Am să găsesc loc

Am să găsesc loc pentru sufletul meu,
Acolo să mă-nchin Lui Dumnezeu,
Să mă hrănesc din plin cu sfåntul Cuvânt
Şi-n veşnicia de Sus s-ajung curând.

Tăria mea e-n Golgota aprinsă,
Sunt salvat de-a Fiului biruinţă,
Sub braţul Lui puternic sunt ocrotit,
E locul unde n-am teamă de nimic.

Furtuna vremii mi-ar răpi credinţa
Şi m-ar îngropa-n talazuri de-ar putea,
Îzvorul cald din inima curată,
L-ar îngheţa, l-ar nimici de-ndată.

Îmi plânge sufletul, tare mă doare,
Cuvåntul Domnului e alinare!
Dar cei mai mulţi Îl răstălmăcesc cum vor,
Fără frică de sfântul Mântuitor!

O, Tată sfânt mare-i a Ta Iubire!
Pe marea de cristal mă chemi Stăpâne,
Şi-o dulce pace, divină, regală,
Întreaga mea fiinţă o-nfăşoară!

Maria Șopț 

Reclame

Vesteşte mesajul şi fii Iu însuţi un mesaj

Propovăduiește Cuvântul. 

2 Timotei 4:2

Noi nu suntem mântuiţi pentru a fi doar nişte instrumente ale lui Dumnezeu, ci pentru a fi fii şi fiice ale Sale. Nu suntem transformaţi în agenţi spirituali, ci în mesageri spirituali, şi mesajul trebuie să fie parte din noi înşine. Fiul lui Dumnezeu a fost propriul Său mesaj, cuvintele Lui au fost duh şi viaţă (Ioan 6:63).

Ca ucenici ai Lui, viaţa noastră trebuie să fie un exemplu sfânt al mesajului nostru. Inima naturală este gata să slujească oricât de mult, dar e nevoie de o inimă frântă de vinovăţia păcatului, botezată de Duhul Sfânt şi modelată după scopul lui Dumnezeu, pentru ca viaţa cuiva să devină întruparea sfântă a mesajului ei.

Există o diferenţă între a depune o mărturie personală şi a predica. Un predicator este un om care a primit chemarea lui Dumnezeu şi este hotărât să-şi folosească toată energia pentru a proclama adevărul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne scoate din ideile pe care le avem cu privire la viaţa noastră, ne modelează şi ne formează în vederea scopului Său, aşa cum a făcut cu ucenicii după Ziua Cincizecimii. Scopul Zilei Cincizecimii nu a fost să-i înveţe ceva pe ucenici, ci să-i transforme făcându-i întruparea mesajului pe care îl predicau: „îmi veţi fi martori”.

Oswald Chambers

Îndoieli cu privire la Isus

Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Fiecare dintre noi gândeşte despre Isus în felul acesta în anumite privinţe. Aceste îndoieli cu privire la Isus pornesc de la întrebările ridicole care ni se pun când vorbim despre hotărârea noastră de a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu. „De unde vei primi bani? Cine va avea grijă de tine?” Sau îndoielile încolţesc în noi înşine atunci când îi spunem lui Isus că situaţia noastră este prea grea pentru El.

„Este foarte bine să spui «încrede-te în Domnul», dar omul trebuie să trăiască, şi Isus n-are cu ce să scoată apă – n-are de unde să ne dea aceste lucruri”. Fereşte-te de amăgirea pioasă din tine care spune: „N-am îndoieli cu privire la Isus, ci numai cu privire la mine însumi”. Noi nu am avut niciodată îndoieli cu privire la noi înşine; noi ştim exact ce nu putem face, dar avem îndoieli cu privire la Isus. Aproape ne simţim jigniţi că El poate face ceea ce noi nu putem. Părerile mele greşite pornesc din faptul că-mi scotocesc propria persoană pentru a descoperi cum va reuşi El să facă ceea ce spune. Îndoielile mele izvorăsc din adâncurile propriei mele inferiorităţi. Dacă descopăr aceste păreri false în mine, trebuie să le scot la iveală şi să le mărturisesc deschis: „Doamne, am avut o părere greşită despre Tine, n-am crezut în înţelepciunea Ta decât atât cât am putut înţelege cu propria mea înţelepciune; n-am crezut în atotputernicia Ta dincolo de modul meu limitat de a o înţelege”.

Oswald Chambers

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de
ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca
să încerce pe locuitorii pământului. Apoc. 3:10.

– Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Te voi păzi de ceasu’-ncercării,
Ce va veni peste lumea întreagă:
Peste orișice om, făr’ să aleagă.

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Și n-ai dat ‘napoi, vine ceasu’-ndurării:
Cu sfinții în slavă, in veci-bucurie,
Găsi-vei odihnă o veșnicie!

Splendori negrăite, cununi strălucite
Ce nu veștezesc, comori moștenite –
Fiindcă ai păzit al răbdării cuvânt,
Fi-vei moștenitor în locul cel sfânt!

Vine ziua măreață, în grabă ea vine
Cine-n Mine rămâne și strânge cu Mine –
Nu va regreta, suflet, spune: ești gata?
Mirele vine, cu El și răsplata…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării,
Te voi păzi de ceasu’- ncercării:
Al trâmbiței glas, auzi-vei sunând
Eu vin curând, da, Eu vin curând…

Lidia Cojocaru 

Te-ai întâlnit vreodată cu Isus ?

După ce te întâlnești cu Hristos pe drumul vieții
Nu te lauzi pe la frați cu averi și cu palate
Ci vestești Cuvântul Sfânt fără teamă, fără frică
Îl vestești cu bucurie și cu autoritate.

Nu te lauzi cu excursii, ci te lauzi cu Hristos
Și cu Sfânta pocaință, nu cu banii adunați
Nu faci dezbinare-n turmă, nicidecum n-o rătăcești,
Nu-i alungi pe oropsiți și nu ai favorizați.

Când te întâlnești cu Domnul, Eul tău este strivit
Dacă nu s-a întâmplat, n-ai avut o întâlnire
Nu i-ai cunoscut puterea ci a fost alarmă falsă
Diavolul te-a înșelat, ți-a adus o amăgire.

Și tu mergi așa prin viață, alergând de-aici, acolo,
Fără să-ți pui întrebarea dacă a fost o schimbare
Ba, mai mult, asculți doar vorbe, vorbe goale, fără rost
Vorbe care într-o zi te vor duce la pierzare.

Nu te-ai consultat cu Biblia ci cu oameni învățați
Ascultata-i vorbe goale, vorbe aruncate-n vânt
Iar acum alergi prin lume îi bârfești pe frații tăi
Vreau să te întreb ceva, asta face un om Sfânt?

Adâncește-te-n Scriptură și-nțelege adevărul
Caută să te-ntâlnești cu Hristos, cu-adevărat
Când se va-ntampla aceasta, nu vei mai vorbi-n zadar
Ci ai să vestești Cuvântul cum e El, Sfânt și curat.

Nichifor Nicu 

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?

Faptele apostolilor cap. 17:22-34
Isaia 1:1-18

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ai ajuns aproape la alții colonie?
Și cine înțelege cât ești azi de prădată,
De lupii progresiști ce-au năvălit în haită.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Când trădătorii lacomi te vând pentr-o simbrie?
Cine mai stă de veghe, pe cine îl mai doare,
Că-n țară suntem robi și slugi peste hotare?

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ești terorizată de-un duh de sodomie?
Că hoardele păgâne mințind te-au subjugat,
Prin promisiuni deșarte și legi pentru păcat.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Dușmanii tăi bogați te vor în sărăcie.
Să stai la mila lor, mereu cu mâna-ntinsă,
Sub greul lor papuc să te predai învinsă.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ai ajuns vândută felie cu felie?
Și chiar dacă pădurea și munții aur poartă,
Noi am lăsat ca pâinea străinii să ne-mpartă.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie
Și de urmașii tăi ce mâine au să vie?
Ce vor găsi ca zestre? Ce legi, ce rânduială?
Ce îi va motiva să nu plece din țară?

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ești îngenunchiată de-a patimei urgie?
Că ura multor oameni te roade, te-nvenină,
Că lipsa de credință amarnic te dezbină.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Lui Dumnezeu! Și celor ce strigă în pustie:,                                                                       , Treziți-vă români! Vă-ntoarceți la Hristos!
Ca să aveți prin har un mâine luminos. , ,

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Că ai ajuns cuprinsă într-o babilonie?
Isus Hristos te cheamă să vii la El degrabă,
Să fii în mâna lui, salvată, țară dragă!

Cui îi mai pasă astăzi de tine Românie,
Se roagă pentru tine, cu harul te îmbie,
Te roagă să-mplinești Cuvântul din Scriptură,
A Domnului curată și sfântă-nvățătură!

Amin! ! !

Teodor Groza

Vas curat

Iacov vorbește de-o limbă
Ce-aruncă otrava morții,
Așa-i până nu se schimbă
Inima, și, știm cu toții

Că din „visteria” ei
Se împrăștie ca un râu
Vorbele fără temei
Și nu le poți pune frâu.

Mulți pretind că-s credincioși
Dar nu vezi la ei schimbare,
Sunt la fel de păcătoși
Și ne-ntrebăm de ce oare…

Este clar că Duhul Sfânt
N-a fost lăsat să lucreze
În vasul lor de pământ,
Căci știu doar să-L întristeze…

Îl alungă și nu vor
Să asculte al Său îndemn
Și-apoi ne mirăm că mor
Așa simplu și nedemn!

Viața lor arată clar
Absența harului Sfânt
Și că, au un crez neclar
Între ceruri și pământ!

Își făuresc bunăstarea
Parcă-aici ar fi eterni,
Și nu-i deranjează starea
Plină de idoli moderni,

Acceptă un trai abil
În perspectiva lumească
Și Duhul, un loc stabil,
Nu poate-n ei să-Și zidească.

Nu poți merge drept când pasul
Nu-i de El călăuzit,
Nici nu poți trăi când „vasul”
Nu ți-e de El curățit!

Nu poți merge drept și bine
Cât timp încă urmărești
Împlinirea ta de sine
Și nu lupți să te golești

Zilnic, de sinele tău,
Urmărind să împlinești
Ce scrie-n Cuvântul Său,
Ca-n urma Lui să pășești!

Când în sufleteasca-ți oală
Pui „verdeață” otrăvită,
Suferință ai și boală
Și-o viață nefericită.

Și nu poți scăpa de boala
Care sufletu-ți frământă,
Dacă-ți este plină oala
De „verdeață” otrăvită.

Ioan Hapca

Începutul sfârșitului

Motto: „”Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți
ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat
împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva dom-
niilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”” Efeseni 6:11-12.

Lumea tot mai mult se strică…
Doamne, ce vremuri trăim!
Nici nu ne mai vine a crede
Ce vedem și auzim!

S-a stârnit din nou vrăjmașul
Și oameni răi și înșelători
Merg din rău în și mai rău,
Ca niște lupi răpitori.

Mulți s-au strecurat în turmă
Și se poartă neîndoios
Ca vrăjmași ai Evangheliei
Și a crucii lui Hristos.

Sunt oameni fără evlavie
Ce păcătuiesc mereu,
Care schimbă-n desfrânare
Legile lui Dumnezeu.

Caută să strice Legea
Dumnezeului cel Sfânt,
Astfel, să-și piardă credința
Oamenii de pe pământ.

Cum îl au pe diavol tată –
Și un suflet de păgân,
Îl tăgăduiesc pe Domnul
Singurul nostru Stăpân.

Ei seamănă destrăbălarea
Ca să strice Legământul,
Să facă o Sodomă mare
Întinsă pe tot pământul.

Asta caută vrăjmașul:
Credința noastră să se piardă
Și pământul – ca Sodoma –
Cu tot ce-i pe el să ardă.

Însă noi, ca întotdeauna,
Ne vom apăra credința
Cu nădejdea neclintită
Că a noastră-i biruința.

Vom lupta lupta cea bună –
Nu vom sta nepăsători
Și chiar dacă lupta e grea
Noi vom fi biruitori.

Că armele noastre nu sunt
Supuse firii pământești,
Ci sunt armele luminii –
Armele duhovnicești.

Arme de lovire și-apărare
Ce le dă neprihănirea,
Și de Domnul întărite
Ca s-aducă izbăvirea.

Arma noastră e Cuvântul
Și stindardul e Hristos;
El e Calea izbăvirii
A oricărui credincios.

Deci, întăriți-vă în Domnul
Și să nu dați înapoi!
Îmbărbătați-vă în inimi
Că Dumnezeu este cu noi!

Uniți în duhul de credință
Să ținem stindardul sus,
Și Duhul Sfânt ne dă putere
În Numele lui Isus.

Îmbrăcați-vă în Domnul!
Stați în post și rugăciuni
Ca să facă Domnul astăzi
Iarăși semne și minuni.

Să facă Domnul o minune
Și să-ntoarcă acest popor,
De la calea nimicirii
La credința sfinților.

Iar la ale noastre case
Să pună semnul Lui în prag,
Ca nimenea să nu ne strice
Ce avem mai scump și drag.

Domnul să răstoarne acele
Legi vrăjmașe și drăcești,
Și tot norodul să-mplinească
Legile dumnezeiești.

Dumnezeu să ne ocrotească
Și pe noi, și pe copii,
Să fim gata pentru clipa
Când la cer ne va răpi.

Cu untdelemnul în candele;
Cu adevărul, cingătoare;
Cu râvna Evangheliei păcii
Încălțăminte în picioare.

Nu știm noi clipa venirii –
În ce zi, la ce soroace,
Dar… Maranata! Domnul vine!
Domnul vine și nu tace!

Și acei ce prin credință-s
Socotiți neprihăniți –
Pentru c-au umblat cu Domnul
Toți vor fi la cer răpiți.

Doar păcătoșii și stricații
Vor rămâne aici jos,
Că pe aceștia îi așteaptă
Judecata lui Hristos. Amin!

Ioan Vasiu 

A Cuvântului Sfânt școală

Referințe
Ref. 2. Împ. 4,8-41

A Cuvântului Sfânt școală
Ne învață ce-i de făcut
Când ajunge „moartea-n oală”
Și amaru-i neplăcut
Tot sufletul ni-l răscoală.

Poate că-un neștiutor,
Zvârle-n „oala” vieții tale
Un „bostan” otrăvitor,
„Ciorbele”-ți devin mortale…
Ce faci, le dai tuturor? !

O, nu face asta frate,
Pune-ți un capac pe „oală”
Și ridică mâini curate,
Cum ai învățat la „Școală”
Către Cel ce totul poate…

Nu privi cu ciudă omul
Ce-a adus tot ce-a cules…
Știi cine-A făcut atomul?
Du-te drept la cel ales
Și împuternicit de Domnul,

Spune-i ce-i în „oala” ta
Căci o binecuvântare
Va veni când s-a ruga
Și-orice otrăvi vătămătoare
Domnul le va alunga…

Și-atunci „oala” ta devine
Obiectul saturării
Cu bucatele divine
Pentru toți membrii-adunării
Și-a străinului ce vine…

Mulți nu fac deosebire
Între ce-i rău și ce-i bine,
Astfel nu-i nici o uimire
Că-s atâtea inimi pline
De otravă și murire…

Dar noi, haide-ți să veghem
Unii-asupra altora
Și cu drag să ne îndemnăm
În Hristos a ne ancora,
Fără să ne condamnăm…

Să nu „dăm cu pumnii în vânt”
Ci-n evlavie, cu iubire,
Să cinstim pe orice sfânt
Pus să-aducă o izbăvire
În oala noastră de pământ!

Să veghem asupra „oalei”
Fiecare-n dreptul lui,
Să nu dăm vreun prilej boalei
Nici speranță somnului,
Ci să dăm glas osanalei

Toți, în cinstea Domnului,
Toți în cinstea Domnului!

03/10/2018*Ioan Hapca

Teme-te de Domnul

Teme-te de Domnul!
Noaptea, pe-ntuneric, nu se vede șanțul,
Ultima zvâcnire își cunoaște partea
Și-ntr-un timp sau altul va veni bilanțul.

Te-nconjoară moartea –
E o axiomă, nu o întâmplare;
Strânge-te din lume, să auzi cum bate,
Ca să-ți amintească, brațul Lui cel tare.

Fugi de răutate,
Să nu judeci omul care-i lângă tine,
Cheamă-ți Creatorul, ca să te-ntocmească
În izvor de pace, făcător de bine.

Firea să-ți dorească
Ca să-ndepărteze orice stricăciune,
Căci atât cât ține-n suflet crezământul,
Credinciosul face lucrurile bune.

Să-mplinești Cuvântul –
Numai în lumină vei primi știința;
Acordează-ți struna, cizelează versul
Și, prin bunătate, cheamă biruința.

Schimbă-ți astăzi mersul,
Ca să ai nădejde și s-aștepți sfârșitul
Azi, cât timp iubirea își ridică glasul,
Căci, la încheiere, vine infinitul.

Astăzi este ceasul!
Multa amânare îți provoacă somnul,
Șansa îți descrește și-ți slăbește pasul,
Hotărăște clipa. Teme-te de Domnul!

Viorica Mariniuc