Cutremurat e azi pământul

Cutremurat e azi pământul,
Sub tăvălugul de păcate,
Pe marea vieții bate vântul,
Dar încă mai răsună cântul,
Despre iertare și dreptate!

De aceea-i multă tulburare,
Rodul neghinei semănate,
Trăiri sub semnul de întrebare,
Mai este oare vreo salvare?
Mai sunt lumini aprinse-n noapte?

Scăparea noastră întotdeauna,
În mult prea bine, sau la greu,
Nu e nici soarele nici luna,
Nici,  vremea bună, nici,  furtuna,
Ci numai bunul Dumnezeu!

De aceea dacă-ți merge bine,
Sau dacă treci prin încercare… ,
Să nu alegi cărări străine,
Ce înrobesc și-aduc rușine,
Ci tu s-alergi la închinare!

Tăria noastră prin pustie,
Pe drumul strâmt și-anevoios,
Nu-i în desfrâu, idolatrie,
Nici să ne-ntoarcem în robie,
Ci doar în harul lui Hristos!

De aceea de-am primit chemarea,
Și-am fost de Domnul izbăviți,
Să-i înălțăm cu drag lucrarea,
Să-L onorăm cu ascultarea,
În jugul celor mântuiți!

Speranța noastră de schimbare,
Cât mai trăim pe-acest pământ,
Nu-i în sisteme imorale,
Ce aduc blestem, nu îndreptare…
Ci este doar în Duhul Sfânt!

De aceea azi cu stăruință,
Câți vrem un loc în ceruri sus,
Să ne smerim prin pocăință,
Ne ducem crucea prin credință,
Trăim spre slava lui Isus!

Teodor Groza

Reclame

Înălţarea Lui şi unirea noastră cu El

„Pe când îi binecuvânta, S-a desparţit de ei și a fost înălțat la cer.”

Luca 24:51

Noi nu avem nici o experienţă in viaţa noastră care să corespunda evenimentelor din viaţa Domnului Isus de după Transfigurarea Lui. Din acel moment viaţa Domnului nostru a fost o viaţă de mijlocire. Până în momentul Transfigurării El a afişat viaţa normală, desăvârşita a unui om; de la Transfigurare încolo – Ghetsimani, Crucea, Învierea – totul este neobişnuit pentru noi.

Crucea Lui este uşa prin care fiecare om poate intra în viaţa lui Dumnezeu: prin învierea Sa El are dreptul să dea viaţa veşnică oricărui om şi, prin înălţarea Sa, Domnul nostru a intrat în cer şi a lăsat uşa deschisă pentru omenire.

Pe Muntele înălţării, Transfigurarea Lui a fost încheiată. Daca Isus S-ar fi înălţat la cer direct de pe Muntele Transfigurării, S-ar fi dus singur. El n-ar fi fost pentru noi altceva decât o Fiinţă glorioasă. Dar El a întors spatele gloriei şi a coborât de pe munte pentru a Se identifica cu omenirea căzută.

Înălţarea este împlinirea Transfigurării. Domnul nostru S-a întors în gloria Lui de la început; dar El nu S-a întors doar ca Fiu al lui Dumnezeu; S-a întors la Dumnezeu atât ca Fiu al Omului, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum oricine are acces liber direct Ia tronul lui Dumnezeu prin înălţarea Fiului Omului.

Ca Fiu al Omului, Isus Cristos Şi-a limitat în mod deliberat omnipotenţa, omniprezenţa şi omniscienţa, dar acum acestea sunt ale Lui în toată puterea. Ca Fiu al Omului. Isus Cristos are acum toată puterea Ia tronul lui Dumnezeu El este Regele regilor şi Domnul domnilor din ziua înălţării Sale şi până acum.

Oswald Chambers

A murit! A inviat! Un adevar atat de minunat!

Referințe

*
Împărăţia întunericului cu încrâncenare,
Lovea în cel Prea Sfânt, cu înverşunare.
La moarte condamnase lumina vieţii,
Dorea să zdruncine temelia eternităţii.

Lumina fără teamă păşea spre cruce,
Ea ştia că moartea spre care se duce,
E doar un sfârşit spre un nou început,
Va da omului, ceea ce-n păcat a pierdut.

Crucea era preţul salvării din păcat,
De robia păcatului omul să fie eliberat.
La cruce cu sânge semna actul împăcării,
Lumina revărsa harul minunat al iertării.

Satan, cel viclean, se credea învingător,
Dar la cruce înţelese că deja-i pierzător,
Cu dezlănţuită ură încercă o ultimă mişcare,
S-oprească planul mântuirii cu o strigare:

– De eşti Tu, Cel care pe alţii mântuieşti,
Coboară de pe cruce şi chinul să-ți oprești.
Isus în ascultare de Tatăl, dându-se la moarte,
La împlinirea planului mântuirii lua parte.

Atotputernicul Tată privea cu mare durere,
Cum Fiul se frângea sub păcatele mele grele.
Tatăl își întoarse fața, nu putea să privească
Păcatele noastre ce-începură să-l strivească,

Isus în cel mai greu moment s-a simțit părăsit,
– ”Eloi, Eloi, Eloi, lama sabactani?” striga rănit.
În clipa în care știa deja, că totul s-a sfârșit,
Dinainte să-și dea duhul, a zis: – ”S-a isprăvit”

A treia zi, după cum ucenicilor mai înainte a spus,
A înviat din morți, să-i întărească, la ei s-a dus.
Eliberarea omului de sub păcat era începută,
Întunericul pricepea că lupta e deja pierdută.

Lumina este Adevărul, călăuză spre veșnicie,
Isus este Ușa, prin care intri în Sa Împărăție.
De sub puterea morții, prin viața ce și-a dat,
Și-apoi prin învierea Sa, ne-a răscumpărat.

Satan și azi se luptă, să oprească dacă poate,
Din planul de mântuire pe oameni a scoate.
Pune piedici, ispite, căci știe mult prea bine,
Cine află Adevărul, mănâncă a vieții pâine,

Bea din apa vieții, nu piere, este mântuit.
De aceea nu vrea Adevărul să fie descoperit.
Viclean pune la îndoială lumina adevărului,
Ba chiar pune la îndoială și existența răului.

El știe că vremea lui e aproape de sfârșit,
Încearcă să apuce, pe cei ce spre cer au pornit.
Răcnește ca un leu, prada să-și paralizeze,
Să-i tulbure pe străjerii ce stau pe metereze.

Vă cheamă poate ultima oară, Cel Veșnic Viu,
Grăbiți la El, până mai e har și nu va fi târziu.
Veniți la Calvar să găsiți iertarea mult dorită,
Mântuirea cu iubire divină, v-a fost pregătită.

A murit! A înviat! Un adevăr atât de minunat!
Nu refuza iubirea, ce viața pentru tine și-a dat.
Și-n puterea învierii ți-a pregătit o viață veșnică.
Să ai parte de ea, predă-ți azi inima fără frică.

O iubire atât de mare, te condamnă de-o ignori,
Las-o-n inimă să-ți pătrundă cu a veșniciei zori.
Isus Hristos e viu! Cu moartea pe moarte a călcat.
Mântuirea și-învierea noastră la Golgota s-a semnat.

Ciocnirea dintre Dumnezeu şi păcat

El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

I Petru 2:24

Crucea lui Isus este revelaţia judecăţii lui Dumnezeu asupra păcatului. Nu asocia niciodată crucea lui Isus Cristos cu martiriul. Crucea a fost un triumf suprem care a zdruncinat înseşi temeliile iadului. Nu există nimic mai sigur în timp sau eternitate decât ceea ce a făcut Isus Cristos pe cruce. El a repus întreaga rasă umană într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. A făcut din răscumpărare baza vieţii umane, a deschis o cale pentru ca fiecare om să poată ajunge în comuniune cu Dumnezeu.

Crucea n-a fost o întâmplare în viaţa lui Isus: El a venit tocmai pentru ea. EI este „Mielul jertfit de la întemeierea lumii”. Întruparea lui Cristos n-ar avea nici un sens fără Cruce. Fereşte-te să-L separi pe Dumnezeu arătat în carne de Fiul devenit păcat. Întruparea s-a făcut cu scopul răscumpărării. Dumnezeu S-a întrupat pentru a da la o parte păcatul, nu pentru a realiza ceva pentru Sine însuşi. Crucea este evenimentul central al timpului şi al eternităţii, precum şi răspunsul la enigmele acestora.

Crucea nu este crucea unui om, ci Crucea lui Dumnezeu şi ea nu poate fi niciodată înţeleasă prin experienţa umană. Crucea este arătarea naturii lui Dumnezeu, poarta prin care oricare om poate ajunge în unire cu Dumnezeu. Când ajungem la Cruce, noi nu trecem prin ea, ci rămânem în viaţa spre care Crucea este poarta.

Centrul mântuirii este Crucea lui Isus; mântuirea se obţine atât de uşor, deoarece ea L-a costat atât de mult pe Dumnezeu. Crucea este locul unde Dumnezeu se uneşte cu omul păcătos în urma unei lovituri puternice şi unde se deschide calea către viaţă – dar această lovitură a fost asupra inimii lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Susur bland

Cum stăteam căzut pe gânduri
Şi priveam la focul pâlpâind,
Aud deodată afară un vuiet, ca de vânturi,
Şi-n inimă-mi străbate-un susur blând.

Tremurând, şi plin de frică
Mă întreb, ce o fi oare?
De pe ochi, un văl mi se ridică,
Şi-aud în inimă, bătăi uşoare.

Cine eşti, ce vrei cu mine?
Mă trezesc eu întrebând…
Astăzi, vreau ca să cinez cu tine!
Îmi răspunde un glas, atât de blând.

De Mă laşi să intru-n casă
Am, să-ți dau o veste bună,
Cu Mine-n veci vei sta la masă
Ne vom bucura-mpreună.

Aduc cu Mine multă pace
Şi ca o ploaie în pustie,
Din inima ta, Eu voi face
Să curgă un râu, de apă vie.

Dar ce vreau, să-ţi dau Eu ţie
Este mult mai preţios
Vreau să ai, un strop de sânge
De pe crucea lui Hristos.

Auzind eu toate aceste
Dau în casă să-L primesc
Stai, mai am ca să îti dau o veste!
Mai vreau ceva, să îţi vorbesc…

Vreau sa şti, pe această cale,
Vei vărsa şi multe lacrimi
Pe lungul drum al vieţii tale,
Vei avea dureri şi patimi.

De vrei, ca să-Mi slujeşti Mie,
Să lucrezi în via Mea! ?
Întregul iad o să te ştie
Şi va lupta-mpotriva ta,

Urât vei fi, de lumea toată.
Din pricina Mea, prigonit
La fel am fost şi Eu odată,
Pentru ca mult, te-am iubit.

Trudind din greu, pe calea Mea,
Mereu spre Golgota să urci.
Atunci, când cruce-ţi va fi grea,
Eu te voi ajuta s-o duci.

Voi fi cu tine între valuri,
Cu Mine, vei putea să-nvingi.
La dreapta-Mi o sa fii de-a pururi,
De vrei, cu Mine ca să mergi.

Astăzi, dacă auzi glasul Meu,
Deschide uşa pentru Mine.
Şi-n ziua cea măreaţa, Eu,
Voi deschide cerul, pentru tine.

Daniel Borgovan 

Sus pe turn ca Habacuc

Multele-mi păcate, Doamne, le aduc la crucea Ta
Și te rog cu stăruință, ai milă, nu mă lăsa.
Vezi-mi inima zdrobită și-ascultă-mi suspinul meu,
Scapă-mă, te rog fierbinte, Fiule de Dumnezeu.

Tu, prin bunătatea-Ți mare, mai privește către mine,
Și te rog, mai dă-mi putere ca să mă încred în Tine.
Mai întinde-Ți mâna Sfântă și dă-mi mângâierea Ta,
Ca să nu mă pierd pe cale când vine furtuna grea.

Șterge-mi lacrima din geană, vindecă-mi sufletul meu,
Oblojeste-mi a mea rană, căci mă doare foarte rău.
Umple-mi inima cu pace și la piept, Tu să mă strângi
Căci luminița fumegândă, niciodată nu o frângi.

Am credință și nădejde că-mi asculți suspinul meu,
Și rămân încredințat, că lucrezi, Sfânt Dumnezeu.
Nu mă tem, nu mă-ndoiesc, ci aștept cu nerăbdare
Știu că Tu ai să-mi aduci, biruință-n încercare.

De aceea stau în veghe, sus pe turn ca Habacuc,
Ca în vremea încercării, roadă bună să aduc.
Stau în post și rugăciune, mă proștern în fața Ta,
Și aștept plin de credință, biruință-n lupta grea…

Nichifor Nicu 

Părtaş la Ispăşire

„Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos. ” Galateni 6:14

Evanghelia lui Isus Cristos obligă întotdeauna la o decizie a voinţei. Accept eu verdictul asupra păcatului dat de Dumnezeu în Crucea lui Cristos? Mă interesează câtuşi de puţin moartea lui Isus? Vreau eu să mă identific cu moartea Lui, să fiu mort faţă de dorinţa de a păcătui, faţă de lume, faţă de eul meu? Doresc să mă identific atât de mult cu Isus, încât să nu mai fiu bun pentru nimic altceva decât pentru El? Marele privilegiu al uceniciei constă în faptul că mă pot înrola sub Crucea Lui şi aceasta înseamnă moarte faţă de păcat. Tu trebuie să stai singur cu Isus şi să-I spui ori că nu vrei ca păcatul să moară în tine, ori că, indiferent cât te-ar costa, vrei să te identifici cu moartea Sa.

Îndată ce faci acest lucru, cu neclintită credinţă în ceea ce a făcut Domnul nostru pe cruce, te identifici în mod supranatural cu moartea Sa şi vei ajunge să cunoşti, cu o cunoaştere ce întrece orice pricepere, că omul tău cel vechi a fost „răstignit împreună cu Cristos”. Dovada că „omul tău cel vechi” a fost răstignit împreună cu Cristos constă în uşurinţa uimitoare cu care viaţa lui Dumnezeu din tine îţi dă puterea să asculţi de vocea lui Isus Cristos.

Din când în când, Domnul nostru ne lasă să vedem cum am fi dacă nu L-am avea pe El. Acele momente sunt o dovadă a adevărului spuselor Sale: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”. De aceea, baza creştinismului este devotamentul personal şi înflăcărat faţă de Domnul Isus. Noi credem în mod greşit că bucuria primei noastre întâlniri cu împărăţia este scopul pentru care ne-a adus Dumnezeu la El, însă scopul lui Dumnezeu este să înţelegem tot ce înseamnă identificarea cu Isus Cristos.

Oswald Chambers

Incurajare

De esti lovit si crucea te apasa
Nu renunta. Priveste la Isus.
El a promis ca nu te lasa
Isus e Cel ce-ti vine-n ajutor.

De cei din jur cu ura te privesc
Si chiar de fratii tai te-au parasit
Sa nu te clatini. Domnul e cu tine.
Increde-te in El pan’la sfarsit.

E minunat cand esti pe munte
Si-L simti pe El aproape orisicand
Dar sunt si zile cand ajungi in vale
Iar biruinta vei avea rabdand.

Georgiana0711 

Pe lemnul dragostei ne-am întâlnit

Pe lemnul dragostei Ne-am întâlnit
Tu Miel nevinovat, iar eu, călăul
Tu jertfa sfântă care m-a iubit
Eu zbirul ce întruchipam tot răul

Pe Dealul Căpățânii amândoi
Am stat Isuse față-n față
Tu cel mai iubitor Păstor de oi
Eu… cel ce atentam la a Ta viață

Pe via Dolorosa, Tu și eu
Urcam cu gloata cea barbară
Eu blestemând și ocarând mereu
Tu, poticnindu-Te sub grea povară

Pe Golgota Isus Ți-am auzit
Pentru întâia dată vocea
Ca scâncetul de miel adânc rănit
Ce raspâdea, cu toate acestea, pacea

Acolo-n cuie, Tu păreai răpus
Căci sângele-Ți curgea șiroaie
Dar chiar și răstignit tot mă priveai de sus
Și nu cu ură, ci cu-a dragostei văpaie

Să-i ierți o Tată vina lor
Căci vreau cu Tine să-i împac
Șopteai Isus, pătruns de dor
Căci ei nu știu, nu știu ce fac

Am stat atunci cu Tine-n soare
Eu răcorindu-mă căci mi-era sete
Tu copleșit de cea mai grea durere
Primind oțet cu fiere pe-un burete

Smerit stau aplecat Isus de atuncea
Căindu-mă fară ‘ncetare
Îmbrătișând picioarele-Ți și crucea
Și jertfa care mi-a adus salvare.

Puiu Chibici

Punctul central al puterii spirituale

„…Decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos.” Galateni 6:14

Dacă vrei să cunoşti puterea lui Dumnezeu (adică viaţa înviată a lui Isus) în trupul acesta muritor, trebuie să meditezi la durerea lui Dumnezeu. Lasă preocupările personale cu privire la propria ta condiţie spirituală şi, cu un cuget deschis, priveşte la durerea lui Dumnezeu şi imediat puterea Lui va fi în tine. „Priviţi la Mine”, adică fii atent la Sursa obiectivă şi atunci puterea subiectivă îţi va sta la dispoziţie. Noi ne pierdem puterea pentru că nu ne concentrăm asupra a ceea ce trebuie.

Efectele Crucii sunt: mântuirea, sfinţirea, vindecarea etc.. dar noi nu trebuie să predicăm nici una dintre acestea, trebuie să-L predicăm pe Isus Cristos şi pe El răstignit. Vestirea lui Isus îşi va face singură lucrarea. In predica ta, concentrează-te asupra punctului central al lui Dumnezeu şi, chiar dacă, aparent, oamenii nu-ţi vor acorda nici o atenţie, ei nu vor mai fi niciodată la fel. Dacă vin cu propriul meu discurs, cu cuvintele mele, ele nu sunt mai importante pentru tine decât sunt cuvintele tale pentru mine; dar dacă prezint adevărul lui Dumnezeu, tu şi eu ne vom întâlni din nou cu el. Trebuie să ne concentrăm asupra marelui punct al puterii spirituale, Crucea. Dacă eşti mereu în contact cu acel centru unde sălăşluieşte toată puterea, atunci ea se va revărsa în viaţa ta. In mişcările de sfinţenie şi la strângerile unde se pune accentul pe experienţa spirituală se acordă atenţie nu Crucii lui Cristos, ci efectelor ei.

Lipsa de putere a bisericilor este criticată astăzi, şi pe bună dreptate. Unul dintre motivele acestei lipse de putere este că nu ne-am concentrat asupra adevăratului centru al puterii spirituale; n-am meditat suficient la tragedia de pe Calvar şi la semnificaţia Răscumpărării.

Oswald CHAMBERS