Când vin suferinți și durere

Când vin suferinți și durere,
Când vrei disperat ajutor
Și-ai vrea alin, mângâiere,
Le găsești în Isus Salvator.

Când vezi porți închise
Și la oameni nu-i ajutor,
Te primește cu brațe deschise,
Isus cel bun, iubitor.

Când nu mai vezi vre-o scăpare
Și nu mai știi unde s-apuci,
Ridică privirea de jos înspre soare
Și privește spre Isus atunci.

De viața îți este intens zbuciumată
Și verși lacrimi fierbinți,
Să știi că toate vor trece odată
Și-o să fi fericit printre sfinți.

E greu dar Domnul știe,
Ce poți îndura și să duci,
Nu vezi dar sunt îngeri o mie,
Ce ajută, ca muntele suferinței să-l urci.

Azi în cuptor ești greu încercat,
Dar mâine vei fi ceva prețios,
Din foc vei rămâne doar aur curat,
Așa cum dorește Hristos.

Bujorean Victor

1 August

„Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.” Rut 2:2

Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta: „trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi. Din contră, te va lega şi te va întări. Tu eşti ca un muc care arde. Nici lumină şi nici căldură nu vine de la tine, dar El nu te stinge. El va sufla cu îndurare asupra ta, până când te va transforma în flacără.

Mai vrei un spic? „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ce cuvinte de invitare! Inima ta este delicată, şi învăţătorul ştie; de aceea, îţi Vorbeşte cu blândeţe. Nu vrei să îl asculţi, şi să vii chiar acum la El? Mai ia o mână de spice: „nu te teme de nimic… căci Eu îţi vin în ajutor — zice Domnul — şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău” (Isaia 41:14). Cum poţi să te mai temi, cu o asemenea asigurare? Poţi să aduni zece mii de spice aurite ca acesta! „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Sau aceasta: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Sau aceasta: „şi Duhul şi Mireasa zic: vino. Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vietii fără plată” (Apocalipsa 22:17).

Lanul învăţătorului nostru este foarte bogat; priveşte snopii de făgăduinţe. Aţinteşte-ţi privirile asupra lor, sărmane credincios slăbit! Adună-le, şi păstrează-le, fiindcă Isus te invită să le iei. Nu te teme; crede numai! Adună aceste făgăduinţe, îmblăteşte-le prin meditaţie, şi hrăneşte-te din ele cu bucurie.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ocrotire divină

Divina ocrotire vine de sus
În altă parte n-o căutați!
Amintiți-vă ce Tatăl v-a spus
Niciodată El nu v-a exclus
În suflet, mereu, să-L purtați.

În orice zi ajutor ați primit
‘Nălțați glorii cu multă ardoare
Când L-ați chemat nu a glumit
Ci ați cunoscut și ați simțit
C-aduce, oricând, ușurare.

Primejdii vin c-așa e aici
Dar, sub aripa Lui vă păstrează
De vin îngrijorări mari sau mici
Sau sentimente izvorâte din frici
Gusta-veți din părinteasca-i pază.

Priviți în urmă: ce constatați?
Nu v-a dezamăgit niciodată
Faptul acesta să nu-l uitați
În zbucium adânc, voioși, să cântați:
“Ce mare ești Stăpâne, Tată!”

Prin lungi labirinturi trecând iar
Avântul din voi să nu dispară
Veți vedea clar cum stele apar
Să vă ghideze spre cerescul Hotar
Unde-ntotdeauna e primăvară.

Furtuni vor veni să lovească în vas,
Să-l ducă-n adânc, să-l distrugă
Dar El a spus: ”Eu nu vă las
Veghez orice gest și-orice pas
Ascult cu atenție orice rugă.”

Din nou uriași declanșa-vor război
Fiind siguri că vă doboară
Dar și-atunci Stăpânu-i cu voi
Să vă îndrume spre viața de-apoi
Triumfuri din Rai, mereu, se coboară.

Suprema ocrotire e darul ceresc
Își are izvorul în iubirea-i sublimă
Făgăduințele Lui, deplin, se-mplinesc
C-așa, negreșit, speranțele cresc
Și spre Țara promisă v-animă.

George Cornici

Mai lasă, Doamne, ploi!

Referințe

Iov 37:1-6 | Iov 5:10 | Iov 38:28

E vară, Doamne și e cald,
De-atâta vreme ploi n-avem,
Pământu-n secetă-i uscat,
Ogrezile-n arșiță gem…

Udăm noi, Doamne, puțintel
Dar totu-i parcă în zadar
Când Tu reverși de sus, din cer,
Le-nviorezi pe toate iar.

Lângă fereastră-un trandafir
Mi-agață pasul ca să stau,
Petalele-i căzând în șir
Șoptesc: Stăpâne… apă vreau! …

Pe-un ram, la poala mărului
Orăcăie un brotăcel,
Cred că-nțeleg durerea lui,
El strigă: Doamne… apă-ți cer! …… . .

E vară, Doamne, e cuptor,
Natura geme dureros,
Te strigă toate-n ajutor
Doar omul, spatele Ți-a-ntors.

Cu sacul de păcate-n brâu
Se-ascunde-n pasu-i apăsat
Dar se răsfrâng precum un râu
Și tot ce calcă-i blestemat.
… . .
E vară, Doamne… dar cândva…
Pe-o cruce-amară, la dispreț
Strigai prin arșița cea grea:
-Mi-e sete! … Și-ai primit… oțet.

Ce-i omul, Doamne, ploi să-i dai
Și soare la timp potrivit?
E-un răzvrătit, da-l vrei în rai,
Pentru-al său suflet ai murit.

Tu Cel ce mării-ai pus hotar,
Izvoarele-ai creat și nori
Mai iartă-ne prin al Tău har,
Revarsă roditoare ploi!

Și duhul astăzi ni-e secat,
De roadă suntem tare goi,
Dorim însă, precum odat,
Să lași ale Duhului Sfânt ploi!

Cornelia Sărac 

17 Iunie

„Vino în ajutor, Doamne.” Psalmi 12:1

Rugăciunea în sine este remarcabilă, fiindcă este scurtă, potrivită, concisă şi sugestivă. David jeleşte pieirea oamenilor evlavioşi, şi de aceea îşi înalţă inima în implorare. Când creatura se prăbuşeşte, aleargă spre Creator. Este evident că David îşi simţea slăbiciunea, fiindcă de altfel nu ar fi strigat după ajutor. În acelaşi timp, el intenţiona sincer să se străduiască pentru cauza adevărului, fiindcă cuvântul „ajutor” nu este posibil atunci când noi înşine nu facem nimic. Există multă sinceritate, claritate de percepţie şi limpezime de exprimare în această rugăciune scurtă — mai mult, într-adevăr, decât în lungile dizertaţii ale anumitor profesori. Psalmistul aleargă direct la Dumnezeu, cu o rugăciune bine gândită; el ştie ce caută şi ştie unde să caute.

Doamne, învaţă-ne să ne rugăm în acelaşi mod binecuvântat. Ocaziile pentru folosirea acestei rugăciuni sunt frecvente. În nenorocirile providenţiale, este foarte potrivită pentru credincioşii încercaţi care văd că nu au nici un ajutor. Studenţii care se află în dificultăţi doctrinale pot să obţină lumină strigând „vino în ajutor, Doamne” către Duhul Sfânt, marele învăţător. Luptătorii spirituali angajaţi în lupte lăuntrice pot să trimită după întăriri la tron, şi acesta este un model de cerere. Lucrătorii pe ogorul cerului pot obţine har prin ea în vreme de nevoie. Păcătoşii care se îneacă în îndoieli şi temeri pot să înalţe aceeaşi cerere; de fapt, această rugăciune poate servi oricărui suflet în nevoie, în orice împrejurare, timp şi loc.

„Vino în ajutor, Doamne” ne va sluji în viaţă şi în moarte, în suferinţă şi în lucrare, în bucurie şi în durere. În El vom găsi ajutorul. Să nu întârziem să strigăm către El. Răspunsul la rugăciune este sigur, daca rugăciunea este oferită sincer lui Isus. Caracterul Domnului ne asigură că El nu-şi va părăsi poporul. Relaţia Sa ca Tată şi Mire ne garantează ajutorul Lui. Darul Său, Isus, este o promisiune pentru orice lucru bun, şi promisiunile Lui se sprijină pe „nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor” (Isaia 41:13).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Psalmul 38

O Doamne, eu te rog, nu mă mustra
Nu-mi cerceta ființa cu mânie
Și nu mă pedepsi-n urgia Ta
Să nu mă prăpădească-a Ta furie.

Săgețile pe care le-ai trimis
În mine s-au înfipt și nu mă lasă
M-au nimerit atâta de precis
Și mâna Ta asupra mea apasă.

În carnea mea, căci Tu te-ai mâniat
Nimica sănătos nu-mi mai rămase
Ca drept urmare la al meu păcat
Chiar nici o vlagă nu mai am în oase.

Căci fărdelegi pe care le-am făcut
Povară grea, deasupra mea ridică
Mirositoare răni, copturi ce put
Fiincă nebunia-mi n-a fost mică.

De-a lor povară, Doamne-s gârbovit
Și toată ziua-s plin de întristare
Peste măsură sunt de istovit
Și port umblând povara asta mare.

Durerea arzătoare, ca pe-un spic
Îmi mistuie a mele măruntaie
Și sănătos n-a mai rămas nimic
În carnea mea aflată sub văpaie.

Fără putere sunt, zdrobit de tot
Și-mi geme inima de tulburare
Tu-mi știi dorința, știi că nu mai pot
Și-al meu suspin, Tu Doamne știi că-i mare.

Îmi bate inima mai tare-n piept
Simt că puterea mea mă părăsește
Și-n timp ce îndurarea Ta aștept
Din ochii mei lumina se topește.

Prietenii pe rând mă părăsesc
Și cunoscuții mei se depărtează
De rana mea s-audă nu doresc
Și-a mele rude nu mă vizitează.

Acei ce însăși viața vor să-mi ia
Întruna curse își întind și-mi pun
Cu-nșelăciuni, nenorocit m-ar vrea
Și-ntruna răutăți urzesc și spun.

Iar eu sunt ca un surd, n-aud nimic
Sunt ca un mut ce nu deschide gura
Și surd și mut. . nici un cuvânt nu zic
Căci știu că Tu mi-ai cântărit măsura.

În Tine Doamne, eu nădăjduiesc
Căci simt privirea Ta ce mă pătrunde
O Doamne, Dumnezeule-ndrăznesc
Să cred că sigur Tu îmi vei raspunde.

Ca să se bucure, zic: ”nu le-îngădui
Vrăjmașilor Tu pune-le zăvorul
Când împotriva mea s-or fuduli
Atunci când mi se clatină piciorul!”

Căci sunt aproape să mă prăbușesc
Durerea totdeauna-mi stă ‘nainte
Fărădelegea mi-o mărturisesc
De-al meu păcat mă doare-acum fierbinte.

Însă vrăjmașii mei de viață-s plini
Și de putere mulți ce ură-mi poartă
Întorc rău pentru bine că-s haini
Pentru că vreau doar bine nu vreau ceartă.

Tu nu mă părăsi, o Dumnezeu,
De mine Doamne nu Te depărta!
Degrabă vino-n ajutorul meu
Te rog o Doamne, Mântuirea mea!

Daniel Hozan

Psalmul 146

Lăudați cu toți pe Domnul totdeauna!
La El cu laudă suflete să vi!
Cât voi trăi Îl voi lăuda întruna
Pe Dumnezeul meu cât timp voi fi.

Nu căutați la cei mai mari scăpare
Și nu vă-ncredeți într-un muritor
Nu veți găsi la oameni rezolvare
Și nici la fiii lor vre-un ajutor.

Suflarea lor atât de iute trece
Și în pământ se-ntorc fără elanuri
Cu ei odată în mormântul rece,
Le pier aceeași zi mărețe planuri.

Ferice-acel ce ajutor în lume
Îl are pe-a lui Iacov Dumnezeu
Și-ntreaga lui nădejde el și-o pune
În Domnul Dumnezeul său mereu.

El a făcut și ceruri și pământul
Și tot ce e ascuns de ape reci
El a făcut și mările și vântul
A Lui credincioșie ține-n veci.

El, celor asupriți, dreptate face
Și pâine dă celor flămânzi și goi
El izbăvește, lanțul îl desface
Eliberează prinșii de război.

Deschide ochii mâna Lui cea dreaptă
Celor ce de vedere sunt lipsiți
Pe cei încovoiați El îi îndreaptă
Domnu-i iubește pe neprihăniți.

Și pe străini tot Domnu-i ocrotește
El știe cum să liniștească jalea
Pe văduvă și-orfan îi sprijinește
Dar celor răi El le răstoarnă calea.

Da, Domnul pentru veci împărățește
Sioane, Dumnezeu e-a ta tărie
Din veac în veac rămâne și domnește
Veniți, Lăudați pe Domnul pe vecie!

Daniel Hozan

Duhule Preasfinte

Duhule Preasfinte Doamne,
Viu izvor de sfântă viață
Glas de rugă-nalț spre Tine
În această dimineață!
Sfinte Duh, izvor de pace,
De lumină și putere
Morților Tu dai viață,
Orbilor le dai vedere.

Mâna de cerești belșuguri,
Taina veșnică ce-adapă
Setea sufletelor care
Căută sfânta vieții apă,
Duh de foc ce dezmorțește
Din înghețuri de păcate
Sufletele adormite,
Cugetele sugrumate.

Tu faci de-a căinței lacrimi
Ochii vinovați să plouă
Tu aduci în viața-ntoarsă
Primăvara vieții nouă.
Tu trezești mustrări amare
Credinciosului când iară
Părăsind pe Domnul, cade
În păcat a doua oară.

Tu-l îndemni să se ridice
Și primind din nou iertare
Mai cu grijă după Domnul
Să alerge cu-nfrânare…
Tu reverși lucrării Tale
Bucurie și putere
Tu ne dai înviorare
Ajutor și mângâiere.

Tu poți întări-n ispite
Și în orișice-ncercare
Doamne, sufletele slabe
Când durerea-i tot mai mare.
Tu poți dezlega răceala
Sufletelor împietrite
Dacă focul Tău topește
Nepăsarea ce le-nghite.

Tu poți face ploi de haruri
Să coboare peste ele
Să rodească-n plin sămânța
Încercată-n vremuri grele
Tu poți Duhule Preasfinte,
Cu puterea Ta cea mare
Să ne-aprinzi mărturisirea
Cu mai multă-nflăcărare.

Să ne dai mai multă grijă
Și înțelepciune-n viață
Ca-n lucrarea Ta cea sfântă
Să urmăm a Ta povață! …
Dă-ne Tu putere-n ceasul
Greu al jertfei și-ncercării,
Biruind deplin s-ajungem
La răsplata-ncununării.

Ca să moștenim lumina
Fericirii-n veșnicie
Lăudându-Te pe Tine
Sfinte Duh cu bucurie!
Și pe Tatăl și pe Fiul
Cărui slava se cuvine
Dumnezeul nostru mare,
Noi Te preamărim pe Tine!

Traian Dorz 

25 Mai

„Nu mă părăsi, Doamne! ” Psalmi 38:21

Ne rugăm adesea ca Dumnezeu să nu ne părăsească în timpul încercării şi ispitei, dar uităm adesea că avem nevoie mereu de această rugăciune. Nu există nici un moment din vieţile noastre, oricât de sfinte ar fi, în care să ne putem descurca fără ajutorul Său constant. In lumină sau în întuneric, în părtăşie sau în ispită, avem nevoie de rugăciunea „nu mă părăsi, Doamne. Sprijineşte-mă, şi voi fi în siguranţă”. Un copil care învaţă să meargă are nevoie întotdeauna de mâna mamei. Corabia care nu are cârmaci se abate imediat din drum. Nu putem face nimic fără a primi ajutor continuu de sus. Să ne rugăm, deci, astăzi, „nu mă părăsi, Tată. Nu-ţi părăsi copilul, fiindcă altfel va cădea în mâna vrăjmaşului.

Păstorule, nu-ţi părăsi mielul, ca să nu se îndepărteze de siguranţa turmei. Grădinarule, nu-ţi părăsi plantele, fiindcă se vor usca şi vor muri. Nu mă părăsi, Doamne, acum; şi nu mă părăsi în nici un moment al vieţii mele. Nu mă părăsi în bucurie, ca să nu mi se înalţe inima. Nu mă părăsi în durere, ca să nu murmur împotriva Ta. Nu mă părăsi în ziua căinţei, ca să nu-mi pierd speranţa de iertare şi să cad în disperare. Nu mă părăsi în ziua credinţei, ca să nu devin mândru. Nu mă părăsi fiindcă, fără Tine sunt slab, dar cu Tine sunt tare.

Nu mă părăsi, fiindcă cărarea mea este plină de înşelări, şi nu pot merge fără călăuzire. Găina nu-şi uită puii; mă vei acoperi cu penele Tale şi îmi vei îngădui să mă adăpostesc la umbra aripilor Tale? Nu te depărta de mine, căci „se apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor” (Psalmi 22:11). „Nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele” (Psalmi 27:9).

„Rămâi cu pace ta cerească
In inimile noastre, Duh prea Sfânt
In suflete un templu să ni se clădească
Ca să-Ţi slujim cu cinste pe pământ.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

7 Aprilie

„În numele Domnului, le tai în bucăţi.” Psalmi 118:12

Domnul nostru Isus, prin moartea Sa, nu a răscumpărat doar o parte din noi, ci întreaga noastră fiinţă. Prin răstignirea şi moartea Sa, a intenţionat întreaga noastră sfinţire — duh, suflet şi trup — astfel încât să poată domni fără nici un rival în triplul Său regat. Este treaba firii născute din nou prin Dumnezeu să susţină drepturile Domnului Isus Christos. Suflete, de vreme ce eşti copil al lui Dumnezeu, trebuie să cucereşti fiecare parte din tine care nu este supusă lui Christos; trebuie să-ţi pleci toate puterile şi pasiunile în faţa sceptrului de argint al domniei lui Isus.

Nu trebuie să fii mulţumit până când Cel care este Rege prin răscumpărare nu devine Rege prin încoronare şi nu preia controlul în viaţa ta. Văzând că păcatul nu mai are nici un drept asupra noastră, purtăm lupta cea bună a credinţei şi căutăm, în numele lui Dumnezeu, s-o ducem până la capăt. Trupul meu este un mădular al lui Christos. Voi tolera să fie condus de prinţul întunericului? Suflete, Christos a suferit pentru păcatele tale şi te-a răscumpărat cu sânge preţios. Vei permite ca memoria ta să devină o magazie a răului, şi pasiunile tale combustibile pentru focul nedreptăţii? Vei permite ca judecata ta să fie pervertită de eroare sau ca voinţa ta să fie înlănţuită de păcat? Nu, suflete, tu eşti al lui Christos, şi păcatul nu are nici un drept asupra ta.

Fii curajos, creştine! Nu te speria, fiindcă vrăjmaşii tăi spirituali nu te vor putea distruge niciodată. Poţi să-i învingi, deşi nu prin propria ta putere; cel mai slab dintre ei te depăşeşte. Dar poţi să-i învingi prin sângele Mielului. Nu întreba „cum să-i înfrâng, când sunt atât de puternici şi înfricoşători?”, ci du-te la Cel tare să te întărească, aşteaptă-L cu umilinţă, şi Dumnezeul Iui Iacov îţi va veni în ajutor. Atunci îţi vei putea cânta victoria obţinută prin harul Său.

Meditaţii C. H. Spurgeon