Să fii una cu Hristos!

Când toți sunt în contra ta
Nu te necăji de fel,
Pregătește-ți inima
Și atinge al tău țel

Pleacă-te cu umilință,
Cere mila lui Hristos,
Și dă-ți în toate silință
Să faci totul cu folos

Nedreptăți de ți se fac
Știi că așa trebuie să fie
Gurile care nu tac
Vorbe ce le auzi o mie

Să nu te descurajeze
Imbold, spre bine să-ți dea
Nu lăsa să te întristeze
Orice auzi pe seama ta

Tu te poartă cuviincios
Cum Domnul te-a învățat
Să fii una cu Hristos
Fii creștin adevărat

Nici vorbirile de rău
Deloc să nu te întristeze,
Crede doar în Domnul tău
El poate să îi calmeze

Pe cei ce te dușmănesc
Pentru că ești pocăit
Pe cei care te înjosesc
Pentru Domnul Tău iubit

Poate că ești revoltat
Când vezi a lor răutate
Dar și Domnul a răbdat
Batjocuri și nedreptate

Mergi pe cale ce-ai pășit
Și milă de ei să-ți fie,
Fii în toate hotărât
S-ajungi în Împărăție

Mergi pe cale cu Isus
Orice ți s-ar întâmpla
Țintata ta să fie sus
Înapoie, tu nu da

Lacrimile ce ți-au curs
Și inima ce-a oftat
Toate le vede Isus
Domnul cel adevărat

Mângâiere îți va da
Și cununa împărătească
Lângă tronul Său vei sta
Sus în lumea cea cerească!

Florența Sărmășan 

Unui păstor ales

Ai luminat c-aveai a Lui lumină
Și-ai îndrumat pe mulți spre Apa Vie,
Vorbeai de-mpărăţia ce-o să vină
Cu-atâta dor, nădejde, bucurie…

Ai răspândit mireasmă de viață
Trecând prin văile prea des umbrite,
Vorbeai de marea, sfânta dimineaţă
Ce vine după neguri și morminte.

Ai împărţit cu zel și har Cuvântul,
Să afle orşicine Vestea bună:
Cum că iertare dă doar El, Preasfântul,
Iar cei aleși primi-vor, sus, cunună.

Ai stat în slujba-I fără să ceri plată
Și, milostiv, ai ocrotit sărmanii,
Ți-e pomenirea binecuvântată,
Cum ți-e și rodul vrednicei strădanii.

Ai fost păstorul ce-a-ngrijit de turmă,
Ce-a plâns și-a suspinat legând vreo rană,
Acum te plângem noi, rămașii-n urmă,
Dar știm că voia Lui e suverană!

Olivia Pocol

Scumpă este orice clipă!

Pregătește-te din vreme
Cu Domnul să te întâlnești
Fii gata și nu te teme
Iertarea Lui s-o primești.

Scumpă este orice clipă
Căci timpul e trecător
Ție să nu-ți fie frică
Domnul e îndurător.

Pe cale veghează bine
Ca să nu te poticnești
Drumul drept spre Cer îl ține
Să ajungi să-L întâlnești.

Pe Cel dătător de viață
Care-n chinuri s-a jertfit
Să Îl vezi o dată-n față
Să înțelegi cât te-a iubit.

Veghează și treaz să fii
Că în ceas târziu din noapte
Domnul tău poate veni
Și atunci, se vor sfârși toate.

Pentru nuntă fii gătit
Căci Mirele va veni
Pentru viață pregătit
Cu El te vei întâlni.

Frumuseți noi, neștiute
Lângă El tu vei vedea
Plaiuri cerești nesfârșite
Ochii îți vor bucura.

Și tot ce nu ai gândit
Mirele-ți va arăta
Locul cel sfânt, pregătit
Să trăiești de-a pururea.

O răsplată minunată
Din mâna Lui vei primi
Care ție-ți este dată
Fericit ca să poți fii.

Viața veșnică-i răsplata
Și cununa ce-o primești
Domnul te așteaptă-I gata
Cu El să te întâlnești!

Florența Sărmășan 

Al rugăciunii ceas sublim

Al rugăciunii ceas sublim
Cu tine viața-i cer senin,
Nu-i timp mai dulce, mai frumos,
Ca în prezența Lui Hristos.

Nu-s ceasuri mai înălțătoare
Din anii ce-i petreci sub soare,
Ca al rugăciunii sfânt popas,
Când se preling lacrimi pe-obraz.

Simți tot cerul lângă tine
Trecând prin valea de suspine,
Și-n loc de lacrimi, de-ntristări
Pe buze-ți izvorăsc cântări.

În odăița ta, cu ușa încuiată,
Coboară cerul deodată,
Se odihnește-n vas de lut,
Prin Duhul, Acel făr’ de-nceput.

Ce minunat e acest popas…
O, Doamne. . în vremea ce a rămas
Mai pune-n noi dorință, zel,
Trimite foc ca pe Carmel.

Altarele la mulți s-au stins
Căci nepăsarea ne-a învins,
Și ceasul scump al rugăciunii
L-am dat pe roșcovele lumii. .

Trezește-n noi din nou dorința
Ce-o aveam la dragostea dintâi,
Când rugăciunea era torța
Și lucrul cel de căpătâi.

Vrem să zidim din nou altarul
Și jertfele să ardă-ntruna,
Aprinde, Doamne, -n noi, Tu jarul,
Căci vrem să dobândim cununa.

Iany Laurenciuc 

Mi-e dor!

Mi-e dor, de murmurul rece de Izvor
De apa Lui cristalină, curată și lină
Mi-e dor, de Patria Cerească, mi-e dor,
De Țara Sfântă de Sus, de Patria Divină!

Mi-e dor, de foșnetul frunzelor duios,
De codrii falnici, cu coroane arătoase
Mi-e dor, de glasul blând, al lui Hristos,
Mi-e dor, de luncile, cu holdele mănoase!

Mi-e dor, de turmele de oi, de pe tainicul Plai,
De apa de Izvor, mi-e dor, de sfânta cunună,
Mi-e tare dor, de râvnitul și doritul Rai,
Mi-e dor, să mă adap din apa curată lină!

Mi-e de Tine Doamne, mi-e dor să Te simt,
Amândoi, să mergem pe Sfânta Cărare,
Mi-e dor, de Lumina albă, de curat argint
Mi-e dor de Tărâmul Sfânt, în lumini strălucitoare!

Mi-e dor, de Cerul Sfânt, de albastru azuriu,
Mi-e dor, de Sfânta și dulce primăvară,
Mi-e dor, de Domnul Isus, Cel veșnic viu,
Mi-e dor de veșnicie, în Cerul Sfânt, să răsară.

Mi-e dor Isuse, să văd chipul Tău glorios,
Mi-e dor, de răpirea Bisericii, din greul amar,
Mi-e dor, să fiu în Cer, cu Domnul meu Hristos,
Mi-e dor, de Plaiuri Sfinte, Plaiuri fără hotar!

Stelian Ciobanu 

Vă e asigurat viitorul

Vă e asigurat viitorul
Oricât ar fi: scurt sau lung
S-aibă încredere poporul
Privirile la Tatăl ajung.

Anul s-a dus, altul vine
A fost cu noi, ne-a-ntărit
Când ne-au copleșit suspine
Cu drag a intervenit.

Zile puține… sau multe
Cu har și-ndurare vor fi
Inimile vrând sa-L consulte
În El ușurări vor găsi.

Oare ce va aduce măine?
Nu vă-ntrebați, nu vă-ntrebați!
Pe masă va fi, zilnic, păine
În Cuvânt veți fi mai bogați.

Fără teamă pășiți pragul
Îngerii Lui vă păzesc
Gândul să cuprindă Meleagul
De-unde inspirații sosesc.

Minuni au fost, vor fi minuni
Mai multe ca ‘nainte
Și-acele sfinte pasiuni
Vor naște zel fierbinte.

Dulcele-i Duh vă va unge
Cu duioasele-i vindecări
La împliniri veți ajunge
Veți trăi ‘nalte stări.

Zile cu vânturi veni-vor
Biruința-i cu voi oricând
Ochii voștrii privi-vor
Speranțe în inimi intrând.

Anul s-a dus; altu-i aici
Credința în voi să n-apună
Acasă, pe drum, la servici
Luptați să obțineți cunună.

Vă e asigurat viitorul
Prin traiul cu Mirele drag
E Amicul și Protectorul
Care luptă cu voi sub steag.

George Cornici

Treziţi-vă!

De ce dormiți și stați în case
Când țara piere-ntre hotare,
De ce tăceți cu frica-n oase
Când România noastră moare?

Ieșiți, strigați toți într-un glas,
Fiți vântul care-alungă norii,
Luați toți străinii pas cu pas
Să-i alungați din fruntea țării!

V-au furat ape și pământ
Și cerul de deasupra voastră,
Acum vă pun într-un mormânt
Astupând gura cu o mască.

V-au furat verdele de mai
Și cetina cu umbra deasă,
Ei luându-și porția de rai
Vouă v-au dat o haină roasă.

Acum vă iau ce-aveți mai sfânt,
Copii, familii și credință,
Și cu al legii lor cuvânt
V-aduc în viață suferință.

Treziți în voi pe Eminescu,
Uniți-vă iar sub Mihai
Și-ntr-un tablou de Grigorescu
Să pictăm verdele de mai.

Aruncați frica mult în urmă
Cu haina roasă de pe voi,
Să facem din curaj cunună,
Să ne luăm țara înapoi.

Să ridicăm un gând curat,
Cel mai înalt și mai frumos,
Al sufletului diamant:
Credința lui Isus Hristos.

Trecând prin lumea-ntunecată
Să Îl urmăm cu dăruire,
Spunând cu inima-mpăcată:
”Am biruit-o cu iubire!”

Treziți-vă, nu mai alegeți
Minciuni străine și trădări,
Întindeți mâna și culegeți
Lumina soarelui din zori.

Treziți-vă și rupeți lanțul
Ce ține gândul sclav în voi,
Treziți-vă, întărind brațul
Să ne luăm țara înapoi!

Stănulescu Mircea  

Psalmul 103

O, suflete-al meu binecuvântează!
Pe Domnul în umblarea pe pământ
Și tot ce este-n mine și vibrează
Binecuvinte Numele Lui Sfânt!

Binecuvântă-L suflete pe Domnul!
Și-ale Lui binefaceri nu uita
El toate-ți iartă, îți veghează somnul
Și-ți vindecă întreagă boala ta.

Viața El din groapă-ți izbăvește
Cunună de-ndurare-țj dă în dar
Când ești bătrân te satură regește
Ca vulturul te-ntinerește iar.

Dreptate face Domnul, judecată
Acelor asupriți, nu uită El
I-a arătat lui Moise Calea dreaptă
Și-a Lui lucrări la-ntregul Israel.

Da, Domnu-i plin de milă și-ndurare
E bun și-a Lui răbdare-i îndelungă
El nu se ceartă fără de-ncetare
Mînia Lui nu-i veșnic să ne-ajungă.

El nu ne face chiar după păcate
Nici după fărdelegi nu pedepsește
Ci cât de sus sunt ceruri depărtate
Și bunătatea Lui atâta crește.

Precum din răsărit e depărtarea
Până-n apus ce greu o înțelegi
Tot astfel El ‘și-arată îndurarea
Și depărtează-a noastre fărdelegi.

Cum se îndură-un tată cu blândețe
De-ai săi copii și Domnul tot la fel
Le dăruie-ndurare și noblețe
Acelora care se tem de El.

Suntem țărână, El ‘și-aduce-aminte
Ca iarba de pe câmp și ca o floare
Când trece-un vînt puternic și fierbinte
Și omul se usucă și dispare.

Dar veșnic are Domnul bunătate
Și îndurare pentru-ai Săi copii
Și-a lor copii ce Legea-I țin în toate
Dorind a Lui porunci a le-mplini.

Da, Domnul Dumnezeu împărățește
În Ceruri pe-al Său scaun de domnie
Și peste tot domnia-I stăpânește
E Domn și Împărat pentru vecie.

Îngeri puternici care-aveți tărie
Și voi pe Domnul binecuvântați!
Voi ce-mpliniți cu-atâta bucurie
A Lui porunci și glasu-I ascultați.

Să binecuvântați pe Domnul Mare
Voi robii Lui și-oștirea Lui cea trează
Și stăpânirea Lui și-a Lui lucrare
Pe Domnul, suflet, binecuvântează!

Daniel Hozan

Luptă și cunună

O, Doamne, deschide-ne ochii să vedem,
Că sunt mai mulți cu noi, nu împotriva noastră.
Cu ei e doar un braț ce-i pieritor,
Dar Domnul e mereu tăria noastră.

E drept, avem o luptă grea de dus;
Și nu luptăm cu sânge sau cu carne.
Căci lupta-i pe tărâm spiritual,
Și nu se poate duce fără arme.

Să ne-mbrăcăm cu toată armătura,
Ca să ne-mpotrivim în ziua rea.
Scutul credinței, încinși cu adevărul,
Și în picioare, încălțați cu Evanghelia.

În rugăciuni să stăm în orice vreme,
Prin Duhul vocea sa ne-o înăltăm.
Cu stăruință, împreună cu toți sfinții,
Peste puterea celui rău ca să călcăm.

Avem totul deplin în Domnul nostru,
Iertați de vină doar prin jertfa Sa.
Moștenitori în El suntem noi astăzi,
Ca să slujim de laudă pentru slava Sa.

E timpul ca să fim fecioare înțelepte,
S-avem ulei nu doar în candelă, ci-n vas.
Căci mirele-i aproape, chiar la usă,
Chiar în curând răsună al Său glas.

Iată că trâmbița-i aproape ca să sune,
Ce glorios va fi acel eveniment!
Ce-i adormiți in Domnul să învie,
Iar noi cei vii, schimbați într-un moment.

Ce-i muritor în noi, va fi-nghițit de viață,
Și vom zbura cu toții în văzduh.
Îl vom vedea pe Isus, față-n față,
Cei ce-am trăit cu toții într-un duh.

Nu vor mai fi nici boli, nici carantine,
Și ne va fi șters atunci orice plâns.
Și vom împărăți o veșnicie,
Cu cel ce pentru noi, totul a-nvins.

Nu vom avea nici lampă și nici soare,
Domnul va fi lumina-n orice zi.
Nici urma de blestem și de durere
Căci Dumnezeu și Mielul vor împărăți.

Să-L așteptăm cu inima curată,
Căci doar așa în față-L vom vedea.
Și Duhul și mireasa astăzi strigă:
Amin, vino Isuse! Maranata! ! !

 Dany Căpătan  

Gând ceresc

Nu ne frământă gândul structurilor terestre
Și nu deschidem spre adumbriri ferestre
Al nostru interes nu poartă marca gliei
(Deși iubim nespus un tril al ciocârliei)
Ne ridicăm deasupra nivelelor de ceară
Să ne adie-un vânt cu iz de primăvară
Și ne-am desprins de praful nevrutelor probleme
Știind c-al nostru Domn dorit-a să ne cheme.
Că vrem armonizări cu sferele divine
E că-L urmăm pe El prin văi și pe coline.
Că nu ne zboară gândul spre spații cu himere,
Că nu ne-am pus nădejdea în rosturi efemere
E c-am ieșit din starea ce cauzează moarte
Și-am acceptat Lumina, nu stările deșarte…
C-așa la întrebări primim răspunsuri clare
Și-așa, mereu, culegem și har și perle rare.
Nu-s două destinații, ci una, numai una
De-aceea nu pătăm cu lamentări cununa.
Știind că vom ajunge dincol’ de constelații
Primim fără rezerve lumini și revelații.

George Cornici