Majoritatea nerecunoscatoare

10 octombrie

Text: Luca 17:11-19

Isus a aluat cuvintul si a zis: „Oare n-au fost curatati toti
cei zece? Dar ceilalti noua, unde sunt?”

Luca 17:17

Cu multi ani in urma, Arthur Vandenberg, senatorul statului
Michigan, s-a intors acasa ca sa candideze pentru o noua
perioada legislativa. A vizitat pe multi, a strans maini si a solicitat
oamenii sa voteze pentru el. Intr-un orasel a vizitat o familie, ai
carei membrii fusesera ajutati de el intr-un mod sau altul. Cand i-a
spus capului de familie ca ar aprecia mult sprijinul lui la alegerile
care urmau sa vina, batranul i-a raspuns: „imi pare rau, dar vom
vota pentru adversarul dumneavoastra”. „Bine, a spus senatorul,
apreciez sinceritatea dumitale. Dar pot sa te intreb de ce nu poti
vota pentru mine?” „Pentru ca”, a spus batranul, n-ati facut nimic
pentru noi in ultima vreme.”

Cei noua leprosi din textul nostru de azi au fost mult mai lipsiti
de recunostinta decat acest om. Domnul i-a curatit de boala lor
fatala, si cu toate acestea au plecat mai departe, sa se bucure de
noua lor libertate pe care o gasisera, si nu mai auzim nimic despre
ei. Numai un singur lepros s-a intors la Isus, pentru a-si exprima
gratitudinea si a I se inchina.

Cum au putut cei noua sa fie atat de lipsiti de recunostinta?
Pentru a gasi un raspuns, tot ce trebuie sa facem este sa privim in
propriile noastre inimi. Cat de repede uitam tot ce suntem sau ce
avem din mana lui Dumnezeu! Trebuie continuu sa hranim harul
recunostintei prin rugaciune, lauda, si slujirea altora. Aceasta ne
va pazi de-a lua binecuvantarile Domnului ca pe un drept, crezand
ca le meritam.

Fie ca noi sa nu fim niciodata parte din majoritatea nerecu-
noscatorilor.- D.J.D.

Laudati pe Domnul toti ai Lui,

Cei ce stiti ca toate-I datoram.

Bucurosi-naintea Domnului

Cu tot ce-avem sa ne-nchinam.” – Kelly

Dumnezeu nu ne datoreaza nimic
ci ne daruie totu
l”

Painea zilnica

A aduna cuvantul lui Dumnezeu

Text: Psalmul 119:161-168

„Cand urmez ,invataturile Tale ,ma bucur de parc’ as avea toate comorile.~Psalmul 119:14~

Ce-ai crede despre o persoana care ar poseda o comoara inestimabila ,dar care ar trata-o ca pe ceva lipsit de orice valoare? Ei bine,in felul acesta isi trateaza Biblia multi oameni. N-o studiaza nu mediteaza la ea si nici macar nu-si petrec cateva minute zilnic pentru a auzi ce le spune Domnul .

Apropo,ai citit pasajul ales pentru ziua de azi? Este evident ca autorul acestui psalm a iubit foarte mult Cuvantul lui Dumnezeu si l-a pastrat ca pe o comoara.Acest mod de a trata Biblia trebuie sa fie valabil si pentru noi.

Asa este cazul cu un barbat din Kansas City care a fost ranit ingrozitor in urma unei explozii .Evanghelistul Robert L.Sumner scrie despre el in cartea sa”Minunea Cuvantului lui Dumnezeu”.

Fata i-a fost cumplit desfigurata ,si-a perdut vederea si ambele brate.Era un crestin convertit de curand ,si cea mai mare dezamagire a sa era ca nu mai putea citi Biblia.Apoi a auzit despre o femeie
din  Anglia care citea in biblie cu buzele.

Sperand sa faca acelas lucru ,a cerut cateva carti ale Bibliei in alfabetul Braille pentru nevazatori .Spre marea sa dezamagire ,a constatat  ca terminatiile nervoase ale buzelor sale fusesera distruse si ele de explozie .

Intr-o zi,pe cand si-a adus una dintre cartile Bibliei la gura ,pentru a incerca din nou ,i s-a intamplat sa atinga cu limba unele ditre caraterele paginii si a putut sa le identifice .Ca o strafulgerare i-a venit ideea
ca putea citi Biblia cu limba. Pe cand Robert Sumner scria cartea, Omul acesta citise intreaga Biblie de patru ori.

„O, Doamne ,ajuta-ne  sa adunam si noi la fel ca pe o comoara Cuvantul Tau!”~R.W.D.~

Sa-ti iubesc Cuvantul pretios,

Explorand comori nebanuite.

Mireasma lui sa ma incante,

Lumina Ta sa ma-nvesmante.

Biblia este cel mai minunat dar
dat vreodata omului. „- Lincoln

Painea zilnica

Cuvântul Meu

Te văd cum plângi
Șı îți cunosc durerea
Adeseori tu cazi învins
Și crucea-ți pare tot mai grea.

Cuvântul Meu e pentru tine
Să-ți spun că și-astăzi te iubesc
În orice ce zi am fost cu tine
Nu m-ai văzut, dar încă te păzesc.

A fost o vreme de-ncercare
Căci Eu, Isus am vrut să-ți văd credința
Am fost dator să te încerc
Să vezi ce-nseamnă pocăința.

Cuvântul Meu e pentru tine
Să știi că încă te veghez
Deși te-ai depărtat de Mine
Eu sunt aici chiar de nu Mă vezi.

M-am purtat cu tine ca un tată
Ce își iubește-ai săi copii
Cuvântul Meu e pentru tine
Și-ți spun ca lângă Mine să rămâi.

Cuvântul Meu e pentru tine
Și-ți spun cu drag să te întorci
Să lași plăcerile de-o clipă
Ce te duc la roșcove și porci.

Să înțelegi căci Eu sunt Domnul
Ce te-am ales al Meu să fii
Să nu ai inima-mpărțită
Să poți să fii dintre-ai Mei fii.

Cuvântul Meu e pentru tine
Cuvântul sfânt și-adevărat
Ce te salvează de la moarte
Și te scoate din păcat.

Adu-ți aminte de cuvântul
Ce ți l-am spus de la-nceput
Că voi fi mereu cu tine,
Te-am păzit căci ai crezut.

Cuvântul Meu e apa vie
Ce te poate ajuta
Să înaintezi pe cale
Să ajungi în țara Sa.

Cuvântul Meu îți dă o șansă
Să te ridici de-unde-ai căzut
Cuvântul Meu îți dă putere
Să biruiești ce n-ai putut.

Cuvântul Meu e pentru tine
Să-ți spun și azi că  te iubesc
Cuvântul Meu îți spune-n taină:
„Vino, căci astăzi te primesc”.

 Cărbunescu Claudiu 

Invatarea lectiei

Text: Evrei 12:1-11                           

Pedeapsa…aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii.” Evrei 12:11

In cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, Ray Stedman povesteşte despre o femeie care fusese învăţătoare într-o şcoală, 25 de ani. Cand a auzit că există o slujbă în care putea fi promovată, a făcut imediat cerere pentru ocuparea postului. Cu toate acestea, în funcţia aceea a fost aleasă o altă persoană care preda numai de un an de zile. S-a dus la directorul şcolii să întrebe, de ce s-au petrecut astfel lucrurile. Directorul i-a spus: „îmi pare rău, dar dumneavoastră nu aveţi 25 de ani de experienţă cum pretindeţi; aveţi doar un an experienţă pe care îl repetaţi de 25 de ani”. În tot timpul cat fusese învăţătoare, ea nu făcuse nici un progres.


Ca şi creştini, este posibil ca nici noi să nu creştem atunci cand nu deosebim pedeapsa Domnului de-a lungul experienţelor vieţii. El permite dificultăţilor să’ vină în viaţa noastră pentru a ne maturiza şi pentru a deveni creştini care aduc roadă. Ni se spune: „…nu dispreţui pedeapsa Domnului” (v. 5); „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte” (v.6); „Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii” (v.7); şi „pedeapsa… aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii” (v.ll). Disciplina lui Dumnezeu devine o binecuvîntare cand răspundem corect la ea. Dacă avem resentimente faţă de ea, căpătăm amărăciune în loc de înţelepciune.
Cat de important este să învăţăm bine orice lecţie pe care ne-o predă Dumnezeu prin disciplinarea Sa iubitoare! Numai atunci, indiferent caţi ani avem la credinţă, putem pretinde că avem experienţă pentru a merita o răsplătire de la Dumnezeu. Şcoala loviturilor puternice este folositoare numai celor care îi învaţă lecţiile. – R.W.D.

Doamne, precum vrei, aşa fă Tu!
Tu eşti Olarul, iar eu lutul.
Fă-mă ca să fiu pe placul Tău
Acum cand stau la Cuvîntul Tău! 
„- Pollard

Pedeapsa Domnului nu este niciodată cruda, ci este pentru îndreptare

Painea zilnica

Daruieste Lui Dumnezeu cu bucurie

Text: 2 Corinteni 8:1-15

Fiecare să dea după cum. a hotărat în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”.  2 Corinteni 9:7

Un predicator făcea apel pentru colectă în faţa unei adunări mari. A cerut oamenilor să vină cu darurile lor în faţa bisericii într-un act al voinţei şi bucuriei. Mulţi au venit în faţă pentru a-şi prezenta darurile, printre ei, o fetiţă şchioapă s-a aliniat şchiopătand pe la sfarşitul randului. Scoţandu-şi ceasul de la mană, l-a pus pe masa de langă podiumul amvonului, după care s-a îndreptat spre bancă.
Cand serviciul s-a terminat, unul din uşieri a fost trimis s-o conducă în biroul unde predicatorul dorea să stea de vorbă cu ea. El a spus: „Draga mea, am văzut ceea ce ai făcut în seara aceasta. A fost minunat. Dar răspunsul oamenilor a fost atît de generos, că am primit mai mult decît trebuie pentru nevoile noastre. Nu mă simt bine ca să păstrăm ceasul tău atat de preţios şi aş vrea ca să-l iei înapoi”. Acest fapt a surprins-o pe fetiţă, care a clătinat vehement din cap a refuz. Cu o privire plină de reproş în ochi, ea a spus: „Frate pastor, dumneata nu înţelegi. Eu nu ţi-am dat ceasul meu d-tale sau bisericii, eu l-am dat Domnului!”


Cuvantul lui Dumnezeu îi învaţă pe credincioşi să dea „nu cu părere de rău şi nici de silă”. O dragoste adevărată pentru Isus şi cauza Sa, nu plăcerea socială, trebuie să fie aceea care să ne motiveze. Numai atunci darurile noastre vor fi plăcute Domnului şi vor aduce binecuvantări în vieţile noastre. Ca şi creştin, poate tu contribui la multe cauze meritorii, fii însă sigur că ai motive curate. Dă de bunăvoie şi din toată inima – lui Dumnezeu! – H.G.B.

Dă la fel ca pentru Domnul
Sub privirea Lui senină.
Dăruieşte, ştiind că darul
II aşezi în mana Lui divină.” – Anonim

Dumnezeu se uită la inimă nu la mană  la cel ce dă si nu la dar

Painea zilnica

Taie-ti lemnele singur

Text: 2 Timotei 2:1-15         

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat… şi care împarte drept Cuvantul adevărului. „2 Timotei 2:15

Studiul Cuvantului lui Dumnezeu care aduce cele mai mari beneficii cere răbdare şi perseverenţă, dar rezultatele merită efortul. A.B. Simpson a spus: „ Dumnezeu a ascuns fiecare lucru preţios într-un mod că el este răsplata celui răbdător, premiul celui harnic, dar o dezamăgire pentru sufletul leneş. Castana este ascunsă într-o coajă cu ţepi; perla este înmormantată adanc sub valurile înspumate ale oceanului; aurul este încarcerat în pantecul stancos al munţilor; giuvaerele se găsesc numai după ce spargi stanca din jurul lor; solul dă recolte ca o răsplată fermierului harnic. Tot astfel şi adevărul lui Dumnezeu trebuie căutat cu toată seriozitatea”.


Se crede că Henry Ford a spus: „Taie-ţi singur lemnele şi te vei încălzi de două ori”. Ceea ce a vrut să spună este că atunci cand omul îşi taie singur lemnele de foc nu numai că se va bucura de căldura focului, arzandu-le în cămin, dar se va încălzi în urma efortului fizic depus în exerciţiul muncii sale.
Dacă doreşti să te bucuri cu adevărat de Biblia ta, ar trebui să-ţi „tai singur lemnele” studiind lucrurile pentru tine însuţi. Cercetează concordanţa, caută înţelesul cuvintelor cheie, şi cere-I lui Dumnezeu să-ţi arate cum se aplică în viaţă pasajele la care meditezi. Adevărul descoperit în Cuvîntul lui Dumnezeu de tine însuţi va avea o savoare şi o prospeţime nouă. Ai încercat „să-ţi tai singur lemnele”? – H.G.B.

Cuvantul Tău, i-o mină-adancă
Şi nestemate scumpe, rare,
Ascunse sunt profund în stancă
Le afli-n muncă şi răbdare.
” – Hodder

Orice creştin ar trebui să aibă o Biblie citită

Painea zilnica

O sete dupa lapte

Text: 1 Petru 1:22 – 2:3

…ca nişte prunci născuţi de curand, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mantuire…” 1 Petru 2:2

In textul biblic de astăzi, apostolul Petru ne atrage atenţia asupra statorniciei Cuvantului lui Dumnezeu. El ne reaminteşte că iarba se usucă şi floarea cade, dar Cuvantui lui Dumnezeu rămane  în veci. De aceea el este un standard neschimbabil pentru comportarea corectă. Trebuie să lepădăm orice răutate, orice vicleşug şi orice fel de prefăcătorie, de pismă şi de clevetire şi să dorim laptele duhovnicesc al Cuvantului.
Cuvantul tradus prin „dorinţă” este un cuvant tare în limba originală.  Poate fi tradus şi prin „a jindui”, sau „a dori cu înfocare”. Fiind născuţi din nou, şi recunoscand Cuvantui lui Dumnezeu ca nepieritor, trebuie să-L dorim cu înfocare aşa cum doreşte laptele un copil de curand născut. Ce vie îmi este şi azi în minte nepoţica noastră Kelsey, care avea doar 8 săptămani. Nou venită pe lume, tanjea după sticluţa ei cu lapte. Ne dădea de ştire cand venea vremea pentru masă. Dacă mămica sau tăticul întarziau cumva, umplea casa cu strigătele ei insistente. Apoi, cand în sfarşit, sosea sticluţa, se avanta spre ea ca spre tot ce era mai valoros. Nu se oprea din supt pană cand nu golea sticla şi dorinţa i se potolea.


Cu aproximativ un an în urmă, fratele unui bun prieten al meu L-a primit pe Cristos. Avea o dorinţă puternică să cunoască tot Cuvantul lui Dumnezeu. De fapt, în ziua cand a fost născut din nou, a stat toată noaptea citind şi studiind evangheliile. Mă întreb de cată vreme, atat eu cat şi tu, nu mai suntem atat de însetaţi după Cuvantul lui Dumnezeu?
Doamne, ajută-ne să ne dezvoltăm o astfel de sete după laptele curat al Cuvantului Tău. – D.C.E.

Dă-mi, Doamne, o dorinţă înfocată
Cuvantul Sfant să nu-l uit niciodată,
Ci să-L ascund în inimă curată,
Piciorul din calea-I să nu mi se-abată.” – Branon

Cel care gustă numai ocazional din Cuvantul lui Dumnezeu, nu-i va cunoaşte pe deplin gustul niciodată

Painea zilnica

Calea ingusta

Text: Matei 7:1-14

„… stramtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă…” Matei 7:14

Întotdeauna am urmărit cu uimire trecerea vapoarelor prin ecluzele care leagă Lacul Superior de Lacul Huron în Peninsula de sus a Statului Michigan. Pentru mine, este o adevărată minune a pilotajului marin să văd cum căpitanul unui vas de peste 300 de metri lungime îl conduce centimetru cu centimetru prin ecluza Poe sau Davis. Nivelul apei din ecluză se poate coborî la nivelul Lacului Huron sau se poate ridica pentru ca vapoarele să intre în Lacul Superior. Căpitanul strecoară vasul prin poarta îngustă a ecluzei cu o viteză abia perceptibilă, deoarece ecluza este mai largă decat vasul doar cu caţiva metri. Procesul durează, dar, în final, vasul ajunge cu bine dincolo. Ar fi mult mai uşor pentru căpitan s-o ia prin gura de vărsare a raului St. Mary, care curge pe langă ecluze şi care uneşte cele două lacuri. Dar adancimea lui e mică, curenţii lui sunt rapizi, şi este plin de stanci uriaşe şi vaduri înspumate. Un vapor care s-ar încumeta să ia această rută ar fi condamnat Ia distrugere. Dacă ai fi tu căpitanul vasului, care cale ai alege? Cu siguranţă că vei alege calea cea îngustă. Este singura cale sigură.


In citatul de azi, Isus a spus că singura cale spre viaţă este prin poarta cea stramtă. „Viaţa” despre care vorbeşte El este viaţa veşnică, pe care o putem avea numai prin credinţa în El. Calea largă duce la pieire. Toţi oamenii sunt confruntaţi cu alegerea destinului lor etern. Calea largă este calea acestei lumi şi a tentaţiilor ei, dar ea se termină în ruina veşnică. Calea cea îngustă, calea credinţei în Cristos, conduce la cer şi la viaţa veşnică. încrede-te azi în Isus. Porneşte pe calea îngustă!   – D.C.E.

Alege calea mantuirii,
Primeşte acum Cuvantul viu!
Vino azi cand Isus te cheamă!
Maine poate fi-va prea tarziu!”  – Haines

Cărarea bătătorită nu este neapărat şi cea bună

Painea zilnica

Ce mi-a arătat Biblia

Învață-mă ce nu văd.

Iov 34.32

Bogdan povestește:

„Copil fiind, am văzut căsnicia părinților mei destrămându-se. La școală am văzut cum colegii mei se certau pentru creioane colorate. Ca adolescent, i-am întâlnit pe ceilalți băieți bătându-se. La locul de muncă am găsit lupte pentru putere, minciuni și defăimări. Acasă am descoperit egoism, răutate și infidelitate. Chiar dacă nu m-am confruntat în mod direct cu crime sau cu conflicte armate, în parte le-am văzut în multele mele relații interumane. Am înțeles cum erau oamenii: mândri, mincinoși, infideli, leneși, vicleni, mânioși, avari. Indiferent din ce mediu social proveneau, influența plăcerilor lor rele se arăta pretutindeni în purtarea lor.

Apoi am primit o Biblie și am început să mă privesc pe mine însumi. Până atunci văzusem doar faptele detestabile ale altora. Acum în sfârșit îmi cunoșteam propria inimă. Biblia mi L-a prezentat pe Dumnezeu mai întâi în calitatea Sa de Creator. Apoi mi L-a arătat pe Domnul Isus ca Om desăvârșit, dar și ca Fiu al lui Dumnezeu. În oglinda Bibliei am recunoscut urmele atât de urâte ale păcatului în viața mea și incapacitatea de a mă îmbunătăți singur. Cuvântul lui Dumnezeu mi-a arătat însă și soluția: credința în Mântuitorul Isus Hristos, care a murit pentru păcatele mele la cruce.“

Dumnezeu lucrează prin Duhul Său în viețile noastre. Dacă ascultăm de Dumnezeu și de Cuvântul Său, El ne dă credință și bucurie. Aceasta ne adeverește și Iacov: „Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, cea a libertății, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui“ (Iacov 1.25).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 23.1-13 · Filipeni 2.1-11

Samanta buna

E aşa frumos

E aşa frumos, când ne-adunăm,
Şi cu cântări Îl onorăm,
Când între fraţi şi surioare,
Hristos e tot, e cel mai mare.

E aşa frumos, când El ne-adună.
Şi psalmi de laudă răsună.
De parcă spre cer ne-nălţăm,
Pământu acesta îl lăsăm.

E aşa frumos, când ne smerim,
Când plângem şi ne pocăim.
E Duhul Sfânt care lucrează
Biserica o cercetează.

E aşa frumos, Cuvântul spus
În inimile noastre pus.
Şi orice-ar fi, ce mult dorim
Cum este scris să-L împlinim.

E aşa frumos în rugăciune
Cuvântul pe genunchi ne pune.
Aceleaşi simţuri, unitate
Hristos în noi face pe toate.

E aşa frumos, E aşa frumos,
Când în noi este viu Hristos.
Şi viaţa noastră ne conduce.
Şi noi mai ducem a Sa cruce.

E aşa frumosă îmbrăţişarea,
E aşa de scumpă adunarea.
N-or înţelege niciodată
Acei care nu-L au ca tată.

C.Valentina