Calea de mijloc

O cale de mijloc există,
Ne-ndeamnă, ne-atrage ocult,
Se-ndreaptă spre noi, pacifistă,
Stăpână pe-al vieții tumult.

Pe creştet ne mângâie dulce
Cu şoapta „E bine şi-aşa!”,
Grăbită mereu să ne culce
În leagănul nopții sadea.

În patimi se scurge iubirea,
Trăim și-ncruntați, și voioși,
Gustăm cu plăcere-amăgirea,
Ne credem preadreptcredincioși.

Luăm chipul și-l facem integru
Și gândul pe-alocuri curat,
Și albul mai bate-nspre negru,
Iar negru-l purtăm diluat.

Vâslește-nainte-omenirea
Când valul e calm, liniștit,
Își țipă cu lacrimi mâhnirea
Când valul se zbate subit.

Iar când am scăpat de-ncercare,
Furtuna ne pare fictivă,
Din nou ațipeala e mare,
Gândirea-i din nou pozitivă.

Ne cheamă la ei psihologii,
Să pună durerilor frâne;
Mai rar, vindecăm şi ologii,
Doar trupul. Păcatul rămâne.

Nesiguri, dar plini de-ngâmfare,
Fățarnici din tălpi până-n dinți,
Ne-ascundem de orice-ntrebare,
Zâmbind căldicei şi cuminți.

Cărarea ce-o mergi nu e bună
Când fără credință rămâi;
Îndeamnă nădejdea să-i spună
Iubirii să meargă întâi.

Oricum ți-ar fi zilele-n viață,
Prin soare, prin fum, printre săbii,
Îți stau după moarte, în față,
Continuu, doar două corăbii.

Și-auzi? Adevărul insistă,
Ne-ndeamnă, ne spune așa:
O cale de mijloc există –
Totuna cu calea cea rea.

Viorica Mariniuc 

Reclame

Adunați cu Mine

Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea
și cine nu adună cu Mine risipește.”
Luca 11:23

Adunați cu Mine roua de-ntristare
Când se-abate-asupra boală sau necaz!
Numai fără Mine rău-i foarte mare –
Rugăciunea pune margini și zăgaz.

Când se lasă seara și adie dorul
De-a străbate timpul spre desăvârșire,
Numai lângă Mine veți simți fiorul
Dătător de aripi și de înnoire.

Împliniți cu voia orice încercare,
Întregiți-mi Trupu-n care locuiți,
Adunați cu mine, ca s-aveți răbdare
Și cu mângâiere fi-veți miluiți.

Mergeți la Golgota și-adunați credința,
În chemări străine nu vă încurcați;
De nu stați cu Mine, slabă e voința
Coborâți în beznă dacă nu urcați.

Nu e altă cale, care să v-aducă
În aceste locuri ce le-am pregătit;
Inima se-ndoaie, mintea e uitucă
Și îndată-i seara, și s-a isprăvit.

Mergeți după Mine, cum a spus prorocul,
Cereți biruință, ca să nu muriți,
Să-l rugați pe Domnul să vă dea norocul,
Faceți bine-ntr-una, să nu vină focul,
Adunați cu Mine, să nu risipiți!

Viorica Mariniuc 

Dragostea

Chiar de-aș vorbi în limbi o mie
Și plin de-nțelepciune-aș fi
Dacă pe drum spre Veșnicie
În mine Dragostea nu-i vie
Și-n întunerec nu-s făclie
Atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar dacă tainele Scripturii
Le înteleg și le descos
De neglijez microbul urii
Și-ajung produsul conjucturii
Cînd Dragostea-i opusul urii
Atunci la ce mi-e de folos?

Chiar dacă pâinea mi-aș împarte
Și la săraci le-aș dărui
Voi bântui pe căi deșarte
Dacă nu-i Dragostea ce-mparte
Sunt fapte, dar sfârșesc in moarte
Și-atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar trupul, fără ezitare
De-aș da să-mi fie mistuit
Dar fără Dragostea Lui mare
Sunt o aramă sunătoare
N-am sorți nici parte de salvare
Și la nimic n-ar folosi.

Dar unde Dragostea domnește
E-un colț de Rai de pace plin
Cuvântul Sfânt înțelepțește
Prin Jertfa Ta îi curățește
Iar Duhul Sfânt călăuzește
Pe-aceia ce la Tine vin

O Doamne, vin cu mulțumire
Și mă închin ‘naintea Ta
Căci m-ai chemat la mântuire
Mi-ai dat credință și iubire
Mi-ai transformat a mea gândire
Și-ai pus și-n mine Dragostea.

Daniel Hozan 

Deplin încredințat

Doamne, simt a Ta putere
Inima cum mi-o-nfășoară,
Simt o Sfântă mângâiere,
Ce mă-nviorează iară.

Sufletu-mi Te simte-aproape
Și tresaltă de iubire,
Că acum, în miez de noapte
Tu, i-ai dat din nou trezire.

Mai învață-mă, Stăpâne
Despre bunătatea Ta
Vreau să fac doar ce e bine,
Să nu merg pe calea rea.

Te rog să mă-nveți, Isuse
Când să tac, când să vorbesc,
Să nu trec peste cele scrise
Și mereu să mă smeresc.

Mai învață-mă, Părinte,
Definiția Dragostei
Și te rog, te rog fierbinte,
Scoate-mă dintre cei răi.

Te mai rog plin de credință,
Ține-mă pe-a Ta cărare,
Și când sunt în suferință,
Îmbracă-mă cu răbdare.

Mai am o ultimă cerință,
Și te rog o, scump Isus,
Să-mi mărești a mea credință
Soare scump, fără apus.

Vreau să-Ți mulțumesc frumos
Că urechea Ți-ai plecat
Și din slava Ta, Hristos
Ruga mea, ai ascultat.

Sunt deplin încredințat
Că Tu, vei lucra sublim
Să fii-n veci glorificat
Și slăvit de toți, Amin.

Nichifor Nicu 

Învață-mă Isus că dragostea e aur

Învață-mă Isus că dragostea e aur
Învață-mă Isus să știu cum să iubesc
E o bogăție sfântă, un minunat tezaur
Înțelepcine dă-mi, să știu s-o prețuiesc
Deschide-mi ochii minții și inima-mi deschide
Să înțeleg Cuvântul pe care mi L-ai dat
Să văd lumina Ta, să Te slujesc pe Tine
Căci Tu ești Domnul meu, cel bun și minunat!
Adu purificare în trupu-mi păcătos
Mă curățește Doamne și dă-mi puteri sporite
Să Te urmez pe cale pe Tine bun Hristos
Și lucrurile vieții să-mi fie rostuite.
Învața-mă s-ăndur și EUL meu să-l las
La cârma vieții mele să fii Tu, Domn iubit
Să Te slăvesc de-a pururi, să-Ți cânt cu al meu glas
Și glorie să-Ți dau căci Tu m-ai mântuit.
O Doamne, a Ta iubire mi-aduce mângâiere
Și am curaj să lupt cu cel viclean și rău
Chiar de-s în suferință alină a mea durere
Căci Tu ești cel puternic, esti mare Dumnezeu
Căci Tu ești unul singur și toate Le-ai creat
Mulțimi de galaxii, planete, mii de stele
Iar Universu-ntreg în față-Ți stă plecat
Glorificat prin toate, căci slavă Îți dau ele!
Invață-mă să fiu așa cum Tu dorești
Putere dă-mi O Doamne în toate să răzbesc
Chiar viața Ți-o voi da, s-o iei dacă voiești
Căci orice ar fi de acum, pe Tine Te slujesc
E aur pur, curat, iubirea pe pământ
E tot ce Tu dorești Isus ca să avem
Lumină, înțelepciune, credință Tată sfânt
Și-a Ta Împărăție, ajungem s-o vedem.

Florenta Sarmasan

Marea vieţii

Mi-s ochii izvoare de lacrimi,
mi-e trupul sleit de puteri.
Nu caut scăpare în juru-mi
că nu-i ajutor nicăieri.

E greu să păşesc prin credinţă,
e greu şi să stau doar în loc.
Un pas înapoi sau în faţă
totuna-i când spor n-am deloc.

E greu şi nu văd orizontul,
nici cerul senin fără nor.
Aştept să m-audă azi Domnul,
să-mi dea izbăvirea din cer.

Curaj n-am să mustru furtuna,
credinţa mi-e mică oricum.
“O, Doamne! Întinde-ţi Tu mâna
şi-opreşte furtuna acum!”

Iar Domnul aude strigarea
şi-opreşte şi val şi furtună.
Nimic nu mă miră, nici marea
ce-ascultă porunca divină.

Poveri las să cadă în urmă,
m-avânt cu ardoare spre cer.
De-acuma avântul nu-l curmă
ispite ascunse-n ungher.

Cristina Madi Frâncu

La tronul de har

Aducem temerile noastre la tronul de har
Și revenim cu-n dar (un scump mărgăritar)
Cutezători ne ducem oriunde El ne spune
Să știe cât mai mulți ce-nseamnă o minune.

Aducem pocăința să ia noi energii
Nicicând să nu accepte un sfat spre letargii
Și astfel împlini-vom tot ce ne cere Cartea
Să nu ne-ngrijorăm de tot ce-aduce moartea.

Aducem și credința și vrem o analiză
Căci nu vrem, mai târziu, să fie vreo surpriză
Să fie tare-n lupte, să fie neînvinsă
De duhul de slujire să fie ea cuprinsă.

La tronul de-ndurare venim cu neputința
Și-apoi, în mod plenar, ne dăm toată silința
Că vrem să conectăm vorbirea cu-aplicarea
Să nu fie-n zadar slujirea și chemarea.

Ne-așternem fericirea naintea Celui care
Nu trece cu vederea o rană care doare
Lăsăm acolo plânsul și tot ce ne apasă
Nălțăm recunoștință că Cerului îi pasă.

Aducem ofrandele noastre la tronul de har
Știind că jertfa supremă n-a fost în zadar
Conecția cu Cerul nu vrem să fie distrusă
C-așa menținem viața din împliniri compusă.

George Cornici

Nimeni, Doamne, nu-i ca Tine

Motto: „” Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit
înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”” Amin! Evrei 4:13.

Orice suflet să se închine
Numai Ție, Doamne Sfânt,
Că nimeni altul nu-i ca Tine
Nici în cer, nici pe pământ.
O știință atât de minunată
Mintea noastră n-o cuprinde –
Pentru puterea ce ni-i dată,
E prea naltă s-o poți prinde.
Nu-i taină să-Ți fie ascunsă,
Că știința Ta-i desăvârșită –
Și nici nu poate fi pătrunsă
Priceperea-Ți nemărginită.
Și noi știm, într-adevăr,
Că Tu ții rostul la toate –
Chiar și firele de păr
De pe cap sunt numărate.
Tu cunoști a noastre gânduri
Orișicât ar fi de-adânci…
Lacrimile ni le numeri
Și-n burduful Tău le strângi.
Tu ne îndepărtezi vrăjmașii,
Prinșii-n laț Tu îi dezlegi;
Tu ne numeri, Doamne, pașii
Vieții noastre de pribegi.
Pribegind pe-acest pământ
Ca străini și călători,
Iartă-ne, o Doamne Sfânt,
Că greșim de multe ori.
Dacă pașii spre lumesc
De la Cale s-or abate,
Îndreaptă-ne, Tată Ceresc,
Cu milă și bunătate.
Cât de mult ne-ncurajează
Faptul că noi știm mereu
Că pașii vieții ni-i veghează
Și-i numără Dumnezeu.
Iar bunătatea Ta ne face
Să ne dăm toată silința
Să umblăm pe Cale-n pace,
Să nu ne pierdem credința.

Însă toți acei ai căror pași
Zi de zi, tind către lume,
Doamne, pentru-aceia lași
Grea sentință, și anume,
Precum acelui împărat
Care a fost osândit:
„Numărat, numărat
Cântărit și împărțit.”
Doamne, dă-ne înțelepciune
Pașii să ni-i numărăm,
Și de nu-s pe cărări bune
Să putem să ni-i îndreptăm.
Dă-ne un duh de cercetare
Să ne cercetăm mereu,
Să se cunoască fiecare
Cum o fi? Ușor sau greu?
Că vine ziua cântăririi,
Când pe toți ne cântărești
Pe cumpăna neprihănirii
Și nu vrem să ne găsești
Ca atunci, pe Belșațar –
Chefliul cârmuitor
Pus de Tine pe cântar
Și găsit mult prea ușor.
Noi vrem inimi încărcate
Cu daruri duhovnicești
Și să aibă greutate,
Doamne, când le cântărești.
Să împlinim marea dorință
A pribegiei pe pământ:
„Pașii noștri în credință
Să ne ducă-n Cerul Sfânt!” Amin!

Ioan Vasiu 

Credința-n pas cu fapta

După cum trupul fără duh este mort, tot aşa
şi credinţa fără fapte este moartă. Iacov 2:26

Credința fără fapte e goală și pustie,
Credința fără fapte nu-i de vreun folos.
Credința fără fapte nu-i din Apă Vie,
Credința fără fapte nu-ndreaptă spre Hristos.

Credința fără fapte-i Cuvânt neîmplinit,
Credința fără fapte n-arată ascultare.
Credința fără fapte pe Stâncă n-a zidit,
Credința fără fapte neprihănire n-are.

Credința ce cu fapta lucrează împreună,
Credința ce cu fapta în Adevăr trăiește,
Credința-n pas cu fapta pe Calea ce e una
Va aduna și strânge în Cel ce mântuiește!

Va străluci frumoasă pe culmi nemuritoare
Prin Jertfa de pe cruce în rodul ei frumos,
Va îndrepta priviri și mulțumiri spre Soare
Și plecăciuni smerite în fața lui Hristos!

Vie e credința, când fapta ei arată
O viață luminată-n culori neprihănite!
Vie e credința când fapta ei arată
Pe Isus în duh viu, în haine alb-sfințite.

Lidia Cojocaru