La nevoie se cunoaște

La nevoie se cunoaște
Care-ți este prieten bun
Și în nevoie nu te lasă.
Până nu ajungi în lipsă,
Mulți de prietenie-ți spun,
Dar de-ajutor ei nu dispun.

Prietenul ce-a stat cu tine
În necazul cel mai mare
Ți-a fost frate, să-i fii frate,
Să vă ajutați în toate
În vremurile de-ncercare
Până la ultima suflare.

Omul fără nici un prieten
E ca stânga fără dreaptă,
Când e la mai grea-ncercare
Nici un ajutor nu are,
Strigă și-n zadar așteaptă
Ajutor chiar și pe plată.

Prieten bun ți-e-acela
Care mustră greșurile tale
Și de rele te ferește,
Nu acel ce te lingușește
Lăudându-ți orice cale
Cu-a lui discursuri formale.

Vrăjmașul când va veni
Poate nimici cu al urii foc
Ce nu poți reface asemeni,
Nici cu o mie de prieteni,
Nu mai poți clădi la loc.
Și nu poți să te bucuri deloc.

Prietenii nu totdeauna
Pot fi sinceri, sau nu vor,
Dar dușmanii-s totdeauna
Furioși ca și furtuna,
Sinceri în pornirea lor,
Să facă rău: ei asta vor.

Om fără dușmani pe lume,
Nicicând nu poate să fie
Nici de-aproape, nici de departe.
Numai să n-aibă dreptate
Cel ce-i poartă dușmănie.
El cinstit și drept să fie.

Augustin Tecar 

Să-L ai alături pe Hristos

Motto: Ps. 37/39: „”Scăparea celor neprihăniți vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului.””

Lăudat să fie Domnul că eu, iertatul,
Tot ce-i bun din mâna Lui primesc!
Și, eu știu că orișicare-mi este datul
Vine de la Dumnezeu Preaînaltul
Spre binele acelor ce-L iubesc.

Și dacă trec prin chin și suferință
Și n-am găsit un leac alinător,
Strig către Domnul și am credință
Că-n orice fel de neputință
El este Cel ce vine-n ajutor.

În viață-mi El a fost mereu cu mine…
M-a ridicat milos cțnd am căzut…
M-a mîngîiat, durerea să-mi aline,
Mi-a șters și lacrimi, și suspine,
Și mi-a fost adăpost și scut.

Că Dumnezeu nu lasă niciodată
O rugăciune fără de răspuns…
Și chiar dacă mai sufăr câteodată
Cred cu tărie, ca Pavel altădată,
Că harul lui îmi este îndeajuns.

De multe ori necazul ne lovește,
Dar dac-avem încredere deplină
În Domnul vieții care ne iubește
Din orișice necaz ne izbăvește
Și El ne scaldă sufletu-n lumină.

Vrăjmașul luptă întruna ca să frângă
Nădejdea vie a celui credincios…
Și, uneori, ne face inima să plângă,
Dar nu-i putere-n lume să-l înfrângă
Pe cel ce are alături pe Hristos.

Că unul singur e Cel ce mântuiește:
Isus, Cel veșnic viu și credincios!
Pe noi credința în Isus ne definește,
Și în Scripturi Cuvântul ne numește
Sămânța de urmași ai lui Hristos.

Ioan Vasiu 

3 Mai

„Un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” Psalmi 46:1

Binecuvântările legământului nu trebuie să rămână doar la la nivel de promisiune; ele trebuie să se împlinească în mod vizibil. Domnul Isus însuşi ne este dăruit ca un ajutor prezent. Credinciosule, îl foloseşti pe Christos aşa cum trebuie? Când eşti în necaz, alergi să-I spui durerile? Crezi că El simte împreună cu tine, crezi că te poate alina şi mângâia? Nu cumva alergi să le spui prietenilor şi oricui altcuiva, în loc să te îndrepţi spre cel mai bun Prieten, şi să-ţi verşi inima înaintea Domnului? Simţi povara păcatului în seara aceasta? Ţi se oferă un izvor de sânge, în care să te speli; foloseşte-L, pentru numele lui Dumnezeu.

Te apasă sentimentul vinovăţiei? Harul iertător al lui Isus poate fi pus iar şi iar la încercare. Vino la El şi vei fi izbăvit. Te îndurerează neputinţele tale? El este tăria ta; de ce nu te sprijini pe El? Te simţi gol? Imbracă-te cu haina îndreptăţirii Sale. Nu sta să te uiţi la ea, acoperă-te. Leapădă-ţi îndreptăţirea proprie şi temerile. Acoperă-te cu inul alb şi subţire, fiindcă a fost pregătit pentru tine. Te simţi bolnav? Ridică receptorul rugăciunii, şi sună-1 pe Marele Medic.
El te va vindeca pe dată. Tu eşti sărac, dar prin El vei deveni „un om foarte bogat”'(Rut 2:1). El ţi-a făgăduit că vei fi moştenitorul Său; ce mai aştepţi ca să-ţi ceri partea? Tot ce este şi are, va fi al tău. Atunci când poporul Său refuză să-L folosească, Christos este foarte îndurerat. El aşteaptă să fie chemat. Cu cât Îl împovărăm mai tare, cu atât îl vom iubi mai mult.

Să ne apropiem de El cu simplitate
Cu inimi vii, nu reci şi moarte;
S-aducem Betleemul mai aproape
Şi să urcăm Sinaiul spre ţara fără noapte.

C.H. Spurgeon

6 Aprilie

 „În numele Domnului, le tai în bucăţi.” Psalmi 118:12

Domnul nostru Isus, prin moartea Sa, nu a răscumpărat doar o parte din noi, ci întreaga noastră fiinţă. Prin răstignirea şi moartea Sa, a intenţionat întreaga noastră sfinţire — duh, suflet şi trup — astfel încât să poată domni fără nici un rival în triplul Său regat. Este treaba firii născute din nou prin Dumnezeu să susţină drepturile Domnului Isus Christos. Suflete, de vreme ce eşti copil al lui Dumnezeu, trebuie să cucereşti fiecare parte din tine care nu este supusă lui Christos; trebuie să-ţi pleci toate puterile şi pasiunile în faţa sceptrului de argint al domniei lui Isus. Nu trebuie să fii mulţumit până când Cel care este Rege prin răscumpărare nu devine Rege prin încoronare şi nu preia controlul în viaţa ta.

Văzând că păcatul nu mai are nici un drept asupra noastră, purtăm lupta cea bună a credinţei şi căutăm, în numele lui Dumnezeu, s-o ducem până la capăt. Trupul meu este un mădular al lui Christos. Voi tolera să fie condus de prinţul întunericului? Suflete, Christos a suferit pentru păcatele tale şi te-a răscumpărat cu sânge preţios. Vei permite ca memoria ta să devină o magazie a răului, şi pasiunile tale combustibile pentru focul nedreptăţii? Vei permite ca judecata ta să fie pervertită de eroare sau ca voinţa ta să fie înlănţuită de păcat?

Nu, suflete, tu eşti al lui Christos, şi păcatul nu are nici un drept asupra ta. Fii curajos, creştine! Nu te speria, fiindcă vrăjmaşii tăi spirituali nu te vor putea distruge niciodată. Poţi să-i învingi, deşi nu prin propria ta putere; cel mai slab dintre ei te depăşeşte. Dar poţi să-i învingi prin sângele Mielului. Nu întreba „cum să-i înfrâng, când sunt atât de puternici şi înfricoşători?”, ci du-te la Cel tare să te întărească, aşteaptă-L cu umilinţă, şi Dumnezeul Iui Iacov îţi va veni în ajutor. Atunci îţi vei putea cânta victoria obţinută prin harul Său.

C.H. Spurgeon

7 Martie

„Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om.” Psalmi 118:8

Fără îndoială, cititorul a fost ispitit de multe ori să-şi pună nădejdea în lucrurile care se văd, în loc să se încreadă în Dumnezeul invizibil. Creştinii caută adesea sfat şi ajutor la oameni şi distrug nobila simplitate a relaţiei lor cu Dumnezeu. Oare rugăciunea aceasta de seară este citită de un copil al lui Dumnezeu chinuit de griji pământeşti? Dacă da, voi discuta puţin cu el. Spui că te încrezi în Isus, şi numai în Isus, pentru mântuire. Atunci de ce eşti tulburat? „Fiindcă am multe griji”, vei răspunde tu. Nu este scris „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului” (Psalmi 55:22)? Nu spune Scriptura „nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6)?

Nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile tale materiale? „O, aş vrea să pot”, îmi spui tu. Dacă nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile pământeşti, cum îndrăzneşti să te încrezi în El pentru cele spirituale? Poţi să crezi că îţi va mântui sufletul şi nu poţi crede că îţi va da câteva binecuvântări? Nu este Dumnezeu îndestulător pentru nevoile tale, sau capacităţile Sale sunt prea limitate? Ai nevoie de alt ochi în afară de Cel care vede orice? Este inima Lui slăbită? A obosit braţul Său? Dacă este aşa, caută-ţi alt Dumnezeu; dar dacă El este infinit, atotputernic, credincios, adevărat şi înţelept, de ce-ţi pierzi timpul căutând un altul?

De ce străbaţi pământul în căutarea unei alte temelii, când Dumnezeu este destul de puternic ca să tină orice greutate pe care ai putea-o tu clădi? Creştine, cum nu se amestecă vinul cu apa, aşa nu se amestecă aurul credinţei cu arama încrederii omeneşti. Aşteaptă-L pe Dumnezeu, şi pune-ţi nădejdea în El. Nu dori curcubetele lui Iona, încrede-te în Dumnezeul lui Iona. Lasă-i pe nebuni să aleagă temelia nisipoasă a încrederii în oameni, iar tu clădeşte pe Stânca Veacurilor, ca unul care vede furtuna.

C.H. Spurgeon

Ai trecut

Ai trecut prin valea morții,
Valea umbrelor ce dor,
Dar și-acol’ Stăpânul sorții
Ți-a dat viață, ajutor.

Ai trecut prin foc și scâncet,
Tăvălit prin scrum de chin,
Ruga îți era doar bocet,
Dar ți-a dat un cer senin.

Ai trecut o lungă seară,
Dar un glas S-a auzit:
„Astăzi, Lazăr, ieși afară!”
Și din morți te-a slobozit.

Ai trecut prin gerul vieții,
Vântul ultimului ceas,
Dar în toiul dimineții
Ți-a dat grai și ți-a dat pas.

Ai trecut să guști amarul
Și pustiul ce te-a frânt,
Dar ți-a stins din suflet jarul
Întristării pe pământ.

Ai trecut și cine știe
Ce aduce o altă zi!
De ești viu, așa să-ți fie
Și viața din vecii!

Lucian Cazacu 

13 Ianuarie

„Fierul de la secure a plutit pe apă.” 2 împăraţi 6:6

Securea părea pierdută pentru totdeauna. De vreme ce era împrumutată, era în joc onoarea profeţilor şi se părea că numele Dumnezeului lor va fi compromis. Contrar tuturor aşteptărilor, securea a fost făcută să se ridice de pe fundul apei şi să plutească, fiindcă lucrurile imposibile oamenilor sunt posibile pentru Dumnezeu. Acum câţiva ani, am cunoscut un creştin care fusese chemat la o lucrare ce-i depăşea cu mult puterile. Părea atât de greu încât până şi ideea era absurdă. Totuşi fusese chemat s-o facă, şi credinţa lui a crescut cu această ocazie. Dumnezeu i-a onorat credinţa, a fost simţit ajutorul nevăzut şi „fierul a plutit”. Un alt membru al familiei Domnului avea mari greutăţi financiare. Ar fi avut dreptul la toate despăgubirile, şi mult mai mult, dacă ar fi realizat o anumită parte din averea sa, dar fusese copleşit de o neaşteptată constrângere financiară. Ceruse ajutorul prietenilor, dar în zadar; credinţa 1-a condus atunci la Ajutorul sigur; în mod remarcabil, necazul a fost depăşit, paşii iau fost lărgiţi şi „fierul a plutit”.

Un al treilea avea de a face cu un caz dureros de depravare. Învăţase, respinsese, avertizase şi mijlocise, dar totul în zadar. La început, spiritul pământesc al vechiului Adam păruse prea puternic pentru rugăciunile reformatorului; sufletul încăpăţânat al păcătosului nu putea fi clintit. Apoi, după o agonie în rugăciune, sosi un răspuns din cer. Inima de piatră fusese sfărâmată; „fierul a plutit”.

Iubite cititor, care este cauza disperării tale? Ce te frământă în seara aceasta? Recunoaşte totul. Dumnezeul proorocilor este viu, şi gata să-şi ajute sfinţii. El nu va îngădui ca tu să pierzi un lucru bun. Crede în Domnul Oştirilor! Roagă-te în numele lui Isus, apropie-te de El, şi fierul va pluti, iar tu vei vedea mâna Domnului îndeplinind lucrări minunate pentru poporul Său. „Facă-ţi-se după credinţa ta” (Matei 9:29) şi vei vedea că fierul va pluti încă o dată.

C.H. Spurgeon

Nu te teme

Nu te teme, Domnu-ți spune,
Luptă până la sfârșit.
Nu te lasă, e cu tine,
Tu ești fiul Său iubit.

Chiar de treci prin valuri grele,
Biruință vei avea,
De te-ncrezi deplin în Isus,
El va fi salvarea ta.

Când te afli-n strâmtoare,
Isus vine-n ajutor,
El ți-aduce mângâiere,
El e scut ocrotitor.

E cu tine-orice vreme,
În necaz sau bucurii,
În zile grele sau senine,
Viteaz războinic tu să fii.

Te-a-mbrăcat cu armătură,
Te-a încins cu adevăr,
Ești a Domnului făptură,
Fii plin de râvnă, fii cu zel.

Ține sus privirea-ntruna,
Și veghează ne-ncetat,
Doar așa primești cununa,
Pe vecii, tu ești salvat.

Ia mereu scutul credinței,
Sabia Duhului Sfânt,
Îmbracă haina umilinței,
Cât trăiești pe-acest pământ.

Pe cap coiful mântuirii,
Dat de Domnul minunat,
Cu platoșa neprihănirii,
Vei învinge ne-ncetat.

Lăudat să fii Isuse,
Cel ce ești al nostru dor,
Prin Tine suntem întruna,
Mai mult decât biruitori.

Roxana Mititelu

Psalmul 62

Tu ești turnul de scăpare, şi ești Dumnezeul meu,
Ajutor în strâmtorare și sprijin în ceasul greu.
Numa-n tine mi se-ncrede, sufletul neâncetat,
Ajutorul vine-n grabă, dacă în rugă stau plecat.

Când în jurul meu se lasă un amurg înfricoșat,
Când dușmanii dau năvală, și temelia mi-au surpat,
Atunci zic: Suflet al meu, încrede-te în Dumnezeu
El e scut, e alinare, este  locul de scăpare.

Iar când Domnul intervine, și îţi dă eliberare,
Când ai multe avuții, pâine multă în hambare,
Vezi, ce faci cu libertatea, și cu tot ce ai primit,
Domnul este drept și-atunci, după fapte, răsplătit.

Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu
Fii statornic, credincios, urmează pilda lui Hristos
Căci El a fost ascultaror, ba mai mult, împlinitor
Supus pân-la moartea care, ți-a adus eliberare.
Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu!

 Ana Onofrei 

Când vin suferinți și durere

Când vin suferinți și durere,
Când vrei disperat ajutor
Și-ai vrea alin, mângâiere,
Le găsești în Isus Salvator.

Când vezi porți închise
Și la oameni nu-i ajutor,
Te primește cu brațe deschise,
Isus cel bun, iubitor.

Când nu mai vezi vre-o scăpare
Și nu mai știi unde s-apuci,
Ridică privirea de jos înspre soare
Și privește spre Isus atunci.

De viața îți este intens zbuciumată
Și verși lacrimi fierbinți,
Să știi că toate vor trece odată
Și-o să fi fericit printre sfinți.

E greu dar Domnul știe,
Ce poți îndura și să duci,
Nu vezi dar sunt îngeri o mie,
Ce ajută, ca muntele suferinței să-l urci.

Azi în cuptor ești greu încercat,
Dar mâine vei fi ceva prețios,
Din foc vei rămâne doar aur curat,
Așa cum dorește Hristos.

Bujorean Victor