Ți-a păsat de mine…

N-ai trecut pe lângă mine
Când eram în șanț, căzut
Printre lacrimi și suspine
Te-am chemat și-ai apărut.

Când văzut-ai răni și sânge
M-ai tratat cu-al tău balsam
Azi lăuntrul nu-mi mai plânge
M-ai plantat în sfântul neam.

Mulți vedeau că-s în ruină
Și treceau făr-un cuvânt
Mergeau, poate, la grădină
Să lucreze cu avânt.

Unii, zâmbete forțate,
Mi-arătau, apoi plecau
Spre-adunări aglomerate
De-unde rugăciuni ‘nălțau.

Au venit și din aceia
Care-au spus că-s vinovat,
Că nu pot obține cheia
Spre-a deschide la-Mpărat.

Numai brațul Tău cel tare
Se întinse spre-ajutor
Din adânca-ntunecare
M-ai dus, Mire, la Izvor.

N-ai trecut pe lângă mine
Când cei răi m-au hărțuit
Cu privirile-Ți senine
M-ai văzut și te-ai oprit.

Și de-atunci o perspectivă
S-a deschis și-am înțeles
Că-n lucrarea efectivă
Multe roade-s de cules.

George Cornici

Vorbiți-mi din Scriptură

Vorbiți din Scriptură
Cu drag vă ascult
E-a Cerului măsură.

Cu Ea mă consult
În grele probleme,
În plâns și-n tumult.

Cu Ea în dileme
Rezultatul e bun
Nu-i motiv a mă teme.

Tot ce profeții spun
E din divin izvor
Ei Cerului se supun.

Vorbiți-mi de Salvator
Oricând și oriunde
E-al meu blând Păstor.

Suflul Lui mă pătrunde
Dându-mi energii noi
În El mă pot ascunde.

Despre viața de-apoi
Spuneți cu pasiune
Fiți creștini și eroi!

Și încă o mențiune:
Știri moderne nu vreau
Vorbiți-mi de misiune…

Cum martiri se rugau
Duși fiind în arene,
Cum lângă Fiul stăteau.

Vorbele reci, viclene
Aruncați-le-n neant
C-atunci har se așterne.

Spuneți ce-i important
Și v-ascult cu plăcere
Căci vreau să slujesc constant…

Să simt, de Sus, adiere.

George Cornici

Recreerea bine dozata

Text: 1 Samuel 16:14-23

…zi şi noapte cugetă la Legea Domnului! El este ca un pom sădit langă un izvor de apă…” Psalmul 1:2, 3

Fiecare om are nevoie de recreere. O zicală engleză spune că: „Lucrul mult şi fără joc a făcut din Jack băiat posac”, şi este adevărat. Isus a spus ucenicilor care erau obosiţi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31). Dumnezeu ne-a făcut astfel că suntem mai sănătoşi si mai productivi atunci cand ne bucurăm de un ras şi distracţie binefăcătoare, cand ne facem timp să ne refacem fizic, intelectual, psihic, şi spiritual. O inimă veselă este un bun leac atat pentru trup cat şi pentru suflet (Prov. 17:22). Ba mai mult, Domnul ne-a dăruit o varietate de căi acceptabile prin care ne putem reamprospăta,înviora şi restaura atunci cand suntem plictisiţi, epuizaţi şi necăjiţi, În citatul de azi, putem vedea calităţile reannoitoare ale muzicii în viaţa regelui Saul. Lăsand la o parte îndatoririle şi ascultandu-l pe David cantand la harfă, Saul îşi găsea eliberarea din tulburarea stărilor sale psihice.


Vanatul, pescuitul şi sporturile au fost activităţi recreative pentru mii de oameni de-a lungul secolelor. O plimbare prin pădure, un drum cu maşina pe la ţară, o masă la iarbă verde cu familia, o plimbare la grădina zoologică, ne pot reamprospăta atat fizic cat şi psihic.
Totuşi, forma de recreaţie cea mai bună şi mai importantă este comuniunea cu Dumnezeu. Avem nevoie să-I dăm ocazia să ne lumineze spiritele şi să ne ridice inimile. Trebuie să lăsăm la o parte activităţile zilei şi să citim Cuvantul lui Dumnezeu, să medităm la el şi să ne rugăm. Aceasta este cea mai răsplătită formă de recreere. – H.V.L.

Să ne oprim din drumul lung al vieţii
Sub verzi finici ai rugăciunii sfinte-
Să bem din apa izvoarelor cereşti
Primind puteri, să mergem înainte.
„- P.L.

Dacă nu ne vom retrage la o parte să ne odihnim, puţin, vom ajunge să stăm la o parte bolnavi (VanceHavner)

Painea zilnica

Cantarea de la miezul noptii

Text: Faptele 16:16-26

Pe Ia miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cantau cantări de laudă lui Dumnezeu…” Faptele 16:25

Cum au putut să cante Pavel şi Sila în acele condiţii? Erau într-un oraş necunoscut, departe de casă. Îşi riscaseră vieţile pentru a propovădui pe Cristos acestor oameni, care se răsculasera împotriva lor, respingand mesajul. Oameni cu motive egoiste răspîndiseră minciuni împotriva lucrării lor, îi convinseseră pe locuitorii oraşului că ei sunt duşmani ai statului şi ceruseră arestarea lor. Oficialităţile oraşului s-au înfuriat foarte mult şi au poruncit să fie bătuţi şi aruncaţi în închisoare. Acestea erau condiţiile în care Pavel şi Sila cantau. Dar nu erau cantări de jale şi dor, cantările pe care le auzeau tovarăşii lor de lanţuri, ci cantări de laudă pentru Dumnezeu. Cum se poate aşa ceva? Răspunsul este clar. Ei puteau canta în noaptea aceea, deoarece erau ceea ce Dumnezeu intenţionase să fie ei – slujitorii Lui, credincioşi si ascultători.


Cantările de la miezul nopţii ale acestor doi oameni îmi aduc aminte de privighetoare. Observatorii acestei păsărele remarcabile s-au întrebat adesea de ce continuă ea să cante după ce apune soarele. În timp ce alte păsări tac şi se culcă, melodiile acestei micuţe creaturi continuă să se audă. Întunericul nu-i amuţeşte cantarea. Cea mai bună explicaţie de ce cantă privighetoarea noaptea este că aceasta este însărcinarea ei.
Cel care umblă cu Domnul poate canta chiar şi în mijlocul necazurilor. Pe el nu-l descurajează împrejurările vitrege. Bucuria sa este să fie ceea ce vrea Salvatorul lui să fie el – unul a cărui bucurie şi satisfacţie îşi are izvorul în faptul că-L cunoaşte pe Dumnezeu şi poate canta spre slava Sa, chiar şi în noaptea vieţii. – M.R.D’. II

Eu am un cant în suflet de la Isus –
Susurul bland şi dulce-al vocii Sale:
„Să nu te temi nicicînd, Eu sunt cu tine
Influxul şi refluxul vieţii tale!”” – Bridgers

Cei care umblă în lumină pot canta în noapte plină

Painea zilnica

Grădină de flori

O casa umpluta de dragoste sfantă
E ca o frumoasa grădină de flori
Udata mereu din fantana adanca
Cu apele-i limpezi din sfantul izvor.
Un Soare etern peste ea straluceste
Cu razele-i calde in dulci mangaieri
Si-n floarea frumoasa si pura ce creste
Îi vezi Creatorul,pe Tatal etern.
Frumoasa gradina mereu se deschide
Sa intre pe poarta al ei gradinar
Iar dupa ce intra,la loc se inchide
Sa nu-i treaca nimeni sfintitul hotar.
Căci numai Isus,gradinarul iubirii
E cel care poate sa intre in ea
Doar El se-ngrijeste de viața grădinii
Și nimeni,nicicând,nu i-o poate lua!
Sub mâna-i divină cresc crini și pansele
Narcise,bujori și-nfocați trandafiri
Zambile,garoafe,gladiole,lalele
Și flori în cascade ce lin se deschid.
Parfumul iubirii inundă gradina
Curată,udată-ngrijită de El
Și-n zeci de culori se rasfrange lumina
Adusa de raze in micul Eden!
Așa e o casă cu dragoste sfanta
Grădină de flori,cu parfum de etern
Acolo e Domnul cu mâna Lui blândă
Când intră-n gradină te simți ca in cer!
Vă fie dar casa de dragoste plină
Precum o frumoasă gradină de flori
Udată mereu din fântâna divină
Cu apele-i limpezi din sfântul izvor.
Un Soare etern peste ea stralucească
Iar florile scumpe sa crească spre cer
Și El,Gradinarul,cu drag sa-ngrijească
De-ntreaga grădină,colț mic de etern.

Emanuel Hasan 

Cuvinte pentru Dumnezeu

Nu merit Doamne Harul Tău si marea-Ti bunătate,
Nimic nu merit, însa Tu te îngrijești de toate.
In Tine am comori nespuse si pace si iubire,
Cu Tine viața mea-i un rai… izvor de fericire.

Cu Tine am belșug de Har, in Tine am speranță,
Caci am simtit iubirea Ta întreaga mea viață.
Sa-Ti mulțumesc ar fi puțin si nu găsesc cuvinte,
Dar Îți dau toată viața mea de astazi înainte.

Iti dau iubirea ce o am, prin versurile scrise,
Iti dau emoții, întrebări si zâmbete si vise,
Si pierderi si dezamăgiri si lacrimi si suspine,
Le-aduc pe toate-n fața Ta, Isus, le-aduc la Tine.

De ce? Fiindcă Mi-ai promis in sfanta Ta Scrisoare
Ca ma iubești asa cum nimeni nu va mai fi in stare,
Cu drag eu port si azi in suflet, cuvintele-Ti de Har
Si-mi crește setea de-a-Ti aduce miresme pe altar!

Mi-e inima tot mai senină, dar pururea flamandă,
De Tine, de prezența Ta, de vocea Ta cea blândă,
De ochii Tai duiosi si calzi, de sfintele cuvinte
De pacea pe care mi-o dai si dragostea-Ti fierbinte!

Laura Neagu 

Mi-e dor!

Mi-e dor, de murmurul rece de Izvor
De apa Lui cristalină, curată și lină
Mi-e dor, de Patria Cerească, mi-e dor,
De Țara Sfântă de Sus, de Patria Divină!

Mi-e dor, de foșnetul frunzelor duios,
De codrii falnici, cu coroane arătoase
Mi-e dor, de glasul blând, al lui Hristos,
Mi-e dor, de luncile, cu holdele mănoase!

Mi-e dor, de turmele de oi, de pe tainicul Plai,
De apa de Izvor, mi-e dor, de sfânta cunună,
Mi-e tare dor, de râvnitul și doritul Rai,
Mi-e dor, să mă adap din apa curată lină!

Mi-e de Tine Doamne, mi-e dor să Te simt,
Amândoi, să mergem pe Sfânta Cărare,
Mi-e dor, de Lumina albă, de curat argint
Mi-e dor de Tărâmul Sfânt, în lumini strălucitoare!

Mi-e dor, de Cerul Sfânt, de albastru azuriu,
Mi-e dor, de Sfânta și dulce primăvară,
Mi-e dor, de Domnul Isus, Cel veșnic viu,
Mi-e dor de veșnicie, în Cerul Sfânt, să răsară.

Mi-e dor Isuse, să văd chipul Tău glorios,
Mi-e dor, de răpirea Bisericii, din greul amar,
Mi-e dor, să fiu în Cer, cu Domnul meu Hristos,
Mi-e dor, de Plaiuri Sfinte, Plaiuri fără hotar!

Stelian Ciobanu 

Ma plec Isus pîn’ la pământ

Ma plec Isus pîn’ la pămînt
In fața ieslei Tale
Copil iubit curat și sfînt
Să-Ti cînt cu cerul osanale.

Mă plec cu toată ființa mea
Smerit cum se cuvine
Si îmi deschid larg inima
Sa Te primesc pe Tine.

Iți las viața mea ca dar
La ieslea-Ți minunată
Tie izvor ceresc de Har
Stea veșnic binecuvîntată.

Ca magii de la răsărit
Ca mai demult păstorii
Îți spun și eu; bine-ai venit
Acum în pragul sărbătorii.

Fii lăudat în veci amin
Mesia prinț al păcii
Te-am așteptat Rege divin
Căci Te-au vestit demult prorocii.

În casa mea ai loc oricînd
Te-aștept cu bucurie
Și vreau în ea sa fii stăpîn
De-acum. pînă-n vecie.

Leonte Chibici 

Viața e un dar

Viața e un dar, nu marfă pusă-n stoc,
Sau lucru de pe raftul uitării prăfuit,
N-o ai întâmplător sau poate din noroc,
Deții ce ți s-a dat și ai ce ai primit.

Viața e-ntr-un fel ca apa de izvor,
Izvorul ce alină și setea altora,
Căci dacă dăruiești și drumul ți-e ușor,
Finalul te cinstește și te va onora.

Viața e mai mult decât un mers grăbit
Spre țeluri fără țintă și lupte fără sens.
Să nu trăiești răpus, lovind când ești lovit,
Și să înveți iubind doar, așa trăiești intens.

Viața e un dar, dar nu cadou închis,
Căci toată frumusețea nu-i stă în exterior,
Trăiește cu folos, cu sufletul deschis,
Trăiește și amintește-ți de bunul Dătător.

Lucian Cazacu

Așa se cade…

Așa se cade: să împlinim Cuvântul
S-avem un trai de Tatăl aprobat
Să vadă cei din loc, să vadă tot pământul
Că ținem cu răbdare Legământul
Care cu Paradisul ne-a unificat.

Așa se cade: să-L adorăm pe Mire
Să Îl slujim, să-I dăm onor
Cu-n duh curat, cu duh de mulțumire
C-așa putea-vom confrunta o fire
Ce-ar vrea să ne despartă de Izvor.

Așa se cade: să răspândim Lumina
Ce ne-a pătruns când fost-am dezrobiți
Ca mulți pierduți să vină în Grădina
Unde pot servi cu Fiul Cina,
Unde de Duhul fi-vor însoțiți.

Așa se cade: să dăm priviri senine
În orice-mprejurare și oricând
La cei descurajați…la orișicine
C-așa credința vie se menține
Și dragostea pentru Păstorul Blând.

Așa se cade: să acordăm iertare
La cei care, voit, ne-au păgubit
Căci știm că vine binecuvântare
Și multă energie-n încercare
Când stăm lângă Stăpânul preaiubit.

Știind menirea noastră-n pribegie
Urcăm, mereu, spre Patria de Sus
Ferindu-ne de orice erezie
Cântând un cânt, citind o poezie
C-așa dăm noi iubire lui Isus.

George Cornici