„Trecerea bancului de nisip”

17 decembrie

Text: 2 Corinteni 5:1-8

„A oprit furtuna, a adus linistea, si valurile s-au potolit. Domnul i-a dus la limanul dorit.”Psalmul 107 :29-30)
La varsta de 80 de ani, binecunoscutul poet Alfred Tennyson a fost dus de la resedinta lui de vara de la Aldworth , Anglia , la resedinta lui de iarna pe insula Wight. In timp ce barca trecea strimtorarea ,Tennson a auzit un sunet ca un murmur pe care-l scoteau valurile ce izbeau intr-un banc de nisip intins. El a stiut ca se apropie furtuna , dar a stiut ca aceasta nu-l va impedica sa traverseze strimtorarea.
Dupa cateva zile , sanatatea lui Tennyson a inceput sa se deterioreze, si o sora medicala a fost angajata sa stea cu el pe insula . Stand de vorba cu el , sora i-a spus incet :”Domnule , ati compus asa de multe poezii minunate , dar atat de putine imnuri. As dori sa scrieti un imn chiar acum pe patul de boala .Sunt sigura ca-i va ajuta si-i va mangaia si pe altii care sufera „
Dimineata urmatoare ,,el i-a inmanat o ciorna spunand : „Am scris cateva versuri in timpul noptii.” Poezia a fost plina de scene despre mare si despre sentimente legate de moarte , sentimente ce au fost trezite in mintea lui de acel „vuiet al marii”. Dar mai presus de toate , el exprima speranta glorioasa de a-L vedea pe Domnul Isus la sfarsitul calatoriei vietii.

Iata cateva versuri: ” Stea de asfintit si stea de seara, /Si-o ghemare clara pentru mine! /Sa nu mai fie vuiet ce loveste-n banc,/cand voi inainta in mare./Amurg si clopote de seara ,/si -apoi intuneric,/Caci cu toate ca-n afara granitelor timpului si-a spatiului ma poarta valu-n departare ./Eu sper sa-mi vad Pilotul fata-n fata, cand voi fi traversat aceasta mare”.
Moarte pare amenititoare ,dar cei care il iubesc pe Domnul Isus vor fi pilotati in siguranta spre cerul dorit!-H.G.B.

„Straluce o tara a pacii depline

Chiar dincolo de-nfuriate talazuri.

Inca putin si-om ajunge cu bine

In Portul unde n-or mai fi necazuri.” – Kuipers

Cristos a inlocuit usa neagra a mortii
cu poarta stralucitoare a vietii.

Painea zilnica

Iubirea ne-nsoțește

Iubirea ne-nsoțește
Și în aprins cuptor
Ea nu ne părăsește
Și nu se ofilește
Și naște sfânt fior.

Ea e cu noi întruna
Oriunde-am fi, oricând
Poate-nfrunta furtuna
Ne-aduce-n dar cununa
O auzim cântând.

Pe drumul suferinței
Ne-aduce mângâieri
În starea neputinței
Mai dă avânt voinței
Fără întârzieri.

EA singuri nu ne lasă
Pe drum să pribegim
Ce mult, ce mult îi pasă!
Venind la noi în casă
Cântăm și o cinstim.

Cu noi în părtășie
Se bucură nespus
Cu multă duioșie
Ne spune, ne descrie
Cum e acolo Sus.

Iubirea ne-nsoțește
În ceasul cel mai greu
Când încercarea crește
Ea ne adăpostește,
Ne-aduce un trofeu.

Zadarnic vor dușmanii
Să nu mai fim cu ea
Oricâte-ar fi strădanii
Puterea lor, sau banii
Nu vor putea s-o ia.

O, Dragoste sublimă
În veci cu noi vei fi!
Spre Patria-n Lumină
Cu pacea ei deplină
Cu Tine vom sui.

George Cornici

Izbavirea

Cand talazurile-ncearca barca vietii s-o scufunde,
Si cand soarele prin nouri nu mai poate a patrunde,
Cand speranta se destrama, sa-ti ridici spre El privirea,
Spre Acela, care poate, sa-ti aduca izbavirea.

Poate nu-ntelegi lucrarea ce ciudat o desfasoara,
Dar El n-a promis ca viata pe pamant va fi usoara;
Insa, nu va fi furtuna care ar putea vreodata,
Sa opreasca Salvatorul pan’ la tine sa strabata.

Chiar acum, cand lupti cu valul ce-ameninta sa te-inece,
El ridica stavilarul peste care nu va trece,
Caci a pus hotar durerii ce-i ingaduita-n viata,
Si ea nu-i decat o punte spre-nsorita dimineata.

Nu te indoi acuma, geana zorilor mijeste,
E aproape rasaritul, orizontul se zareste;
Are ganduri de nadejde, garantat ti-e viitorul
Iti intinde mana, iata-L, e Isus, Izbavitorul.

„Binecuvantat sa fie Domnul, care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, mantuirea noastra. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbavirilor, si Domnul, Dumnezeu, ne poate scapa de moarte.” Psalm 68:19,20.

Anca Winter

Dimineața

A mai trecut,
A mai trecut o noapte,
A fost, s-a dus…

Căci bun este Domnul
Liniștit ți-e somnul
Căci nici nu îți amintești…

Nu îți amintești
De astă noapte
A fost furtună, durere sau ger…

E dimineața iar
Binecuvântat fii Doamne
Că și astăzi milă ai avut.

Rămâi cu noi acum
Noi te rugăm
Binecuvintează ziua.

Vom fi și astăzi încercați
Și vom lupta poate cât avem puteri
De vom fi răniți o tu vindecă.

Vindecă Doamne, leagă rana
Oricât de grea va fi povara
Ajută-ne.

Rămâi cu noi pe drum
Rămâi noapte și zi
Rămâi cu noi orice ar fi…


„Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuinţa mea.”

Alev Caienar 

Când suntem bătuți de valuri

Când suntem bătuți de valuri
Și suntem loviți de stânci,
Când furtuna grea ne poartă,
Înspre apele adânci,
Când cel rău cu înverșunare,
Vrea viața să ne frângă,
Domnul zice un cuvânt
Și tot răul îl alungă.
El mai vine blând pe valuri,
Când ne tremură ființa,
Poruncește iar furtunii
Și ne-aduce biruința.
Doamne ești Stăpânul lumii,
Noi, doar praful și țărâna,
Gata să ne scufundăm,
Dacă nu-ți întinzi Tu mâna.
Mai întindeți mila Doamne,
Peste cei ce-n boli suspină,
Poruncește vindecarea,
Pentru slava Ta divină!
Lasă-n inimile noastre,
Pacea-Ți sfântă și căința,
Și în mersul către mal,
Întărește-ne credința!

Ooo prea bunule Părinte,
Zilele sunt tot mai grele,
Fii al nostru scut în lupte,
Har, lumină, mângâiere,
Pune-n inimile noastre,
O iubire mai fierbinte,
Ca prin orice încercare,
Noi să mergem înainte.
Vremurile de necaz,
Lacrimile din pustie,
Să aprindă-n noi mai mult,
Dorul după veșnicie.
Orice gând să fie rob,
Ascultării de Hristos,
Toată închinarea noastră,
Jertfă de un bun miros.
Ca nimic să nu ne-abată,
Din a Ta cărare dreaptă,
Conștienți că sus în ceruri,
O răsplată ne așteaptă!


de Teodor Groza

Chiar dacă…

Chiar dacă ieri a fost furtună
Și cerul mai întunecat,
Eu azi Te laud, sfinte Tată
Căci Tu nicicând nu m-ai uitat!

Chiar dacă ieri nu înțeles-am planul
Pe care-l ai în dreptul meu,
Eu astăzi spun: „Ca Tin’ nu-i altul,
Ca Tine Dumnezeul meu!”

Chiar dacă ieri lacrimi amare
Brăzdau obrazul meu firav;
Îți mulțumesc că-n încercare
Te-ai aplecat spre min’ degrab’!

Chiar dacă ieri, atâtea gânduri
Mă copleșeau și mă-ntrebam „de ce?”,
Eu Te voi lăuda de-a pururi
Căci azi am înțeles de ce!

Chiar dacă ieri a fost mai greu,
Eu astăzi spun: „S-a meritat,
Căci am un mare Dumnezeu
Care nicicând nu m-a uitat!”

Chiar dacă ieri a fost ce-a fost
Eu astăzi, Doamne, recunosc
Că numai prin puterea Ta
Am biruit și stau la dispoziția Ta!

Andreia Ungureanu 

Navigatorul orb

Text: 2 Petru 1:1-11 

Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, fiindcă a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.” 2 Petru 1:9

În 4 august 1987, Jim Dickson a plecat din, Statele Unite, spre Anglia la bordul unei ambarcaţiuni de 12 metri numită „Deschizătorul de ochi”. Ceea ce a făcut ca această călătorie să fie neobişnuită a fost faptul că Dickson era orb de la varsta de 7 ani. Ambarcaţiunea a fost special echipată pentru această călătorie. I s-a instalat un sistem computerizat de peste 12 mii de dolari. Un radar producea un fluierat dacă în faţă exista vreun obiect. Un sistem de navigaţie prin satelit trebuia să ghideze nava şi s-o menţină pe traiectorie. Chiar dacă toate aceste instrumente şi aparate nu ar mai fi funcţionat, Dickson avea un compas în alfabetul Braille pentru nevăzători. Mulţi experţi în navigaţie au crezut câ navigatorul orb avea o bună şansă să reuşească. Dar numai după cateva zile de navigaţie, Dickson a dat de necazuri. Mai întai, pilotul automat şi sistemul de navigaţie s-au defectat. Apoi a început o vreme deosebit de rea. Fără un echipament pe care să se bizuie, Dickson a fost nevoit să abandoneze aventura.


Aceasta îmi aminteşte starea de plans a noastră, a creştinilor, care încercăm să călătorim pe marea vieţii fără să adăugăm credinţei trăsăturile de caracter care pot sa ne poarte prin furtuni şi adversităţi. Petru ne dă o listă a lor: „fapta, cunoştinţa, înfranarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi şi dragostea de toţi oamenii”. Spre deosebire de instrumentele lui Dickson, aceste virtuţi sunt demne întotdeauna de toată încrederea. Dar a le neglija înseamnă să umbli „cu ochii închişi”, ba chiar să fii orb. Dacă ne vom cultiva cu răbdare aceste calităţi prin rugăciune şi prin supunerea în faţa Duhului lui Dumnezeu, nu ne vom trezi navigînd orbeşte prin furtuna vieţii şi a încercărilor. – D.J.D.

Vom înţelege odată rostul încercării;
Furtunile vieţii sunt probe-ndemanării.
Isus prin ele vine, păşind pe valul mării
La noi, s-alunge frica şi duhul disperării. „– P.L.

Dumnezeu va avea grijă de lucrurile prin care treci; tu ai grijă cum treci prin ele

Painea zilnica

Curaj in mijlocul fricii

Text: Matei 14:22-33

Isus le-a zis îndată: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”” Matei 14:27

Curajul nu este absenţa fricii. Cineva a spus: „Curajul este frica ce şi-a făcut rugăciunile”. A fi creştin nu înseamnă că ai garanţia  că vei fi curajos şi vei fi eliberat de toate sentimentele de îngrijorare. Dar aceasta ne dă Cuvantul lui Dumnezeu, care atunci cand este luat prin credinţă, face ca teama şi neliniştea să-şi piardă din puterea lor paralizantă.
Binecunoscutul pianist şi compozitor, Don Wyrtzen, stă la claviatura pianului în fata unei mari audienţe, calm şi încrezător. Dar el recunoaşte cu candoare că este plin de frică uneori. „Aş putea avea chiar un atac din pricina încordării,” spune Don. „Ceea ce fac poate suna copilăresc, dar îmi este folositor. Cant atunci încet, în gand, versuri ca acesta: „Tu dai pacea Ta deplină, celui ce se încrede-n Tine”. Nu spun că Domnul, instantaneu, dă dintr-o baghetă magică şi toată îngrijorarea îmi dispare, dar am experimentat pacea desăvarşită de la Dumnezeu în vremea cand eram plin de frică”.


Cand apostolii înspăimantaţi L-au văzut pe Isus umbland pe marea cuprinsă de furtună, El le-a spus: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” Isus era mult mai puternic decat împrejurările care au generat frica. El a putut linişti furtuna violentă a mării (Marcu 4:39), a putut aduce vindecare trupului şi minţii (Matei 8:14, 15; Marcu 5:15), să învingă moartea (Ioan 11:43, 44) – toate prin puterea Cuvantului Său!
Eşti fricos? încrede-te în Domnul Isus – în primul rand primindu-L ca Mîntuitor. Apoi studiază Cuvantul lui Dumnzeu, bazează-te pe El, şi spune-I lui Isus, în rugăciune, despre tot ce te alarmează. El îţi va da curaj în mijlocul temerilor tale. – D.J.D.

O, inimă timidă! O, suflete plăpand!
Puternic vrei să fii, încrezător?
Domnului Ii lasă orice frică orice gand.
Numai prin El vei fi biruitor.” – D.J.D.

Curajul este ca un zmeu de hartie – vanturi împotrivitoare îl fac să se ridice

Painea zilnica

Chemarea Ta

Ce stranii par astăzi chemările lumii
Și ce amăgire-n sclipirile humii!
Golite de sens și de orice putere,
Se luptă să-mi fie stăpâne pe vrere!

Dau buzna, de-o vreme, potop de-ntrebări,
Iar gându-mi se-oprește la mii de chemări,
Dar Duhul mă-ndeamnă, ar vrea să Te caut,
Cu șoapte suave ca-n sunet de flaut.

La taine, la lacrimi îmi spui c-ai răspuns,
Doar Tu vezi ce ochiul firesc n-a pătruns,
Mâhnit, al meu suflet sfielnic Te cheamă,
În lume-i apusul, de „mâine” mi-e teamă.

Când duhu-anticristic în lume pătrunde,
Sub sfânta-Ți aripă, cu milă, m-ascunde,
În foc, prin furtună, în susurul blând,
Vorbește și pune-mi peceți pe-orice gând!

“Cheamă-Mă și-ţi voi răspunde și îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.” (Ieremia 33:3)

Olivia Pocol 

Hristos este viu

Hristos este viu aici, acum, mereu, nemuritor!
Domnul Hristos este Dumnezeu,
Acum, atunci, mereu cu noi,
Cu mine, cu tine sau voi!
Căci unde sunt doi sau trei
În numele meu, spune Domnul,
Sunt și eu cu ei; crede numai
Și orice ai cere, cu credință,
Vei avea!
Hristos pururi viu în inimile creștinilor,
De viață dătător, al morții stăpân,
Din veci făr’ de inceput sau sfârșit,
Hristos este viu aici, veșnic lumina mea,
Salvarea ta sau a noastră!
Doamne te rog nu pleca,
Sau să mă lași să pier acum,
În valurile vieții sau furtuna asta!
Știu că îmi auzi glasul mereu,
Sunt un simplu muritor,
Cu ochii din pământ sau țărână,
Respir doar ce-i al tău,
Nimic nu am de nu-mi dai Tu,
Și-am teamă de moarte sau viață,
Însă aleg să trăiesc!
Doamne întinde-mi mâna,
Nu mă lăsa să pier, viața mea-i la tine, eu sper;
Tu-mi miști inima tainic, în ea locuiești!
Hristos este pururi pretutindeni sau aievea,
Cu mine sau cu noi, cu tine sau cu voi,
Aici și în cer!


Horia Stanicel