Ce vezi, străjerule?

– Ce vezi, sfânt străjer, ne vei spune,
În noapte, sub cer de cărbune?
– Văd visuri ce zac sub zăbrele,
Vin zilele rele și grele.

– Ce vezi tu, străjer, ce ne-așteaptă?
– În lumea nebună, nedreaptă,
Pe rug, adevărul iar plânge,
Sub legi fără noimă se frânge.

– Ce vezi tu, străjer? Nu ne-ascunde
Din taina ce duhu-ți pătrunde,
– Văd cum se destramă speranța,
Pălește-n cei drepți cutezanța.

– Adu-ne, străjer, o solie,
Aprinde în noapte-o făclie!
– Virtutea-i gonită de patimi,
Se umple burduful cu lacrimi.

– Străjer, ce vezi tu mai departe
De vale, de umbre, de moarte?
– Aproape s-a dus noaptea cruntă,
Se-aude cântare de Nuntă!

– Străjer așteptat, dă-ne o veste:
Ce vezi sus, pe creste celeste?
– Zăresc de departe-o lumină!
Și Mirele-i gata să vină!

,,Străjerule, mai este mult din noapte?„ (Isaia 21:11b)

Olivia Pocol 

Stare de urgență

E-o stare de urgență declarată
Și iată, lumea-ntreagă a cuprins
Pe unii presiunea i-a convins
Pe alții frica morții i-a învins
Și-au acceptat alternativa dată.

Trăim de-o vreme starea de urgență
Și mulți s-au conformat și s-au supus
Dictonului care venea de sus
Iar. . întrebări prea multe nu și-au pus
Să afle adevărul în esență.

Prefigurând o altă realitate
Comparativ, ea este mult mai mare
Legată de aspectul ”ascultare”
Ce-i narativul care nu dispare
Cât vor rămâne ființele create.

Căci omu-a fost creat ca să asculte
Dar nu de-un simplu semen, muritor
Ci de iubitul Tată, Creator
Care l-a plămădit cu-atâta dor
Sădind în el valori și taine multe.

Dar cât de schimbător e omul. . iată-l
De la-nceputuri încă din grădină
Călcând voit porunca cea Divină
Căzu… de-atunci Creația suspină
Că bietul om n-a ascultat de Tatăl.

Adevărata stare de urgență
Trăit-a omenirea mii de ani
De la Eden până la Ghetsimani
Ba chiar și-acum atâția sunt sărmani
Cu sufletul pierdut în chintesență.

Păcatul capital: Neascultarea
Împins-a toată omenirea-n jos
Spre Iad, de unde nimeni n-a fost scos. .
Iar fără jertfa Sfântă-a lui Hristos
Nu poate nimeni dobândi salvarea.

Intrând în lume cu a sa prezență
Păcatul orice om a dezbrăcat
De slava lui în care-a fost creat
Și-n haina morții l-a încorsetat. .
Păcatu-n sine-i starea de urgență.

Iar ca să se salveze orice ființă
Chiar Dumnezeu ne-a dat un tratament
Ce vindecă complet și permanent
Așa-l descrie Noul Testament
Și acesta se numește ”pocăință”.

Din starea de urgență ai ieșire
Oricât de tare boala te-a lovit
Și-oricât de mult păcatul te-a strivit
Tu poți să fii salvat și dezrobit
Și să primești în suflet mântuire.

La Dumnezeu e totul cu putință
Și fiindcă-atât de mult El ne-a iubit
Că Preaiubitul Fiu l-a dăruit
Să moară pe o cruce răstignit
Ca noi s-avem salvare prin credință

Oricui cu-adevărat se pocăiește
I se ridică starea de urgență
Primește-a Lui iubire-n abundență
Și tranformat de-a Domnului prezență
Spre Ceruri, sănătos mereu pășește.

Cu sufletul curat și fără mască
De duhul Celui Rău neinjectat
Oricâte vei avea de-ntâmpinat
Pe Sfânta Cale vei ajunge-odat’
Cu Dumnezeu în Patria Cerească.

Dar până-n ziua-ceea glorioasă
Ce în curând se va ivi în zare
Să mai avem credință și răbdare
Lucrând pentru Isus fără-ncetare
Iar când veni-va ne va duce-acasă.

Daniel Hozan

Se merita sa mori

11 noiembrie

Text: Daniel 3:1-25

…sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai…

Daniel 3:18

Daca nu ai o cauza pentru care esti gata sa mori, atunci nu ai
nimic valoros pentru care se merita sa traiesti. Esti de acord?
Am citit recent intr-un ziar o lista a tinerilor din zona noastra care
au murit in timpul Celui de-al doilea Razboi Mondial. Am simtit un
fel de tristete citind numele fratelui meu Corneliu si a catorva
prieteni. M-am gandit la ultima discutie pe care am avut-o cu fratele
meu cand eram amandoi acasa in concediu, inainte de-a pleca peste
hotare. Eram asistent medical si el era tunar pe un bombardier de
joasa altitudine. Ca si cei mai multi soldati, nu se gandea ca va fi
ucis in actiune. Desi stia ca se putea intampla, era nerabdator sa-si
ocupe locul in razboi. Sunt sigur ca mi-ar fi spus ca infrangerea
nazismului si a tuturor relelor produse de el, era o cauza pentru
care se merita sa mori.

Multumesc lui Dumnezeu pentru miile de barbati care le-au
urmat exemplul. Multi dintre noi traim in societati democratice
pentru ca barbati si femei si-au dat vietile pentru a infrange tirania
raului.

Atitudinea jertfitoare de sine pare ca s-a pierdut cu totul azi. Ma
imbolnavesc pur si simplu cand vad oameni demonstrand purtand
pancarte: „Mai bine rosu decat mort”, sau „Nu exista nimic pentru
care sa merite sa mori”. In textul de azi, cei trei prieteni ai lui
Daniel au fost gata sa fie aruncati in cuptorul aprins, decat sa se
inchine dumnezeilor pagani. Pentru ei, adevarul era ceva pentru
care se merita sa mori.

„Intr-o lume a minciunii si a raului, trebuie sa aparam adevarul si
neprihanirea. Esti gata sa mori pentru aceasta?” – H.V.L.

Am o singura viata ca sa-mi dau

Mi-o ia, Isuse, Te rog eu mult.

Sa nu mai am nimica pentru mine,

Ci numai voia Ta sa o ascult.” – Christiansen

Painea zilnica

Sa intelegem Biblia

9 noiembrie

Text: 1 Corinteni 2:6-16

…nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu,

afara de Duhul lui Dumnezeu.

 1 Corinteni 2:11

In servieta in care imi duc Biblia am un mic dosar cu un microfilm
ce reproduce intreaga Biblie. Toate cele 1.245 de pagini cu mai
mult de 773.746 de cuvinte sunt tiparite intr-un patrat cu latura
putin mai mare de 2,5 centimetri! Nu pot vedea nici macar un
cuvant din ea. Nici daca iin filmul la lumina sau daca-l asez pe un
fond inchis la culoare, nu ajuta cu nimic. Cu ochii liberi nu pot sa
citesc. Numai cu ajutorul unui microscop ce mareste pot citi a-
ceasta Biblie.

Nevoia de a furniza o sursa exterioara pentru a citi o reproducere
sub forma de microfilm a Bibliei imi reaminteste de dificultatile pe
care le au unii oameni in intelegerea Bibliei. O, ei n-au dificultati
citindu-i cuvintele, ci nu pot intelege ceea ce spun aceste cuvinte.
Au nevoie de iluminarea puterii Duhului Sfant. Incercarea de-a
prinde intelesul mesajului Bibliei se aseamana cu incercarea de a
citi microfilmul fara aparatul de marire. In 1 Corinteni 2:14, Pavel
ne explica de ce este asa. El spune: „Dar ornul cel firesc nu primeste
lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el, sunt o nebunie; Si
nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste”.
Biblia – indiferent de marimea in care este tiparita – poate fi
inteleasa numai cu ajutorul Duhului Sfant.

Ai cautat ajutorul pentru intelegerea a ceea ce spune Cartea lui
Dumnezeu? Fii sigur ca L-ai acceptat pe Isus ca Salvator personal.
Apoi cere ca Duhul Sfant sa locuiasca in tine si sa-ti reveleze
adevarul ei. El face din Biblie o carte care poate fi inteleasa.- P.R.V.

Nu poti spune: Cunosc tot Adevarul sfant,

Pana nu-L cunosti pe Domnul Isus.

Cand inima si viata de El legate sunt,

Pricepi Cuvantul Lui venit de sus.” – Anonim

Cunoasterea CUVANTULUI VIU
este cheia intelegerii CUVANTULUI SCRIS.

Painea zilnica

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora  

Adevărul Tău deplin

Adevărul Tău deplin
Ne sfințește în chip divin
El ne îndreaptă și ne arată
Calea cea adevărată.

Ca să mergem toți pe ea
În Împărăția Ta
Să cântăm cu bucurie
Căci Biserica Ta-i vie

Duhul Sfânt în noi l-ai pus
Și ne-ai ridicat în sus
În inimă avem izvoare
Ce aduc viața viitoare.

Ele curg spre orșicine
Care prin credință vine
La Domnul Isus Hristos
Care iartă pe păcătos.

El mult a suferit
Pentru noi căci ne-a iubit
Ne-a adus la toți vestirea
Căci El este Mântuirea.

El e calea adevărată
Și Lumina ce ne arată
Adevărul cel divin
Și-n el ne sfințește, amin!

Constantin Sferciuc 

O pasiune pentru suflete

Text: Romani 10:1-13

Fraţilor, dorinţa inimii mele si rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mantuiţi.” Romani 10:1

Incartea lui Raymond C. Ortlund Lord; Make My Life a Miracle (Doamne, fă-mi viaţa o minune), există o povestire despre A.B. Simpson, fondatorul Alianţei Misionare Creştine. Un musafir al familiei Simpson s-a trezit dimineaţa devreme şi dorea să meargă spre birou. A văzut o imagine care l-a mişcat profund. Simpson stătea cu braţele în jurul unui glob pămantesc, îmbrăţişandu-l. Ii curgeau lacrimi pe obraji. Literalmente plangea pentru lumea pierdută în păcat.
Apostolul Pavel a fost greu împovărat pentru mantuirea neamului său evreesc. El exprimă profunzimea acestor sentimente în Romani 9. El scrie: „Spun adevărul în Cristos, nu mint; cugetul meu luminat de Duhul Sfant, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape doresc sâ fiu eu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti” (v. 1-3). Si în textul nostru de azi, el spune: „…dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi este ca să fie mantuiţi”.


Dumnezeu însuşi este cel mai înalt exemplu al dragostei faţă de oameni. „Pentru că atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, câ a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Pavel spune, în Romani 5:8, „Dumnezeu îşi arată dragostea fată de noi prin faptul că, pe cand eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi”. Cat de mult ne preocupă pe noi lumea înstrăinată de Dumnezeu? Ne preocupă destul ca să depunem mărturie? Destul ca să dăm din ceea ce avem? Destul ca să ne dăruim pe noi înşine? Destul ca să murim? – R.W.D.

Iubirea de oameni Te rog să mi-o dai,
Focul dorinţei să-i văd mantuiţi.
Şi-n drumul urcand să-i văd către rai
Şi-n braţul Tău, Doamne, deplin fericiţi. ”  – Tovey

Pasiunea pentru Isus devine curand o pasiune pentru a spune altora despre Isus

Painea zilnica

Răutăți fără măsură

Răutăți fără măsură,
Sunt prin lume semănate…
Bate vânt de dictatură,
Plânge țara și îndură,
Oropsiții cer dreptate!

Lațul de globalizare,
Peste oameni e întins,
Prin metode de înșelare,
Panică și dezbinare…
Parcă binele-i învins…

Mulți se întreabă: E un vis?
E aievea, sau se pare? ? ?
Adevărul e respins,
Se împlinește ce e scris,
De credință lepădare…

Valul răului se înalță,
Lumea spre abis o duce…
Însă Biblia ne învață,
Cine vrea salvare, viață,
Să alerge azi la cruce!

Peste lumea otrăvită,
De un șarpe nemilos,
Se înalță neclintită,
Dragostea neprihănită,
Jertfa Domnului Hristos!

Toată această tulburare,
Prin Scripturi e prorocită,
Cernere și luptă mare,
Să rămână în picioare,
Doar Biserica sfințită!

Fericit e omul care,
Se smerește prin căință,
Pentru vremi de neascultare,
Cere Tatălui iertare
Și primește biruință!

Omule, fii înțelept,
Lasă căi ce duc spre moarte,
Strânge adevăr în piept,
Ține-te de drumul drept,
Ca să ai cu Domnul parte!

Teodor Groza

Când nu-s departe zorii …

O lume la apus se zbate
Urgia la hotar s-o țină,
Nădejdile-s pe rând curmate
Și nu e licăr de lumină.

La orizont sinistre umbre
Au împânzit, tăcut, văzduhul,
Sunt ceasuri de-ntuneric, sumbre
Și-n cei aleși se stinge duhul.

O „lume nouă” se clădește,
Dar pe-o surpată temelie
Căci adevăru-l îngrădește,
Dar noi păstrăm nădejdea vie.

Se-aud pe drum secerătorii,
Iar holdele de-acum sunt coapte,
Nu se-ntrevăd prin beznă zorii,
Dar mult n-a mai rămas din noapte.

Cu vuiet de năvalnic tunet
Prin nori și-un cer deschis ce cântă,
Curând al trâmbiței răsunet
Va anunța că-ncepe-o Nuntă!

Olivia Pocol 

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora