De-i viu Isus în viața ta…

De-i viu în viața ta
Mereu Îl vei cinsti
El te va ajuta
Și-n paza Lui vei fi.

De-i viu se va vedea
Pe față și-n priviri
Să rabzi tu vei putea
Și palme și jigniri.

Lăuntru-ți va fi plin
De sfântă bucurie
În loc de-adânc suspin
Va fi speranță vie.

De L-ai primit cândva
Și-a fost vreo nepăsare
Pe gânduri nu mai sta
Deschide-i o intrare.

El stă la ușă blând
Mai bate înc-odată
Să intre cu un gând
Să-ți schimbe viața toată.

Va reveni cu har,
Cu revelații noi
Și îți va spune iar
De viața de apoi.

De-i viu Isus acum
În traiu-ți de pribeag
Cu El vei fi pe drum
Și-Ți va fi foarte drag.

Păstrează-L ne-ncetat
În calea spre Cetate
Căci El ți-a-ncredințat
Un trai cu demnitate.

De-i viu în viața ta
Vei răspândi ce-i scris
Pe Mire-L vei urma
Va fi real, nu vis.

George Cornici

Doar trei zile…

Doar trei zile, doar trei zile… și Cel, ce-I Viața tuturor,
Va deschide a Vieții file – în El, răscumpărat popor,

Pe calea îngustă, luminată de un Divin Rege al Regilor,
Cu cântarea triumfală, vor merge-n gura leilor,

Vor pași-n cuptor aprins, ruguri și crucificări,
Știind, Iubirea-I de nestins, e a valorilor valori!

Doar trei zile, doar trei zile… Îți multumim Sfinte Împărate,
De Jertfa, și de a Vieții file – laude neîncetate,

Curgă-n râu, ce se extinde, iar rodul bucuriei sfinte,
Adore-n inima fierbinte: Iubirea unui Fiu; Părinte!

Universul ți se închine, Ție Creator Divin –
Cale, Viață și Lumină, te venerăm în veci! Amin.

Lidia Cojocaru 

Cutia ingrijorarilor

Text: Filipeni 4:1-9

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră.” Matei 6:25

Am auzit despre o femeie care păstra în bucătărie o cutie, pe care scrisese: „Cutia îngrijorărilor”. De fiecare dată cand se ivea ceva care ar fi tulburat-o, scria acel lucru pe o bucată de hartie şi o arunca în cutie. Se hotărase să nu se gandească la aceste probleme, atata vrema cat se aflau în cutie. Putea destul de des să deschidă cutia, să scoată o hartie şi să revadă îngrijorările notate pe ea. Urmărirea acestui procedeu i-a dat femeii posibilitatea să-şi scoată cu totul îngrijorările din minte. Ştia că se poate ocupa de ele mai tarziu. Apoi, deoarece nu era extenuată de îngrijorări şi de dificultăţile ce-i stăteau în faţă, avea o minte relaxată, mult mai capabilă să le găsească soluţii de rezolvare. Totuşi, de multe ori, a descoperit cu încantare că cele mai multe dintre necazurile pentru care se îngrijorase, nu mai existau.


Să-ţi scrii îngrijorările pe o foaie de hartie şi să le pui într-o cutie poate fi de folos, dar mult mai bine este să le pui într-un loc şi mai bun, în mainile lui Dumnezeu şi apoi ele să nu te mai preocupe, îngrijorările ne jefuiesc de bucurie, ne secătuiesc energiile, ne opresc creşterea spirituală, ne înăbuşă mărturia, şi ceea ce-i mai grav, îl dezonorează pe Dumnezeu. Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi de ziua de maine; căci ziua de maine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34).
Să ne dăruim cu totul Domnului şi să ne încredem în promisiunile Sale, să-L credem că va veni în întampinarea tuturor nevoilor noastre. în calitate de creştini, putem să punem toate problemele noastre în mainile Sale. Acesta este un loc mult mai bun decît oricare cutie a îngrijorărilor.                      – R.W.D.

în orice-ncercare, Isus e cu mine.
în orice-ntristare îmi ia din suspine.
în orice povară-mi întinde o mană;
Simt clipă de clipă din mila-I divină. ”     – Whittle.

Cand punem îngrijorările noastreîn mainile lui Dumnezeu,El ne pune pacea Sa în inimile noastre

Painea zilnica

În strai nou de sărbătoare!

În strai nou de sărbătoare
Cetatea e îmbrăcată,
Domnu aici, o să coboare
Prin mulțimea adunată.

Pe un măgăruș călare
De ai Săi ucenici, urmat
Privește departe, în zare
De toți este așteptat.

Dar ochii Lui lăcrimează
Știe tot ce va urma
Și se gândește cu groază
La cei care-L vor trăda.

Astăzi cu drag Îl primesc
Straiele pe jos și-au pus
Numele Lui preamăresc
Strigând, slavă lui Isus!

Ramuri de finic toți au
Cu flori este întâmpinat
Slavă și mărire-I dau
Și Îl numesc Împărat.

Isus trece prin mulțime
De milă este cuprins
Îi vede, îi știe bine,
Le vede dorul nestins.

Dar știe ce va urma
După atâta bucurie
Toți vor cere moartea Sa
Plini de rău și de mânie.

Astăzi însă-i sărbătoare
Ci dragoste Îl doresc
Ei vor să Îi dea închinare
Să-I spună că Îl iubesc.

Doar Isus e Salvatorul
Pentru oameni a venit
Doar El e Mântuitorul
Pe cruce va fi jertfit.

Răsună cetatea sfântă
Căci e mare sărbătoare
Toți Îl slăvesc și Îi cântă
Îl primesc cu osanale!

Florenta Sarmasan

Trimisi in misiune

Text: Fapte 1:1-9

Ci voi veţi primi o putere… şi-Mi veţi fi martori… pană la marginile pămantului.  ”  Fapte 1:8

Un pastor din Belton, statul Texas, a avut o dorinţă arzătoare ca membrii bisericii sale să se implice tot mai mult şi mai activ în împlinirea poruncii lui Cristos de-a duce Evanghelia pană la marginile pămantului. Într-o duminică, în timp ce predica despre lucrarea misionara, a fost îndemnat să se oprească şi să se roage. I-a cerut lui Dumnezeu să-şi pună mainile peste tinerii şi tinerele din biserică şi să-i trimită cu mesajul Evangheliei Sale în alte ţări ale lumii. Apoi şi-a întins mainile spre audienţă şi a întrebat: „Cine va merge? Cine va merge?” Imediat o tanără frumoasă, studentă la un colegiu din localitate, s-a ridicat şi a spus: „Tăticule, eu am să merg.” Pastorul, şocat, s-a gandit imediat: „Doamne, nu chiar
Annie!” dar această reacţie a fost temporară. S-a bucurat foartemult pentru că fetiţa lui răspunsese la chemarea lui Dumnezeu. In anii care au urmat, ea a slujit ca misionară în America de Sud.


Planul măreţ al lui Dumnezeu pentru răspîndirea Evangheliei Sale nu se rezumă la o comunitate selectă de credincioşi, numiţi misionari. Este lucrarea fiecărui creştin. Aceasta nu înseamnă că fiecare trebuie să-şi părăsească ţara în care s-a născut, pentru a proclama Vestea cea Bună altor naţiuni. In schimb, noi toţi trebuie să ascultăm porunca lui Cristos de-a fi martorii Lui – oriunde ne va chema El să slujim.
Fie că Dumnezeu te va chema să-I slujeşti într-o altă ţară sau în propria ta ţară, sau în oraşul în care locuieşti, cheia este să vrei s-o faci. Cine va depune mărturie pentru El? Trebuie s-o facem cu toţii. Dumnezeu a poruncit aceasta tuturor copiilor Săi şi tot El va alege şi locul. – P.R.V.

Să faci cu mine ce vei vrea
Să fiu în cer, în rai sau glie.
Dar să mă laşi să stau în preajma Ta,
Mi-e singura supremă bucurie.”     – P.L.

Există un singur lucru pe care nu-l putem face în lucrarea misionară: acela de-a scăpa de responsabilitate

Painea zilnica

„Taticule, m-ai uitat!”

Text: Deuteronom 31:1-8

El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei”, pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cat de îngrozitor este să fii lăsat deoparte.
„Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică.” De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întîmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am gâsit-o aşteptîndu-mâ cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfîşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!” Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva – Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană” (Psalmul 34:15). Suntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează.


În orele acelea de singurătate, cand prietenii te-au uitat, cand încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mangaie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi” (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!”   – R.W.D.

Clipă de clipă păşesc cu Isus,
Clipă de clipă, am viaţă de sus.
Privind la El, o ce bucurie!
Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.”     – Whittle

TU poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată

Painea zilnica

Un crampei de cer

Text: Iacov 1:19-27

Religiunea curată şi neantinată… este să cercetăm, pe orfani şi pe văduve în necazurile lor.” Iacov 1:27

Poţi fi în cer chiar dacă stai cu picioarele ferm pe pămant. Nu, nu vorbesc despre răpiri misterioase. Am în minte o călătorie pe care o putem efectua ori de cate ori facem ceva cu amabilitate, fără egoism, în numele lui Isus.
Un om de afaceri creştin l-a auzit pe pastorul său relatand despre o văduvă care fusese evacuată din apartamentul pe care-l ocupa, deoarece nu-şi putuse plăti chiria. Mobila îi stătea afară pe iarba din faţa casei. Nu ştia unde să plece şi nici ce să facă. Pastorul a spus că dacă s-ar găsi cineva s-o ajute, acea persoană ar putea „vedea un crampei din cer”. Omul de afaceri s-a dus să vadă ce putea face pentru biata femeie. S-a întors la biserică în seara aceleiaşi zile şi a spus: „Am fost în cer. M-am dus la văduva aceea, am plătit chiria pentru ea, am ajutat-o să-şi mute din nou lucrurile în locuinţă şi i-am umplut frigiderul cu mancare. Am avut o bucurie cum n-am mai experimentat de mulţi ani”.


Ai vrea să fii în cer pentru o vreme, fără ca să părăseşti totuşi pămantul? Fă ceva cu amabilitate şi lipsit de egoism pentru cineva aflat în nevoie. Bucuria şi mulţumirea pe care o vei vedea pe feţele oamenilor pe care-i ajuţi, te vor face să te simţi bine şi te vei întreba dacă în cer poate fi mai bine decat aşa. Unul dintre motivele pentru care încercăm să ne înfigem rădăcinile atat de adanc în pămant este tocmai egoismul nostru. Cu cat devenim mai altruişti, cu atat mai multă bucurie cerească vom simţi. Urmaţi exemplul acestui om de afaceri din povestirea noastră de azi şi veţi vedea un crampei din cer.   – H.V.L.

Priveşte la nevoia semenului tău
Şi pune umărul să-l scoţi din greu.
Spune-i că-l iubeşti, dar nu uita
Fapta dovedeşte dragostea.  ”         – Anonim

Un test al adevăratei iubiri creştine: Ii ajuţi pe cei care nu-ţi pot întoarce ajutorul?

Painea zilnica

Peste valea umbrei morții

Peste valea umbrei morții,
Peste văi întunecate,
Să răsară azi Lumina,
De-adevăr și de dreptate,
Raze binecuvântate!

Peste țara noastră dragă,
Ce-i adusă-n grea robie,
Să răsară libertatea,
Care-aduce bucurie,
Demnitate și-omenie!

Peste frați de-același neam,
Peste frații de credință,
Să răsară unitatea,
Care face cu putință,
Lupta înspre biruință!

Peste mulți îndoliați
Și bolnavii umiliți,
Să răsară fericirea,
Celor drepți și prigoniți,
Dar de Domnul miluiți!

Peste morții pângăriți,
De-un duh rău și mincinos,
Să răsune profeția:, , Vai neam rău și nemilos!
Vă va judeca Hristos! , ,

Peste fiecare om,
Copil, tânăr, sau bătrân,
Să răsară mărturia,
Rugăciuni prin care spun:
Dumnezeu ne e Stăpân!

Peste cei cuprinși de teamă,
Prinși în valuri tulburate,
Să răsară azi curajul,
De-a lupta pentru dreptate.
Că viața-i numai chin,
Fără har și libertate!

Teodor Groza

„Locul acesta este ocupat”

Text: Evrei 11:23-29

Prin credinţă Moise… n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon.” Evrei 11:24

La sfarşitul secolului al optulea, trăia în nordul Angliei un profesor de istorie şi teolog creştin, foarte devotat, cunoscut sub numele de Venerabilul Bede. Într-o zi s-au apropiat de el nişte călugări care se luptau cu ispitele şi care veniseră să caute soluţii. Bede le-a spus: „Ştiu despre ce vorbiţi. Cand ispita îmi bate la uşa inimii, răspund întotdeauna: „Locul acesta este ocupat” şi cu aceasta ea pleacă”.
Cu secole înainte, cand Moise a auzit bătaia ispitelor la uşa inimii sale, nu le-a lăsat acestora nici un loc pentru a se cuibări. Scriitorul Epistolei către evrei ne revelează cele ce s-au petrecut în inima lui Moise. In primul rand „n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon”.


Aceasta a fost credinţa care l-a determinat să spună „Nu” lumii şi întregii glorii a Egiptului. În al doilea rînd, el „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă un „Da” accentuat realităţilor spirituale eterne, în schimbul plăcerilor trecătoare ale păcatului. Şi în final, „el socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decat comorile Egiptului”. Acesta era calculul clar al credinţei că adevărul şi neprihănirea vor aduce răsplătiri veşnice.
Problemele sunt aceleaşi şi pentru noi astăzi. Trebuie să ne cultivăm dragostea pentru Cristos, pentru poporul Lui, pentru neprihănire, astfel că plăcerile păcatului vor fi repede respinse în favoarea bucuriei eterne şi a păcii divine. Fie ca inimile noastre să fie umplute cu Cristos. Apoi, cînd ispita va bate la uşa noastră, să spunem imediat: „Locul acesta este ocupat”.       – D.J.D.

Să nu te temi luptand cu Domnul,
Mergi plin de-avant şi curajos;
Că nu-i putere să-l înfrangă
Pe cel ce luptă cu Cristos.”  – Traian Dorz.

Cand bate la usă cel rău, lasă-L pe Isus sa răspundă

Painea zilnica

Cum pot sa ajut?

Text: 1 Samuel 30:7-10; 21-25

Partea trebuie să fie aceeaşi atat pentru cel ce s-a coborat pe câmpul de bătaie cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri: s-o împartă deopotrivă.” 1 Samuel 30:24

La ceremonia de sfinţire a unei mari catedrale din Milano, o fetiţă din mulţime a strigat: „Şi eu am ajutat la construcţie! Şi eu am ajutat să se construiască!” „Cum?” a întrebat unul din soldaţii de pază care se afla în apropiere. „Spune-mi ce ai făcut?” Fetiţa a răspuns: „Am adus pranzul pentru tăticu în timp ce lucra aici”. Avea dreptate. Deşi nu luase parte activă la construcţie, eforturile ei au contribuit la terminarea acelui edificiu minunat.


Cerul va fi plin de surprize. Printre ele, cred, va fi recunoaşterea eforturilor acelor credincioşi care L-au servit pe Domnul, necunoscuţi şi neapreciaţi de nimeni. Adeseori credem că cei angajaţi pe frontul conflictului spiritual cu cel rău vor primi mai mare răsplată de la Domnul decat ceilalţi. Dar toţi credincioşii care vor fi stat la locul în care i-a pus Domnul vor auzi vocea Lui, spunandu-le: „Bine rob bun şi credincios!”
In 1 Samuei 30:24, David a spus celor care au rămas la calabalacuri să împartă egal din prada de război cu cei care au fost în luptă. Acelaşi lucru este valabil şi în serviciul lui Cristos. Credincioşii, care din pricina bolilor sau a împrejurărilor nu pot să-L servească la fel ca alţii, dar care fac ceea ce pot, vor primi aceeaşi răsplată ca acei din prima linie a conflictului. Isus a spus că „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său… şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27). Astfel, chiar dacă suntem în valtoarea luptei, sau în spatele frontului, este o răsplată pentru fiecare din noi.  R.W.D.

„Orice slujbă pentru Mire
Va avea o răsplătire.
Faptele din bucurie
Vor rămane pe vecie.”   – D.J.D.

O faptă măruntă făcută în Numele lui Isus nu este o faptă măruntă

Painea zilnica