Secretul Domnului

“Prietenia (secretul – KJV) Domnului este pentru cei ce se tem de El.” Psalmul 25:14

Care este semnul că cineva îţi este prieten? Faptul că îţi spune întristările lui secrete? Nu, ci acela care-ţi spune bucuriile lui secrete. Mulţi îţi vor împărtăşi întristările lor secrete, dar semnul decisiv al intimităţii este împărtăşirea bucuriilor secrete. L-am lăsat vreodată pe Dumnezeu să ne spună vreuna dintre bucuriile Lui sau noi îi spunem mereu despre secretele noastre, astfel încât nu-I lăsăm şi Lui loc să ne vorbească? L-a începutul vieţii noastre creştine suntem plini de cereri către Dumnezeu; apoi descoperim că El vrea să stabilească o relaţie între noi şi El însuşi, să ne ajute să cunoaştem planurile Lui.

Suntem noi atât de prinşi de ideea Lui Isus Cristos despre rugăciune –”..Facă-Se voia Ta” (Matei 6:10) – încât înţelegem secretele lui Dumnezeu? Lucrurile care fac ca Dumnezeu să ne fie atât de drag nu sunt în primul rând marile Lui binecuvântări, ci lucrurile mici, deoarece ele arată intimitatea Lui uimitoare cu noi; El cunoaşte fiecare detaliu al vieţii noastre personale. “… Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă” (Psalmul 25:12).

La început vrem să fim conştienţi că Dumnezeu ne conduce: apoi, pe măsură ce înaintăm pe cale, trăim atât de mult cu conştiinţa prezenţei Lui, încât nu mai avem nevoie să-L întrebăm care este voia Lui, deoarece nu ne trece niciodată prin gând să alegem o altă cale. Dacă suntem mântuiţi şi sfinţiţi, Dumnezeu ne călăuzeşte prin alegerile noastre obişnuite; iar dacă vom alege ceva ce El nu vrea, Dumnezeu va interveni, dându-ne un sentiment de îndoială sau reţinere, la care noi trebuie să fim atenţi. Când apare îndoiala, opreşte-te imediat. Nu sta niciodată pe gânduri spunând: “Mă întreb de ce nu pot…?” Dumnezeu ne învaţă ce să alegem, adică El ne călăuzeşte judecata sănătoasă şi atunci noi nu mai stăm în calea Duhului Său întrebând mereu: “Acum, Doamne, care este voia Ta?”

Oswald Chambers

Reclame

Ce te preocupă?

“Cine este omul care se teme de Domnul?” Psalmul 25:12

Te preocupă ceva? Probabil vei spune: “Nu, nimic, dar noi toţi suntem preocupaţi de ceva, de obicei de noi înşine sau, dacă suntem creştini, de experienţa noastră. Psalmistul spune că trebuie să fim preocupaţi de Dumnezeu. Viaţa noastră trebuie să fie caracterizată de conştiinţa continuă a prezenţei Lui Dumnezeu, nu doar de nişte gânduri despre El. Întreaga noastră fiinţă, lăuntrică şi exterioară, trebuie să fie
absolut preocupată de prezenţa Lui Dumnezeu.

Conştiinţa unui copil este atât de plină de mama lui, încât, chiar dacă el nu se gândeşte in mod conştient la mama lui, totuşi, atunci când apare un pericol, relaţia care rămâne este cea cu mama lui. La fel trebuie şi noi să trăim, să ne mişcăm şi să ne avem fiinţa în Dumnezeu (Fapte 17:28), să privim totul în relaţie cu Dumnezeu, deoarece conştiinţa continuă a prezenţei Lui caută să iasă întotdeauna în faţă.Dacă suntem preocupaţi de Dumnezeu, nimic altceva nu mai are loc în noi, nici grijile, nici necazurile, nici întristările. Acum vedem de ce Domnul nostru a subliniat atât de mult păcatul îngrijorării Cum putem îndrăzni să fim atât de lipsiţi de credinţă când Dumnezeu ne înconjoară din toate părţile?

A fi preocupat de Dumnezeu înseamnă a avea o baricadă puternică împotriva tuturor atacurilor duşmanului. “Sufletul lui va locui în linişte…” (Psalmul 25:13. KJV). În necazuri, neînţelegeri, acuzaţii, în mijlocul tuturor acestor lucruri, dacă viaţa noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, El ne va păstra în linişte. Noi înşine ne privăm de revelaţia minunată a acestei prezenţe continue a lui Dumnezeu cu noi. “Dumnezeu este adăpostul nostru” – nimic nu poate pătrunde în acest loc de adăpost.

Oswald Chambers

Prietenia cu Dumnezeu

“Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?” Geneza 18:17

 

Plăcerile prieteniei cu El. Acest capitol arată plăcerea adevăratei prietenii cu Dumnezeu în comparaţie cu simţirea ocazională a prezenţei Lui in rugăciune. A fi intr-o legătură atât de strânsă cu Dumnezeu, incât să n-ai niciodată nevoie să-I ceri să-ţi arate voia Sa înseamnă a te apropia de stadiul final al educării tale în viaţa de credinţă. Când eşti într-o legătură bună cu Dumnezeu, trăieşti o viată de libertate şi bucurie; tu eşti voia lui Dumnezeu şi toate deciziile tale obişnuite sunt voia Lui pentru tine, până când El nu-ţi vorbeşte altfel. Iei decizii în lumina prieteniei desăvârşite şi plăcute cu Dumnezeu, ştiind că dacă deciziile tale sunt greşite El te va avertiza întotdeauna: opreşte-te imediat atunci când El Se opune unei hotărâri pe care ai luat-o.

Dificultăţile prieteniei cu El. De ce a încetat Avraam să-L mai roage pe Dumnezeu? Deoarece ajunsese la o cunoaştere suficient de mare a lui Dumnezeu pentru a nu mai continua să ceară cu îndrăzneală până când El i-ar fi dat ceea ce dorea.

Nu suntem într-o relaţie atât de strânsă cu Dumnezeu aşa cum a fost Domnul Isus, şi aşa cum vrea El să fim: “Ca ei să fie una, cum Noi suntem una”. Gândeşte-te la ultimul lucru despre care te-ai rugat – l-ai fost devotat lui Dumnezeu sau propriei tale dorinţe? Ai dorit să primeşti pentru tine vreun dar al Duhului Sfânt sau să ajungi la Dumnezeu? “Căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-i cereţi voi.” Esenţa cererii este ca să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu. “Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” Continuă să te rogi pentru a ajunge să-L înţelegi perfect pe Dumnezeu însuşi.

Oswald CHAMBERS

Un chip curat

Tu, vrei să dăltuiești în mine
Un chip curat;
Dar sunt atât de colțuros,
Atât de strâmb –
Și totuși vrei să-i dai o formă
Cum doar un Creator o poate face.
Vrei să mă-nveți iertarea,
Dar iertarea doare
Căci Tu dai cu dalta
În colțul sinelui
Ce a crescut în inimă,
Pentru că vrei s-o faci curată;
Urlu, căci dalta intră adânc
Să scoată afară
Tot ceea ce din gând
Mi-a picurat în minte
Ideea că vegherea
E doar pentru cei slabi.
Și văd același plan
Ce l-ai avut cu primul om
De-al face după chipul Tău
Îl vrei înfăptuit și în mine
Cel mai neînsemnat om.
Ca și el nu vreau să ajung
Să fug din prezenta Ta
Și atunci îmi rămâne doar
Să veghez.

Ciprian Dobocan 

Dimineața

Dumnezeule, Tu ești creatorul vieții,
Văd zi de zi minuni lăsate pentru noi.
Sufletu-mi se bucură-n răcoarea dimineții
Cântând iubirea Ta in zori de zi vioi.

Stelele se sting ușor, cerul ia viață
Culori cuprind iar bolta senină, fără nori;
Numai un cuvânt și iar e dimineață
E așa frumos încât simți că poți să zbori!

Doamne, Tu ești viața, ești esență,
Fără Tine e pustiu, nimic nu are sens.
Cea mai importantă e a Ta prezență
În viață și-n natură cu al lor armonizat mers.

Pacea îmi umple inima privind tabloul
Pictat de cer, de Domnul cu iubire
Pentru un muritor, eu primind cadoul
Fără vreun merit, plin de uimire.

Ferice de cei ce văd lucrarea zorilor,
Căci El va fii de partea lor până seara.
Iar ferice de cei ce cântă lumina norilor
Căci ei vor primi în cer, cum e promis, comoara.

Tată, nu mă depărta de Tine, ține-mă!
Nu mă lăsa să plec de lângă bucuria mea!
În tine mi-am pus încrederea, nu mi-e teamă
Știu ca pot învinge orice problema as avea!

Ești minunat, plin de putere, de neînvins,
Orice floare, orice ființă îți cunoaște vocea;
La auzul ei se clatină și voinici de neatins
Iar putini găsesc cu adevărat in ea pacea.

Bianca N 

O, vino iar

Prin cerul deschis auzi-vom cântarea divină,
Osana, e prezenţa minunată a Lui Isus,
Îngerii cântă şi-aşteaptă momentul să vină
Pe norii cerului să-i ia pe cei ce L-au iubit mult.

Inimi se frâng şi urcă lacrimi din cuptoare,
Secerea-i pusă şi-i pregătit, copt lanul aşteaptă,
Prin sita deasă, cernerea e mare şi-i strâmtoare,
Cu toţii privim la cer că judecata Ta-i dreaptă.

Pe întinsa zare se-aud paşii ce-au străbătut
Şi altădată Calea Iubirii spre acest pământ,
Cum ai promis, acuma Te-ntorci pe drumul cunoscut!
Vino să-Ţi iei mireasa aleasă, rodul cel mai scump!

Pe-ntregul pământ e o rugă necurmată,
Cu mâini împreunate veghem a Ta venire,
O, vino iar, vino Isuse să ne duci Acasă,
Acolo Sus în cer, unde-i sfânta Împărăţie!

Ne vom bucura, dar şi lacrimi vor fi când vom zbura
Spre Patria veşniciei de Sus mult adorată,
Vom plânge durerea celor ce-şi pierd Împărăţia,
Şi pe veci raiul ceresc, mântuirea minunată!

Maria Șopț 

Recunoscător

În puținele-mi cuvinte, vreau să-Ți mulțumesc frumos
Ție, scumpul meu, Părinte, Ție, Domnul meu, Hristos.
Pentru bunătatea-Ți mare, pentru harul minunat,
Pentru că mi-ai dat iertare și de moarte m-ai scăpat.

Mă închin cu umilință, mă proștern în fața Ta,
Te slăvesc plin de credință și cu toată inima.
Că mi-ai dat înțelepciune și puteri din Duhul Tău,
Că Te-ai îndurat de mine, în necazul cel mai greu.

Gloria să Te-mpodobească, Sfânt și mare Salvator
Pentru pacea Ta cerească îți sunt recunoscător.
Mă închin cu reverență și în duh Te preamăresc
Fă-ți simtit-a Ta prezență, Dumnezeule ceresc.

Minunatule Părinte, binecuvântat să Fii,
Că m-ajuți să merg-nainte, orice luptă ar veni
Mă încred deplin în Tine, Dumnezeule sublim
Lauda Ți se cuvine, până-n veci de veci, Amin.

Nichifor Nicu 

Tu rana mi-ai uns cu untdelemnul iubirii

Tu rana mi-ai uns cu untdelemnul iubirii
Ochii de lacrimi mi-ai ștres și m-ai mângâiat
Doamne, am fost copleșit de dulceața privirii
Când cu atâta blândețe spre mine Te-ai aplecat.

Tu mi-ai fost ajutor când mi-a fost cel mai greu
Când mă zbăteam, Isuse, în drum neputincios
N-ai trecut atunci pe alături, văzând necazul meu
Ci ai îngenunchiat în praf și m-ai ridicat de jos.

Mi-ai spus că pe cruce și pentru mine ai murit
Prin Har, la Golgota eu am iertare deplină
Tu în sângele-Ți sfânt păcatele mi-ai curățit
Ca să-mi petrec veșnicia împreună cu Tine.

Povara cea grea mi-ai luat de pe umerii mei
Și cu dragoste Doamne, m-ai strâns la al Tău piept
Iar rănile ce sângerau Tu le-ai uns cu ulei
Și m-ai condus pe calea și drumul cel drept.

Vreau cât mai aproape să fiu Isuse, de Tine
Să merg pe urmele Tale oriunde și oricând
Prezența Ta, Doamne s-o simt la greu și la bine
Cât încă viață îmi vei dărui aici pe pământ.

Mihail Cebotarev 

Părtaşi ai suferinţelor Lui

“Bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Cristos.” 1 Petru 4:13

Dacă urmează să fii folosit de Dumnezeu, El te va trece printr-o mulţime de experienţe care nu sunt menite pentru tine personal, ci pentru a te face folositor în mâinile Sale şi pentru a te ajuta să înţelegi ce se petrece în alte suflete, astfel ca niciodată să nu fii surprins de ceea ce-ţi iese în cale. “O, nu pot să ies la capăt cu persoana aceea.” De ce nu? Dumnezeu ţi-a dat din plin ocazii să te îmbibi de prezenţa Lui, dar tu te-ai dai in lături, pentru că ai crezut că este un lucru nesemnificant să-ţi petreci timpul în felul acesta.

Suferinţele lui Cristos nu au fost suferinţele oamenilor obişnuiţi. El a suferit “potrivit voii lui Dumnezeu”, perspectiva Lui asupra suferinţei fiind diferită de a noastră. Numai prin relaţia cu Isus Cristos putem înţelege ce urmăreşte Dumnezeu prin tratamentele pe care ni le aplică. Ţine de natura creştinismului să ştii care este scopul lui Dumnezeu. In istoria Bisericii creştine a existat tendinţa de a evita identificarea cu suferinţele lui Isus Cristos. Oamenii au căutat să împlinească poruncile lui Dumnezeu mergând pe o “scurtătură” făcută de ei. Calea lui Dumnezeu este întotdeauna calea suferinţei, acea “cărare lungă, lungă”.

Suntem noi părtaşi ai suferinţelor lui Cristos? Suntem gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să frângă ambiţiile noastre? Suntem gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să distrugă hotărârile noastre personale, transformându-le în mod supranatural? Nu înseamnă că vom şti exact de ce Dumnezeu ne duce pe o anumită cale, pentru că dacă am şti, am deveni nişte îngâmfaţi spirituali. Niciodată nu înţelegem prin ce ne trece Dumnezeu în acel moment; trecem prin acele lucruri înţelegându-le mai mult sau mai puţin. Apoi ajungem la un moment dat să ne dăm seama şi spunem: “O, Dumnezeu mi-a dat putere, iar eu nici n-am ştiut!”

Oswald CHAMBERS

Posibilitatea rugăciunii si lupta rugăciunii

“Când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Isus n-a spus: “Visează despre Tatăl tău care este în ascuns”, ci “roagă-te”Tatălui tău care este în ascuns”. Rugăciunea este un efort de voinţă. După ce am intrat în odăiţa noastră si am închis uşa, cel mai dificil lucru de făcut este să ne rugăm. Nu ne putem aduna mintea să funcţioneze în ordine şi primul conflict îl avem cu gândurile rătăcitoare. Marea bătălie în rugăciune este să învingem gândurile care ne distrag.

Trebuie să ne disciplinăm mintea şi să ne concentrăm asupra rugăciunii deliberate.Trebuie să avem un loc anume pentru rugăciune; cind ajungem acolo. începe această plagă a gândurilor rătăcitoare – Trebuie să fac cutare sau cutare lucru. “Încuie-ţi uşa.” Liniştea în ascuns înseamnă să închizi în mod deliberat uşa în faţa simţurilor şi să te gândeşti Ia Dumnezeu. El stă în ascuns şi ne vede din locul Său tainic; El nu ne vede aşa cum ne văd alţi oameni sau aşa cum ne vedem noi înşine

Când trăim în locul tainic, ne este imposibil să ne îndoim de Dumnezeu, ajungem mai siguri de El decât de orice altceva. Tatăl vostru, spune Isus, este în ascuns, şi nu în altă parte. Intră în locul tainic şi chiar în mijlocul situaţiilor cotidiene, îl vei descoperi întotdeauna pe Dumnezeu. Formează-ţi obiceiul să discuţi cu Dumnezeu despre orice. Dacă, din momentul când te trezeşti, nu înveţi să deschizi larg uşa vieţii tale şi să-L laşi pe Dumnezeu înăuntru, vei lucra toată ziua de pe o bază greşită; deschide insă uşa larg şi “roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”, şi orice lucru pe care-l faci în public va fi marcat de prezenţa lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS