Fiecare zi e-o treaptă

Fiecare zi e-o treaptă
Către cer sau către iad
Către slava ce ne-asteaptă
Sau spre al ruinei vad.
Zilele înseamnă trepte
Pot fi trepte către cer
Sau din cele ne-nțelepte
Ce coboară spre infern.
Viața e precum o scară
Care-i tot mai largă-n jos
Spre osânda cea amară
Din iazul de foc,hidos.
Către cer se ingustează
Scara către infinit
Tot mai mulți,se-opresc,oftează
Și coboară-n pas grăbit.
Către ceruri,vezi pe scară
Doar iubiții peregrini
Cu privirea spre comoară
Către slava cu lumini.
Ei nu-și mai întorc privirea
Către ce lăsat-au jos
Ci privesc spre răsplătirea
Regelui victorios!
Fiecare zi e aur
Inc-o treaptă spre Isus
Spre cununa de sfinti lauri
In splendoarea far apus!
*
Ai pornit pe scara vietii..
Urci spre ceruri sau cobori?
Fiecare zi e-o treaptă
Către noapte sau spre zori!
Te asteaptā vesnicia
Si cununa-n ceruri sus.
Poti tu pierde bucuria
Întâlnirii cu Isus?
Râdā toti cei ce coboarā!
Urcā doar spre Dumnezeu!
Cāci la capāt o comoarā
Te asteaptā, dragul meu!

Emanuel Hasan

Anunțuri

E timpul vietii

Orele bat
Şi clipele trec
Şi raza de soare
Se-nalţă pe cer;
E timpul vieţii,
E timpul de zbor.
Ridică-ţi privirea
Şi-aleargă spre nori,
Căci tot ce-i ’nainte:
Ogoare şi vii,
Ţi-a dat Domnul slavei
Să-mparţi bucurii;
Să-I pui la picioare
Cununa de dor,
Să-ţi dea măreţie
Prin oameni şi flori.
Prin floarea gingaşă
S-ajungi să cunoşti
Întreg universul
Şi lumea de jos.
Ca toate-mpreună
Să-ţi spună mereu:
„Rămâi şi slujeşte-I,
Şi-n veci n-ai să mori !”

Socaciu Elisabeta CatalinaSoca 

In asteptare…

E-aproape sa vina Isus.
Doar clipe ramas-au din noapte…
Franturi de-amintiri m-au rapus
Si-n neguri se-aud numai soapte.

Cazut-am sub crucea ce-o port
Si-mi pare atat de straina!
As vrea s-o ridic, dar nu pot
Caci soapte-n ureche imi suna….

Si ganduri mereu ma framanta,
Si-n plans mai gasesc alinare,
Si orice speranta mi-e franta….
La cine gasi-voi scapare?

Caci cerul se-arata de-otel
Si marea-si arunca talazul;
Si totusi, mai sper, poate El
Imi ia de pe umeri necazul.

Si sper, si veghez, si astept;
In gand imi rasare cununa…
Si dorul mai arde in piept…
Un semn, si se-opreste furtuna!

Lidia Ilas

Nimic nu poate fi ca El

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de scump,atît de sfînt,
Ca și Isus cerescul nume
Și sus în cer și pe pămînt.

Prin El avem adîncă pace
Prin El și harul cel sublim,
Prin El putem noi zilnic face
Tot ce e bun,tot ce dorim.

Nu vrem ca să-l schimbăm pe nimeni
Căci nu e altul mai frumos,
Nu s-a născut jos între oameni
Nimeni asemeni lui Hristos.

Cu brațul Lui întotdeauna
A biruit pe toți cei răi,
El are-n mîna Lui cununa
S-o de-a răsplată alor Săi.

Fermecător și dulce nume
Isus,Isus cel răstignit,
Noi te slăvim căci Tu din lume
La sînul Tău ne-ai odihnit.

Prin orice suferinți am trece
Te vom urma mereu,mereu,
Cu Tine zilnic vom petrece
Oricît ne-ar fi aici de greu.

A noastră binecuvîntare
În orice zi,orice necaz,
Tu ne ești har în adunare
Prin Tine sufletul ni-e treaz.

Noi zilnic stăm în așteptare
Cu ochii țintă numai sus,
La marea zi de sărbătoare
Cînd vei veni din nou Isus.

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de sfînt și de frumos,
Ca Tine veșnicule nume
Ce ne-ai salvat,Isus Hristos !

Pop Alexandru

Când drumul crucii ți se pare greu…

Când drumul crucii ți se pare greu
Și pare că nu mai are sfârșit,
Mai opintește-te puțin, nu dispera,
Nu te lăsa deloc, de frică biruit.

Căci frica poate să te facă cârtitor
Și va atrage după sine judecata,
Te va lipsi de multe binecuvântări
Și te va face ca să-ți pierzi răsplata.

Ea îți va fi obstacol pe a ta cale
Și mersul are să-ți încetinească
Se prea poate să te-arunce-n beznă
Și să n-ajungi în patria cerească.

Căci drumul crucii nu este ușor
Dar sigur, merită să mergi pe el.
Au mers pe el martirii înaintea ta
Și-a mers pe acest drum, Emanuel.

Nu te opri pe drumul pe care ai pornit,
Aleargă, privind țintă la Isus Hristos!
Nimic să nu-ți încetinească alergarea
Chiar dacă drumu-i greu și-anevoios.

Te-așteaptă Domnul la capăt de drum,
Să-ți dăruiască premiul alergării
Cu mâna Sa s-așeze pe-al tău cap
Cununa cea neveștejită a neprihănirii.

Va fi pe veci ferice-atunci de tine
Când vei sfârși cu bine alergarea,
Și vei uita de lacrimi și de greu
Și că-a fost așa de-ngustă cărarea…

Tu vei privi pe Domnul față-n față
Te vei uimi de-ale cerului splendori,
Și copleșit de-a Domnului frumsețe
‘Naintea-I te vei închina de mii de ori !

Marioara Coman

Pecetea aprobării dumnezeieşti

“Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1.12)

Da, chiar în timp ce rabdă ispita, credinciosul este fericit. Aceasta n-o poate pricepe decât numai ochiul care a fost uns cu alifia dumnezeiască. Dar ispita el trebuie s-o rabde şi niciodată să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, nici să dea îndărăt, nici să se lase corupt. Este fericit acela care trece prin focul încercării, fără să fie distrus cum se întâmplă cu cei falşi.

Când încercarea s-a sfârşit, i se aplică pecetea aprobării dumnezeieşti: “Cununa vieţii”. Este ca şi când Domnul ar zice: “Lăsaţi-l să trăiască; el a cântărit greu în cântar şi n-a fost găsit uşor”. Viaţa este răsplata sa; nu numai viaţa obişnuită, ci o viaţă sfântă, biruitoare, fericită, împlinind planul dumnezeiesc cu privire la el. Dacă viaţa de aici este o bucurie sufletească, cu cât mai mult este încununat acela care a trecut biruitor prin încercarea arzătoare a credinţei şi dragostei.

Domnul a făgăduit cununa vieţii acelora care-L iubesc. Numai aceia vor rămâne statornici în clipa încercării; ceilalţi vor cădea, vor cârti sau se vor întoarce în lume. Suflete al meu, iubeşti tu pe Domnul? ÎI iubeşti într-adevăr, adânc şi mai presus de orice? Dacă da, atunci iubirea ta va fi încercată; dar valurile nu te vor distruge şi râurile nu te vor îneca. Doamne, fă ca dragostea Ta să o hrănească pe a mea până la sfârşit.

Charles Spurgeon

Credinta

Si credinţa este o încredere neclintita o puternica încredinţare despre lucrurile care nu se vad ,
Definiţia credinţei :

Credinţa vie e doar una
Credinţe moarte-s cate vrei
In ea sta crucea si cununa
Pentru acum si totdeauna
A mielului urmat de miei

Doar una e credinţa vie
Si-a fost data celor sfinţi
Ca sfânt izvor de bucurie
Ca legământ si mărturie
Prin încercări si suferinti

Credinţa înseamnă încredinţare
Si nu sa fi religios
Sa crezi in Dumnezeul care
La dat ca jerfa spre iertare
Pe fiul sau Isus Cristos

Credinţa vie-i legătura
Cu Dumnezeul nevăzut
Sa porţi in tine a lui natura
Si apoi prin fapte si prin gura
Sal faci la alţi cunoscut

Credinţa in logosul cel veşnic
Se curateste in cuptor
Si viata ta va fi un sfeşnic
Sa lumineze acum si veşnic
Iar tu sa fi moştenitor

Credinţa fara fapte-i moarta
E haina ce o imbraca mulţi
Ea e la moda si se poarta
Dar nuti deschide a vieţi poarta
Când de aici ai sa te muţi

Credinţa este o minune
Producătoare de minuni
Când o transformi in rugăciune
Nui forţa mai presus in lume
E curcubeu peste genuni …

Petru Dugulescu

Așa scriu eu

Așa scriu eu: cu mâna tremurândă,
Care-a pierdut tot leacu-alinător,
Înfometat sub pâinea aburindă,
Copac aproape mort lângă izvor.
Și n-am mai mult decât o mână goală,
Și mi-au căzut ciorchinii toți din poală.

Așa scriu eu: cu degetele albe
De lepra tolănită pe divan;
Pe gât am răni ascunse și port salbe
Din stropi de plâns, broboane de alean.
Și nu-mi aduce-n dar deșertăciunea
O haină, să-mi acopăr goliciunea.

Așa scriu eu: încovoiat de vreme,
De timp pierdut pe căi fără de rost,
Făuritor de false diademe,
Având palat de umbre adăpost.
Și-aș vrea din nou al veșniciei nimb,
Dar mi-e moneda calpă, cum s-o schimb?

Așa scriu eu: robit sub lanțuri grele,
Noian de gânduri sufletul îmi sapă,
Strivit de alte duhuri și mai rele,
Ce-au năvălit din locuri fără apă.
Și-n casa mea, cândva împodobită,
La loc de cinste-i cupa otrăvită.

Așa-am să scriu: doar Ție-ntotdeauna,
Chiar dacă toți m-au declarat pierdut
Când mi-a căzut pe lespede cununa!
Și, Doamne, doar Tu știi cum ai făcut,
Că mi-a cântat cocoșul într-o seară
Pe drumul spre Damasc… a doua oară!

Carmina Iri Voicu

E luptă pe-a cerului cale

Azi, pe pământul făr’ de pace
Ca şi creştini, război avem de dus;
Nu e războiul dintre oameni, rase,
Ci este lupta de-a fi ca Isus!

Să fii curat şi blând şi plin de bunătate,
Dar în acelaşi timp puternic ca un leu,
Plăcut să fii, smerit şi s-ai în toate
Frumosul caracter din Dumnezeu!

Căci gingăşia laolaltă cu puterea
Azi parcă sunt ceva de ne-nţeles;
Dar Domnul, Cel ce este Viața
Ne-a arătat adevăratul sens.

Ca să fii blând precum un miel de jertfă,
Dar curajos precum un tânăr leu
Îţi trebuie mai mult decât puterea,
Îţi trebuie mai mult din Dumnezeu.

Când calci pe-a lui Isus cărare
Şi-n toate vrei mereu să fii ca El,
Şi diavolul curând îţi dă târcoale
Venind, subtil cu-al lui malefic ţel.

Dorinţa-i de-a te nimici e mare…
Şi fumegând balaurul în vale,
Nori negri se ridică-n zare:
‘Nainte-apar legiunile murdare.

Şi luptă-i pe-a cerului cale
Și-npotrivire e ades’ mereu,
Dar biruinţa e acelor care
Slujesc și Îl iubesc pe Dumnezeu!

Bunul Păstor te-ndeamnă cu blândețe
Să-naintezi pe cale orice-ar fi;
Cu-a Lui iubire-I te-nsoțește
Și vocea Sa se-aude zi de zi:

„Războinic brav, încinge-ţi armătura
Şi-al biruinţei steag ridică-l tot mai sus;
Vei birui, da, vei primi cununa,
Şi-o veşnicie vei fi cu Isus!”

Toma Paul Sergiu

Eu nu ştiu…

Eu nu ştiu,Doamne ,câte valuri vor mai lovi
Dar ştiu că-n barca mea e Isus !
De oamenii neîncetat mă vor prigoni ,
Eu voi cânta fiindcă curând fi-voi în Ceruri sus !

Eu nu ştiu, Doamne , câte vânturi vor mai bate ,
Câte pălmi şi câte lacrimi voi vărsa !
Cu Tine de mâna marea o voi străbate!
Prin încercări Tu vrei a mă binecuvânta !

Eu nu ştiu, Doamne , de fi-va o zi
Fără lacrimi, fără dureri şi suferinţe ..
Aştept Ziua Sfânta când Tu vei reveni ,
Să plâng la pieptul Tău, să-Ţi mulţumesc de-a Tale făgăduinţe !

Eu nu ştiu, Doamne , de fi-voi un aur curat ,
Un vas de cinste cu care să te mândreşti ,
Dar ştiu că din ghearele morţii Tu m-ai salvat
Şi astăzi prin jertfă mea vreau să îţi spun :”Mulţumesc ! ” !

Eu nu ştiu, Doamne de mâine voi mai fi ,
De voi putea să stau în picioare .
De mă vei lua, o veşnicie ştiu căci cu Tine voi trăi
Şi voi scăpa de lacrimile amare !

Să nu mă plângeţi dacă voi pleca !
Mă aşteaptă Tatăl, mă aşteaptă Veşnicia !
Zburând spre Ceruri eu voi cânta ,
Mă voi întâlni cu-Acel ce este Nemurirea !

Să nu mă plângeţi ! Luptaţi-vă lupta cea bună !
Mergeţi înainte, cu El veţi birui !
Lăsaţi pământul ca la sfârşit să va dea Sfânta cunună
Şi darul suprem, mântuirea, voi îl veţi primi !

Eu voi pleca, curând sau poate mai târziu !
Eu voi pleca, tu ce vei face ?
Vino astăzi să-I fii Fiu !
Veghează căci curând se va întoarce !
Amin !

Simona Niculai