Oprește-te!

Oprește-te frate, oprește-te soră
Căci viața te-nvârte, ești prins ca-ntr-o horă
Și-n drumul ce-n față-ți ’nainte e-ntins
În lanțuri, păcate și moarte ești prins.

Te bucuri că-n drum sunt mulți ca și tine
Zidind sentimentul că toate ți-s bine
Dar însoțit de vorbiri mincinoase
Mergi înspre valea cea plină de oase.

Încredințat în ce faci stăteai tot în frunte
Și pe strămoși, învățai pe mulți să îi uite
Și-ai rupt rădăcini și-un trecut glorios
Și-ai rupt și credința în Domnul Hristos.

Prinzând ca din zbor formule și legi
Mândrindu-te tare că multe-nțelegi
Te-ai pus mai presus de toată zidirea
Furând adevărul, furând și mărirea.

Dar fără de știre, de sus de pe stâncă
Aflatu-te-ai prins în groapa adâncă
Nici bani, nici puteri, averi sau mărire
Nu pot să te scape de-a morții pierire.

Dar glasul bunicii, de mare folos
Răsună în minte, să vii la Hristos
Slăvit fie Domnul căci azi mai departe
Duci calea cea bună, ce scapă de moarte.

Grigore Hurdubae

Reclame

Un loc pe stanca

Referințe
, , Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
Şi când va trece slava Mea, te voi pune în* crăpătura stâncii
şi te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece.” EX 33:21,2

Aș vrea un loc pe stâncă lângă Tine,
Să treacă slava Ta pe unde-s eu…
Și lepădând ce-i rău și strâmb în mine,
Să mă desfăt în slava Ta mereu.

Aș vrea un loc mai luminat sub cruce,
Să-Ți văd pe Chip însemnele de chin
Și sufletu-mi năvalnic să-mi apuce
Pe calea crucii Tale mai deplin.

Aș vrea un loc la masă lângă Tine,
Să stau și eu de pieptul Tău lipit,
Iar pâinea frântă să hrănească-n mine,
Flămându-mi suflet slab și obosit.

Aș vrea un loc mai tainic în grădina
În care Te-ai rugat în nopți târzii,
Să-mi plâng sub cerul serii toată vina,
Până ce-așterni în mine iarăși zi.

Aș vrea un loc cât mai adânc în Tine,
De mine gol, de mine mai străin…
Prin slava Ta desparte-mă de mine
Și-așază-mă pe stâncă lângă Tin’.

Trăiască Domnul

Trăiască Domnul meu Isus
Care-mi aduce biruinţa
Şi-ntotdeauna mi-a adus
Puteri, să-mi întăresc credinţa.

Trăiască Domnul meu Isus
Care-mi aduce mântuirea
Şi mă ajută tot mai sus
Să îmi ridic la El privirea.

Trăiască Domnul meu cel Sfânt
Care-mi aduce rezolvarea
La orice lucru pe pământ,
În El am binecuvântarea.

Trăiască Domnul meu iubit
Care-mi aduce vindecare
Şi zi şi noapte m-a întărit
Prin orice greu şi încercare.

Trăiască Domnul, stânca mea,
Care mi-a dat viaţă
Şi apa vie să pot bea,
Să fiu plin de speranţă.

Trăiască Dumnezeul meu
Ce mi-a păzit piciorul,
Să merg pe urma Lui mereu
Şi zilnic să-I duc dorul.

Trăiască Domnul meu Isus,
Frumoasa mea lumină,
Ce mă va duce la El sus,
În patria divină.

Monica Schiersner 

În crăpătura stâncii este miere

„L-aş hrăni cu cel mai bun grâu şi l-aş sătura cu miere din Stâncă.” Psalmul 81:6

Sunt aşezat pe Stânca de granit,
de care-i scris de veacuri în Scriptură,
Iar Stânca este Cel din infinit
şi sunt ascuns cu El în crăpătură.

Şi sunt în crăpătură oi, din turma
Păstorului cel bun ce le-ngrijeşte;
pe Stâncă nu le ştie nimeni urma,
căci le-a ascuns Acel ce le-ngrijeşte.

În crăpătura Stâncii este mană,
şi nu puţină, ci e din belşug,
căci Cel ce-i Pâinea vieţii este hrană,
şi nu e greu, căci sunt cu El în jug!

În crăpătura Stâncii este miere
pentru poporul Său răscumpărat.
El a băut atunci oţet şi fiere
şi-a suferit, şi-a fost crucificat.

Să bată vânturi cât vor vrea să bată,
(şi ştiu că tot e-ngăduit de sus)
nu vor putea s-o smulgă niciodată,
căci Stânca cea de veacuri e ISUS!

Cu El în crăpătură e Lumină,
deşi e întuneric spre apus;
căci Sfeşnicul care-o însenină
Este Lumina lumii: e ISUS!

Petru Ion

Dacă vine?…

Dacă vine Domnul mâine?
Ai altarul pregătit,
Să-L inviți să ia din pâine
Și să-I spui că masa-i gata,
Rodul viței pregătit
Și se cântă „Maranata”?

Vin din vale
Vești de jale –
Oare sunt chiar trecătoare?
Nu răsună a chemare,
Oare?

Printre noi adie somnul,
Ni s-a prins blana-n hățiș.
Dacă mâine vine Domnul,
Așa cum, în noapte-adâncă,
Vine noaptea pe furiș?…
Hai cu toții sus, pe stâncă!

Stânca-așteaptă,
Calea-i dreaptă.
Unde ne-am putea ascunde,
Când necazul ne pătrunde?
Unde?

Prinde-L pe Isus de mână;
De ești singur, ai să cazi!
Timpu-i scurt și nu te-amână
Cât crezi tu de cuviință.
Dacă vine Domnul azi,
Ai lumină, ai credință?

Știe cel care se roagă,
Dacă inima e-ntreagă
Și predată, sfântă, vie
Pentru Cel din veșnicie?
Știe?

Multe semne
Dau de știre,
Să ne-ndemne
La trezire.
Dacă tu zici c-au să treacă
Și-apoi vezi că nu-i o joacă?
Dacă? …

Doamne, strânge-mă de-afară!
Nu știu dacă vii la vară,
Într-o zi sau într-o seară,
Ești departe sau pe drum;
Dar un gând mă înfioară:
Doamne, dacă vii acum?!

Viorica Mariniuc 

Când te încrezi…

Referințe
Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Ps. 62:1

A nu te-ncrede-n Dumnezeu, nu-nseamnă a fi smerit.
Când te încrezi în El mereu – pe stâncă ai zidit!

De zici: ”Slăvit e Domnul meu, dar te încrezi în tine
Pasul pe drumul ”eu”, te poartă spre ruine…

Când spui: ”Eu sunt nimic, El – tot, mă poartă-n mâna Lui
Eu – abur, El – Domn Savaot!” – Victoria-i a Lui…

Când înțelegi ca-I Suveran și tot Îi aparține,
Nu mai ești sărman, iar frica ce tot vine

Fugi-va-n adâncime, tu ești cu cel Cucernic
Orice-ntunecime constrânge Domnul vrednic!

El nu lipsește în nevoi, e sprijin, ajutor
-”Nu vă temeți! Sunt cu voi, mereu – Ocrotitor!”

Și de s-ar zgudui pământul, și munți s-or clătina
Nu ne-nspăimântă vântul! Știm: cu dreapta Sa

Furtuna potolește și valul spumegând!
Crede! Îndrăznește! Poartă-L mereu în gând!

Prin El – mai este viață, mai este răsărit
Și un Cuvânt ce-nvață: ”Crede neclintit!”

A nu te-ncrede-n Dumnezeu, nu-nseamnă a fi smerit.
Te ‘nalți în frică, în ”eu”, pe El – când n-ai zidit…

De dorul Tău

De dorul Tău Isus iubit
Tânjeşte-a mea ființă,
Te caut cu un duh zdrobit
Ca să-mi dai biruință.

În miez de noapte eu Te chem
Să Îți arăți puterea,
Ascultă-mă când singur gem
Şi surpă Tu tăcerea,

Fă să răsară raze vii
Din veşnica-Ți splendoare
Ca al meu suflet să-l mângâi
Să uit de întristare!

Te-ai coborât din slava Ta
O clipa peste mine
Şi inima îmi tresălta
Căci Te-a simțit pe Tine!

De-atâtea ori Te aştepta
În bezna rece-a nopții
Când sufletul mi se zbătea
Răpus de gheara morții…

…Eram de multe ori răpus,
Ajuns la disperare,
Când valuri mari şi greu de dus
Îmi apăreau in cale,

Adesea dus de-a lor furii
Eu îmi pierdeam speranța,
Dar Tu de sus, din veşnicii
Îmi călăuzeai viața!

Ziceam că sunt pierdut pe veci,
Că nu mai am scăpare,
Şi umblu singur pe poteci
Pe drumul spre pierzare..

Dar Tu, cu mâna Ta Isus
Mă sprijineai în toate
Şi-adesea, când cădeam răpus
Tu îmi erai Dreptate!

Luptai ca un Viteaz Ostaş
Să văd eu biruința,
Ca să nu-şi vadă cel trufaş,
Împlinită dorința!

Te-nvăluiai cu adevăr,
Dreptatea luai făclie
Să spulberi ce e efemer
În sfânta Ta mânie!

Ca să înalț pe culmi, mai sus
Steagul de biruință,
Să văd puterea Ta Isus
Şi să cresc în credință!

De-i vântul mare, nu mă tem
Căci Tu îmi eşti scăpare,
Tu mă asculți când eu te chem
Şi-mi dai a Ta ‘ndurare!

Pentru vecii eu Te iubesc,
Vreau să Te ştiu mai bine,
Să fii Tu Stânca mea, doresc!
Să trăiesc pentru TINE!

Valentin Ilisoi

Rugaciune

Cu fruntea aplecata
Cu ochii lacrimand
In noaptea-ntunecata
‘Mi-ndrept spre Tine Tata
Un gand

M-aplec in umilinta
Sub crucea Ta supus
Te rog cu staruinta
Sa-mi dai mereu credinta
Isus

Caci ispite haine
Mereu ma napadesc
Indura-te de mine
Cand valuri si ruine
Cresc

Mereu sa ma-nspaimante
Sa ma opreasca-n drum
Dar eu o scump Parinte
Te rog sa iei aminte
Acum!

Desi n-am nici un merit
Sa stau ‘naintea Ta
Asa cum m-am gasit
La Tine-am indraznit
Mesia

Stiind ca totdeauna
Ai fost atat de bun
Cand a venit furtuna
Ca Ti-ai intins Tu mana
Sa spun,

Sa spun cum inspre mine
Milos si iubitor
Te-ai aplecat Stapane
Sa ma inalti spre Tine
Cu dor…

Ai fost asa de-aproape
Cand Te-am vazut trecand
Si-am alergat pe ape
Spre Tine-n neagra noapte
Prin vant

Alerg si azi spre Tine
Prin furtuna si val
Ai mila Tu de mine
Si du-ma langa Tine
Pe mal,

O, iarta-mi necredinta
Si ce-am gandit murdar
Mai spala-mi iar fiinta
Si da-mi iar pocainta
Prin har!

Asculta-ma cand dorul
Ma arde tot mai greu
Ca sa dispara norul
Ce-mi aprinde fiorul
Mereu.

Mi-e dor de zari senine,
Astept un soare bland
Sa uit orice suspine
Caci si-azi te-astept pe Tine
Plangand

M-am saturat de-amaruri,
De vorbe, de dusmani
Doresc sa ies din valuri
S-ajung degrab’ la maluri
De ani…

Ma clatin pe picioare
Dar inca mai zoresc
Spre Tara cea cu soare
S-ajung in sarbatoare
Doresc

Sa ma-ntalnesc cu Mielul
Ce-a fost injunghiat
Si ne-a dat Porumbelul
Ca sa strabatem cerul
Prea’nalt.

De-aceea bun Parinte
La Tine vin cum sunt
Rugandu-Te fierbinte
Sa-Ti mai aduci aminte
Preabland

Ca sunt in grele lupte
Contra a tot ce-i strain
Si vin ispite multe
Dar rupe a lor punte
Deplin

O, da-mi Tu ajutorul
Ca un viteaz ostas
Sa vada tot poporul
Ca esti biruitorul
Fruntas.

Nadajduiesc in Tine,
Te-astept in orice zi,
Prin greu chiar si prin bine
Prin multele suspine
Vei fi

O Stanca de-ancorare,
Un ajutor la greu…
Sa nu ma lasi pe cale
Sa merg inspre pierzare,
La rau,

Mai ia-ma pe-al Tau umar
Cand merg anevoios
Caci lupte fara numar
M-apasa, desi-s tanar,
Hristos!

Mai pune-ma pe stanca
Cand sunt cuprins de val
Caci apa e adanca
Si-astept sa ajung inca
La mal

Acolo-n sarbatoare
In sfantul Tau locas
Sa intru in splendoare
In cel mai scump si mare
Oras!

Sa fiu o vesnicie
Cu Tini’ nedespartit
Cantand cu bucurie
Oseana, slava Tie
Scutit

De lacrimi, de suspine
Ce-adesea m-au infrant
Cu Tine-n zari senine
Voi sta, o stiu prea bine
Cantand

Ajuta-ma ca-n toate
Eu sa-ti raman supus
Si de-ai veni la noapte
Tu sa ma stii ca frate
Isus!

Valentin Ilisoi

A inviat Isus dar nu doar atat !

In vale, jos, in intunericul bezna
Stau zeci si mii de oase goale,
Fara de viata, fara suflare,
Fara ca cineva sa le faca o strigare.

Dar tot acolo, sub o piatra greoaie ,
Intr-o grota de stanca ,
Sta ingropat Acel ce da pacea adanca
Si o dragoste fara sa o masoare .

Cine-i Acel ? S-au intrebat zeci de ani profetii !
Cine-i Acel ce-a invins boldul mortii?
Cine-i Acel ce te-a chemat pe nume ?
Cine-i Acel ce a fost, este si va fi dincolo de genune ?

Cine-i Acel ce viata ti-a dat ,
A rupt lanturi si lacate grele ?
Doar ca sa stii, El te-a rascumparat
Si ti-a iertat si trairile rele !

Dar tu ? Tu…tu esti tot jos,
Tot os si gol si fara viata
Si ai uitat ca azi a inviat Hristos !
Omule, asculta azi a Lui povata !

Ridica-te din mormanele de oase
Caci El e viu, nu-L vei gasi in mormant !
De pe drumul pierzaniei multimi de oameni intoarse .
Intoarce-te si tu, cere viata arzand !

Mult prea multi ani am zacut in huma
Si am spus :”E bine si asa.” .
Nu! Azi Cel de Sus iti daruie lumina!
Tu trebuie doar sa spui :”Faca-se voia Ta !” .

Nu meritam nimimc si totusi am primit totul !
Nu stati acolo, jos, departe si reci !
Haidem sa mergem sa-L intampinam pe Creatorul
Cu sunet de-alauta si steaguri de biruinta-n veci !

Ne-a ajuns tristetea si amaraciunea !
De-ajuns cu-atata plans!
El pentru noi purtat-a cununa
Ca noi in vale si pe munte sa fim legati cu funii de iubire, strans!

Nu plangeti c-ati murit odata,
Voi ati murit fata de pacat !
Acum a sosit timpu, Tatal ne asteapta .
Sunati din trambite :Hristos a inviat !

Mai treceti astazi pe la cruce ,
Urcati Calvarul, cu El nu e greu ,
Vedea-ve-ti ce bucurie in inimi va aduce
Acela ce in veci e Dumnezeu !

A inviat Isus…dar nu doar atat…
A biruit Isus …dar nu doar atat…
S-a inaltat la cer dar nu doar atat…
El e Domn, e Rege, e Sus, e tot in toate in cer si pe pamant !

Simona Niculai