Psalmul 103

O, suflete-al meu binecuvântează!
Pe Domnul în umblarea pe pământ
Și tot ce este-n mine și vibrează
Binecuvinte Numele Lui Sfânt!

Binecuvântă-L suflete pe Domnul!
Și-ale Lui binefaceri nu uita
El toate-ți iartă, îți veghează somnul
Și-ți vindecă întreagă boala ta.

Viața El din groapă-ți izbăvește
Cunună de-ndurare-țj dă în dar
Când ești bătrân te satură regește
Ca vulturul te-ntinerește iar.

Dreptate face Domnul, judecată
Acelor asupriți, nu uită El
I-a arătat lui Moise Calea dreaptă
Și-a Lui lucrări la-ntregul Israel.

Da, Domnu-i plin de milă și-ndurare
E bun și-a Lui răbdare-i îndelungă
El nu se ceartă fără de-ncetare
Mînia Lui nu-i veșnic să ne-ajungă.

El nu ne face chiar după păcate
Nici după fărdelegi nu pedepsește
Ci cât de sus sunt ceruri depărtate
Și bunătatea Lui atâta crește.

Precum din răsărit e depărtarea
Până-n apus ce greu o înțelegi
Tot astfel El ‘și-arată îndurarea
Și depărtează-a noastre fărdelegi.

Cum se îndură-un tată cu blândețe
De-ai săi copii și Domnul tot la fel
Le dăruie-ndurare și noblețe
Acelora care se tem de El.

Suntem țărână, El ‘și-aduce-aminte
Ca iarba de pe câmp și ca o floare
Când trece-un vînt puternic și fierbinte
Și omul se usucă și dispare.

Dar veșnic are Domnul bunătate
Și îndurare pentru-ai Săi copii
Și-a lor copii ce Legea-I țin în toate
Dorind a Lui porunci a le-mplini.

Da, Domnul Dumnezeu împărățește
În Ceruri pe-al Său scaun de domnie
Și peste tot domnia-I stăpânește
E Domn și Împărat pentru vecie.

Îngeri puternici care-aveți tărie
Și voi pe Domnul binecuvântați!
Voi ce-mpliniți cu-atâta bucurie
A Lui porunci și glasu-I ascultați.

Să binecuvântați pe Domnul Mare
Voi robii Lui și-oștirea Lui cea trează
Și stăpânirea Lui și-a Lui lucrare
Pe Domnul, suflet, binecuvântează!

Daniel Hozan

Luptă și cunună

O, Doamne, deschide-ne ochii să vedem,
Că sunt mai mulți cu noi, nu împotriva noastră.
Cu ei e doar un braț ce-i pieritor,
Dar Domnul e mereu tăria noastră.

E drept, avem o luptă grea de dus;
Și nu luptăm cu sânge sau cu carne.
Căci lupta-i pe tărâm spiritual,
Și nu se poate duce fără arme.

Să ne-mbrăcăm cu toată armătura,
Ca să ne-mpotrivim în ziua rea.
Scutul credinței, încinși cu adevărul,
Și în picioare, încălțați cu Evanghelia.

În rugăciuni să stăm în orice vreme,
Prin Duhul vocea sa ne-o înăltăm.
Cu stăruință, împreună cu toți sfinții,
Peste puterea celui rău ca să călcăm.

Avem totul deplin în Domnul nostru,
Iertați de vină doar prin jertfa Sa.
Moștenitori în El suntem noi astăzi,
Ca să slujim de laudă pentru slava Sa.

E timpul ca să fim fecioare înțelepte,
S-avem ulei nu doar în candelă, ci-n vas.
Căci mirele-i aproape, chiar la usă,
Chiar în curând răsună al Său glas.

Iată că trâmbița-i aproape ca să sune,
Ce glorios va fi acel eveniment!
Ce-i adormiți in Domnul să învie,
Iar noi cei vii, schimbați într-un moment.

Ce-i muritor în noi, va fi-nghițit de viață,
Și vom zbura cu toții în văzduh.
Îl vom vedea pe Isus, față-n față,
Cei ce-am trăit cu toții într-un duh.

Nu vor mai fi nici boli, nici carantine,
Și ne va fi șters atunci orice plâns.
Și vom împărăți o veșnicie,
Cu cel ce pentru noi, totul a-nvins.

Nu vom avea nici lampă și nici soare,
Domnul va fi lumina-n orice zi.
Nici urma de blestem și de durere
Căci Dumnezeu și Mielul vor împărăți.

Să-L așteptăm cu inima curată,
Căci doar așa în față-L vom vedea.
Și Duhul și mireasa astăzi strigă:
Amin, vino Isuse! Maranata! ! !

 Dany Căpătan  

Gând ceresc

Nu ne frământă gândul structurilor terestre
Și nu deschidem spre adumbriri ferestre
Al nostru interes nu poartă marca gliei
(Deși iubim nespus un tril al ciocârliei)
Ne ridicăm deasupra nivelelor de ceară
Să ne adie-un vânt cu iz de primăvară
Și ne-am desprins de praful nevrutelor probleme
Știind c-al nostru Domn dorit-a să ne cheme.
Că vrem armonizări cu sferele divine
E că-L urmăm pe El prin văi și pe coline.
Că nu ne zboară gândul spre spații cu himere,
Că nu ne-am pus nădejdea în rosturi efemere
E c-am ieșit din starea ce cauzează moarte
Și-am acceptat Lumina, nu stările deșarte…
C-așa la întrebări primim răspunsuri clare
Și-așa, mereu, culegem și har și perle rare.
Nu-s două destinații, ci una, numai una
De-aceea nu pătăm cu lamentări cununa.
Știind că vom ajunge dincol’ de constelații
Primim fără rezerve lumini și revelații.

George Cornici

Iar vei veni în ajutor

Iar vei veni în ajutor
Cum ai venit și altādatā
Suportul Tāu nemuritor
E darul unui veșnic Tatā.

În ceasuri grele de coșmar,
Când se va nāpusti furtuna
Vom birui cu Tine iar
Sā nu se clatine arvuna.

În cuptor de-am fi din nou
Vei trimite, iar, rācoare
Iar al evenimentului ecou
Va naște mare sārbātoare.

Zi de zi vom depāși
Neajunsuri întâlnite
Oricând, oriunde am pāși
Rugāciuni vor fi-mplinite.

Ce-am vāzut vom mai vedea
Plâns și lacrimi în tācere
Dar rāsplatā vom avea,
Vom trece prin Înviere.

Iar vei veni în ajutor
Cum ai venit întotdeauna
Te îngrijești de-al Tāu popor
Sā își primeascā-n Cer cununa.

George Cornici

M-ai trecut și mă vei trece

M-ai trecut prin valuri grele
Și furtuni de neuitat
M-ai trecut ca să mă spele
De-ntuneric și păcat.

M-ai trecut pe lângă moarte
Și-am simțit al ei alai
M-ai trecut dar de departe
Tu atent mă privegheai.

M-ai trecut prin strâmtorare
Prin necaz și încercări
M-ai trecut cu moderare
Și-au rămas în depărtări.

M-ai trecut și pe sub ploaia
Binecuvântărilor
M-ai trecut precum e oaia
Protejată de pastor.

M-ai trecut și mă vei trece
Prin oricâte s-or ivi
M-ai trecut să pot pricepe
Altele ce vor veni.

Mă vei trece, știu prea bine
Prin mai multe încercări
Mă vei trece dar cu Tine
Am sublime desfătări.

Mă vei trece peste ape
Tulburi care vor veni
Mă vei trece dar aproape
Doamne, vreau mereu să-mi fi.

Mă vei trece totdeauna
Spre destinul fericit
Mă vei trece spre cununa
Ce demult mi-ai pregătit.

Mă vei trece și Iordanul
Când veni-va-aceea zi
Mă vei trece-n Canaanul
Unde veșnic voi trăi.

Pentru tot ce se petrece
Pentru orișice pățesc
Ce-am trecut și ce voi trece
Pentru Toate-Ți mulțumesc!

 Daniel Hozan 

Tu ești o floare

Tu ești o floare în palma Lui Isus,
Sădită-n chinuri, pe cruce, sus.
Ai fost aleasă să fii cununa Sa,
Căci ești născută de El, în Golgota.

Tu nu ești orișicine, venit întâmplător,
Pe acest pământ, creștine, străin și călător.
Tu ești ales de Domnul, ai preț în ochii Lui,
Căci El creat-a omul spre slava cerului.

Tu nu ești o ‘ntâmplare, nu ești un ne-nsemnat.
Tu ești a Sa lucrare, de mâna Lui creat.
Porți chipul Său, o, frate, de El ești plămădit,
În marea-I bunătate,
Fiindcă te-a iubit.

Tu ești o taină mare, ești templul Celui Sfânt;
Ești sfânta Sa lucrare de aici de pe pământ.
Tu ești a Lui Mireasă, ești foarte valoros,
Răscumpărat pe cruce de Mirele Hristos!

Puiu Chibici 

Hristos-Și îndreaptă mâinile spre tine

Hristos-Și îndreaptă mâinile spre tine
Cununa mântuirii vrea să-ți dea
Să fii cu El în slăvile divine
Ce mai aștepți, azi este ziua ta.
O, dacă-ai ști cum cerul radiază
Toți îngerii te-așteaptă ca să vii
Căci Dumnezeu din străluciri veghează
Cu brațele de Tată pe vecii.

Întregul cer se agită-în așteptare
Să-și verse peste tine Harul Său
El vrea să-ți dăruiască azi iertare
Să fii în cer cu Dumnezeul tău.
Hristos cu drag azi mâinile-ți întinde
El te așteaptă, fă dar primul pas
Grăbește-te și Domnul-îți va răspunde
Va fi mereu cu tine-în orice ceas.

O, dacă-ai fi văzut cum cerul cântă
Cum stelele reflectă slava Lui
Că numele ți-e scris în cartea sfântă
Copil răscumpărat al Domnului.
Isus Hristos îți dă îndreptățire
Prin jerfa Lui tu ești răscumpărat
Căci Dumnezeul tău este Iubire
Și iartă pe oricine de păcat.

Nu zăbovi căci astăzi este timpul
Iar ziua cea de mâine nu e a ta
De ce nu vrei să fii în cer tu primul
Primește-L azi, deci nu mai amâna.
Întregul cer te-așteaptă cu iubire
Să fii cu El, cu Dumnezeul tău.
Înconjurat de slavă și mărire
Să-Și verse peste tine Harul Său.

Mihail Cebotarev 

Fericirile

Cine vrea să fie fericit,
n-are multe lucruri, și grele de’mplinit.
Să ascultăm a lui Isus cuvinte,
cum le vorbise ucenicilor pe munte:

Ferice va fi de cei
ce’s mereu săraci în Duhul
Căci a lor e’mparatia
care a pregătit’o Domnul.

Ferice va fi de cei
care-și plâng a lor păcat,
Căci Isus, Domnul vieții,
îi mângâie neîncetat.

Ferice va fi de cei
c’es mereu blânzi și smeriți,
Căci vor moșteni pământul,
și vor trăi ca niște sfinți.

Ferice de cei flămânzi,
și setoși după dreptate,
Căci Isus, Neprihănitul,
le va da pe săturate.

Ferice va fi de cei
care milă vor avea,
De săraci și de străini,
ducându’i in casa Mea.

Fericiți vor fi acei
ce au inima curată,
Vor vedea pe Dumnezeu,
și’L vor proslăvi că Tată.

Ferice va fi de cei
care pace vor avea,
Căci fiii lui Dumnezeu
toți acei se vor chema.

Ferice va fi de cei
care lumea-i prigonește,
Căci Isus, împarăția,
pentru ei o pregătește.

Iar acuma, frații mei,
bucurați-vă întruna,
Că Isus, Cerescul Mire,
vă așteaptă cu cununa.

Ioan Chiuzan

Știi tu oare, ce-i iubirea?

Știi tu oare, ce-i iubirea?
Sau știi de unde vine ea?
Știi cât putut-a să iubească,
Să rabde, să se umilească,
Acel ce Dragoste era?

Ai tu răbdare îndeajuns,
Cu cel ce zici că îl iubești,
Sau, gândul rău când te-a pătruns,
Cu vorba îndată ai distrus,
Ceea ce dragoste numești?

Dragostea este răbdatoare
Și plină e de bunătate,
Smerită, blândă, iertătoare,
Ea nu se mânie, nu înșeală,
Ea suferă pentru dreptate.

Pe cruce, în chin și agonie,
El dragostea Şi-a arătat,
Pentru întreaga omenire,
Ce își vărsau a lor mânie,
El i-a iertat și S-a rugat …

De ești creștin tu ești chemat,
Să Îl urmezi pe Domnul tău
El e modelul de urmat
El pentru tine S-a rugat,
Să duci în lume chipul Său.

În beznă, tu, să fii lumină,
În ură, dragoste cu zel,
Să ierți și să te rogi întruna,
Căci te așteaptă-n cer cununa,
Dacă trăiești și tu ca El.
Ana Onofrei.

Vom regăsi mărgăritare!

Referințe
Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el.
Proverbe 11:25

Se spune că o împărăteasă
avea un vis neîmplinit.
Dorea să constuiască o casă
pentru acei năpăstuiți.

Cutreierase-mpărăția
și-și frânse inima de dor,
ardea profund în ea iubirea
fiindcă avea Mântuitor.

Ea nu era doar o regină
din lumea-aceasta trecătoare;
în trupul ei plăpând, de tină,
trăia-o-a Cerului moștenitoare.

Se proșternu în rugăciune
și-apoi un plan înfăptui.
Soțului ei în taină-i spune:
„Aș vrea-un refugiu-a construi

pentru orfanii acestei lumi,
pentru pierduți și părăsiți.”
„Un nobil gând, dar nu văd cum
atâția bani ar fi găsiți.”

„Stai fără griji, pot rezolva!”,
răspunse ea încrezătoare.
Își scoase de pe cap coroana
arătând diamantul cel mai mare:

„Acesta poate-acoperi
întreaga sumă necesară.”
Soțul, privind-o, înlemni:
„Vinzi diadema regală?”

„Nu, dragul meu, doar diamantul.”
„Dar este cel mai prețios,
simbol unic în tot Regatul… ”
„O, merită pentru Hristos!”

Convins, l-a vândut pentru ea.
N-a durat mult și a aflat
că toată lumea o numea:
-regina fără diamant-

Dar casa-ncet s-a construit
și-n ziua de inaugurare
familia regală a sosit
ca să asiste la serbare.

Privea regina mamele
cândva lipsite de speranță,
ștergându-și astăzi lacrimile
de bucurie, în siguranță.

Și multe glasuri de copii
cântau cum doar ei pot să cânte-
cerești și sfinte armonii
spre slava Eternului Părinte.

Spre soțul ei se aplecă
și-n șoaptă spuse fericită:
„Ei ne vor fi în cer cunună,
da, pentru Hristos merită!”

***
Așa va fi o veșnicie:
vom regăsi mărgăritare-
întreaga noastră avuție
strânsă-n a cerului hambare.

Vorbele bune, ce-au zidit
pe cei din jurul nostru, poate
cum nici nu ne-am închipuit…
le vom afla atunci pe toate.

Tot ce jertfim, tot ce răbdăm,
-oricât de mic sau cât de mare-
pentru că Isus ne e Domn,
spre slava Numelui Său mare,

se scrie sus și se adună,
iar Dumnezeu ne-a răsplăti:
eternitatea împreună,
dar și cununi va împărți!