Rugaciune

Cu fruntea aplecata
Cu ochii lacrimand
In noaptea-ntunecata
‘Mi-ndrept spre Tine Tata
Un gand

M-aplec in umilinta
Sub crucea Ta supus
Te rog cu staruinta
Sa-mi dai mereu credinta
Isus

Caci ispite haine
Mereu ma napadesc
Indura-te de mine
Cand valuri si ruine
Cresc

Mereu sa ma-nspaimante
Sa ma opreasca-n drum
Dar eu o scump Parinte
Te rog sa iei aminte
Acum!

Desi n-am nici un merit
Sa stau ‘naintea Ta
Asa cum m-am gasit
La Tine-am indraznit
Mesia

Stiind ca totdeauna
Ai fost atat de bun
Cand a venit furtuna
Ca Ti-ai intins Tu mana
Sa spun,

Sa spun cum inspre mine
Milos si iubitor
Te-ai aplecat Stapane
Sa ma inalti spre Tine
Cu dor…

Ai fost asa de-aproape
Cand Te-am vazut trecand
Si-am alergat pe ape
Spre Tine-n neagra noapte
Prin vant

Alerg si azi spre Tine
Prin furtuna si val
Ai mila Tu de mine
Si du-ma langa Tine
Pe mal,

O, iarta-mi necredinta
Si ce-am gandit murdar
Mai spala-mi iar fiinta
Si da-mi iar pocainta
Prin har!

Asculta-ma cand dorul
Ma arde tot mai greu
Ca sa dispara norul
Ce-mi aprinde fiorul
Mereu.

Mi-e dor de zari senine,
Astept un soare bland
Sa uit orice suspine
Caci si-azi te-astept pe Tine
Plangand

M-am saturat de-amaruri,
De vorbe, de dusmani
Doresc sa ies din valuri
S-ajung degrab’ la maluri
De ani…

Ma clatin pe picioare
Dar inca mai zoresc
Spre Tara cea cu soare
S-ajung in sarbatoare
Doresc

Sa ma-ntalnesc cu Mielul
Ce-a fost injunghiat
Si ne-a dat Porumbelul
Ca sa strabatem cerul
Prea’nalt.

De-aceea bun Parinte
La Tine vin cum sunt
Rugandu-Te fierbinte
Sa-Ti mai aduci aminte
Preabland

Ca sunt in grele lupte
Contra a tot ce-i strain
Si vin ispite multe
Dar rupe a lor punte
Deplin

O, da-mi Tu ajutorul
Ca un viteaz ostas
Sa vada tot poporul
Ca esti biruitorul
Fruntas.

Nadajduiesc in Tine,
Te-astept in orice zi,
Prin greu chiar si prin bine
Prin multele suspine
Vei fi

O Stanca de-ancorare,
Un ajutor la greu…
Sa nu ma lasi pe cale
Sa merg inspre pierzare,
La rau,

Mai ia-ma pe-al Tau umar
Cand merg anevoios
Caci lupte fara numar
M-apasa, desi-s tanar,
Hristos!

Mai pune-ma pe stanca
Cand sunt cuprins de val
Caci apa e adanca
Si-astept sa ajung inca
La mal

Acolo-n sarbatoare
In sfantul Tau locas
Sa intru in splendoare
In cel mai scump si mare
Oras!

Sa fiu o vesnicie
Cu Tini’ nedespartit
Cantand cu bucurie
Oseana, slava Tie
Scutit

De lacrimi, de suspine
Ce-adesea m-au infrant
Cu Tine-n zari senine
Voi sta, o stiu prea bine
Cantand

Ajuta-ma ca-n toate
Eu sa-ti raman supus
Si de-ai veni la noapte
Tu sa ma stii ca frate
Isus!

Valentin Ilisoi

Anunțuri

A inviat Isus dar nu doar atat !

In vale, jos, in intunericul bezna
Stau zeci si mii de oase goale,
Fara de viata, fara suflare,
Fara ca cineva sa le faca o strigare.

Dar tot acolo, sub o piatra greoaie ,
Intr-o grota de stanca ,
Sta ingropat Acel ce da pacea adanca
Si o dragoste fara sa o masoare .

Cine-i Acel ? S-au intrebat zeci de ani profetii !
Cine-i Acel ce-a invins boldul mortii?
Cine-i Acel ce te-a chemat pe nume ?
Cine-i Acel ce a fost, este si va fi dincolo de genune ?

Cine-i Acel ce viata ti-a dat ,
A rupt lanturi si lacate grele ?
Doar ca sa stii, El te-a rascumparat
Si ti-a iertat si trairile rele !

Dar tu ? Tu…tu esti tot jos,
Tot os si gol si fara viata
Si ai uitat ca azi a inviat Hristos !
Omule, asculta azi a Lui povata !

Ridica-te din mormanele de oase
Caci El e viu, nu-L vei gasi in mormant !
De pe drumul pierzaniei multimi de oameni intoarse .
Intoarce-te si tu, cere viata arzand !

Mult prea multi ani am zacut in huma
Si am spus :”E bine si asa.” .
Nu! Azi Cel de Sus iti daruie lumina!
Tu trebuie doar sa spui :”Faca-se voia Ta !” .

Nu meritam nimimc si totusi am primit totul !
Nu stati acolo, jos, departe si reci !
Haidem sa mergem sa-L intampinam pe Creatorul
Cu sunet de-alauta si steaguri de biruinta-n veci !

Ne-a ajuns tristetea si amaraciunea !
De-ajuns cu-atata plans!
El pentru noi purtat-a cununa
Ca noi in vale si pe munte sa fim legati cu funii de iubire, strans!

Nu plangeti c-ati murit odata,
Voi ati murit fata de pacat !
Acum a sosit timpu, Tatal ne asteapta .
Sunati din trambite :Hristos a inviat !

Mai treceti astazi pe la cruce ,
Urcati Calvarul, cu El nu e greu ,
Vedea-ve-ti ce bucurie in inimi va aduce
Acela ce in veci e Dumnezeu !

A inviat Isus…dar nu doar atat…
A biruit Isus …dar nu doar atat…
S-a inaltat la cer dar nu doar atat…
El e Domn, e Rege, e Sus, e tot in toate in cer si pe pamant !

Simona Niculai

Binecuvintează, Doamne

Cînd zic acest cuvînt puternic,
Și chiar de îl rostesc în gînd,
El poartă din încărcătura
Ce-i arătată în Cuvînt.

El poartă mii și mii de taine,
Puteri cerești de neînvins,
De-aceea, vrem și astăzi Doamne,
Prin harul Tău să ne cuprinzi.

Căci Tu ne ești și scut, și pază,
Și umpli orice neajuns,
Și știi să dai pe săturate,
Mereu, din harul Tău, Isus.

O, binecuvintează Doamne
Azi, mama și copilul ei
Cu binecuvîntări în milă
Cum faci Tu, la copiii Tăi.

De nu erai de partea noastră,
De nu stăteai la căpătîi,
În vremea ‘ceia furtunoasă,
Nu mai ieșeam noi din noroi…

Dar Tu, ai scris o îndurare
Atunci, în noaptea ‘ceia grea…
De aceea, vrem să-Ţi dăm onoare,
Căci mare e-ndurarea Ta!

Tu dai viață… sănătate…
Ce-s mari comori pe-acest pămînt
Căci Tu veghezi și-n zi, și-n noapte,
Cînd stăm în rugă suspinînd.

Azi, hai, mai scrie-o mulțumire,
Și vino Tu, aicea jos…
Ridică copilașu-n brațe,
Și fă din el, un credincios!

Dă-i Tu din ceruri minte,
Dă-i pace, Doamne, bucurii,
Și-n casa lor, cum știi Părinte,
Revarsă din cer, ape vii;

Să îi dai Tu și sănătate,
Și pîinea Doamne, pentru el,
Căci ai rezerve minunate,
Oricît e el de mititel…

Să-l faci puternic, bun, cuminte;
Un sol al păcii tot mereu,
Și slava Ta să Se arate,
Ca sprijin și-ajutor la greu…

Dă-i Doamne, o asigurare,
Căci e sub ocrotirea Ta,
Și că de-acolo, nu-l va smulge,
Din Mîna sfîntă, nimenea!

Ia sub protecția divină,
Întreagă casa lor, Isus,
Să poată privi înspre Tine,
Căci numai Tu, dai un răspuns…

Azi, binecuvintează mama,
Îmbrac-o Tu, cu noi puteri,
Și fă-o să priceapă taina,
Prin care-om fi cu toți, în cer…

Mai dă răbdare, ‘nțelepciune,
Mai dă un sfat prin Duhul Sfînt
Și cînd n-or ști cum este bine,
Adu lumină din Cuvînt!

Ia tatăl lui sub a Ta pază,
Și mai vorbește-i încă-odat,
Să poată duce orice cauză
Prin rugăciuni, neîncetat.

Dă-i Tu putere, sănătate,
Și umple-l azi cu Duhul Sfînt,
Și-n orice slujbă să arate,
Că Te iubește orișicînd.

Învață-l slujba preoției,
Ca Iosua, să zică-oricînd:
Vreau casa mea Doamne, să fie,
În slujba Ta pe-acest pămînt!

Nu vrem să trecem cu vederea
Nici pe bunici, pe toți ai casei…
Tu să trasezi în ei puterea,
Ca nicidecum să nu se lase…

Să stea pe stîncă-n adunare,
Să fie toți copiii Tăi,
Umple-i cu har pe fiecare,
Cum faci Tu, copiilor Tăi.

Și cînd va răsuna strigarea,
Și vom zbura spre veșnicii,
Să nu lipsim atunci niciunul,
Dar, Doamne, nici acești copii!

Sav Simona

Mi-e sufletul un cuib

Motto: „”Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.””
Romani 10-17.

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Să nu îl bată ploaia, și nici vântul;
Și-n suflet am o pace atât de-adâncă
De când în cuib a poposit Cuvântul.

Aveam în el nenumărate griji mărunte
Și frământări de pofte neîmplinite
Ce izgoneau seninătatea de pe frunte
Mereu umbrită de gânduri otrăvite.

Îmi lipsea odihna și mult lipsita pace
Că-n cuibul meu au poposit pe rând
Și zgripțorul cel mare, lacom și rapace
Și albul porumbel gingaș și blând.

Dar cele vechi s-au dus odată cu durerea,
De când în cuib a poposit Cuvântul;
Și sufletul a vrut să-i curăț încăperea –
Și mi-a cerut să-i primenesc veșmântul.

Așa am scuturat atunci, acele urâciuni
Care îngăduite-n suflet îl întină…
I-am așternut cu drag covor de rugăciuni
Și în ferestre am pus perdele de lumină.

În cuibul meu Cuvântu’ a pus credință
Și l-a-ntărit pe stânca de bazalt
Cu un duh de dragoste și chibzuință,
Și stă sub ocrotirea Celui Preaînalt.
Amin!

Ioan Vasiu

Adăpostul cel sigur

“Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii.” (Isaia 32.2)

Cine este acest om, ştim cu toţii. Cine ar putea să fie, decât al doilea Adam, Domnul cerului, Omul durerilor, Fiul Omului? N-a fost El întotdeauna locul de scăpare al poporului Său, îndurând toată puterea vântului şi ocrotindu-i pe toţi cei ce caută adăpostul lor în El? Noi am scăpat prin El de mânia lui Dumnezeu; şi vom scăpa şi de mânia oamenilor şi de îngrijorările acestei vieţi şi de teama de moarte. De ce să stăm în calea vântului, când putem foarte bine să ne ascundem în urma Domnului Isus? Să alergăm deci la El şi să rămânem cu El în pace.

Adeseori vedem cum vântul tulburărilor se ridică şi se întăreşte până într-atât că devine o furtună care răstoarnă totul înaintea ei. Lucrurile pe care noi le socotim neclintite şi întărite ca o stâncă în furtună, sunt răsturnate, şi multe şi mari sunt căderile şi cufundarea oamenilor în care noi ne punem nădejdea. Domnul Isus este Biruitorul, Stânca veacurilor care nu cade niciodată. Sprijiniţi pe El, putem să trecem prin furtună, rămânând într-o linişte desăvârşită.

Să ne adăpostim şi astăzi în acest loc de scăpare şi să rămânem în El, cântând de bucurie că suntem ocrotiţi. Prea iubit Domn Isus, cât de mult Te binecuvântăm! Fii lăudat, căci Tu eşti pentru noi un loc de scăpare împotriva furtunii.

Charles Spurgeon

Viața noastră-n pribegie

Viața noastră-n pribegie
Primește daruri și minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.

Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiți
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiți.

Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Și ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.

Viața noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.

Mesajul gloriei deșarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci știm că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.

Trăind să împlinim cerința
Transmisă nouă prin profeți
Supunem gândul și dorința
Unei cucernice vieți.

Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug și frământări
C-așa învingem încercarea
Și alte nedorite stări.

Viața noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Și ne-ndreptăm spre infinit.

George Cornici

Eu sunt

Gândul slavei mă îmbracă, vine peste gândul lumii
Cum o haină de mătase o iau regii şi stăpânii,
E ţesut de Cel ce spune:”Din vecie doar Eu sunt,
Am putere să ţin viaţa şi în cer şi pe pământ”.

Glasul slavei îmi vorbeşte, cel al firii este mut
Cum o trâmbiţă de luptă sună tare şi prelung,
E adus de Cel ce zice: „Peste toate doar Eu sunt,
Să le pierd sau să le apăr şi în cer şi pe pământ”.

Ochiu-n mine se deschide, către slavă să o prindă
Cum o mână-n întuneric candela vrea s-o aprindă,
E străpuns de Cel ce spune:”În lumină doar Eu sunt,
Şi o dau să fie aprinsă şi în cer şi pe pământ”.

Dorinţa ce mă frământă,către slavă se îndreaptă
Şi acolo să rămână stâncă în furtuni de apă,
Pusă de Cel care spune:”Stânca veacurilor sunt,
Neclintită şi aceeaşi peste cer, peste pământ”.

„Eu sunt Cel ce număr perii pe cap tânăr şi bătrân,
Scriu mereu în a Mea carte cuvintele ce se spun,
Adun gândurile toate ce trec în fapte ascunse
Şi vor fi la judecată în faţa lumii aduse.

Sunt Cel care ţine-n mână vânturile-n patru zări,
Să nu aducă urgia din neguri şi depărtări,
Răbdare încă mai este în paharul milei Mele
Aşteptând să dea iertarea celui ce o vrea şi-o cere.

Eu sunt Cel ce a-ntins cerul ca o mantie albastră,
Să aducă o lumină ziua pe cărarea voastră,
Sub a stelelor ivire liniştit să scânteieze,
Somnul nopţii în tăcere peste voi să îl vegheze.

Eu sunt Tatăl veşniciei,care are viaţa-n Sine,
Pot s-o dau şi să o iau în bucurii şi suspine,
Chemarea Mea este lege, pământul pe gol l-am pus
Ca sub soare să aducă şi răsărit şi apus.

Suflarea de viaţă am dat-o, umplând marea şi pământul,
L-am creat pe om şi-n el, am pus ca şi-n Mine gândul,
Iar când totul am sfârşit, am privit şi admirat
Spunându-Mi că este bun, în Mine m-am bucurat.

Eu sunt Cel ce-a dat ca semn, ziua a şaptea de odihnă
Ca minţii şi mâinii tale să îi fie o grădină,
În ea să sădeşti mereu floarea albă a-nchinării,
Să aduc în al tău suflet pacea binecuvântării.

Eu sunt Alfa şi Omega, Cel ce e atotputernic,
Pe a veşniciei cale gândul Meu îmi este sfetnic,
Eu am întrupat Cuvântul, L-am făcut nemuritor,
Eu reînoiesc pământul printr-un foc mistuitor”.

Doamne, când Ţi-aud Cuvântul gândul slavei mă îmbracă,
Nu mai vreau ca cel al lumii de Tine să mă despartă,
S-aud cum îmi dai putere: „Cel ce vine doar Eu sunt,
Să îţi dau o nouă viaţă, într-un cer şi-un nou pământ”.

Stanculescu M.

Pe stanca m-ai ridicat

Doamne, Iti cant cu bucurie
Slava, Iti aduc mereu,
A Ta, glorie sa fie,
Scump si iubit Dumnezeu

M-ai salvat in incercare,
Pe stanca m-ai ridicat,
Ai lasat a Ta-ndurare,
Cand, eram mai intristat,

Cand, cu teama ma-ntrebam,
Oare, ce se va-ntampla?
Caci, iesire nu vedeam,
Iar necazul, ma speria.

Mana, mi-ai intins indata,
Bratul Tau m-a sprijinit,
Mi-ai aratat, inca o data,
Cat de mult m-ai pretuit

Si acum, in al Tau gand,
Sunt acelasi om iubit,
Chiar, de trupul mi-e pamant
Tu, viata I-ai daruit

Doamne, eu, a Ta iubire
Am simtit-o, tot mereu,
Sunt cuprins de fericire
Tu, esti salvatorul meu!

Florenta Sarmasan

Iehova Şhama:”Aici e Dumnezeu !”

Mă opresc din drumul meu la Cruce
Să las povara mea cea grea ,
Să plâng la picioarele Celui ce pacea îmi aduce ,
Iehova Şhalom , „Domnul e pacea mea ” !

Mă aplec să beau din Apa Vie .
Doresc să cânt şi să mă rog în Duhul , să fiu biruitor ,
Cu El să trăiesc în această pustie .
El e Iehova Şhur , ” Stânca Veacurilor ” !

Mă înalți mai sus de nori , pe trepte de Har
Să văd Ierusalimul nou .
E Țara pregătită pentru noi ca dar .
Acolo vom fi pe veci cu Tine , Iehova Hoşhenu ,”Al nostru Creator” !

Mă-nchin cu umilință la picioarele Tale
Fiindcă eu cred că astăzi , nu mâine , Mâna Ta ridică !
Aici sunt bolnavi ce-aşteaptă vindecare ,
Ei strigă Iehova Rafa, „Domnul mă vindecă” !

Mă uit în jur şi văd pustia
Si plâng când văd altare pentru alți dumnezei .
Doresc cât mai curând să vină răpirea ,
Iehova Rohi este Pastorul meu !

Mă-ncing cu armură , gata de luptă
Şi chiar de bate vântul îndoielnic
Eu nu sunt singură , cu mine e Cel de care chiar şi vânturile ascultă
El e Iehova Adonai ,”Domnul puternic” !

Aud strigăte şi valurile mă lovesc iar teama parcă mă cuprinde
În mijlocul furtunii mă lupt din greu ,
Dar alături de mine îl chem pe-Acela numit Părinte ,
Căci Iehova Nissi , El e steagul meu !

De armate puternice se vor ridica ‘naintea mea ,
Iehova e al meu Salvator !
Legiuni de îngeri mă vor înconjura ,
El e Iehova Savaoth , „Domnul Oştirilor” !

Atunci când lipsurile mă vor năpădi
Şi voi cădea în neputință ,
Samariteanul de mine se va îngriji .
Nu mă îngrijorez.Iehova Iire „Poartă de grijă! !

Astăzi cânt Aleluia Celui ce m-a iubit !
El e Iehova singurul Dumnezeu !
El e Iehova Țidkhenu „Dreptul Judecător” !
El e Iehova „Al nostru Salvator” !
Iehova Şhama , „Aici e Dumnezeu ” !!!

Simona Niculai