Aștept sfârșitul răului

Aștept din ceruri un cuvânt,
Aștept să simt al verii vânt.
Aștept al ploii strop curat
Să-nvie sufletul uscat.

Aștept să văd lumina-n zori
Cum risipește negri nori,
Îmbrățișarea ei de vis
Cum înviorează câmp întins.

Aștept ca roua de cristal
Să se reverse dulce-n val,
Să spele-al florilor veșmânt
Ce-a fost lovit și ars de vânt!

Un susur blând de sfânt izvor,
Al luncii glas odihnitor,
S-alunge veșnic tot ce-i rău:
Al urii glas și tronul său!

Aștept dar clipa când Isus
Își va răpi oștirea sus!
Și vreau, cu orice chip, și eu
Să merg în cer cu Dumnezeu!

Emanuel Adrian Vlaicu

Scrie-ţi dorinta pe-o petală

Scrie-ţi dorinta pe-o petală
De trandafir sau altă floare
Crede făr umbră de-ndoială
Şi las-o către cer să zboare.

Scrie-ţi nevoia pe o piatră
Din drum sau pe un zid străvechi
Priveşte-n zare apoi iartă
Si fă din porumbei perechi.

Scrie-ţi durerea chiar cu lacrimi
Pe-o plajă plină de nisip
Imprimă inimi lânga inimi
Si fă din ele-un dulce chip.

Scrie-ţi necazul sus în stele
Cu raze şi scântei de foc
Fă-l mii si mii de bucățele
Şi-adună-l într-un ghemotoc.

Scrie-ţi pe inimă iubire
Cu sângele-ţi de muritor
Alungă orişice mâhnire
Şi-aleargă la-al vieţii izvor.

În cer e Unul care ştie
Tot ce te doare şi nu spui
Acolo sus totul se scrie
Caci totu-i sub privirea Lui.

Puiu Chibici 

 

Pe-o scară-a gândului celest

Pe-o scară-a gândului celest
Îmi urc speranțele răzlețe
Ce cad ades` la primul test
Dar nu-ncetează să se `nalțe…

Urcușul e-o necontenire
Care țintește infinitul
Călcând decis pe propria fire
Ce-acolo și-a centrat sfârșitul…

Zdrobirea ei e-o mare luptă
Dar biruința-i câștigată!
Chiar dacă lupta-i neîntreruptă,
Victoria ni-i asigurată,

Că-avem în Cer Mântuitor
Și-un Mare Preot din vecie
Și Duhul călăuzitor,
Izvor Preasfânt de energie.

Suntem adesea bulversați
Și înșelați de-a noastră fire,
Dar nici-o clipă abandonați
Din minunata Lui privire,

Ce scut ne Este și Putere,
„Cetate tare în nevoi”,
O nelipsită mângâiere
Și Răsplătirea de apoi.

Ioan Hapca 

Ca un cerb ce-atât doreşte…

Ca un cerb ce-atât doreşte,
Din izvor ca să se-adape,
Al meu suflet iar tânjeşte
După-al Tău izvor de ape.

Ca o rază care-ncearcă
Ziua-n taină ca s-o ţină,
Eu mă ţin de Tine, Doamne,
Căci Tu eşti a mea lumină.

Ca o mamă care plânge,
De durere pentr-un fiu,
Al meu suflet tot tânjeşte,
După Duhul Tău cel viu.

Ca un râu ce tot se zbate
Până la vărsare-n mare,
Al meu suflet tot aleargă
Ca s-asculte-a Ta chemare.

De nu Te-aş avea pe Tine,
Doamne, pe acest pământ,
Eu aş fi numai ţărână
Şi doar praf purtat de vânt.

Glasul Tău ‘L-aud mereu,
Şi-n lumină şi în noapte
Căci duios, pe-aripi de vânt
Eu aud ale Tale şoapte.

Te privesc, dar eşti departe,
Dincolo de bolta plină,
Totuşi, ştiu că-n mine eşti
Căci Tu eşti, Cel ce m-alină.

Cristian I. Rotaru

Lumina din Lumina

Din lumina Lui primim lumina
Izvor sfânt de dragoste si har,
Tot asa cum Soarele si Luna
Zi si noapte sunt al lumii far.

El ce-a biruit prin moarte moartea,
Facând punte-ntre pamânt si cer,
Vrea din inimi sa alunge noaptea
Sa-i deschidem usile de fier.

S-a-naltat sa ne fie mai bine,
S-a întors prin Duhul între noi,
Locuieste-n suflete crestine,
Pregateste-n cer locasuri noi.

Domnul vietii a gustat si iadul,
Cel ce-i Duh aievea s-a-ntrupat,
Dumnezeu a fost numit si Omul:
Mântuirea e un dar nemeritat!

Nelu Rosu

Răspunde la apel!

Răspunde la apel,
răspunde chiar acum!
primi-vei nou inel,
vei merge pe alt drum.

Te cheamă înc-odat’
Stăpânul absolut
El zile ți-a mai dat
îți iart-al tău trecut.

Răspunde-afirmativ,
primește-al vieții dar
să fii, apoi, activ
să fii un bun stegar.

Vei vrea să îți ridici
privirea spre Izvor
vei știi să te implici
în muncă pe ogor.

Destul ai amânat,
destul ai fost străin
la har ai fost chemat,
la trai curat, senin.

Primi-vei ajutor
în ceasul cel mai greu,
vei fi un călător
pe-al cerului traseu.

Acceptă ce-ai respins
și ieri și-alaltăieri
și-apoi vei fi atins
de sfinte adieri.

Pe ”mâine” nu conta
(e sfatul prietenesc)
te poți, azi, conecta
cu-n trai dumnezeiesc.

Răspunde la apel,
răspunde chiar acum!
primi-vei nou inel,
vei merge pe alt drum.

George Cornici

Te-ai apropiat…

Te-ai apropiat de noi
Când mergeam spre-ntunecare
Și ne-ai dat cuvinte noi
Să ne dea orientare.

Chipu-Ți blând ne-a-nseninat
C-am simțit neprihănire
Mire drag, nu ne-ai uitat
Ci ne-ai dat o moștenire.

Din privire-am înțeles
Că vrei viața să ne fie
Hărnicie la cules
Și izvor de apă vie.

Te-ai apropiat spunând
Vorbele-Ți convingătoare
Pentru suflet, pentru gând
Pentru veșnica lucrare.

Ne-ai convins, ne-ai explicat
Ce înseamnă Nemurire
Și de-aceea Te-am urmat
O, ce dulce amintire!

Și de-atunci ne însoțești
Singuri n-am fost niciodată
La necaz ne întărești
Să ajungem la răsplată.

Ce-ai promis s-a împlinit
Visteria este plină
Și de când Te-am întâlnit
Zilnic, ne înviți la Cină.

Lângă Tine azi și-n veci
E supremă împlinirea
Știm că de la noi nu pleci
Și că-n Tine e iubirea.

George Cornici

Ca un cerb ce-atat doreste

Ca un cerb ce-atât doreşte,
Din izvor ca să se-adape,
Al meu suflet iar tânjeşte
Dup-al Tău izvor de ape.

Ca o rază care-ncearcă
Ziua-n taină ca s-o ţină,
Eu mă ţin de Tine, Doamne,
Căci Tu eşti a mea lumină.

Ca o mamă care plânge,
De durere pentr-un fiu,
Al meu suflet tot tânjeşte,
După Duhul Tău cel viu.

Ca un râu ce tot se zbate
Până la vărsare-n mare,
Al meu suflet tot aleargă
Ca s-asculte-a Ta chemare.

De nu Te-aş avea pe Tine,
Doamne, pe acest pământ,
Eu aş fi numai ţărână
Şi doar praf purtat de vânt.

Glasul Tău ‘L-aud mereu,
Şi-n lumină şi în noapte
Căci duios, pe-aripi de vânt
Eu aud a Tale şoapte.

Te privesc, dar eşti departe,
Dincolo de bolta plină,
Totuşi, ştiu că-n mine eşti
Căci Tu eşti, Cel ce m-alină.

Cristian I. Rotaru