Credinţa-n Dumnezeu

Credinţa mea în Dumnezeu
M-apropie mai mult de ceruri,
Mă ţine lângă sfântul har
Şi mă-ntăreşte-n grele vremuri.

Credinţa mea în Dumnezeu
E-un tainic dor mai sfânt, mai mare
Decât al zărilor hotar,
Crescut spre lumea viitoare.

Credinţa mea în Dumnezeu
E-un dar nemeritat în mine,
E-un legământ înscris pe veci
În dragostea ce-n piept rămâne,

E un izvor curat şi viu
În astă lume vinovată
Şi-n numele Iubirii Lui
Îmi curăţeşte viaţa toată.

Numai credinţa-n Dumnezeu
Mă ţine neschimbat pe cale
Şi mă-ntăreşte ne-ncetat
În dragostea Măririi Sale.

Mihai Ghidora 

Reclame

Din fir de praf Tu m-ai făcut

Din fir de praf Tu m-ai făcut,
Din lacrimi și din suferință,
Prin jertfa Mielului Preasfânt,
Ai insuflat in min’ credință.

Mi-ai spus ca sunt Copilul Tau
Și chiar talanți ai pus în mine,
Să te slujesc mereu, mereu,
Să te ascult, să fac doar bine.

Mi-ai dat harul de-a fi supus,
Mi-ai spus să fiu pildă-n vorbire,
Ai spus că ținta-i s-ajung sus,
Și m-ai umplut cu-a Ta iubire.

Mi-ai șoptit dulce și duios:
„În încercări voi fi cu tine!
Să rămâi tare, credincios,
Căci ești al meu, iubit creștine!”

Tu nu mi-ai spus că va fi-ușor
Dar ai promis că ești cu mine,
Pe drum voi merge încetișor,
Pân’ mă voi întâlni cu Tine.

Mihăluț Miriam 

Ai curaj

Ai curaj, nu-ți fie teamă
Să-ți afirmi credinţa-n El,
Însă fă-o cu-ndrăzneală
Și să n-o faci fără zel.

Ai curaj să porți cu cinste
Numele ce l-ai primit
Și să nu-ți pătezi nici haina,
Poartă-o ca un strai sfințit.

Ai curaj chiar și când, poate,
Vei ajunge prin pustiu,
Nici un fir de păr nu-ți cade
Fără voia Celui viu.

Ai curaj să lupți cu râvnă,
Domnul merge-n fruntea ta,
Nu-i săgeată arzătoare
Să-ți învingă inima.

Ai curaj, dar fii precoce,
Căci vrăjmașul e viclean,
Nu-i nesocoti puterea,
Dar rămâi un bun oștean.

Ai curaj, când adevărul
Se dorește-acoperit,
Tu valorile divine
Să le aperi neclintit.

Ai curaj și vei străbate
Biruind victorios
Printr-o lume de păcate
Înspre cerul glorios.

Lucian Cazacu 

Bogăția mea

Bogăția mea e Domnul!
N-am comori, Îl am pe El,
Cea mai mare achiziție
E Isus divinul Miel.

Sunt bogat, dar n-am palate,
Nici metale mai de preț,
Mântuirea mea e scumpă,
Viitorul mi-e măreț.

Nestemate nu-s pe lume
Ca și acele mângâieri
Ce de sus vin fără plată
Și mă scapă de dureri.

Strălucită mi-e credința
Ce în dar eu am primit,
Posesiunea veșniciei
Astăzi m-a îmbogățit.

Numele de viță aleasă
L-am primit prin jertfa Lui
Sunt bogat prin moștenire,
Sunt un fiu al Regelui.

Câtă cinste să ai parte
De chemarea-n lucrul Său,
Să fii partenerul Celui
Ce e unic Dumnezeu!

Câtă oportunitate
Să-l cunoști pe Împărat,
Să ai parte de iubire,
Și de har nemeritat!

Sunt bogat, chiar și când lipsa
Se strecoară-ncetișor,
Căci eu sunt parte din turmă,
El mi-e Domn, El mi-e Păstor.

Sunt bogat și aici și acolo
Când adresa-mi voi schimba
Și voi fi parte cu sfinții
Din Împărăția Sa.

Doamne, dă-mi o minte nouă,
Să trăiesc nu ca sărac,
Căci bogat sunt doar atunci când
Cu Isus eu mă îmbrac.

Apocalipsa 2:9
„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)… ”

Lucian Cazacu 

Pe urmele Tale

Pe urmele Tale, Isuse iubit,
Spre locul durerii, pe drumul de chin,
Cu dorința în suflet, timid am păşit,
Să simt un crâmpei, din al Tău greu suspin.

Am văzut Ghetsimani, a rugii grădină,
Unde-n suflet purtând întristare şi-amar,
Ai supus voia Ta, la sentința divină,
Când ales-ai să sorbi, cumplitul pahar.

Am ajuns la Golgota, dealul trist, părăsit,
Prin al timpului zbor transformat,
Şi-am simțit, Domnul meu, cât de mult m-ai iubit,
Când acolo pe cruce, viața Ti-ai dat.

Am intrat chiar în grota, ce-i spune mormânt,
Am văzut locul gol… . acea stâncă… . pustiu,
Am ştiut că-i aşa, căci stă scris în Cuvânt…
Mulțumesc, Domnul meu, că eşti viu.

Pe urmele Tale, Isuse iubit,
Am păşit, să-mi astâmpăr dorința,
De-a simți o fărâmă, din ce Tu ai trăit,
Să trăiesc, mai puternic, credința.

… Pe urmele Tale, însă nu pământeşti,
Să cutreier temeinic, cu-ardoare râvnesc,
Când priveşti din măriri, dintre cete cereşti,
Tu să simți, Domnul meu, cât de mult te iubesc!

Paula Szabo 

Începe-ți ziua cu iubire

Începe-ți ziua cu iubire,
Cu laude, cu mulțumire,
Începe-ți ziua-n rugăciune,
Cu vorbe și cu gânduri bune.

Începe-ți ziua cu cântare,
Cu-ngăduință, cu iertare,
Cu dragoste, cu dărnicie,
Cu suflet plin de bucurie.

Începe-o noua zi cu Domnul,
Alungă moleșeala, somnul,
Începe-ți ziua cu credință,
Cu pace și bunăvoință.

Umple-ți ființa cu speranță,
Cu milă și cu toleranță,
Încarcă-ți inima cu soare,
Fii pentru toți, o binecuvântare.

Leonte Chibici 

Toamnă târzie

Plutesc frunze poleite,
Duse de vântul rătăcit.
Fuge timpul pe negândite,
Vremea sub ploaie s-a răcit.

Copacii golași, solitari în vânt,
Amorțiți visează la verdele crud,
Ce-n Primăvară se umple de cânt.
Acum vijeliile tot mai des se aud.

Se apropie Iarna cu puritatea ei.
Ne încălzește cu plapuma albă.
Și steluțele jucăușe ca niște scântei,
Împletite în a nemuririi salbă.

Toamnă târzie e viața mea trecută.
Aleargă zilele spre iarna vieții, anii mei,
Sub harul Domnului am fost renăscută.
Credința mă poartă pe aripile veșniciei.

– Vino, Doamne, sfințește-mi ființa,
Se apropie Iarna vieții, Te aștept.
Primăvara eternă o așteaptă credința,
Atât cât mai bate inima în piept.

Dan Viorica 

Suntem din Dumnezeu

Motto: „”Și așa erați unii din  voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți,
ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin
Duhul Dumnezeului nostru.”” Amin! 1 Cor. 6:11.

Suntem din Dumnezeu, dar lumea zace
În cel rău – și plin de nedreptate –
Robiții îl urmează că nu se pot desface
Și numai Domnul îi mai poate întoarce…
Iar prin lucrarea Duhului, El face
Dintr-un străin un frate.

Mulți care-au săvârșit nelegiuirea
Și-au pierdut și liniștea și somnul;
Zadarnic căutau în lume izbăvirea,
Căci Unul singur făcut-a ispășirea
Pentru păcatul tuturor, iar mântuirea
Vine de la Domnul.

Toți fiii neascultării presupun
Că e nebun oricine-i credincios,
Și că credința-i doar un obicei străbun;
Dar eu mărturisesc – și cu tărie spun –
Că vreau să fiu ca Pavel, un nebun –
Nebun pentru Hristos.

Că nu-i pe lume mai mare bucurie
Decât trăirea cu Hristos mereu;
Și nici nu s-ar putea altfel să fie
Când credința-n Dumnezeu ni-i temelie
Și viața noastră-i ascunsă pe vecie
Cu Hristos în Dumnezeu.

Ne rugăm lui Dumnezeu cu umilință
Să ne îmbrace cu puteri de sus,
Ca să rămânem statornici în credință,
Căci nu este iertare fără pocăință
Și nici mântuirea nu e cu putință –
Numai prin Isus.

Să stăruim în rugăciunea cea curată
Veghind în ea cu mulțumiri, întruna;
Că Dumnezeu, în dragostea-I de Tată,
Ne-a dăruit comoară binecuvântată –
Credința sfinților, care-a fost dată
O dată pentru totdeauna.

Fiindcă am fost spălați, și-am fost sfințiți
Ca să trăim după a Domnului voință,
Să ne silim, ‘naintea Lui să fim găsiți
Curați și fără de prihană socotiți –
Căci este scris că cei neprihăniți
Trăi-vor prin credință.

Ioan Vasiu

Începutul sfârșitului

Motto: „”Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți
ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat
împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva dom-
niilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”” Efeseni 6:11-12.

Lumea tot mai mult se strică…
Doamne, ce vremuri trăim!
Nici nu ne mai vine a crede
Ce vedem și auzim!

S-a stârnit din nou vrăjmașul
Și oameni răi și înșelători
Merg din rău în și mai rău,
Ca niște lupi răpitori.

Mulți s-au strecurat în turmă
Și se poartă neîndoios
Ca vrăjmași ai Evangheliei
Și a crucii lui Hristos.

Sunt oameni fără evlavie
Ce păcătuiesc mereu,
Care schimbă-n desfrânare
Legile lui Dumnezeu.

Caută să strice Legea
Dumnezeului cel Sfânt,
Astfel, să-și piardă credința
Oamenii de pe pământ.

Cum îl au pe diavol tată –
Și un suflet de păgân,
Îl tăgăduiesc pe Domnul
Singurul nostru Stăpân.

Ei seamănă destrăbălarea
Ca să strice Legământul,
Să facă o Sodomă mare
Întinsă pe tot pământul.

Asta caută vrăjmașul:
Credința noastră să se piardă
Și pământul – ca Sodoma –
Cu tot ce-i pe el să ardă.

Însă noi, ca întotdeauna,
Ne vom apăra credința
Cu nădejdea neclintită
Că a noastră-i biruința.

Vom lupta lupta cea bună –
Nu vom sta nepăsători
Și chiar dacă lupta e grea
Noi vom fi biruitori.

Că armele noastre nu sunt
Supuse firii pământești,
Ci sunt armele luminii –
Armele duhovnicești.

Arme de lovire și-apărare
Ce le dă neprihănirea,
Și de Domnul întărite
Ca s-aducă izbăvirea.

Arma noastră e Cuvântul
Și stindardul e Hristos;
El e Calea izbăvirii
A oricărui credincios.

Deci, întăriți-vă în Domnul
Și să nu dați înapoi!
Îmbărbătați-vă în inimi
Că Dumnezeu este cu noi!

Uniți în duhul de credință
Să ținem stindardul sus,
Și Duhul Sfânt ne dă putere
În Numele lui Isus.

Îmbrăcați-vă în Domnul!
Stați în post și rugăciuni
Ca să facă Domnul astăzi
Iarăși semne și minuni.

Să facă Domnul o minune
Și să-ntoarcă acest popor,
De la calea nimicirii
La credința sfinților.

Iar la ale noastre case
Să pună semnul Lui în prag,
Ca nimenea să nu ne strice
Ce avem mai scump și drag.

Domnul să răstoarne acele
Legi vrăjmașe și drăcești,
Și tot norodul să-mplinească
Legile dumnezeiești.

Dumnezeu să ne ocrotească
Și pe noi, și pe copii,
Să fim gata pentru clipa
Când la cer ne va răpi.

Cu untdelemnul în candele;
Cu adevărul, cingătoare;
Cu râvna Evangheliei păcii
Încălțăminte în picioare.

Nu știm noi clipa venirii –
În ce zi, la ce soroace,
Dar… Maranata! Domnul vine!
Domnul vine și nu tace!

Și acei ce prin credință-s
Socotiți neprihăniți –
Pentru c-au umblat cu Domnul
Toți vor fi la cer răpiți.

Doar păcătoșii și stricații
Vor rămâne aici jos,
Că pe aceștia îi așteaptă
Judecata lui Hristos. Amin!

Ioan Vasiu 

Locul slujirii

„Acest soi de draci nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

Marcu 9:29

„Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” Răspunsul se află în relaţia personală cu Isus Cristos. Acest fel de demoni nu poate ieşi decât prin concentrare şi iarăşi concentrare asupra Lui. Putem rămâne pentru totdeauna fară putere, cum au rămas ucenicii în acea situaţie, încercând să facem lucrarea lui Dumnezeu fără să ne concentrăm asupra puterii Sale, ci urmând ideile izvorâte din propria noastră natură. Il defăimăm pe Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a lucra pentru El fară să-L cunoaştem pe El.

Când ajungi faţă în faţă cu un caz dificil, deşi în exterior nu se întâmplă nimic, totuşi tu ştii că eliberarea va veni, deoarece tu te concentrezi asupra lui Isus Cristos. Aceasta este direcţia slujirii tale – să veghezi ca să nu se interpună nimic între Isus şi tine. Există ceva între tine şi Isus acum? Dacă există, trebuie să treci de acel lucru, nu ignorându-l iritat sau sărind peste el, ci înfruntându-l şi trecând, prin el, în prezenţa lui Isus Cristos. Atunci tocmai acel lucru, şi toate situaţiile prin care ai trecut în legătură cu el, Il vor glorifica pe Isus Cristos într-un mod pe care nu-l vei cunoaşte niciodată până nu-L vei vedea pe El faţă în faţă.

Trebuie să ne putem înălţa ca pe aripi de vultur; dar trebuie, de asemenea, să ştim cum să coborâm. Puterea unui sfânt stă în coborâre şi în viaţa trăită jos în vale. „Pot totul în Cristos care mă întăreşte”, a spus Pavel, şi lucrurile la care s-a referit el erau, în general, lucruri umilitoare. Stă în puterea noastră să refuzăm să fim umiliţi şi să spunem: „Nu, mulţumesc, eu prefer să stau pe vârful muntelui cu Dumnezeu”. Pot eu înfrunta lucrurile, aşa cum sunt ele, în lumina realităţii lui Isus Cristos, sau lucrurile, aşa cum sunt ele, distrug credinţa mea în El şi mă fac să intru în panică?

Oswald CHAMBERS