Adevar: Manevrati cu atentie!

Text: Efesem 4:7-16

…credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem, la Cel ce este Capul, Cristos.” Efeseni 4:15

Intr-un articol publicat de revista „Moody Monthly”, intitulat: „Să fim pe deplin cinstiţi”, Calvin Miller îşi aduce aminte de o femeie din biserica pe care o păstorise, care se supărase foarte rău pe el pentru că nu l-a pus pe fiul ei să cante mai multe cantări în biserică. Işi însemnase într-un caiet fiecare ocazie în care Miller a procedat faţă de ea într-un fel care „nu era în spiritul lui Cristos”. Cîteva luni mai tarziu, i-a arătat tot ce-i făcuse, lucruri care o ofensaseră. Miller a spus: „Ceea ce m-a uimit cel mai mult era că lista ei era aproape în întregime adevărată. Nu scrisese nimic ce nu era adevărat, dar ceea ce scrisese nu era deloc amabil”.


Vorbind adevărul fără dragoste poate sluji cauzei răului, fie că o facem cand predicăm sau cand învăţăm pe alţii Cuvantul lui Dumnezeu, cand mustram un credincios, sau cand ne disciplinăm copiii. Adevărul poate fi devastator. Cand este îmbrăcat cu dragoste, atunci el elimină eroarea, zideşte încrederea şi promovează binele altuia. Calvin Miller afirmă: „Adevărul răutăcios strigă ca un învingător. Adevărul iubitor plange că trebuie să-şi confrunte fratele în greşeala lui. Adevărul răutăcios calcă falnic de puterea sa. Adevărul iubitor plînge deoarece corectarea ce i-a fost inspirată va provoca dureri pentru o vreme. Adevărul răutăcios strigă: „Şahmat, eşti bătut!” Adevărul iubitor şopteşte: „Te corectez cu aceeaşi durere ce o simţi şi tu. Dar cand durerea se va termina ne vom bucura împreună că am servit atat cinstei cat şi dragostei”.
Duhul adevărului lui Dumnezeu ne cere să spunem adevărul, dar să nu-l spunem fără dragoste. Numai cand ne vom preda limba Lui vom putea manevra adevărul cu multă grijă. – D.J.D.

la-mi limba, Doamne, şi a Ta să fie
Şi dă-mi în viaţa-ceasta unic ţel,
Să spun doar adevărul din iubire,
La toţi cei mari şi mici, la fel. ”     – D.J.D.

O bucăţică de dragoste este singura momeală
în stare să pună frau limbii.

Painea zilnica

Într-o lume subjugată

Într-o lume subjugată,
Prin minciuni de-Nșelătorul,
Cum ar fi dacă am spune,
Toți din inimă-adevărul?
Cum ar fi toți să renunțe,
La hoții și viclenie
Și ar semăna grăunțe,
De virtuți și omenie?
Cum ar fi când prin iubire,
Plini de har și bucurie,
Toți un duh și o simțire,
Am învinge orice ură,
Și-am trăi cu vrednicie,
Adevărul din Scriptură?

Am ajuns o vreme tristă,
Cu prea multă înșelare,
Șarpele cel vechi insistă,
Să îi dăm lui ascultare.
Deghizat în filantrop,
Fără milă nici un strop,
Ne promite lumea toată,
Dacă lui ne închinăm,
Și îl recunoaștem, , tată. , ,
Însă omul înțelept,
Ce cunoaște adevărul,
Ține bine drumul drept,
Are-un singur Domn în piept:
Pe Isus Mântuitorul!

Lumea zace-n neputință,
Dar se vrea o resetare,
Se pretinde prin știință,
Înnoire, transformare…
Cum să fie cu putință?
Omul rău mai bun să fie,
Fără biblică credință,
Fără strop de pocăință? …
Îmi fac sfânta datorie,
Să vă spun la fiecare:
Nu dați orișicui crezare,
Viața noastră-i cu folos,
Fericită pe vecie,
Când o-nchinăm lui Hristos!

Pe pământ e strâmtorare,
Rânduieli tot mai pe dos,
Știri tot mai îngrozitoare,
Moartea seceră în vale,
Și-un duh rău și mincinos,
Pretinde la mic și mare,
La un virus, , închinare, , …
Însă omul credincios,
Ce-nțelege adevărul,
Ce e drept și de folos,
Simte duhul odios…
De aceea cu ardoare,
Spre-a lui veșnică salvare,
Preamărește pe Hristos!

Mai în vremea comunistă,
Sub un leat necredincios,
Purtau mulți cravată, bască,
Obligați de sus în jos.
Propaganda ateistă,
Se lupta să nimicească,
Tot poporul credincios.
Azi același duh insistă,
Prin, , sămânța, , hedonistă:, , Cine vrea să mai trăiască,
Să se-nchine la o, , mască, , !
Dar omul evlavios,
Nu vrea duhul rău să-l pască…
Dă slavă doar lui Hristos!

E la modă un progresism,
Fără țară și cultură,
Un nou imperialism,
Ce se-ncrede-n ocultism,
Desfrânat fără măsură,
Un extrem fariseism,
Vas de fală plin de zgură.
Vai obraznic nihilism,
Care cere plin de ură,
Să fim robi la globalism,
Pervertit capitalism…
Însă omul credincios,
Nu-și pierde dreapta măsură,
Ține calea lui Hristos!

Am ajuns vremuri ciudate,
Răului se spune bine,
Mulți trăiesc cu nedreptate,
Fără milă sau rușine…
Sub pretext de sănătate,
Pun zăvor la libertate,
Dar în inimi au venin.
Pentru bani, pentru putere,
Ascunzând un plan meschin,
Vor ca să le dăm crezare,
Fac un idol din vaccin,
Însă omul credincios,
Vrea în Rai, nu în pierzare.
Se-nchină doar lui Hristos!

Teodor Groza

Lasa-ti Sufletul Sa Zboare

Nu lasa nici-o intristare,
Sufletul sa-l ingradeasca,
Lasa-l liber ca sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.

Nu lasa nici o durere,
Sa te tina prea mult jos,
Te ridica cu putere,
Fii mereu mai curajos.

Nu lasa nici o minciuna,
Adevarul sa-l omoare,
Vorba dreapta, vorba buna,
Va ramane in picioare.

Nu lasa ca nici un spine,
In inima-ti sa incolteasca,
Fa intotdeauna bine,
Si indeamn-o sa iubeasca.

Nu lasa ca negri nori,
Sa-ti intunece iar viata,
Vine soarele in zori,
Se apropie Dimineata.

Pan’ la Marea Sarbatoare,
Duhul Sfant te insoteasca,
Sufletul lasa-l sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.

Alexandru Marius

O proba a dragostei

Text: Matei 5:38-48           

„…să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevărul.” 1 Ioan 3:18

Diferenţa dintre a arăta dragostea şi numai a vorbi despre ea, este foarte sugestiv arătată de o povestire din viaţa unui profesor de psihologie. Omul nu avea copii, şi ori de cîte ori vedea vreun vecin pedepsindu-şi copilul pentru relele săvîrşite, intervenea şi spunea: „trebuie să-ţi iubeşti copilul şi nu să-l pedepseşti”.
Intr-o vară călduroasă, profesorul îşi repara drumul de beton spre garaj. Obosit după cîteva ore de muncă, a pus jos mistria, şi-a şters transpiraţia de pe frunte şi se îndrepta spre casă. Chiar în momentul acela a văzut cu coada ochiului cum un băieţel neastîmpărat tocmai călca în betonul proaspăt turnat. A alergat după el, l-a înşfăcat şi cînd era gata să-l pocnească, a auzit cum fereastra unui vecin s-a deschis şi o voce i-a strigat: „Hei, profesore! Ai uitat? Trebuie să iubeşti copilul!” La aceasta profesorul a replicat: „II iubesc în abstract, dar nu la concret!” (in limba engleză, cuvîntul pentru concret este identic cu cel pentru beton, n.tr.)


Cît de uşor este să vorbeşti sentimental despre dragoste ca despre ceva intangibil! Dar este mult mai dificil să o pui în practică, în situaţiile vieţii reale. Isus a spus aceasta deosebit de clar în predica de pe munte, dîndu-ne o modalitate de-a ne pune dragostea la încercare. Fără să minimalizeze importanţa pedepsirii răufăcătorului, El ne-a poruncit să ne arătăm amabilitatea şi bunătatea, ba chiar să ne rugăm pentru cei ce ne tratează rău sau îşi arată răutatea faţă de noi..
Atingem noi acest standard? Ai făcut vreodată o faptă bună unuia dintre duşmanii tăi? încearcă. Este o probă a dragostei adevărate. – H.G.B.

Nu căuta o cale de-a scuza
Tumultul urii-nrobitoare.
Iubirea trece peste moartea sa
S-aducă dulcea vindecare. ”   – D.J.D.

A întoarce bine pentru bine, este omeneşte;
a întoarce bine pentru rău e dumnezeieşte.

Painea zilnica

Mărgăritar de mare preț

Motto: Matei 13:44-48.””Împărăția cerurilor se aseamănă
cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește, o
ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără
țarina aceea.
Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută
mărgăritare frumoase. Și când găsește un mărgăritar de mare
preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.”” Amin!

ADEVĂRU-i comoara ascunsă, îngropată
În țarina Scripturii în care plugarul
Brăzdează și sapă, și, când e aflată
Vinde TOT ce-i lumesc și cumpără îndată
Și țarina comorii, și mărgăritarul.

Te lăudăm, Isuse, și Numele-Ți slăvim
Că ne călăuzești prin Duhul Sfânt;
Și din adâncul inimii Îți mulțumim
Că ai îngăduit ca noi să Te găsim
Aici, în pribegia pe acest pământ.

Ne-ai îngăduit să Te aflăm, Isuse,
În timpul scurtei noastre vieți,
Iar zilele neștiinței sunt acum apuse
Și avem, prin Tine, bucurii nespuse
Însoțite de neasemuite frumuseți.

Și oricine Te-a găsit e atât de bucuros,
Mărgăritar dumnezeiesc de mare preț!
Că nici în ceruri sus și nici aicea jos
Nu este nimeni altul mai frumos! …
Ești minunat, și veșnic, și măreț!

Ești Comoara ascunsă care ne răsfață,
Ești Mărgăritarul unic, Cel neprețuit!
Ne ești, O Doamne, sprijin și povață,
Prin Tine avem și-această viață –
Și cealaltă viață fără de sfârșit.

În Tine, Isuse, sunt ascunse toate
Comorile înțelepciunii absolute
Și ale științei tainice și minunate
Prin care toate lucrurile sunt create –
Și prin Cuvântul Începutului făcute.

Tu ești comoara noastră care
E cea mai mare bogăție regăsită!
Că nimeni altul nu este în stare
Să ne dea nădejdea vieții viitoare
Și moștenirea veșnică făgăduită.

Am făcut, când Te-am aflat, o juruință
Să Te primim în inimi ca Mântuitor;
Azi, ne stăpânește o singură dorință:
Să Te păstrăm în inimi, prin credință,
Și astăzi, și mâine, și în viitor. Amin!

Ioan Vasiu 

1 Corinteni 13

Chiar de-aș vorbi cu prisosință
În limbi știute, omenesti
Mai mult ca orice muritor
Sau de-aș vorbi cu ușurință
În limbi străine, îngerești
Dar fără-a Dragostei candoare
Sunt o aramă sunătoare
Sau un chimval zângănitor.

Chiar dac-al proorociei dar
L-aș dobândi și l-aș avea
Și toate tainele le-aș ști
De-aș fi stiinței propietar
Sau de credința-aș poseda
Încât și munți să mut în mare
Dar făr’ a Dragostei candoare
Nimic nu am și nu pot fi.

Averea toată de mi-aș da
Doar hrană-n schimbul ei sa iau
Săracilor a le-mpărți
Sau trupu-mi făr’ a ezita
Să fie ars de-ar fi să mi dau
Ca sacrificiul cel mai mare
Dar făr’ a Dragostei candoare
Chiar la nimic n-ar folosi.

Căci Dragostea e peste toate
Ea îndelung e răbdătoare
Și nicidecum nu pizmuiește
Ci plină e de bunătate
Ea treabă să se laude n-are
Nu se mândrește tacticos
Și n-are-un port necuvincios
C-al său folos nu-l urmarește.

La rău nicicum nu se gândește
Și-n ea mânie nu se vede
Nelegiuiri nu poate suferi
Dar Adevarul o înveselește
Ea toate-acoperă și crede
Suferă totul și nădăjduiește
Căci limba, proorocia-ncetinește
Și chiar și cunoștința se sfârșește
Doar Dragostea în veci va dăinui.

Daniel Hozan

Carte măreață

Vreau să învăț de la tine lumina,
Carte măreață, carte-ntre cărți,
Fiece rază să-mi farmece ziua,
Vreau de la tine, carte, să-nvăț.

Vreau să învăț de la tine răbdarea,
Carte de veacuri, prin câte-ai trecut!
Vreau să rămân neclintit ca și tine,
Curat adevărul să țin și mai mult.

Vreau să învăț de la tine tăcerea,
Carte-nțeleaptă, carte de preț,
Oricare-i valul nespus de durere,
Vreau de la tine, carte, să-nvăț.

Vreau să învăț de la tine și graiul,
Lumii mele ofrandă să fiu
Și să ard necurmat ca și tine
Pe altarul iubirii de viu!

 Mihai Ghidora

Apăsarea exterioară

„M-am făcut tuturor totul, ca oricum să mântuiesc pe unii dintre ei.” 1 Corinteni 9:22

Un lucrător creştin trebuie să înveţe cum să fie un om nobil al lui Dumnezeu în mijlocul unei mulţimi de lucruri lipsite de nobleţe. Nu spune niciodată: “O, dacă aş fi în altă parte!” Toţi oamenii lui Dumnezeu sunt oameni obişnuiţi, care au fost făcuţi extraordinari prin materialul pe care El li l-a dat. Dacă nu avem materialul potrivit în mintea şi în inima noastră, nu-I vom fi folositori lui Dumnezeu. Nu suntem lucrători pentru Dumnezeu pentru că aşa am ales noi. Mulţi oameni aleg deliberat să devină lucrători, dar în ei nu se găseşte nimic din materialul harului atotputernic al lui Dumnezeu, nimic din Cuvântul Său atotputernic. Inima, mintea şi sufletul lui Pavel au fost în întregime umplute cu marele scop al lucrării pe care Isus Cristos a venit s-o facă; el n-a pierdut niciodată din vedere acest lucru unic. Noi trebuie să ne confruntăm cu adevărul esenţial…

Isus Cristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2).

“Eu v-am ales…” (loan 15:16). Fă din aceste cuvinte un motto minunat în crezul tău. Nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, ci El te-a ales pe tine. Dumnezeu lucrează îndoind, frângând. modelând, făcând cu noi ceea ce crede de cuviinţă. Nu ştim de ce a ales să lucreze aşa; dar ştim că EI lucrează având un singur scop – ca să poată spune: “Acesta este omul Meu”. Trebuie să stăm la dispoziţia lui Dumnezeu astfel, încât El să poată aşeza şi alţi oameni pe Stâncă, aşa cum ne-a aşezat pe noi.

Nu alege niciodată să devii lucrător, dar, dacă Dumnezeu îţi adresează această chemare, vai de tine dacă te abaţi la dreapta sau la stânga! El va face cu tine ceea ce n-a făcut niciodată înainte de a te fi chemat; va face cu tine ceea ce nu face cu alţi oameni. Lasă-L să te modeleze aşa cum doreşte El.

Oswald CHAMBERS

Adevărul Tău deplin

Adevărul Tău deplin
Ne sfințește în chip divin
El ne îndreaptă și ne arată
Calea cea adevărată.

Ca să mergem toți pe ea
În Împărăția Ta
Să cântăm cu bucurie
Căci Biserica Ta-i vie

Duhul Sfânt în noi l-ai pus
Și ne-ai ridicat în sus
În inimă avem izvoare
Ce aduc viața viitoare.

Ele curg spre orșicine
Care prin credință vine
La Domnul Isus Hristos
Care iartă pe păcătos.

El mult a suferit
Pentru noi căci ne-a iubit
Ne-a adus la toți vestirea
Căci El este Mântuirea.

El e calea adevărată
Și Lumina ce ne arată
Adevărul cel divin
Și-n el ne sfințește, amin!

Constantin Sferciuc 

Interesant si Minunat

Traim si noi pe langa toate cele
Nu suntem doar o umbra in neant
Ne confruntam cu bune si cu rele
Interesant. .

Destine diferite-or sa ne poarte
Spre-acelasi Adevar trist si socant
Oricat traim suntem datori c-o moarte
Interesant. . .

Planeta noastra cat e ea de mare
E doar un fir din praful cel gigant
Oare sa fim aicea la-ntamplare?
Interesant. . .

Privind natura, floarea ce-nfloreste
Simtim fioru-acela palpitant
De parca orice floare ne vorbeste
Interesant. . .

De unde-i sentimentul ce ne leaga
De-aceia dragi, ca sa-i iubim constant
Si sa le ducem dorul viata-ntreaga
Interesant. . .

Desi oriunde-am vrea sa fie pace
Se-aud rachete-n zobrul lor picant
Cate cruzimi mai poate omul face
Interesant. . .

Dece e-n om atata rautate
De ce e egoist recalcitrant
Lacom de bani, lucrand cu nedreptate
Interesant. . .

Dar Dumnezeu exista nu-i poveste
Nici basm inchipuit si demodat
El este-n veci ” Acel ce Este”
Ce minunat!

Pe-o cruce Adevarul in suspine
Striga spre Tatal cu un glas uscat:
„S-a ispravit, ia-mi Duhul meu la Tine”
Ce minunat!

In casa ucenici-n rugaciune
Stateau inchisi dar Domnul a intrat
Si parca-L vad cum „Pace voua” spune
Ce minunat!

S-a inaltat apoi sa pregateasca
Un loc pentru acei ce l-au urmat
Acolo sus in Patria Cereasca
Ce minunat!

Curand planeta noastra cea firava
V-a fi schimbata la in moment dat
Si-un alt asezamant avea-va Slava
Ce minunat!

La Crucea Lui poti capata iertare
Prin Harul Sfant, prin sangele-I varsat
Si cine-i mantuit in veci nu moare
Ce minunat!

Nu stiu cat pot s-arat prin poezie
Ca Adevaru-i viu si revelat
El este-acel ce mi-a dat Har si mie
Ce minunat!

Daniel Hozan