Carte Sfântă

M-aplec asupra Cărții Tale Sfinte
Că sunt din nou flămând și însetat
Căutând cereasca mană prin cuvinte
Și-al Tău izvor de apă preacurat.

Precum Israeliții în pustie
Și mană dar și apă au primit
Ceresca mană, apa Ta cea vie
În Sfântul Tău Cuvânt e de găsit.

Tu-mi saturi Doamne cu bucate-alese
În suflet foamea orișicît de cruntă
Bogat ospăț servit pe-a Tale mese
Mereu găsesc în Cartea Ta cea Sfîntă.

Iar apa Ta cea vie și curată
Și lapte sfânt și vin duhovnicesc
Cuvîntul Tău oferă fără plată
Acelor ce să cumpere doresc.

Tot prin Cuvântul Tău e cu putință,
Atunci când strigi cu glasul Tău duios,
Ca să transformi și să mai dai credință
Dintr-un pierdut să faci un credincios.

Tu chemi pe-acel rătăcitor prin lume
Te-apleci la el cu mila care-o ai. .
Îi dai un nou veșmânt și-i dai un nume
Și-i dai un nou destin și-un drum. . spre Rai.

Și-i dărui sfântă pace, dezrobire
Celor căzuți în lupta cu cel rău
Căci nu exită altă mântuire
Decât cea prin credința-n Fiul Tău.

O carte Sfântă, binecuvântată
Prin ea-mi vorbești și mie ca să știu
O Doamne Preaînalt, că Tu-mi ești Tată
Căci fost-am înfiat și-acum sunt fiu.

Aceasta-i cea mai mare realitate
Și-aicea cei mai mulți se-mpotmolesc
Căci doar cei siguri de indentitate
Pe calea Ta îngustă se pornesc.

Iar pe cărarea nouă și cea vie
Cuvântul Tău ne mai oferă-n dar
S-avem întotdeauna alifie
Ca să privim cu ochii tot mai clar.

Astfel privind în față nu în urmă
La ce-am lăsat și-n urmă au rămas
Să nu rămânem miei pierduți de turmă. .
Să nu ratăm al mântuirii ceas.

Cuvintele din Carte-s un tezaur
Și-un adevăr ce-i fără echivoc
De-aceea Tu ne-ai spus să-Ți cerem aur
Ce-i încercat și curățit prin foc.

Cuvântul Tău are putere mare
Și ieri și azi și mâine-i neschimbat
Fiincă-i viu și poartă-n El valoare
Să credem dar în El cu-adevărat.

Tot prin Cuvânt o haină-i oferită
Imaculată, sfântă și frumoasă
Ca să avem rușinea-acoperită
Atunci când vom intra in Sfânta Casă.

Dreptar ceresc, oglindă-adevărată
Dai sens umblării noastre pe pământ
O Carte Sfântă, binecuvântată
Ce dai comori de Har prin Duhul Sfânt.

Ce mustră și îndreaptă și încântă
Atunci când înțelegem ce citim
În Biblie, Cereasca Carte Sfîntă
Atâta har din mâna Lui primim.

Cuvânt Ceresc și Miel jertfit pe cruce
Ofrandă pentru neamul omenesc
Jertfirea Ta salvare ne aduce
De-aceea mă închin. . și-Ți mulțumesc.

Daniel Hozan

Duhule Preasfinte

Duhule Preasfinte Doamne,
Viu izvor de sfântă viață
Glas de rugă-nalț spre Tine
În această dimineață!
Sfinte Duh, izvor de pace,
De lumină și putere
Morților Tu dai viață,
Orbilor le dai vedere.

Mâna de cerești belșuguri,
Taina veșnică ce-adapă
Setea sufletelor care
Căută sfânta vieții apă,
Duh de foc ce dezmorțește
Din înghețuri de păcate
Sufletele adormite,
Cugetele sugrumate.

Tu faci de-a căinței lacrimi
Ochii vinovați să plouă
Tu aduci în viața-ntoarsă
Primăvara vieții nouă.
Tu trezești mustrări amare
Credinciosului când iară
Părăsind pe Domnul, cade
În păcat a doua oară.

Tu-l îndemni să se ridice
Și primind din nou iertare
Mai cu grijă după Domnul
Să alerge cu-nfrânare…
Tu reverși lucrării Tale
Bucurie și putere
Tu ne dai înviorare
Ajutor și mângâiere.

Tu poți întări-n ispite
Și în orișice-ncercare
Doamne, sufletele slabe
Când durerea-i tot mai mare.
Tu poți dezlega răceala
Sufletelor împietrite
Dacă focul Tău topește
Nepăsarea ce le-nghite.

Tu poți face ploi de haruri
Să coboare peste ele
Să rodească-n plin sămânța
Încercată-n vremuri grele
Tu poți Duhule Preasfinte,
Cu puterea Ta cea mare
Să ne-aprinzi mărturisirea
Cu mai multă-nflăcărare.

Să ne dai mai multă grijă
Și înțelepciune-n viață
Ca-n lucrarea Ta cea sfântă
Să urmăm a Ta povață! …
Dă-ne Tu putere-n ceasul
Greu al jertfei și-ncercării,
Biruind deplin s-ajungem
La răsplata-ncununării.

Ca să moștenim lumina
Fericirii-n veșnicie
Lăudându-Te pe Tine
Sfinte Duh cu bucurie!
Și pe Tatăl și pe Fiul
Cărui slava se cuvine
Dumnezeul nostru mare,
Noi Te preamărim pe Tine!

Traian Dorz 

23 Februarie

Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Evrei 13:5

Nici o făgăduinţă nu poate fi interpretată în sens personal. Orice ar fi promis Dumnezeu unuia din sfinţii Săi, le-a promis tuturor. Când deschide un izvor pentru unul, pot să bea toţi. Când deschide o uşă prin care oferă hrană, s-ar putea să o facă pentru un om care moare de foame, dar toţi sfinţii înfometaţi pot să mănânce de acolo. Nu contează că a făgăduit ceva lui Avraam sau lui Moise, credinciosule; El a prevăzut că vei fi şi tu inclus în legământ. Nici o binecuvântare nu este prea sus pentru tine, nici o îndurare nu este prea departe de tine. Ridică-ţi ochii spre nord şi spre sud, spre est şi spre vest, fiindcă totul este al tău.

Urcă pe muntele Pisga, şi priveşte hotarele ţării promise, fiindcă toată întinderea ei este a ta. Nu există nici un ivor de apă vie din care să nu poţi bea. Dacă pe pământ curge lapte și miere, bea laptele şi mănâncă mierea, fiindcă amândouă sunt ale tale. Fii curajos şi crede, fiindcă El a spus „nicidecum n-am să te las, cu nici un chip n-am să te părăsesc”. Prin făgăduinţa aceasta, Dumnezeu oferă totul poporului Său. „Nicidecum n-am să te las”. Deci nici un atribut al lui Dumnezeu nu poate fi retras de la noi. Este Dumnezeu puternic? Îşi va arăta puterea spre folosul celor Care cred în El. Este El iubire? Atunci se va îndura de noi cu Iubire.

Oricare ar fi atributele care compun caracterul Său, flecare dintre ele va fi angajat deplin în slujba noastră. În concluzie, nu există nimic încuiat, nici un lucru pe care să-l ceri, nimic de care să ai nevoie acum sau în veşnicie, nimic viu şi nimic mort, nimic în lumea aceasta şi nimic în lumea viitoare, nimic acum şi nimic în dimineaţa învierii, nimic pe pământ şi nimic în cer care să nu fie cuprins în cuvintele „nicidecum n-am să te las, cu nici un chip n-am să te părăsesc”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

4 Ianuarie

Crescând în har, şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Christos Isus.” 2 Petru 3:18

Crescând în har” – nu doar într-o însuşire a harului, ci în tot harul. Crescând în rădăcina harului, credinţa. Să te încrezi în făgăduinţe mai mult decât înainte. Lasă credinţa să crească în plinătate, statornicie şi simplitate. Crescând în dragoste. Cere ca dragostea ta să fie mai adâncă, mai intensă şi mai practică, şi să-ţi influenţeze orice gând, cuvânt şi faptă. Crescând în umilinţă Caută să te aşezi cât mai jos, şi să afli cât mai multe despre nimicnicia ta. Pe măsură ce cobori în umilinţă, caută să te ridici apropiindu-te de Dumnezeu în rugăciune şi într-o relaţie mai strânsă cu Isus.

Fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să te facă să „creşti… în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului”. Cel care nu creşte în cunoştinţa lui Isus refuză binecuvântarea. Să-L cunoşti pe El este „viaţa veşnică” (Ioan 17:3) şi să te adânceşti în cunoştinţa Lui înseamnă să creşti în fericire. Cel care nu-şi ia timp prea mult să-L cunoască pe Isus nu ştie nimic despre El. Oricine bea din vinul acesta însetează mai tare fiindcă, deşi Christos te hrăneşte, este o hrană de care nu te saturi niciodată. Dacă vei cunoaşte dragostea lui Isus aşa „cum doreşte un cerb izvoarele de apă” (Psalmi 42:1), atunci vei înseta şi tu după adâncimile dragostei Sale. Dacă nu vrei să-L cunoşti mai bine înseamnă că nu-L iubeşti, fiindcă iubirea strigă întotdeauna „mai aproape, mai aproape”, îndepărtarea de Christos înseamnă moarte, dar apropierea Lui aduce cerul mai aproape.

Nu te mulţumi deci cu o cunoaştere mediocră a lui Isus. Caută să cunoşti mai multe despre El în natura Lui divină, în relaţiile Lui cu oamenii, în lucrarea Lui desăvârşită, în moartea Lui, în învierea Lui, în prezenta Lui lucrare de mijlocire şi în viitoarea Lui revenire glorioasă. Apropie-te de cruce, şi caută taina rănilor Sale. Să creşti în dragostea pentru Isus, şi să ai o mai bună înţelegere a dragostei Sale pentru noi, este cea mai bună încercare a creşterii în har.

Meditaţii C. H. Spurgeon

„Cantaretii”

18 decembrie

Text: Psalmul 40:1-5

Mi-a pus in gura o cantare noua – o lauda pentru Dum-
nezeul nostru.” Psalmul 40:3

Maiestoasele imnuri de demult ale Bisericii si inaltatoarele
cantece mai noi sunt o parte vitala a vietii credinciosului. Se
stie ca oameni care altadata erau inchisi in ei si tacuti si care apoi
L-au primit pe Cristos, acum canta cantarile credintei lor in timp ce
conduc masina, in timp ce ii calca hainele sau in timp ce fac dus.
Ei canta din pricina inimii lor schimbate si din pricina ca noua viata
in Cristos trebuie sa-si gaseasca expresia in cantare.

In cartea lui „Psalms of the Heart”, George Sweeting ilus-
treaza acest adevar din experienta a doi absolventi ai Institutului
Biblic Moody, John si Elaine Beekman. Dumnezeu i-a chemat sa
lucreze ca misionari printre indienii tribului Chol, din partea de
sud a Mexicului. Ca sa ajunga la acest trib, arata Sweeting, acestia
au calatorit pe spinarea magarilor si cu niste luntre scobite din
trunchiuri de copaci. Impreuna cu alti misionari, ei au lucrat timp
de 25 de ani la traducerea Noului Testament in limba indienilor
Chol. Astazi Biserica indienilor Chol prospera. Mai bine de 12.000
de crestini alcatuiesc impreuna Comunitatea crestina Chol, care
este independenta financiar. Ceea ce este interesant este ca atunci
cand au venit misionarii, indienii Chol nu stiau sa cante. Odata cu
patrunderea Evangheliei insa, credinciosii din trib au ajuns sa fie
cunoscuti sub denumirea de „cantaretii”. „Acum ei iubesc cantarea,
comenteaza Sweeting, fiindca au pentru ce sa cante.”

In inimile noastre ale celor care ne-am increzut in Cristos ca
Mantuitorul nostru rasuna cantecul celor rascumparati. Fie ca si
noi, prin faptul ca exprimam bucuria relatiei pe care o avem cu
Cristos, sa fim cunoscuti sub numele de „cantaretii”.- D.C.E.


Pacea lui Cristos in inima mi-a pus
Un izvor ce curge cu har si farmec sfant.
Ale mele-s toate de cand sunt al lui Isus;
Cum as putea sa tac si sa nu cant?” – Lowry

Cea mai semnificativa expresie a crestinismului
este nu un suspin, ci un cantec
.”

Painea zilnica

Prea mandru?

21 noiembrie

Text: Isaia 53

Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de
drumul lui.” Isaia 53:6

Nimic nu se poate compara cu mandria inimii omenesti. Parem
determinati sa facem toate lucrurile dupa placul nostru si
suntem capabili sa facem totul ca sa evitam sa ne umilim inaintea
altora. Chiar si in problema mantuirii, suntem gata mai degraba sa
facem fapte marete prin puterea noastra, decat sa-I cerem lui
Dumnezeu iertare prin lucrarea lui Cristos.

Mandria omului este ilustrata de Bill Walker, un personaj din
piesa lui Bernard Shaw, „Major Barbara”. Beat si furios, Walker o
apuca de par pe Jenny Hill, o tanara de la Armata Salvarii, si-i
zdrobeste fata cu lovituri de pumn. Cand cei care urmareau cele ce
se petreceau l-au acuzat de lasitate, a inceput sa doreasca sa faca
ceva pentru a indeparta vinovatia si pentru a-si repara reputatia.


Nici nu i-a trecut prin minte sa-si ceara iertare, desi ea a spus ca-l
iarta. In primul rand, a provocat la bataie pe un campion la lupte
care fusese convertit. S-a gandit: „Daca-mi va frange maxilarul,
lucrurile s-ar echilibra”. Dar noul crestin a refuzat sa se bata. Apoi,
a incercat sa scape de vinovatie, platind o amenda in locul unui
prieten. Aruncand banii, a spus: „M-am oferit sa platesc. Nu pot
face altceva mai mult. Ia-i sau lasa-i acolo”. Apoi, a plecat cu pasi
apasati, refuzand sa ceara iertare lui Jenny.

Poate ca ai fost si tu la fel cu Dumnezeu. Nu vrei sa accepti
iertarea Sa pe care ti-o ofera prin lucrarea lui Cristos in locul tau.
Isaia a spus ca Dumnezeu a facut sa cada asupra Lui toata nele-
giuirea noastra (53:6).

Prietene, nu fi atat de mandru incat sa nu-I ceri iertare lui Dum-
nezeu. Pune-ti increderea in El chiar azi! – D.C.E.

Nimic in viata nu detin,

De crucea Ta acum ma tin.

Si-n sangele-ti curat izvor

Ma spala Tu sau vreau sa mor.” – Toplady

Suntem mantuiti prin rascumpararea lui Cristos
si nu prin realizarile noastre.

Painea zilnica

Ți-a păsat de mine…

N-ai trecut pe lângă mine
Când eram în șanț, căzut
Printre lacrimi și suspine
Te-am chemat și-ai apărut.

Când văzut-ai răni și sânge
M-ai tratat cu-al tău balsam
Azi lăuntrul nu-mi mai plânge
M-ai plantat în sfântul neam.

Mulți vedeau că-s în ruină
Și treceau făr-un cuvânt
Mergeau, poate, la grădină
Să lucreze cu avânt.

Unii, zâmbete forțate,
Mi-arătau, apoi plecau
Spre-adunări aglomerate
De-unde rugăciuni ‘nălțau.

Au venit și din aceia
Care-au spus că-s vinovat,
Că nu pot obține cheia
Spre-a deschide la-Mpărat.

Numai brațul Tău cel tare
Se întinse spre-ajutor
Din adânca-ntunecare
M-ai dus, Mire, la Izvor.

N-ai trecut pe lângă mine
Când cei răi m-au hărțuit
Cu privirile-Ți senine
M-ai văzut și te-ai oprit.

Și de-atunci o perspectivă
S-a deschis și-am înțeles
Că-n lucrarea efectivă
Multe roade-s de cules.

George Cornici

Vorbiți-mi din Scriptură

Vorbiți din Scriptură
Cu drag vă ascult
E-a Cerului măsură.

Cu Ea mă consult
În grele probleme,
În plâns și-n tumult.

Cu Ea în dileme
Rezultatul e bun
Nu-i motiv a mă teme.

Tot ce profeții spun
E din divin izvor
Ei Cerului se supun.

Vorbiți-mi de Salvator
Oricând și oriunde
E-al meu blând Păstor.

Suflul Lui mă pătrunde
Dându-mi energii noi
În El mă pot ascunde.

Despre viața de-apoi
Spuneți cu pasiune
Fiți creștini și eroi!

Și încă o mențiune:
Știri moderne nu vreau
Vorbiți-mi de misiune…

Cum martiri se rugau
Duși fiind în arene,
Cum lângă Fiul stăteau.

Vorbele reci, viclene
Aruncați-le-n neant
C-atunci har se așterne.

Spuneți ce-i important
Și v-ascult cu plăcere
Căci vreau să slujesc constant…

Să simt, de Sus, adiere.

George Cornici

Recreerea bine dozata

Text: 1 Samuel 16:14-23

…zi şi noapte cugetă la Legea Domnului! El este ca un pom sădit langă un izvor de apă…” Psalmul 1:2, 3

Fiecare om are nevoie de recreere. O zicală engleză spune că: „Lucrul mult şi fără joc a făcut din Jack băiat posac”, şi este adevărat. Isus a spus ucenicilor care erau obosiţi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31). Dumnezeu ne-a făcut astfel că suntem mai sănătoşi si mai productivi atunci cand ne bucurăm de un ras şi distracţie binefăcătoare, cand ne facem timp să ne refacem fizic, intelectual, psihic, şi spiritual. O inimă veselă este un bun leac atat pentru trup cat şi pentru suflet (Prov. 17:22). Ba mai mult, Domnul ne-a dăruit o varietate de căi acceptabile prin care ne putem reamprospăta,înviora şi restaura atunci cand suntem plictisiţi, epuizaţi şi necăjiţi, În citatul de azi, putem vedea calităţile reannoitoare ale muzicii în viaţa regelui Saul. Lăsand la o parte îndatoririle şi ascultandu-l pe David cantand la harfă, Saul îşi găsea eliberarea din tulburarea stărilor sale psihice.


Vanatul, pescuitul şi sporturile au fost activităţi recreative pentru mii de oameni de-a lungul secolelor. O plimbare prin pădure, un drum cu maşina pe la ţară, o masă la iarbă verde cu familia, o plimbare la grădina zoologică, ne pot reamprospăta atat fizic cat şi psihic.
Totuşi, forma de recreaţie cea mai bună şi mai importantă este comuniunea cu Dumnezeu. Avem nevoie să-I dăm ocazia să ne lumineze spiritele şi să ne ridice inimile. Trebuie să lăsăm la o parte activităţile zilei şi să citim Cuvantul lui Dumnezeu, să medităm la el şi să ne rugăm. Aceasta este cea mai răsplătită formă de recreere. – H.V.L.

Să ne oprim din drumul lung al vieţii
Sub verzi finici ai rugăciunii sfinte-
Să bem din apa izvoarelor cereşti
Primind puteri, să mergem înainte.
„- P.L.

Dacă nu ne vom retrage la o parte să ne odihnim, puţin, vom ajunge să stăm la o parte bolnavi (VanceHavner)

Painea zilnica

Cantarea de la miezul noptii

Text: Faptele 16:16-26

Pe Ia miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cantau cantări de laudă lui Dumnezeu…” Faptele 16:25

Cum au putut să cante Pavel şi Sila în acele condiţii? Erau într-un oraş necunoscut, departe de casă. Îşi riscaseră vieţile pentru a propovădui pe Cristos acestor oameni, care se răsculasera împotriva lor, respingand mesajul. Oameni cu motive egoiste răspîndiseră minciuni împotriva lucrării lor, îi convinseseră pe locuitorii oraşului că ei sunt duşmani ai statului şi ceruseră arestarea lor. Oficialităţile oraşului s-au înfuriat foarte mult şi au poruncit să fie bătuţi şi aruncaţi în închisoare. Acestea erau condiţiile în care Pavel şi Sila cantau. Dar nu erau cantări de jale şi dor, cantările pe care le auzeau tovarăşii lor de lanţuri, ci cantări de laudă pentru Dumnezeu. Cum se poate aşa ceva? Răspunsul este clar. Ei puteau canta în noaptea aceea, deoarece erau ceea ce Dumnezeu intenţionase să fie ei – slujitorii Lui, credincioşi si ascultători.


Cantările de la miezul nopţii ale acestor doi oameni îmi aduc aminte de privighetoare. Observatorii acestei păsărele remarcabile s-au întrebat adesea de ce continuă ea să cante după ce apune soarele. În timp ce alte păsări tac şi se culcă, melodiile acestei micuţe creaturi continuă să se audă. Întunericul nu-i amuţeşte cantarea. Cea mai bună explicaţie de ce cantă privighetoarea noaptea este că aceasta este însărcinarea ei.
Cel care umblă cu Domnul poate canta chiar şi în mijlocul necazurilor. Pe el nu-l descurajează împrejurările vitrege. Bucuria sa este să fie ceea ce vrea Salvatorul lui să fie el – unul a cărui bucurie şi satisfacţie îşi are izvorul în faptul că-L cunoaşte pe Dumnezeu şi poate canta spre slava Sa, chiar şi în noaptea vieţii. – M.R.D’. II

Eu am un cant în suflet de la Isus –
Susurul bland şi dulce-al vocii Sale:
„Să nu te temi nicicînd, Eu sunt cu tine
Influxul şi refluxul vieţii tale!”” – Bridgers

Cei care umblă în lumină pot canta în noapte plină

Painea zilnica