Curaj in mijlocul fricii

Text: Matei 14:22-33

Isus le-a zis îndată: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”” Matei 14:27

Curajul nu este absenţa fricii. Cineva a spus: „Curajul este frica ce şi-a făcut rugăciunile”. A fi creştin nu înseamnă că ai garanţia  că vei fi curajos şi vei fi eliberat de toate sentimentele de îngrijorare. Dar aceasta ne dă Cuvantul lui Dumnezeu, care atunci cand este luat prin credinţă, face ca teama şi neliniştea să-şi piardă din puterea lor paralizantă.
Binecunoscutul pianist şi compozitor, Don Wyrtzen, stă la claviatura pianului în fata unei mari audienţe, calm şi încrezător. Dar el recunoaşte cu candoare că este plin de frică uneori. „Aş putea avea chiar un atac din pricina încordării,” spune Don. „Ceea ce fac poate suna copilăresc, dar îmi este folositor. Cant atunci încet, în gand, versuri ca acesta: „Tu dai pacea Ta deplină, celui ce se încrede-n Tine”. Nu spun că Domnul, instantaneu, dă dintr-o baghetă magică şi toată îngrijorarea îmi dispare, dar am experimentat pacea desăvarşită de la Dumnezeu în vremea cand eram plin de frică”.


Cand apostolii înspăimantaţi L-au văzut pe Isus umbland pe marea cuprinsă de furtună, El le-a spus: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” Isus era mult mai puternic decat împrejurările care au generat frica. El a putut linişti furtuna violentă a mării (Marcu 4:39), a putut aduce vindecare trupului şi minţii (Matei 8:14, 15; Marcu 5:15), să învingă moartea (Ioan 11:43, 44) – toate prin puterea Cuvantului Său!
Eşti fricos? încrede-te în Domnul Isus – în primul rand primindu-L ca Mîntuitor. Apoi studiază Cuvantul lui Dumnzeu, bazează-te pe El, şi spune-I lui Isus, în rugăciune, despre tot ce te alarmează. El îţi va da curaj în mijlocul temerilor tale. – D.J.D.

O, inimă timidă! O, suflete plăpand!
Puternic vrei să fii, încrezător?
Domnului Ii lasă orice frică orice gand.
Numai prin El vei fi biruitor.” – D.J.D.

Curajul este ca un zmeu de hartie – vanturi împotrivitoare îl fac să se ridice

Painea zilnica

Chemarea Ta

Ce stranii par astăzi chemările lumii
Și ce amăgire-n sclipirile humii!
Golite de sens și de orice putere,
Se luptă să-mi fie stăpâne pe vrere!

Dau buzna, de-o vreme, potop de-ntrebări,
Iar gându-mi se-oprește la mii de chemări,
Dar Duhul mă-ndeamnă, ar vrea să Te caut,
Cu șoapte suave ca-n sunet de flaut.

La taine, la lacrimi îmi spui c-ai răspuns,
Doar Tu vezi ce ochiul firesc n-a pătruns,
Mâhnit, al meu suflet sfielnic Te cheamă,
În lume-i apusul, de „mâine” mi-e teamă.

Când duhu-anticristic în lume pătrunde,
Sub sfânta-Ți aripă, cu milă, m-ascunde,
În foc, prin furtună, în susurul blând,
Vorbește și pune-mi peceți pe-orice gând!

“Cheamă-Mă și-ţi voi răspunde și îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.” (Ieremia 33:3)

Olivia Pocol 

Hristos este viu

Hristos este viu aici, acum, mereu, nemuritor!
Domnul Hristos este Dumnezeu,
Acum, atunci, mereu cu noi,
Cu mine, cu tine sau voi!
Căci unde sunt doi sau trei
În numele meu, spune Domnul,
Sunt și eu cu ei; crede numai
Și orice ai cere, cu credință,
Vei avea!
Hristos pururi viu în inimile creștinilor,
De viață dătător, al morții stăpân,
Din veci făr’ de inceput sau sfârșit,
Hristos este viu aici, veșnic lumina mea,
Salvarea ta sau a noastră!
Doamne te rog nu pleca,
Sau să mă lași să pier acum,
În valurile vieții sau furtuna asta!
Știu că îmi auzi glasul mereu,
Sunt un simplu muritor,
Cu ochii din pământ sau țărână,
Respir doar ce-i al tău,
Nimic nu am de nu-mi dai Tu,
Și-am teamă de moarte sau viață,
Însă aleg să trăiesc!
Doamne întinde-mi mâna,
Nu mă lăsa să pier, viața mea-i la tine, eu sper;
Tu-mi miști inima tainic, în ea locuiești!
Hristos este pururi pretutindeni sau aievea,
Cu mine sau cu noi, cu tine sau cu voi,
Aici și în cer!


Horia Stanicel

Nu am fost eu

Nu am fost eu acela care
A dat în luptă biruintă,
Eu am fost rob, legat în fiare,
Scăpat de-a Lui bunăvoință.

Nu am fost eu viteaz în toate
Ca să rămân azi în picioare,
Din ceruri, marea-I bunătate
M-a întărit în încercare.

Nu am fost eu cel mai statornic
Nici omul cel mai credincios,
Eu am fost robul cel nevrednic,
Salvat de Mâna lui Hristos!

Nu am fost eu lumina-n lume,
Eu am fost stins, ca un tăciun,
Dar Mielul m-a chemat pe nume
Să pot să văd cât e de bun!

Nu am fost mare, nici cu vază,
Nu am nici ranguri, nici averi
Însă, El m-a condus spre oază
De dulci și sfinte mângâieri.

Nu am fost eu cel ce alină
Orice durere și amar,
El m-a condus către lumină
Și am gustat și eu din har!

Nu am fost stâncă de-ancorare
Să nu mă clatin niciodat…
Eu am stat sus, pe Stânca care
De veacuri nu s-a clătinat.

N-am liniștit nicio furtună,
Nu am oprit talazuri mari,
Dar El, când m-a ținut de mână,
Am trecut peste ziduri tari!

Nu eu am dat splendoare vieții,
Nici vreun alt lucru pe pământ,
Ci Mana dulce-a dimineții,
S-a coborât prin Duhul Sfânt!

Nu eu mă țin să merg pe cale,
Eu doar mă lupt din răsputeri,
Și câte piedici sunt prin vale
Și lacrimi și grele dureri,

Ce-ar vrea să mă doboare parcă,
Să mă cufunde în neant…
Dar El mă ia în a Lui barcă
S-ajung pe țărmul celălalt!

Nu am fost eu, ci El în toate
Mă sprijinește bucuros,
Să pot să-L laud pân’ la moarte
Pe Domnul meu, Isus Hristos!

Valentin Ilisoi

Curcubeul promisiunii

Text: Genesa 9:8-17

Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce-a făcut făgăduinţa.” Evrei 10:23

In anii care au urmat potopului, Noe trebuie să fi simţit o extraordinară încredere şi asigurare, ori de cate ori a văzut un curcubeu pe cer. Curcubeul era un semn de aducere aminte de la Dumnezeu a legămantului făcut cu Noe. Chiar şi azi ne gandim la curcubeu ca la un semn că Dumnezeu îşi ţine promisiunile. Cat de minunat ne luminează el cerul întunecat al încercărilor şi suferinţelor!
Văduva unui misionar se întorcea cu avionul spre junglele din insulele Irian Jaya, unde murise soţul ei. În timp ce micuţul avion îşi croia drum spre localitatea unde ea îşi plănuise să continue să slujească lui Dumnezeu, el trecea printre munţi şi văi cu jungle dense. În timp ce zbura, ea s-a gandit deodată: „De ce sunt aici?” Moartea soţului, responsabilitatea mărită faţă de familie, reasumarea unei munci istovitoare în mijlocul unui trib asemănător celor din epoca de piatră – toate acestea şi multe altele o copleşeau. Se apropiau de zona în care urma să locuiască, şi pilotul a spus: „Priviţii” Jos se vedea în toată frumuseţea un curcubeu rotund încercuind conturul neclar al sătuleţului, direct în mijlocul lui. „Slavă Ţie, Doamne! s-a rugat ea. „Sunt chiar în centrul curcubeului promisiunilor Tale.”


Cand dai de dificultăţile vieţii – dacă este numai o pală din vantul încercării sau o lungă furtună – încearcă aceasta: Repetă toate promisiunile din Cuvantul lui Dumnezeu pe care ţi le aminteşti. Cand faci acest lucru, fiecare urgenţă devine o ocazie pentru Tatăl ceresc să înconjoare cerul înnourat cu „curcubeul promisiunii”. – P.R.V.

Stand pe promisiunile veşnice
Cand primejdia, frica s-apropie;
Prin Cuvantul Domnului voi învinge
Stand pe promisiunile Lui.”    – Carter

Viitorul celui credincios este la fel de strălucitor ca şi promisiunile Lui Dumnezeu

Painea zilnica

Tată, protecția Ta…

Tată, protecția Ta
E-o zilnică minune
Cu drag o vom păstra
În orice acțiune.

Cu Tine-n luntrea vieții
Suntem asigurați
Spre Rai suntem drumeții
De Tine protejați.

Ne scoți din întristare
Să nu cădem zdroboți
Ești turnul de scăpare
Suntem, oricând, păziți.

Furtuna când apare
Ești adăpost solid
Primim asigurare
Că nu sfârșim în vid.

În nopțile durerii
E leacul pregătit
Lumina Învierii
E solul mult dorit.

Au vrut să ne doboare
Agenți în iad formați
Cu brațul Tău cel tare
Au fost toți dezarmați.

Și-n câte situații
Zilnic ne-ai apărat!
Precarele relații
Din nou le-ai reparat.

Ocrotitor și Tată
În veci Îți vom sluji
Că știm că niciodată
Nu ne vei părăsi.

George Cornici

Un loc sigur

Text: Proverbe 18:1-12

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge in el şi stă la adăpost.” Proverbe 18:10

Mulţi oameni sunt obsedaţi de securitatea lor personală. în anul 1930 un australian foarte bogat, alarmat de semnele că un conflict global este inevitabil, a hotărît să-şi caute un loc sigur unde să trăiască. A ales o insuliţă din Pacific, numită Guadalcanal.
S-a dovedit a fi cel mai râu loc de a trăi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Frica de cutremure 1-a făcut pe un om să se mute din California în Ohio. Puţin după aceea, casa i-a fost complet distrusă de o furtună. Un tamplar, temandu-se să nu fie sărac la bătrînete, a muncit zi şi noapte trăind foarte modest. Afacerea în care şi-a investit banii a dat faliment şi a pierdut totul. Nu este greşit să ne căutăm adăpost de bombardament, de dezastrele naturale sau de sărăcie.

Dar primul interes ar trebui să fie siguranţa noastră spirituală, şi pentru aceasta există un singur loc sigur. Este „numele Domnului,” pe care scriitorul Proverbelor îl numeşte „un turn tare”. In vremea aceea, oamenii fugeau la turnuri foarte bine fortificate pentru a se adăposti din calea atacului duşmanilor. Din această cauză, el a folosit această figură de stil pentru a descrie numele lui Dumnezeu, care reprezintă tot ceea ce este Dumnezeu – Atotputernic, Sfant, Creatorul iubitor şi Susţinătorul tuturor lucrurilor.
Cand ne punem încrederea în Isus, sîntem la adăpost faţă de condamnare pentru păcatele noastre. Numele Lui este „Mantuitorul”. In timp ce păstrăm legătura intimă cu El, prin reannoirea zilnică a consacrării noastre şi căutarea sinceră de a-I asculta poruncile, primim în adancul fiinţei noastre un profund sentiment al siguranţei. Creştinul ascultător cunoaşte bucuria de-a fi în siguranţă pentru eternitate. – H.V.L.

Te slăvesc, Isuse Domnul meu,
Şi pururi voi canta cu bucurie.
Puterea Sangelui divin îmi e
Adăpostul meu pe veşnicie.”   – Stairs.

Sîngele lui Cristos ne aduce siguranţă, Cuvîntul lui Dumnezeu ne face siguri de ea.

Painea zilnica

Când simți că cerul

Când simți că cerul e departe
Că sufletul e tot mai greu
Când simți că ai renunța la toate
Și vezi doar noapte în jurul tău…
Când nu mai poți vedea cărarea
Și pașii ți-s nesiguri iar
Când nu-ți mai recunoști purtarea
Când nu mai poți vorbi, măcar…

Când simți că totul se dărâmă
Și parcă timpul stă în loc
Pe marea vieții e furtună
Și dincolo de mare, foc.
Când tot ce încerci, nu funcționează
Și pare că te apropii de final
În viața ta, poate nimic nu mai contează
Și orice poți schimba, e în zadar

Cunoști aceste sentimente, oare?
Și înțelegi la ce m-am referit?
Ești doar un om, dar recunoaște când te doare
Căci cineva de Sus, te-a auzit.
E Cineva care cunoaște starea
Care te vede jos, care înțelege…
Dacă dorești să-Ți fie El salvarea
Nu amâna acum, ci alege!

Chiar de ești orb, El îți va da vedere!
El Dumnezeu, va fi lumina ta
Chiar de ești frânt și nu ai mângâiere
Cheamă-L, să-ți șteargă lacrima.
Căci Dumnezeu nu te va da deoparte
El nu te va respinge niciodată…
Că și atunci când te-ai rugat în șoapte
A auzit; și grija ta o poartă

Cheamă-L mereu în rugăciune
Să stai doar în prezenta Lui
Căci n-a promis că vor fi toate bune
Dar vrea ca mai întâi totul să-i spui.
El va lucra. Și azi e lângă tine!
Îți vede lacrima și știe gândul tău
Alege astăzi; și alege bine!
Eu am ales. Eu stau cu Dumnezeu.

Viviana Muha  

Potolirea furtunii

Păşeşte Isus pe marea-n furtună,
În noaptea de groază ‎El calcă pe ape,
‎Îmi pare-o nălucă sub raza de lună,
Şi nu e departe, e-atât de aproape! …

Eu ştiu că-i ‎acolo, se plimbă pe valuri
Şi ştiu că mă vede, că-i El, nu o vrajă,
Vâslesc ca s-ajung la visatele maluri‎,
Dar noaptea nu-i dusă-n penultima strajă.

Răpus de-ndoială, de-a fricii orbire
Şi prea-mpovărat de multa mea vină,
Din multele zbateri, căderi şi zdrobire,
Tânjind după zori şi a zilei lumină …

‎Prin neguri de plumb ce-apasă pe pleoape
Îl caut cu dor, în rugi cu suspine‎,
‎Iar când era gata un val să mă-ngroape,
Iubitul meu Domn stătea lângă mine.

“Taci mare turbată!” a spus … ce minune!
Precum un zăgaz la năvalnice ape,
La glasul divin pe loc se supune,
Şi Domnul venea iar din hău să mă scape.

Ce tainică pace ‎din nou mă cuprinde!
Oprite-s furtuna şi valul şi vântul,
‎În mine o nouă nădejde se-aprinde,
Căci până şi marea i-ascultă Cuvântul!

Isus potoli-va şi-a lumii furtună,
În beznele vremii El ‎calcă pe ape,
‎Piciorul pe stâncă El poate să-ţi pună,
Întinde-I doar mâna, e-atât de aproape!

Olivia Pocol