20 Mai

„I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste.” Osea 11:4

Tatăl nostru ceresc ne trage adesea cu funii de dragoste, dar o, cât de şovăitori suntem noi când alergăm spre El! Cât de greu răspundem îndemnurilor Sale blânde! El vrea să avem o credinţă simplă în El, dar noi nu am ajuns încă la încrederea lui Avraam. Noi nu ne lăsăm grijile lumeşti în seama lui Dumnezeu ci, ca şi Marta, ne împovărăm cu prea multă servire. Credinţa noastră slabă nu aduce roade sufletului; noi nu ne deschidem gura larg, deşi Dumnezeu a promis să ne-o umple, (vezi Psalmi 81:10). Nu te invită El în seara aceasta să ai încredere în EI? Nu-L auzi cum spune „vino, fiul Meu, şi ai credinţă în mine. Perdeaua s-a sfâşiat. Intră în prezenţa Mea şi apropie-te cu curaj de tronul harului Meu.

Sunt demn de toată încrederea ta; lasă-ţi grijile asupra Mea. Scutură praful grijilor, şi pune-ţi veşmintele de sărbătoare”! Dar deşi suntem chemaţi cu iubire să ne încredem în binecuvântările harului, noi nu răspundem. Altădată, El ne cheamă la părtăşie cu El. Noi stăm pe pragul casei lui Dumnezeu; El ne invită să venim în sala de ospăţ şi să cinăm cu el, dar noi refuzăm onoarea. Mai sunt camere secrete nedescoperite încă; Isus ne invită să intrăm în ele, dar noi ne tragem înapoi. Ruşine inimilor noastre reci! Nu suntem demni de Domnul Isus, nu suntem pregătiţi să-I fim slujitori, şi cu atât mai puţin mirese.

Totuşi, El ne-a chemat să fim carne din carnea Lui şi os din oasele Lui, logodiţi cu EI printr-un legământ slăvit. Aceasta este dragostea! Dar dragostea aceasta nu acceptă refuzuri. Dacă nu ascultăm invitaţiile blânde ale iubirii Sale, El ne va trimite pedepse care să ne aducă mai aproape de El. El va face tot ce trebuie ca să te apropie de Sine. Ce copii nebuni suntem, să refuzăm funiile de iubire şi să cerem lovituri de bici, fiindcă Isus ştie să folosească biciul în favoarea noastră!

C.H. Spurgeon

12 Mai

„Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare; Eu însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăşi de acolo.” Genesa 46: 3-4

Iacov trebuie să se fi cutremurat la gândul că va părăsi ţara părinţilor săi, şi că va trebui să trăiască printre străini. Era o experienţă nouă şi părea să fie o mare încercare. Cine s-ar aventura printre solii unui monarh străin fără să se teamă? Totuşi era evident că aceasta era calea pregătită pentru el; de aceea, a hotărât să se ducă. Aceasta este şi poziţia credincioşilor de astăzi: sunt chemaţi să fie încercaţi şi ispitiţi în acelaşi timp. In asemenea timpuri ar trebui să urmeze exemplul lui Iacov, oferind jertfe de rugăciuni lui Dumnezeu şi căutând răspunsul Său.

Fără binecuvântarea Domnului, nu ar trebui să facă nici un pas. Atunci îl vor avea pe tovarăşul lui Iacov ca Prieten şi Ajutor. Ce binecuvântare este să ştii că Domnul îţi este alături la orice pas, şi coboară alături de tine chiar în umilinţe şi prigoniri! Chiar şi în faţa oceanului, dragostea Tatălui este ca soarele în puterea strălucirii lui. Nu putem ezita să mergem acolo unde Iehova ne promite prezenţa Sa; chiar şi în valea umbrei morţii, această asigurare va străluci ca lurnina dimineţii. Mergând înainte cu credinţă în Dumnezeu, credincioşii vor avea parte de făgăduinţa făcută lui Iacov.

Ei vor fi înălţaţi, fie din necazurile vieţii, fie din adâncurile morţii. Seminţia lui Iacov a ieşit din Egipt la timpul cuvenit, şi la fel vor ieşi cei credincioşi din necazurile vieţii şi groaza morţii. Să încercăm şi noi credinţa lui Iacov. „Nu te teme” este porunca Domnului şi încurajarea Sa pentru cei care pornesc în călătorie pe mări străine. Prezenţa şi ajutorul divin ne interzic temerile nedemne. Fără Dumnezeu, ne-am teme să păşim; dar atunci când El ne porunceşte să mergem, ar fi periculos să întârziem. Cititorule, mergi înainte şi nu te teme.

C.H. Spurgeon

Legământul

Azi mă-ndrept spre Tine… de Tine m-alipesc
Spre Veșnica Cetate mă-nalț, spre ceruri cresc
Tu mi-ai vorbit în taină și recunosc smerit
Că Tu ai ales primul, Tu primul m-ai iubit…

Renunț la tot ce lumea mă poate încânta
Și aleg să am plăcerea doar în prezența Ta
Renunț l-această lume, la tot ce-i pe pământ
Și vreau să închei cu Tine un sacru legământ.

Trecutul meu și vina, întreagă viața mea
Și eul și rușinea azi vin a le-ngropa
Că n-am știut a face nimic sfânt fără Tine
Azi le îngrop la cruce, azi mă-noiesc în Tine.

Ce har și ce favoare, de Tin’ să fiu chemat
Prin moartea Ta pe cruce primesc veșmânt curat
Îmbrac o haină nouă de un alb strălucitor
Mă îndrept cu mare râvnă spre-un mare viitor.

Nu apa curați-va de tot ce s-a întinat
Ci sângele și jertfa prin ea ne-ai împăcat
Botezul pocăinței și a nașterii din Tine
Minunea înnoirii și a conștiinței pure.

Și începe veșnicia… viața din belșug
Alerg s-apuc cununa și de ispite fug
Oricât s-ar zbate firea-n pornirea ei cea rea
Eu mă predau azi Ție, împreună vom lupta.

Ca viața de credință s-o duc pan’la sfârșit
Voi birui în toate cum Tu ai biruit…
I-o piatră nestemată credința ce mi-ai pus
În inimă, în suflet să te urmez supus.

În legământu’ acesta eu știu că suntem doi
Că Tu nu mă lași singur în vreme de nevoi
Că Duhul Tău, puterea, mereu mă va-nsoți
Lucrarea mântuirii o va desăvârși…

Prin ochii de credință văd azi cerul deschis
Vad frații mei ce așteaptă răsplata celor sfinți
Este lucrarea Ta și așa va fi mereu
Toți cei ce vin la Tine îi treci în Dumnezeu…

Și-n ziua revederii și-a marii bucurii
Voi și eu cu ceilalți cu sutele de mii…
Cu cei plecați-naite și alții ce-or veni
Ce taina mântuirii în inimi vor primi…

S.Simoniak

25 Februarie

„Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului, și s-a pogorât la Iafo.” Iona 1:3

În loc să meargă la Ninive ca să predice cuvântul pe care i-1 spusese Dumnezeu, Iona a fugit la Iafo ca să scape. Sunt multe ocaziile în care slujitorii lui Dumnezeu fug de datorie. Dar care este consecinţa? Ce a pierdut Iona prin purtarea lui? A pierdut prezenţa şi mângâierea iubirii lui Dumnezeu. Când îl servim pe Domnul Isus aşa cum ar trebui s-o facă un credincios, Dumnezeul nostru este cu noi. Chiar dacă am avea întreaga lume împotriva noastră, dacă ÎI avem pe Dumnezeu, ce mai contează? In momentul în care Îi întoarcem spatele şi umblăm după dorinţele noastre, suntem pe mare fără cârmaci.

Putem să ne tot plângem şi să ne văităm „Doamne, unde ai plecat? Cum am putut să fiu atât de nebun să fug din slujba Ta şi să pierd toată strălucirea feţei Tale? Preţul este prea mare. Lasă-mă să mă întorc la credinţă ca să mă bucur de prezenţa Ta”. Şi Iona şi-a pierdut toată pacea. Păcatul distruge curând toată liniştea credinciosului. Păcatul este ca mătrăguna otrăvitoare, ale cărui frunze distilează picături mortale care ucid viaţa şi bucuria şi pacea. Iona a pierdut tot ce putea avea în altă situaţie.

Nu putea să ceară protecţia divină, fiindcă el nu ascultase voia lui Dumnezeu. Nu putea să spună; „Doamne, am întâlnit greutăţi în îndeplinirea datoriei; ajutămă să trec de ele”. Culegea roadele propriilor fapte; vedea cu ochii lui drumul pe care îl alesese. Creştine, nu acţiona ca Iona, dacă nu vrei să te trezeşti cu furtuna deasupra capului. In alergarea ta, vei vedea este mai bine să asculţi voia lui Dumnezeu imediat, decât să amâni şi să ajungi la acelaşi lucru. Iona şi-a pierdut timpul, fiindcă tot la Tars a ajuns în cele din urmă. E greu să te cerţi cu Dumnezeu. Să-L ascultăm chiar acum.

C.H. Spurgeon

17 Februarie

 „Măcar că Domnul era acolo.” Ezechiel 35:10

Prinţii Edomului au văzut că ţara era pustiită, şi au crezut că va fi pradă uşoară. Dar în calea lor s-a ridicat o piedică nemaiîntâlnită: „Domnul era acolo”. Pe prezenţa Lui se întemeia securitatea ţării. Oricare ar fi planurile şi proiectele duşmanilor poporului lui Dumnezeu, aceeaşi barieră se ridică în calea lor şi astăzi. Sfinţii îi aparţin lui Dumnezeu, şi El locuieşte în mijlocul lor. El îi va proteja, fiindcă sunt ai Săi. Ce mângâiere ne aduce această asigurare în necazuri şi conflicte spirituale! Suntem continuu atacaţi dar apărarea nu lipseşte niciodată! Satana îşi aruncă mereu săgeţile, dar credinţa noastră este apărată de atacurile întunericului.

Săgeţile aprinse ale iadului sunt respinse şi stinse, fiindcă „Domnul este acolo”. Faptele noastre bune sunt subiectul atacurilor Satanei. Un sfânt nu va avea niciodată o virtute sau un dar care să nu fie o ţintă pentru săgeţile iadului. Scântei de speranţă, raze de iubire, stropi de răbdare sau flăcări de credinţă, toate sunt atacate de bătrânul duşman al binelui. „Dumnezeu este acolo” este singurul motiv pentru care virtuţile noastre rezistă. Dacă Dumnezeu este cu noi în viată, nu trebuie să ne temem de moarte, fiindcă atunci când va sosi ultima clipă, „Dumnezeu va fi acolo”.

Când vom trece prin ape tulburi şi învolburate, vom simţi fundul şi vom şti că suntem în siguranţă. Când va trece timpul, picioarele noastre vor sta pe Stânca Veacurilor. Prea iubiţilor, de le începutul vietii de creştin şi până la ultima suflare, singurul motiv pentru care nu pierim este acela că „Dumnezeu este acolo”. Numai atunci va fi distrusă biserica lui Dumnezeu, când El se va schimba sau îi va lăsa de izbelişte; până atunci însă suntem în siguranţă, fiindcă este scris: IEHOVA ŞAMA, „Dumnezeu este acolo”.

C.H. Spurgeon

12 Februarie

„Și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Ioan 14:16

Tatăl Ceresc s-a descoperit credincioşilor din vechime înainte de venirea Fiului Său. El era cunoscut de Avraam, Isaac şi Iacov sub numele de Dumnezeul Atotputernic. Apoi a venit Isus, şi însuşi Fiul cel Preaiubit a fost desfătarea poporului Său. După înălţarea Sa la cer, Duhul Sfânt a devenit Conducătorul poporului, şi puterea Lui a fost manifestată din plin la Cincizecime. In prezent, El este Emanuel — Dumnezeu cu noi, locuind în şi cu poporul Său, grăbind, călăuzind şi stăpânind în mijlocul lor.

Este prezenţa Lui recunoscută aşa cum ar trebui? Noi nu-I putem controla lucrarea. El este stăpân în toate lucrările, dar oare noi suntem nerăbdători să-I cerem ajutorul şi să nu-L îndepărtăm prin neascultare? Fără El nu putem face nimic, dar prin puterea Sa extraordinară putem ajunge la rezultate nesperate. Totul depinde de El şi puterea Lui ascunsă. Ii căutăm ajutorul cu respectul cuvenit în vieţile şi slujba noastră? Nu facem adesea după capul nostru, fără să-I aşteptăm răspunsul?

Să ne căim în seara aceasta de căderile din trecut, şi să cerem puterii divine să ne ungă cu ulei sfânt, ca să ardem ca o torţă în slujba Domnului. Duhul Sfânt nu este un dar temporar; El rămâne cu sfinţii. Nu trebuie decât să-L căutăm, şi El ne va găsi. El este gelos, dar milostiv. Dacă ne părăseşte la mânie, se întoarce la noi. Bun şi iubitor, nu se satură de noi, ci aşteaptă în linişte. Păcatul m-a împins tot mai departe Intr-un pustiu întunecat, fără iubire, Dar harul Tău, Părinte, mă va scoate Din groapă, la liman de fericire.

C.H. Spurgeon

7 Februarie

 „Şi au auzit din cer un glas tare care le zicea „Suiti-vă aici”. Apocalipsa 11:12

Fără să considerăm aceste cuvinte în sens profetic, să le privim ca pe o invitaţie din partea înainte-mergătorului nostru către poporul Său sfinţit. La timpul potrivit, toţi credincioşii vor auzi „un glas tare din cer” spunându-le „suiţi-vă aici”. Pentru sfinţi, acesta trebuie să fie un subiect de voioasă aşteptare. In loc să ne temem de timpul când vom părăsi lumea ca să mergem la Tatăl, ar trebuie să-1 aşteptăm cu nerăbdare. Cântecul nostru să fie: Inima mea e lângă El, la tronul sfânt, Şi răul nu o va putea atinge; Iar orele trec iute, să-mi spună aşteptând „Ridică-te, căci prin Mine poţi învinge”. Nu suntem chemaţi din mormânt, ci din cer.

Spiritele noastre cereşti doresc să respire din nou aerul lor firesc, totuşi aşteaptă în linişte chemarea cerească. Dumnezeul nostru ştie cel mai bine când să ne spună „suiţi-vâ aici”. Nu trebuie să dorim să grăbim momentul plecării. Ştiu că iubirea ne face să strigăm: O, Doamne al oştirilor, desparte marea Şi călăuzeşte-ne pe toţi spre cerul Tău. Dar răbdarea trebuie să-şi facă şi ea lucrarea. Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, a rânduit un timp potrivit. Cu siguranţă, dacă ar exista regrete în ceruri, atunci sfinţii ar regreta că nu au trăit aici mai mult ca să facă mai mult bine.

O, mai multe boabe pentru grânarul ceresc — mai multe stele pentru coroana Domnului! Cum aş putea s-o fac, dacă nu trăind mai mult? E adevărat că într-o viaţă scurtă sunt mai puţine păcate; dar o, când îl slujim pe Dumnezeu şi El ne dă seminţe pe care să le semănăm şi grâne pe care să le secerăm, spunem că este mai bine pentru noi să rămânem unde suntem. Fie că Stăpânul nostru ne spune „mergeţi”, fie că ne spune „staţi”, să fim mulţumiţi atâta timp cât continuă să ne binecuvânteze cu prezenţa Sa.

C.H. Spurgeon

3 Februarie

 „Spune-mi… unde îţi paști oile, unde te odihneşti la amiază? ”

Cântarea Cântărilor 1:7 Aceste cuvinte exprimă dorinţa credinciosului de a-L urma pe Christos şi dorul său de părtăşie cu EL. Unde-ți paşti oile? In casa Ta? Merg şi eu, dacă te găsesc acolo. In rugăciune personală? Mă voi ruga neîncetat. In Cuvântul Tău? Le voi păzi cu scumpătate. Spune-mi unde le hrăneşti, fiindcă oriunde merge Păstorul, oile II urmează; nimeni altcineva nu le poate împlini nevoile. Eu nu pot fi mulţumit cu nimic altceva. Sufletul meu flămânzeşte şi însetează după prezenţa Ta înviorătoare.

„Unde te odihneşti la amiază?” Fie că este dimineaţă sau amiază, singurul loc de odihnă este alături de Tine şi iubita Ta turmă. Odihna sufletului meu trebuie să fie o odihnă binecuvântată, şi numai la Tine o pot afla. Unde se află umbra stâncii? De ce să nu mă odihnesc acolo? „Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi?” (Cânt. 1:7). Tu ai tovarăşi — de ce să nu fiu şi eu unul dintre ei? Satana îmi spune că sunt nevrednic, dar întotdeauna am fost aşa. Totuşi, Tu mă iubeşti de mult; de aceea, nu cred că nevrednicia mea poate fi o barieră în calea tovărăşiei noastre.

E adevărat că sunt slab în credinţă şi gata să cad, dar chiar slăbiciunea mea mă îndeamnă să fiu întotdeatitta acolo unde îţi hrăneşti turma, ca să fiu întărit şi păzit lângă izvoarele de apă. De ce să plec de lângă Tine? Nu am nici un motiv să plec, am mii de motive să rămân, fiindcă Isus mă cheamă să vin. Dacă mă lasă o clipă, este numai ca să mă facă să-I doresc prezenţa. Când mă va vedea că sufăr fiindcă sunt singur, mă va duce din nou la staul, acolo unde mieii turmei Sale sunt feriţi de arşiţa soarelui.

C.H. Spurgeon

Ca Tine Isus

Filadelfia Music

Impart cu Tine

Împart cu Tine bucuria
Dar și necazul îl împart
Îmi luminezi călătoria
De Tine n-o să mă despart.

Prezența Ta este dulceață
E pâine caldă, e parfum
Chiar dacă trecem printr-o ceață
Urcând pe-ntortocheatul drum.

Când, biruit de slăbiciune,
Cad în țărână, obosit
Mă-mbraci cu-o nouă pasiune
Și iar țintesc spre infinit.

Mi-accepți surâsul și suspinul
Nu mă respingi, nu mă alungi
Și-atunci când mă înțeapă spinul
Cu cel mai bun balsam mă ungi.

Chiar frământări de mă apasă
Mă înțelegi, mă liniștești
De soarta vieții mele-Ți pasă
Oricând, O, Rege, m-ocrotești.

Împart cu Tine sărbătoarea
Dar și povara ce o port
M-ajuți să-nving și încercarea
Să nu-mi pun visul la export.

Că îmi asculți destăinuirea
Și-mi pui alin pe leziuni
E că Ți-e veșnică iubirea
Și că ești vrednic de minuni.

George Cornici