Intre frati

Am fost pe Dolorosa sa strang flori
Si am gasit cununa Lui de spini
Si-am inteles ca dragostea-mi e intre frati
Nu-ntre straini!

Am fost pe Dealul Capatanii sa iau apa
Si am gasit otet si fiere
Si-am inteles ca bucuria mi-e-ntre frati
Si-ntre straini doar plans, durere!

Am fost sub cruce sa gasesc vreun cuib de pasarele
Si-am strans doar trei piroane
Si-am inteles ca mangaierea mi-e intre frati
Si-ntre straini dispret, prigoane!

Am fost la Calvar sa strang parfum de lemn mirositor
Si am gasit o cruce, doua zaruri si-un pahar
Si-am inteles, balsamul mi-e-ntre frati
Si-ntre straini amar, amar!

Am fost intre straini sa caut dragostea
Si bucuria, mangaierea si balsamul
Si n-am gasit decat dureri si prigoniri si-amar
Si-am zis acesta mi-e limanul?

Azi intre frati sunt fericita
Caci am gasit si dragoste si bucurie
Si mangaiere si balsam si pe Isus
Si viata veacului ce va sa vie!

Bodea Florina

Anunțuri

Biruitor iubind

Isus ştia de mult ce soart-aşteaptă
Un miel… venit în lumea lupilor!
De n-ar fi fost iubirea înţeleaptă,
N-ar fi venit ca Miel-Mîntuitor!

De nu ne-ar fi iubit… atunci să spună
Acei ce vor să-L ştie în mormînt:
Ce L-a făcut să poarte în cunună
Atîţia spini şi sacrificiu sfînt?

Isus ştia că uşa I s-o-nchide
Şi-n miez de noapte alungat va fi,
Dar dragostea atunci cînd se va aprinde,
Sfărîmă stînci şi-nfruntă vijelii!

Căci n-a avut de-atuncea nici o parte,
La judecăţi a fost găsit mereu nedemn,
Pe drumul Lui a fost pînă la moarte
Mereu respins şi atîrnat pe lemn!

‘Naintea Lui se îmbrăcă în zale
Atîta ură diavolească de-a-L răzbi!
Un simplu om s-ar fi întors din cale!
N-ar fi ştiut ce-nseamnă a iubi…

Smerirea Lui aduce pace-n lume
Şi-i semn al iubitoarei căutări…
Pentru creştini, o iesle va rămîne
Simbol al vinovatei lepădări…

(Căci astăzi tot închisă este uşa,
Iar El în ieslea rece alungat).
Cînd vîntu-i gata ca să ia cenuşa
A tot ce am iubit şi am sperat,

Cînd tot ce am crezut că-i apă vie
Se va descoperi că ne-a-nşelat,
Vom regreta atunci că din trufie
L-am izgonit în grajd… şi ne-am culcat!

Oricum va fi, va birui iubirea
Şi va domni în lume-n infinit!
Dar locul meu… va fi cu fericirea?
Sau voi primi ce singur mi-am urzit?…

Benoni Catană

Alături de tine

Sunt Tatăl tău ce te iubește
Cununa vreau să-ți dăruiesc
O clipă stai și te oprește
Ce mult aștept să îți vorbesc.

Iubirea curge înspre tine
Ai fost și ești de preț mereu
Nu asculta șoapte străine
Ce te despart de Dumnezeu.

N-aștept să faci fapte mărețe
Lucrări cu care te supun
Ci să Mă recunoști în toate
Să-ți fiu alături pe-al tău drum.

Nu vreau strădanii chinuite
În legea morții să te zbați
Ci vreau să ai zidiri rodite
Prin legea vieții să străbați.

Nădejdea vin să-ți dăruiesc
Credința pentru veșnicie
Făptura-ți nouă să zidesc
Cu pace și în bucurie.

Grigore Hurdubae

Câți mai slujim pe Domnul?

Trăim o viață pe pământ.
O viață de-alergare.
Si-adesea dăm Cuvântul Sfânt
Pe lumea trecătoare.
Am fost creați să moștenim
Cununa răsplătirii
Și pentru veci să locuim
În patria iubirii.
Dar pe pământ trăim puțin
Acesta-i paradoxul
Ce să-l pricepem noi nu știm
Nici care ne e rostul.
Cuvântul scrie deslușit
Că vine ziua-n care
Pentru oricine ia sfârșit
Viața de sub soare.
Că omul jos e trecător
Ca lumânarea-n sfeșnic
Ce-și pregătește în splendori
Acasă locul veșnic.
Aicea jos noi toți trăim
Precum intr-o chirie
Dar casa sus ne-o pregătim
La Domnu-n veșnicie.
Sau cel puțin asa ar fi
De sfântă trebuință
Când aripile s-or ivi
Spre noua locuință.
*
Și conștienți de-al Său Cuvânt
De-nsemnătatea-i mare
Ar trebui ca orișicând
Să fim în cercetare.
Deci pregătiți pentru Hristos
Cu candelele-aprinse
Si dezlipiți de tot ce-i jos
Cu aripile-ntinse
Ar trebui să fim mereu
Mireasă sfântă-n noapte
Cu foc aprins din Dumnezeu
Și luminând departe
Să vadă Mirele iubit
Mireasa că-l așteaptă
Să intre-n Locul mult dorit
Fecioara înțeleaptă.
***
Cu-amărăciune mă întreb:
Câți mai slujim pe Domnul?
Câți așteptăm cerul etern
Sau câți dormim azi somnul
Ce ca-ntr-o pânză i-a cuprins
Pe cei făr de putere
Ce-s cufundați în visul nins
De foamea dup-avere?
Privesc in jurul meu mâhnit:
Tot mai putini stau gata
Cu candela aprinsă-n timp
Să zică:Maranata!
Căci cei mai mulți au adormit
În vise maiestuoase
Mirele-aproape c-a sosit
Iar ei visează….case…
Și proprietăți.Provizii mii
Că doar….să le ajungă!…
Vină și alți bani,câți or fi
Ca-ntr-o uriașă pungă..
Bineveniți sunt orișicând!
Cinstiți???..nu mai contează!…
Un rost s-avem vrem pe pământ
Și-un nume, mai cu vază!
-Frate iubit, să ne unim
Mai mulți la rugăciune
-De asta frate, nu am timp
Fac lucruri totuși bune
Dobânda-i mare, eu trudesc
Până-n târzie seară
Chiar și-n picioare ațipesc
Cum, rugăciune iară?
Doar mici exemple oglindesc
Cruda realitate
De cer mulți nu-și mai amintesc
De ei e prea departe..
Lucrarea Tatălui ceresc
A fost înlocuită
De visul lacom, pământesc
Ce va pieri-ntr-o clipă..
Îi chemi și-ncerci să-i motivezi
Cu drag la Închinare
Dar dragostea mai poți să crezi
Că-i țelul lor cel mare?
Nu, mai degrabă ar lovi
În tot ce-i bun, cu silă
Și-n roada firii ar dospi
Râzând ei, fără milă….
***
E-aproape doisprezece. Știu.
E-aproape miezul nopții
Eu totuși gata vreau să fiu
Să trec de pragul porții
Și-n zbor să mă ridic spre cer
Cu toți cei dragi din casă
Către iubitul din Etern
Noi, fiind a Sa Mireasă.
Cu candelele luminând
De focul veșniciei
În zbor ne-om înălța cântând
Spre țara bucuriei
Rămână dar în urmă jos
Pungile mari și sparte
Ce s-or topi-n foc nemilos
De cerul sfânt departe.
*
Ce trist va fi insă de cei
Ce-au auzit Cuvântul
Dar au iubit fără temei
Averea și pământul.
Cine e sfânt, sfintească-se
Și să lepede somnul
Căci în curând spre glorie
Ne va nălța-n zbor Domnul.

Emanuel Hasan

Fiecare zi e-o treaptă

Fiecare zi e-o treaptă
Către cer sau către iad
Către slava ce ne-asteaptă
Sau spre al ruinei vad.
Zilele înseamnă trepte
Pot fi trepte către cer
Sau din cele ne-nțelepte
Ce coboară spre infern.
Viața e precum o scară
Care-i tot mai largă-n jos
Spre osânda cea amară
Din iazul de foc,hidos.
Către cer se ingustează
Scara către infinit
Tot mai mulți,se-opresc,oftează
Și coboară-n pas grăbit.
Către ceruri,vezi pe scară
Doar iubiții peregrini
Cu privirea spre comoară
Către slava cu lumini.
Ei nu-și mai întorc privirea
Către ce lăsat-au jos
Ci privesc spre răsplătirea
Regelui victorios!
Fiecare zi e aur
Inc-o treaptă spre Isus
Spre cununa de sfinti lauri
In splendoarea far apus!
*
Ai pornit pe scara vietii..
Urci spre ceruri sau cobori?
Fiecare zi e-o treaptă
Către noapte sau spre zori!
Te asteaptā vesnicia
Si cununa-n ceruri sus.
Poti tu pierde bucuria
Întâlnirii cu Isus?
Râdā toti cei ce coboarā!
Urcā doar spre Dumnezeu!
Cāci la capāt o comoarā
Te asteaptā, dragul meu!

Emanuel Hasan

E timpul vietii

Orele bat
Şi clipele trec
Şi raza de soare
Se-nalţă pe cer;
E timpul vieţii,
E timpul de zbor.
Ridică-ţi privirea
Şi-aleargă spre nori,
Căci tot ce-i ’nainte:
Ogoare şi vii,
Ţi-a dat Domnul slavei
Să-mparţi bucurii;
Să-I pui la picioare
Cununa de dor,
Să-ţi dea măreţie
Prin oameni şi flori.
Prin floarea gingaşă
S-ajungi să cunoşti
Întreg universul
Şi lumea de jos.
Ca toate-mpreună
Să-ţi spună mereu:
„Rămâi şi slujeşte-I,
Şi-n veci n-ai să mori !”

Socaciu Elisabeta CatalinaSoca 

In asteptare…

E-aproape sa vina Isus.
Doar clipe ramas-au din noapte…
Franturi de-amintiri m-au rapus
Si-n neguri se-aud numai soapte.

Cazut-am sub crucea ce-o port
Si-mi pare atat de straina!
As vrea s-o ridic, dar nu pot
Caci soapte-n ureche imi suna….

Si ganduri mereu ma framanta,
Si-n plans mai gasesc alinare,
Si orice speranta mi-e franta….
La cine gasi-voi scapare?

Caci cerul se-arata de-otel
Si marea-si arunca talazul;
Si totusi, mai sper, poate El
Imi ia de pe umeri necazul.

Si sper, si veghez, si astept;
In gand imi rasare cununa…
Si dorul mai arde in piept…
Un semn, si se-opreste furtuna!

Lidia Ilas

Nimic nu poate fi ca El

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de scump,atît de sfînt,
Ca și Isus cerescul nume
Și sus în cer și pe pămînt.

Prin El avem adîncă pace
Prin El și harul cel sublim,
Prin El putem noi zilnic face
Tot ce e bun,tot ce dorim.

Nu vrem ca să-l schimbăm pe nimeni
Căci nu e altul mai frumos,
Nu s-a născut jos între oameni
Nimeni asemeni lui Hristos.

Cu brațul Lui întotdeauna
A biruit pe toți cei răi,
El are-n mîna Lui cununa
S-o de-a răsplată alor Săi.

Fermecător și dulce nume
Isus,Isus cel răstignit,
Noi te slăvim căci Tu din lume
La sînul Tău ne-ai odihnit.

Prin orice suferinți am trece
Te vom urma mereu,mereu,
Cu Tine zilnic vom petrece
Oricît ne-ar fi aici de greu.

A noastră binecuvîntare
În orice zi,orice necaz,
Tu ne ești har în adunare
Prin Tine sufletul ni-e treaz.

Noi zilnic stăm în așteptare
Cu ochii țintă numai sus,
La marea zi de sărbătoare
Cînd vei veni din nou Isus.

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de sfînt și de frumos,
Ca Tine veșnicule nume
Ce ne-ai salvat,Isus Hristos !

Pop Alexandru

Când drumul crucii ți se pare greu…

Când drumul crucii ți se pare greu
Și pare că nu mai are sfârșit,
Mai opintește-te puțin, nu dispera,
Nu te lăsa deloc, de frică biruit.

Căci frica poate să te facă cârtitor
Și va atrage după sine judecata,
Te va lipsi de multe binecuvântări
Și te va face ca să-ți pierzi răsplata.

Ea îți va fi obstacol pe a ta cale
Și mersul are să-ți încetinească
Se prea poate să te-arunce-n beznă
Și să n-ajungi în patria cerească.

Căci drumul crucii nu este ușor
Dar sigur, merită să mergi pe el.
Au mers pe el martirii înaintea ta
Și-a mers pe acest drum, Emanuel.

Nu te opri pe drumul pe care ai pornit,
Aleargă, privind țintă la Isus Hristos!
Nimic să nu-ți încetinească alergarea
Chiar dacă drumu-i greu și-anevoios.

Te-așteaptă Domnul la capăt de drum,
Să-ți dăruiască premiul alergării
Cu mâna Sa s-așeze pe-al tău cap
Cununa cea neveștejită a neprihănirii.

Va fi pe veci ferice-atunci de tine
Când vei sfârși cu bine alergarea,
Și vei uita de lacrimi și de greu
Și că-a fost așa de-ngustă cărarea…

Tu vei privi pe Domnul față-n față
Te vei uimi de-ale cerului splendori,
Și copleșit de-a Domnului frumsețe
‘Naintea-I te vei închina de mii de ori !

Marioara Coman

Pecetea aprobării dumnezeieşti

“Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1.12)

Da, chiar în timp ce rabdă ispita, credinciosul este fericit. Aceasta n-o poate pricepe decât numai ochiul care a fost uns cu alifia dumnezeiască. Dar ispita el trebuie s-o rabde şi niciodată să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, nici să dea îndărăt, nici să se lase corupt. Este fericit acela care trece prin focul încercării, fără să fie distrus cum se întâmplă cu cei falşi.

Când încercarea s-a sfârşit, i se aplică pecetea aprobării dumnezeieşti: “Cununa vieţii”. Este ca şi când Domnul ar zice: “Lăsaţi-l să trăiască; el a cântărit greu în cântar şi n-a fost găsit uşor”. Viaţa este răsplata sa; nu numai viaţa obişnuită, ci o viaţă sfântă, biruitoare, fericită, împlinind planul dumnezeiesc cu privire la el. Dacă viaţa de aici este o bucurie sufletească, cu cât mai mult este încununat acela care a trecut biruitor prin încercarea arzătoare a credinţei şi dragostei.

Domnul a făgăduit cununa vieţii acelora care-L iubesc. Numai aceia vor rămâne statornici în clipa încercării; ceilalţi vor cădea, vor cârti sau se vor întoarce în lume. Suflete al meu, iubeşti tu pe Domnul? ÎI iubeşti într-adevăr, adânc şi mai presus de orice? Dacă da, atunci iubirea ta va fi încercată; dar valurile nu te vor distruge şi râurile nu te vor îneca. Doamne, fă ca dragostea Ta să o hrănească pe a mea până la sfârşit.

Charles Spurgeon