În cer…

În cer… în cer nu va mai fi durere,
Nu vor mai fi nici lacrimi niciodat’;
Acol’ găsi-vom sfântă mângâiere,
La pieptul Celui ce e veșnic Împărat!

În cer… în cer uita-vom suferința,
Uita-vom luptele care cândva le-am dus;
Ne vom vedea-mplinită, dar, dorința
Când vom vedea pe Mirele Isus!

În cer… în cer va dispărea pe veci suspinul
Și dorul ce-l purtăm în vasele de lut;
Acol’ primi-vom în suflete alinul
Ce l-am căutat, ce nu l-am cunoscut!

În cer… în cer uita-vom pe vecii pământul
Pe care atâția ani am pribegit;
Va dispărea durerea și necazul
Ce-n inimă mereu au locuit!

În cer… în cer va fi doar bucurie
Și pace, neprihănire-n Duhul Sfânt;
Acol’ va fi o sfântă armonie
Ce nu se va sfârși nicicând!

În cer… în cer vom fi cu Împăratul
Pe care L-am dorit și mult L-am așteptat;
Ca El nu va mai fi nicicând vreun altul
Așa frumos, iubit și minunat!

Da… în cer e-a noastră moștenire
Și-acolo vrem să ne-ntâlnim;
Spre plaiurile cele sfinte
Dorim cu toții să ne zorim!

O, adă, Doamne, ziua-ceea
S-ajungem mai curând Acas’;
Să ne-ntâlnim cu Tine și cu-aceia
Ce au plecat așa devreme, iar noi am rămas!

Andreia Ungureanu 

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora  

Gol ai venit pe pământ!

Caută rost să-ți găsești
Și nu mai tot alerga,
Căci nimic nu izbutești
De ești singur, vei cădea.

Orișicât te străduiești
Totul este în zadar
Dacă singur chibzuiești
Tu vei fi lipsit de har.

Cheamă-L pe Isus cu tine
Viața ta, s-o cârmuiască
Și-o să iasă totul bine
Viața ta o să înflorească.

Vei fi plin de bucurie,
Pace multă vei avea
Și a Sa Împărăție
O dată, o vei vedea.

Toate câte le-a promis
Domnul le va împlini
Și cu El în Paradis
La sfârșit, vei locui.

Gol ai venit pe pământ
Fără nici o bogăție
Strânge pentru Cerul sfânt
Strânge pentru veșnicie.

Acolo, bogat să fii
Tu, comori să dăbândești
Domnul le va cântări
Și răsplata o primești.

Lasă ce-i jos pe pământ
Căci asta, nu te zidește
Strânge pentru Cerul sfânt
Fiindcă Domnul te privește.

Răsplătit de El vei fi
Cu o cununa împărătească
Fiul Său, te vei numi
Sus, în Patria cerească!

 Florența Sărmășan

Daruieste Lui Dumnezeu cu bucurie

Text: 2 Corinteni 8:1-15

Fiecare să dea după cum. a hotărat în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”.  2 Corinteni 9:7

Un predicator făcea apel pentru colectă în faţa unei adunări mari. A cerut oamenilor să vină cu darurile lor în faţa bisericii într-un act al voinţei şi bucuriei. Mulţi au venit în faţă pentru a-şi prezenta darurile, printre ei, o fetiţă şchioapă s-a aliniat şchiopătand pe la sfarşitul randului. Scoţandu-şi ceasul de la mană, l-a pus pe masa de langă podiumul amvonului, după care s-a îndreptat spre bancă.
Cand serviciul s-a terminat, unul din uşieri a fost trimis s-o conducă în biroul unde predicatorul dorea să stea de vorbă cu ea. El a spus: „Draga mea, am văzut ceea ce ai făcut în seara aceasta. A fost minunat. Dar răspunsul oamenilor a fost atît de generos, că am primit mai mult decît trebuie pentru nevoile noastre. Nu mă simt bine ca să păstrăm ceasul tău atat de preţios şi aş vrea ca să-l iei înapoi”. Acest fapt a surprins-o pe fetiţă, care a clătinat vehement din cap a refuz. Cu o privire plină de reproş în ochi, ea a spus: „Frate pastor, dumneata nu înţelegi. Eu nu ţi-am dat ceasul meu d-tale sau bisericii, eu l-am dat Domnului!”


Cuvantul lui Dumnezeu îi învaţă pe credincioşi să dea „nu cu părere de rău şi nici de silă”. O dragoste adevărată pentru Isus şi cauza Sa, nu plăcerea socială, trebuie să fie aceea care să ne motiveze. Numai atunci darurile noastre vor fi plăcute Domnului şi vor aduce binecuvantări în vieţile noastre. Ca şi creştin, poate tu contribui la multe cauze meritorii, fii însă sigur că ai motive curate. Dă de bunăvoie şi din toată inima – lui Dumnezeu! – H.G.B.

Dă la fel ca pentru Domnul
Sub privirea Lui senină.
Dăruieşte, ştiind că darul
II aşezi în mana Lui divină.” – Anonim

Dumnezeu se uită la inimă nu la mană  la cel ce dă si nu la dar

Painea zilnica

Marea reunificare a familiei

Text: Genesa 49:28-33

Iacov… şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.” Genesa 49:33

Un creştin care ştia că va muri curand şi-a chemat pe cei trei fii pentru a-şi lua rămas bun de la ei. Doi dintre ei credeau în Cristos ca Mantuitor, şi lor le-a spus: „La revedere, fiii mei, ne vom vedea la dimineaţă!” Apoi întorcandu-se spre cel de-al treilea fiu, i-a zis simplu cu tristeţe în glas: „Adio, fiule!” Tanărul, foarte tulburat, l-a întrebat: „De ce spui aşa, tată? De ce nu mi-ai spus şi mie că ne vom revedea în dimineaţa aceea?” „Pentru că tu, a spus tatăl, nu L-ai primit niciodată pe Domnul Isus ca Mantuitorul tău. Din această cauză mă doare atat de mult pentru tine acum cand te voi părăsi. N-am să te mai văd niciodată”. Fiul, plangand, l-a întrebat cum poate fi şi el salvat. „Dacă doreşti, atunci crede în
Cristos, i-a explicat tatăl, şi,într-o zi, familia noastră va fi întreagă în veşnicie”.


Ca credincioşi, avem nu numai perspectiva unei eternităţi binecuvantate şi plină de bucurie cu Cristos, dar avem şi asigurarea că-i vom vedea din nou pe cei dragi în ceruri. Cand un credincios moare, el este „adăugat la poporul său”, în prezenţa Domnului. Dar dacă vom avea privilegiul să trăim, atunci cand va veni Isus, ne vom reunifica cu ei în văzduh. Ni se spune că atunci cand El va coborî din cer „şi întai vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să întampinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni4:16, 17).
Da, credincioşii pot aştepta cu bucurie clipa de-a participa la marea reunificare a familiei. – R.W.D.

Cand se va sfarşi viaţa mea
Şi voi ajunge-n ceruri sus,
La ţărm mă vor întampina
Cei ce-naintea mea s-au dus.”– Reef

Moartea nu poate desface ceea ce uneşte crucea

Painea zilnica

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora 

Bun venit acasa

Text: 2 Corinteni 2:1-11                         

…este mai bine să-l iertaţi si să-l mangaiaţi, ca să nu fie doborat de prea multă mahnire ” 2 Corinteni 2:7

Pentru unii tineri care pleacă de acasă, întoarcerea nu este întotdeauna ceea ce au sperat. Cei mai mulţi dau faţă cu tatăl supărat care mormăie nervos: „Nu ştiu dacă am să te pot ierta vreodată. Nu-i destul că i-ai dat destule dureri de cap lui maică-ta pană la varsta aceasta, dar acum ai făcut-o. Faptul că ai venit acasă nu schimbă cu nimic adevărul că eşti un vagabond murdar”. Studiile arată că acest resentiment este obişnuit, în special cand părintele află că băiatul său a devenit o problemă socială.


Cat de diferită ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de delicventul din familia lui Dumnezeu! în textul de azi, Pavel ne sfătuieşte cum să primim pe creştinul pocăit înapoi în biserică. Din aceste cuvinte, putem trage o concluzie: Cand un creştin se întoarce după ce a căzut în păcat şi a fost despărţit de părtăşia cu oamenii lui Dumnezeu, trebuie să lepădăm atitudinea: „ai-făcut-o-de-oaie-frate”. În schimb, ar trebui să-i arătăm dragoste şi acceptare. Aceasta nu înseamnă că luăm cu uşurătate neascultarea lui. Dar trebuie să-i dorim sănătatea spirituală aşa cum un părinte vrea să-şi vadă copilul scăpat de consecinţele unei comportări delicvente. Dar atunci cand o persoană se întoarce cu sinceritate la Domnul, ar trebui să-l reprimim cu bucurie. Cea mai bună cale de a-l ajuta pe creştinul ce se pocăieşte este să-i spunem un călduros „bun venit acasă”, astfel încat Satan să nu mai aibă nici o putere în viaţa sa.  – M.R.D. II

Doamne, vorbeşte-mi, ca să pot şi eu
Vorbi ca un ecou al vocii Tale-
Şi-aşa cum cauţi, m-ajută mereu
Să-Ţi caut copiii pierduţi pe cale.”  – Havergal

Cel ce-a întors spatele Domnului si se reantoarce la El are nevoie ca Biserica să-i ţină spatele

Painea zilnica

Al Sau in exclusivitate

Text: 2 Timotei 2:19-26

…va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpanului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 2:21

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, tu-I aparţii în exclusivitate numai lui Dumnezeu. Eşti numai al Lui, al Lui singur, ca să te folosească aşa cum vrea El. Aceasta este ceea ce apostolul vrea să spună atunci cand pune întrebarea: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu mai sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19). Ca şi creştin, eşti sfinţit, ceea ce înseamnă că eşti pus deoparte pentru scopurile speciale ale lui Dumnezeu.


Următorul incident ne va ajuta să vedem ceea ce înseamnă aceasta. El s-a petrecut cu mai mulţi ani în urmă, în zilele cand stiloul era instrumentul principal de scris. Un musafir a cerut gazdei un stilou. Cand aceasta i-a dus cateva, acesta şi-a ales unul şi se pregătea să scrie. Dar doamna gazdă l-a oprit şi a spus: „Scuzaţi- mă, vă rog. Nu mi-am dat seama că acest stilou a fost între celelalte. Vreţi să luaţi altul? Acesta este stiloul meu preferat si am observat că ori de cate ori îl foloseşte cineva nu mai scrie uniform după aceea”. Avea, am putea spune, un stilou sfinţit. Era rezervat pentru a fi folosit în exclusivitate de ea insăşi. Tot la fel, creştinii sunt puşi deoparte pentru a fi folosiţi numai de către Cristos şi pentru slujirea Sa, şi nu trebuie să-i fie permis lumii să pună nici măcar degetul pe noi. Compromisul cu lumea împiedică slujirea noastră pentru Dumnezeu. Să trăim astfel ca unii care am fost puşi deoparte pentru Domnul. Suntem ai Lui în exclusivitate. – P.R.V.


O, Isuse, Domn suprem,
Vom fi ai Tăi pentru vecie.
Tot ce suntem şi avem
Îţi dăm deplin cu bucurie. ”  – Havergal

Sfinţirea cere consacrare fără rezerve

Painea zilnica

Dragostea Sa, nu a noastra

Text: 1 Ioan 4:7-16

Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.” Ioan 11:3

Cand un creştin evlavios s-a îmbolnăvit grav, caţiva prieteni apropiaţi s-au adunat în jurul patului său de suferinţă cerandu-I lui Dumnezeu să-l facă bine din nou. Ultimul care s-a rugat a amintit despre lucrarea plină de credincioşie a acestui om, şi şi-a încheiat rugăciunea cu cuvintele: „Doamne, Tu ştii cat de mult Te iubeşte acest om”. După un moment de linişte, credinciosul bolnav i-a spus: „Ştiu că ai avut intenţii bune, dar te rog nu mai pleda pentru însănătoşirea mea de pe această poziţie. Cand Lazăr a fost bolnav, Maria şi Marta au trimis după Isus, dar motivul n-a fost afecţiunea acestuia pentru Isus. Ele au spus: „acela pe care-l iubeşti este bolnav”. Nu ataşamentul meu slab şi oscilant îi atrage atenţia ci dragostea Sa desăvarşită pentru mine este puterea mea constantă şi speranţa mea”.


Acelaşi gand i-a fost imprimat puternic compozitorului de imnuri creştine Philip Bliss, într-o zi după ce a terminat de cantat: „O, îl iubesc pe Isus”. „Aceste cuvinte sunt adevărate, a spus el. Cu toate acestea mă simt vinovat că am cantat atat de mult despre săraca mea dragoste pentru Cristos şi atat de puţin despre dragostea Sa fără margini faţă de mine”. Drept rezultat, a scris o cantare care este foarte cunoscută azi. Ea spune aşa: „Sunt atat de bucuros că Tatăl ceresc / Ne spune de iubirea-I în Cartea ce ne-a dăruit / Lucruri măreţe eu în Biblie le citesc / Dar cel mai măreţ e că Isus m-a iubit”.
Da, cea mai mare mangaiere în viaţă ori în moarte nu este că noi îl iubim pe El, ci că „El ne-a iubit”‘(l Ioan 4:10).      – H.G.B.

O, iubirea lui Isus, bogată şi pură
îndelung răbdătoare, pentru vecie,
Ce puternică eşti şi fără măsură –
Sfinţi şi îngeri cantă cu bucurie.” – Lehman

Dumnezeu îşi iubeşte copiii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce este EL

Painea zilnica

„Te voi vedea acolo”

Text: 1 Tesaloniceni 4:13-18

,.Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce-au adormit în EL” 1 Tesaloniceni 4:14

Să ne gandim la aceasta! Fiecare tată, mamă, fiu, fiică, rude şi prieteni care au murit în Domnul, vor fi cu Isus atunci cand El va reveni să-i ia pe ai Săi la Sine. În versetul 17 din 1 Tesaloniceni 4, Pavel declară că „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei”. Aceste două cuvinte scurte: „cu ei” ne vorbesc despre bucuria întalnirii cu toţi credincioşii. Speranţa aceasta a ars strălucitor în inima mameni mele în timp ce viata i se apropia de clipa plecării. Cu o zi înainte de-a muri, în 1976, ne-a chemat pe mine şi fratele meu langă patul ei. Deşi era epuizată, ne-a citat cateva versete din Biblie si ne-a vorbit de „plecarea acasă”. După ce am stat cu ea cateva ore, a insistat să nu stăm acolo toată noaptea, ci să mergem acasă şi să ne culcăm. Cand eram gata să plec, mi-a spus: „Dacă nu ne mai vedem maine, să ne vedem acolo sus!” A doua zi a plecat tăcută în prezenţa Mantuitorului, înainte ca să ajung la patul ei. Ultimele ei cuvinte îmi vor rămane nespus de preţioase atata vreme cat voi trăi.


Ce bucurie să ştii că creştinii nu spun cuvinte finale de adio! Cand moartea ne frange legăturile pămanteşti, avem speranţa sigură că cei care au murit credincioşi trăiesc în prezenţa lui Isus şi se vor întoarce cu El în glorie. Îţi sangereazâ inima din pricină că moartea a luat pe cineva iubit de tine? Gandeşte-te la glorioasa reantalnire care te aşteaptă. Nu-i vom mai vedea poate pe cei dragi ai noştri în viaţa aceasta, dar îi vom vedea acolo sus!– D.J.D.

O, ce întalnire măreaţă acolo pe nori!
Nu vor fi lacrimi nici plans nici fiori.
Cei dragi uniţi vor fi pe vecie,
O, ce zi măreaţăl O, ce bucurie! ” – Blackmore

Despărţirea este legea pământească – reantâlnirea este legea cea cerească

Painea zilnica