Distantarea fratii mei…

Distantarea fratii mei e lucrarea celui rau
Ne schimba convingerea ca sa suferim din greu
Caci el nu-i interesat sa-i slujim lui Dumnezeu
Ca s-avem viata sfanta ci, sa pacatuim mereu.

Distantarea fratii mei ne-a adus multora frica
Nu de Dumnezeul mare ce-ngrijeste si furnica
Ci de microbi si infectii care desi nu zic nimica
Ne inunda organismul si ne-opreste harmonica.

Distantarea fratii mei interzice sa dam mana
Ne aduce-ngrijorarea si ne tulbura gandirea
Prietenia intrerupe sub pretext ca-mbolnavirea
Ne distruge sanatatea si rapeste revenirea.

Distantarea fratii mei ascunde in ea durere
Bunici de nepoti separa luand orice mangaiere
Caci nesiguranta frange chiar intinsele aripioare
Ce tandretea o exprima cu drag si cu-nflacarare.

Distantarea fratii mei partricipa si la-adunare
Cand privim in jur crestinii si ‘ntre ei e distantare
Te privesc din departare mimand mana. Salutare!
De se-apropie prea mult calca frana. Distantare!

Distantarea fratii mei este virus agresiv, periculos
Tine la distanta frate, sotie, copil; parinte politicos
De te uiti atent spre dansul citesti chipul manios
Distantarea iti vorbeste sa te-opresti ca ii nervos.

Distantarea fratii mei face pe-un crestin fatarnic
Poti spune despre iubire atuni ii vorbesti zadarnic
Vorba ta nu il transforma sufletu-i legat amarnic
De pacat, de judecata si de-aceea-i samavolnic.

Distantarea fratii mei rupe relatii, partasii fratesti
Ea sustine ca in case sunt adevarate trairi ceresti
Ca Biserica s-a nascut intre oamenii duhovnicesti
Cand adunati in odaie sus se rugau in limbi ceresti.

Distantarea fratii mei zdrobeste omul dinlauntru
Distruge mijlociri fratesti, sufletul si duhul nostru
Desparte de ce-i frumos si astfel cugetul nostru
Ajunge in necredinta si apoi, devine-un monstru.

Nu acceptati distantarea ca ne-ingheata cugetul
Lasati Duhul sa-ncalzesca fiinta noastra, sufletul
Astfel vom ramane uniti toti implinind Cuvantul
Si vom mostenind Imparatia cu Isus Preasfantul.

 Petru Coman 

Înălțarea Domnului

Motto: „”Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste
voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până
la marginile pământului.”
După ce a a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la
cer, și un nor L-a ascuns de ochii lor.”” F. A. 1:8-9.

Isuse Doamne, Domn al mângâierii!
Doar patruzeci de zile s-au sfârșit
De la strălucita dimineață a Învierii,
Și azi Te-ai înălțat la cerul infinit.

Și ai lăsat în urma Ta trimiși anume
Ca-n cele patru colțuri ale zării,
Să ducă Evanghelia peste tot în lume
Ca martori ai Învierii și Înălțării.

Cu ochii pironiți spre cer, priveau
Cum norul Te-a ascuns de ochii lor,
Dar toți erau încredințați – și știau –
Că Tatăl le va da un alt Mângâietor.

În inimile lor Tu ai lăsat Cuvântul,
În așteptarea Duhului ce va să vină;
Atuncea, cu putere-or colinda pământul
Mărturisindu-L pe Hristos că e Luminâ.

Desăvârșită va fi, Doamne, a Ta lucrare –
Chiar de Satan se va opune întruna,
Prin jertfa lor – și Jertfa Ta ispășitoare –
Schimba-vor lumea pentru totdeauna.

Tari în credință, ei nu vor da înapoi,
Și vor sfârși mărturisind neîncetat:
„Isus, Cel răstignit pe cruce pentru noi
E veșnic viu, căci Tatăl L-a înălțat.

I-a dat un Nume, mai presus de orice nume,
Și L-a făcut al nostru Domn și Mântuitor,
Să dea iertare de păcate greșiților din lume
Care se întorc și se căiesc de rătăcirea lor.

Dumnezeu din ceruri I-a dat îngăduința
Odată cu făgăduința Duhului cel Sfânt,
Să dea arvuna celor ce păzesc credința –
În inimile sfinților de pe pământ.”

Astăzi, și noi privim în sus – de-atâtea ori –
Cu nădejdea ce ne-o dă neprihănirea,
Că într-o zi Te vom vedea venind pe nori…
De-aceea Te rugăm să Iți grăbești venirea.

Va fi o zi măreață! O zi a revenirii
Cum alta nicicând n-o să mai fie!
Va fi mult așteptata clipă a răpirii
Și strămutării în a Ta Împărăție!

Ioan Vasiu 

Promisiuni

Sunt obosită, Doamne!
Încerc să mă ridic… dar înțeleg,
Că o aripă mi-e frântă…
Săgeata limbii, a reuşit să mă atingă,
În al meu zbor! …
Ridic ochii spre cer şi mă gândesc,
Că acolo este locul meu! …
Pe cand stau şi mă zbat,
Căzută între stânci şi urmărită,
De vânător! …

Va trebui să lupt, să zbor din nou,
Dar singură, eu nu voi reuşi! …
Doamne, ajută-mă! … leagă-mi Tu rana,
Căci doar așa, voi birui! …
Deodata, îmi amintesc o încurajare,
Spunea Pavel…
Când sunt slab, atunci sunt tare! … (2 Cor. 12:10)
Ştiu ce o să fac! …
Mă voi agăța din răsputeri,
De promisiunile Tale! …
De Cuvântul Tău…
ADEVĂRUL, care nu are schimbare! … (Iac. 1:17)

Tu mucul ce încă mai pâlpâie,
Nu-l stingi… ci îl aprinzi mai tare! (Is. 42:3)
Cel împovărat,
La Tine găseşte UŞURARE! (Mat. 11:28)
Spui să aruncăm asupra Ta,
Îngrijorarea…
Apoi, ca răspuns,
Tu ne dai PACEA! … (Filipeni. 4:6,7)
Cel bolnav, la Tine găseşte,
VINDECAREA! (Mat. 4:23,24)
Pentru cel însetat şi flămând,
Tu Însuți,
Eşti APA şi PÂINEA! (Ioan 4:10; 6:48)
CETATE DE SCĂPARE…
Eşti pentru cel urmărit,
De-a vinovăției teroare! … (Num. 35:25)
MÂNGÂIERE şi ÎNCURAJARE,
Celor singuri pe lume! … (Psalm 27:10)
Văduvei şi orfanului,
AJUTOR si ÎNSOȚIRE! … (Psalm 68:5)
Tu eşti cu cel căzut între tâlhari,
Îi pui ulei pe rană…
Plăteşti… pentru-a lui ÎNGRIJIRE! ( Luca 10:34,35)

Înviorat de-a Lui promisiuni,
Mi-am ridicat privirea-n sus! …
Un cer senin, albastru, stralucea…
Şi dintre norii albi, o voce m-a străpuns:

Nu este groapă adâncă-n Univers,
În care mâna Mea să nu te-ajungă! …
Eu te ridic din orice stare,
Şi-ți pun picioarele pe STÂNCĂ! … (Psalm 40:2)

De-acolo, doar un salt am mai făcut,
Şi am simțit cum razele de soare,
Mă încălzeau! …
Eram din nou,
Cu ceru-n părtăşie! …
Şi cu LUMINA,
Cea din veşnicie! …

Mihaela Tureatca 

De când e creat pământul

De când e creat pământul oamenii au căutat să înăbușe adevărul și Cuvântul cel curat
Necinstind pe Creatorul, s-au fălit că-s înțelepți și astfel au înnebunit
Să se închine făpturii; cel rău i-a ademenit.

Şi poporul cel ales pe Domnul a mâniat
Când Moise a zăbovit, la vițel s-au închinat
Moise, la fel ca Isus, pentru ei a mijlocit
Și-au primit noile table și-un legământ reînnoit.

Câți viței de aur astăzi se mai găsesc în popor
Câți le spun” bine-ai venit” în vieți și casele lor
Este încă timp de har, timp să scoatem tot afară
Și la tronul Său de har să cerem putere iară.

Azi, a progresat știința pe nedrept numită aşa
Oamenii să-nlocuiască pe Creatorul ar vrea
Şi negându-L pe Acela ce e dătător al vieții,
Caută în van săracii, elixirul tinereții.

Domnul Se uită de sus și râde de ei bieții
Cum nu Îl vor pe Isus care e Cuvântul vieții,
Pe El, ce are izvorul înțelepciunii întregi,
Desluşit se vede-n toate oriunde pe unde mergi.

N-au nici o justificare că au ales necredința
Și nu recunosc pe-Acela ce-are-n mâna Lui ființa
Nu vor să își recunoască prea rușinoasa lor stare
Și-n desfrânări de tot felul vor s-atragă pe oricare.

Este -o zi când va veni clipa marii judecăți
Vor fi date atunci pe față îngâmfări și nedreptăți,
Înaintea Celui Sfânt cine îi va apăra?
Vor fi condamnați pe veci, departe de Fața Sa.

Cuvântul e scris de veacuri, mai actual ca oricând
Ce descrie starea lumii, orbirea ce-i pe pământ.
Trăim apogeul vremii, păcatu-i la rang de cinste
Când numesc binele rău și răul îl numesc bine.

Tot mai multe țări în lume, neagă acum pe Cel Preaînalt
Și își clădesc idei false cum că n-ar exista iad.
Teorii, religii multe ce proclamă un fals Isus
Și atâtea căi ușoare ce par că duc toate sus.

Una singură e Calea, prin Isus se poate -afla
Una singură e Ușa, totdeauna a fost așa.
Orișicâte căi în lume ar părea că pot fi bune,
Adevărată-i aceea ce te desparte de lume.

Nu-i un alt nume sub ceruri prin care să fii salvat
În Isus doar e salvare și iertare de păcat,
Nici o altă asemănare, reguli, datini omenești,
Nu vor putea ca să ducă sus, în slăvile cerești.

Tu, om al lui Dumnezeu, ce ai aflat
Adevărul, Calea și Viața ta, pe Isus Mântuitorul.
În acest tumult al lumii cu atâtea mii de credinți,
Veghează cu toți aceia ce prin har au fost sfințiți
Şi rămâi pe calea-ngustă ce-au pornit primii părinți.

Noe, Avraam, Isaac și Iacov, apoi Pavel și Ioan
Au trasat cu zel cărarea ce-a trecut de mii de ani
În atâtea prigoniri şi uneltiri ce-au venit
Ei au rezistat în Domnul și nimic nu i-a clintit.

În această Cale sfântă să rămânem azi și noi
Chiar de mulți disprețuiesc și aruncă cu noroi,
Să privim ca Moise odată răsplătirea ce-i ‘nainte,
Netrecând peste ce-a scris în Cuvânt, Bunul Părinte.

Să venim cu umilință şi-adâncă sinceritate,
Să trăim o pocăință și în vorbe și în fapte.
Domnul Isus azi Se-ndură și de mine, și de tine,
Și ar vrea ca-n ziua sfântă curați să ne ia la Sine.

Gabriela Bucur 

Chemarea lui Dumnezeu

Cristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia.

1 Corinteni 1:17

 

Pavel spune aici că Dumnezeu ne cheamă să predicăm Evanghelia. Dar aduceţi-vă aminte ce înţelege Pavel prin „Evanghelie”: realitatea Răscumpărării prin Domnul nostru Isus Cristos. Noi suntem înclinaţi să facem din sfinţire scopul final al predicării noastre. Pavel foloseşte experienţa personală doar ca o ilustrare, nicidecum ca un scop în sine. Nicăieri nu ni se porunceşte să predicăm mântuirea sau sfinţirea; ni se porunceşte să-L înălţăm pe Isus Cristos (Ioan 12:32).

Este o denaturare să spunem că Isus Cristos a suferit în actul Răscumpărării pentru a mă face pe mine sfânt. Isus Cristos a suferit pentru a răscumpăra întreaga lume şi pentru a o aşeza întreagă şi reabilitată înaintea tronului lui Dumnezeu. Faptul că noi putem experimenta Răscumpărarea este o ilustrare a puterii realităţii Răscumpărării, dar nu acesta este scopul ei final. Dacă Dumnezeu ar fi om, cât L-ar durea inima şi cât de obosit ar fi din cauza cererilor constante pe care le facem pentru mântuirea şi sfinţirea noastră. Îl solicităm de dimineaţa până noaptea cerând lucruri pentru noi înşine – ceva din care noi să fim scăpaţi!

Când vom ajunge la fundamentul realităţii Evangheliei lui Dumnezeu, nu-L vom mai deranja pe Dumnezeu cu micile noastre plângeri personale.Singura pasiune a vieţii lui Pavel a fost să predice Evanghelia lui Dumnezeu. El a acceptat cu bucurie dureri, deziluzii şi suferinţe, dintr-un singur motiv: deoarece aceste lucruri i-au păstrat neclintit devotamentul faţă de Evanghelia lui Dumnezeu..

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

O, trebuie să vină…

O, trebuie să vină
odată, oarecând
Acel ce-a spus Cuvântul:
„Eu, iată, vin curând!”
– şi fericiţi aceia
ce vor fi-aflaţi veghind,
ei vor intra la Nuntă
cu Domnul – strălucind!

O, trebuie să intre
odată, neapărat
Acel ce-a zis: „Eu, iată,
la uşă stau şi bat!”
– şi fericiţi aceia
ce uşa I-au deschis,
ei vor cina cu Domnul
aşa precum le-a zis.

O, trebuie să vină
odată tot ce-i spus,
căci Credincios şi Tare
de-a pururi e Isus
– şi fericiţi aceia
care-au murit crezând;
cât nimenea nu ştie
ei vor primi-n curând!

Traian Dorz 

Doar Tu, Isus

Nimic nu e mai preţios
Ca timpul petrecut cu Tine.
Eşti cel mai sfânt şi mai frumos.
Cu Tine e atât de bine!

Când întristată sunt ades
Şi plânge inima în mine,
Când din necaz nu pot să ies,
Atunci privesc, Doamne, spre Tine.

Atât de bine mă-nţelegi
Şi rana mea cea grea Te doare.
Din ochi o lacrimă-mi culegi,
Apoi mă însoţeşti pe cale.

Numai cuvântul Tău, curat,
Şoptirea Ta blândă şi dulce
Îmi spune că m-ai căutat
Şi alinare îmi aduce.

Doar Tu, Isus, poţi ridica
Vălul cernit de întristare
Ce cade peste viaţa mea
Şi-ncearcă iar să mă doboare.

Mi-ai dovedit că m-ai iubit
Cu o iubire-aşa de mare,
Când sus pe cruce-ai suferit
Ca să primesc eliberare.

“Fiindcă ai prêţ în ochii Mei”,
Mi-ai spus în dragostea Ta mare,
“Iată dovada dragostei:
Eu pentru tine dau popoare!

Deci nu te mai înspăimânta!
Chiar dac-ar fi să treci prin ape,
Ele nu te vor îneca,
Eu, Domnul, sunt de tine-aproape!

Chiar şi prin foc de vei călca,
Nu vei fi ars, să nu ai teamă,
Căci nu-l va arde flacăra
Pe fiul meu, care Mă cheamă.”

De-aceea, Doamne, Te iubesc
Cu fiecare zi mai tare
Şi ne-ncetat aş vrea să cresc
În dragoste şi ascultare

Ca ochii Tăi înrouraţi
De frumuseţile divine
Să nu fie împiedicaţi
Ca să se oglindească-n mine.

Ajută-mi, Doamne, să trăiesc
Mereu în sfântă curăţie
Cu tot ce sunt să Te slăvesc
Acum, dar şi în veşnicie.

Pavel Mariana- Florica 

N-am făcut nimic să merit

N-am făcut nimic să merit
Acest HAR mântuitor,
N-am făcut nimic să merit
Iertarea păcatelor.

N-am făcut nimic să merit
IUBIREA de Dumnezeu,
N-am făcut nimic să merit
Isuse să fii fratele meu.

N-am făcut nimic să merit
De la moarte sufletul să-mi scoți,
N-am făcut nimic să merit
Această JERTFĂ care e pentru toți.

N-am făcut nimic să merit
Să aștepți UȘA sa îți deschid,
N-am făcut nimic să merit
Mâna sfântă sa-mi întinzi.

N-am făcut nimic să merit
Să mă IERȚI acum 2000 de ani,
N-am făcut nimic să merit
Dar te-au pironit romanii.

N-am făcut nimic să merit
Să îmi ȘTERGI fărădelegea,
N-am făcut nimic să merit
Înțelepciunea sa-mi descoperi.

N-am făcut nimic să merit
Însă TU m-ai iubit enorm,
N-am făcut nimic să merit
Dar azi EȘTI al meu DOMN.

N-am făcut nimic să merit
Să mi te fi descoperit,
N-am făcut nimic să merit
Dar Tu ÎMPĂRĂȚIA Ta mi-ai oferit.

N-am făcut nimic să merit
Să îmi MODELEZI cuvântul,
N-am făcut nimic să merit
Să îmi cerni cugetul, caracterul.

Ștefania Gina Ștef 

Calea spre cunoastere

“Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască… învăţătura.” loan 7:17

Regula de aur a cunoaşterii spirituale nu este căutarea intelectuală, ci ascultarea. Dacă un om caută cunoştinţe ştiinţifice, călăuza lui este curiozitatea intelectuală: dar dacă vrea să înţeleagă învăţăturile lui Isus, el poate ajunge la aceasta numai prin ascultare. Dacă lucrurile sunt întunecate pentru mine, atunci pot fi sigur că există ceva ce nu vreau să fac. Întunericul intelectual este rezultatul ignoranţei: întunericul spiritual este rezultatul neascultării mele de a face un anumit lucru.

Nici un om nu primeşte un cuvânt de la Dumnezeu fără să nu fie în acelaşi timp încercat în privinţa lui. Noi suntem neascultători şi apoi ne mirăm de ce nu propăşim spiritual. Dacă, atunci când vii la altar – a spus Isus -, îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta.. nu-Mi mai spune nimic, ci du-te mai întâi şi rezolvă-ţi situaţia aceea. Învăţătura lui Isus ne atinge exact unde trebuie.

Nu putem să-L înşelăm nici o clipă. El ne educă în cele mai mici amănunte. Duhul lui Dumnezeu scoate la iveală duhul de autoapărare şi ne face sensibili la lucruri la care nu ne-am gândit niciodată înainte. Când Isus te învaţă un lucru prin Cuvântul Său, nu te sustrage de la aceasta. Dacă o faci, vei deveni un înşelător religios. Fii atent la lucrurile faţă de care dai din umăr cu nepăsare şi vei descoperi de ce nu creşti din punct de vedere spiritual. întâi du-te – cu riscul de a fi sideral fanatic, trebuie să asculţi de ceea ce-ţi spune Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Sfinţirea

„Şi voi, prin El, sunteţi în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi… sfinţire.” 1 Corinteni 1:30

Latura vieţii. Taina sfinţirii este că însuşirile desăvârşite ale lui Isus îmi sunt date nu treptat, ci deodată, atunci când, prin credinţă, ajung să înţeleg că Isus Cristos a fost făcut sfinţire pentru mine, sfinţire nu înseamnă altceva decât faptul că sfinţenia lui Isus devine a mea într-un mod vizibil.

Secretul minunat al unei vieţi sfinte nu constă în a-L imita pe El, ci în a lăsa ca însuşirile desăvârşite ale lui Isus să se arate în trupul meu muritor. Sfinţirea este “Cristos în voi”. In procesul sfinţirii îmi este dată viaţa Lui minunată; ea îmi este dată prin credinţă, ca dar suveran al harului lui Dumnezeu. Sunt pregătit ca Dumnezeu să facă sfinţirea la fel de reală în mine cum este în Cuvântul Lui? Sfinţirea înseamnă primirea în dar a calităţilor sfinte ale lui Isus Cristos. Răbdarea Lui, dragostea Lui, sfinţenia Lui, credinţa Lui, curăţia Lui şi evlavia Lui, se manifestă în şi prin fiecare suflet sfinţit.

Sfinţirea nu înseamnă a lua din Isus puterea de a fi sfinţi, ci înseamnă a lua din Isus sfinţenia care s-a manifestat în El şi pe care acum El o dă în noi. Sfinţirea este un dar, nu o imitaţie. Imitaţia este cu totul altceva. In Isus Cristos se află perfecţiunea a toate; taina sfinţirii este că toate însuşirile desăvârşite ale lui Isus sunt la dispoziţia mea şi, încet, dar sigur, încep să trăiesc o viaţă de nespusă ordine, echilibru mintal şi sfinţenie. “Păziţi de puterea lui Dumnezeu.”

Oswald CHAMBERS