Fara cuvinte

De poti zidi
Cand zidul tau se surpa,
De poti lupta
Cand ti-e armura rupta,
De poti sa duci poveri
Cand tie ti-este greu
Asculta-ma ce-ti spun
Esti fiu de Dumnezeu!

De poti ramane drept,
Cand toti in jur insala
De poti sa-ncurajezi
Cand altii te doboara,
De dragoste poti da
Cand ura ai capatat,
Asculta-ma ce-ti spun
Esti fiu de imparat!

De poti sa daruiesti
Cand tot ti-a fost luat,
Sa-mparti si firmitura
Cu cel ce n-a mancat,
De poti sa fii smerit
Cand tu esti inaltat,
Asculta-ma ce-ti spun;
Esti fiu(fiica) de-mparat!

De poti sa te jertfesti
Cand nimanui nu-i pasa…
De poti ca sa slujesti
Cand inima te-apasa
De poti sa-ti pleci genunchii
Cand rugaciunea-i muta…
Asculta-ma ce-ti spun
HRISTOS CEL VIU te-asculta!

Mariana Trinca

Anunțuri

Lucrurile mărunte şi lucrurile profunde

„Deci, fie că mănânci, fie că bei, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre gloria lui Dumnezeu. „1 Corinteni 10:31.

Fereşte-te să crezi că aspectele mărunte ale vieţii nu sunt cuprinse în planul lui Dumnezeu; ele sunt rânduite de Dumnezeu la fel de mult ca şi lucrurile profunde ale vieţii. Dacă refuzi să te ocupi de lucrurile mărunte, nu faci asta din devotament faţă de Dumnezeu, ci din dorinţa de a-i impresiona pe ceilalţi oameni cu faptul că nu te ocupi cu lucruri mărunte; acesta este un semn sigur că suferi de mândrie spirituală. Fereşte-te să laşi să apară în tine dispreţul faţă de ceilalţi, el apare întotdeauna pe această linie şi te face să umbli ca un reproş ambulant la adresa altora, deoarece ei se ocupă de lucruri mărunte, dar tu nu. Nu poza drept o persoană profundă; Dumnezeu a ales să devină un copilaş.

A te ocupa de lucruri mărunte nu este un semn că eşti rău şi nici nu e un semn că viaţa ta nu este profundă: nici oceanul nu este adânc la ţărm. Satisfacţiile mărunte ale vieţii, precum a mânca şi a bea, a se plimba şi a povesti, sunt toate lăsate de Dumnezeu. Aceste lucruri au existat şi în viaţa Domnului nostru. El le-a făcut ca Fiu al lui Dumnezeu şi a spus că “ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său”.

Siguranţa noastră stă în lucrurile mărunte ale vieţii. Trebuie să trăim lucrurile mărunte ale vieţii obişnuite într-un mod obişnuit. Apoi, când Dumnezeu ne trece prin lucruri mai adânci, acestea sunt separate de grijile mărunte. Nu arăta niciodată altcuiva lucrurile profunde decât lui Dumnezeu. Suntem atât de îngrozitor de serioşi, ne interesează cu atâta disperare propriul nostru caracter şi reputaţia noastră, încât refuzăm să ne comportăm ca nişte creştini în lucrurile mărunte ale vieţii.

Hotărăşte-te să nu iei pe nimeni altcineva în serios decât pe Dumnezeu. Atunci vei descoperi că prima persoană cu care trebuie să fii cât se poate de sever, pentru că este cel mai mare impostor întâlnit vreodată, eşti tu însuţi.

Oswald CHAMBERS

Învățând bucuria

Am învățat în viața mea răbdarea
Și-o tot învăț plângând sub crucea Ta
În miez de noapte dulce e cântarea
Când treci cu mine trista clipă grea.

M-ai învățat o, Doamne bucuria
Când lacrimile fata mi-o brăzdau
Numai plângând am înțeles că fericirea
Doar cei zdrobiți sub cruce o primeau.

Cu Tine Doamne norii mi-au fost soare
Iar negura nu-i decât cer senin
De-atunci ma-ntreb ce va putea fi oare
Sa-mi stingă sufletul de Tine plin.

Și pacea Doamne Tu m-ai învățat
Dar nu m-ai învățato-n bucurie
Când am fost singur, Tu mi-ai arătat
Că liniște-n necaz poate sa fie.

În ochii Tăi găsit-am bunătate
Când firea ma făcea sa mă răzbun
Și-am învățat atunci că mai presus de toate
Este să iert, să rabd și să fiu bun.

Iar în durerea Ta am învățat iubirea
A Tale lacrimi Doamne m-au eliberat
Din ochii Tăi plecați am învățat smerirea
Iar sângele Tau Doamne, păcatul mi-a iertat.

De-atuncea viața mea e-ntruna școală
Iubirea Ta mi-e totdeauna țel
Și-nvaț să-mi las la cruce-a mea povară
Când încercările sunt teste fel de fel.

Dar știu că-n Tine este biruința
Și știu că viața mea e-n mâna Ta
Iar când în Tine-mi pun toată credința
Învăț că-n toate, voia mea, e-Ta!

Oana Ramona-Elida 

S-a sfârşit!

“Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”Ioan 17:4

Moartea lui Isus Cristos este împlinirea în istorie a însuşi gândului lui Dumnezeu. Nu se poate să-L considerăm pe Isus Cristos un martir. Moartea Lui n-a fost o întâmplare care putea fi prevenită: moartea Lui a fost însuşi motivul pentru care a venit pe pământ.Nu-ţi baza niciodată predicile despre iertare pe ideea că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că El ne va ierta pentru că ne iubeşte. Aceasta contrazice revelaţia lui Isus Cristos despre Dumnezeu, face crucea Lui inutilă, iar Răscumpărarea – “mult zgomot pentru nimic”. Dumnezeu iartă păcatul doar datorită morţii lui Cristos. Dumnezeu n-ar putea ierta oamenii în nici un alt mod decât prin moartea Fiului Său; Isus este înălţat ca Mântuitor datorită morţii Sale. Pe Isus “îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o”.

Cel mai mare strigăt de triumf care a răsunat vreodată în urechile unui univers uimit a fost strigătul de pe Crucea lui Cristos: S-a sfârşit! Acestea au fost ultimele cuvinte din lucrarea de Răscumpărare a omului.Orice lucru care diminuează sau acoperă sfinţenia lui Dumnezeu printr-o părere falsă despre dragostea Lui contrazice revelaţia despre Dumnezeu dată de Isus Cristos. Nu lăsa niciodată să pătrundă în mintea ta gândul că, din milă, Isus Cristos a luat partea noastră împotrivindu-Se lui Dumnezeu sau că El a devenit blestem pentru noi din compasiune pentru noi. Isus Cristos a devenit blestem pentru noi prin hotărâre divină.

Partea noastră în înţelegerea semnificaţiei teribile a acestui blestem este convingerea că suntem păcătoşi; ni s-a dat darul de a ne ruşina şi de a ne pocăi; aceasta este marea milă a lui Dumnezeu. Isus Cristos urăşte păcatul din om, şi Calvarul este măsura urii Sale.

Oswald CHAMBERS

Ajutor! Nu știu să înot…

Ciprian Barsan

20131121-072621.jpg

Creștinul, indiferent de statura spirituală, trece prin dificultăți, uneori mai ușoare alteori mai grele. Toți avem parte de pustiu, de perioade de test, de încercare a credinței.

În această perioadă de zdrobire, tentația de a părăsi lupta este extrem de mare. Momentele delicate sunt folosite de Satan pentru a ne:
• Înfricoșa- ne arată doar necazul, problema, încercând sa ne strămute privirea de la Dumnezeu spre necaz.
• Împietri- văzând doar problemele uitam că există Soluția!
• Îndepărta- de Singurul capabil sa rezolve problemele.

Atunci apar frustrări, tensiuni, îndoieli, lupte, dorința de a părăsi lupta, de a da bir cu fugiții. Sunt sentimente, stări interioare cu care mulți ne confruntăm…

Ce-i de făcut?
1. Părăsirea corabiei în furtună nu este o soluție, eu nu știu să înot … ca mine sunt mulți…
2. Aruncarea peste bord, a celor cu care nu sunt de acord, sau a celor care cauzează probleme…

Vezi articol original 168 de cuvinte mai mult

Intre frati

Am fost pe Dolorosa sa strang flori
Si am gasit cununa Lui de spini
Si-am inteles ca dragostea-mi e intre frati
Nu-ntre straini!

Am fost pe Dealul Capatanii sa iau apa
Si am gasit otet si fiere
Si-am inteles ca bucuria mi-e-ntre frati
Si-ntre straini doar plans, durere!

Am fost sub cruce sa gasesc vreun cuib de pasarele
Si-am strans doar trei piroane
Si-am inteles ca mangaierea mi-e intre frati
Si-ntre straini dispret, prigoane!

Am fost la Calvar sa strang parfum de lemn mirositor
Si am gasit o cruce, doua zaruri si-un pahar
Si-am inteles, balsamul mi-e-ntre frati
Si-ntre straini amar, amar!

Am fost intre straini sa caut dragostea
Si bucuria, mangaierea si balsamul
Si n-am gasit decat dureri si prigoniri si-amar
Si-am zis acesta mi-e limanul?

Azi intre frati sunt fericita
Caci am gasit si dragoste si bucurie
Si mangaiere si balsam si pe Isus
Si viata veacului ce va sa vie!

Bodea Florina

Iertarea Lui Dumnezeu

„In care avem… iertarea păcatelor.” Efeseni 1:7

Fereşte-te de acea părere plăcută despre calitatea de Tată a lui Dumnezeu: Dumnezeu e atât de bun şi de iubitor, încât bineînţeles că ne va ierta. Acest sentiment nu-şi găseşte locul în Noul Testament. Singura bază de pe care Dumnezeu ne poate ierta este grozava tragedie a Crucii lui Cristos. A ne baza iertarea pe orice altceva este o blasfemie inconştientă. Singura bază de pe care Dumnczeu poate ierta păcatul şi ne poate aşeza din nou în harul Său este Crucea lui Cristos. Nu există nici o altă cale. Iertarea, care este pentru noi atât de uşor de acceptat, a fost plătită cu agonia de la Calvar. E posibil ca, prin simplă credinţă, să primeşti iertarea păcatelor, darul Duhului Sfânt şi sfinţirea, fără să-ţi aminteşti ce preţ enorm a plătit Dumnezeu pentru ca toate acestea să devină ale noastre.

Iertarea este miracolul divin al harului. Ea L-a costat pe Dumnezeu Crucea lui Cristos. Acest preţ a trebuit plătit pentru ca El să poată ierta păcatul şi să rămână un Dumnezeu sfânt. Nu accepta niciodată o părere despre calitatea de Tată a lui Dumnezeu care să umbrească sau să anuleze Ispăşirea. Adevărul revelat a lui Dumnezeu este că, fără Ispăşire, El nu poate ierta; dacă ar ierta, Şi-ar contrazice propria Sa natură. Singurul mod în care putem fi iertaţi este acela de a fi aduşi înapoi la Dumnezeu prin Ispăşire. Iertarea lui Dumnezeu este posibilă numai în domeniul supranaturalului.

Comparată cu miracolul iertarii păcatului, exponenţa sfinţirii este uşoară. Sfinţirea este doar expresia minunată a iertării păcatelor din viaţa unui om, dar lucrul care trezeşte cel mai adânc izvor de recunoştinţă într-o fiinţă umană este faptul că Dumnezeu i-a iertat păcatul. Pavel nu s-a îndepărtat niciodată de aceasta. O dată ce înţelegi cât L-a costat pe Dumnezeu iertarea ta, te vei simţi strâns ca într-o menghină, vei fi constrâns de dragostea lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

 

“Când va veni El”

“Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul…”Ioan 16.8

Foarte puţini dintre noi ştim ce înseamnă a fi dovedit vinovat în ce priveşte păcatul. Cunoaştem experienţa tulburării care ne cuprinde când am făcut ceva rău; dar atunci când Duhul Sfânt te dovedeşte vinovat de păcat, orice relaţie din lume este dată la o parte, rămânând doar una: “Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit…” Când un om este dovedit păcătos în felul acesta, întreaga lui conştiinţă ştie că Dumnezeu nu poate să-l ierte. Dacă Dumnezeu l-ar ierta, atunci simţul de dreptate al omului ar fi mai puternic decât al lui Dumnezeu. Dumnezeu iartă, dar această iertare L-a costat frângerea inimii Sale prin moartea Fiului Său.

Marea minune a harului lui Dumnezeu este că El iartă păcatul, dar numai moartea lui Isus Cristos Îi dă Lui posibilitatea să ierte fără si-Şi nege, prin aceasta, natura Sa. Este un lucru lipsit de sens să spui că Dumnezeu ne iartă pentru că El este dragoste. Atunci când suntem convinşi de păcat, nu mai putem spune aceasta. Dragostea lui Dumnezeu înseamnă Calvarul, nimic mai puţin; dragostea lui Dumnezeu este scrisă pe Cruce, nicăieri în altă pane. Singura bază de pe care Dumnezeu mă poate ierta este crucea lui Isus Cristos. Acolo este satisfăcută conştiinţa Lui.

Iertarea nu înseamnă numai că am scăpat de iad şi că am fost făcut vrednic să merg în cer (nici un om n-ar accepta o astfel de iertare); iertarea înseamnă că sunt iertat pentru a intra într-o relaţie nouă, pentru a fi unit cu Dumnezeu în Cristos. Minunea Răscumpărării este că Dumnezeu transformă pe unul nesfânt ca mine, după standardul Lui, al Celui Sfânt, punând în mine o nouă natură, natura lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Uitați-vă la cer

Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Viața-i un mister de zbateri trecătoare,
Închise într-un ungher, să nu poată să zboare,
Valori ce zilnic pier spre-a fi nemuritoare. . .

Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Sub soare toate pier, sunt toate pieritoare,
Închisentr-un mister de zbateri trecătoare,
Sumând într-un ungher, valori nemuritoare. . .

Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare:
Al duhului ungher, vă fie-n sărbătoare
Și-atunci când toate pier, în lumea trecătoare,
Gătiți veți fi-n mister, de slăvi nemuritoare.

Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare,
La lucruri ce nu pier; valori nemuritoare
Ce inima vă cer, s-o umple de splendoare!

Ioan Hapca

Mi-am coborat durerea

Mi-am coborât durerea in adâncuri
Și lacrimile-amare au devenit
Când stau plecata in a mele gânduri
Și viața pare tristă de trăit

Când simt ca n-are rostul fericirea
Când dragostea nu este foc nestins
Când graiu mi e prea stins sa cant iubirea
Atunci Isus mi e sufletu-n abis

În vale jos e vaiet și suspine
În lacrimi nu-i nici licăr de lumina
Dar jos acolo Te-am găsit pe Tine
Iubirea Ta ce sufletu-alină

Acolo ti-am văzut a Ta durere
Si-am plâns văzând că rana mea
E mai degrabă că si o părere
Pe lângă rana ce-o purtai in palma Ta

De-atuncea Doamne-Ți cer iertare
Și rog Isuse Scump a mă ierta
C-am pus durerea Ta atât de mare
Pe-acelasi loc cu rana mic-a mea.

Oana Ramona-Elida