Dă-ne Doamne apă rece … !

Dă-ne Doamne apă rece
Când ne bate-un Soare-aprins!
Dă-ne-un vânt de nota zece
Când căldura-i de nestins,

Dă-ne Har şi Liniştire
Când mai suntem supăraţi!
Dă-ne Pace şi Iubire
Când nu ştim să mai fim fraţi,

Şi mai fă căldură-n toamne,
Când vreun frig ne-a potopit,
Ca să-Ţi mulţumim, o Doamne-n
Rugăciuni de neoprit!

Horia Costina 

Datorii vechi

Text: Tit 3:1-7

El ne-a mantuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui…” Tit 3:5

La începutul acestui secol, a trăit un pastor, pe nume T.T. Shields, care a relatat următoarea întamplare ce s-a petrecut în timp ce el discuta cu proprietarul unui magazin alimentar. A intrat o femeie în magazin, l-a luat pe proprietar la o parte, şi a început să-i şoptească ceva la ureche. După cateva minute a plecat, vădit nefericită. Deoarece pastorul îl cunoştea foarte bine pe proprietar, l-a întrebat de ce era atat de dezamăgită femeia aceea. El i-a răspuns: „A trebuit să-i refuz cererea de a-i da marfă pe credit. Am întrebat-o: „Soţul a fost dat afară din serviciu?” şi ea a răspuns: „Nu!” „Lucraţi şi dumneavoastră?” „Da”, a răspuns ea. „Deci amandoi castigaţi bine?” „Da”, a spus femeia. Şi atunci i-am spus: Dacă nu puteţi plăti acum cand castigaţi bine amandoi, atunci ce posibilităţi o să aveţi să vă plătiţi datoriile vechi?”


Dacă n-ar fi fost prin harul lui Dumnezeu, am fi si astăzi în aceeaşi condiţie spirituală – incapabili să ne plătim datoriile păcatelor noastre. Dumnezeu, desigur, nu este implicat în afacerea cu vanzarea mantuirii. Dacă ar fi aşa, atunci nici unul dintre noi nu am fi fost în măsură să plătim pentru păcate.  Chiar dacă, în acest moment, am înceta cu orice păcat – şi dacă am trăi desăvarşiţi pană în ziua cand ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnzeu – nici atunci nu am putea intra în cer. Deficitul păcatelor trecute ar rămanea neplătit.
De aceea, planul de mantuire al lui Dumnezeu este atat de minunat. Murind pe cruce, Isus a plătit datoria pe care n-am putut s-o plătim – datoria păcatelor trecutului, prezentului şi viitorului. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm plata Sa în întregime. I-ai permis tu să-ţi lichideze vechile datorii? – P.R.V.

În clipa cand te-ncrezi în Domnul Isus,
Lăuntrul tău este spălat, iertat.
Şi sangele Lui sfant este-ndeajuns
Să plătească pentru orişice păcat.” – Anonim

Cand Dumnezeu iartă păcatul, curăţeşte contul, şterge amintirea şi înputerniceşte primitorul

Painea zilnica

La seceriș

Am ascultat Isuse-a Ta chemare
Și iată-mă în lanul Tău venit…
Dar nu-i ușor… și arșița e mare
Și sunt din ce în ce mai istovit.

Muncesc dar parcă snopii nu se leagă
Mă uit și parcă munca mi-e-n zadar
Sunt obost și uneori n-am vlagă
Mă lupt în vânt și gustul mi-e amar.

Gândindu-mă adânc la răsplătire
Privind la snopii mei ce nu sunt mulți…
O Doamne, spre-al Tău Tron de Strălucire
Pornesc umil dorind să mă asculți.

Cu pasul tremurând, cu fața plânsă
Spre Tine, drag Părinte, mă-ndrept iar
Cu inima din piept atât de strânsă
Dorind să dai slujirii mele har.

Căci înserarea-încet, încet se lasă
Iar lucru-n câmpul Tău e pe sfârșit
De peste tot se-ntorc pe rând acasă
Din lucrătorii ce i-ai tocmit.

Ei au muncit din zori în largul zării
Prin ploi și aprig vânt, cu ochii plânși
Sfârșind acum în pragul înserării
Din câmp se-ntorc pe rând cu snopii strânși.

Privesc cum se întorc și mi-e rușine
Ei vin cîntând deși-s așa trudiți
Dar snopii lor artă-atât de bine…
Iar după muncă fi-vor răplătiți.

Muncesc și eu pe câmp de-o bună vreme
Dar prea mulți snopi din spice n-am făcut
De-ar fi acum Stăpânul să mă cheme
Cum pot justifica timpul pierdut?

Căci munca-n câmp înseamnă dăruire
Înseamnă rugăciune, ispitiri
Vrășmașilor să le arăt iubire
Păstrând credința fără șovăiri.

Iar spicele sunt oamenii pe care
Cumva spre Dumnezeu i-am îndreptat
Spunându-le de Rai și de Pierzare
Și pentru care sincer m-am rugat.

Iar vânturi, ploi și arșița cea mare
Ce fără milă îmi brăzdează fața
De fapt ele-ntăresc a mea lucrare
Și-o zi la seceriș e toată viața…

De-aceea vin ‘naintea Ta Părinte
Din nou cerându-Ți milă și-ajutor
În lanu Tău, prin arșița fierbinte
La strâns de snopi, să-mi dai elan și spor.

Și-atunci când voi veni cu snopi-acasă
”Rob credincios” aș vrea să fiu numit
Să pot să stau și eu la Sfânta Masă
Cu-acei ce pentru Tine s-au trudit.

Cât viața trupul nostru o să-l poarte
Mulți snopi pentru Isus să adunăm
Iar ca răsplată dincolo de moarte
Cu El o veșinicie-o să serbăm.

Nu mai e mult, curând se înnoptează
Dar pân’ atunci să strângem snopi cu drag
Știind un singur lucru ce contează:
Acel ce ne-a tocmit… ne-așteaptă-n prag.

Daniel Hozan

Nimicirea nimicitorilor

Text: Apocalipsa 11:15-19

…dar a venit mania Ta… să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămantul.”  Apocalipsa 11:18

O femeie tanără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse ataţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi. Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?” M-am gandit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pămantul”. Domnul va face dreptate, în final, aducand o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19, descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrange duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire şi pace.


Credinţa ne este încercată atunci cand vedem duşmanii lui Dumnezeu promovand cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vand droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvant să fie numiţi „distrugători”. Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfant prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curand la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, cand deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare! – H.V.L.

Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,
Judecind pe mari şi mici de pe pămant.
Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă
Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfant. ”      – D.J.D.

Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit

Painea zilnica

Sonetul verii

La moara lui Felix

Se-mbrăţişează caldul cu seninul
În vremea dintre două rourări,
Şi năvălind şuvoi, din patru zări,
Îşi varsă verdele cu zel preaplinul.

Doar lanul se-aureşte-n aşteptări
Să-şi împlinească-n coacere destinul,
În pâinea ce va-nmiresma căminul
Când vara va cânta prin treierări.E cald şi e frumos, şi-atât de bine
Când straiul verii râde înflorat,
Dar coacerea e rostul verii-n sine.

De-aceea, Doamne, pentru crezul dat
Şi care-i încă mult prea crud în mine,
Dă-mi coacere, Te rog, ne’ntârziat!

Simion Felix Marțian

Vezi articolul original

Corbi

Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața
și pâine și carne seara, și bea apă din pârâu.
                                                                      1 Împărați 17:6
 
Era-ntr-o zi – îmi amintesc prea bine –
Când, la o masă, mi-a vorbit un corb,
Mirându-mă, căci eu credeam că-i… orb:
 – Ce faci tu printre noi, aici, creștine?!
 
Mi-a fost rușine… una cu pământul
M-aș fi făcut de, cumva, se putea…
În timp ce corbul, parcă, mai vorbea
Și-mi biciuia auzul cu cuvântul.
 
M-am ridicat, spunându-mi, cu durere,
Că-n așa loc eu nu mai vreau să fiu…
Că s-a-ntâmplat … dar nu e prea târziu
Să mă întorc acasă din… cădere…
 
De-atunci trecură anii ca o boare,
Dar întrebarea-n minte mi-a rămas,
Deși demult ieșit-am din impas:
Și-un corb e de folos în lume, oare?!
 
Și gândul mi s-a dus înspre Ilie,
Stând, pentru-o vreme-n vale, la Cherit,
Acolo, unde corbii au venit
Să îl hrănească – după cum se scrie.
 
Și iată cum, deși sunt necurate,
Aceste păsări, rămânând tot corbi,
De-or fi prin preajmă, când paharu-l sorbi,
Pot să te-oprească:  – Nu ai voie, frate!
 
Sunt căi multiple, chiar nebănuite,
Prin care Domnul îți vorbește, blând,
Să te întorci acasă mai curând
Din rătăciri mârșave, tăinuite.
… Era-ntr-o zi… – îmi amintesc prea bine –
Din anii tineri, încă ne-ncercați,
Pe care lumea mi-i voia furați…
Și poate fi o zi și pentru tine…
 
Ioan  GIURA

„Te voi vedea acolo”

Text: 1 Tesaloniceni 4:13-18

,.Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce-au adormit în EL” 1 Tesaloniceni 4:14

Să ne gandim la aceasta! Fiecare tată, mamă, fiu, fiică, rude şi prieteni care au murit în Domnul, vor fi cu Isus atunci cand El va reveni să-i ia pe ai Săi la Sine. În versetul 17 din 1 Tesaloniceni 4, Pavel declară că „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei”. Aceste două cuvinte scurte: „cu ei” ne vorbesc despre bucuria întalnirii cu toţi credincioşii. Speranţa aceasta a ars strălucitor în inima mameni mele în timp ce viata i se apropia de clipa plecării. Cu o zi înainte de-a muri, în 1976, ne-a chemat pe mine şi fratele meu langă patul ei. Deşi era epuizată, ne-a citat cateva versete din Biblie si ne-a vorbit de „plecarea acasă”. După ce am stat cu ea cateva ore, a insistat să nu stăm acolo toată noaptea, ci să mergem acasă şi să ne culcăm. Cand eram gata să plec, mi-a spus: „Dacă nu ne mai vedem maine, să ne vedem acolo sus!” A doua zi a plecat tăcută în prezenţa Mantuitorului, înainte ca să ajung la patul ei. Ultimele ei cuvinte îmi vor rămane nespus de preţioase atata vreme cat voi trăi.


Ce bucurie să ştii că creştinii nu spun cuvinte finale de adio! Cand moartea ne frange legăturile pămanteşti, avem speranţa sigură că cei care au murit credincioşi trăiesc în prezenţa lui Isus şi se vor întoarce cu El în glorie. Îţi sangereazâ inima din pricină că moartea a luat pe cineva iubit de tine? Gandeşte-te la glorioasa reantalnire care te aşteaptă. Nu-i vom mai vedea poate pe cei dragi ai noştri în viaţa aceasta, dar îi vom vedea acolo sus!– D.J.D.

O, ce întalnire măreaţă acolo pe nori!
Nu vor fi lacrimi nici plans nici fiori.
Cei dragi uniţi vor fi pe vecie,
O, ce zi măreaţăl O, ce bucurie! ” – Blackmore

Despărţirea este legea pământească – reantâlnirea este legea cea cerească

Painea zilnica

Consecințele fricii

Ciprian I. Bârsan

Filipeni 1:28

Când, Hristos i-a chip în noi, Diavolul reacționează încercând să aducă şi să pună în sufletul nostru teamă.
Sămânța fricii, încolțeşte rapid, urmările sunt catastrofale

1. FricaÎNĂBUŞErâvna pentru Evanghelie

2. FricaÎNEACĂCuvântul (Mat.13:22)

3. Frica produceÎNGRIJORARE.

Trebuie, să nu ne lăsăm speriați de duşmani. Prin credința în Hristos şi privind spre Cruce vom câştiga bătălia!

Cu dragoste,
Ciprian Bârsan

Vezi articolul original

Destin ceresc

La moara lui Felix

DSC_2108aLa capătul terestru al luminii,
Având în mine din urzeala ei
Și chip și sentimente și idei,
Îmi port petalele, nectarul, spinii.

Aici îmi iau felia mea de vreme
Și-o-mpart cu voi, iubiți contemporani,
Tain de clipe, ore, zile, ani,
Ornat cu bucurii și cu… probleme.

Destinul nostru, însă, e ceresc,
Și-aici suntem să răspândim lumină
Și să-mpletim din dragoste divină
Veșminte pentru florile ce cresc.

Și când, iubind, cu florile din noi
Vom decora Golgota mântuirii,
Cu gongul de la ceasul împlinirii
Lumina ne va cere înapoi.

Destinul mi-l urmez, treaptă cu treaptă,
De-aceea-n vers fac un demers firesc:
Lăsați-mă, vă rog, să vă iubesc,
Căci raza de întoarcere m-așteaptă!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 13 iulie 2020

Vezi articolul original

La sfârșitul zilei…

La sfârșitul zilei iar
Înălțăm recunoștință
Consemnăm în calendar
C-a fost zi cu biruință.

Îngeri iar au fost trimiși
Să păzească existența
Nici azi nu am fost omiși
Le-am gustat, cu drag, prezența.

Spre Rai fiecare pas
A primit orientare
Depășit-am un impas
Și o mare încercare.

Bunătatea s-a-nnoit
(Generos e-al nostru Tată)
Căutat-am și-am găsit
Pâinea a fost câștigată.

Când am fost dezamăgiți
Ne-atins încurajarea
La rugi fost-am auziți,
Ne-a cuprins încredințarea.

Și obstacole au fost
Dar primit-am rezolvare
Și-am ajuns la Adăpost
Însoțiți de o cântare.

Harul l-am simțit din plin
Ce iubire! Ce favoare!
Vom rosti: Amin, Amin!
Parc-a fost o sărbătoare.

Înc-o zi, înc-un cadou
Mulțumiri ‘nălțăm o mie
Vom răspunde la ecou
Și vom bea din Apa Vie.

Cu încredere privind
Spre-alte zile hărăzite
Vom păstra, mereu, în gând
C-avem vieți din har croite.

George Cornici