N-ai teamă !

În ziua când eu Te-am chemat
Simțeam că totul se destramă
Atuncea Te-ai apropiat
Și m-ai privit zicând: -N-ai teamă!

Priveam la valul de temut
Căci nu aveam nici o scăpare
Și-abia atunci am cunoscut
Cât e puterea Ta de mare.

Căci ești Stăpân și peste vânt,
Și peste marea-nfuriată. .
Când ai rostit primul cuvânt
Furtuna s-a oprit deodată.

Când cu putere-am fost izbit
De stânci puternice, tăioase
Trimis de Tine, a venit
Un Înger, care mă scăpase.

Mi-a spus: ”Sunt lângă tine-aici
Să te ajut prin încercare. .
De val să nu te mai înfrici
Chiar dacă-i furios și mare. .

Chiar dacă te trântește jos
Și însăși viața-ți amenință
Tu cheamă-L pe Isus Hristos
La El sunt toate cu putință”.

De-atunci am mai întâmpinat
Furtuni și valuri și probleme
Trecându-le am realizat
Că n-am de cine a mă teme

Catargul Sfânt, cum alte nu-s
Purtând corabia pe mare
E crucea Domnului Isus
Puternică, biruitoare.

Prin toate câte m-ai trecut
Și Doamne, câte mă vei trece
Oricât ar fi de neplăcut
Tu lângă mine vei petrece.

Vârtejul Tău vine precis
Când programată-i încercarea
Dar uneori mai e trimis
Numai să curețe cărarea.

Furtuni au fost. . și-or mai veni
Ea ne găsește și ne-ncearcă. .
Mereu de stânci ne va lovi
Zdrobindu-ne a vieții barcă.

Cuvântul Tău e încercat
Și vrednic de luat în seamă
Și eu în el stau ancorat
Prin el Î-mi spui mereu: ”N-ai teamă!”. .

Pe mulți furtuna i-a lovit
Și scufundați au fost în valuri
Iar viața lor li s-a sfârșit
Pierzându-și orice idealuri.

Căci au plecat fără Isus
Vâslind foarte grăbiți ‘nainte
Și n-au luat. . oricât le-a spus. .
Nimic din lucrurile sfinte.

Păreau că sunt de neclintit
Stăpâni pe ei, în siguranță. .
Dar când furtuna s-a ivit
Le-a măturat orice speranță. .

Să știți, furtuna e pe drum
Și multe vieți le amenință
Căci nu se poate nicidecum
Să reușești fără credință.

Aș vrea la cât mai mulți să spun
Că Domnul încă mai iubește
Că încă iartă, încă-I bun
Și astăzi. . încă mântuiește.

De ce nu vrei ca să-L primești
Mântuitorul azi te cheamă
El te îndeamnă să-ndrăznești
Căci doar mergînd cu El. . n-ai teamă.

Daniel Hozan

Să-L chemi

Să-L chemi și s-aștepți ajutoru-n tăcere;
De porți vreun jug pe grumaz să nu plângi,
Te roagă fierbinte și mila I-o cere,
Dar propria vrere-naintea-I să-ți frângi!

În barca ta cheamă-L când vântul și marea
Îți stau împotrivă și-i greu să vâslești,
Când nori plumburii îți întunecă zarea
Și nu vezi limanul, oricât te trudești…

Mai cheamă-L pe Domnul și-n ceasul din noapte,
Când nu ai Lumină și focul e stins,
Prea des pleci urechea la vitrege șoapte,
Iar duhul tău geme și zace învins.

Să-L chemi când îți pare povara nedreaptă,
Când singur duci crucea și spinii și-amarul,
Când frații trădează, știind ce te-așteaptă
Și nu-i vis urât, aievea-i coșmarul…

Să-L chemi cu privirea spre cer ațintită,
El vede și ceea ce nu-i la vedere,
E-aproape de inima frântă, zdrobită,
El poate să-ți dea înnoită putere!

Olivia Pocol

„Dacă cineva voiește să vină…”

Motto: „”Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis:
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia
crucea și să Mă urmeze.””Amin! Marcu 8:34.

Și-a chemat Isus odată
Ucenicii să se adune
Împreună cu norodul
Să audă ce le spune,

Ca fiecare să priceapă
Și apoi să reflecteze
Ce va trebui să facă
Dacă vrea să Îl urmeze.

Când s-a adunat norodul –
În Scriptură este scris
Că Isus, spre-nvățătură
Celor adunați le-a zis:

„Dacă cineva voieste
Ca să vină după Mine,
Trebuie ca mai întâi
Să se lepede de sine.

Să își ia crucea pe umeri –
Orisicat ar fi de grea,
Și abia atuncea poate
Să Mă urmeze dac-o vrea.

Or, omul caută-n plăceri
Sufletul să și-l dezmierde,
Dar ce folos poate să aibă
Dacă viața și-o va pierde?

Fiindcă oricine pe lume
Se va rușina de Mine
Și de-ale Mele cuvinte
Alergând pe căi străine,

Mă rușinez și Eu de el
Când va fi chemat odată
În Fața Tronului Ceresc
Pentru dreapta judecată.

Însă cine-și pierde viața
În aceste vremuri grele,
Și, încă din pricina Mea
Și a Evangheliei Mele,

Acela și-o va mântui
Și va veni răsplătirea,
Fiind statornic în credință
Moșteni-va nemurirea.

Că cine Mă mărturisește
În fața omului lumesc,
Pentru el dau mărturie
În fața Tatălui ceresc.

Adevărat vă spun că unii
Dintre cei aici de față,
Nu ajung să guste moartea
Ci, au să rămână-n viață

Până vor vedea ei însăși
Sus pe nori în nalta zare
Pe Fiul omului venind
Cu slavă și putere mare.

Și cine crucea și-a purtat-o
Lepădându-se de sine,
El va fi luat de îngeri
Și va fi pe veci cu Mine.”

Doamne, dă-ne Tu putere
Și întărește-ne în toate
Să putem să purtăm crucea
Îngreunată de păcate,

Fără a ne plânge întruna
Că drumul Crucii este greu…
Și dacă inima-i curată
Vom vedea pe Dumnezeu!

Ioan Vasiu 

Și eu… și tu

Și eu și tu de-atâtea ori
Ne zbatem între da și nu
Agonisind mereu valori
Deși noi suntem trecători
Și eu… și tu.

Deși noi suntem diferiți,
Căci astfel Domnul ne făcu
Dar suntem oare fericiți?
Sau tot mereu nemulțumiți?
Și eu… și tu.

E drept că am căzut și noi
Atuncea când Adam căzu
Și până-n ziua de apoi
Eram lipsiți de Slavă, goi
Și eu… și tu.

Dar Dumnezeu, ce minunat!
În planul Său așa făcu
Ca omul aspru condamnat
Să poată fi eliberat
Și eu… și tu.

Păcatu-întregii omeniri
Pe Fiul Său întreg căzu
Iar noi prin fapte și gândiri
Luat-am parte la loviri…
Și eu… și tu.

Plătind pentru a nost’ păcat
Isus ca jertfă se dădu
Prin sângele nevinovat
Oricine poate fi salvat
Și eu… și tu.

Din zori de zi când ne trezim
Alegem între da și nu
Însă de-am ști să-I mulțumim
Pentru tot Harul ce-l primim
Și eu… și tu…

Dacă adânc am medita
La șansa ce ni se dădu
Plecându-ne la Crucea Sa
Din inimă I-am spune –Da!
Și eu… și tu.

Și n-am mai merge liniștiți
Pe drumul spre pierzare… nu!
Ci-am alerga neobosiți
Spre Cer… de-un Duh călăuziți
Și eu… și tu.

Și când Isus va apărea
Ce mântiurea ne-o dădu
Vom fi și noi la masa Sa
Și-o veșnicie vom serba
Și eu… și tu.

Daniel Hozan

Mulțumește-i Domnului

Mulțumește-i Domnului
Necurmat și zi și noapte.
Când cuvinte n-ai să-I spui,
Mulțumește-I, soră, frate!

* Mulțumește-I pentru cruce,
Pentru-acei care ți-o fac,
Căci în cer nu poți ajunge
Fără cruce, frate drag. *

Lasă-l pe Șimei să arunce
Cu țărână cåt va vrea.
Nu tăia deloc din cruce,
Poart-o chiar dacă e grea.

Când vorbit ești pe nedrept,
Stai cu fruntea aplecată.
Taci și rabdă înțelept,
Să nu pui mâna pe piatră.

Nu-arunca și tu ca ei,
Săgeți care străpung și dor.
Când te blastămă Șimei,
Să-ți pui inimii zăvor.

Poate-i pus de Dumnezeu,
Să-ți tocească răbdarea.
Răsplătește-i, dragul meu,
Cu tăcere, cu iertarea.

Îngrămădind cărbuni aprinși,
Ți-l faci prieten din dușman.
Nu cunoaștem îndeajuns,
Ce-are Dumnezeu în plan.

Poartă-ți crucea în tăcere,
Și sărut-o strâns, la piept.
Ea e singura avere
Chiar de mergi spre cer încet.

*Mulțumește-I, rabdă spinii,
Toate au în viață un rost.
Nu poți fi plăcut ca și crinii,
Fără să plătești un cost. *

Sfinte Tată, Îți mulțumim
Pentru-acei ce cruci ne fac,
Ne ajută să-i iubim,
Ca să-Ți fim mereu pe plac.

Dă-ne atât cât putem duce,
Nu ne da peste puteri,
Ca să nu cădem sub cruce,
Vrem s-ajungem toți în cer.

Iar atunci când nu-nțelegem,
Și povara greu apasă,
Voia Ta vrem să alegem,
Că-i plăcută și frumoasă!

Iany Laurenciuc  

Cînd ai în piept izvoarele iubirii

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți preschimba durerea-n bucurie
Și cuceri o mie de vieți.

Poți spune nu invidiei și urii
Cînd se bufnesc, străini, la ușa ta
Și în vrăjmașul crîncen ce te ceartă,
Vezi fratele ce te-o îmbrățișa.

Vezi totdeauna cum că masa-i plină
Chiar dacă ai doar doi posmagi muiați,
Ești plin de dor să te împarți cu-oricine
Și-ai tăi la masă toți sunt săturați,

Aștepți pieziș ca-n orice primăvară
Să semeni bobul bun și potrivit,
Să-aduci în lumea care te-nconjoară
Culoarea cea mai dulce de privit,

Să spui la toți, și la vrăjmaș, și frate—
„Credința căpătată în Christos
E singura podoabă ce te face
Mereu mai tînăr, veșnic și frumos.”

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți crucea să o duci cu demnitate
Iluminînd o mie de vieți.

Mihai Ghidora 

„Iata mama Ta!”

Text: loan 19:25-30

Fiii ei se scoală si o numesc fericită.” Proverbe 31:28.

Fiul lui Dumnezeu atarna pe crucea romană. Trupul Său fusese bătut cu brutalitate, iar spiritual era despărţit de Tatăl. Cu toate acestea, Şi-a adus aminte de mama Sa. Interesul pentru binele ei nu s-a pierdut în agonia acelei crize. Prin cuvintele „Iată mama ta”, a încredinţat-o în grija ucenicului iubit, loan. Exemplul Său ne arată importanţa de-a ne onora şi de a îngriji de mamele noastre.
Iată mama tal Adu-ţi aminte şi priveşte în ochii ei iubitori, ascultă dulceaţa vocii ei, fiorul chiar şi al unei singure mangaieri a mainii ei tandre. Adu-ţi aminte de îngrijorarea ce-i înnoura faţa atunci cand necazurile ţi-au ieşit în cale şi ce frămantare îi cutremura fiinţa atunci cand aveai cea mai mică durere. Vei forma multe prietenii dragi, dar nu vei mai avea niciodată acea iubire inexprimabilă care să se reverse împrejurul tău, cum ea a fost în măsură să ţi-o dea.

Ingrijeşte-ţi mama pană cînd vei mai avea cel mai preţios dar din cate pot fi în lumea aceasta. Iată mama ta! învaţă din exemplul ei binecuvantat. Învăţăturile şi călăuzirea ei din cămin modelează şi şlefuieşte caracterul copiilor ei.
Iată mama ta! Priveşte spre ea cu acelaşi motiv cu care Isus i-a spus lui loan – dăruieşte-i grija şi poartă de grijă nevoilor ei. Ea merită mult mai mult decat pot să-i dea darurile şi cuvintele tale. Ea trebuie să aibă afecţiunea, atenţia şi înţelegerea ta. Azi întoarce-te cu mulţumiri si laude spre Dumnezeu pentru mama ta!                                                      – H.G.B.

Eram copil cînd i-am ştiut iubirea;
Ani grei trecură, şi-i la fel simţirea.
Cu dor, Isuse, şoptesc iubitul nume,
Asemeni mamei nu-i nimenea pe lume. ” 
– Anonim

Mama ta te-a crescut, nu uita de ea

Painea zilnica

Din pricina Pastelor

Text: 1 Corinteni 15:1-20

Dar acum Cristos a înviat din morţi, parga celor adormiţi.” 1 Corinteni 15:20

Cristos a înviat! Ce mesaj schimbător de vieţi conţin aceste scurte cuvinte! Oamenii cărora le scria apostolul Pavel această epistolă ştiau acest lucru, dar unii din ei nu captaseră adevărul că prin învierea Sa, Cristos îi asigură pe toţi credincioşii Săi că vor învia şi ei în trup.
Acest adevăr a fost deosebit de mangaietor pentru o femeie, pe nume Frieda Barkman, după ce fiul ei adoptiv.Vernon, în varstă de 15 ani, a fost omorat într-un accident.
Temandu-se că va fi curand uitat de către cei mai mulţi din prietenii săi, ea a început să le scrie cu multă insistenţă, sperand ca în felul acesta, le va păstra vie memoria fiului ei. Apoi, deodată şi-a dat seama că ea n-are nevoie să mai facă aceasta. Vernon era încă viu. Nu îşi încetase existenţa. El se va întîlni din nou cu toţi prietenii lui. De unde ştia? Iată răspunsul ei: „Datorită Paştelui. Pentru că la ultima noastră rugăciune în familie, el s-a rugat: „Iţi mulţumesc, Doamne, Dumnezeule, că sunt copilul Tău”.


Rareori mă gîndesc la toţi bunicii mei, la unchi şi mătuşi şi la mulţi alţii ce au plecat din lumea aceasta. Cat de repede uităm noi! Cat de repede vom fi uitaţi, după ce-am plecat. Dar acesta nu este un lucru de care trebuie să ne îngrijorăm. Datorită Paştelui, ştim că noi, creştinii, ne vom întîlni din nou de partea cealaltă. In trupurile de slavă ne vom îmbrăţişa unii cu alţii din nou. Datorită Paştelor, orizontul este strălucitor! Viaţa poate părea deprimantă, dar nu este – nu pentru un copil al lui Dumnezeu! Datorită Paştelor, Cristos trăieşte, şi noi vom trăi.  – H.V.L.

Zburăm acum spre locul în care Cristos
Cu drag ne conduce spre cerul frumos.
Ca Isus trăi-vom învierii misterul;
A noastră e crucea, mormantul şi cerul. ”   – Wesley

învierea lui Cristos este mugurul promisiunii – învierea noastră este floarea împlinirii ei

Painea zilnica

Increde-te in Dumnezeu!

Text: Psalmul 37:21-25

Da, mă va ucide…dar Unii voi apăra purtarea în faţa Lui „Iov 13:15

Am citit recent cele scrise de Allen Gardiner, despre un misionar care a murit în Africa de Sud din cauza unor boli şi a foamei. Referinţa atenţiona pe cititor să citească promisiunea lui Dumnezeu că El va da hrană celui flămînd (Ps. 37:19, 25; 146:7). Ea a spus: „Dacă nu le credem pe acestea, atunci oare nu ne putem îndoi şi de celelalte promisiuni pe care le-a făcut?” O întrebare bună!
Într-un articol cu acelaşi subiect, Stanley Baldwin dă trei răspunsuri parţiale la această întrebare. In primul rand, oamenii sunt cei ce falimentează si nu promisiunile divine. In al doilea rand, unele promisiuni sunt spirituale şi nu trebuie luate literal. În al treilea rand, unele „promisiuni” sunt afirmaţii generale ale unor fapte, sau se adresează altora. Ele nu sunt garanţii personale. Aceste răspunsuri poate că se aplică în unele cazuri, şi de aceea trebuie să studiem Scripturile cu umilinţă, încrezîndu-ne în Duhul lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi în vederea revendicării unei promisiuni. „Dar, chiar cînd fac astfel, spune Baldwin, încerc să-mi centrez credinţa în Cel ce promite şi nu în promisiune. Este o mare dife-
renţă.”

Ne putem încrede întotdeauna că Dumnezeu va acţiona din dragoste, dar El este şi atotcunoscător şi poate face excepţii de la unele din regulile generale. David n-a ştiut nimic despre Allen Gardiner atunci cînd a scris: „…n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi painea” (Ps. 37:25).
Asemenea întâmplări nu trebuie să ne distrugă credinţa. Cel ce face promisiunile merită toată încrederea. El este suveran.. A-I lăsa loc pentru a acţiona sau a ne abţine de la acţiune ne deschide calea unui nou nivel de a ne încrede în Dumnezeu în orice circumstanţă – chiar şi atunci cand pare că promisiunea Sa a falimentat.   – D.J.D.

Şi dacă-ntrebi cum e credinţa
Ce m-a suit prin anii grei,
Priveşte-mi urmele şi crucea
Şi-ai să-nţelegi răspunsul ei.  ”        – Traian Dorz

Cand o promisiune pare că falimentează, putem, totuşi să ne incredem în Cel ce promite.

Painea zilnica

Pe urmele lui Isus

Text: Luca 23:26-46

Dacă nu găseşti nici o cale de ieşire, încearcă privind în sus!

In multe părţi ale lumii, oamenii sînt puşi să aleagă între învăţăturile lui Karl Marx şi ale lui Isus Cristos. Nu vreau să spun că sînt puşi să aleagă între comunism şi capitalism. Alegerea trebuie făcută între a-l lua de conducător pe Karl Marx, care L-a respins pe Dumnezeu şi Biblia, sau a-L primi pe Cristos ca Mîntuitor şi ca exemplu.
Să-i comparăm pe cei doi. Karl Marx, omul care a scris „biblia” comunismului, nu a posedat puterea de a-i salva pe oameni din păcatele lor şi nici nu a avut caracterul unui exemplu potrivit. Biografii săi, chiar şi cei care simpatizează cu comunismul, foloseau termeni ca: „izolat şi ostil”, „iritabili” „insensibil,” „gelos şi suspicios”, pentru a-l descrie. In toată gîndirea sa, n-a avut loc pentru concepte ca: Dumnezeu, puritate, dragoste şi blîndeţe. N-a avut nici o speranţă pentru cer.


Cît de diferit este Isus Cristos! A fost bun – chiar cu oameni demni de dispreţ cum au fost vameşii şi femeile stricate. A luat copilaşii în braţele Sale. S-a atins de leproşi şi i-a vindecat. S-a rugat pentru duşmanii Săi. A fost un fiu atît de devotat mamei Sale încît atunci cînd a fost pe cruce, a încredinţat-o lui loan pentru a avea grijă de ea. A vorbit cu dragoste tîlharului atîrnat pe crucea de alături de El. Dar mai mult decît atît, din pricina vieţii sale desăvîrşite, a morţii ispăşitoare, şi a învierii glorioase, a adus mîntuirea tuturor celor ce cred în El. Numai Isus Cristos, poate aduce iertarea păcatelor. El, numai El ne poate aduce transformarea interioară a vieţilor noastre. Nimeni altul nu merită să ne fie exemplu. Să-L urmăm pe Cristos!   – H.V.L.

Isus mi-e bunul Salvator
Şi salvator, „Isus” înseamnă;
Pe drum îmi e conducător
Prin lumea rece şi profană.„- Stevens

Nimeni din cei care îl urmează pe Isus nu se poate rătăci.

Painea zilnica