Noii teritorii: valea umbrelor morții

Spre surprinderea tuturor (și ca să elibereze un pat necesar pentru un altul venit să-i repete experiența) ieri au decis să eliberez spitalul.

Încerc să mă obișnuiesc. Am condiția cosmonautului care “revine”, “reintră”, se readaptează”.

Dintre cei trei mascați care mi-au oprit prăbușirea în valea umbrelor morții, Dan Gavriloni are votul celui mai “tare”, un caracter de granit care te sprijină și te confruntă totodată. A venit generos, mult dincolo de limita orelor lui de serviciu să-mi ofere șansa unui dialog.

“Dan, vin de tare departe în teritoriul acestei văi a umbrelor morții. Este ceva unic. N-am mai fost pe aici”.

“Nu poți spune asta. Poți spune că acum știi că ai fost pe acolo. De fost ați mai fost cu siguranță. Eu am trecut pe lângă ea la o curbă luată cu motocicleta pe autostradă cu dublul de viteză legal. Am văzut moartea cu ochii. Am trecut îngrozit pe…

Vezi articolul original 120 de cuvinte mai mult

Un șirag de nestemate!

Un șirag de nestemate
Este înțelepciunea Sa
De la Domnul adunate
Ce-mi mângâie inima.

Una dintre nestemate
Bunătate se numește
Fapte alese, adunate
Ce Domnul le cântărește.

Și iubirea-i prețioasă
Pentru cel care o are
Puternică, glorioasă
Ea aduce împăcare.

Mila, e la loc de cinste
Dar e rară pe pământ
E calea spre cele sfinte
E drumul spre Cerul sfânt.

Iertarea e și ea în frunte
Și este apreciată
Și ea printre cele multe
Credința noastră, arată.

Refuzul de a vorbi
Despre alții-i de dorit
Calea înspre veșnicii
O deschide, negreșit.

Refuzul de-a judeca
Pe cel ce aproape-ți este
Arată credința ta
Că duci a Domnului veste.

Toleranța și ea-i bună
Atât cât e îngăduit
Ea-ți aduce o cunună
E răsplata ce-ai primit.

De respecți Cuvântul Sfânt
Și urmezi doar a Sa cale
Trecător pe acest pământ
Știi că ești, dar Domnu-i mare.

S-a jertfit eterni să fim
Sângele Său ne-a spălat
El e viu în Cerul sfânt
Și e mare Împărat.

El e jertfa grăitoare
Să pășim pe urma Sa
Și a Cerului splendoare
Veci de veci, o vom vedea.

Florenta Sarmasan

Slujiti cu bucurie, ca Domnului

Text: Efeseni 6:5-9

Robilor, ascultaţi de stăptnii voştri… ca nişte robi ai lui Cristos. Efeseni 6:5, 6

Stăteam într-o dimineaţă foarte devreme, în faţa unui hotel din New York, aşteptînd autobuzul pentru a merge la aeroport. Strada era pustie. Atenţia mi-a fost atrasă de un bărbat singuratic ce curăţa  uşa de sticlă a intrării hotelului. Cu mare grijă, ştergea orice pată. A şters uşa chiar şi pe cantul ei de sus ca să nu fie nici o urmă de praf sau păianjeni. Ceea ce făcea ca această muncă să-mi atragă atenţia era că nimeni nu o inspecta, că în timpul zilei multă lume va deschide aceste uşi murdărindu-le şi lăsîndu-şi amprentele pe panourile ei de sticlă. Cu toate acestea, el lucra harnic şi cu credincioşie, cu mare grijă ca să fie sigur că panourile de sticlă nu au nici o pată.

Ce lecţie, mi-am zis, pentru creştini! Toată munca noastră ar trebui să se caracterizeze printr-o asemenea hărnicie şi migală. Chiar şi atunci cînd nici un ochi omenesc nu se uită, cînd nimeni nu apreciază eforturile noastre, ar trebui să ne străduim să facem totul cît mai bine, pentru Domnul. Voinţa noastră de-a lucra din greu nu trebuie să rezulte din dorinţa de-a cîştiga aprecierile altora, ci dintr-o conştientă adîncă a faptului că sîntem  „robi ai lui Cristos”. Putem vedea asemenea exemple la unii din slujitorii aleşi de Dumnezeu, care au trăit, au lucrat şi au slujit în locuri ascunse. Ei s-au dăruit pe ei înşişi unei slujiri conştiente, zi cu zi, ştiind că numai Cristos vede credincioşia şi devotamentul lor.
Doamne, ajută-ne să trăim fiecare moment al vieţii cu sentimentul unei chemări divine, ştiind că eşti mulţumit cînd Iţi facem din inimă voia Ta (Efeseni 6:6).- P.R.V.

„Chiar dacă alţii n-or să vadă
Jertfa mea, credincioşie, zel,
Slujba mea de rob al lui Cristos
E să-Ifiu plăcut în orice fel.”- Branon

„Lumea încoronează succesul;
Dumnezeu încoronează credincioşia.„

Painea zilnica