Adevărul Tău deplin

Adevărul Tău deplin
Ne sfințește în chip divin
El ne îndreaptă și ne arată
Calea cea adevărată.

Ca să mergem toți pe ea
În Împărăția Ta
Să cântăm cu bucurie
Căci Biserica Ta-i vie

Duhul Sfânt în noi l-ai pus
Și ne-ai ridicat în sus
În inimă avem izvoare
Ce aduc viața viitoare.

Ele curg spre orșicine
Care prin credință vine
La Domnul Isus Hristos
Care iartă pe păcătos.

El mult a suferit
Pentru noi căci ne-a iubit
Ne-a adus la toți vestirea
Căci El este Mântuirea.

El e calea adevărată
Și Lumina ce ne arată
Adevărul cel divin
Și-n el ne sfințește, amin!

Constantin Sferciuc 

Dincolo de garduri

Omul ce priveste
Jumatatea plina
Bucuros grabeste
Pasii spre lumina

N-are timp de glume
Eschivari si farduri
Protejand vreun nume
Construindu-si garduri

El va tine ‘ntruna
Numai calea dreapta
Dobandind cununa
Care il asteapta

Incercat prin vale
Dar urcand spre Rai
Caci pe-ngusta cale
Nu este… tramvai

El cu drag indreapta
Oamenii ce ard
Catre calea dreapta
Dincolo de gard

Caci in Vesnicie
Dincolo de astre
Nu au sa mai fie
Gardurile noastre

Numai bucurie
Pace, libertate
Sfanta partasie
Intre orice frate

Duhu-i libertate
Si parfum de nard
Frate langa frate
Fara nici un gard.

Daniel Hozan

Ca zorii îmbăiați în rouă

Ca zorii îmbăiați în rouă
Scânteiază versul
De cântare nouă,
Pe un ritm vioi,
Umplând universul
Necuprins din noi.

Minunată-i Slava
Care prin Scriptură
Revarsă-n făptură
Dragostea lui Ava!

O, și ce minune-i
Traiul minunat,
Cu-o dimensiune
`Naltă din Înalt –

Menirea ortăcii,
Legătură-a păcii
Prin Acel ce pace
Pe pământ și-n ceruri
Cu-al Său sânge face.

O, ce bucurie,
Ce har maiestuos;
Om în veșnicie,
În Omul Hristos!

Ce Misionar,
La un timp anume,
(Tridimensionar),
A trăit în lume!

Ce-oportunitate;
(Fără vreun mister,)
Frate lângă frate
Pe pământ și-n Cer,
Prin „Unul” sunt una
Pentru totdeauna!

Vezi tu, omenire,
Cu ce te acoperi?
Tresalți de uimire
O stea când descoperi
Și-ai nedumerire
Să te redescoperi

Și să vezi că-n tine
Univers renaște
Prin ce-a fost și vine
După-„o zi de Paște”!

Ce lumină-i versul
Oamenilor noi,
Conturând cântarea
Care umple valea
Și tot universul,
Necuprins din noi!

Ioan Hapca

Psalmul 122

Mă umplu și sunt plin de bucurie
Când mi se face nobila chemare
Atunci când “Haidem” mi se zice mie
“La Casa Domnului de închinare”.

Ierusalime-n porțile-ți mărețe
Picioarele mi se opresc deodată
Tu ești orașul plin de frumusețe
Zidit ca dintr-o singură bucată.

Acolo semințiile se urcă
După-a lui Iacov lege câte sunt,
Dorind lui Dumnezeu ca să-I aducă
Prinos de laudă Numelui Său Sfânt.

Fiindcă-s acolo scaune de domnie
Ce-s folosite pentru judecată
Sunt scaunele de împărăție
A casei ce lui David i-a fost dată.

Rugați-vă ca pacea să abunde
Ierusalimul să trăiască-n tihnă
Iar cei ce te iubesc să aibă unde
Să vină să se bucure de-odihnă.

Între-ale tale ziduri pace fie
Și liniște în casele-ți domnești
Pentru acei ce-s frați și prieteni mie
Doresc în sânu-ți pacea să primești.

Din pricină că Domnul are-o Casă
Și Dumnezeu se odihnește-n ea
Din pricină că e cea mai frumoasă
Îți fac urări spre fericirea ta.

Daniel Hozan 

Cine-i ca Tine?

Cântă sufletul meu de Domnul iubit,
Raze de soare mă cheamă-n răsărit
Către desăvârşita armonie,
Urcând mai sus, urcând spre-Mpărăţie!
M-ai săpat în palma bătută-n cuie,
M-ai legat de cer pentru veşnicie,
M-ai câştigat prin Jertfa din Golgota,
Şi sunt al Tău orişice s-ar întâmpla!
S-afundă pasul adânc şi mai stăpân,
Pe Calea de aur mă încred deplin,
Iubirea m-a ridicat spre cer să zbor
La Cel ce este al meu Mântuitor!
Cine-i ca Tine aşa sfânt, minunat?
Eşti Unic Doamne, puternic Împărat!
Universu-ntreg saltă-n bucurie,
Eşti Dumnezeu şi-a noastră mântuire!

Maria Șopț  

Stând la umbra Lui

Dar ce va fi de tine? . .
Oare ce te vei face? . .
Nu te-ai gândit prea bine. .
Dar cum poți să-ți dai pace? . .
Puțin, puțin lipsește
Și te vei prăbuși
Căci boala te-ncolțește:
De tine ce va fi? ?
***
Ați auzit vreodată
Asemenea sentințe
Prin șoapta-nveninată
De duhul necredinței?
Ați stat voi față-n față
Cu solul celui Rău
Care nesiguranță
Sufla din duhul său?
***
L-am auzit, odată
Și-atunci, decis, am spus:
-Eu am în cer un Tată,
În slava făr’ apus!
Și am în El credință
Că nu mă va lăsa
Ci-mi va da biruință
Că-i mare mila Sa!
*
Și-așa cum eu spusesem
Se și adeveri
Căci mâna-și întinsese
Tatăl din veșnicii!
Iar azi stau în picioare
Ca să mărturisesc
Despre puterea-i mare
Și brațul Său ceresc!
Rămas-a de rușine
Cel Rău cu oastea lui,
Azi cânt de bucurie
Că sunt al Domnului!
Și-acum spun cu tărie
Celor îngrijorați:
-Chiar de-ar cădea o mie
Să nu vă-nspăimântați!
Să nu uitați vreodată
Că stând la umbra Sa
Nimic rău, niciodată
Nu vă va vătăma!

Emanuel Hasan  

Cât mai așteptăm în taină

Așteptăm mereu în taină, zile bune și senine,
Rugăciuni mereu spre ceruri, înălțăm… căci noi în Tine,
Am văzut în întuneric, o lumină ce străbate,
Orice ni se pune-n față, de Acel ce altădată,
În Eden cândva a spus: „nu-i păcat încearc-odată”.

Așteptăm mereu în taină, porțile ce vei deschide,
Pentru inimile bune ce au fost cândva rigide,
Ce le-ai frământat cu milă, Tu cu mâna Ta cea mare,
Dându-le din pomul vieții, bucurie… îndurare,
Ca să bată pentru Tine, și în zile fără soare.

Așteptăm mereu în taină, să avem doar izbăviri,
Să ne smulgi din mâna celor, în văzduh ce sunt oștiri,
Să nu fim o ținta vie-n vînătoarea ce-a pornit,
Spre poporul Tău o Doamne, care Tu l-ai izbăvit,
Pentru care sus pe cruce, multe Doamne-ai pătimit.

Cât mai așteptăm în taină, cât Isus mai îndurăm?
Până vine vremea-n care, noi cu Tine o să stăm,
Sus în cer la masa-ntinsă, masa ce ai pregătit,
Pentru-acei pe dealul crucii, doar la Tine s-au gîndit,
Pentru-acei ce-au spus întruna: „Il iubesc cum ma iubit”.

Să mai așteptăm în taină, noi am vrea, dar cel păgân,
Urlă după noi în vale, și spre noi doar aruncând,
Foc, săgeți ce-aduc întruna, deznădejde, dezbinare,
Fură ca un hoț puterea, ne lasă fără suflare,
El aduce lumea Doamne, printre noi… printre popoare.

Oo Isuse, noi în taină, așteptăm neîncetat,
Clipa revenirii Tale, într-un timp ce nu-i aflat,
Tu îmbracă-ne-n răbdare, ca de veghe noi să stam,
Ca în clipele-ncercării, să-ți cântăm, să lăudăm,
Ca în clipa revenirii, curați să te-ntâmpinăm.

Diana 

În lumea rece şi amară

În lumea rece şi amară,
Răsare  „Soarele dreptății”
Să risipească umbra morții,
Să fie veşnic primăvară!

În valea morții-ntunecată,
Coboară Harul și Lumina,
Să dea trudiților odihna,
Viața binecuvântată!

În lumea asta subjugată,
De patimi și nimicitorul
Luptă și azi Izbăvitorul,
Să fie veșnic dezlegată!

În valea de păcat pustie,
Condusă azi prin teroare…
Din Stâncă încă curg izvoare:
Iertare, pace, bucurie!

În lumea plină de durere,
Sub jugul rău și mincinos,
Nădejdea noastră-i în Hristos,
În jertfa Lui și-n înviere!

În leatu-acesta zbuciumat,
Târât prin patimi spre urgie,
Salvarea pentru veșnicie,
E doar Isus, cu-adevărat!

Din peșterile lumii reci,
Te chem prieten drag să vii,
Urmaș al Domnului să fii,
Să ai viața cea de veci!

Teodor Groza

Ai Înviat, Vindecătorule!

Nu oul și nici lumânarea
Îmi dau culoare și lumină,
Ci jerfta ce-a fost dăruită
De Domnul Isus în Grădină.

Nu mielul gătit la cuptor
Și nici cel mai scump sortiment,
Nu mă vor sătura vreodată
Ca al Învierii sentiment!

Tradiții sunt demult, Isuse,
Dar Tu ești Cel sărbătorit
Și n-am să pot uita vreodată
Că pentru mine-ai suferit!

Ai îndurat amar și chin
Și foarte multă umilință,
Dar nu Te-ai dat jos de pe cruce,
Ci-ai vrut să mori în suferință;

Și-a curs și sânge, au curs și lacrimi
Pe-obrazul Tău nevinovat,
Cum ai putut să mori, Isuse,
Știind c-ai fost cel mai curat?

Știu… m-ai iubit așa cum nimeni
Nu va mai fi vreodată-n stare!
Prin jerfa Ta cea sângeroasă,
Mi-ai dat și viață și iertare!

Să-Ți mulțumesc e prea puțin,
Căci nu am îndeajuns cuvinte,
Dar îți predau a mea viață
Să-i fii Stăpân de azi ‘nainte!

Mă copleșește bunătatea,
Ce zi de zi mi-ai aratat,
Iar azi exclam de bucurie,
Că Tu din morti “AI ÎNVIAT!”

Se bucură întreg Pământul!
E cea mai scumpă Sărbătoare,
Căci prin această Înviere,
Dai lumii iarăși vindecare!

Laura Neagu 

Mama

După cum știți fiecare
Mama, suflet mare are
Și pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.

Și sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlați,
Când la masă, adunați,
Spun de ce sunt apăsați.

Mama-i o nemărginire
De speranță și iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină

Ea găsește oricând putere
Să mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni să-i fie soare
Cu dulci raze protectoare.

Ea poartă-n inima ei
Tot ce sunt copii săi
Și din orice depărtări
Șterge lacrimi și întristări

Și așterne flori pe cale
Pentru odraslele sale
Simțind ca pe-o datorie
Să le facă bucurie.

În caldul ei sufletesc
Roade dulci, bogate cresc,
Roade de care au parte
Pruncii și când sunt departe.

Tu ești opera ce-o scrie
Mama ta cu bucurie
Și dorință luminoasă
Să fii veșnic valoroasă.

Tu ești rodul mamei care
Trece des prin încercare
Și prin valea de suspine,
Toate, toate pentru tine
Ca să-ți fie în viață bine.

Mama-i o nemărginire
De speranță și iubire;
Nu se lasă biruită
Nici în ultima clipită,
Luptă, luptă pentru tine
Să-ajungi OM, să-ți fie bine!

08/03/2020*Ioan Hapca