Culmea iubirii

Ce sentiment de bucurie
Imi umple inima intreaga
Ce scump fior si ce faclie,
Ce dragoste de Tin´ ma leaga!

Ce bine ca Te am pe Tine
Ca-mi esti mereu in greu, aproape
Caci doar dragostea Ta ma tine
Ca-mi stergi lacrima de pe pleoape.

Ce fericire am in mine
Pace dulce, de nedescris
Si cat de mult doresc cu Tine
Sa-ajung odata-n Paradis…

Ce scump fior de implinire
Ma trece tainic dar, prin corp
Cu gandul cuget la iubire
Si-n pasi rapizi spre ea ma-ntorc.

Caci ce-i mai tainic ca iubirea
Ce sentiment e mai divin?
Caci dragostea ne e menirea
Si prin iubire noi traim…

Si ce e mai frumos ca taina
Iubirii Lui in noi s-o-avem?
De-ti ia camasa, da-i si haina
Ne cere Isus, sa facem!

Ce sentiment e mai deplin
Ca plinatatea de iubire
Ce ma inunda azi din plin
Si face parte din traire?

Cum sa iubesc eu pe aproape?
Eu, tocmai eu? Nu pot, mi-e greu…
Dar asta cere Domnul, frate,
Si departare de-al tau eu…

Iti cere sa traiesti iubirea
Si zilnic dragostea sa-arati
Sa-ti dovedesti neprihanirea
Ura din suflet s-o cureti.

Ce tainic vei pluti prin lume
De-n dragoste o sa te-nalti
Iubind pe toti in al Sau nume
Si-n toate, pacea Sa s-o cauti.

Bine ma simt ca-Mi esti alaturi,
In toate, sprijin si-ajutor
Si Te iubesc si-ale Tale sfaturi
Suspin dupa Tine cu dor…

Unde sa plec de langa Tine?
Iubirea mea-eterna, sublima
Caci vreau pe-ale dragostei coline
Sa scriu de dragostea Ta-n rima…

Megyesi Calin

Anunțuri

Ne așteaptă Dumnezeu

Motto: „”Păziți-vă bine să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să
primiți o răsplată deplină.”” Amin!  2 Ioan :v.8.

Omul lumesc când greșește
Crede că a lui păcate,
Dacă spune: ‘Îmi pare rău!’
Toate îi vor fi iertate.

Dar n-ajunge doar regretul,
Că Scriptura ne învață
Că numai nașterea din nou
E pocăință adevărată.

Nu ajunge doar căința
Chiar de face-un legământ,
Dacă omul nu se naște
Din apă și din Duh Sfânt

Și nu umblă în lumină –
Și să rămână în lumină,
Nu va intra niciodată
În a Raiului grădină.

Pe cel aproape să-l iubească
Precum Domnul ne iubește,
Că iubirea de aproape
Și sfințenia ne unește.

Să stăruie plin de iubire
În legăturile frățești,
Având scrise-n mintea lui
Poruncile dumnezeiești.

Să poată purta povara
Altui frate credincios,
Împlinind cu bucurie
Legea Domnului Hristos.

Si să nu-și plece urechea
La orice lumesc cuvânt,
Dar cu multă luare-aminte
Când vorbește Duhul sfânt.

Să fie-n orice legătură
Împodobit cu smerenie,
Să știe să-și stăpânească
Vasu-n cinste și sfințenie.

Că omul, dacă-n trupul lui,
Nu este duhovnicesc,
Va ajunge și în duhu-i
Precum orice om lumesc.

De aceea, în alergarea
Care ne stă înainte
S-alergăm cu stăruință
Înspre plaiurile sfinte.

Și-om întâlni în alergare
Poate culmi de fericire,
Dar și văi adânci și pline
De pietre de poticnire.

Să nu ne-oprim din alergare
Chiar dacă drumul e greu,
Că la capătul de drum
Ne așteaptă Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

“Bucuria Mea… bucuria voastră”

“Pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” loan 15:11

Care era bucuria pe care o avea Isus? Este o insultă pentru Isus Cristos să foloseşti cuvântul fericire în legătură cu EI. Bucuria lui Isus era absoluta Lui predare şi jertfire de Sine Tatălui Său, bucuria de a face ceea ce L-a trimis Tatăl să facă. “Plăcerea Mea este să fac voia Ta.” Isus S-a rugat ca bucuria noastră să fie tot mai plină, până când va ajunge să fie aceeaşi bucurie ca şi a Lui. L-am lăsat eu pe Isus Cristos să aducă în mine bucuria Lui?

Plinătatea vieţii mele nu stă în sănătatea trupească sau în împrejurări exterioare, nici în a vedea succesul lucrării lui Dumnezeu, ci în înţelegerea perfectă a lui Dumnezeu şi în acea părtăşie cu El pe care a avut-o Isus însuşi. Dar primul lucru care va împiedica această bucurie este tendinţa de a ne gândi prea mult la situaţia noastră. Grijile lumii acesteia, a spus Isus, vor înăbuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi, înainte de a ne dezmetici, vom fi prinşi de lucrurile care ne înconjoară. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi până acum este doar începutul; El vrea să ne ducă în acel loc unde să fim martorii Lui şi să proclamăm cine este Isus.

Păstrează o relaţie bună cu Dumnezeu, găseşte-ţi bucuria în ea şi din tine vor curge râuri de apă vie. Fii o fântână prin care Isus Cristos să reverse apa Sa vie. Încetează să mai fii preocupat de propria ta persoană, încetează să mai fii ipocrit şi mândru şi trăieşte viaţa care este ascunsă cu Cristos. Viaţa care este bine raportată la Dumnezeu este la fel de naturală ca şi respiraţia, oriunde ar merge. Vieţile care au fost cea mai mare binecuvântare pentru tine sunt cele care n-au fost conştiente de acest lucru.

Oswald CHAMBERS

Așteptând comoara scumpă

Așteptând comoara scumpă
Să o țin la pieptul meu
Mă aplec in rugă sfântă
Catre Tine Dumnezeu.
Și întâi, cu mulțumire
Mă închin ‘naintea Ta
Cu nespusa fericire
Ce îmi umple ființa mea.
Tată scump, nu am cuvinte
Îndeajuns să-Ți mulțumesc
Pentru brațele-Ți preasfinte
Ce comoara-mi dăruiesc.
Cât de bun ai fost cu mine
Chiar de nu am meritat
M-ai ținut mereu prin Tine
Când vrăjmașu-a vrut să cad
Dar prin sângele Salvării
Ce s-a dat prin Fiul Tău
Am primit darul iertării
Și scăpare de cel rău.
M-ai purtat cu mână tare
Când pe boltă s-au ivit
Norii cenușii in zare;
I-ai certat, i-ai risipat.
Si din ceruri de la Tine
Ai trimis comoara mea
Și-nteles-am că ea vine
Din înalt, din mâna Ta.
N-am să pot uita vreodată
Harul Tău nemărginit
Bunătatea Ta de Tată
Ce de rău m-a ocrotit.
Tu ești Tatăl îndurării
Dumnezeul veșnic Sfânt
Spui o vorbă-n largul zării
Și ia viață pe pământ.
Iar acum, Te rog fierbinte
Cum si-atuncea Te-am rugat
Să îți pui mainile sfinte
Peste ea, Părinte drag!
Iar când va veni pe lume
Te rog mult s-o ocrotești
Si asupra-i sfântu-Ți nume
Tu să-L pui și s-o sfinteşti!
Binecuvântează clipa
Când pe lume va veni!
Fie peste ea aripa
Harului din vesnicii!
Peste cea prin care vine
Lasă Tată sfânt puteri
Si balsam de sus, din Tine
Pace sfântă, mângâieri!…
Peste ea, scumpa comoară
Fie dar Numele Tău
Precum ploaia cea de vară
S-o inunzi cu Harul Tău.
Tată sfânt, cu mulțumire
Mă închin ‘naintea Ta
Și îți cânt de fericire
Și-Ți inalț cantarea mea.
Rugaciunea, mulțumirea
Să ajungă-n ceruri sus!
Ți le-aduc prin dăruirea
Fiului Tău drag, Isus!

Emanuel Hasan

Deschide-Ți brațele, Isus…

Deschide-Ți brațele, Isus, să mă primești
Căci vin acum spre slăvile cerești
S-a stins lumina mea pe-acest pământ
Dar s-a aprins in veșnicie-n cerul sfânt!
Când inainte căutam un drum deschis
Tu și pe dinapoi mi l-ai închis;
În jos să mă îndrept știu că nu pot
În dreapta si la stanga e-nchis tot!
O singură scăpare am: să zbor!
Să scap de toate care-aici in lume dor!
Să uit că fost-am jos pe-acest pământ
Și-n cerul Tău să intru eu pe porți cântând!
Mi-ai arătat că nu mai este nici un drum
Că bezna s-a lăsat aici, acum
Că dacă vreau lumină sfântă si alin
Le pot găsi numai in ceruri, sus la Tin’!
Smerit m-aplec în fața Ta și-Ți mulțumesc
Că mi-ai dat Har din Harul Tau Dumnezeiesc!
Că dintr-un fiu pribeag ce-n lume-a rătăcit
Tu ai făcut un prinț în cerul strălucit!
Și bine știu și văd eu soarta mea
Iar sensul meu nu-l voi mai întreba
E totul limpede și-un soare s-a aprins
Ce-l văd doar eu după văzduhul ce s-a stins!
Atât de greu mi-a fost, Isuse să-nțeleg
Până-n momentu-n care nu am mai avut ce să aleg
Iar după ce de orişiunde totul mi s-a-nchis
Am înțeles că drum spre ceruri mi-ai deschis!
Deschide-Ți brațele și pieptul Tău, Isus
Să intru-n fericirea fără de apus!

Emanuel Hasan 

Când iubești lumina

Când iubeşti lumina şi te scalzi în soare,
Uiţi de întuneric şi de ce te doare.
Uiţi că mai sunt alţii ce gândesc la rău,
Vezi numai prieteni împrejurul tău.

Când de bunătate inima ţi-e plină,
Nu observi că viaţa nu-i mereu senină
Căci seninul curge din inima ta
Şi cu el pe alţii îi poţi alina.

Când păstrezi în suflet dragoste curată
E prea mult şi-o oră să stai supărată!
Inventezi motive de-a te împăca
Căci pacea-i regină în inima ta.

Când iubeşti dreptatea şi-o faci totdeauna,
Rămâi în picioare când vine furtuna
Căci dreptatea însăşi te va apăra
Cine-ţi sapa groapa, cade el în ea.

Din copilărie, din poveşti cu zâne
Ştim că dintre toate, binele rămâne
Adevăru-nvinge, e de neschimbat
Îţi dă libertate şi-un suflet curat.

Nu-i naivitate cea care te face
Cu o lume-ntreagă să trăieşti în pace,
Ci-i dovada certă, de necontestat
Că eşti om de Domnul binecuvântat.

Nimeni nu-i pe lume fericit ca tine
Dacă totdeauna te lupţi pentru bine
Inima-i uşoară ca fulgul de nea
Şi ţi-e dulce somnul pe perniţa ta.

Zică orişicine orice despre tine,
Tu rămâi temeinic lipită de bine!
Căci, la urma urmei, este viaţa ta
Tu dai socoteală ce-ai făcut cu ea!

Pavel Mariana Florica

Isuse, mergi cu mine

Isuse, mergi cu mine pe-oriunde mă trimiţi,
atunci şi eu, oriunde, mă duc cu voie bună
şi tot de-acelaşi Lazăr vom fi-amândoi primiţi,
şi tot de-acelaşi Iuda vânduţi vom fi-mpreună!

Ce fericit, Isuse, voi sta de veghe când
Tu, obosit, în luntre, vei adormi vreodată,
nu m-ar clinti nici vântul, nici marea spumegând,
căci luntrea cea cu Tine e-n veci nescufundată.

Frumoasa mea comoară e-aceea din ascuns
ce-am strâns-o-n pâinea dată la mai flămânzi ca mine,
ocările nedrepte plătite-ar fi-ndeajuns
prin sfânta fericire că sufăr lângă Tine.

Isus, mergi mai cu mine atunci când merg lovit
şi stai mai lângă mine când stau pe rug de pară,
să nu port altă vină decât că Te-am iubit,
nici altă apăsare, decât a Ta povară!

Cu Tine-mi trece iarna mai iute ca o zi
şi-mi zboară ca un sunet toţi anii de furtună,
şi vine Veşnicia în care vom prânzi
sub steaguri şi sub raze, cu îngerii-mpreună.

Traian Dorz

Când ne bucurăm în Domnul

Când ne bucurăm în Domnul toată supărarea trece
Depășită-i întâmplarea ce-a adus un suflu rece
Și-nverzește uscăciunea ce-a aflat ungher în ființă
Și, total, e-ndepărtat duhul greu de neputință.

Când ne bucurăm în Domnul se ridică apăsarea
Și revine cu pași lini, cine credeți? Ușurarea
Stări de sfântă fericire doar din Paradis coboară
Gândul nostru călător într-acolo, mereu, zboară.

Când ne bucurăm în Domnul și-n lucrarea Lui măreață
Raze din Lumina Lui, ce să vezi?, răsar pe față
Suferințele primesc un balsam ce-alină rana
Se elimină răceala, lăcomia, buruiana.

Când ne bucurăm în Domnul fug argații în pustie
La acel ce i-a trimis să conturbe-o melodie
Se așează-n noi o stare de sublimă-nseninare
Nu ne pare rău c-am dat Mirelui subordonare.

Când ne bucurăm în Domnul nu e loc pentru dispute
Sufletele ‘nalță rugi, sunt deplin satisfăcute
Frământările dispar, ne inundă Trinitatea
Dragostea ne-mbrățișează și-i simțim intimitatea.

Când ne bucurăm în Domnul cum s-au bucurat profeții
Parcă iar primim ca dar aripile tinereții
Și atunci suntem în stare să vestim la mic, la mare
Cum vieți sunt transformate la cereștile altare.

Când ne bucurăm în Domnul, cum în Testament se spune
Risipită-i întristarea, unda grea de presiune
Un crâmpei de Cer coboară să creeze sărbătoare
Și de-aceea Îl cinstim și-I aducem adorare.

George Cornici

Iubirea

Te-am întâlnit Iubire
Pe culmi de dor înalte
Când dulcea Ta sclipire
Din zări îndepărtate

Umplea văzduhul sumbred
De raze de lumină
Alungând orice regret
Din neagra nopții tină.

Am tresărit de-odată
Văzând a Ta splendoare
Parcă nemaivisată
Nici văzută sub soare,

Mă încânta sublimul,
Iubirea Ta curată
Ce mi-a adus alinul
Şi dragostea-Ți bogată…

Şi-atunci, în glas de şoapte
Mi-ai spus că fără Tine
Sunt un pribeag în noapte
Trăind printre ruine,

Mi-ai spus că de Fiorul
Tău de iubire sfântă
Nu-mi cercetează dorul
Şi tot ce mă frământă,

Un jar mi-e ‘ntreaga viață,
Doar lacrime amare,
O neagră dimineață
Făr’ răsărit de soare.

Mi-ai spus că în iubire
De n-ar fi-a Ta splendoare
N-aş şti de fericire
Şi inima m-ar doare,

Aş fi doar răni şi sânge,
Doar trist, nemângâiat
Şi inima mi-ar plânge
Sub cerul înnorat!

N-aş şti de zări senine,
De zâmvet în extaz,
Căci vor fi doar suspine
Şi lacrimi pe obraz.

Mi-ai spus că armonia
Mi-ar fi un timp de jale
De n-ar fi bucuria
Prezenței slavei Tale!

Mi-ai spus că biruința
Mi-ar fi doar o visare
De nu mi-ai şti dorința
Când trec prin încercare,

Mi-ai spus că niciodată
N-aş putea sta-n picioare
De nu mi-ai fi Tu Tată
Să-mi dai mereu salvare!

Mi-ai spus că-n noaptea rece
Atâtea pot să vină,
Dar Tu în cer eşti Rege
Şi Tu mă ții de mână!

Mi-ai spus că pretutindeni
Mă poartă a Ta mână
Când spun că n-am pe nimeni
Şi norii se adună,

Când totul mi se pare
Că împotrivă-mi este,
Când strig după salvare
Să pot ca să trec peste…

Eu, am căzut pe gânduri…
O clipă de tăcere…
Apoi, cu drag in versuri,
Cuprins de mângâiere

Ți-am spus că-Mi eşti Iubire
În viața mea pribeagă,
Îmi eşti susur subțire,
Eşti clipa cea mai dragă,

Ți-am spus că Tu-mi eşti totul
Aicea jos în lume,
Tu îmi eşti ajutorul
Când chem al Tău sfânt Nume!

Ți-am spus că doar cu Tine
Eu voi cunoaşte pacea
Şi ma simțesc prea bine
Când eu îți aud vocea.

Ți-am spus dulce Splendoare
Că Tu-mi eşti fericirea
Când inima mă doare,
Ca să simțesc iubirea!

Ți-am spus că fără Tine
Mi-ar fi viața pustie
Şi gândul trist din mine
Mi-ar fi o grea robie.

Ți-am spus că prin iubire
Văd zările senine,
Chiar de ades din fire
Vin doar spini şi ruine…

Ți-am spus că doar prin Tine
Eu pot avea viața
Şi zările senine
Când vine dimineața.

Ți-am spus cu dor în suflet
Ca să nu laşi vreodată
Să fie al meu umblet
Prin lumea desfrânată.

Ți-am spus cu-amare lacrimi
Să îmi inunzi trăirea
Când mă aşteaptă doar spini
Să îmi stingă iubirea.

Ți-am spus că chipu-Ți dulce
Îmi este mângâiere
Şi pace îmi aduce
Pe aripi de putere.

Privirea Ta senină
Scăldată în iubire
Îmi face viața plină
De har şi fericire!

Obrajii Tăi Iubire
Sunt jumătăți de rodii
Şi blânda Ta privire
Mă umple de bucurii.

Aş vrea ca-n curăție
Mereu să Te păstrez
Şi plin de bucurie
Doar Ție să-Ți urmez!

Eu fără Tine-n lume
Nu îmi găsesc alinul
Căci sunt ca un tăciune
Ce-abia-şi înalță fumul.

Căci Tu îmi eşti speranță
Pe drumul plin de stânci,
Doar Tu îmi dai viață
Când trec prin ape-adânci.

Doar Tu mă ‘nalți pe culmea
Iubirii-adevărate
Şi-mi mângâi dornic fruntea
Cu raze preacurate!

Tu mi-ai rămas nădejdea
Iubirii mult visare
Chiar dac-ades tăcerea
Cu zări înnourate

Se lasă pretutindeni
Făcându-mă să cred
Că nu m-ascultă nimeni
Şi în zadar aştept…

Ce sfântă bucurie
Revars-a Ta splendoare
Şi-n dulce melodie
Cu strigăt de serbare

Îți arăți Tu tandrețea…
Ridic a Ta mahramă,
Să îți văd frumusețea
Ce-n lume n-are seamă!

Şi mă uimesc de Tine,
Tresalt de fericire
Dorind ca lângă mine
Să fii în nemurire!

Aş vrea ca niciodată
Sa nu ne fim lipsiți
Iar Dragostea curată
Să ne țină uniți!

Iubirea, forța sfântă
Să ardă-n mine vie
Când inima-mi se-avântă
Spre-a Ta Împărăție!

Doresc, şi-aş vrea fierbinte
Cu Tine să trăiesc
Pe plaiurile sfinte
Să-Ți spun cât Te iubesc!

Şi Te ador în toate,
Îți sorb ades privirea…
Rămâi deci pân’ la moarte
Splendoarea mea, Iubirea!

Valentin Ilisoi

Adevarata casnicie

Căsnicia-i marca-registrata
De Cel ce e Domnul domnilor
Monument dintr-un băiat si- o fata
Salvgardand al lumii viitor.

Casnicia-nseamna fericirea
De-ati vedea tu visul implinit,
De-a te intregi intru’ fiinta
Cu omul ales si preaiubit.

Casnicia-nseamna asociere
Cu cel ce Iti e complementar,
Pentru a forma o unitate
Cu cel daruit tie in dar.

Casnicia depune-o marturie
Despre armonia Trinitatii,
Ea Biserica impodobeste
Pentru Cel ce-I Domnul mantuirii.

Casnicia exprima iubirea
Ce o daruieste Dumnezeu,
Ea e baza jertfirii de sine
Ce ne-a oferit-o Fiul Sau.

Casnicia aduce lepadarea
Sinelui ce duce-n egoism,
Ea te-nvata sfanta lectiune
Cum sa treci testul de altruism.

Casnicia-ofera demnitatea
De te-asocia cu Dumnezeu,
Pentru a zidi celula vietii
Ce razbeste tot ce e mai greu.

Casnicia-nseamna acceptarea
Jumatatii ce te implineste,
Ce e-n fond darul divinitatii
Ce te completeaza si iubeste.

Nelu Rosu