N-a fost jertfa în zadar

N-a fost jertfa în zadar
Ci-a deschis era de har
(Spune Cartea foarte clar)

Sacrificiu-a fost suprem
Și de-aceea azi putem
Bucurii din Cer s-avem.

Fiul Omului, Hristos
A fost sfânt nu păcătos
S-a jertfit s-avem folos.

Din lemn a fost crucea grea
Și-a purtat povara mea
Și-a purtat-o și pe-a ta.

A purtat și-al meu păcat
Când a fost crucificat
Și spre Rai m-a îndrumat.

Biciuit, scuipat, bătut
El tot timpul a tăcut
O! Ce tare L -a durut!

Când pe cruce-L răstigneau
Unii mult se delectau
Cu vorbe-L batjocoreau.

Mâini străpunse cu piroane
Folosind grele ciocane
Cu metode inumane.

El pe toate le-a răbdat
Și cu Cerul ne-a-mpăcat
Fie-n veci glorificat!

Jertfa în zadar n-a fost
Dar s-a dat supremul cost
Spre-a avea sfânt adăpost.

A fost plan din Cer; o știm
Necurmat Îl prețuim
Pe-al nostru Păstor sublim.

George Cornici

Cine-ar putea să învrăjbească?

Cine-ar putea să învrăjbească
Iubirea dintre noi Isus
Și ce-ar putea să mă oprească
Să-Ți cânt din zori până-n apus

Cine-ar putea să mă despartă
De Tine-n viață Domnul meu
De Harul ce mereu mă iartă
Și dragostea-Ți de Dumnezeu

Ce m-ar putea ține departe
Aici de bunătatea Ta
Când Tu-ai ales să mergi la moarte
Demult, pentru salvarea mea

Și cine ar putea-nțelege
Ce foc divin îmi arde-n piept
Când eu Te preamăresc ca Rege
Și cu atâta dor Te-aștept

Cine-ar putea să-mi stea-mpotrivă
Când eu alerg spre crucea Ta
Și ce-ar putea ține captivă
Dorința-mi, de-a Te lăuda

Nici foamea poate și nici setea
Nici sabia nici ura grea
Nu va putea rupe pecetea
Ce-ai pus-o pe inima mea

Nimic nu ar putea să stingă
Jarul ce-n suflet mi-ai adus
Și nici vreun rău să mă atingă
Când stau pe brațul Tău Isus.

Puiu Chibici 

În marea uitării…

În marea uitării au fost aruncate
Trăiri ce n-au fost de Cer aprobate
Și-așa s-a creat în noi transformare
Când răspuns-am la a Tatălui chemare.

Cuvintele Lui ne-au atins făptura
Să cunoaștem Cine-a creat natura
Să nu mai rătăcim pe cărări străine
Să ne-atașăm de Cel ce poate s-aline.

A fost aruncat în marea uitării
Tot ce n-avea semnul binecuvântării
Iar azi pășim cu avânt spre Slavă
Nu mai vrem nici zgură, nici pleavă.

Îngropate sunt îndemnuri din fire
Făcându-se loc pentru sfânta slujire
Și astfel s-a făcut schimbare totală
Suntem ucenici în cereasca Școală.

Apuse sunt zile de necredință
Știm ce scop are o suferință
Știm că-n marea uitării-au fost duse
Fapte ce-n sfințenie nu-s incluse.

Minunea Salvării zilnic o trăim
De-al nostru crez, nicicând, nu ne despărțim
Cu sângele crucii trecutul e șters
Știm unde sfârșește al nostru mers.

Când răspuns-am la a Tatălui chemare
Simțit-am în noi răscumpărare
Trăiri ce n-au fost de Cer aprobate
În marea uitării au fost aruncate.

George Cornici

23 Februarie

 „Ia-ți crucea și urmează-mă.” Marcu 10:21

Nu trebuie să-ţi construieşti singur crucea, deşi necredinţa este un tâmplar foarte bun. Nici nu ţi se permite să-ţi alegi singur crucea, deşi egoismul ar fi bucuros să fie domn şi stăpân. Crucea este pregătită şi adusă de dragostea divină, şi tu trebuie s-o accepţi bucuros. Trebuie să-ţi iei crucea şi s-o porţi ca pe o povară care ţi se cuvine, nu să stai şi să te plângi. In noaptea aceasta Isus te invită să-ţi pleci umărul sub jugul Său uşor. Nu să te uiţi la El bosumflat, nici să baţi din picioare de nervi, nici să cazi disperat şi nici să o iei la fugă de frică. Poartă-l ca un adevărat urmaş al lui Isus. Isus a fost un purtător al crucii; El ne conduce pe calea durerii.

Cu siguranţă că nu ţi-ai putea dori o călăuză mai bună. Şi dacă El a purtat o cruce, ce povară mai nobilă ţi-ai putea dori? Via Crucii este drumul siguranţei; nu te teme să calci pe cărările sale spinoase. Prea iubitule, crucea nu este făcută din puf şi nu este învelita în catifea. Este grea şi împovărează umerii, dar nu este o cruce de fier, deşi temerile ţi-au pictat-o în culorile fierului. Este o cruce de lemn, şi omul o poate duce, fiindcă Omul Durerii a purtat-o cel dintâi.

Ia-ţi crucea şi, prin puterea Duhului Sfânt, o vei iubi atât de mult în curând încât, asemeni lui Moise, nu vei schimba „ocara lui Christos” pentru „toate comorile Egiptului” (Evrei 11:26). Aminteşte-ţi că Isus a dus-o, şi ţi se va părea mai uşoară; aminteşte-ţi că va fi urmată de o coroană, şi gândul gloriei viitoare va lumina greutăţile prezente. Fie ca Domnul să te ajute să te pleci în faţa poruncilor divine înainte de a adormi, şi astfel mâine dimineaţă îţi vei putea purta crucea cu deplina supunere pe care trebuie s-o arate urmaşii Celui răstignit.

C.H. Spurgeon

Creștinul

A fi creștin, nu-i doar un nume,
Ce împrumut tu l-ai luat,
A fi creștin, înseamnă mersul,
Cu Cel de care alții s-au lepădat.

A fi creștin, nu-i eticheta
Ce are scris cu cod de bară,
A fi creștin, înseamnă setea,
Pentru Isus, și Sfânta Țară !

A fi creștin, nu-i amăgirea
Că poți să faci cam ce dorești,
Să zbengui după pofta lumii,
Să fii și-n slăvile cerești.

A fi creștin, nu-i doar reclamă,
Nu e un brand, sau un partid,
Nu-i propagandă ce aspiră
Să poți să ajungi în cer, rapid .

A fi creștin, înseamnă crucea,
Și jugul care vrea Isus,
Să îl purtăm cu vehemență,
Spre gloria Patriei de Sus !

A fi creștin, e învierea
Ce-ai înviat din morți cândva,
A fi creștin, nu-i o rușine,
Isus, să fie-n viața ta !

Creștinătatea, nu-i profitul
Ce umple-atâtea visterii,
Nu sunt giganții ce se înalță,
În aur și bijuterii.

A fi creștin, înseamnă rugă,
Înseamnă lacrimă, suspin,
E bătălia întunecoasă,
Către un cer mult mai senin !

A fi creștin, nu-i doar un nume.
Nu-i hram de îmbuibări fără folos,
A fi creștin, înseamnă una;
Lumină pentru lume, și sare în Hristos !

Viorel Balcan

Iarta-ma

De-atatea ori ma plang ‘naintea Ta
Ca mi se pare crucea mea prea grea,
Si o tarasc in sila dupa mine
Cu multa-amaraciune si suspine.

In jurul meu zaresc atatia frati
Ce-si poarta crucea lor ingenunchiati;
De sub povara ce ii copleseste,
Un cant de multumire izbucneste.

Ma uit la crucea lor, la crucea mea,
Si mi-e rusine a le compara;
Eu, sprinten pot sa merg, dar cu cartire,
Iar ei, cazand sub ea, cu multumire.

Sub crucea mea ingenunchez si eu;
Imi pare rau, ma iarta, Domnul meu,
Caci mi-ai lasat cea mai usoara cruce
Si vreau cu bucurie a o duce.

Anca Winter 

An de îndurare

Iti mulțumesc iubitul meu Părinte
Că ne-ai purtat și-n acest an cu milă,
Ți-ai reînnoit nemărginita bunătate
Din răsărit până-n apus de ziuă.

Ne-ai dăruit după cum și promisa-I
Prin Sfântul Tău Cuvânt dumnezeiesc,
Pâinea de fiecare zi ce satură ființa,
Dar și din Pâinea vieții, belșug de har ceresc.

Ai pus balsam divin când rana sângera,
În noaptea plânsului și a durerii.
Ne-ai fost Apărător, când vântul șuiera,
Nu ne-ai lăsat ca pradă întristării.

Ai ascultat strigarea, dar și suspinu-n rugă,
Te-ai aplecat cu inimă de Tată,
Și lacrimi de mâhnire au încetat să curgă,
Când Ți-am simțit iubirea neclintită.

Ți-am revăzut puterea fără margini
Când munții neputinței I-ai sfărâmat,
Când de pe umerii sleiți şi singuri
Povara suferințelor ai ridicat.

În clipa când răpus de sulița-ndoielii
Nu mai știam ce cale să apuc,
Lumina Feței Tale mi-a readus lumină
Să pot și altora speranța să aduc.

Ne aplecăm smeriți la crucea Ta, Isus
Recunoscând că Tu ești Suveran
Îți mulțumim de harul, cel revărsat de sus
Acum, aici, l-acest sfârșit de an.

Un an de îndurare, ce merite-am avea?
-nimic! . . , noi lutul prelucrat de Tine.
De-aceea, Te rugăm în Har a ne păstra
Și-n anul nepătruns și tainic care vine!

Alexandra C. S.

Obiceiuri sfinte

Mă deprind s-alerg întruna către cer, neobosit!
Mă deprind să-L văd pe Isus în cel slab și părăsit
Mă deprind să fiu în lipsuri și în bogății la fel
Mă deprind ca să port crucea, să am chipul ca și El.

Mă deprind să gust bucate tot mai tari din mâna Sa
Ca să am puteri destule și în vânt și-n noaptea grea
Căci un prunc aș fi atunci când doar lapte-aș folosi
Nu aș crește în statură de cu el m-aș tot hrăni.

Mă deprind să joc la oaste după sfinte rânduieli
Să trăiesc tot adevărul neatins, fără tocmeli
Mă deprind ca să Te laud de acum, din neam în neam,
Pentru ce mi-ai dat, Isuse, dar și pentru ce nu am!

Imi deprind și mintea, Doamne, ca să vadă calea Ta
Să deosebească-ntruna binele de calea rea
Îmi deprind deci azi gândirea prin dese-ntrebuințări
Să-nțeleg tot ce e bine, întărit de-ncredințări.

Mă deprind să îmi formez obiceiuri sănătoase
Trupul să mi-l țin în frâu și să-i dau hrană mănoasă
Mă deprind ca să ajung cel dintâi în fapte bune
Doamne, sfinte obiceiuri în a mea inimă pune!

Căci nu pot să duc războiul fără sfântă disciplină
De aceea, dragă Tată, te rog, dă-mi puteri, lumină!
N-aș putea să fac acestea fără ajutorul Tău,
Căci Tu îmi deprinzi în luptă mâinile, sufletul meu!

Fă-mă, Doamne, o lumină, sfânt, mereu disciplinat
Cugetul să-mi fie-ntruna curățit și transformat
Dă-mi puteri sa port în gându-mi gândul care-a fost în Tin’
Lupta mea, pe a Ta cale, după rânduieli s-o țin!

Filipeni 4:11-13
„Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”

Camelia Stîngaciu 

Numai în prezența Ta

Numai în prezența Ta
Sunt fericiri de nedescris
Și crucea o putem purta
Pe calea către Paradis.

Părinte, ești cu noi oricând
Să ne conduci, să ne păzești
S-alini când Tu ne vezi plângând,
Să dai simțiri dumnezeiești.

Pe drum prezența Ta e far
Să nu ne pierdem prin deșert,
S-adgucem roade în hambar
(Să fie plin și nu un sfert).

Ne însoțești oriunde-am fi
Prin arșițe și grele ploi
Trimiți minuni nu utopii
Căldură faci din ce e sloi.

Cu Tine fericiți suntem
Nicicând nu ne vei părăsi
C-așa să biruim putem
Când grele valuri vor sosi.

Nu suntem singuri niciodat’
Lumină e prezența Ta
Mereu vei fi glorificat,
Mereu ‘naintea Ta vom sta.

George Cornici

Poartă-ți crucea ca Isus

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Matei 16:24.

Poartă-ți crucea în tăcere, cere răbdare s-o duci
Nu te pierde în durere, când drumul spre Casă-l urci.

Poartă-ți crucea cu iubire, și iubește cu jertfire
Jertfește-te ca Isus până ai să ajungi sus.

Poartă-ți crucea cu tărie, harul Lui îți e îndeajuns
Să ai în suflet armonie, pacea dulce din Isus.

Poartă-ți crucea în lumină, stai sub candela Scripturii
Când tenebre au să vină, stai sub paza rugăciunii.

Poartă-ți crucea în dreptate căci dreptatea ta-i Isus
Iubește-L până la moarte fiindcă te-a iubit nespus.

Poartă-ți crucea în răbdare să aduci rod răbdător
Tatăl te va curăți să-I fi vas folositor.

Poartă-ți crucea în libertate, nu fii robul nimănui
Fii liber de-orice păcate, glorios spre cer să sui.

Poartă-ți crucea în credință, crede și nădăjduiește
Steagul sfânt de biruință Domnul ți-l făgăduiește.

Gabriela Bucur