19 August

El se va înfăţişa, şi va cârmui cu puterea Domnului.‘ Mica 5:4

Cârmuirea bisericii de către Christos este aceea a Regelui Păstor. El are supremaţie, dar aceasta este superioritatea unui Păstor înţelept şi blând care veghează nevoile turmei sale iubitoare, aflată în nevoie. El porunceşte şi primeşte ascultare, dar aceasta este ascultarea de bună-voie a unor oi bine îngrijite, care îl ascultă voioase pe iubitul lor Păstor, fiindcă îi cunosc vocea atât de bine. El cârmuieşte prin forţa iubirii şi prin energia bunătăţii. Domnia lui este practică în caracteristicile ei. Se spune că „El se va înfăţişa, şi va cârmui”. Marele Cap al bisericii este angajat activ în slujba poporului Său. El nu stă nepăsător pe tron, cu sceptrul în mână, fără să se implice în guvernare. Nu! El se înfăţişează şi cârmuieşte.

Cuvântul „cârmuieşte” corespunde în limba greacă verbului „a păstori”, adică a face tot ce se aşteaptă de la un păstor: a călăuzi, a veghea, a păstra, a reface, a îndruma şi a hrăni. Cârmuirea Lui este continuă în durata ei. Se spune „El se va înfăţişa şi va hrăni”, nu „El va cârmui acum, şi apoi, îşi va părăsi poziţia”; nu „El va stârni o înviorare într-o zi, şi apoi va lăsa biserica de izbelişte”. Ochii Săi nu dorm niciodată, şi mâinile Sale nu se odihnesc niciodată. Inima Lui nu încetează niciodată să bată cu iubire, şi umerii Lui nu obosesc niciodată ducând poverile poporului Său. Cârmuirea Lui este complet puternică în acţiunile ei. El se înfăţişează în puterea lui Iehova.

Oriunde este Christos, este şi Dumnezeu, şi orice face Christos, este lucrarea Celui Prea înalt O, este un adevăr minunat să ştii că Cel care reprezintă astăzi interesele poporului Său este Dumnezeu din Dumnezeu, în faţa căruia orice genunchi trebuie să se plece! Suntem fericiţi să aparţinem unui asemenea Păstor, a cărui umanitate comunică cu noi, şi a cărui divinitate ne protejează. Să ne închinăm şi să-I slujim ca „poporul păşunii Lui” (Psalmi 95:7).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Slujiți cu bucurie…

Psalmul 100:2
„Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!”

*******************

Slujiți Domnului cu bucurie
Adunând comori în visterie
Din ceasul când zorii se ivesc
Cuprinși să fiți de-un gând dumnezeiesc.

După somnul dulce, liniștitor
Dați slavă iubitorului Păstor
Nu lăsați tristețea să vă cuprindă
Și nici gândul rău să vă surprindă.

Începeți o nouă zi cu veselie,
Cu rugă ornată cu melodie
Îmbrățișați harul trimis de Sus
Căci n-a fost luat și n-a fost redus.

Zâmbetul să-l afișați pe față
C-ați primit a Cerului dulceață
Încrederea să nu vă părăsească
Pe calea spre Patria cerească.

Îngrijorări să nu vă pătrundă
Tatăl e cu voi în orice secundă
Veselă fie-vă și privirea
Încântată să vadă moștenirea.

Îmbrăcând slujirea-n pasiune
Zilnic veți vedea o minune
Veți birui încercarea ce-apare,
Veți fi în lume lumină și sare.

Slujind cu bucurie-n orice stări
Veți fi-mbrăcați în binecuvântări
Și traiul vostru va primi cununi
C-ați dat Fiului plâns cu-nchinăciuni.

George Cornici

Umbrele nu te pot rani

2 noiembrie

Text: Psalmul 23

Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,
nu ma tem de nici un rau…
Psalmul 23:4

Oricat de ingrozitoare si prevestitoare de rau poate parea moartea ,ea nu poate sa faca nici un rau sa-l distruga pe copilul lui Dumnezeu.
In cartea sa „Facing Death ” (Confruntarea cu moartea),Billy Graham realateaza o experenta a lui Donald Grey Barnhause,unul dintre dascalin de frunte in studiul Bibliei din prima jumatate a secoulului 20.

Cancerul i-a luat sotia ,lasandu-l cu trei copii ,toti sub 12 ani .In ziua mormantarii,Branhause si familia mergeau cu masina pe sosea ,cand un camion mare a trecut pe langa ei ,arucand o umbra densa pe masana lor .

Intorcandu-se spre fiica lui mai mare ,care cuprinsa de tristete privea pe fereasta ,Branhause a intrebat-o :” Spune-mi draga mea ,ce ai vrea sa treaca peste tine ,un camion sau numai umbra unui camion ?”Privind curioasa la tatal ei ,ea a raspuns:”Fireste ca umbra.Ea nu te poate rani”.

Vorbind tuturor copiilor sai,el a spus :”Peste mama voastra nu a trecut moarte ,ci umbra mortii”.
Charles Haddon Spurgeon a spus:”Moartea in substanta ei a fost indepartata si nu
i-au mai ramas decat umbrele …Nimeni nu se teme de o umbra ,caci umbra nu poate bloca drumul nimanui nici macar o clipa .Umbra unui caine nu poate musca ;umbra unei sabii nu poate ucide „.

Domnul Isus Hristos i-a luat mortii toata puterea distrugatoare prin faptul ca a murit si a platit pentru pacatele noastre si prin faptul ca a inviat dintre cei morti.


Poate ca credinta in Domnul Isus nu va alunga umbrele mortii,dar nu uita ,umbrele nu ne pot rani.” -D.J.D.

El a promis ca fi-va pe aproape;

De-alungul caii ma sustine.

De ce sa tremur cand sfirsitul vine?

Isus si-atuncea e cu mine”. -Jones

Pentru crestin, moartea este ultima umbra
inaintea rasaritului de soare din cer.

Painea zilnica

Mulțumește Domnului că astăzi te-ai trezit

Mulțumește Domnului că astăzi te-ai trezit…
Că soarele-ți zâmbește încântător în față
Dar pentru cineva să știi n-a mai zâmbit
N-a mai răsărit și n-a mai fost o dimineață.

Mulțumește Domnului că încă poți să mergi…
Ești bine, sănătos ai mâini și ai picioare
Fii milostiv, grăbește rănile ce dor să legi
Pe cel sărac să îmbraci orfanului să dai mâncare.

Mulțumește Domnului că poți să mai respiri…
Că încă poți sorbi mireasma florilor din văi
Că tu mai simți bătaia inimii în blândele priviri
Și lacrimi calde încă mai curg din ochii tăi.

Mulțumește Domnului pentru cer cu soare…
Pentru zilele senine, pentru răsărit și apus
Pentru pâinea caldă din cuptor și pentru sare
Pentru norii plini cu apă ce picură de sus.

Mulțumește Domnului că ai auz și grai…
Căci nu toți aud susurul și foșnetul naturii
Ciripit de păsărele și melodiile la nai
Ecoul ce se pierde lin în mijlocul pădurii.

Mulțumește Domnului că astăzi poți vedea…
Frumusețea și splendoarea care te înconjoară
Dar să știi că numai noapte este pentru cineva
Căci e orb sărmanul și viața lui nu e ușoară.

Mulțumește Domnului în fiecare zi…
Atunci când treci prin încercări și valuri grele
Fii credincios lui Dumnezeu și El te va păzi
Te va ajuta să treci biruitor prin ele.

Mulțumește Domnului la bine și la rău…
I-ați crucea zi de zi și mergi spre biruință
Nu descuraja chiar dacă drumul tău e greu.
Căci totul e posibil doar numai prin credință.

Mihail Cebotarev

Mai bun decat 911

12 octombrie

Text: Psalmul 34

Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana si urechile Lui
iau aminte la strigatele lor.

Psalmul 34:15

Un articol din revista americana Reader s Digest mi-a reamintit
adevarul ca Dumnezeu este gata sa auda si sa raspunda atunci
cand il chemam, in nevoile noastre. Era pe vremea cand in circuitul
telefonic american se introdusese numarul 911 pentru tot felul de
urgente. Prin punerea in functiune a acestui sistem, cel ce for-
meaza numarul 911 nu trebuie sa spuna telefonistei unde se afla.
Numele lui si adresa apar imediat pe ecranul telefonistei de ser-
viciu.

Introducerea acestui numar a avut un succes rasunator. De ex-
emplu, un copil de 6 ani a sunat la numarul 911 pentru a anunta
ca a luat foc casa in care locuia. Chiar cand operatoarea ii spunea
copilului speriat ce sa faca, echipa de pompieri fusese deja trimisa
la locul incendiului. O fetita ingrozita a sunat, spunand ca cineva
incerca sa forteze usa si sa intre in casa. In mai putin de trei minute
hotul a fost arestat si fetita salvata. In alt oras, o fetita a sunat la
911 spunand ca un barbat o bate pe mama ei, dupa care a inchis
repede telefonul. Politia a sosit la timp si l-a arestat pe cel ce voia
sa comita un viol.

Dumnezeu aude strigatele copiilor Sai. Ori de cate ori Il chemam,
din orice situatie, stim ca ne asculta si ne raspunde. Cuvintele lui
David din Psalmul 34 se aplica si azi tuturor: „Ochii Domnului sunt
peste cel fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor”.

Cand esti in necaz, cheama-L pe Dumnezeu. El a promis sa-ti
raspunda. Este mai bun decat numarul de urgenta 911 !

Poti sa stii ca Dumnezeu vegheaza

Si-I acolo, pretutindeni,

Cu iubire si rabdare

Ne-asteapta, sa ne-auda~n rugaciune.” – Roworih

Nu va suna niciodata ocupat pe
linia rugaciunii cu ceru
l”

Painea zilnica

Mulțumește-i Domnului

Mulțumește-i Domnului
Necurmat și zi și noapte.
Când cuvinte n-ai să-I spui,
Mulțumește-I, soră, frate!

* Mulțumește-I pentru cruce,
Pentru-acei care ți-o fac,
Căci în cer nu poți ajunge
Fără cruce, frate drag. *

Lasă-l pe Șimei să arunce
Cu țărână cåt va vrea.
Nu tăia deloc din cruce,
Poart-o chiar dacă e grea.

Când vorbit ești pe nedrept,
Stai cu fruntea aplecată.
Taci și rabdă înțelept,
Să nu pui mâna pe piatră.

Nu-arunca și tu ca ei,
Săgeți care străpung și dor.
Când te blastămă Șimei,
Să-ți pui inimii zăvor.

Poate-i pus de Dumnezeu,
Să-ți tocească răbdarea.
Răsplătește-i, dragul meu,
Cu tăcere, cu iertarea.

Îngrămădind cărbuni aprinși,
Ți-l faci prieten din dușman.
Nu cunoaștem îndeajuns,
Ce-are Dumnezeu în plan.

Poartă-ți crucea în tăcere,
Și sărut-o strâns, la piept.
Ea e singura avere
Chiar de mergi spre cer încet.

*Mulțumește-I, rabdă spinii,
Toate au în viață un rost.
Nu poți fi plăcut ca și crinii,
Fără să plătești un cost. *

Sfinte Tată, Îți mulțumim
Pentru-acei ce cruci ne fac,
Ne ajută să-i iubim,
Ca să-Ți fim mereu pe plac.

Dă-ne atât cât putem duce,
Nu ne da peste puteri,
Ca să nu cădem sub cruce,
Vrem s-ajungem toți în cer.

Iar atunci când nu-nțelegem,
Și povara greu apasă,
Voia Ta vrem să alegem,
Că-i plăcută și frumoasă!

Iany Laurenciuc  

Numai de dragul Lui

Text: 2 Connteni 4:5-15

Căci noi nu ne propovaduim pe noi înşine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.” 2 Corinteni 4:5

Cei doi copii ai mei de pe bancheta din spate a maşinii, erau doar nişte copii, şi nu nişte adulţi la scară redusă. Încercam din greu să accept acest fapt. Dar glumele lor şi semnificaţiile ascunse ale celor spuse mă îngrijorau. Ştiau ceea ce simt atunci cand se tratau astfel unul pe celălalt. Erau hotăraţi să se bage unul în sufletul celuilalt şi să-mi încerce în acelaşi timp limitele toleranţei părinteşti. Nu a durat mult pană să primesc cateva pastile insultătoare. De ce nu se puteau purta civilizat şi cu dragoste, m-am gandit – cel puţin din pricina mea? Nu le păsa de mine? Nu aveau nici măcar puţin respect faţă de sentimentele mele? La acel punct, m-a lovit un alt gand. Era ca şi cand unul din gandurile mele s-ar fi întors ca un bumerang, lovindu-mă pe la spate. Deodată mi s-a părut că eu însumi stăteam pe bancheta din spatele maşinii şi Tatăl ceresc era la volan. M-am gandit cat de multe lucruri fac eu – şi pe cate nu le fac – numai de dragul Lui? Cate lucruri fac eu – nu numai pentru că sunt bune, nu numai pentru că aşa este creştineşte, sau că este în interesul meu să le fac, dar să le fac de dragul Domnului?


Apostolul Pavel pare să fi petrecut ceva timp gandindu-se la aceste lucruri. Probabil că el şi-a dat seama că din pricina dragostei sale pentru Isus şi a dorinţei de a-L mulţumi, tot ce a făcut a fost făcut de dragul Domnului.
Cu aceste ganduri în minte, cred că mai bine sâ trec pe bancheta din spate, cu ceilalţi copii – pentru o vreme. – M.R.D. II

De vrei să faci ceva frumos
Pentru Cristos, priveşte bine
Şi-ai să descoperi ne-ndoios
Ce-aproape e Cristos de tine.” – Traian Dorz.

Facem cel mai mult pentru noi înşine atunci cand facem cel mai mult pentruDomnuL

Painea zilnica

„Taticule, m-ai uitat!”

Text: Deuteronom 31:1-8

El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei”, pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cat de îngrozitor este să fii lăsat deoparte.
„Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică.” De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întîmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am gâsit-o aşteptîndu-mâ cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfîşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!” Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva – Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană” (Psalmul 34:15). Suntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează.


În orele acelea de singurătate, cand prietenii te-au uitat, cand încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mangaie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi” (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!”   – R.W.D.

Clipă de clipă păşesc cu Isus,
Clipă de clipă, am viaţă de sus.
Privind la El, o ce bucurie!
Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.”     – Whittle

TU poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată

Painea zilnica

Pamantul celor vii

Text: Psalmul 27

O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămtntul celor viii…” Psalmul 27:13

Un frate mai în vîrstă mi-a spus clipind din ochi: „Psalmistul vrea să vadă bunătatea Domnului pe pămîntul celor vii. Poate crezi că David s-a referit la aici şi la acum, dar eu nu cred aşa. Aici este pămîntul celor morţi. Cerul este pămîntul celor vii.” La momentul acela am fost de acord cu ceea ce spunea el despre cer, dar am simţit că greşea în interpretarea Psalmului 27:13. Acum, totuşi, cred că el a avut întru totul dreptate. Savanţii au găsit noi mărturii că expresia ebraică: „pămîntul celor vii” se referă la „ţara vieţii eterne”. Psalmistul avea, aşadar, ochii aţintiţi spre ceruri. Această expresie o înţelegem cu atît mai bine astfel, cu cît psalmistul era înconjurat de duşmani care îl acuzau pe nedrept şi îi căutau distrugerea. Cu toate acestea, a rămas plin de încredere.


Era sigur că, odată, poate în timpul acestei vieţi, dar cu siguranţă în cealaltă, va fi reabilitat şi va vedea bunătatea Domnului. O, cîtă nevoie avem de o asemenea siguranţă! Deşi Dumnezeu Se îngrijeşte de nevoile noastre şi ne binecuvîntează cărarea, mai devreme sau mai tîrziu vom avea necazuri. Unul din cei dragi va fi luat prin moarte. Sănătatea va începe să se şubrezească. Oameni răi ne vor ameninţa fără motive. In asemenea momente trebuie să privim în sus. Ca şi psalmistul, avem nevoie de încredere, ca să putem exclama: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului în „ţara vieţii eterne”!       – H.V.L.

Ce glorios e să priveşti în sus
Spre răsplătirile ce or să vie!
Nemuritori, alături de Isus
Trăi-vom în eterna bucurie.„- Branon.

Pămîntul este ţara morţii, cerul este tara vietii.”

Painea zilnica

Vindecarea unui vesnic nemultumit

Text: Psalmul 55:16-23

Incredinţează-ţi soarta in mîna Domnului si El te va sprijini. ” Psalmul 55:22

In loc să-şi arunce asupra Domnului toate îngrijorările lor, mulţi oameni umblă recitîndu-şi necazurile altora pînă ce repetarea lor neîncetată le face mult mai greu de purtat, obosindu-i pe cei ce-i ascultă cu plîngerile lor. Mary Bachelor a fost o nemulţumită cronică. Era fiica unui slujitor al Evangheliei, gospodină şi ajuta în acelaşi timp pe un alt frate care era şi el lucrător creştin. Zi de zi îşi descărca necazurile asupra lui. Într-o seară, pe cînd discutau, ea şi-a dat seama dintr-o dată ce efect producea asupra lui. Intorcîndu-se cu faţa spre fereastră, cu remuşcări în suflet, a văzut cum plopii din grădină acopereau cu crengile lor apusul de soare, aşternînd umbre lungi pe pajiştea grădinii. Sînt ca aceşti plopi pentru fratele meu, s-a gîndit ea. Întotdeauna fac umbre. De ce să nu scap eu de îngrijorările mele, lăsîndu-le pe seama lui Isus?

S-a dus în camera ei şi şi-a găsit uşurarea în lacrimile rugăciunii, după care a scris aceste versuri:
„Du-te, îngroapă-ţi necazul de care ai parte în viaţă,
Du-te îngroapă-l adînc, cu grijă ascunde-l sub glie,
Cugetă în taină cînd vălul nopţii se lasă,
 Spune-I lui Isus şi totul va fi bucurie.”
Mai tîrziu, după ce-a devenit o creştină mai fericită, i-a arătat versurile fratelui ei, care le-a publicat într-un ziar local. Cînd compozitorul bine cunoscut, Philip P. Bliss, le-a văzut, le-a pus pe muzică.
Mary Bachelor, odată o veşnic nemulţumită, şi-a găsit vindecarea depresiunii sale aruncînd îngrijorările ei asupra Domnului şi lăsîndu-le acolo. Şi tu poţi face aceasta! – H.G.B.

Du-te şi spune-I lui Isus, El durerea ţi-o ştie
Spune-I lui Isus şi-ţi va da bucurie.
Adună raze de soare şi-al Lui curcubeu,
El îţi ridică povoara. Te roagă mereu!”           – Bachelor

Dumnezeu spune să-L împovărăm pe El cu lucrurile care ne împovărează.

Painea zilnica