10 Ianuarie

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii.” 2 Timotei 4:8

Şovăielnicilor, aţi spus adesea „mă tem că nu voi mai vedea niciodată cerul”. Nu vă temeţi! Întreg poporul lui Dumnezeu va intra acolo. Îmi place să-mi amintesc vorbele neobişnuite ale unui muribund, care a spus: „nu mă tem să merg acasă. Am trimis totul înainte. Mâna lui Dumnezeu este pe clanţa uşii, şi eu sunt gata ca El să intre”. „Dar”, a spus cineva, „nu te temi că îţi vei pierde moştenirea?” „Nu”, a spus el, „în cer există o coroană, pe care nici arhanghelul Gavril nu o poate purta; este făcută pe măsura capului meu. In cer se află şi un tron, pe care nici apostolul Pavel nu se poate aşeza; a fost pregătit pentru mine, şi al meu va fi. „

O, ce gând minunat! Creştine, partea ta este asigurată; „rămâne… o odihnă” (Evrei 4:9). Dar nu s-ar putea să o pierd? Nu, este scrisă pe numele tău. Dacă sunt copil al lui Dumnezeu, nu o pot pierde. Este a mea, şi pot să consider de pe acum că o am. Vino cu mine, credinciosule, lasă-ţi păcatele pe muntele Nebo şi priveşte spre minunata ţară a Canaanului. Vezi pârâiaşul acela care sclipeşte în soare? Vezi turnurile cetăţii de lumină? Vezi frumuseţea ţării şi fericirea locuitorilor? Află, deci, că dacă ai putea zbura pe deasupra, ai vedea că pe unul din lăcaşurile ei scrie „acesta este pentru unul ca tine. Este păstrat doar pentru el. El va veni aici şi va locui cu Dumnezeu pe vecie”.

Sărman şovăielnic, iată-ţi moştenirea, este a ta. Dacă crezi în Domnul Isus, dacă te căieşti de păcatul tău, dacă ţi-ai reînnoit inima, faci parte din poporul lui Dumnezeu şi ai un lăcaş rezervat, o coroană şi o harpă care te aşteaptă doar pe tine. Nimeni altcineva nu poate avea partea ta. Iţi este rezervată ţie, şi o vei avea în curând, fiindcă, atunci când cei aleşi se vor aduna în glorie, nu vor exista tronuri vacante.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Epistola ta

Blând și smerit cu inima
Și să te porți cu-nțelepciune
Așa e scris, ca pașii tăi
Să nu aducă-n urma lor amărăciune!

Și să alegi aceasta-n fiecare zi
Viața ta epistolă să fie
Scrisă, citită de toți oamenii
Și-apoi în viața veacului ce va să vie!

Căci e o vorbă din străbuni
Ca să te porți precum ți-e vorba ta
Dar și vorbirea, cum ți-e portul
Nu să zâmbești și pumnul strâns pe sub manta!

Și toarnă-n vasul tău ulei de preț
Și-n fiecare zi strânge mărgăritare
Și-apoi împrăștie în jurul tău
Cu vorba și cu portul cât trăiești sub soare!

Și să te porți ca fiu de Dumnezeu
Și răzbunarea să îți fie rugăciune
În fiecare zi blând și smerit
Tu să te porți cu-nțelepciune!

Smerenia să fie slava ta
Blândețea-înțelepciunii o cunună
Și pacea-n Duhul Celui înviat
Să ne adune împreună!

Ca cei ce vor citi epistolele noastre
Să-L vadă pe Isus în toate
Pe Dumnezeu și mântuirea Lui
În fiecare zi, frate și soră, că se poate!

Bodea Florina

Povară și rugăciune

Aș vrea să pot în fiecare dimineață,
Să văd în jurul meu doar flori de bunătate,
Dar realitatea-i tristă, e omenirea-n ceață
Prea multă necredință și valuri de păcate…
Văd oameni fără scop și tot mai necăjiți,
Fără lumină-n suflet acum în miez de noapte,
Lipsiți de adevăr, de pace, învrăjbiți,
Târâți de cel viclean pe căi ce duc la moarte…
Dar bunule Părinte, , , Tu ești acel ce ești, ,
Prin Duhul Sfânt lucrează în inimi cercetare,
Prin jertfa de pe cruce Tu poți să mântuiești,
Pe cei ce vin din lume smeriți și-Ți cer iertare!

Aș vrea să pot cu râvnă în fiecare zi,
Să fiu o luminiță ce îndrumă spre viață,
Pe semenul căzut să-l pot cu drag sluji,
Să răspândesc în lume mesajul de speranță.
Nici teama, nici vrăjmașul, nici lacrima de jale,
Nimic să nu-mi abată piciorul de pe cale,
Ci în orice împrejurare să pot rosti cântând:
Te laud sfinte Tată că ești și drept și sfânt!
Prin Duhul dă-mi putere să lupt lupta cea bună,
Să împart azi bucuria cu cei ce-s mântuiți
Și odată sus în ceruri când vom primi cunună,
Să fim toți împreună de-a pururi fericiți!

Aș vrea să pot să dorm în fiecare noapte
Un somn mai liniștit, curat, odihnitor,
Dar știu că sunt bolnavi ce-și plâng durerea-n șoapte,
Ce vor să mai trăiască și-așteaptă ajutor.
De aceea prin credință îmi plec smerit genunchii,
Implor Isuse Doamne a Ta bunăvoință,
Atinge-Te cu harul acum de toți sărmanii,
Că știu că doar la Tine sunt toate cu putință.
Primește închinarea și-a noastră rugăciune,
Alungă orice teamă și orice tulburare,
Când Tu spui un cuvânt și boala se supune,
Iar cei slăbiți primesc, puteri și vindecare!

Teodor Groza

Gol ai venit pe pământ!

Caută rost să-ți găsești
Și nu mai tot alerga,
Căci nimic nu izbutești
De ești singur, vei cădea.

Orișicât te străduiești
Totul este în zadar
Dacă singur chibzuiești
Tu vei fi lipsit de har.

Cheamă-L pe Isus cu tine
Viața ta, s-o cârmuiască
Și-o să iasă totul bine
Viața ta o să înflorească.

Vei fi plin de bucurie,
Pace multă vei avea
Și a Sa Împărăție
O dată, o vei vedea.

Toate câte le-a promis
Domnul le va împlini
Și cu El în Paradis
La sfârșit, vei locui.

Gol ai venit pe pământ
Fără nici o bogăție
Strânge pentru Cerul sfânt
Strânge pentru veșnicie.

Acolo, bogat să fii
Tu, comori să dăbândești
Domnul le va cântări
Și răsplata o primești.

Lasă ce-i jos pe pământ
Căci asta, nu te zidește
Strânge pentru Cerul sfânt
Fiindcă Domnul te privește.

Răsplătit de El vei fi
Cu o cununa împărătească
Fiul Său, te vei numi
Sus, în Patria cerească!

 Florența Sărmășan

Bine faceți

Bine faceți că vestiți
Pretutindeni vestea bună,
Că pe mulți îi pregătiți
Să primească o cunună.

Bine faceți c- adunați
În suflet comori eterne,
Că-n Cuvânt vă desfătați
Nu-n terestrele guverne.

Bine faceți că-n nevoi
Apelați la Cel ce poate
Așeza credință-n voi
Și iubire și dreptate.

Bine faceți că-n dureri
Știți că vine-o vindecare,
Că urmează adieri
Dup-o zi dogoritoare.

Bine faceți că spre Țel
Ațintiți ades’ privirea
Că la cel mai ‘nalt nivel
Știți: v-așteaptă moștenirea.

Bine faceți că vegheați
Într-o lume cu ispite
Că spre Paradis urcați,
Spre incinte strălucite.

Astfel, împlinind ce-a spus,
Pentru voi, Mântuitorul
Veți vedea că v-a inclus
EL, și Domnul și Păstorul.

George Cornici

Suferință – crin din care

Suferință…
crin din care Domnul Și-a-mpletit cununa
mulți te plang cand mergi la danșii,
eu te cant întotdeauna
căci în leagănul tău dulce
cand m-a pus întai durerea
am văzut la căpătaiu-mi,
veghetoare, mangaierea.

Suferință, soră scumpă
ce mă porți de-atunci cu tine
cate bucurii în suflet mi-ai dat tu
printre suspine!
Tu m-ai învățat, ca umbre
și-amăgire și ispită –
să le văd pe toate cate vine lumea să-mi promită.

Și să aflu ce comoară e primirea slavei sfinte
și cunoașterea iertării
și iubirea ei fierbinte
și-a încrederii odihnă și-alinarea cea plăcută
care-o lasă Mana dulce peste lacrima tăcută.

Tu mi-ai dezvelit în suflet zări necunoscute mie
gura, tu mi-ai pus să cante
mana, tu mi-ai pus să scrie
și-n iubirea armoniei salbe și cununi s-adune
fericit cu ele Chipul Domnului să-L încunune.

Suferință, suferință
astăzi cand spre ceru-albastru
pe-a recunoștinței aripi
zboară gandul meu sihastru
eu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilință
să mă facă să-ți știu prețul
și frumsețea, –
Suferință! …

Traian Dorz

Să fii una cu Hristos!

Când toți sunt în contra ta
Nu te necăji de fel,
Pregătește-ți inima
Și atinge al tău țel

Pleacă-te cu umilință,
Cere mila lui Hristos,
Și dă-ți în toate silință
Să faci totul cu folos

Nedreptăți de ți se fac
Știi că așa trebuie să fie
Gurile care nu tac
Vorbe ce le auzi o mie

Să nu te descurajeze
Imbold, spre bine să-ți dea
Nu lăsa să te întristeze
Orice auzi pe seama ta

Tu te poartă cuviincios
Cum Domnul te-a învățat
Să fii una cu Hristos
Fii creștin adevărat

Nici vorbirile de rău
Deloc să nu te întristeze,
Crede doar în Domnul tău
El poate să îi calmeze

Pe cei ce te dușmănesc
Pentru că ești pocăit
Pe cei care te înjosesc
Pentru Domnul Tău iubit

Poate că ești revoltat
Când vezi a lor răutate
Dar și Domnul a răbdat
Batjocuri și nedreptate

Mergi pe cale ce-ai pășit
Și milă de ei să-ți fie,
Fii în toate hotărât
S-ajungi în Împărăție

Mergi pe cale cu Isus
Orice ți s-ar întâmpla
Țintata ta să fie sus
Înapoie, tu nu da

Lacrimile ce ți-au curs
Și inima ce-a oftat
Toate le vede Isus
Domnul cel adevărat

Mângâiere îți va da
Și cununa împărătească
Lângă tronul Său vei sta
Sus în lumea cea cerească!

Florența Sărmășan 

Unui păstor ales

Ai luminat c-aveai a Lui lumină
Și-ai îndrumat pe mulți spre Apa Vie,
Vorbeai de-mpărăţia ce-o să vină
Cu-atâta dor, nădejde, bucurie…

Ai răspândit mireasmă de viață
Trecând prin văile prea des umbrite,
Vorbeai de marea, sfânta dimineaţă
Ce vine după neguri și morminte.

Ai împărţit cu zel și har Cuvântul,
Să afle orşicine Vestea bună:
Cum că iertare dă doar El, Preasfântul,
Iar cei aleși primi-vor, sus, cunună.

Ai stat în slujba-I fără să ceri plată
Și, milostiv, ai ocrotit sărmanii,
Ți-e pomenirea binecuvântată,
Cum ți-e și rodul vrednicei strădanii.

Ai fost păstorul ce-a-ngrijit de turmă,
Ce-a plâns și-a suspinat legând vreo rană,
Acum te plângem noi, rămașii-n urmă,
Dar știm că voia Lui e suverană!

Olivia Pocol

Scumpă este orice clipă!

Pregătește-te din vreme
Cu Domnul să te întâlnești
Fii gata și nu te teme
Iertarea Lui s-o primești.

Scumpă este orice clipă
Căci timpul e trecător
Ție să nu-ți fie frică
Domnul e îndurător.

Pe cale veghează bine
Ca să nu te poticnești
Drumul drept spre Cer îl ține
Să ajungi să-L întâlnești.

Pe Cel dătător de viață
Care-n chinuri s-a jertfit
Să Îl vezi o dată-n față
Să înțelegi cât te-a iubit.

Veghează și treaz să fii
Că în ceas târziu din noapte
Domnul tău poate veni
Și atunci, se vor sfârși toate.

Pentru nuntă fii gătit
Căci Mirele va veni
Pentru viață pregătit
Cu El te vei întâlni.

Frumuseți noi, neștiute
Lângă El tu vei vedea
Plaiuri cerești nesfârșite
Ochii îți vor bucura.

Și tot ce nu ai gândit
Mirele-ți va arăta
Locul cel sfânt, pregătit
Să trăiești de-a pururea.

O răsplată minunată
Din mâna Lui vei primi
Care ție-ți este dată
Fericit ca să poți fii.

Viața veșnică-i răsplata
Și cununa ce-o primești
Domnul te așteaptă-I gata
Cu El să te întâlnești!

Florența Sărmășan 

Al rugăciunii ceas sublim

Al rugăciunii ceas sublim
Cu tine viața-i cer senin,
Nu-i timp mai dulce, mai frumos,
Ca în prezența Lui Hristos.

Nu-s ceasuri mai înălțătoare
Din anii ce-i petreci sub soare,
Ca al rugăciunii sfânt popas,
Când se preling lacrimi pe-obraz.

Simți tot cerul lângă tine
Trecând prin valea de suspine,
Și-n loc de lacrimi, de-ntristări
Pe buze-ți izvorăsc cântări.

În odăița ta, cu ușa încuiată,
Coboară cerul deodată,
Se odihnește-n vas de lut,
Prin Duhul, Acel făr’ de-nceput.

Ce minunat e acest popas…
O, Doamne. . în vremea ce a rămas
Mai pune-n noi dorință, zel,
Trimite foc ca pe Carmel.

Altarele la mulți s-au stins
Căci nepăsarea ne-a învins,
Și ceasul scump al rugăciunii
L-am dat pe roșcovele lumii. .

Trezește-n noi din nou dorința
Ce-o aveam la dragostea dintâi,
Când rugăciunea era torța
Și lucrul cel de căpătâi.

Vrem să zidim din nou altarul
Și jertfele să ardă-ntruna,
Aprinde, Doamne, -n noi, Tu jarul,
Căci vrem să dobândim cununa.

Iany Laurenciuc