Camelia Smicală: De faţă cu ambasadorul român, „copiii au spus că vor acasă”

Noutati Crestine

Pe 19 septembrie 2017 a avut loc întâlnirea obţinută de Camelia Păstîrnac, Ministrul pentru Românii de Pretutindeni, între autorităţile finlandeze de protecţia copilului, autorităţile române, Camelia Smicală şi copiii ei. Camelia Smicală a postat o informare pe pagina personală de Facebook:

Comisia din partea Ro

mâniei a fost formată din domnul ambasador Răzvan Rotundu şi doamna Corina Marinescu din partea protecţiei copilului România.

Iniţial, atât eu, cât şi domnul ambasador şi doamna ministru Păstîrnac am cerut ca din partea României să fie trimis un psiholog care să evalueze starea copiilor. Aceasta nu a fost cu putinţă.
Întâlnirea a fost strict supravegheată de către unul dintre juriştii primăriei din Tampere şi … a fost prezent şi un translator, deoarece copiii au vorbit în româneşte.

Comisia finlandeză care ar fi trebuit să se întâlnească mâine cu cea românească, pentru a colabora la rezolvarea cazului, nu s-a mai format, deoarece o persoană… (sic!)…

Vezi articol original 62 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Florin Ianovici: Petrică A fost abandonat în spital la naștere. Nu și-a cunoscut niciodată părinți. Amândoi au murit. Citește o poveste trista și frumoasa la final 🙏

Noutati Crestine

Petrică
A fost abandonat în spital la naștere. Nu și-a cunoscut niciodată părinți. Amândoi au murit. În spital o doctoriță a avut milă de el și l-a luat acasă. L-a ținut o vreme și apoi a ajuns la căminul de copii din Fierbinți.
În clasa a opta unul dintre profesorii de la școală l-a chemat să lucreze în grădina sa. Profesorul își construia casă. În echipa de lucrători din Fierbinți, care îl ajuta, era și un tănăr pe nume Ștefan. Izbit de asemănarea dintre Petrică și Ștefan, profesorul i-a întrebat dacă sunt frați. Așa au aflat unul de altul. Acolo s-au cunoscut.
Petrică a fost mutat la centrul Sfântul Ștefan din București și după 18 ani a venit la Viață și Lumină, la Centrul de tineri din strada Vrancea, în 2008. Și-a terminat școala profesională. Direcția de Asistență Generală sector 1 l-a angajat. Acum lucrează la căminul din Odăi și…

Vezi articol original 198 de cuvinte mai mult

Ce s-a mai întâmplat?

Am mai urcat o treaptă
Pe drumul spre splendori
S-a mai țesut o faptă
Cu sfintele-i valori.

Am mai purtat o cruce
Ușoară sau mai grea
Lăuntrul mai produce
Răbdări să pot lupta.

Am mai căzut pe cale
Dar iar m-au ridicat
Doar forțe speciale
Din veșnicul Palat.

Am mai cules cuvinte
Cu-n înțeles divin
Să merg doar în incinte
Unde se spune-”Amin”

Am mai cântat cântarea
Știută de demult
Sosit-a ușurarea
S-alunge un tumult.

Am mai vestit mesajul
Primit din sfânt meleag
S-a-nflăcărat curajul
Și Cerul mi-e mai drag.

Am mai deschis volumul
Cu perle și comori
Să-mprospătez albumul
Cu multe sărbători.

Da-n toate numai harul
M-a susținut, constant
M-aplec, deci, la altarul
Atât de captivant!

George Cornici

Regula divină a vieţii

” Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Matei 5:48

Domnul nostru ne îndeamnă, în versetele 38-48, să fim generoşi în comportarea noastră faţă de toţi oamenii. În viaţa spirituală, fereşte-te să umbli conform afinităţilor tale naturale. Orice om are afinităţi naturale; există oameni de care ne place şi oameni de care nu ne place. Dar nu trebuie să lăsăm niciodată aceste sentimente să domnească în viaţa noastră creştină.

“Dacă umblăm în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină”. El ne va da părtăşie chiar şi cu oamenii pentru care nu avem nici o afinitate naturală.Exemplul pe care ni-l dă Domnul nostru nu este acela al unui om bun, nici măcar al unui bun creştin, ci al lui Dumnezeu însuşi. “Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Cu alte cuvinte, arată-i celuilalt ceea ce Dumnezeu ţi-a arătat ţie, iar Dumnezeu îţi va da în această viaţă nenumărate ocazii de a dovedi dacă eşti desăvârşit, aşa cum este Tatăl nostru din ceruri. A fi ucenici înseamnă a ne identifica în mod deliberat cu grija lui Dumnezeu faţă de ceilalţi oameni. “Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu…”Adevărata expresie a caracterului creştin nu este facerea de bine, ci asemănarea cu Dumnezeu. Dacă Duhul lui Dumnezeu te-a transformat în interior, în viaţa ta vei arăta trăsături divine, nu trăsături umane bune.

Viaţa lui Dumnezeu din noi se exprimă ca viaţă a Iui Dumnezeu, nu ca o viaţă umană care încearcă să fie evlavioasă. Secretul vieţii creştinului este că supranaturalul devine natural în el prin harul lui Dumnezeu, iar experimentarea acestui lucru se realizează în detaliile practice ale vieţii, nu în timpul de comuniune cu Dumnezeu. Când venim în contact cu lucruri care deranjează, descoperim, spre uimirea noastră, că avem puterea să rămânem liniştiţi şi echilibraţi în mijlocul lor.

Oswald CHAMBERS

Fiecare zi e-o treaptă

Fiecare zi e-o treaptă
Către cer sau către iad
Către slava ce ne-asteaptă
Sau spre al ruinei vad.
Zilele înseamnă trepte
Pot fi trepte către cer
Sau din cele ne-nțelepte
Ce coboară spre infern.
Viața e precum o scară
Care-i tot mai largă-n jos
Spre osânda cea amară
Din iazul de foc,hidos.
Către cer se ingustează
Scara către infinit
Tot mai mulți,se-opresc,oftează
Și coboară-n pas grăbit.
Către ceruri,vezi pe scară
Doar iubiții peregrini
Cu privirea spre comoară
Către slava cu lumini.
Ei nu-și mai întorc privirea
Către ce lăsat-au jos
Ci privesc spre răsplătirea
Regelui victorios!
Fiecare zi e aur
Inc-o treaptă spre Isus
Spre cununa de sfinti lauri
In splendoarea far apus!
*
Ai pornit pe scara vietii..
Urci spre ceruri sau cobori?
Fiecare zi e-o treaptă
Către noapte sau spre zori!
Te asteaptā vesnicia
Si cununa-n ceruri sus.
Poti tu pierde bucuria
Întâlnirii cu Isus?
Râdā toti cei ce coboarā!
Urcā doar spre Dumnezeu!
Cāci la capāt o comoarā
Te asteaptā, dragul meu!

Emanuel Hasan

Umbli tu necontenit cu Isus?

“Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.” Luca 22:28

Este adevărat că Isus Cristos este cu noi în ispitele pe care le avem, dar suntem oare şi noi cu El în ispitirile Lui? Mulţi dintre noi încetăm să umblăm cu Isus din momentul în care ştim din experienţă ce poate face El. Fii atent când Dumnezeu îţi schimbă împrejurările și vezi dacă mergi cu Isus sau o iei pe partea lumii, a cărnii şi a diavolului Noi purtăm însemnul Lui. dar umblăm oare cu El? “De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El.” Ispitirea lui Isus a continuat toată viaţa Lui pământeacscă şi ea va continua tot timpul cât viaţa Fiului lui Dumnezeu va fi în noi.

Umblăm noi cu Isus în viaţa pe care o trăim acum? Noi avem ideea că ar trebui să ne apărăm de unele lucruri pe care Dumnezeu le aduce în jurul nostru. Niciodată! Dumnezeu este Cel care pregăteşte împrejurările şi, oricare ar fi ele, trebuie să le facem faţă rămânând permanent cu El în ispitirile Lui. Ele sunt ispitirile Lui, nu ale noastre; sunt ispite la adresa vieţii Fiului lui Dumnezeu din noi.

În viaţa noastră trupească este în joc onoarea lui Isus Cristos. Îi rămâi tu credincios Fiului lui Dumnezeu în lucrurile care atacă viaţa Lui din tine? Umbli tu necontenit cu Isus? Drumul cu El trece prin Ghetsimani, prin poarta cetăţii, afară din tabără; este un drum singuratic şi mergi pe el până când nu mai ai in faţă nici o urmă de paşi, ci auzi numai o voce care-ţi spune: “Vino după Mine”.

Oswald CHAMBERS

Furtunile vieții

Ciprian Barsan

De ce-s furtuni îngăduite

Și- atâtea valuri nesfârșite?

De ce în calea ta izbesc,

Și la pământ te prăbușesc?

De ce? Tu nu găsești răspuns

Și totul pare- atât de-ascuns…

De ce? Te-ntrebi neîncetat

Răspuns tu încă n-ai aflat…

Tu vezi că valul este mare,

Și crezi că nu mai ai scăpare…

Dar uiți un lucru,dragul meu:

Mai mare este Dumnezeu!

Căci nici un val nu o să poată,

De Domnul ca să te despartă!

Căci Domnul, chiar și în furtună,

Te ține strâns în a Sa mână!

Și de răspuns tu n-ai aflat

Să știi: Domnul nu te-a uitat!

În El vrea ca să te încrezi,

Nădejdea,tu să nu ți-o pierzi!

Deci, scopul Domnului,să știi:

Nu este de-a te prăbuși!

Ci orice val care lovește,

Credința,El ți-o oțelește!

Rămâi mereu o stâncă tare,

Chiar de furtuna este mare!

În Domnul de ești ancorat

Nu vei putea fi scufundat!

(Alina…

Vezi articol original 2 cuvinte mai mult

Regina nopţii

Ai atâtea rochii albe, le îmbraci seară de seară
Cupe fine răsfirate pe tulpina ta înaltă,
Vii la sărbătoarea nopţii pe un vânt de primăvară
Ce-ţi deschide larg spre inimi a iubirii mare poartă.

Adierea răcoroasă te-nfioară, te trezeşte
Îţi mângîie desfăcându-ţi gingaşele tale cupe,
Ca un mire fericit ce cu mâna zăboveşte
Peste albul de mireasă aşteptând să o sărute.

Iar când floarea sidefie se deschide bucuroasă
Tremurând în aşteptare ca mireasa-n noaptea nunţii,
Tu fiind regina nopţii în grădini cea mai frumoasă
Îţi dăruieşti tot parfumul care-ncinge jarul frunţii.

Aprinde în ochi scânteia dorinţei ce este-n miri,
Pune în urechi alinul simfoniilor din stele,
Iară fruntea îmbătată de-nflăcărate iubiri
Vrea să stea pe cupe albe şi să bea ce este-n ele.

Dintre florile grădinii care dorm visând la stele
Aşteptând să îşi îmbrace rochiile minunate,
Doar în tine stă chemarea la a nopţii sărbătoare
Când dai vântului ca dar adieri înmiresmate.

Chiar şi luna îşi doreşte să te-mbrace-n argintiu,
Stelele să-ţi dăruiască străluciri pe-naltul bolţii
Admirându-ţi gingăşia,albul pur şi sidefiu,
Cupele ce răspândesc parfum de regina nopţii.

Tot privindu-ţi frumuseţea eşti stăpâna zilei mele
Când peste cupe închise vin raze de soare calde,
Sau când parfumul mă-mbată stând sub simfonii de stele
Devii frumoasă mireasă, o regină a nopţii albe.

Rămîi pură îmbrăcând, rochii albe sidefii,
Cu tulpina mlădioasă unduind seară de seară,
În atingeri parfumate peste fruntea mea să fii
Mângîierea şi alinul în nopţi reci de primăvară.

Stănulescu M. 

Ispitirea Lui şi ispitirea noastră

“Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi. Dar fără păcat.” Evrei 4:15

Până când nu ne naştem din nou, singurul fel de ispită pe care o înţelegem este cea menţionată de Iacov: “Fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit”. Dar, prin regenerare, suntem ridicaţi într-o altă sferă, unde avem de făcut faţă altor ispite, de exemplu, ispite ca cele cu care S-a confruntat Domnul. Ispitele lui Isus nu găsesc ecou în noi, ele nu sunt specifice naturii noastre umane.

Ispitele Domnului nostru şi ale noastre se află în sfere diferite până când nu ne naştem din nou şi devenim fraţii Lui. Ispitele lui Isus nu sunt cele ale omului, ci sunt ispitele lui Dumnezeu ca Om. Prin regenerare Fiul lui Dumnezeu ia chip în noi şi, în viaţa noastră fizică. El are acelaşi cadru pe care l-a avut când era pe pământ Satan nu ne ispiteşte ca să facem lucruri rele; el ne ispiteşte pentru a ne face să pierdem ceea ce am primit prin regenerare, adică posibilitatea de a avea valoare înaintea lui Dumnezeu. El nu caută să ne ispitească să păcătuim, ci caută să ne schimbe perspectiva; şi numai Duhul lui Dumnezeu poate detecta aceasta ca fiind o ispită a diavolului.

Ispita înseamnă încercarea ataşamentului faţă de posesiunile spirituale de către o putere străină. Asta explică ispitirea Domnului nostru. După ce Isus, prin botezul Lui, a acceptat misiunea de a purta păcatele lumii, a fost imediat pus de Duhul în “maşina de testat”‘ a diavolului. Dar El n-a obosit; a trecut prin ispită “fără păcat” şi Şi-a păstrat intacte posesiunile Sale spirituale.

Oswald CHAMBERS