Oprește-te!

Oprește-te frate, oprește-te soră
Căci viața te-nvârte, ești prins ca-ntr-o horă
Și-n drumul ce-n față-ți ’nainte e-ntins
În lanțuri, păcate și moarte ești prins.

Te bucuri că-n drum sunt mulți ca și tine
Zidind sentimentul că toate ți-s bine
Dar însoțit de vorbiri mincinoase
Mergi înspre valea cea plină de oase.

Încredințat în ce faci stăteai tot în frunte
Și pe strămoși, învățai pe mulți să îi uite
Și-ai rupt rădăcini și-un trecut glorios
Și-ai rupt și credința în Domnul Hristos.

Prinzând ca din zbor formule și legi
Mândrindu-te tare că multe-nțelegi
Te-ai pus mai presus de toată zidirea
Furând adevărul, furând și mărirea.

Dar fără de știre, de sus de pe stâncă
Aflatu-te-ai prins în groapa adâncă
Nici bani, nici puteri, averi sau mărire
Nu pot să te scape de-a morții pierire.

Dar glasul bunicii, de mare folos
Răsună în minte, să vii la Hristos
Slăvit fie Domnul căci azi mai departe
Duci calea cea bună, ce scapă de moarte.

Grigore Hurdubae

Reclame

Bunătatea Ta

Bunătatea Ta arată ca și o nouă dimineață,
În care mă trezești și raze de lumină îmbracă a mea față.
Bunătatea Ta aduce-ntotdeauna prospețime,
Mă ia din locul prăfuit, mă poartă pe-nălțime. . .
Bunătatea Ta se simte tainic, ca și un fior,
Străbate-ntreagă ființa mea s-astâmpere-orice dor.
Bunătatea Ta se vede, se simte și se știe,
Prin toate vine. . . să-mi arate că-n Mâna Ta sunt vie.

Bunătatea Ta e cea care oprește orice condamnare,
Vindec-a mea inimă de tot ce încă doare,
De tot ce mă împinge să păcătuiesc, să Îți gresesc. . .
Deși m-aud că-Ți spun adesea că încă Te iubesc.
Bunătatea Ta coboară din cer Adevărul, întrupându-L iar în mine:
Tu m-ai creat, Tu m-ai ales, neprihănirea mea. . . e-n Tine.

Anax 

Binecuvântare la nou-născut

A venit printre oameni
în numele Tău, Doamne,
Rebeca Andreea
Binecuvântează azi, să fie cu Tine,
Dă-i viaţă şi povaţă,
Fă să-i fie
zilele senine
şi pline,
fără răul din lume.
Dă-i Cuvânt să îndrume,
şi alege-i Calea, Adevărul
şi Viaţa, c-aceasta-i ISUS,
Cel  căruia-ţi doresc nespus
să-ţi fie sufletul supus
în orice ceas al vieţii ce se-avântă.
Binecuvântează, Doamne, Binecuvântă,
Raza de soare, alintă-o  mereu.
Flori din întregul rozar-curcubeu.
Cântece line şi-n vis, paradis,
şi fără prihană, cu suflet deschis
păşească în viaţă, ocrotită de Tine
ISUSE…
Te roagă părinţi, Te roagă bunici,
Te roagă şi cei ce azi nu-s aici,
Te roagă şi cei mari, şi cei mici.
înălţăm rugăciuni pentru mica făptură
ca s-o  creşti în credinţă şi-nvăţătură!
Binecuvântează părinte Divin
şi umple-ne ruga cu-nţeleptul AMIN!

Mircea Hortensiu Tomus

Autoritatea adevărului

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi.” Iacov 4:8

Este esenţial să dai oamenilor ocazia să acţioneze pe baza adevărului lui Dumnezeu. Responsabilitatea trebuie lăsată în seama omului, tu nu poţi acţiona în locul lui: trebuie să fie actul lui deliberat, dar mesajul evanghelic trebuie să-l conducă întotdeauna pe om la acţiune. Refuzul de a acţiona îl lasă pe om exact unde era mai înainte: dar, o dată ce acţionează, el nu va mai fi niciodată acelaşi. Nebunia unei astfel de acţiuni este cea care stă în calea a sute de oameni care au fost convinşi de Duhul lui Dumnezeu. De îndată ce încep să acţionez, chiar din acea clipă încep să trăiesc: orice altceva înseamnă o simplă existenţă. Momentele in care trăiesc cu adevărat sunt momentele în care acţionez cu întreaga mea voinţă.

Nu lăsa niciodată ca un adevăr al lui Dumnezeu, care a fost descoperit sufletului tău, să treacă fără să acţionezi în lumina lui, nu neapărat în exterior, în viaţa ta fizică, ci în domeniul interior al voinţei. Notează-l cu cerneală sau sânge Chiar şi cel mai slab sfânt, care Îl ia în serios pe Isus Cristos, este eliberat în momentul când trece la acţiune şi atotputernicia lui Dumnezeu se face simţită în viaţa lui. Ne confruntăm cu adevărul lui Dumnezeu, mărtunsim că am greşit, dar ne întoarcem aşa cum am venit; apoi ne confruntăm iarăşi cu el şi iarăşi ne întoarcem, şi tot aşa până când înţelegem că treaba noastră nu este să ne întoarcem înapoi. Trebuie să mergem înainte pe baza unui cuvânt primit de la Domnul şi Răscumpărătorul nostru şi să acţionăm. Expresia Lui: “Veniţi la Mine” înseamnă: “Acţionaţi”. “Veniţi la Mine”.

Ultimul lucru pe care-l facem este să venim: însă orice om care vine ştie că, în acel moment, puterea supranaturală a vieţii lui Dumnezeu îl invadează. Puterea dominatoare a lumii, a cărnii şi a diavolului este paralizată, nu prin actul făcut de tine, ci pentru că acţiunea ta te-a legat de Dumnezeu şi de puterea Sa răscumpărătoare.

Oswald CHAMBERS

Ma-nchin doar Tie, La picioarele-Ti cad -(traducere)

Prin lumea asta cautam placerea
Zacea ascunsa in praf in drum
Argint si aur am vrut in viata
Azi pe genunchi vad ca toate-s scrum.

Deci, …Ma-nchin doar Tie, La-piciorele-Ti cad
Paharul Tau plin este ce-mi doresc
Caci nu e altul la fel ca Tine
Oh, scump Isuse pe Tin’ te iubesc!

Averi si ranguri, mi-au fost promise
‘nainte-mi doar sa le ating
Sunt destramate atatea vise…
Singur in noapte stau si plang.

Totu-i pustiu, doar umbre moarte
Promisiuni multe, goale si seci
Doar Tu Isuse esti a mea “parte”
Esti Adevarul si Viata-n Veci!

Marius Alexandru (traducere libera a cantarii “I’ll worship only at the feet of Jesus”)

I went to visit the shrine of plenty,
But found it stores all filled with dust,
I bowed at alters of gold and silver,
But as I knelt there they turned to rust.

So, I’ll worship only at the feet of Jesus,
His cup alone, my holy grail,
There’ll be no other gods before Him,
Just Jesus only will never fail.

The call of fortune made me a pilgrim,
To journey to things promised us,
But as I climbed the promise faded,
And wind blew lonely all through the night.

So, I’ll worship only at the feet of Jesus,
His cup alone, my holy grail,
There’ll be no other gods before Him,
Just Jesus only will never fail.

Just desert dust and empty shadows,
All promises that turned to lies,
The gods of earth failed and betrayed me,
You alone are truth and life.

Alexandru Marius 

Până când eşti cu totul al Lui

„Fie ca răbdarea voastră să fie un produs finit, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, fără nici un defect.” lacov 1:4

În cazul multora dintre noi, lucrurile sunt în ordine în ansamblu, dar există unele domenii în care suntem neglijenţi. Nu este vorba de păcat, ci de rămăşiţe ale vieţii noastre carnale care ne pot face neglijenţi. Neglijenţa este o insultă la adresa Duhului Sfânt. Nu trebuie să fim neglijenţi în nici o privinţă: nici în modul în care mâncăm sau bem, nici în modul cum ne închinăm lui Dumnezeu. Nu numai relaţia noastră cu Dumnezeu, ci şi expresia exterioară a acestei relaţii trebuie să fie corectă. In final Dumnezeu nu va scăpa nimic din vedere; fiecare detaliu este sub privirea Lui.

În nenumărate moduri Dumnezeu ne va întoarce la acelaşi punct mereu şi mereu. El nu oboseşte să ne întoarcă în acelaşi loc până când învăţăm lecţia, deoarece El lucrează la realizarea produsului finit. Poate fi vorba de impulsivitate – in repetate rânduri, cu cea mai tenace răbdare, Dumnezeu ne întoarce la acest punct. Sau poate fi vorba de o atitudine distrată a minţii noastre sau de un spirit de independenţă din natura noastră. Dumnezeu încearcă să ne arate acel lucru din viaţa noastră care nu este în întregime corect.

În studiile noastre am discutat despre adevărul revelat al Răscumpărării lui Dumnezeu şi inimile noastre sunt complet îndreptate spre El; minunata Lui lucrare din noi ne face cunoscut că, în ansamblu, suntem într-o stare bună înaintea Lui. Acum, ne spune Duhul prin apostolul lacov: “Lăsaţi ca răbdarea voastră să devină un produs finit”. Ai grijă să nu fii neglijent în lucrurile mărunte ale vieţii spunând: “O, pentru moment e de ajuns!” Oricare ar fi problema. Dumnezeu ne-o va arăta cu perseverenţă până când vom fi cu totul ai Lui.

Oswald CHAMBERS

Revelaţia de necontestat

în ziua aceea nu Mă veți mai întreba nimic.” loan 16:23

Când este „ziua aceea”? Când Domnul cel înălţat te face una cu Tatăl. În acea zi vei fi una cu Tatăl, aşa cum este Isus, şi, „în ziua aceea”, spune Isus, „nu Mă veţi mai întreba nimic”. Până când viaţa înviată a lui Isus nu se manifestă în tine ai întrebări despre multe lucruri; apoi, după un timp, descoperi că toate întrebările s-au dus, se pare că nu mai ai nimic de întrebat.

Ai ajuns în acel punct de încredere totală in viaţa de înviere a lui Isus, viaţă care te aduce în unitate perfectă cu scopul lui Dumnezeu. Trăieşti acum acea viaţă? Dacă nu, de ce nu? Oricâte lucruri neclare ar fi în mintea ta, ele nu se vor interpune între inima ta şi Dumnezeu. „în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic” – nu vei mai avea nevoie să întrebi, pentru că vei fi sigur că Dumnezeu va face toate lucrurile după voia Sa. Adevărul din loan 14:1 a devenit starea reală a inimii tale şi nu mai ai întrebări de pus.

Dacă ceva este un mister pentru tine şi se interpune între tine şi Dumnezeu, nu căuta niciodată o explicaţie în mintea ta, caut-o în caracterul tău – acolo este problema. O dată ce caracterul tău e dispus se supună vieţii lui Isus, vei înţelege totul clar şi vei ajunge în punctul in care nu mai există nici o distanţă între Tatăl şi tine. pentru că Domnul v-a făcut una. „în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic.”

Oswald Chambers

Iată, moartea a fost învinsă

Iată, moartea a fost învinsă
Și Hristos A înviat!
Calea Nouă ni-i deschisă
Prin „Mielul ce-a fost jungheat”!

Nu mai e nimic să fie
Un obstacol spre înviere
Și nădejdea aceasta vie
Nu mai are frontiere!

Cu sângele crucii Lui
A șters tot „Zapisul” Legii
De sub ochii Tatălui
Și învrăjbirea fărdelegii.

A scris cu sângele-I Sfânt
Un Zapis nou și minunat,
Pecetluind un Legământ
Care-a șters orice păcat.

Și ne umplem de speranță
Aplecându-ne sub cruce,
Căci Putere și viață
Crucea Lui în noi aduce!

Când ne lepădăm sub ea
Dispar orice bariere
Zdrobite de Dragostea
Ce nu are frontiere.

Da! Când ne-aplecăm sub cruce
Dispar orice bariere,
Că nu-i formă de răscruce
Nici obstacol spre înviere!

Adevărul ne sfințește
Locuind în noi de-acum,
Duhul ne călăuzește
Necurmat pe-al Vieții drum,

Și înfiați prin jertfa Lui,
Fii de drept, moștenitori,
Cântăm – „Slavă Mielului!”
În veci de veci biruitori!

Ioan Hapca

„De vorbă cu Dumnezeu!”

E cert, e sigur,
Cu toții vom pleca!
Nu când, ci cum?
E marea întrebare,
Dar vreau cu orice chip
Prin îndurarea Ta,
Să simt cum învierea
Îmi dă din nou suflare.

„Îmi spui să-nvăț să iert,
Să nu caut răzbunare?”
Și cum îmi fac dreptate
Când milă-mi spui să am?
Și câtă îngăduință
Ai vrea să vezi la mine?
Căci nu sunt sfânt, o Doamne!
Și mulți dușmani mai am.

Dar cum voi știi ce-i adevărul?
Chiar dacă spui că-i scris!
Aici, în cartea ta.
Și ce-am să pot eu face
Când teama mă cuprinde
Că pot afla ceva
Ce nu-i pe voia mea?

Și ce-am să fac atunci,
Când, acceptând scriptura
O inimă haină
Îmi spune altceva?
De unde am putere
Să țin calea cea bună
Când inima-i stăpână
Peste voința mea?

„-Îți dau inimă nouă!”
-Și… Ce-ai să pui în ea?
„-Pe unicul meu Fiu!
Să locuiască acolo,
Prin dragostea ce-ți poartă,
Din ea, vei Învia!”

Gigi Stanciu