Taie-ti lemnele singur

Text: 2 Timotei 2:1-15         

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat… şi care împarte drept Cuvantul adevărului. „2 Timotei 2:15

Studiul Cuvantului lui Dumnezeu care aduce cele mai mari beneficii cere răbdare şi perseverenţă, dar rezultatele merită efortul. A.B. Simpson a spus: „ Dumnezeu a ascuns fiecare lucru preţios într-un mod că el este răsplata celui răbdător, premiul celui harnic, dar o dezamăgire pentru sufletul leneş. Castana este ascunsă într-o coajă cu ţepi; perla este înmormantată adanc sub valurile înspumate ale oceanului; aurul este încarcerat în pantecul stancos al munţilor; giuvaerele se găsesc numai după ce spargi stanca din jurul lor; solul dă recolte ca o răsplată fermierului harnic. Tot astfel şi adevărul lui Dumnezeu trebuie căutat cu toată seriozitatea”.


Se crede că Henry Ford a spus: „Taie-ţi singur lemnele şi te vei încălzi de două ori”. Ceea ce a vrut să spună este că atunci cand omul îşi taie singur lemnele de foc nu numai că se va bucura de căldura focului, arzandu-le în cămin, dar se va încălzi în urma efortului fizic depus în exerciţiul muncii sale.
Dacă doreşti să te bucuri cu adevărat de Biblia ta, ar trebui să-ţi „tai singur lemnele” studiind lucrurile pentru tine însuţi. Cercetează concordanţa, caută înţelesul cuvintelor cheie, şi cere-I lui Dumnezeu să-ţi arate cum se aplică în viaţă pasajele la care meditezi. Adevărul descoperit în Cuvîntul lui Dumnezeu de tine însuţi va avea o savoare şi o prospeţime nouă. Ai încercat „să-ţi tai singur lemnele”? – H.G.B.

Cuvantul Tău, i-o mină-adancă
Şi nestemate scumpe, rare,
Ascunse sunt profund în stancă
Le afli-n muncă şi răbdare.
” – Hodder

Orice creştin ar trebui să aibă o Biblie citită

Painea zilnica

Mormantul amintirii

Se mai păstrează încă-n stânca dură
Mormântul care Te-a ascuns o clipă,
Ca martor ideal pentru Scriptură
Și sprijin, în furtuni, pentru aripă…

E drept că stânca aspră, milenară,
E mută… N-are gură să vorbească
Și de-o privești, în treacăt, de afară
Îți pare doar o criptă evreiască…

Dar de pătrunzi sub stâncă simți fiorul
Și înțelegi Golgota mult mai bine,
Începi să plângi că chiar Mântuitorul
A coborât să moară pentru tine.

Cum ar putea ca ochiul să rețină
Pârâu de lacrimi, în șuvoi fierbinte,
Când mistuit de dragostea divină
Rămâi blocat și fără de cuvinte…

Acolo-a stat Hristos fără suflare
Din vina mea, din vina lumii-ntregi,
Ca să ofere tuturor iertare
Și la final, coroanele de regi…

O, Lord!… O, Adonai!… Ce biruință!
Ce dragoste de om, nemăsurată…
Păstrează-ne puternici în credință
Să onorăm jertfirea minunată!…

Alex D Jercan 

Fapte sau sentimente?

Text: 1 Ioan 3:16-24

„…ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osandeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decat inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.” 1 Ioan 3:19, 20

Cat de lipsită de culoare ar fi viaţa fără sentimente! Gandiţi-vă numai la o petrecere fără rasul spontan, la o înmormantare fără vărsare de lacrimi. Muzica lui Bach, Beethoven şi Handel ar suna în urechile unor stoici. O execuţie magnifică a unei orchestre simfonice nu ar starni aplauze. Emoţiile sunt parte a ţesăturii vieţii şi în ele însele sunt bune, dar nu te poţi bizui pe ele atunci cand este vorba de morală şi adevăr. De aceea, trebuie întotdeauna să depindem de Cuvantul lui Dumnezeu. Un cantec popular spune: „Nu poate fi greşit cand pare atat de bun”. Acest lucru e periculos! Dacă ne încredem în Cristos ca Mantuitor, unele adevăruri rămîn constante indiferent de fluctuaţia sentimentelor noastre.
Sentimentul spune: „Sunt păcătos, pierdut, condamnat”. Adevărul răspunde: „Suntem justificaţi prin credinţă”(Rom. 5:1). Sentimentul spune: „Nu pot face faţă responsabilităţilor”. Adevărul răspunde: „Pot totul în Cristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Sentimentul spune: „Mă simt singur şi mi-e frică”. Adevărul răspunde: „Niciodată n-am să te părăsesc” (Evrei 13:5).


Apostolul Ioan recunoaşte că sentimentele pot să reprezinte în mod greşit adevărul. El spune că numai cand iubim cu fapta şi cu adevărul, vom şti că suntem ai lui Cristos (1 Ioan 3:18-20). Cuvantul ne spune că astfel „ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osandeşte inima noastră”, ori cand ne simţim pierduţi. Dumnezeu ne-a dat o gamă bogată de emoţii. Dar atunci cand sentimentele noastre sunt contrare adevărului – adevărul Cuvantului lui Dumnezeu – nu trebuie să ne încredem în ele.     – D.J.D.

Pe Stancă stau şi tremur cate-odată 
Genunchi-s slabi şi inima s-a-ngrijora,
Dar Stanca cea de veacuri neclintită
Sub mine niciodată nu va tremura.  ”       – Anonim

Sentimentele nu sunt înlocuitorii adevărului si ai credinţei

Painea zilnica

Rugăciunea, arma mea!

Doamne stau în rugăciune
Căci ea este arma mea
Multe am Isus a-Ți spune
Căci mi-e frântă inima

Păcatul, rău mă apasă
Deloc, nu sunt mulțumit
Doar de ce-am făcut îmi pasă
Mă gândesc la al meu sfârșit

Eu vreau să rămân cu Tine
Însă lupta este grea
Vreau să fac tot ce e bine
Să veghez la viața mea

Lupta ce o duc cu mine,
Mă doboară, mă sfârșește
Și am nevoie de Tine
Duhul Tău, mă întărește

Zi de zi mă pregătesc
Răul, să pot să-l înfrunt
Dar uneori mă trezesc
Că tot mai rău, mă afund

În păcat și nepăsare
Apoi, mintea îmi vuiește
Inima încă mă doare
Dar Duhul Tău, mă zidește

Și iar mă gândesc Părinte
Cum să fac și să îndrept
Spre cele trainice, sfinte,
Să pornesc și să aștept

Ajutorul Tău în toate
Fără el, nu voi răzbi
Căci victoria nu se poate
Fără Tine dobândi

Eu a rugăciunii cale
O aleg, să pot răzbi
A Ta milă și îndurare
O cer și voi birui

Ce sunt eu? sunt doar țărână
Fără Tine, nu-s nimic
Ține-mă în a Ta mână
Chiar de-s neînsemnat și mic

Prețu-mi crește doar cu Tine
Că-mi dai din valoarea Ta
Te îndură și de mine
Căci nu am pe nimenea

Stânca mea să fii, Isus
Și învingător, voi fi
Voi trăi la Ceruri sus
Voi trăi în veșnicii!

 Florența Sărmășan  

Psalmul 61

Ascultă Doamne strigătele mele
La rugăciunea mea să iei aminte
Și de pe Tronul mai presus de stele
Ascultă-mă te rog, iubit Părinte…

Mă du pe stânca ce e prea înaltă
Și singur Doamne, nu o pot ajunge
Căci Tu mi-ești adăpost, inima-mi saltă
Puternic turn, vrăjmașul să-l alunge.

Aș vrea să locuiesc pentru vecie
În cortul Tău, în curțile regale
Și să alerg mereu cu bucurie
La adăpostul aripilor Tale.

Căci, Dumnezeule, cu-așa iubire
Tu juruințele-mi asculți anume
Și-mi dăruiești aleasa moștenire
Acelor ce se tem de al Tău Nume.

Tu împăratului i-adaugi zile
”Lungească-i-se anii pe vecie!”
‘Naintea Ta cât fi-vor cerurile
Rămână pe-a-lui scaun de domnie.

O Doamne fă ca marea-Ți bunătate
Și-a Ta credincioșie neclintită
Ca să vegheze-asupra lui prin toate
Să poată duce-o viață liniștită.

Atuncea voi cânta fără-ncetare
Numele Tău și-a Tale biruințe
Și zi de zi cât voi trăi sub soare
Voi împlini a mele juruințe.

Daniel Hozan

Tu-Ți scoți întăritură de-apărare

Tu-Ți scoți întăritură de-apărare
Din gura celor mici și ne’nsemnați,
Ca toți să vadă, Doamne, că ești mare
Și-n fața Ta să vină aplecați.

Căci, ce e omul ca să-l bagi în seamă? ,
Mă-ntreb ades privind lucrarea Ta,
Privesc în sus și sunt cuprins de teamă
La ce ești Tu… , și ce-i ființa mea.

Tu stai pe scaunul Tău de domnie
Și judeci drept, nu ești părtinitor.
Căci, Tu ești Dumnezeu din veșnicie,
Un Tată minunat și iubitor.

Cei care Te cunosc se-ncred în Tine,
Căci, Tu pe nimenea nu părăsești
Și știu că nu vor fi dați de rușine
Căci, Tu îi aperi și îi ocrotești.

Te voi lăuda, o, Doamne-n orice vreme
Și lauda Ta va fi în gura mea
Chiar de-s întâmpinat cu anateme,
De mulți, ce zic că fac lucrarea Ta.

Dar, Tu-mi ești stânca de scăpare,
Tu ești izbăvitorul meu,
De-aceea voi striga în gura mare
Că, Tu ești unicul și Sfântul Dumnezeu.

Puiu Chibici  

Potolirea furtunii

Păşeşte Isus pe marea-n furtună,
În noaptea de groază ‎El calcă pe ape,
‎Îmi pare-o nălucă sub raza de lună,
Şi nu e departe, e-atât de aproape! …

Eu ştiu că-i ‎acolo, se plimbă pe valuri
Şi ştiu că mă vede, că-i El, nu o vrajă,
Vâslesc ca s-ajung la visatele maluri‎,
Dar noaptea nu-i dusă-n penultima strajă.

Răpus de-ndoială, de-a fricii orbire
Şi prea-mpovărat de multa mea vină,
Din multele zbateri, căderi şi zdrobire,
Tânjind după zori şi a zilei lumină …

‎Prin neguri de plumb ce-apasă pe pleoape
Îl caut cu dor, în rugi cu suspine‎,
‎Iar când era gata un val să mă-ngroape,
Iubitul meu Domn stătea lângă mine.

“Taci mare turbată!” a spus … ce minune!
Precum un zăgaz la năvalnice ape,
La glasul divin pe loc se supune,
Şi Domnul venea iar din hău să mă scape.

Ce tainică pace ‎din nou mă cuprinde!
Oprite-s furtuna şi valul şi vântul,
‎În mine o nouă nădejde se-aprinde,
Căci până şi marea i-ascultă Cuvântul!

Isus potoli-va şi-a lumii furtună,
În beznele vremii El ‎calcă pe ape,
‎Piciorul pe stâncă El poate să-ţi pună,
Întinde-I doar mâna, e-atât de aproape!

Olivia Pocol 

O, de-ar ținti căile mele…

O, de-ar ținti căile mele
La lucrurile ce nu pier,
La țara dincolo de stele,
La Tine, Doamne, și la cer.

O, de-aș putea, a mea umblare
S-o ‘ndrept după al Tău cuvânt,
Aș fi o binecuvântare
Și o lumină pe pământ.

Și de-aș păzi a Ta poruncă
Și ale Tale orânduiri,
Aș avea casa, sus, pe stâncă,
Scutit de-orice nenorociri.

O, de-aș putea primi mustrarea
Când mă abat pe alte căi,
Mi-ar fi plină de har cântarea
Și-aș fi ferit de oameni răi.

Nici nu aș fi dat de rușine
La judecată-n fața Ta,
Căci eu nădăjduiesc în Tine,
O, Domnul meu, de-a pururea…

 Leonte Chibici 

Povestea unui curcubete

M-am nascut intr-o noapte
Dumnezeu m-a trimis pentru tine
Stiam ca voi trai o zi
Si fericit am zis: E bine!

Abia vazut-am soarele c-a rasarit
Ca Dumnezeu trimis-a viermele sa-ntepe
Sa pier, ca tu sa vezi lucrarea Lui
Asa vorbea ‘nainte de-a muri un curcubete!

Asa nascutu-s-a Isus
Dumnezeu L-a trimis spre Abis
Sa traiasca o zi ca si om
Si fericit „Voia Ta” El a zis.

O zi ce se numeste Azi
Grabeste-te te cheama si pe tine
Ca noaptea-i spre sfarsit, se-arata zorile
Si Fiul slavei, Imparatul, vine!

Vine sa-si ia acasa via,
Un fir de colb, o lacrima de om
Petec de haina, farama de paine,
Pahar cu fiere-amara, un piron,

Boaba de strugure in teasc,
Stanca pravalita in vale
Muc fumegand, strigat de-orfan
Vas de-alabastru spart, batatorita cale.

El toate-acestea le-a ales
Ca sa desavarseasca slava Sa
Ca tu sa stralucesti la masa Lui
Si printre ingeri sa iti spui povestea ta

E poate ca povestea unui curcubete
Ce a trait o zi, dar pentru slava Lui
Pleaca-ti genunchiul, inima deschide
Da cinste Imparatului!

Bodea Florina 

Fii lumină!

ReferințeMatei 5:14-16 Ioan 8:12 Ioan 11:9-10

Dumnezeu te-a pus pe stâncă,
Să-ți arate-a Lui splendoare,
Şi să ții a Lui poruncă…
Cu onoare…

Într-o lume agitată,
Creionată de păcate,
Tu, de fiecare dată,
Stai pe spate?

Ai ca scop să fii lumină,
Ca un far în colț de noapte,
Şi ca mierea de albină
Să ai fapte…

Fix la testul corigenței,
Când fuge la deal credința,
Fii o torță a speranței,
Nu absența!

Bucuria ta, prin fapte
Să se-audă, să se vadă,
Ca lumina fără şoapte
Să dai roadă!

În descurajări şi foame,
Fii un sprijin pentru altul,
Ca necazul să exclame:
„Ai luat testul!”…

Printr-o singură jertfire,
Isus te-a salvat de vină;
Cu o pură mulțumire,
Fii lumină!

Horja Robert