O noua furtuna tropicala, Eloise, va lovi insula Madagascar.
Va ajunge pe teritoriul malgaș marți seara spre miercuri.
Rugați-va împreună cu noi, ca aceasta furtuna, potențial ciclon să nu facă mari pagube și să nu fie pierderi omenești!
Fiți binecuvântați cu o săptămâna excelenta!
Șaitiș Marcel
Adânc, undeva, în sufletul meu
Exist-o dorință ce-o știe Dumnezeu.
Există un dor și-o profundă durere
Doar Domnul mai știe să dea mângâiere.
Aștept cu credință ziua în care
De la Hristos primesc rezolvare
Și nimeni vreodată nu va putea
Să-mi șteargă dorința din inima mea.
Nădejdea-i toiagul de care mă țin
Atunci când furtuna lovește din plin.
Nu dau înapoi, păstrez a mea cale
Eu știu că Hristos mă va scoate din vale.
De vântul m-apleacă cu fața în jos
Mă țin tot mai tare de Sfântul Hristos.
Dar eu nu renunț, aștept cu credință
Ziua în care primesc biruință.
Și ziua aceea e gata să vină
Hristos mă va scoate din nou în lumină
De-aceea stau tare, bazat pe Cuvânt
C-așa mi-a vorbit Hristosul PreaSfânt.
Privirea o țin mereu ridicată
Spre-Acela ce-mi este de-a pururea Tată
Și știu că în mila Lui Sfântă și Mare,
Mă ține de mână, mă ține-n picioare.
Răbdare se cere acum de la mine
Și știu, sunt convins, prin El, totu-i bine
Lucrează cu semne, minuni și putere
Aceasta-I Hristosul ce dă mângâiere.
Să fie slăvit al Lui nume PreaSfânt
Și sus în cer și jos pe pământ.
Să-I cânte natura și omul să-I cânte
Să-I cânte furnica cu greieru-n frunte.
Glorie Ție, ești plin de-ndurare
Te-nduri de oricine, de mic și de mare
Pătrunzi în adânc, cunoști pe deplin
Te laud, Isuse și veșnic mă-nchin.
Text: 1 Ioan 4:7-21
Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. 1 Ioan 4:11
Înainte ca să fie dăruită, dragostea trebuie să fie primită. Permiteţi-mi să ilustrez aceasta. Ioan şi Maria sînt creştini născuţi din nou. Rareori poţi găsi membri ai Bisericii atît de dedicaţi ca ei. Îşi pun toate energiile în slujba ce o fac. Dar servesc mai mult din datorie decît din dragoste. Ei nu au înţeles dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu şi că ea nu depinde de realizările lor. Poate fi adevărat? Nu putem da ceea ce nu avem. De aceea trebuie să învăţăm cum să luăm gratuit iertarea lui Dumnezeu asigurată prin moartea Domnului Cristos pentru noi.
Justificarea noastră (Romani 5:1) şi statutul de copii ai lui Dumnezeu adoptaţi (Efeseni 1:5) sînt realităţi binecuvîntate de care trebuie să ne bucurăm. Ele alimentează o evaluare de sine corectă. De aceea, nu trebuie să ne dovedim valoarea supunîndu-ne la standarde rigide sau prin performanţe. Dumnezeu nu ne iubeşte mai mult dacă-I slujim decît ar face-o dacă falimentăm – deşi, păcatul nostru Il întristează, iar credincioşia noastră Il bucură. Dumnezeu ne iubeşte, pentru că Dumnezeu este dragoste!
Trebuie să devenim vulnerabili faţă de ceilalţi din Trupul lui Cristos, ca să ne poată încuraja cu dragostea Sa manifestată prin ei. Trebuie să învăţăm să primim. Dar nu înseamnă aceasta să fii indulgent cu tine însuţi? Nicidecum! Cînd simţim cu adevărat că sîntem iubiţi de Dumnezeu, dorim să ne exprimăm dragostea pentru El şi cei din jurul nostru. Slujirea din dragoste devine atunci singura noastră dorinţă. Aceasta închide cercul din 1 Ioan 4:11 – un cerc al primirii şi dăruirii dragostei, fără de care nu-I vom putea sluji lui Dumnezeu.- D.J.D.
„Invaţă-ne, Doamne, secretul iubirii
Şi unul altuia ca Tine s-o dăm.
Ajută-ne Tată, Părinte-al zidirii
Cu sfintă ardoare, acum Te rugăm! ” – Anonim
„Se cere o experienţă adecvată a dragostei
pentru a ne pregăti pentru o adecvată expresie
a dragostei.„
Painea zilnica
Dumnezeu e în control 