Strigă către ceruri!

Când pe cerul inimii, nori se adună,
Când nimic nu crește, dar vine furtună,
Strigă către ceruri, mai cere ajutor:
-„Isus, trimite Pace, Duh mângâietor!”

Când ogorul inimii este însetat,
Mâhnit este spicul, crinii  s- au întristat,
Strigă către ceruri, mai cere ajutor:
-„Isus, trimite Ploaie, Duh mângâietor!”

Când ramurile  tale sunt  fără vlagă,
Când trunchiul pare pierdut, și plin de plagă,
Strigă către ceruri, încă mai poți cere:
„-Isus, trimite Duh Sfânt, să-mi dea putere!”

Abia se târăște lăcusta pe pământ,
Migdalul e bătrân, cu albe flori  în vânt,
Strigă către ceruri, mai cere ajutor:
-„Isus, Tu ești Medic, dă Duh vindecător!”

Nu s – a închis cerul, e un tunet târziu,
Coboară vijelia, cu focul cel viu,
E glasul cerului, e Cântul salvator:
-„Eu sunt Pacea cerească, Duh mângâietor!”

Arancutean Eliza 

18 Mai

„Dar mai pe urmă.” Evrei 12:11

Cât de fericit va fi creştinul încercat „mai pe urmă” Nu există un calm mai profund decât liniştea dinaintea furtunii. Cine nu se bucură de strălucirea soarelui după ploaie? Ospeţele de victorie sunt pregătite pentru soldaţii încercaţi. După ce ucidem leul, putem gusta mierea.
După ce urcăm Muntele încercărilor, ne putem odihni în Valea Liniştii. După ce trecem de Valea Umilinţei şi luptăm cu diavolul, îl Vedem pe Cel Slăvit aducându-ne o ramură vindecătoare din Pomul Vieţii. Durerile noastre, ca şi corăbiile care trec pe ocean, lasă o linie argintie de sfinţenie „mai pe urmă”. Este pacea — pacea dulce, adâncă – care urmează furtunii teribile din inimile noastre chinuite şi vinovate. Iată, deci, starea fericită a creştinului! Cele mai bune lucruri îi sunt păstrate pentru la urmă, şi în lumea aceasta le primeşte pe cele mai rele.

Dar chiar şi aceste lucruri rele devin „mai pe urmă” bune; lacrimile semănătorului sunt urmate de bucuria secerătorului. Chiar şi acum, el se îmbogăţeşte prin pierderi, se ridică prin căderi, trăieşte prin moarte şi devine plin după ce a fost golit. Dacă, deci, necazurile îi aduc atâtea „roade dătătoare de pace” (Evrei 12:11) în viaţa aceasta, cât de mare îi va fi bucuria „mai pe urmă”, în ceruri? Dacă întunericul nopţilor lui este la fel de luminos ca zilele lumii, cum vor fi zilele lui? Dacă lumina stelelor lui este mai strălucitoare decât lumina soarelui, cum va fi răsăritul?

Dacă poate cânta în temniţă, cum va cânta în ceruri? Dacă îl poate lăuda pe Domnul în flăcări, cum îl va slăvi în faţa tronului slavei? Dacă răul este bun pentru el acum, cum va fi bunătatea lui Dumnezeu faţă de el pe urmă? O, binecuvântat „mai pe urmă” Cine nu şi-ar dori să fie creştin? Cine nu ar vrea să poarte crucea acum pentru o coroană care va veni „mai pe urmă”? Dar această lucrare pune la încercare răbdarea, fiindcă odihna nu vine azi, nici mâine, ci „mai pe urmă”. Aşteaptă, suflete, şi lasă răbdarea „să-şi facă desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4).

C.H. Spurgeon

Muta Muntii

Când te afli la-ncercare
Si furtuna-ți bate-n viată
Nu uita dragă creștine
De cuvintele-I frumoase.

Că de ai credință-n tine
Orișicât ar fi de mică
Dacă-L crezi pe Domnul Isus
Doar credința te ridică.

Analizele sunt rele
Prietenii nu-ți mai sunt prieteni
Lumea parca se sfârșește
Dar credința, te-ntărește!

Boli, necazuri, întristare
Fie ce o fi creștine
Nu te teme ci fii tare!
Credința ta de este mică,
Brațul Său e foarte Tare!

Mută munții și fii tare
Căci de cazi El te ridică
Dar nu sta in nepăsare
De credința azi ți-e mica,
Mâine îți va fi mai mare!

Mută munții, nu te teme
Caci Al sau nume e mare
Orișice necaz pe lume
Cu Isus ai ridicare!

Mută munții! El ți-ar zice
Crede că e lingă tine
Cum a fost si altădată
Domnul Luptă pentru tine!

Safer Robert-Daniel 

10 Aprilie

 „Un înger al Dumnezeului, al cărui sunt eu şi căruia îi slujesc eu, mi s-a arătat azi-noapte. Faptele Apostolilor 27:23

Furtunile şi întunericul, împreună cu pericolul iminent al naufragiului, aduseseră echipajul într-o situaţie tristă. Un singur om a rămas calm şi, prin cuvintele sale, i-a îmbărbătat pe toţi ceilalţi. Pavel a fost singurul om care a avut destul curaj ca să spună „oamenilor, liniştiţi-vă” (Fapte 27:25). La bord se aflau soldaţi romani veterani şi marinari încercaţi, dar sărmanul prizonier evreu avea mai mult duh decât toţi la un loc. El avea un Prieten tainic care îl încuraja. Domnul Isus trimitea un mesager ceresc care îi şoptea cuvinte de mângâiere slujitorului său credincios; de aceea, Pavel era încrezător şi vorbea ca un om liniştit.

Dacă ne temem de Domnul, putem să ne aşteptăm la intervenţii neaşteptate atunci când împrejurările ne ameninţă. Îngerii nu sunt reţinuţi de furtuni sau ascunşi de întuneric. Ei nu consideră o umilire să-i viziteze pe cei mai săraci membri ai familiei cereşti. Dacă vizitele îngerilor sunt puţine şi rare în timpuri obişnuite, în nopţile cu furtună sunt mai dese. Prietenii ne pot abandona când suntem sub presiune, dar întâlnirile cu locuitorii lumilor îngereşti vor fi mai frecvente. Prin puterea cuvintelor lor încurajatoare, care ajung la noi de la tron pe scara lui Iacov, vom fi întăriţi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu.

Dragă cititorule, treci printrun timp de încercare? Cere ajutor special. Isus este îngerul legământului, şi dacă este căutat din toată inima, se lasă găsit. Cei care, asemenea lui Pavel, sunt păziţi de îngerul lui Dumnezeu în noaptea furtunii, când ancora nu mai prinde şi stâncile sunt la un pas, să-şi amintească că prezenţa îngerilor le aduce curaj şi tărie. O, înger al lui Dumnezeu, vino aproape Alungă-mi teama şi împrăştie furtuna Călăuzeşte-mă prin foc şi ape Căci mâna Ta mângâie totdeauna.

C.H. Spurgeon

Nu îți dori ce nu-i al tău

Când vrei să te căsătorești
Întâi te uită-n buletin.
Ca nu cumva să te-amăgești,
Să crezi că totul e senin.

Să nu alergi după băieți,
Sau după fete mult mai mici,
Căci tare rău ai să regreți,
Orice ai încerca să-mi zici.

Să nu faci pasul doar gândind
Că-i tânără sau mai flăcău.
Că vei ajunge suferind,
Și o să-ți pară foarte rău.

Să nu cumva să-ncerci s-accezi
În altă pătură socială
Mai mare decât tu te vezi,
Căci nu-i curaj, ci e o boală.

Cu timpul, anii când vor trece,
O să ajungeți la scandal,
Și-o să devină totul rece,
Ceva de comă, de spital.

Dacă sunt diferențe mari,
Atât în vârstă și-n gândire,
Veți fi două capete tari,
Ce-o să producă doar mâhnire.

Căsătorește-te când vezi
Că cel sau cea de lângă tine,
Va crede fix cum și tu crezi
Și nu vă faceți de rușine.

Altfel, degeaba v-ați unit
De nu există potrivire,
O să aveți de suferit
Și-o să creați o despărțire.

Căsătoria e pe viață,
Nu e ceva ce-i sezonier.
Căsătoria-i o speranță
Nu-i un sertar sau șifonier.

Atunci când te-ai căsătorit,
Rămâi așa pe totdeauna.
Un partener nu-l schimbi zâmbind,
Sau fugi când vezi venind furtuna.

De-aceea este cel mai bine
Atunci când te căsătorești,
Cu cel sau cea de lângă tine,
În totul să te potrivești.

Să nu existe-n căsnicie,
Doar vorba ei sau vorba ta.
Căci la o scurtă vijelie,
Tornadă se va declanșa.

Tot ce faci tu, să știe ea
La fel și învers, să nu uiți!
Când el vorbește, nu-l lăsa
Să creadă că tu nu-l asculți.

În toate mergeți împreună
Și Dumnezeu va fi prezent.
Păstrați iubirea mână-n mână,
Și vă iubiți concomitent.

Dacă veți face toate-acestea,
Se va crea o unitate,
Și peste tot va mergea vestea
Că-n voi există bunătate.

Așa să fiți în căsnicie
Până în ziua despărțirii.
S-ajungeți sus, în veșnicie,
La nunta Domnului oștirii!

Nichifor Nicu 

10 Februarie

 „Eu iţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă; întoarce-te la Mine, căci Eu team răscumpărat.” Isaia 44:22

Observaţi cu atenţie comparaţia: păcatele noastre sunt ca o ceaţă. Aşa cum norii au fel de fel de forme, la fel sunt şi fărădelegile noastre. La fel cum norii ascund lumina soarelui şi întunecă pământul, păcatele ne ascund lumina feţei lui Dumnezeu şi ne fac să stăm în umbra morţii. Sunt lucruri pământeşti, ridicate din locurile întunecate ale naturii. Când se adună mai multe, ne ameninţă cu furtună şi vijelie. Din nefericire, spre deosebire de nori, păcatele noastre nu ne dăruiesc şi ploaie binecuvântată; ele ameninţă să ne distrugă cu un potop de nimicire.

Nori negri de păcat, cum să avem suflete însorite câtă vreme nu plecaţi? Să ne aţintim privirea asupra harului divin care şterge totul. Dumnezeu însuşi apare în scenă, şi în divina-I îndurare, în loc să ne distrugă, ne tratează cu bunătate. Odată pentru totdeauna nimiceşte răul, nu îndepărtând norul, ci ştergându-1 pentru totdeauna din viaţa noastră. Nici un păcat nu mai rămâne în viaţa omului sfinţit; marea jertfă de la cruce a îndepărtat toate fărădelegile.

La Calvar, măreţul act prin care păcatul a fost îndepărtat, a fost semnat pentru veşnicie. Practic, să ascultăm îndurătoarea poruncă „întoarceţi-vă la Mine”. De ce să trăiască păcătoşii iertaţi departe de Dumnezeu? Dacă ni s-au iertat toate păcatele, nimic nu ne mai poate ţine departe de Domnul nostru. Să ne căim de rătăcirile noastre, dar să nu perseverăm în ele. Să luptăm mereu, prin puterea Duhului Sfânt, să ne întoarcem la cea mai apropiată părtăşie cu Domnul în noaptea aceasta!

C.H. Spurgeon

Ajunge, furtună!

Îmi pare că cerul închis e, de plumb,
Că rugile mele la Domnul n-ajung,
Și sufletul meu este gol și pustiu
În juru-mi e beznă iar ceasu-i târziu. .

Tăcerea mă doare și-aștept un răspuns:
-Uitat-ai, o, Doamne ce-odată mi-ai spus? …
Uitat-ai Stăpâne ce-odat’ mi-ai promis? …
Speranțele toate aproape s-au stins…

Când nu știu o cale din groapă să ies,
Când sufletul meu voia Ta n-a-nțeles,
Când totul îmi pare ruinei sortit
Mai pot eu spera să pot fi izbăvit?

Mai pot eu, Isuse, spre cer să privesc
Când văd doar furtună și nori ce tot cresc
Și cresc tot mai mult, înspre mine grăbind
Ființa să-mi piardă, amarnic lovind?

Sau poate, Stăpâne, prin beznă și ger
Degrab’ vei trimite un înger din cer
S-aducă salvare și pentr-un sărman
Ce-n groapa pieirii-i departe de han?

Ar fi minunat, oh, ar fi prea frumos
Să spui pentru mine, iubite Hristos:
-Ajunge, furtună, căci el e al Meu!
Să fie de-acuma doar pace, mereu!

Emanuel Hasan 

Apartin lui Isus

Betania Worship Dublin

Nu te teme

„Nu te teme!” – glas de taină
Mi-a șoptit în duhul meu,
„Eu sunt veșnicul tău Tată,
Eu sunt Dumnezeul tău!

Vezi tu norii de furtună,
Vezi tu marea-nfuriată,
Câte valuri sunt în spumă,
Eu le pot opri îndată.

Nu te teme niciodată,
De vreun om, de muritor,
La porunca Mea, de-ndată,
Nu întârzii cu-ajutor.

Nu te teme vreodată,
De vreo vorbă, de dispreț,
Spusă-n duh de judecată:
Ai în Mine veșnic preț.

Vezi tu multele popoare?
Câte neamuri, câte nații,
Pentru tine dau pe dată,
Vremuri, timpuri, generații.

Nu te teme! Universul
Mă ascultă la clipire
Împlinindu-Mi tot cuvântul
Fără nicio șovăire!

Nu te teme! Tu credința,
Ai în Cel ce îți vorbește,
Ce-ți acoperă ființa
Și de-a pururi te iubește!

Ai încredere în Mine!
Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu rămân mereu cu tine
Și la bine și la greu!

Nu te teme! Toți vrăjmașii
Îți înfrunt cu mână tare,
Oștile cerești ca sprijin
Îți ridic în apărare!

Nu te teme! Veșnicia
Pentru tine pregătesc,
Pentru tine bucuria
Să aduc Eu mă grăbesc!

Nu te teme! Pleacă-ți duhul,
Să asculți Cuvântul Meu.
Eu îți netezesc iar drumul
Și te port pe brațul Meu!

Vezi tu norii din înalt?
Vezi tu soarele pe cer?
Peste-al lor stingher hotar
Va veni Emanuel!

Nu te teme! Spune-n grabă
Celor ce te înconjoară:
Vine Mielul! Vine iară,
Vine pentru-a doua oară!”

„Nu te teme!” – glas de taină
Strigă prin divin Cuvânt,
„Căci fricoșii stau afară,
Neintrând în Legământ.”

„Nu te teme!” – cântă corul
Celor sfinți și credincioși,
Și răspunde-n taină cerul:
„Ei sunt cei victorioși!”

 M. S.  

Ai fost langa mine in furtuna

Sorin si Daniela Piu