Nu fă socoteli fără Dumnezeu

“Incredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra” Psalmul 37:5

Dumnezeu pare a dispune de o modalitate minunată de a da peste cap lucrurile pe care noi le-am planificat fără să ţinem cont de El. Ajungem în situaţii care nu au fost alese de Dumnezeu şi deodată descoperim că am făcut planuri fără El, că El nu a intrat ca un factor real în calculele noastre. Singurul lucru care ne fereşte de posibilitatea de a ne îngrijora este punerea lui Dumnezeu ca factor esenţial în toate calculele noastre.

În problemele spirituale obişnuim să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, dar avem tendinţa să gândim că este o impertinenţă să-L punem pe El pe primul loc în problemele practice ale vieţii noastre. Dacă ne imaginăm că, atunci când ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne îmbrăcăm “haina spirituală” de duminică, nu ne vom apropia de El niciodată. Trebuie să venim la El aşa cum suntem. 

Nu fă socoteli având în vedere răul.

Vrea într-adevăr Dumnezeu să nu punem la socoteală răul? “Dragostea… nu socoteşte răul” (1 Corinteni 13:4-5). Dragostea nu este ignorantă în ceea ce priveşte existenţa răului, dar nu-l consideră un factor de luat în seamă. Aparte de Dumnezeu, e adevărat că luăm în calcul răul; ne facem socoteli cu gândul la el şi ne începem toate planurile de pe această bază.

Nu fă socoteli gândindu-te la zile negre.

Nu poţi strânge bani albi pentru zile negre dacă te încrezi în Isus Cristos. Isus a spus: “Să nu vi se tulbure inima” (loan 14:1). Dumnezeu nu-ţi va feri inima de tulburări. Aceasta este o poruncă: “Să nu…” îmbărbătează- te de o sută şi una de ori pe zi pentru a face asta, până când îţi vei forma obiceiul de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc şi de a face socoteli avându-L pe El în vedere.

Oswald CHAMBERS

Anunțuri

Lumina care se stinge

Iar noi toţi, privind… cu faţa descoperită, gloria Domnului.

2 Corinteni 3:18

Un slujitor al Domnului trebuie să stea atât de mult singur, încât să nu observe niciodată că este singur. In primele faze ale vieţii de creştin apar adesea descurajări; oamenii care erau lumină se sting şi cei care obişnuiau să stea alături de noi mor. Trebuie să ne obişnuim atât de mult cu aceasta, încât nici să nu mai observăm că suntem singuri. Pavel a spus: “Toţi mau părăsit… dar Domnul a fost cu mine” (2 Timotei 4:16-17). Trebuie să ne zidim credinţa nu pe lumina care se stinge, ci pe lumina care nu se stinge niciodată. Când oamenii “mari” se duc, ne întristăm, până când vedem că ei trebuie să plece; singurul lucru care rămâne este să privim noi înşine la faţa lui Dumnezeu.

Nu permite ca vreun lucru să te împiedice să-L priveşti pe Dumnezeu drept în faţă căutând răspunsul Lui cu privire la tine însuţi şi la doctrina ta; de fiecare dată când predici, ai grijă să priveşti mai întâi la Dumnezeu în legătură cu mesajul lău şi atunci gloria Lui va rămâne peste tine tot timpul. Un lucrător creştin este un om care priveşte mereu la faţa lui Dumnezeu şi apoi merge să le vorbească oamenilor. Caracteristica lucrării lui Cristos este faptul că o însoţeşte permanent o glorie de care lucrătorul nu, este deloc conştient. “Moise nu ştia că pielea feţei lui strălucea pentru că vorbise cu Domnul”.

Niciodată nu suntem chemaţi să ne arătăm deschis îndoielile sau să ne exprimăm bucuriile ascunse ale vieţii noastre cu Dumnezeu. Secretul vieţii lucrătorului este acela că el se află tot timpul în armonie cu Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Ce să facem cu poverile?

Ce să facem cu poverile?

Arunca asupra Domnului povara ta. Psalmul 55:22

Trebuie să facem distincţie între poverile pe care e bine şi drept să le purtăm şi poverile pe care e rău să le purtăm. N-ar trebui niciodată să purtăm povara păcatelor sau a îndoielilor, dar există poveri puse asupra noastră de Dumnezeu, pe care El nu doreşte să ni le ia, ci vrea ca noi să le aducem înapoi la EL ..Aruncă asupra Domnului ceea ce ţi-a dat El” (RV marg.). Dacă începem să lucrăm pentru Dumnezeu, dar pierdem legătura cu El, sentimentul responsabilităţii va fi copleşitor şi ne va dobori; dar dacă aducem înapoi la Dumnezeu ceea ce El a pus asupra noastră, El ne eliberează de sentimentul responsabilităţii făcându-ne conştienţi de prezenţa Lui.

Mulţi lucrători au început să-L slujească pe Dumnezeu cu mult curaj şi cu dorinţe bune, dar fără a avea o părtăşie strânsă cu Isus Cristos; de aceea, după puţin timp s-au prăbuşit. Ei n-au ştiut ce să facă cu povara, au obosit, iar ceilalţi oameni au început să spună: ..Ce sfârşit trist după un astfel de început!”

“Aruncă asupra Domnului povara ta” – ai purtat-o singur toată, dar acum pune unul din capetele ei pe umerii lui Dumnezeu. ..Domnia va fi pe umerii Lui.” Încredinţează-I lui Dumnezeu ceea ce ţi-a dat El; nu lepăda povara, n-o lăsa jos, ci pune-o asupra Lui. şi pe tine împreună cu ea, şi vei vedea că povara va fi mai uşoară când vei simţi prezenţa Lui. Nu încerca niciodată să te desparţi de povară.

Oswald CHAMBERS

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim

Referințe

Un gând frumos, un gând sublim
În Sfânta Carte era scris
Că va intra-n Ierusalim
Isus,  Cel de veacuri promis.

Și-un lucru și mai minunat
Ce prevedea  planul divin
Era că blândul Împarat
Va fi călare pe-un asin.

Avea sa fie bucurie
Iar, Mesia ca Împarat
Cu strigăte de veselie
Urma să fie-ntâmpinat.

Așa fusese profețit
De proorocul Zaharia
Și tot ce-a spus, s-a împlinit
Căci  Domnul e pe veci tăria.

În prima zi din săptămână
Isus a intrat in cetate
Cu ramuri de finic in mânå
A fost intampinat de gloate.

Era călare pe-un asin,
(Pe-un măgaruș împrumutat)
Plin de iubire si blajin
Venea acum ca Împarat.

Norodul striga osanale:
„Isus să fie onorat”
Și așternea haine pe cale
Să treacă Cel glorificat.

Alți oameni presărau pe drum
Buchete frumoase de flori.
În aer un suav parfum
Se înălța incet spre nori.

„Osana! Fie binecuvântat
Fiul lui David, pe vecie!
Trăiasca-l nostru Împărat!”
Striga norodul cu târie.

Cetatea întreagă e-n mișcare
Nu e o zi ca orișicare,
Căci oameni, de la mic la mare
Salută-a Regelui intrare.

Doar cațiva sunt deranjați
De atmosfera nou creată.
Sunt cărturari și ‘ nalți prelați
Care se mânie de-ndată.

Acești oameni sunt plini de ură,
De pizmă ochii le sclipesc.
Le tremură-ntreaga făptură
Când copiii pe Hrist slăvesc.

De-aceea fac planuri murdare
Ce satisfac a lor plăcere.
Doresc pe Isus Să-l omoare
Ca să-L aducă la tăcere.

Prin viclenie și minciună
Și prin comportament nedemn
Chiar la sfârșit de săptămână
Îl răstignesc  pe Hrist pe lemn.

Hristos e mort , și e păzit
Cu grijă  de soldați romani.
Planul cel rău a izbutit
Și-s bucuroși ai Săi dușmani.

Se pare că Stăpänul viețiii
De către Moarte a fost înfrânt.
Însă în zorii diimineții
Hristos a ieșit din mormânt.

Hristos e viu, a inviat!
Dovada e mormäntul gol.
Și-acest cuvânt adevărat
Făcu pământului ocol.

Vestea-învierii a străbătut
Orice cătun și orice sat.
Iar astăzi în orice ținut
Se-aude: Hristos a înviat!

Ghiță Mănăilă

Menirea învierii Lui

 

„Nu trebuia să pătimească Cristosul acestea și să intre in gloria Sa?”

Luca 24:26

Crucea Domnului nostru este poarta dc intrare în viaţa Lui. Învierea Lui înseamnă că El are acum putere să-mi dea viaţa Sa. Când sunt născut din nou, de sus, primesc de la Domnul cel înviat însăşi viaţa Sa.

Menirea învierii Domnului nostru este aceea de a-i duce pe ..mulţi fii la slavă”. Împlinirea menirii Lui Îi dă dreptul să ne facă fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi nu suntem niciodată într-o relaţie cu Dumnezeu ca aceea în care este Fiul lui Dumnezeu, dar suntem aduşi de către Fiul în relaţia de fii.

Atunci când Domnul nostru a înviat din morţi, a înviat la o viaţă absolut nouă, la o viaţă pe care El n-a mai trăil-o înainte de întrupare. A înviat la o viaţă care n-a existat înainte. Iar pentru noi învierea Lui înseamnă că am înviat la viaţa Lui de înviere, nu la viaţa noastră veche. Intr-o zi vom avea un trup de slavă ca al Lui, dar putem să cunoaştem de pe acum eficacitatea învierii Lui şi să umblăm în înnoirea vieţii. „Să-L cunosc pe El în puterea învierii Lui”.

„…după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu”. ..Duhul Sfânt” este numele practic pentru Viaţa veşnică ce lucrează aici şi acum in fiinţele umane. Duhul Sfânt este divinitatea ca putere activă, care aplică Ispăşirea la experienţa noastră. Mulţumim lui Dumnezeu pentru adevărul glorios și măreţ că Duhul Sfânt poate lucra în noi însăşi natura lui Isus dacă ne supunem Lui.

Oswald CHAMBERS

Ruga

Doamne, nu sunt nimic in asta lume,
Sau…poate-un fir de praf fara de nume…
Sunt calator strain pe-acest pamant
Sau Doamne…oare, pentru Tine, eu ce sunt?!
Te rog in viata mea sa vii, pe drumul meu
Sa ma conduci, de mana sa ma iei atunci cand totul este greu,
Ajuta-ma ca sa Te reprezint asa cum vrei,
Nu vreau sa fiu de pret doar pentru cei
Ce cauta comori pe-acest pamant strain,
Ci pentru Tine vreau sa fiu asemeni unui crin.
Asa ca eu te rog sa vii in viata mea,
Sa fii o stanca iar eu casa de pe ea…
Sau fii tulpina unei minunate flori
Ca eu sa stralucesc in varful ei de mii de ori…
Fii soarele in lumea-aceasta trecatoare
Si lasa-ma sa fiu o raza ce nu moare…
Sa stralucesc si sa aduc in viata orisicui
Speranta mantuirii, iubirea Domnului…
Ajuta-ma sa fiu un strop de bunatate,
De fericire, de iubire, de seninatate…
Rabdarea daruieste-mi-o de sus,
Ajuta-ma sa iert ca si Isus…
O, Domnul meu, Te rog azi pentru mine
Sa ma ajuti sa luminez ca Tine;
Dar Te mai rog si pentru cei de langa mine,
Oricand, de-i rau sau de le este bine
Ajuta-i sa nu doarma, sau dac-au adormit
Trezeste-i Tu degraba si zi ca I-ai iubit.
Si inca Ii iubesti la fel pe toti, mereu,
Caci pentru ei murit-a un Fiu de Dumnezeu…
Si-asa treji, impreuna, sa fim oricand uniti,
Ca fii si fiice-a Tale sa fim mereu priviti.
Fii Tu Soarele nostru iar noi o raza-a Ta
Ca pentru Tine vesnic sa putem lumina…

Usatencu Andreea

O viață de renunțare

Am fost răstignit împreună cu Cristos.

Galateni 2:20

Nimeni nu este una cu Cristos până când nu este gata să renunţe nu numai la păcat, ci si la întregul lui mod de a privi lucrurile. Când suntem născuţi de sus prin Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că trebuie să renunţăm la ceva înainte de a avea. Şi încă de la început să renunţăm la toate pretenţiile.

Ceea ce aşteaptă Domnul nostru să-I prezentăm nu este nici bunătatea, nici onestitatea, nici strădaniile noastre, ci păcatul real şi greu; aceasta este tot ceea ce poate lua de la noi.

Şi ce ne dă El în schimb pentru păcatele noastre? O dreptate reală. Dar noi trebuie să renunţăm la orice pretenţie de a fi ceva, la orice pretenţie de a fi vrednici de consideraţia lui Dumnezeu.O dată ce am făcut acest lucru. Duhul lui Dumnezeu ne va arăta la ce mai trebuie să renunţam. Cu fiecare pas al acestui proces va trebui să renunţ la drepturile mele. Sunt eu gata să renunţ la dreptul pe care-l am asupra tuturor lucrurilor mele, la dreptul de a avea propriile mele sentimente, la orice drept, şi să mă identific cu moartea lui Isus Cristos? Întotdeauna vom suferi o deziluzie profundă şi dureroasă înainte de a ne lepăda de noi înşine şi de a ne preda în întregime.

Când un om se vede cu adevărat aşa cum îl vede Domnul, nu de urâciunea păcatelor cărnii este şocat el, ci de natura îngrozitoare a mândriei inimii lui faţă de Isus Cristos. Când el se vede în lumina Domnului, începe să simtă ruşinea, oroarea şi vina disperată.Dacă te confrunţi cu problema renunţării, treci prin criză, leapădă-te de toate şi Dumnezeu te va face potrivit pentru tot ce-ţi va cere.

Oswald Chambers

Iniţiativa împotriva visării

Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici.”

loan 14:31

A visa la un lucru, pentru a-l putea face cum trebuie, este bine; dar a visa la el, în loc să-l facem, este rău. După ce Domnul nostru le-a spus ucenicilor Săi acele lucruri frumoase, ne-am fi aşteptat ca El să-i îndemne să meargă să mediteze la ele; dar Domnul nostru n-a permis niciodată acest gen de „visare”.

Când scopul nostru este să ajungem în contact cu Dumnezeu şi să descoperim care este voia Lui cu privire la noi, este bine să visăm, să medităm. Dar când suntem înclinaţi să ne petrecem timpul visând la ceea ce ni s-a spus să facem, acesta este un lucru rău şi binecuvântarea lui Dumnezeu nu este niciodată peste el.

Iniţiativa lui Dumnezeu vine întotdeauna ca o lovitură de pumnal împotriva acestui fel de visare, lovitură care ne îndeamnă „să nu stăm jos, nici în picioare, ci să mergem“.

Dacă aşteptăm în tăcere înaintea lui Dumnezeu după ce El ne-a spus: „Vino la o parte”, aceasta înseamnă a cugeta înaintea lui Dumnezeu pentru a înţelege care este voia Lui. Dar fereşte-te întotdeauna să continui să visezi o dată ce Dumnezeu ţi-a spus să faci ceva! Lasă ca El să fie sursa tuturor viselor, bucuriilor şi plăce­rilor tale, dar ai grijă să mergi şi să faci ceea ce a spus El. Când eşti îndrăgostit, nu stai şi visezi tot timpul la persoana pe care o iubeşti, ci mergi să faci ceva pentru ea. Aceasta este ceea ce aşteaptă Isus Cristos de la noi. Dacă visăm după ce Dumnezeu ne-a vorbit, acesta este un indiciu al faptului că nu ne încredem în El.

 Oswald Chambers

Transformat privind gloria Lui

Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în acelaşi chip.2 Corinteni 3:18, Bucureşti 2001

Trăsătura exterioară a unui creştin este sinceritatea totală faţă de Dumnezeu, astfel că viaţa lui devine o oglindă pentru alte vieţi. Prin umplerea cu Duhul, noi suntem transformaţi, şi privind, devenim oglinzi. Cunoşti întotdeauna când un om priveşte gloria Domnului, duhul tău simte că el este o oglindă a caracterului Domnului.

Fereşte-te de orice ar putea păta sau umbri acea oglindă din tine; ca este aproape întotdeauna umbrită de un lucru bun, de acel lucru bun care nu este cel mai bun.Regula de aur pentru viaţa ta şi a mea este de a ne concentra atenţia să avem o viaţă deschisă înspre Dumnezeu. Aruncă peste bord orice altceva – muncă, haine, mâncare, orice de pe pământ – în afară de acest lucru. Alergarea după alte lucruri tinde întotdeauna să întunece această concentrare asupra lui Dumnezeu. Trebuie să continuăm să-L privim, să ne păstrăm o viaţă cu totul spirituală.

Alte lucruri pot să vină şi să treacă la întâmplare, oamenii pot să critice aşa cum vor, dar nu lăsa nimic să întunece viaţa care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Nu lăsa niciodată ca o viaţă grăbită să-ţi tulbure această relaţie cu El. Este un lucru care s-ar putea întâmpla foarte uşor, dar trebuie să ne ferim de el. Cea mai severă disciplină din viaţa creştină este să învăţăm cum să continuăm să privim „ca într-o oglindă gloria Domnului”.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS