce va fi mâine, cum va fi?
Adesea vine întrebarea
Dar ajutorul va sosi
Vom fi mai tari, nu vom slăbi
Și vom învinge frământarea.

Ce va aduce viitorul?
Orice-ar aduce bine știm
Cum intervine Creatorul
Chiar când ne-au pregătit cuptorul
Deci tot pe El să-L preamărim.

Nimic, nimic în lumea mare
Nu va putea distruge-n noi
Dorința noastră arzătoare
De-a merge-n veșnica splendoare
Unde nu-s grijuri, nici nevoi.

Când nerăbdarea ne cuprinde
Cu rugăciuni s-o-nlăturăm
C-atunci nădejdea se extinde
Și-atunci putem a ne desprinde
De zbuciumul cu care stăm.

Motive nu-s de-ngrijorări
Și nici să ne învingă teama
Veni-vor binecuvântări
Din revelații și cântări
Când vom lua la toate seama.

Știind că Fiul e cu noi
În bucurie și-n durere
Cânta-vom chiar în grele ploi,
Vom înfrunta orice șuvoi,
Ne-om ancora în Înviere.

George Cornici

Psalmul 16

Păzește-mă, o Dumnezeu puternic
Că-n Tine mă încred fără sfiire
Iar Domnului îi zic: -al meu Domn veșnic
Și singura, nespusa fericire.

Aceia sfinți ce sunt în astă țară
Ce Legea Ta urmează în tăcere
Acei evlavioși ce mă-nconjoară
De-a dreptul sunt întreaga mea plăcere.

La idoli se aleargă și se plânge
La dumnezei ce-și înmulțesc din piatră
Dar eu nu le-aduc jertfele de sânge
Nici al lor nume n-oi rosti vreodată.

Mi-e Domnul moștenirea și paharul
Și soarta mea de Tine-i îndreptată
Plăcuta moștenire mi-a fost harul
Moșia cea frumoasă mi-a fost dată.

Eu binecuvântez pe Domnu-ntruna
Căci sfatul Lui îmi face ziua plină
Iar noaptea inima-și deschide-arvuna
Îndemnurilor care-mi fac lumină.

Am necurmat pe Domnul înainte
Iar ochii mei privesc cu adorare
Când El e-n dreapta mea ca bun Părinte
Atunci eu nu mă clatin pe cărare.

Deaceea inima mi-e bucuroasă
Și sufletul deplin se veselește
Cu Domnul orice clipă e frumoasă
Și-n liniște-al meu trup se odihnește.

Căci sufletul nu-Mi vei lăsa vreodată
În Locuința morților să cadă
Și n-o să-ngădui Doamne niciodată
Ca putrezirea-alesul Tău s-o vadă.

Ci îmi vei arăta Cărarea Vieții
Să pot ajunge-n fața Ta în Ceruri
Acolo-i bucuria frumuseții
Și desfătări în dreapta Ta de-a pururi.

Daniel Hozan

Izbucnesc în mine râuri

Izbucnesc în mine, Doamne,
Râuri mari de bucurie,
Şi-n adâncă închinare
Mă predau cu totul Ție.

M-ai umplut de mângâiere,
Sus mi-ai ridicat obrazul;
Mi-ai dat viață şi putere
Şi-ai îndepărtat necazul.

Copleşită mi-e făptura
De iubirea Ta deplină;
Cântă inima şi gura
Frumusețea Ta divină.

Te ador, Isuse dragă,
Eşti odihnă, fericire,
Eşti comoara mea întreagă,
Tu eşti sens şi împlinire.

Când privesc la Tine, Doamne,
La lucrarea Ta măreață,
Bucuria mă cuprinde,
Lacrimile curg pe față.

Să cunoască lumea toată:
Cel ce se încrede-n Tine,
Nicidecum şi niciodată
Nu va fi dat de ruşine!

Paula D