Binecuvântează Doamne

Binecuvântează Doamne,
Toți copiii pe pământ,
Cu divina-Ți ocrotire
Și cu-al bucuriei cânt!

Binecuvântează Doamne,
Copilașii necăjiți,
Cu a îngerilor pază,
Cu o casă și părinți!

Binecuvântează Doamne,
Pruncii care zac de dor,
Le ascultă rugăciunea,
Plânsul și suspinul lor!

Binecuvântează Doamne,
Pe copiii cu dureri,
Cu minunea vindecării,
Mila Ta și mângâieri!

Binecuvântează Doamne,
Prunci ce-așteaptă să se nască,
Cu familii iubitoare,
Care vor frumos să-i crească!

Binecuvântează Doamne,
Pe copii cu-nțelepciune,
Cu-adevărul din Scriptură
Și umblare-n fapte bune!

Binecuvântează Doamne,
Copilașii cu iubire,
Viață-n sfântă libertate,
Împliniri și fericire!

Teodor Groza

20 Aprilie

„Şi să porţi războaiele Domnului.” 1 Samuel 18:17

Oastea sfântă a celor aleşi se luptă încă pe pământ, şi Isus Christos este Comandantul mântuirii lor. El a spus: „iată, eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20). Ascultaţi strigătele de luptă! Să se aşeze poporul lui Dumnezeu în rânduri şi să nu-şi piardă cumpătul! Este adevărat că acum (1870, nota trad.) în Anglia, bătălia s-a întors împotriva noastră, şi dacă Domnul Isus nu ridică sabia, nu se ştie ce se va întâmpla cu biserica lui Dumnezeu din această ţară. Dar noi trebuie să acţionăm ca nişte bărbaţi şi să nu ne pierdem curajul. Nu a mai fost nici un timp în care protestantismul să pară mai slab decât acum, când se fac eforturi atât de mari pentru reînscăunarea antihristului. Avem nevoie de o voce puternică şi curajoasă care să predice Evanghelia pentru care au murit martirii.

Prin Duhul Său, Mântuitorul este încă pe pământ; adevărul acesta ar trebui să ne încurajeze. El se află întotdeauna în mijlocul luptei; de aceea, rezultatul bătăliei nu poate fi pus la îndoială. Când în jur urlă furtuna, este o mare mulţumire să ştii că Domnul Isus, în calitate de Mijlocitor, pledează în favoarea poporului Său! O, privitorule înspăimântat, nu te uita mereu la bătălia din faţa ta, fiindcă o să fii orbit de fum şi înspăimântat de sângele vărsat. Ridică-ţi ochii spre Mântuitorul care mijloceşte pentru tine, şi încredinţează-te că eşti în siguranţă în mâinile lui Dumnezeu.

Să luptăm ca şi cum totul ar depinde de noi, încredinţaţi însă că totul depinde de Dumnezeu. Acum, în numele crinilor purităţii, în numele trandafirilor jertfei şi „pe căprioarele si cerboaicele de pe câmp” (Cânt 2:7), vă conjurăm, luptători ai lui Isus, să faceţi totul pentru războiul sfânt, pentru adevăr şi neprihănire, pentru împărăţie şi cunună, şi pentru învăţătorul vostru. înainte! „Căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15)

C.H. Spurgeon

Străini suntem pe-acest pământ

Străini suntem pe-acest pământ
Prin lumea plină de durere
Și-ades uităm vechiul Cuvânt
Că totu-i goană după vânt
Și viața-i doar o adiere.

Trăind printre deșertăciuni
Suntem pe fugă zi de zi
Și-ades răpuși de slăbiciuni
De lacrimi și de-amărăciuni
Uităm chiar și de veșnicii.

Orbiți de tot ce ne-nconjoară
Umblăm prin noapte bâjbâind
Uitând de haina de fecioară
De Harul de odinioară
Când și prin greu mergeam cântând.

Suntem străini și călători
Și tot ce-am strâns aici rămâne
Căci dincolo mai sus de nori
Din aur, bani și-alte comori
Nu poți lua nimic cu tine.

Ridică-ne milos Părinte
Și unge-ne cu tină ochii
Măcar de-acuma înainte
Să îți vedem tainele sfinte
Și să ne mai plecăm genunchii.

Puiu Chibici 

Legământul

Azi mă-ndrept spre Tine… de Tine m-alipesc
Spre Veșnica Cetate mă-nalț, spre ceruri cresc
Tu mi-ai vorbit în taină și recunosc smerit
Că Tu ai ales primul, Tu primul m-ai iubit…

Renunț la tot ce lumea mă poate încânta
Și aleg să am plăcerea doar în prezența Ta
Renunț l-această lume, la tot ce-i pe pământ
Și vreau să închei cu Tine un sacru legământ.

Trecutul meu și vina, întreagă viața mea
Și eul și rușinea azi vin a le-ngropa
Că n-am știut a face nimic sfânt fără Tine
Azi le îngrop la cruce, azi mă-noiesc în Tine.

Ce har și ce favoare, de Tin’ să fiu chemat
Prin moartea Ta pe cruce primesc veșmânt curat
Îmbrac o haină nouă de un alb strălucitor
Mă îndrept cu mare râvnă spre-un mare viitor.

Nu apa curați-va de tot ce s-a întinat
Ci sângele și jertfa prin ea ne-ai împăcat
Botezul pocăinței și a nașterii din Tine
Minunea înnoirii și a conștiinței pure.

Și începe veșnicia… viața din belșug
Alerg s-apuc cununa și de ispite fug
Oricât s-ar zbate firea-n pornirea ei cea rea
Eu mă predau azi Ție, împreună vom lupta.

Ca viața de credință s-o duc pan’la sfârșit
Voi birui în toate cum Tu ai biruit…
I-o piatră nestemată credința ce mi-ai pus
În inimă, în suflet să te urmez supus.

În legământu’ acesta eu știu că suntem doi
Că Tu nu mă lași singur în vreme de nevoi
Că Duhul Tău, puterea, mereu mă va-nsoți
Lucrarea mântuirii o va desăvârși…

Prin ochii de credință văd azi cerul deschis
Vad frații mei ce așteaptă răsplata celor sfinți
Este lucrarea Ta și așa va fi mereu
Toți cei ce vin la Tine îi treci în Dumnezeu…

Și-n ziua revederii și-a marii bucurii
Voi și eu cu ceilalți cu sutele de mii…
Cu cei plecați-naite și alții ce-or veni
Ce taina mântuirii în inimi vor primi…

S.Simoniak

Din nou

Betania Worship Dublin

Pace pe pământ

Luca 2
14„Slavă* lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace** pe pământ între oamenii plăcuţi† Lui.”

Pe câmpul păstorilor, noaptea se lasă,
Pace aduce -n  suflet, și a sa casă,
Porumbei albi, cerești, coboară pe pământ,
Răsună puternic glasul Duhului Sfânt.

Focul păstorilor, cu flăcări rubinii,
Suspinul izvorului, înspre vesnicii,
-„Tăcere sa fie”, zic către  inima mea,
Să  aud pe Domnul, Sfânta-i chemarea Sa!

Mare-i  templul ceresc, un flaut suspină,
Deschide portalul de pace, lumină,
O oaste a cerului zboară spre pământ:
„-Noi Il vestim pe Mesia, Pruncul cel Sfânt!

Pace pe pământ între oameni sa fie,
Ne – a trimis Tatăl ceresc din veșnicie,
Slavă lui Dumnezeu, ce domnește în cer!
Bucurați-vă, păstorilor din Israel!

Noaptea cea Sfântă  peste lume  coboară,
Aprinde focul credinței, pe câmp, afară,
Caută pacea, și aleargă după ea,
S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”

Noaptea  Sfântă  peste lume  s-a lăsat,
Tu ai lacrimi în ochi, dar nu mai fi posac,
Ferice de tine, de plângi, vei fi mângâiat,
S – a născut Mesia, al tău Împărat!”

Fluierul vântului  începe să cânte,
Izvorul cel vesel, drumeți să încânte,
Iar Eu strig vesel către inima mea:
-S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”

Arancutean Eliza  

Din nou

Betania Worship Dublin

Psalmul 113

Lăudați pe Domnul nostru! Lăudați-L!
Voi, robii Lui, lăudați-L neîncetat!
Lăudați Numele Domnului! ‘nălțați-L!
Fie-a Lui Nume binecuvântat!

Din zori de zi, când soarele răsare,
Pân’ la apusul lui spre înserat
De-acum și până-n veac, fără-ncetare
Fie-a Domnului Nume lăudat!

Mult mai presus de neamurile toate
Al nostru Domn e înălțat de-a pururi
Iar Slava Lui, ce peste tot străbate
Își are locul mai presus de ceruri.

Cine-i ca Dumnezeul nostru mare?
Ca Domnul, ce așa sus locuiește?
El vede orice face fiecare. .
Și-n cer și pe pământ, El tot privește.

El pe sărac ridică din țărână
Pe cel lipsit înalță din gunoi
Cu cei mai mari ai țării împreună
Îi face ca să șadă mai apoi.

De cea care-a fost stearpă se-ngrijește
Îi dă o casă și-mprejur copii
O face mamă și o-nveselește
Lăudați pe Domnul nostru pe vecii!

Daniel Hozan

29 Octombrie

„lată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri” Matei 6:9

Aceasta rugăciune începe aşa cum trebuie să înceapă orice rugăciune adevărată, în spiritul adopţiei: „Tatăl nostru”. Nu există rugăciune primită care să nu înceapă cu gândul: „mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15:18). Acest spirit copilăresc ajunge până la măreţia Tatălui „în ceruri”, şi conduce la devotată adoraţie: „sfinţească-se numele Tău” (Matei 6:9). Şoapta copilului – „Ava, Tată”, se amestecă cu strigătele heruvimilor: „Sfânt, sfânt, sfânt”. Este un singur pas de la închinarea adevărată la un spirit misionar fierbinte, izvorât din dragoste filială şi adoraţie respectuoasă.

„ Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (vers. 10). Urmează apoi expresia inimii, dependenţa de Dumnezeu: „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” (vers. 11). Fiind iluminat de Duhul, cel care se roagă descoperă că nu este numai dependent, ci şi păcătos, şi de aceea cere îndurare: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (vers. 12). Omul iertat cu adevărat se păzeşte să nu greşească din nou; îndreptăţirea conduce la dorinţa de sfinţire. „Şi ne iartă nouă greşelile noastre” (vers. 12) este îndreptăţirea. „Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău” (vers. 13) este sfinţirea în forma ei negativă şi pozitivă.

Fiind iertat, având îndreptăţirea lui Christos şi cunoscând primirea lui Dumnezeu, cel care se roagă mijloceşte cu umilinţă pentru perseverenţă. „Şi nu ne duce în ispită” (vers. 13). Ca rezultat al acestor cereri, urmează o expresie de laudă triumfătoare: „căci a Ta este împărăţia, şi puterea, şi slava în veci. Amin” (vers. 13). Ne bucurăm că Regele nostru domneşte în providenţă şi va domni în har de la o margine a pământului la alta, şi că domnia Sa nu va avea sfârşit. De aceea, acest scurt model de rugăciune conduce sufletul de la simţământul adopţiei la părtăşia cu Domnul nostru care domneşte. Doamne, învaţă-ne să ne rugăm.

Meditaţii C. H. Spurgeon

15 Octombrie

„Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui?” Maleahi 3:2

Prima Lui venire a avut loc fără fast şi desfăşurări de putere. Dar, într-adevăr, au existat puţini oameni care ar fi suportat măreţia ei. Irod şi tot Ierusalimul au fost neliniştiţi auzind de naşterea minunată. Cei despre care se presupunea că îl aşteptau au dovedit falsitatea declaraţiilor lor respingându-L atunci când a venit. Viaţa Sa pe pământ a fost o vânturătoare ciudată, care a cernut grămada de credinţe religioase, şi puţini au putut rezista procesului. Dar cum va fi a doua Sa venire? Ce păcătos poate îndura gândul ei? Va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rau” (Isaia 11:4).

Când a răspuns soldaţilor, în umilinţă, „Eu sunt acela” (loan 18:5), ei au căzut la pământ. Care va fi groaza duşmanilor Săi când marele „Eu Sunt” se va descoperi pe deplin? Moartea Lui a zguduit pământul şi a întunecat cerul. Care va fi splendoarea zilei în care, ca Mântuitor viu, va aduna viii şi morţii Înaintea Lui? O, fie ca groaza Domnului să-i convingă pe oameni să se lepede de păcat şi să dea „cinste Fiului, ca să nu se mânie” (Psalmi 2:12)! Deşi miel, El este şi „Leul din seminţia lui Iuda” (Apocalipsa 5:5), care sfâşie prada în bucăţi; deşi „trestia frântă n-o va zdrobi” (Isaia 42:3), îşi va zdrobi duşmanii „cu un toiag de fier” şi îi „va sfărâma ca pe vasul unui olar” (Psalmi 2:9). Nici unul din duşmanii Lui nu va putea îndura furtuna mâniei Lui şi se vor ascunde cu toţii din faţa furiei Sale devastatoare.

Totuşi, poporul Său spălat cu sânge va aştepta cu bucurie şi speranţă venirea Sa, şi o va privi fără teamă. Pentru ei, El este şi acum un cuptor de rafinare, şi când îi va încerca, ei vor ieşi „curaţi ca aurul” (Iov 23:10). Să ne cercetăm pe noi înşine în dimineaţa aceasta şi sä ne asigurăm de chemarea şi alegerea noastră, astfel încât venirea Domnului să nu trezească presimţiri întunecate în mintea noastră. O, dacă am avea harul de a alunga toată făţărnicia, sa fim găsiţi sinceri şi fără acuzaţii în ziua venirii Lui!

Meditaţii C. H. Spurgeon