Însemnele iubirii

Cu har iubirea e divină,
Cu jertfa să măsori iubirea!
Vorbirea goală-ascunde-o vină
Și-n van își flutură-mplinirea.

Un zâmbet ține loc de soare
Când norii razele-i alungă,
Când licărul nădejdii moare,
Un zâmbet poate răni să ungă.

O mână-ntinsă e însemnul
Iubirii căreia îi pasă,
Urmându-i inimii îndemnul,
Pradă nevoii nu te lasă.

Privirea caldă, grijulie,
Topește sloiuri prin unghere,
Înmoaie ger, sau vijelie,
Alină suflete stinghere.

Scriem, în trecere, destine
Și timpul tare se grăbește!
Cel ce rămâne lângă tine,
Acela, negreșit, iubește!

Olivia Pocol 

Spiritul Craciunului

21 decembrie

Text: Filipeni 2:1-11

Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Cristos Isus.

Filipeni 2:5

Ce este „spiritul de Craciun?” Este oare festivitatea familiala
joviala, sunetul binecunoscutelor colinde ce se aud la difu-
zoarele unui supermagazin supraaglomerat, multimea felicitarilor
prin care tinem legatura cu prietenii de demult, un pom acoperit
cu lumini scanteietoare pierdute intr-o mare de pachete stralu-
citoare, sau sentimentul de voiosie generala pe care-l nutrim in
acest anotimp al anului? Acestea sunt lucrurile care se gandesc cei
mai multi atunci cand aud expresia „spiritul Craciunului”. Pentru
cel care crede in Cristos, Craciunul inseamna mult mai mult.

J.I. Packer defineste spiritul de Craciun in cartea sa, Knowing
God. Intr-un capitol intitulat „Dumnezeu intrupat”, el face urma-
toarea remarca: „Noi vorbim volubil despre spiritul Craciunului,
rareori intelegand prin aceasta expresie mai mult decat o buna
dispozitie pe care ne-o manifestam in familie… Ar trebui sa insem-
ne reproducerea in vietile oamenilor a caracterului Celui care din
pricina noastra a devenit sarac,… spiritul celor care, ca si Stapanul
lor, traiesc intreaga lor viata dupa principiul de a se face pe ei insisi
saraci – cheltuind si cheltuindu-se – ca sa-i imbogateasca pe semenii
lor, dand din timpul lor, consumandu-se, ingrijindu-se si avand
preocuparea de a face bine altora – dar nu numai prietenilor lor –
oricare ar fi nevoia”.

In Filipeni 2, citim ca Fiul lui Dumnezeu a lasat gloria Sa
divina si a devenit slujitorul tau si al meu, facandu-Se asemenea
oamenilor si murind pe cruce pentru pacatele noastre. A urma
exemplul Lui inseamna a le sluji altora in umilinta, inseamna a
accepta sa avem felul de gandire al lui Cristos. Acesta este ade-
varatul spirit al Craciunului! – D.J.D.


Noteaza-ti numele cuiva de la care nu te astepti sa-ti
intoarca un bine. Cere-I lui Dumnezeu sa-ti arate care
este lucrul pe care l-ai putea face pentru acea persoana
si pe care si Isus l-ar face. Apoi fa lucrul acela.

Egoismul face Craciunul o povara; dragostea il
face o placere.

Painea zilnica

Protecție divină

La cine apelăm când încercarea vine?
La cine alergăm să ni se dea alin?
Ființa omenească ne poate ea susține?
Cum vom putea păstra al nostru sfânt destin?

Protecția divină e cea care ne-ajută
În orice-mprejurare biruitori să fim
De e durerea lungă sau dacă e acută
Putem prin ea întreg urcușul să-l suim.

Când Cerul intervine și brațul și-l întinde
Ne scoate din abisul în care am căzut
La sânu-i cald îndată ne cuprinde
Să răsplătească faptul c-am plâns și am crezut.

Putem conta pe El -Părintele-ndurării
În stările-ncurcate nicicând nu ne-a lăsat
Și ne-a pătruns total efectul vindecării
Din gheara-ngrijorării vedem cum ne-a salvat.

Dovezile sunt clare: îi pasă, ne iubește
Înlătură dușmanii ce-ar vrea să fim zdrobiți
De-s valuri uriașe pe toate le oprește
C-așa ne vrea Stăpânul: de El nedespărțiți.

Primejdiile toate la pândă stau s-atace
Să ne omoare dorul de-a fi în Paradis
Dar paza cea divină apare să ne-mbrace
În haina biruinței cum Cartea a descris.

Și-au adaptat agenții demonica lucrare
Metoda lor, e clar, s-a actualizat
Dar Dumnezeul nostru e viu și-i cel mai tare
Și nu ne lasă pradă programului ratat.

C-avem Ocrotitor e binecuvântare
Suntem la adăpost în harul Lui sublim
Din întristare ne duce-n sărbătoare
Și-așa spre Nemurire, încrezători, suim.

La cine apelăm când încercarea vine?
La cine alergăm să ni se dea alin?
Apărătorul nostru tot timpul ne susține
Spre a putea păstra al nostru sfânt destin.

George Cornici

Cum pot Doamne să-ți descriu iubirea Ta

Cum pot Doamne să-ți descriu iubirea Ta
Nu cred că voi găsi asemenea cuvinte
Căci mintea mea și limba nu pot explica
Frumusețea dragostei cerești, preasfinte.

Cum pot învăța și eu ca Tine să iubesc
Să înțeleg adâncul dragostei divine
Cum ai putut să lași Tu tronul Tău ceresc
Pe pământ să vii să înduri așa rușine.

Sunt copleșit Isuse, scump de a Ta iubire
Căci Doamne în fața Ta eu n-am cuvinte
Când văd chipul Tău sublim și a Ta privire
Și mâinile ce m-au cuprins așa de sfinte.

Cum să-ți mulțumesc pentru iubirea Ta
Nu găsesc așa cuvinte Doamne să-ți explic
Pe genunchi mă aplec și în rugăciunea mea
Te voi preamări căci fără Tine sunt nimic.

Cum ași putea Isus să fiu smerit ca Tine
Să ridic și eu de jos pe acel îndurerat
Să fiu blând și pentru cei din jur lumină
Și să iubesc la fel cum Tu m-ai învățat.

Iubirea… este jertfa crucii pe Calvar…
Și în cuvinte omenești e greu de explicat
Ea-i dragostea divină cea fără de hotar
E sângele preasfânt pe Golgota vărsat.

 Mihail Cebotarev 

Ce bine e în brațul Tău

Ce bine e în Brațul Tău, Mântuitorul meu Slăvit
Ce bine e să știu că sunt iertat, iubit și mântuit!
Ce pace, ce iubire sfântă, ce Har, ce binecuvântare,
Reverși peste acei ce cheamă a Ta prezență-n adunare!

Ce curcubeu multicolor se-arată-acolo-n largul zării,
Și ce speranță pui în omul aflat în pragul încercării!
Ce dor nespus se naște-n inimi când Îți gustăm din bunătate,
Ce Har măreț să Te slujim și să Te regăsim în toate!

Ce adieri de vânt ușor reverși în fiii ce Te cheamă
Si ce putere dai Tu celor ce spulberă din inimi teama!
Ce noi comori găsim în Tine, ce daruri veșnice de Har,
Ce dulce e să fie jertfa primită pe al Tău altar!

Ce infinit de șoapte sfinte, ce dragoste nemărginită,
Ce foc poți să aprinzi Isuse, în cel cu inima trudită.
Ce-ncurajări trimiți prin îngeri, și ce balsam divin, curat,
Cum am putea să-Ți mulțumim pentru tot ceea ce ne-ai dat?

Ce jertfă binecuvantată s-a frânt acolo sus pe deal,
Ce matematică preasfântă să ne iubești în mod egal!
Ce fericire și ce zâmbet ne pui pe chipul obosit,
Și câtă pace și iubire de când pe Tine Te-am găsit!

Ce-nțelepciune torni în noi când vrem să stăm în ascultare,
Ce mângâiere dai Tu celor ce se zdrobesc în dormitoare.
Ce viitor frumos scrii celor ce-și împart visele cu Tine,
Ce minunat ești Tu cu toți si cat de special cu mine!

Îți multumesc de tot ce-mi dai și mie și fraților mei,
Și vreau ca a Ta iubire caldă să știu cum să o-mpart cu ei,
Ajută-mă ca-ntotdeauna să pot fi pentru toți lumină,
Până în ziua când voi fi cu Tine-n slava Ta divină!

 Laura Neagu 

Daruieste Lui Dumnezeu cu bucurie

Text: 2 Corinteni 8:1-15

Fiecare să dea după cum. a hotărat în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”.  2 Corinteni 9:7

Un predicator făcea apel pentru colectă în faţa unei adunări mari. A cerut oamenilor să vină cu darurile lor în faţa bisericii într-un act al voinţei şi bucuriei. Mulţi au venit în faţă pentru a-şi prezenta darurile, printre ei, o fetiţă şchioapă s-a aliniat şchiopătand pe la sfarşitul randului. Scoţandu-şi ceasul de la mană, l-a pus pe masa de langă podiumul amvonului, după care s-a îndreptat spre bancă.
Cand serviciul s-a terminat, unul din uşieri a fost trimis s-o conducă în biroul unde predicatorul dorea să stea de vorbă cu ea. El a spus: „Draga mea, am văzut ceea ce ai făcut în seara aceasta. A fost minunat. Dar răspunsul oamenilor a fost atît de generos, că am primit mai mult decît trebuie pentru nevoile noastre. Nu mă simt bine ca să păstrăm ceasul tău atat de preţios şi aş vrea ca să-l iei înapoi”. Acest fapt a surprins-o pe fetiţă, care a clătinat vehement din cap a refuz. Cu o privire plină de reproş în ochi, ea a spus: „Frate pastor, dumneata nu înţelegi. Eu nu ţi-am dat ceasul meu d-tale sau bisericii, eu l-am dat Domnului!”


Cuvantul lui Dumnezeu îi învaţă pe credincioşi să dea „nu cu părere de rău şi nici de silă”. O dragoste adevărată pentru Isus şi cauza Sa, nu plăcerea socială, trebuie să fie aceea care să ne motiveze. Numai atunci darurile noastre vor fi plăcute Domnului şi vor aduce binecuvantări în vieţile noastre. Ca şi creştin, poate tu contribui la multe cauze meritorii, fii însă sigur că ai motive curate. Dă de bunăvoie şi din toată inima – lui Dumnezeu! – H.G.B.

Dă la fel ca pentru Domnul
Sub privirea Lui senină.
Dăruieşte, ştiind că darul
II aşezi în mana Lui divină.” – Anonim

Dumnezeu se uită la inimă nu la mană  la cel ce dă si nu la dar

Painea zilnica

Fata in fata cu trecutul

Text: 1 Timotei 1:12-16

Între ei eram şi noi toţi odinioară, cand trăiam după poftele firii noastre pâmanteşti, cand făceam voile firii noastre pămanteşti…” Efeseni 2:3

Trecutul nostru lasă urme pe tot parcursul vieţii. Cu caţiva ani în urmă, pe cand vorbeam într-o biserică în Cortland, New York, unul din diaconii bisericii mi-a spus că întalnise recent pe antrenorul meu de fotbal din liceu. Se întalniseră la un camping în Florida. În timp ce discutau, diaconul din Cortland i-a spus că un predicator din Michigan pe nume Dennis De Haan, va veni la ei la biserică. O luminiţă s-a aprins în mintea celuilalt. Cineva cu acelaşi nume jucase fotbal în timp ce el era antrenor în Zeeland, Michigan. După 25 de ani, o mică parte a vieţii mele ieşise la suprafaţă. Nu cumva antrenorul Bouma şi-a adus aminte şi de unele din greşelile mele de pe terenul de joc?


Să-ţi aducă cineva aminte de cateva greşeli la fotbal nu este periculos, dar să fii urmărit de păcate pe care să vrei să le uiţi este întru totul deranjant. Ele se pot ridica pe neaşteptate la mult timp după ce am crezut că sunt uitate. Pentru a fi liber de spectrul trecutului ruşinos, trebuie să-l confruntăm. Scriind lui Timotei, Pavel vorbeşte despre propriul comportament păcătos, înainte de-a deveni creştin. El nici nu-l justifică nici nu-l neagă, ci îl recunoaşte.
Cu toate acestea, nu este deranjat de el, pentru că Cristos i l-a şters din contul său dandu-i o viaţă nouă. Trecutul lui era cu adevărat un lucru trecut. Dacă niciodată n-ai crezut în Isus, spune-I că ai păcătuit, şi invită-L să fie Domnul şi Mantuitorul tău. Îţi va şterge întreg trecutul. Va scrie: „Iertat şi uitat” peste paginile întunecoase ale vieţii tale. – D.J.D.

Regrete zadarnice ce-mi vin din trecut
S-au dus în uitare prin iertarea divină.
Frica vinovată acum mi-a dispărut
Şi bucuria veni ca locu-i să-l ţină. ” – Ackley

Cristos poate să ne îndepărteze trecutul vinovat şi să ne dea un viitor glorios

Painea zilnica

„Bea-l tot!”

V-aţi gandit vreodată la apele care curg continuu peste stancile cascadei Niagara? Dar la milioanele de flori care împanzesc campurile şi pădurile unde nici un ochi de om nu le-a văzut vreodată? Apa şi florile nu sunt lucruri de prisos; ele ilustrează generozitatea cu care Dumnezeu ne dăruieşte totul din cauza bunătăţii Sale şi a harului Său fără margini. El ne invită să luăm, fără plată, din infinitele Sale resurse pană ce vom fi pe deplin satisfăcuţi.
Un băieţel a avut un accident şi a fost spitalizat. După ce a fost pus în pat cat mai confortabil, o soră medicală i-a adus un pahar mare cu lapte. S-a uitat cu poftă la el, dar nu l-a luat. Venea dintr-o familie săracă unde rare ori îşi potolise foamea în întregime. Dacă a primit un pahar cu lapte, a fost numai în parte umplut, şi chiar şi atunci trebuia să-l împartă cu unul din frăţiorii lui. În sfarşit, s-a uitat la pahar şi la sora medicală, apoi a întrebat: „Cat pot să beau din el?” Sora medicală i-a răspuns: „Bea-l tot! Mai este!”


Tot aşa, nu există limite ale graţiei divine din care putem gusta în mod gratuit. Izvoarele reamprospătării spirituale curg în permanenţă pentru a aproviziona pe cel credincios zi de zi. Suntem binecuvântaţi „cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Cristos” (Efeseni 1:3), şi acestea includ şi iertarea (v. 7), cunoştinţa (v. 8), moştenirea vieţii veşnice (v. 11) şi siguranţa CV.13). Avem o bogăţie a graţiei divine asigurată pentru acum şi pentru veşnicie (Efeseni 2:7). Nu trebuie să cerem toată ziua: „Doamne, binecuvantează-măt”, ci mai degrabă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru harul bogat care deja este al nostru!      – H.G.B.

El ne dă mai mult har cand poverile sporesc,
Trimite putere cu cat munca e mai tenace.
El vine cu mila cand durerile ne cresc,
Şi la mulţimea-ncercărilor răspunde cu pace.” – Flint

Cele mai mari nevoi pe care le avem nu pot întrece bogăţia resurselor lui Dumnezeu

Painea zilnica

„Nu am privit niciodata in sus de aici”

Text: Isaia 40:21-26                                     

Ridicaţi-vă ochii in sus, si priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?” Isaia 40:26

Prietenul meu Mark era pe terenul de golf unde mai jucase de multe ori. Deodată a exclamat către partenerii săi de joc: „Priviţi, ce privelişte minunată!” Dincolo de dunele aurii ale nisipului se desfăşura o imagime minunată a Lacului Michigan, cu oglinda apelor albastre sclipind în lumina acelei veri splendide. De fiecare dată, înainte de a ajunge în acel punct specific, Mark fusese concentrat la joc şi la problemele lui. Ochii îi fuseseră aplecaţi numai în jos. „Nu am privit niciodată în sus de aici!” a exclamat el. Cuvintele lui m-au făcut să mă gîndesc la oamenii cărora Isaia le-a vorbit cu previziune profetică. Vor fi în exilul babilonian, departe de ţară, într-o situaţie precară. Profetul îi sfătuieşte să privească în sus, să-şi ridice ochii în sus amintindu-şi de maiestatea, puterea şi credincioşia Domnului Suveran peste totul.


Acest sfat este bun şi pentru noi cei de azi. Uneori devenim atat de preocupaţi de dificultăţile vieţii, sau atat de copleşiţi de anumite situaţii, că pierdem perspectiva lui Dumnezeu. Suntem în locuri problemă care ne absorb interesul şi ne limitează viziunea. Poate fi biroul unde lucrăm, sau prezenţa unei persoane dificile. Poate fi un pat de spital sau camera unde zăcem bolnavi. Suntem descurajaţi şi slăbiţi. Dacă aşa este, atunci avem nevoie să privim în sus şi să vedem din nou grandoarea şi puterea Dumnezeului nostru atotputernic. Să nu ajungem să spunem vreodată: „Niciodată n-am privit în sus din locul acesta!” – D.C.E.

De vezi ce minuni poate Domnul să facă
Privind în jur la toate cele create,
încrede-te atunci în puterea-I divină;
Sigur te va trece cu bine prin toate.„- D.J.D.

Unii oameni văd mai multe lucruri ale lui Dumnezeu plimbandu-se în jurul casei, decît văd alţii făcand călătorii împrejurul lumii

Painea zilnica

Cutia ingrijorarilor

Text: Filipeni 4:1-9

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră.” Matei 6:25

Am auzit despre o femeie care păstra în bucătărie o cutie, pe care scrisese: „Cutia îngrijorărilor”. De fiecare dată cand se ivea ceva care ar fi tulburat-o, scria acel lucru pe o bucată de hartie şi o arunca în cutie. Se hotărase să nu se gandească la aceste probleme, atata vrema cat se aflau în cutie. Putea destul de des să deschidă cutia, să scoată o hartie şi să revadă îngrijorările notate pe ea. Urmărirea acestui procedeu i-a dat femeii posibilitatea să-şi scoată cu totul îngrijorările din minte. Ştia că se poate ocupa de ele mai tarziu. Apoi, deoarece nu era extenuată de îngrijorări şi de dificultăţile ce-i stăteau în faţă, avea o minte relaxată, mult mai capabilă să le găsească soluţii de rezolvare. Totuşi, de multe ori, a descoperit cu încantare că cele mai multe dintre necazurile pentru care se îngrijorase, nu mai existau.


Să-ţi scrii îngrijorările pe o foaie de hartie şi să le pui într-o cutie poate fi de folos, dar mult mai bine este să le pui într-un loc şi mai bun, în mainile lui Dumnezeu şi apoi ele să nu te mai preocupe, îngrijorările ne jefuiesc de bucurie, ne secătuiesc energiile, ne opresc creşterea spirituală, ne înăbuşă mărturia, şi ceea ce-i mai grav, îl dezonorează pe Dumnezeu. Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi de ziua de maine; căci ziua de maine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34).
Să ne dăruim cu totul Domnului şi să ne încredem în promisiunile Sale, să-L credem că va veni în întampinarea tuturor nevoilor noastre. în calitate de creştini, putem să punem toate problemele noastre în mainile Sale. Acesta este un loc mult mai bun decît oricare cutie a îngrijorărilor.                      – R.W.D.

în orice-ncercare, Isus e cu mine.
în orice-ntristare îmi ia din suspine.
în orice povară-mi întinde o mană;
Simt clipă de clipă din mila-I divină. ”     – Whittle.

Cand punem îngrijorările noastreîn mainile lui Dumnezeu,El ne pune pacea Sa în inimile noastre

Painea zilnica