9 Ianuarie

 „Slujiţi Domnului cu bucurie.” Psalmi 100:2

Desfatarea în serviciul divin este o dovadă a acceptării. Cei care II slujesc pe Dumnezeu cu o înfăţişare tristă, de parcă ar face ceva neplăcut, nu II slujesc deloc; ei se închină de formă, dar viaţa lipseşte. Dumnezeul nostru nu are nevoie de sclavi care să se prosterne în faţa tronului Său. El este Stăpânul unui imperiu al iubirii, şi îşi îmbracă slujitorii în uniforma bucuriei. Îngerii îi slujesc lui Dumnezeu cu cântări, nu cu vaiete. Un murmur sau un oftat ar însemna o răzvrătire. Ascultarea care nu este voluntară este neascultare, fiindcă Dumnezeu se uită la inimă, şi dacă vede că II slujim forţat, şi nu fiindcă II iubim, ne va respinge slujirea.

Slujirea îmbinata cu o inimă veselă este o slujire din inimă şi, de aceea, singura adevărată. Luaţi-i creştinului plăcerea voioasă, şi i-aţi distrus testul sincerităţii. Dacă un om este târât la bătălie, nu este patriot; dar cel care merge la luptă cu ochii strălucitori şi faţa luminoasă, cântând „Dulce e să mori pentru patrie” dovedeşte că patriotismul său este sincer. Voioşia este temelia puterii noastre; atunci când ne bucurăm în Domnul suntem puternici. Bucuria înlătură toate dificultăţile. Pentru slujirea noastră, are aceeaşi însemnătate pe care o are uleiul pentru roţile maşinii. Fără ulei, osiile s-ar înfierbânta repede şi ar urma un accident; tot aşa, dacă roţile noastre nu ar fi unse cu uleiul bucuriei, sufletele noastre s-ar înfunda cu plictiseală.

Omul care se bucură în slujba Domnului dovedeşte că ascultarea sa este adevărată; el poate cânta: Ajută-mă să păşesc pe calea poruncilor Tale Căci drumul acesta e bucuria mea. Cititorule, îngăduie-mi să te întreb: II „slujeşti pe Domnul cu bucurie”? Haideţi să arătăm lumii întregi, care crede că religia noastră este sclavie, că pentru noi ea înseamnă desfătare şi bucurie! Lăsaţi ca bucuria noastră să proclame că slujim unui Stăpân bun.

C.H. Spurgeon

3 Ianuarie

„Vocea celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, netetziţi-i cărările.”

Luca 3:4 Vocea celui ce striga în pustie cerea o cale pregătită pentru Domnul, o cale prin pustie. Eu voi fi atent la ceea ce strigă învăţătorul şi îi voi pregăti o cale în inima mea, netezită, prin milă, în deşertul firii mele. Cele patru porunci din Isaia 40, din care se inspiră textul de astăzi (vers. 3) trebuie să beneficieze de atenţia mea serioasă: „Orice vale să fie înălţată” (vers. 4). Gândurile josnice şi înjositoare trebuiesc părăsite, îndoiala şi disperarea trebuiesc îndepărtate, iar plăcerile şi înălţarea de sine trebuiesc lepădate. Peste văile adânci trebuiesc înălţate drumuri glorioase. „Orice munte şi deal să fie plecate” (vers. 4). Mândria şi încrederea în sine trebuiesc nivelate pentru ca să se pregătească un drum pentru Regele Regilor.

Dragostea divină nu poate fi acordată niciodată păcătoşilor mândri şi încăpăţânaţi. Domnul îi respectă pe cei umili şi îi vizitează pe cei cu inima rănita, dar cel mândru este o urâciune în faţa Lui. Suflete, cere-I cu lacrimi Duhului Sfânt să te ajute să respecţi voia Sa. „Coastele să se prefacă în câmpii” (vers. 4). Inima nestatornică trebuie să croiască o cărare hotărâtă pentru Dumnezeu, pe care să umble sfinţenia. Oamenii nestatornici sunt străini de adevărul lui Dumnezeu.

Suflete, ai grijă să fii cinstit şi drept în toate lucrurile sub privirea atotştiutoare a lui Dumnezeu. „Strâmtorile (să se prefacă în) vâlcele” (vers. 4) Stâncile păcatului trebuie îndepărtate, iar cârtelile şi nemulţumirea smulse din rădăcini. Un Oaspete atât de important nu trebuie să păşească pe drumuri pline de mărăcini şi pietre când vine să-şi onoreze aleşii cu tovărăşia Sa. O, fie ca în seara aceasta inima să-mi fie o cale netezită pentru Domnul, astfel încât El să facă o cercetare amănunţita în toate colţurile inimii mele, de la începutul anului până la sfârşit.

C.H. Spurgeon

27 Noiembrie

Marele preot Iosua stând în picioare înaintea îngerului Domnului.” Zaharia 3:1

În Iosua, marele preot, vedem o înfăţişare a fiecărui copil al lui Dumnezeu care a fost „apropiat prin sângele lui Christos” (Efeseni 2:13) şi a fost învăţat să se îngrijească de lucrurile sfinte şi să intre în ceea ce este acoperit de perdea. Isus ne-a făcut „împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6), şi chiar şi aici pe pământ, exercităm preoţia unei vieţi consacrate şi a unei slujbe sfinte. Dar despre acest mare preot se spune că stătea „în picioare înaintea îngerului Domnului”, adică stătea să slujească. Aceasta ar trebui să fie poziţia permanentă a oricărui credincios adevărat. Fiecare loc este acum templul lui Dumnezeu, şi poporul Său poate să-I slujească în slujba lor zilnică ca în casa Lui.

Ei trebuie să fie întotdeauna gata de slujire, oferind jertfe spirituale de rugăciune şi laudă şi prezentându-se pe ei înşişi ca „o jertfă vie” (Romani 12:1). Dar observaţi unde stă să slujească Iosua: Înaintea îngerului lui Iehova. Numai printr-un mijlocitor pot cei săraci şi mânjiţi să devină preoţi pentru Dumnezeu. Eu prezint ce am în faţa mesagerului, îngerul legământului, Domnul Isus. Prin El, rugăciunile mele sunt primite; ele devin plăcute fiindcă sunt legate cu mănunchiuri de mirt, aloe şi casia din grădina lui Christos. Dacă nu îi pot aduce decât lacrimi, El le va pune în burduful Său, împreună cu propriile Sale lacrimi, fiindcă şi El a plâns odinioară.

Dacă nu îi pot aduce decât gemete şi vaiuri, le va accepta ca pe o jertfă primită, fiindcă şi El a fost zdrobit odinioară, şi a gemut adânc în suflet. Eu însumi, stând în faţa Lui, sunt „primit în Prea Iubitul” (Efeseni 1:6), şi lucrările mele murdare, deşi sunt nişte obiecte de groază, pentru Dumnezeu prin ele însele, sunt primite ca o jertfă de bun miros. El este mulţumit, şi eu sunt binecuvântat. Iată, deci, poziţia creştinului – un „preot… stând în picioare înaintea îngerului Domnului”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

24 Octombrie

Se udă copacii Domnului.” Psalmi 104:16

Fără apă, copacul nu rodeşte şi nu există. Vitalitatea este esenţială pentru creştin. Trebuie să existe viaţă – un principiu vital insuflat de Duhul Sfânt, altfel nu suntem copacii Domnului. Numele de creştin este un lucru mort. Trebuie să fim umpluţi cu spiritul vieţii divine. Viaţa aceasta este tainică. Noi nu înţelegem circulaţia sevei, prin ce forţă se înalţă, şi cu ce putere coboară din nou. Şi viaţa din lăuntrul nostru este o taină sfântă. Naşterea din nou este îndeplinită de Duhul Sfânt, care intră în credincios şi devine viaţa lui. Această viaţă divină se hrăneşte din trupul şi sângele lui Christos şi este susţinută prin hrană divină, dar cine ar putea să ne spună de unde vine şi unde se duce?

Ce lucru tainic este seva! Rădăcinile caută în pământ, dar nu putem vedea cum extrag substanţele şi cum transformă mineralul în vegetal. Această lucrare are loc în întuneric. Rădăcina noastră este Christos Isus, şi viaţa noastră este ascunsă în El. Acesta este secretul Domnului. Sursa primară de viaţă a creştinului este secretă ca viaţa însăşi. Ce activitate permanentă are seva unui cedru! Înăuntrul creştinului, viaţa divină este întotdeauna plină de energie – nu rodeşte întotdeauna, dar lucrează mereu.

Darurile credinciosului nu sunt în continuă mişcare, dar viaţa nu încetează nici o clipă să palpite în lăuntrul lui. El nu lucrează întotdeauna pentru Dumnezeu, dar inima lui trăieşte întotdeauna pentru El. După cum seva se arată în frunze și fructe, la fel trebuie să se întâmple cu un creştin adevărat. Darurile lui se arată în umblarea şi vorbirea lui. Dacă vorbeşti cu el, nu se poate abţine să nu vorbească despre Isus. Dacă îi observi acţiunile, vei vedea că a fost cu Isus. Are atât de multă sevă încât purtarea şi vorbirea lui sunt pline de viaţă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

19 August

El se va înfăţişa, şi va cârmui cu puterea Domnului.‘ Mica 5:4

Cârmuirea bisericii de către Christos este aceea a Regelui Păstor. El are supremaţie, dar aceasta este superioritatea unui Păstor înţelept şi blând care veghează nevoile turmei sale iubitoare, aflată în nevoie. El porunceşte şi primeşte ascultare, dar aceasta este ascultarea de bună-voie a unor oi bine îngrijite, care îl ascultă voioase pe iubitul lor Păstor, fiindcă îi cunosc vocea atât de bine. El cârmuieşte prin forţa iubirii şi prin energia bunătăţii. Domnia lui este practică în caracteristicile ei. Se spune că „El se va înfăţişa, şi va cârmui”. Marele Cap al bisericii este angajat activ în slujba poporului Său. El nu stă nepăsător pe tron, cu sceptrul în mână, fără să se implice în guvernare. Nu! El se înfăţişează şi cârmuieşte.

Cuvântul „cârmuieşte” corespunde în limba greacă verbului „a păstori”, adică a face tot ce se aşteaptă de la un păstor: a călăuzi, a veghea, a păstra, a reface, a îndruma şi a hrăni. Cârmuirea Lui este continuă în durata ei. Se spune „El se va înfăţişa şi va hrăni”, nu „El va cârmui acum, şi apoi, îşi va părăsi poziţia”; nu „El va stârni o înviorare într-o zi, şi apoi va lăsa biserica de izbelişte”. Ochii Săi nu dorm niciodată, şi mâinile Sale nu se odihnesc niciodată. Inima Lui nu încetează niciodată să bată cu iubire, şi umerii Lui nu obosesc niciodată ducând poverile poporului Său. Cârmuirea Lui este complet puternică în acţiunile ei. El se înfăţişează în puterea lui Iehova.

Oriunde este Christos, este şi Dumnezeu, şi orice face Christos, este lucrarea Celui Prea înalt O, este un adevăr minunat să ştii că Cel care reprezintă astăzi interesele poporului Său este Dumnezeu din Dumnezeu, în faţa căruia orice genunchi trebuie să se plece! Suntem fericiţi să aparţinem unui asemenea Păstor, a cărui umanitate comunică cu noi, şi a cărui divinitate ne protejează. Să ne închinăm şi să-I slujim ca „poporul păşunii Lui” (Psalmi 95:7).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Slujiți cu bucurie…

Psalmul 100:2
„Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!”

*******************

Slujiți Domnului cu bucurie
Adunând comori în visterie
Din ceasul când zorii se ivesc
Cuprinși să fiți de-un gând dumnezeiesc.

După somnul dulce, liniștitor
Dați slavă iubitorului Păstor
Nu lăsați tristețea să vă cuprindă
Și nici gândul rău să vă surprindă.

Începeți o nouă zi cu veselie,
Cu rugă ornată cu melodie
Îmbrățișați harul trimis de Sus
Căci n-a fost luat și n-a fost redus.

Zâmbetul să-l afișați pe față
C-ați primit a Cerului dulceață
Încrederea să nu vă părăsească
Pe calea spre Patria cerească.

Îngrijorări să nu vă pătrundă
Tatăl e cu voi în orice secundă
Veselă fie-vă și privirea
Încântată să vadă moștenirea.

Îmbrăcând slujirea-n pasiune
Zilnic veți vedea o minune
Veți birui încercarea ce-apare,
Veți fi în lume lumină și sare.

Slujind cu bucurie-n orice stări
Veți fi-mbrăcați în binecuvântări
Și traiul vostru va primi cununi
C-ați dat Fiului plâns cu-nchinăciuni.

George Cornici

Umbrele nu te pot rani

2 noiembrie

Text: Psalmul 23

Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,
nu ma tem de nici un rau…
Psalmul 23:4

Oricat de ingrozitoare si prevestitoare de rau poate parea moartea ,ea nu poate sa faca nici un rau sa-l distruga pe copilul lui Dumnezeu.
In cartea sa „Facing Death ” (Confruntarea cu moartea),Billy Graham realateaza o experenta a lui Donald Grey Barnhause,unul dintre dascalin de frunte in studiul Bibliei din prima jumatate a secoulului 20.

Cancerul i-a luat sotia ,lasandu-l cu trei copii ,toti sub 12 ani .In ziua mormantarii,Branhause si familia mergeau cu masina pe sosea ,cand un camion mare a trecut pe langa ei ,arucand o umbra densa pe masana lor .

Intorcandu-se spre fiica lui mai mare ,care cuprinsa de tristete privea pe fereasta ,Branhause a intrebat-o :” Spune-mi draga mea ,ce ai vrea sa treaca peste tine ,un camion sau numai umbra unui camion ?”Privind curioasa la tatal ei ,ea a raspuns:”Fireste ca umbra.Ea nu te poate rani”.

Vorbind tuturor copiilor sai,el a spus :”Peste mama voastra nu a trecut moarte ,ci umbra mortii”.
Charles Haddon Spurgeon a spus:”Moartea in substanta ei a fost indepartata si nu
i-au mai ramas decat umbrele …Nimeni nu se teme de o umbra ,caci umbra nu poate bloca drumul nimanui nici macar o clipa .Umbra unui caine nu poate musca ;umbra unei sabii nu poate ucide „.

Domnul Isus Hristos i-a luat mortii toata puterea distrugatoare prin faptul ca a murit si a platit pentru pacatele noastre si prin faptul ca a inviat dintre cei morti.


Poate ca credinta in Domnul Isus nu va alunga umbrele mortii,dar nu uita ,umbrele nu ne pot rani.” -D.J.D.

El a promis ca fi-va pe aproape;

De-alungul caii ma sustine.

De ce sa tremur cand sfirsitul vine?

Isus si-atuncea e cu mine”. -Jones

Pentru crestin, moartea este ultima umbra
inaintea rasaritului de soare din cer.

Painea zilnica

Mulțumește Domnului că astăzi te-ai trezit

Mulțumește Domnului că astăzi te-ai trezit…
Că soarele-ți zâmbește încântător în față
Dar pentru cineva să știi n-a mai zâmbit
N-a mai răsărit și n-a mai fost o dimineață.

Mulțumește Domnului că încă poți să mergi…
Ești bine, sănătos ai mâini și ai picioare
Fii milostiv, grăbește rănile ce dor să legi
Pe cel sărac să îmbraci orfanului să dai mâncare.

Mulțumește Domnului că poți să mai respiri…
Că încă poți sorbi mireasma florilor din văi
Că tu mai simți bătaia inimii în blândele priviri
Și lacrimi calde încă mai curg din ochii tăi.

Mulțumește Domnului pentru cer cu soare…
Pentru zilele senine, pentru răsărit și apus
Pentru pâinea caldă din cuptor și pentru sare
Pentru norii plini cu apă ce picură de sus.

Mulțumește Domnului că ai auz și grai…
Căci nu toți aud susurul și foșnetul naturii
Ciripit de păsărele și melodiile la nai
Ecoul ce se pierde lin în mijlocul pădurii.

Mulțumește Domnului că astăzi poți vedea…
Frumusețea și splendoarea care te înconjoară
Dar să știi că numai noapte este pentru cineva
Căci e orb sărmanul și viața lui nu e ușoară.

Mulțumește Domnului în fiecare zi…
Atunci când treci prin încercări și valuri grele
Fii credincios lui Dumnezeu și El te va păzi
Te va ajuta să treci biruitor prin ele.

Mulțumește Domnului la bine și la rău…
I-ați crucea zi de zi și mergi spre biruință
Nu descuraja chiar dacă drumul tău e greu.
Căci totul e posibil doar numai prin credință.

Mihail Cebotarev

Mai bun decat 911

12 octombrie

Text: Psalmul 34

Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana si urechile Lui
iau aminte la strigatele lor.

Psalmul 34:15

Un articol din revista americana Reader s Digest mi-a reamintit
adevarul ca Dumnezeu este gata sa auda si sa raspunda atunci
cand il chemam, in nevoile noastre. Era pe vremea cand in circuitul
telefonic american se introdusese numarul 911 pentru tot felul de
urgente. Prin punerea in functiune a acestui sistem, cel ce for-
meaza numarul 911 nu trebuie sa spuna telefonistei unde se afla.
Numele lui si adresa apar imediat pe ecranul telefonistei de ser-
viciu.

Introducerea acestui numar a avut un succes rasunator. De ex-
emplu, un copil de 6 ani a sunat la numarul 911 pentru a anunta
ca a luat foc casa in care locuia. Chiar cand operatoarea ii spunea
copilului speriat ce sa faca, echipa de pompieri fusese deja trimisa
la locul incendiului. O fetita ingrozita a sunat, spunand ca cineva
incerca sa forteze usa si sa intre in casa. In mai putin de trei minute
hotul a fost arestat si fetita salvata. In alt oras, o fetita a sunat la
911 spunand ca un barbat o bate pe mama ei, dupa care a inchis
repede telefonul. Politia a sosit la timp si l-a arestat pe cel ce voia
sa comita un viol.

Dumnezeu aude strigatele copiilor Sai. Ori de cate ori Il chemam,
din orice situatie, stim ca ne asculta si ne raspunde. Cuvintele lui
David din Psalmul 34 se aplica si azi tuturor: „Ochii Domnului sunt
peste cel fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor”.

Cand esti in necaz, cheama-L pe Dumnezeu. El a promis sa-ti
raspunda. Este mai bun decat numarul de urgenta 911 !

Poti sa stii ca Dumnezeu vegheaza

Si-I acolo, pretutindeni,

Cu iubire si rabdare

Ne-asteapta, sa ne-auda~n rugaciune.” – Roworih

Nu va suna niciodata ocupat pe
linia rugaciunii cu ceru
l”

Painea zilnica

Mulțumește-i Domnului

Mulțumește-i Domnului
Necurmat și zi și noapte.
Când cuvinte n-ai să-I spui,
Mulțumește-I, soră, frate!

* Mulțumește-I pentru cruce,
Pentru-acei care ți-o fac,
Căci în cer nu poți ajunge
Fără cruce, frate drag. *

Lasă-l pe Șimei să arunce
Cu țărână cåt va vrea.
Nu tăia deloc din cruce,
Poart-o chiar dacă e grea.

Când vorbit ești pe nedrept,
Stai cu fruntea aplecată.
Taci și rabdă înțelept,
Să nu pui mâna pe piatră.

Nu-arunca și tu ca ei,
Săgeți care străpung și dor.
Când te blastămă Șimei,
Să-ți pui inimii zăvor.

Poate-i pus de Dumnezeu,
Să-ți tocească răbdarea.
Răsplătește-i, dragul meu,
Cu tăcere, cu iertarea.

Îngrămădind cărbuni aprinși,
Ți-l faci prieten din dușman.
Nu cunoaștem îndeajuns,
Ce-are Dumnezeu în plan.

Poartă-ți crucea în tăcere,
Și sărut-o strâns, la piept.
Ea e singura avere
Chiar de mergi spre cer încet.

*Mulțumește-I, rabdă spinii,
Toate au în viață un rost.
Nu poți fi plăcut ca și crinii,
Fără să plătești un cost. *

Sfinte Tată, Îți mulțumim
Pentru-acei ce cruci ne fac,
Ne ajută să-i iubim,
Ca să-Ți fim mereu pe plac.

Dă-ne atât cât putem duce,
Nu ne da peste puteri,
Ca să nu cădem sub cruce,
Vrem s-ajungem toți în cer.

Iar atunci când nu-nțelegem,
Și povara greu apasă,
Voia Ta vrem să alegem,
Că-i plăcută și frumoasă!

Iany Laurenciuc