Ce bun şi iubitor eşti Doamne!

Ce bun şi iubitor eşti Doamne!
Cu harul Tău ne copleşeşti,
Ne binecuvântezi în toate,
În orice clipă ne păzeşti.

Eşti mângâiere, sprijin tare,
Prin Tine în picioare stăm;
Ne dai putere, sănătate,
Deşi deloc nu merităm.

Nu ții în seamă greşuri multe
Şi ne ridici când jos cădem;
Eşti dragoste, credincioşie
Eşti totul, Doamne, tot ce-avem!

..Oh, alergarea vieții-adesea
Ne fură timpul prețios
Şi-uităm atunci de părtăşia
În rugăciune cu Hristos.

Ne obosim cu lucruri care
Nu-s veşnice, şi ne robesc..
Dorim un „Rai” aici în lume
Uitând de Locul cel ceresc.

Împrumutăm idei şi fapte
De la cei fără Dumnezeu,
În loc să ne-alipim mai tare
De Domnul nostru sfânt, mereu.

Da, legea firii biruieşte
Când n-ascultăm de Duhul Său;
Cu cât privim mai mult la lume,
Cu-atât ajunge-vom mai rău..

O, Tu eşti plin de îndurare
Ne ierți degrab şi ne primeşti
Când ne întoarcem către Tine;
Ce minunat Isuse eşti!

Ajută-ne-n aceste vremuri
Să ne sfințim şi să veghem
Trăind frumos, ca sus în slava-Ți
Cu toții parte să avem!

Paula D.

E iarăş primăvară

De mii de ani în prag de primăvară,
Cum zorii vin în orice dimineaţă,
Un Soare veşnic face să dispară,
Ca prin minune gerul de afară,
Şi  Mâna-I tare face să răsară,
Covorul fără seamăn de verdeaţă.

Ca nişte mesageri apar în zare,
Purtând în suflet dorul de acasă,
Nenumărate păsări călătoare,
Se-ntorc la noi din marea depărtare,
Vestind încă un an de îndurare,
Şi-o primăvară dulce şi frumoasă.

Tablou de o splendoare ne-ntâlnită,
Cu flori ce se întrec în frumuseţe,
Natura minunat împodobită,
A fost de Tatăl iarăş pregătită,
Să dea Pământului de veacuri neştirbită,
An după an aceeaş tinereţe.

Dar tu sărmane om, n-ai bucurie,
Nu poţi să vezi  comori ce te-nconjoară,
Eşti parcă cufundat în agonie,
Ţi-e inima de adevăr pustie,
Şi parcă-n drumul tău de-o veşnicie,
N-ai mai avut în suflet primăvară.

Trezeşte-te! în cer e sărbătoare,
Prin văi smochinul iarăş înfrunzeşte,
E pe sfârşite vremea de-ndurare,
Vino la Cruce să primeşti iertare!
Sărmane om lovit de grea-ncercare,
Isus Mântuitorul te iubeşte!

Ilie Belciu

Eben-Ezer

Naintea Celui prea Sfînt astăzi
Venim cu toți la altar
Și vrem ca jertfa mulțumirii
S-o punem astăzi pe altar

În semn de-adancă mulțumire
Cu toții stăm-naintea Ta
Și-am vrea un stîlp de amintire
Să punem azi în casa Ta

Privind la luptele purtate
Și valurile ce s-au scurs
Am vrea ca Samuel odată
Să zicem :Tu ești mai presus

Eben-Ezer ce indurare
Căci pînă-aici ne-ai ajutat
Am vrea să înălțăm altare
În veci să fii tu lăudat

Un stîlp de-aducere aminte
Am pus pe cale-ades și noi
Că Dumnezeul nostru-i tare
Și El ne scapă din nevoi

Nu numai în vechime Domnul
A lucrat cu poporul Său
El este viu și azi lucrează
Căci mare este harul Lui

A vestit anul de-ndurare
Ce s-a trasat așa prin vremi
Și mîna Lui a scris :Salvare
Întcă mai scrie doar să-l chemi

Ne-a dat cuvintele vieții
Ne-a ridicat din suferinți
Acesta-i Dumnezeul nostru
Și-a lui măreți făgăduinți

Ne-a lăsat pază în cămine
Și solul morți n-a intrat
El e viață, face semne,
Chear dacă nu l-ai observat

Azi un cantar îți pune-n față
Poți tu cu gura ta să spui?
Cat bine ți-a făcut Mesia!
Ești tu copilul Domnului??

Ai un temei, o zi , o clipă,
Ști tu deplin ce-nseamnă EL?
Dă-i slavă Lui în orice clipă
Silindu-te să fii model

Eben-Ezer ce indurare
Căci pînă-aici ne-a ajutat
Dar ce va fi in continuare
Veghează… e cerescul sfat

El dă lumină și putere
La cei ce se incred in El
Dar cei ce nu-i aduc slavă
Stau pregătiți pentru măcel

Ce faci în vremea care vine
Pui pe altar noi hotărari
Sau tot aștepți să te indemne
Să stai mai mult in mijlociri

S-a rupt și cea din urmă filă
Din anul care-așa s-a dus
Să piară frate orice ură
Si să privim numai in sus

S-au scurs și temeri,  bariere
Dar și mulțimi de mulțumiri
Să mijlocim pentru putere
Pe drum să nu ne poticnim

Să ținem steagul sus în luptă
Prin orice vant sau vijelii
Și la chemarea cea din ceruri
Să fim cu El in veșnicii

Aceasta ni-e dorința Doamne
Ca-n anul ce doar am intrat
Să ne scrii milă și-ndurare
Și doar prin Tin să-naintăm

Stă casa asta mărturie
Eben-Ezer ne-ai ajutat
Dorim ca pînă-n veșnicie
Să ascultăm cerescul sfat

Sav Simona

O urare la inceput de an

Dumnezeu Atotstapanul sa va dea zile senine,
Si prin mila Lui sa fie Anul Nou – un an de bine!
Fericirea si-ndurarea zilnic sa va insoteasca,
Planurile cele bune Dumnezeu sa le-mplineasca!

Sa va fie anu-acesta plin cu bucurii si pace,
In mantua mantuirii Dumnezeu sa va imbrace!
El, Cel Sfant si-Atotputernic, sa va toarne-a lui iubire,
Cu masura indoita de beluga si fericire!

Nici un gand de neiertare sa nu va umbreasca fata,
Soarele Neprihanirii sa va lumineze viata!
Sa va fie casa plana de belsug si desfatare,
Sa aveti paine pe masa, si in inima cantare!

Cand in mlastina si-n groapa incercarii veti ajunge,
Bunul Dumnezeu sa vina deznadejdea s-o alunge.
Sa nu pierdeti niciodata candela pentru picioare,
Biblia sa va ramana Calauza pe carare!

In Hristos Mantuitorul sa va fie bucuria,
Stanca Vietii, neclintita, sa va fie temelia!
Iar daca-ntristari vreodata veti simti ca va apasa,
Nu uitati fagaduinta, El din mana nu va lasa!

Valentin Popovici

Cat mai e…

Mai este inca indurare
Dragostea Luí e tot mai mare
Zi  de zi  Domnul mai bate
La inimile indurerate

La inimile impatimate
La inimile infricosate
La inimile impartite
El vrea  sa intre.

Mai este inca indurare
Rabdarea Luí e tot mai mare
Zi de zi Domnul iti sterge
Lacrima…

Mai este inca indurare
Mila Luí e tot mai mare
Zi de zi el ne asculta
Cand il chemam

Cand il strigam
Cand ne  rugam
Cand suspinam
El ne  raspunde

Mai este inca indurare
Rabdarea Luí e tot mai mare
Zi de zi ne  mai da sansa
De a ne   indrepta viata

Ne arata ce  e bine
Iar noi facem ce  e rau
Ne arata  care-i calea
Iar noi luam pe  un alt  drum

Ne arata adevarul
Iar noi departe suntem de el
Viata noastra e nimic
Daca viata nu  e el…

De aceea  cat mai este
Indurare si rabdare
Dragoste si mila
Sa ascultam Cuvantul.

Sa alegem drumul
Care este ingust
Este ingust dar drept …
Duce  la Isus…

Alev Caienar

Neacoperirea şi mărturisirea păcatului

“Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (Proverbe 28.13)

Iată cum va căpăta îndurare un păcătos vinovat şi care se pocăieşte. El trebuie să părăsească obiceiul de a-şi ascunde păcatele. Falsitatea neagă răul, prefăcătoria îl ascunde, lăudăroşia îl îndreptăţeşte şi religiozitatea caută să ispăşească răul prin fapte bune.

Dar lucrarea pe care trebuie s-o facă păcătosul este să mărturisească păcatul şi să-l părăsească. Aceste două lucruri trebuie să meargă împreună. El trebuie să mărturisească Domnului cu dreptate şi în chip cinstit păcatul său şi să-l urască; el nu trebuie să arunce vina pe alţii, să acuze împrejurările sau obiceiurile firii sale pământeşti. Să ne descărcăm în întregime cugetul nostru de orice păcat şi să ne recunoaştem vinovaţi înaintea scaunului de judecată. Nu există îndurare decât cu această condiţie.

După aceea să părăsim păcatul. După ce am mărturisit greşeala noastră, să părăsim orice intenţie de a mai stărui în acea greşeală, acum şi în viitor. Noi nu putem să rămânem în stare de răzvrătiţi faţă de Dumnezeu şi să locuim în acelaşi timp cu Măria Sa împăratul. Obiceiul de a face răul trebuie părăsit, ca şi locurile, tovărăşiile, cărţile şi orice lucru care ne depărtează de bine. Nu pentru mărturisirea păcatului, nici pentru schimbarea atitudinii, ci în legătură cu ele aflăm iertarea, prin credinţa în sângele lui Isus.

Charles Spurgeon

Te slăvesc şi Te ascult…

Atâta bunătate Doamne
Reverşi cu dragoste spre noi…
Ne dai puteri în încercare
Şi binecuvântări, şuvoi…

Prin Duhul Sfânt ne ştergi suspinul
Şi ne mângâi când lăcrimăm…
Atingi fiinţa noastră slabă
Mai cu avânt să Te urmăm…

Atâta milă şi-ndurare
Ne dăruieşti Părinte Sfânt…
Când însetăm ne-arăţi Izvorul
Ce curge din al Tău Cuvânt…

Ce merite avem noi Doamne
De ne iubeşti aşa de mult?
M-aplec cu-adâncă reverenţă
Şi Te slăvesc…şi Te ascult…

Maria Luca

Nici o secundă

Nu ne-ai lăsat nici o secundă
Să fim în starea fără har
Dulcea-Ți iubire ne inundă
E cel mai scump mărgăritar.

Venit-au valuri să ne-nnece
Dar brațul Tău ne-a ridicat
În luptă nimeni nu ne-ntrece
Trăim un crez prin foc format.

Nici o secundă îndurarea
Nu a scăzut, n-a dispărut
Ne-ai îmbrăcat cu-ncredințarea
Că Tu, Isuse, ne ești scut.

Că ești cu noi în orice vreme
E-un adevăr atât de clar
Nu sunt motive a ne teme
Te duci cu noi în alt hotar.

Când fost-am în cuptor fierbinte
Miracol sfânt: erai prezent
Mereu ne vom aduce-aminte
Cum stins-ai focul vehement.

Prin bucurie și durere
Ne însoțești spre Canaan
E permanență și veghere
Să nu ne-atingă vreun dușman.

Ai stat cu noi întotdeauna
(Nici o secundă n-ai plecat)
De-aceea Te-adorăm întruna
Urmându-Ți suflu-nmiresmat.

George Cornici

Cuvintele-s ființe vii

Cuvintele-s ființe vii
Ce le-am creat la întâmplare.
Le-am spus ușor la supărare
Crezând că-s vorbe trecătoare;
Dar greu atârnă-n veșnicii…

Cuvintele-s un rod firesc
Născut din gându-mi pământesc
Ce mă urmează ceas de ceas.
Rostindu-le la orice pas
Eu mângâi inimi sau lovesc,
Eu vindec răni sau otrăvesc…
Și uit mereu să mă gândesc:
În urma lor ce-o fi rămas…?

Cuvintele… m-or osândi
Și veșnic m-or învinui
La Judecata viitoare,
De le privesc cu îndurare.
Și tot ce-am spus cu-nverșunare
Și toate vorbele ușoare
Va trebui să le plătesc…
De nu voi vrea în închinare
De ele să mă pocăiesc.

Cuvintele-s jurați cerești…
Ai grijă, gură, ce rostești…
Mai bine roagă-te mereu
Să spui doar ce vrea Dumnezeu.

Manescu Mihaela

Cand Duhul te calauzeste

Cand Duhul te calauzeste
Devii alt om, total schimbat,
El, vorbe blande Iti sopteste
Te-ndeamna, sa fii asezat

Te-ndeamna, in toate, sa fii drept
Milos sa fii si iubitor,
Cu semenii, sa fi corect
Si milostiv si iertator.

Cu totul sa fii transformat,
Sa ai in inima iubire,
Atunci, cugetul ti-e curat
Si esti cuprins de fericire

Prin Duhul, datator de viata,
Intreaga fire  ti-e schimbata,
Iar inima cea rea de gheata
Prin Duhul, e topita, toata.

Se face o mare transformare
Cel pacatos, este schimbat,
Caci Domnul are indurare
El, este bun si minunat.

Cand Duhul Sfant Te cerceteaza
Tu, lasa-te calauzit,
Caci El, tare se intristeaza
De-I alungat si nu-I primit,

El, plange cu lacrimi amare
Suspina trist si amarat,
Caci vrea sa aduca o schimbare
Vrea, sa Te faca fericit

El vrea partas la cer sa-I fii
Cu Domnul, cel preasfant, Isus,
Ca sa traiesti in vesnicii
Asa, cum Domnul tauTi-a spus.

Florenta Sarmasan