Isus potoleste furtuna

Pornind ucenicii sa treaca de partea cealalta a marii,
Cand soarele incet se retrage si locu-i cedeaza inserarii,
De-odata-o cumplita furtuna, produsa de vant, se starneste
Si cu uriase talazuri corabia intr-una loveste.

Vaslesc ucenicii cu ravna, zadarnica-i insa lucrarea,
Cu toata a lor iscusinta mai tare se-nvolbura marea.
Isus se-odihneste la carma, si doarme, de parca furtuna
Sau vremea insorita si calma ar fi pentru Dansul tot una.

Cu zor, ucenicii-L desteapta: ‘O, Doamne, chiar Tie nu-Ti pasa?
Nu vezi ca pierim in furtuna’, nu vezi ce necaz ne apasa?
Si Domnul atunci se ridica. El vantul il cearta, si marii
Ii spune sa taca; o pace adanca ia loc tulburarii.

Apoi catre ei se indreapta: Dar „unde va este credinta?”
De ce va cuprins disperarea si panica toata fiinta?
Uitandu-se unii la altii isi pun impreuna intrebarea:
‘Dar cine e oare Acesta? L-asculta si vantul si marea. ‘

Acesta-i Isus, Dumnezeul cel unic, cel vesnic si tare
Ce-n toate furtunile vietii puterea suprema o are.
Cand vantul sau valul izbeste, alearga la El totdeauna
Si cheama-L, caci El te pazeste. Isus potoleste furtuna.

Inspirata din Marcu 4:35-41

Anca Winter

In mijlocul furtunii

Arata-mi, Doamne, calea cand noaptea e adanca,
Cand ceata ma-nconjoara si nu Te pot vedea,
Intinde-Ti, Doamne, mana si trage-ma pe stanca,
Ma fa sa vad in noapte cum straluceste-o stea.

Tulburatoare valuri se-amesteca cu mine,
Luceafarul de seara de mult s-a-ntunecat,
Ma inspaimanta gandul sa nu Te vad pe Tine
Cand vasul vietii mele de vanturi e purtat.

Ramai cu mine, Doamne, caci nu mai am speranta,
Puterile ma lasa si ma aplec sa mor;
Da-mi Tu nadejde iarasi si-n suflet siguranta,
Da-mi Tu din nou viata, fii Tu invingator.

 Anca Winter  

Sunt fericit, Isuse

Sunt fericit, Isuse, ca-n Seara Rugăciunii,
când pleacă Vânzătorul şi-Ţi mai rămân cei dragi,
– ce bine-i între-aceia ce n-au trădat nici unii,
cu ei primeşti putere spre tot ce-aştepţi să tragi.

Mai sunt puţine ceasuri – şi Crucea o să-nceapă
tot iadul se frământă spre lupta-n clipa ei,
oştirile vrăjmaşe vin multe, ca o apă,
şi Mielul merge Singur cu unsprezece miei.

O, ceasurile sfinte trăite între-aceia
ce Ţi-au rămas alături în tot frumosul drum,
Ţi s-a-mpletit viaţa cu-a lor – din Galileia
şi dragostea lor dulce Ţi-e-alăturea şi-acum.

Curata lor iubire statornică şi sfântă
Ţi-e ca o oază dulce într-un pustiu amar
şi ca o-mbrăţişare când duhul se frământă,
– cu tot ce-Ţi iei de-acolo poţi merge spre Calvar.

Slăvit să fii Tu, Tatăl, ce-ai grijă totdeauna,
când dragostea-şi aşteaptă calvarul pregătit,
să-şi capete puterea de-a birui furtuna,
plecând spre ea cu sânul udat de-un plâns iubit.

Nainte de sărutul vânzării vinovate,
Te-a fericit sărutul iubirii pus pe Sân
şi gândul sfânt că-n schimbul unui tâlhar de frate
ai unsprezece îngeri ce-alăturea-Ţi rămân.

Traian Dorz 

4 Martie

Harul Meu îţi este de ajuns.” 2 Corinteni 12:9

Îacă nici unul dintre sfinţii lui Dumnezeu nu ar fi fost sărac sau încercat, nu am fi cunoscut nici pe jumătate mângâierile, harului divin. Când vedem un vagabond care nu are unde să-şi plece capul, dar care spune „totuşi, mă încred în Domnul”, când vedem un sărac care moare de foame lăudându-L pe Isus, când vedem o văduvă copleşită de greutăţi care are credinţă în Christos, ne dăm seama că ei sunt o mare onoare pentru Evanghelie. Harul lui Dumnezeu este ilustrat şi preamărit în Sărăcia şi încercările credincioşilor.

Sfinţii îndură orice descurajare, crezând că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28), şi că din orice rău aparent va ţâşni în cele din urmă o binecuvântare — că Dumnezeul lor îi va scăpa din necazuri şi îi va sprijini în încercări cât timp vor trăi. Răbdarea sfinţilor dovedeşte puterea harului divin. Este ca un far care luminează marea. Dacă este o floapte calmă, nu pot să ştiu cum este farul, dar dacă este furtună şi trebuie să ancorez, voi afla cât este de sigur. La fel este şi lucrarea Duhului. Dacă nu am fi înconjuraţi de atâtea ori de furtună, nu am şti cât este de adevărată şi puternică; dacă ‘Vântul nu ar sufla, nu am şti cât este de sigură şi întemeiată.

Capodopera lui Dumnezeu sunt cei care stau tari şi neclintiţi în mijlocul încercărilor – „liniştit în mijlocul urgiei, încrezător în strigatul victoriei”. Cel care vrea să-L slăvească pe Dumnezeu trebuie să fie pregătit să înfrunte multe încercări. Nimeni nu poate străluci pentru Dumnezeu dacă nu are parte de conflicte. Dacă păşeşti pe o cărare încercată, bucură-te, fiindcă vei avea Ocazia să slăveşti harul atotindestulător al lui Dumnezeu. Cât despre faptul că te-ar putea părăsi – nici măcar nu te gândi. Dumnezeul care ţi-a fost alături până acum va rămâne Credincios până la capăt.

Meditaţii C. H. Spurgeon

25 Februarie

Mânia viitoare.” Matei 3:7

E plăcut să treci printr-un ţinut după ce a trecut furtuna, să simţi prospeţimea ierbii spălate de ploaie şi să asculţi picăturile care cad strălucind ca nişte diamante în lumina soarelui. Aceasta este poziţia creştinului. Trece printr-un ţinut în care furtuna s-a risipit deasupra Mântuitorului, şi chiar dacă mai sunt câteva picături de durere, vin din norii îndurării şi Isus ne-a asigurat că nu ne vor distruge. Dar cât de teribil este să asişti la ivirea unei furtuni, s-o simţi cum se apropie, să vezi păsările zburând înspăimântate spre cuiburi şi vitele fugind cu ochi plini de spaimă; să observi cum se întunecă cerul şi să urmăreşti soarele pălind pe cerul ameninţător!

Ce teribil este să aştepţi înaintarea unei vijelii — aşa cum se întâmplă, uneori, la tropice — A şti ce urmează şi să auzi vântul urlând de furie, smulgând copacii din rădăcini, mutând stâncile din locul lor şi nimicind toată munca oamenilor! Şi aceasta, păcătosule, este poziţia ta. Nu a căzut încă nici o picătură fierbinte, dar se apropie o ploaie de foc. Nici un vânt teribil nu urlă în jurul tău, dar furtuna lui Dumnezeu îşi adună groaznica artilerie. Izbucnirile ei sunt ţinute în frâu prin îndurarea Sa, dar porţile cerului se vor deschide curând. Tunetele lui Dumnezeu sunt încă în cămara Sa, dar furtuna se grăbeşte, şi cât de înspăimântător va fi momentul în care Dumnezeu, îmbrăcat în haină de judecător, va porni în fruntea furtunii!

Oare unde, păcătosule, oare unde o să-ţi ascunzi capul, şi unde o să fugi? O, fie ca mâna îndurării să te conducă acum la Christos! El te aşteaptă în paginile Evangheliei. Brațele Sale sunt locul tău de scăpare. Ştii câtă nevoie ai de El. Crede în El, ascunde-te în El, şi furtuna va trece pe lângă tine pentru veşnicie.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Am fost gata Isuse

Am fost gata, Isuse, să mergem cu Tine

Prin văi de-ntuneric spre Ceru-nsorit;

Dar nu ne lăsa azi pe alte coline

Să fim fără Tine un stol rătăcit.

Am fost gata, Isuse, pe mări în furtună,

În valuri de spaimă, cu Tine să stăm;

Dar nu ne lăsa azi în vreme mai bună,

De Tine, Lumină, să ne depărtăm.

Am fost gata, Isuse, pe culmi de iubire,

Şi noi în piroane să stăm răstigniţi;

Dar nu ne lăsa într-a lumii vrăjire,

Să-ajungem de chipul de aur orbiţi.

Am fost gata, Isuse,-n cuptoare aprinse,

Să stăm lângă Tine uniţi prin Cuvânt;

Dar nu ne lăsa azi la mesele-ntinse

Să nu ştim de Tine şi-al Tău legământ.

Am fost gata, Isuse, în vremi de prigoană

O jertfă, oricare, oricând, s-o plătim;

Dar nu ne lăsa în a banilor goană,

Să pierdem cununa şi premiul sublim!

Valentin Popovici

„Trecerea bancului de nisip”

17 decembrie

Text: 2 Corinteni 5:1-8

„A oprit furtuna, a adus linistea, si valurile s-au potolit. Domnul i-a dus la limanul dorit.”Psalmul 107 :29-30)
La varsta de 80 de ani, binecunoscutul poet Alfred Tennyson a fost dus de la resedinta lui de vara de la Aldworth , Anglia , la resedinta lui de iarna pe insula Wight. In timp ce barca trecea strimtorarea ,Tennson a auzit un sunet ca un murmur pe care-l scoteau valurile ce izbeau intr-un banc de nisip intins. El a stiut ca se apropie furtuna , dar a stiut ca aceasta nu-l va impedica sa traverseze strimtorarea.
Dupa cateva zile , sanatatea lui Tennyson a inceput sa se deterioreze, si o sora medicala a fost angajata sa stea cu el pe insula . Stand de vorba cu el , sora i-a spus incet :”Domnule , ati compus asa de multe poezii minunate , dar atat de putine imnuri. As dori sa scrieti un imn chiar acum pe patul de boala .Sunt sigura ca-i va ajuta si-i va mangaia si pe altii care sufera „
Dimineata urmatoare ,,el i-a inmanat o ciorna spunand : „Am scris cateva versuri in timpul noptii.” Poezia a fost plina de scene despre mare si despre sentimente legate de moarte , sentimente ce au fost trezite in mintea lui de acel „vuiet al marii”. Dar mai presus de toate , el exprima speranta glorioasa de a-L vedea pe Domnul Isus la sfarsitul calatoriei vietii.

Iata cateva versuri: ” Stea de asfintit si stea de seara, /Si-o ghemare clara pentru mine! /Sa nu mai fie vuiet ce loveste-n banc,/cand voi inainta in mare./Amurg si clopote de seara ,/si -apoi intuneric,/Caci cu toate ca-n afara granitelor timpului si-a spatiului ma poarta valu-n departare ./Eu sper sa-mi vad Pilotul fata-n fata, cand voi fi traversat aceasta mare”.
Moarte pare amenititoare ,dar cei care il iubesc pe Domnul Isus vor fi pilotati in siguranta spre cerul dorit!-H.G.B.

„Straluce o tara a pacii depline

Chiar dincolo de-nfuriate talazuri.

Inca putin si-om ajunge cu bine

In Portul unde n-or mai fi necazuri.” – Kuipers

Cristos a inlocuit usa neagra a mortii
cu poarta stralucitoare a vietii.

Painea zilnica

Iubirea ne-nsoțește

Iubirea ne-nsoțește
Și în aprins cuptor
Ea nu ne părăsește
Și nu se ofilește
Și naște sfânt fior.

Ea e cu noi întruna
Oriunde-am fi, oricând
Poate-nfrunta furtuna
Ne-aduce-n dar cununa
O auzim cântând.

Pe drumul suferinței
Ne-aduce mângâieri
În starea neputinței
Mai dă avânt voinței
Fără întârzieri.

EA singuri nu ne lasă
Pe drum să pribegim
Ce mult, ce mult îi pasă!
Venind la noi în casă
Cântăm și o cinstim.

Cu noi în părtășie
Se bucură nespus
Cu multă duioșie
Ne spune, ne descrie
Cum e acolo Sus.

Iubirea ne-nsoțește
În ceasul cel mai greu
Când încercarea crește
Ea ne adăpostește,
Ne-aduce un trofeu.

Zadarnic vor dușmanii
Să nu mai fim cu ea
Oricâte-ar fi strădanii
Puterea lor, sau banii
Nu vor putea s-o ia.

O, Dragoste sublimă
În veci cu noi vei fi!
Spre Patria-n Lumină
Cu pacea ei deplină
Cu Tine vom sui.

George Cornici

Izbavirea

Cand talazurile-ncearca barca vietii s-o scufunde,
Si cand soarele prin nouri nu mai poate a patrunde,
Cand speranta se destrama, sa-ti ridici spre El privirea,
Spre Acela, care poate, sa-ti aduca izbavirea.

Poate nu-ntelegi lucrarea ce ciudat o desfasoara,
Dar El n-a promis ca viata pe pamant va fi usoara;
Insa, nu va fi furtuna care ar putea vreodata,
Sa opreasca Salvatorul pan’ la tine sa strabata.

Chiar acum, cand lupti cu valul ce-ameninta sa te-inece,
El ridica stavilarul peste care nu va trece,
Caci a pus hotar durerii ce-i ingaduita-n viata,
Si ea nu-i decat o punte spre-nsorita dimineata.

Nu te indoi acuma, geana zorilor mijeste,
E aproape rasaritul, orizontul se zareste;
Are ganduri de nadejde, garantat ti-e viitorul
Iti intinde mana, iata-L, e Isus, Izbavitorul.

„Binecuvantat sa fie Domnul, care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, mantuirea noastra. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbavirilor, si Domnul, Dumnezeu, ne poate scapa de moarte.” Psalm 68:19,20.

Anca Winter

Dimineața

A mai trecut,
A mai trecut o noapte,
A fost, s-a dus…

Căci bun este Domnul
Liniștit ți-e somnul
Căci nici nu îți amintești…

Nu îți amintești
De astă noapte
A fost furtună, durere sau ger…

E dimineața iar
Binecuvântat fii Doamne
Că și astăzi milă ai avut.

Rămâi cu noi acum
Noi te rugăm
Binecuvintează ziua.

Vom fi și astăzi încercați
Și vom lupta poate cât avem puteri
De vom fi răniți o tu vindecă.

Vindecă Doamne, leagă rana
Oricât de grea va fi povara
Ajută-ne.

Rămâi cu noi pe drum
Rămâi noapte și zi
Rămâi cu noi orice ar fi…


„Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuinţa mea.”

Alev Caienar