Arată-mi iarăși

Arată-mi iarăși, Doamne, calea Ta,
Cum vântului i-ai dat direcția,
Cum norilor le-ai spus pe ce ogor
Să-și scuture desaga ploilor.

Arată-mi orizontul Tău ceresc,
Să alerg spre el și să nu mă opresc,
Să-mi fie visul contopit cu-al Tău,
Dorința Ta constantă-n gândul meu.

Arată-mi zborul cum să mi-l încep,
Cuvântul înțelept cum să-l concep
Și care-i stânca ce tot naște cânt,
Iar gurii-i dă un rod pentru Cel Sfânt.

Arată-mi rostul pașilor ce-i fac,
Mantaua împlinirii cum s-o-mbrac,
Și dă-mi, Te rog, motiv – din nou insist –
Un scop să mă convingă să exist.

Lucian Cazacu 

Reclame

Aștept Isuse

Aștept cu bucurie să mă-ntîlnesc cu Tine
Pe norul Tău și să Te văd în slavă,
Așa cum ucenicii Te văzură
Pe Muntele cel Sfânt, când te-ai schimbat la față.

Va fi frumos, cum mintea omenească
Nu poate să cuprindă, nici pricepe,
Vei străluci mai alb decât lumina,
În gloria cerescă ce întrece

Tot ce-nchipuirea și gândirea
A adunat prin veacuri de restriște,
Aștept cu-ncredere, sunt plin de pace,
Orice ar veni, ori cât de greu să fie,

Sunt ancorat cu ancora credinței
De Stânca  veacurilor, ce rezistă.

Ştefan Culda 

Încă

Încă –
Nu e timpul terminat
De arat, de semănat;
Vorbă bună dac-ai dat,
Corbii n-o mănâncă.
Roagă-te la Dumnezeu
Să te-ajute, că e greu
Și ești carne încă.

Poate nu cunoști pământul
De-i hățiș, nisip sau stâncă,
Poate buruieni sau vântul
Vor veni să ia Cuvântul;
Tu să sameni încă.
Domnul face partea Sa,
Omul tot ce va putea.

Nu se poate ști de-i bine
Între-un spin și-un mărăcine.
Cât se spune „azi”, nu „mâine”,
Stai în vale-adâncă;
Dacă dintr-un bob rezultă
Rod puțin sau roadă multă,
Nu se știe încă.

Lasă
Și pământ, și bani, și casă;
Du-te
Unde-s lupi și oi pierdute –
Dumnezeu o să te-ajute.

În curând soarele-apune
Spune!
Și-ntre-o faptă și-o minune
Lasă loc de rugăciune
Și din dragoste adâncă
Să faci arme, să faci flamuri,
Fă-te car și fă-te hamuri,
Să-i îndemni pe toți pe stâncă,
Cât mai este har la neamuri
Încă.

Viorica Mariniuc 

Nu este niciun Har mai mare

Nu este niciun Har mai mare
Și nicio viață mai frumoasă,
Decât ca jos, aici sub soare,
Chiar dacă viața-i trecătoare,
Tu să aspiri spre Sfânta Casă!

Nu este umblet mai frumos
Și nici trăire mai aleasă,
Decât ca frate cu Hristos,
C-un trai, cuvânt și gând frumos,
Să trăiești jos ca și Mireasă!

Nu e niciunde-n lume trai,
Nici suflet și pas mai voios,
Decât când tu dai tot ce ai
Și ții cărarea către rai,
Chiar și pe drum anevoios!

Nu este viitor frumos
Acel clădit pe bani și-avere,
Ci-atunci când Stânca e Hristos,
Când mergi pe drumul Său pe jos,
Cu râvnă și primind Putere!

Și nu e-n lume răsplătire,
Mai mare, sfântă și bogată,
Ca cea primită la venire
Și la măreața întâlnire
A Lui Hristos cu-a Lui Mireasă!

Curcanu Mihaela-Naomi 

Oprește-te!

Oprește-te frate, oprește-te soră
Căci viața te-nvârte, ești prins ca-ntr-o horă
Și-n drumul ce-n față-ți ’nainte e-ntins
În lanțuri, păcate și moarte ești prins.

Te bucuri că-n drum sunt mulți ca și tine
Zidind sentimentul că toate ți-s bine
Dar însoțit de vorbiri mincinoase
Mergi înspre valea cea plină de oase.

Încredințat în ce faci stăteai tot în frunte
Și pe strămoși, învățai pe mulți să îi uite
Și-ai rupt rădăcini și-un trecut glorios
Și-ai rupt și credința în Domnul Hristos.

Prinzând ca din zbor formule și legi
Mândrindu-te tare că multe-nțelegi
Te-ai pus mai presus de toată zidirea
Furând adevărul, furând și mărirea.

Dar fără de știre, de sus de pe stâncă
Aflatu-te-ai prins în groapa adâncă
Nici bani, nici puteri, averi sau mărire
Nu pot să te scape de-a morții pierire.

Dar glasul bunicii, de mare folos
Răsună în minte, să vii la Hristos
Slăvit fie Domnul căci azi mai departe
Duci calea cea bună, ce scapă de moarte.

Grigore Hurdubae

Un loc pe stanca

Referințe
, , Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
Şi când va trece slava Mea, te voi pune în* crăpătura stâncii
şi te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece.” EX 33:21,2

Aș vrea un loc pe stâncă lângă Tine,
Să treacă slava Ta pe unde-s eu…
Și lepădând ce-i rău și strâmb în mine,
Să mă desfăt în slava Ta mereu.

Aș vrea un loc mai luminat sub cruce,
Să-Ți văd pe Chip însemnele de chin
Și sufletu-mi năvalnic să-mi apuce
Pe calea crucii Tale mai deplin.

Aș vrea un loc la masă lângă Tine,
Să stau și eu de pieptul Tău lipit,
Iar pâinea frântă să hrănească-n mine,
Flămându-mi suflet slab și obosit.

Aș vrea un loc mai tainic în grădina
În care Te-ai rugat în nopți târzii,
Să-mi plâng sub cerul serii toată vina,
Până ce-așterni în mine iarăși zi.

Aș vrea un loc cât mai adânc în Tine,
De mine gol, de mine mai străin…
Prin slava Ta desparte-mă de mine
Și-așază-mă pe stâncă lângă Tin’.

Trăiască Domnul

Trăiască Domnul meu Isus
Care-mi aduce biruinţa
Şi-ntotdeauna mi-a adus
Puteri, să-mi întăresc credinţa.

Trăiască Domnul meu Isus
Care-mi aduce mântuirea
Şi mă ajută tot mai sus
Să îmi ridic la El privirea.

Trăiască Domnul meu cel Sfânt
Care-mi aduce rezolvarea
La orice lucru pe pământ,
În El am binecuvântarea.

Trăiască Domnul meu iubit
Care-mi aduce vindecare
Şi zi şi noapte m-a întărit
Prin orice greu şi încercare.

Trăiască Domnul, stânca mea,
Care mi-a dat viaţă
Şi apa vie să pot bea,
Să fiu plin de speranţă.

Trăiască Dumnezeul meu
Ce mi-a păzit piciorul,
Să merg pe urma Lui mereu
Şi zilnic să-I duc dorul.

Trăiască Domnul meu Isus,
Frumoasa mea lumină,
Ce mă va duce la El sus,
În patria divină.

Monica Schiersner 

În crăpătura stâncii este miere

„L-aş hrăni cu cel mai bun grâu şi l-aş sătura cu miere din Stâncă.” Psalmul 81:6

Sunt aşezat pe Stânca de granit,
de care-i scris de veacuri în Scriptură,
Iar Stânca este Cel din infinit
şi sunt ascuns cu El în crăpătură.

Şi sunt în crăpătură oi, din turma
Păstorului cel bun ce le-ngrijeşte;
pe Stâncă nu le ştie nimeni urma,
căci le-a ascuns Acel ce le-ngrijeşte.

În crăpătura Stâncii este mană,
şi nu puţină, ci e din belşug,
căci Cel ce-i Pâinea vieţii este hrană,
şi nu e greu, căci sunt cu El în jug!

În crăpătura Stâncii este miere
pentru poporul Său răscumpărat.
El a băut atunci oţet şi fiere
şi-a suferit, şi-a fost crucificat.

Să bată vânturi cât vor vrea să bată,
(şi ştiu că tot e-ngăduit de sus)
nu vor putea s-o smulgă niciodată,
căci Stânca cea de veacuri e ISUS!

Cu El în crăpătură e Lumină,
deşi e întuneric spre apus;
căci Sfeşnicul care-o însenină
Este Lumina lumii: e ISUS!

Petru Ion

Dacă vine?…

Dacă vine Domnul mâine?
Ai altarul pregătit,
Să-L inviți să ia din pâine
Și să-I spui că masa-i gata,
Rodul viței pregătit
Și se cântă „Maranata”?

Vin din vale
Vești de jale –
Oare sunt chiar trecătoare?
Nu răsună a chemare,
Oare?

Printre noi adie somnul,
Ni s-a prins blana-n hățiș.
Dacă mâine vine Domnul,
Așa cum, în noapte-adâncă,
Vine noaptea pe furiș?…
Hai cu toții sus, pe stâncă!

Stânca-așteaptă,
Calea-i dreaptă.
Unde ne-am putea ascunde,
Când necazul ne pătrunde?
Unde?

Prinde-L pe Isus de mână;
De ești singur, ai să cazi!
Timpu-i scurt și nu te-amână
Cât crezi tu de cuviință.
Dacă vine Domnul azi,
Ai lumină, ai credință?

Știe cel care se roagă,
Dacă inima e-ntreagă
Și predată, sfântă, vie
Pentru Cel din veșnicie?
Știe?

Multe semne
Dau de știre,
Să ne-ndemne
La trezire.
Dacă tu zici c-au să treacă
Și-apoi vezi că nu-i o joacă?
Dacă? …

Doamne, strânge-mă de-afară!
Nu știu dacă vii la vară,
Într-o zi sau într-o seară,
Ești departe sau pe drum;
Dar un gând mă înfioară:
Doamne, dacă vii acum?!

Viorica Mariniuc 

Când te încrezi…

Referințe
Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Ps. 62:1

A nu te-ncrede-n Dumnezeu, nu-nseamnă a fi smerit.
Când te încrezi în El mereu – pe stâncă ai zidit!

De zici: ”Slăvit e Domnul meu, dar te încrezi în tine
Pasul pe drumul ”eu”, te poartă spre ruine…

Când spui: ”Eu sunt nimic, El – tot, mă poartă-n mâna Lui
Eu – abur, El – Domn Savaot!” – Victoria-i a Lui…

Când înțelegi ca-I Suveran și tot Îi aparține,
Nu mai ești sărman, iar frica ce tot vine

Fugi-va-n adâncime, tu ești cu cel Cucernic
Orice-ntunecime constrânge Domnul vrednic!

El nu lipsește în nevoi, e sprijin, ajutor
-”Nu vă temeți! Sunt cu voi, mereu – Ocrotitor!”

Și de s-ar zgudui pământul, și munți s-or clătina
Nu ne-nspăimântă vântul! Știm: cu dreapta Sa

Furtuna potolește și valul spumegând!
Crede! Îndrăznește! Poartă-L mereu în gând!

Prin El – mai este viață, mai este răsărit
Și un Cuvânt ce-nvață: ”Crede neclintit!”

A nu te-ncrede-n Dumnezeu, nu-nseamnă a fi smerit.
Te ‘nalți în frică, în ”eu”, pe El – când n-ai zidit…