30 Noiembrie

Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Dumnezeu?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atât”.” 2 Cronici 25:9

Aceasta pare să fi fost o problemă foarte importantă pentru regele lui Iuda, şi este posibil să aibă chiar mai multă greutate pentru creştinul încercat şi ispitit. Să pierzi bani nu este plăcut niciodată, şi, când un principiu este implicat, firea nu este întotdeauna gata să facă sacrificiul. „De ce să pierdem ceva folositor? Nu cumva adevărul cere un preţ prea mare pentru a fi cumpărat? Ce vom face fără ei? Aminteşte-ţi de copii şi de venitul nostru mic!” Toate aceste lucruri şi altele o mie vor ispiti creştinul să pună mâna pe câştigul nedrept, să-1 facă să se lepede de convingerile conştiinţei, atunci când acestea implică pierderi serioase.

Nu toţi oamenii pot vedea aceste chestiuni în lumina credinţei; şi chiar şi pentru urmaşii lui Isus, doctrina „trebuie să trăim” are destulă greutate. „Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atât” este un răspuns mai mult decât mulţumitor, la o întrebare chinuitoare. Tatăl nostru ţine baierele pungii, şi El ne poate înapoia însutit ceea ce pierdem de dragul Lui. Noi trebuie să ascultăm voia Sa, şi putem fi siguri că El se va îngriji de noi. Domnul nu va rămâne niciodată dator. Sfinţii ştiu că un grăunte de pace în inimă valorează mai mult decât o tonă de aur.

Cel care îşi înfăşoară o haină ruptă în coate peste o conştiinţă liniştită a câştigat o bogăţie mai mare decât orice ar fi putut pierde. Zâmbetul lui Dumnezeu şi o închisoare sunt destul pentru o inimă adevărată; încruntarea Sa şi un palat ar însemna iadul pentru sufletele credincioase. Să vină tot ce poate fi mai rău, să se ducă toate talentele, şi noi nu ne vom pierde comoara, fiindcă ea este sus, acolo unde Christos stă la dreapta Tatălui. Intre timp, chiar şi acum, Domnul îi face pe cei blânzi să „moştenească pământul” (Matei 5:5) şi „nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmi 84:11).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pribegia

Pribegia nu-i ușoară
Nu-i tot timpul primăvară
Dar credința noastră-i clară.

Mergând spre eternitate
Spunem: nu ne vom abate
De la poruncile-nvățate.

Capcane sunt plantate-n cale
Primejdiile sunt reale
Spre Rai trimitem osanale.

Oricând Mesia ne-nsoțește
Traseul El îl netezește
Nicicând El nu ne părăsește.

Tatăl minciunii ne atacă
Firea și lumea să ne placă
Dar ne rugăm și-atunci el pleacă.

Valuri când vin să ne doboare
Primim puteri spectaculare
De unde-i veșnic sărbătoare.

Obstacole sunt pe traseu
Făcând urcușul și mai greu
Dar ne-ntărește Dumnezeu.

Nu e ușoară drumeția
Dar ne e dragă-Mpărăția
Și ne așteaptă veșnicia.

Călătorim, călătorim
Ca pelerini noi bine știm:
De Mire nu ne despărțim.

George Cornici

26 Noiembrie

Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta.” Eclesiastul 9:10

„Tot ce găseşte mâna ta să facă” se referă Ia lucruri posibile. Sunt multe lucruri pe care le-am putea face, şi nu le facem niciodată. Ar fi bine dacă aceste lucruri ar rămâne numai în mintea noastră, dar, dacă vrem să fim folositori, nu trebuie să ne mulţumim să facem planuri şi să vorbim despre ele. Trebuie să îndeplinim în mod practic tot ce pot să facă mâinile noastre. O faptă bună este mai valoroasă decât o mie de teorii geniale. Să nu aşteptăm ocazii mai bune, sau lucrări deosebite, ci să facem lucrurile pe care le avem de făcut în fiecare zi.

Nu avem alt timp de trăit Trecutul s-a dus; viitorul nu a venit încă. Nu vom avea niciodată alt timp în afară de prezent. Nu aştepta ca experienţa ta să ajungă la maturitate, şi apoi să-L slujeşti pe Dumnezeu. Doreşte-ţi să rodeşti acum. Slujeşte-L pe Dumnezeu acum, dar ai grijă de felul în care îţi îndeplineşti munca: ,fă cu toată puterea ta”. Fă-o imediat Nu-ţi irosi viaţa gândindu-te la ceea ce plănuieşti să faci mâine, de parcă aşa ţi-ai putea ascunde lenea de azi. Nici un om nu-L slujeşte pe Dumnezeu făcând lucrurile mâine. Dacă II onorăm pe Christos şi suntem binecuvântaţi, acest lucru se întâmplă prin ceea ce facem azi.

Orice ai face pentru Christos, pune-ţi tot sufletul. Nu-I oferi o treabă de mântuială, făcute când şi când. Când II slujeşti, slujeşte-L cu tot sufletul tău, cu toată inima ta şi cu toată puterea ta. Unde se află puterea creştinului? Nu în el însuşi, fiindcă el este slab. Puterea Lui se află în Domnul oştirilor. Să căutăm deci ajutorul Domnului; să-1 căutăm cu rugăciune şi credinţă, şi, după ce am făcut „tot ce găseşte mâna”, să aşteptăm binecuvântarea Domnului. Astfel, ceea ce am făcut va fi bun şi îşi va îndeplini scopul.

Meditaţii C. H. Spurgeon

23 Noiembrie

Părtăşie cu EL” 1 loan 1:6

Atunci când suntem uniţi cu Christos prin credinţă, suntem aduşi într-o completă părtăşie cu Cel în care am fost făcuţi una. Interesele Sale şi ale noastre devin mutuale şi identice. Avem părtăşie cu Isus în dragostea Sa. Ce iubeşte El, iubim şi noi. El iubeşte sfinţii; şi noi îi iubim. El iubeşte păcătoşii; la fel facem şi noi. El iubeşte sărmana rasă de oameni care pier şi tânjeşte să vadă deșerturile pământului transformate într-o grădină a Domnului; la fel dorim şi noi. Avem părtăşie cu El în dorinţele Sale. El doreşte slava lui Dumnezeu; noi lucrăm pentru acelaşi scop. El doreşte ca sfinţii să fie acolo unde este El; şi noi ne dorim să fim cu El. El doreşte să izgonească păcatul; noi luptăm sub steagul Său. El doreşte ca numele Tatălui Său să fie iubit şi adorat de toate creaturile Sale; noi ne rugăm zilnic: „vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:10).

Avem părtăşie cu Christos în suferinţele Sale. Nu suntem ţintuiţi pe cruce, nici nu murim de moarte cruntă; dar, când El este .prigonit, suntem prigoniţi şi noi. Este foarte bine să fii batjocorit de dragul Său, să fii dispreţuit fiindcă îl urmezi pe Mântuitorul, să ai toată lumea împotriva ta. „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său” (Matei 10:24). Pe măsura puterilor noastre, avem părtăşie cu El în lucrarea Lui, predicând adevărul în popor prin fapte de iubire.

Mâncarea şi băutura noastră, ca şi a Lui, este „să fac voia Celui ce m-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui” (loan 4:34). Avem părtăşie cu Isus şi în bucuriile Lui. Suntem fericiţi atunci când El este fericit, şi ne bucurăm de înălţarea Sa. Ai gustat vreodată această bucurie, credinciosule? Nu există nimic mai pur, şi nici o desfătare mai mare în cer decât să cunoşti bucuria lui Christos împlinită în noi, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. Slava Lui ne aşteaptă să ne completăm părtăşia, fiindcă biserica Sa va sta cu El pe tron, ca mireasă iubită şi regină.

Meditaţii C. H. Spurgeon

A fi creștin

Motto: Faptele Ap. 11/25-26: „”Barnaba s-a dus apoi la Tars,
ca să caute pe Saul și, când l-a găsit, l-a adus în Antiohia.
Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii, au învățat pe
mulți oameni.
Pentru întâia dată, li s-a dat numele de creștini în Antiohia.””

De ce creștinii sunt deosebiți?
Și ce le face viața diferită?
Ei știu să fie blânzi, smeriți,
Și inima li-e de Isus lipită.

De aceea ei se leapădă de sine
Și fiecare Îl urmează bucuros
Având nădejdea încrederii depline
Că veșnic vor trăi pentru Hristos.

Și pentru creștini e drumul greu –
Împovărați de grijuri și dureri
Numai că ei sunt însoțiți mereu
De Cel ce-i Purtătorul de poveri.

Domnul n-a făgăduit o cale lată,
Netedă și fără gropi și stânci…
Ci una îngustă cu piedici presărată –
Și uneori vom trece ape adânci.

Orice creștin, în viață, își dorește
Minte sănătoasă în trup sănătos,
Spre a fi locașul în care locuiește
Prin credință Duhul lui Hristos.

Creștinul nu se plânge niciodată
Și nici nu stă la mila nimănui,
Că Dumnezeu asupra lui veghează
Pentru că are preț în ochii Lui.

Creștinul întotdeauna dă dovadă
Că-i blând, smerit, drept și milos,
Ca lumea să priceapă și să vadă
Că el e după chipul lui Hristos.

El i-a dăruit o călăuză prea aleasă
Ca în credință să-i fie de folos:
Dreptarul de învățătură sănătoasă –
Cuvântul Evangheliei lui Hristos.

În credința în Hristos să viețuiască
Și Duhul lui Hristos să îl îndrume…
Că Dumnezeu îi vrea să strălucească
Mereu, precum niște lumini în lume.

Să poată lumina pe-aceia care zac
Fără nădejde în mocirla de păcate,
Că credința în Isus e singurul leac
Ce poate să îi scape de la moarte.

Să-i aducă la viață pe cei pierduți –
Pe cei rătăciți ce-i așteaptă pieirea,
Ridicând cu milă pe cei care-s căzuți –
Să afle că Domnul dă mântuirea.

Că mulți așteaptă și se frământă
Strigând din bezna care-i întină:
„Voi, cei care aveți lumina sfântă,
Veniți! Veniți și dăruiți-ne lumină.

Mulți mor în întunericul din vale
Că traiul celor rătăciți e greu…
Veniți! Veniți și luminați-ne pe cale
Să ne întoarcem iar la Dumnezeu.”

Iar cel care-o răspunde la chemare
Și duce vestea bună celui păcătos
Că prin credință va primi iertarea –
Acela-i ucenicul lui Hristos.

Numai cine Cuvântul împlinește
Și umblă în lumină neîncetat,
Acela care în lucrare ostenește
Este socotit creștin adevărat.

 Ioan Vasiu 

16 Noiembrie

„Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu. Plângeri 3:24

Versetul acesta nu spune: „Domnul este o parte de moştenire”, sau „Domnul face parte din moştenirea mea”, ci că El este suma totală a moştenirii sufletului nostru. În circumferinţa acestui cerc se află tot ce posedăm sau dorim. „Domnul este partea mea de moştenire” – nu doar harul Său, sau iubirea Sa, sau legământul Său, ci Iehova însuşi! El-ne-a ales pentru moştenirea Sa, şi noi L-am ales pentru noi. Este adevărat că Domnul trebuie să ne aleagă întâi
moştenirea, altfel nu vom avea nici o moştenire; dar, dacă suntem într-adevăr chemaţi după scopul acestei iubiri alegătoare, putem cânta

Iubit de Dumnezeu, tot pentru El
Ard de iubire necurmată.
Ales de El, de la început de vremi
Aleg şi eu iubirea Lui adevărată.

Domnul este partea noastră atotsuficientă. Dumnezeu se completează pe Sine; şi, dacă Dumnezeu este atotsuficient în Sine însuşi, trebuie să fie suficient şi pentru noi. Nu este uşor să mulţumeşti dorinţele omului. Când visează că este mulţumit, se trezeşte imediat că mai este ceva în plus, şi lăcomia inimii lui strigă: „Dă-mi! Dă-mi!” Dar tot ce ne dorim poate fi găsit în moştenirea divină, aşa că întrebăm: „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” (Psalmi 73:25). Putem să ne desfatăm în Domnul care ne face să ne adăpăm din râurile plăcerilor Sale. Credinţa noastră îşi întinde aripile şi zboară ca un vultur spre cerul iubirii divine, unde este locuinţa ei. „O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată” (Psalmi 16:6). Să ne bucurăm în Domnul întotdeauna. Să arătăm lumii că suntem un popor fericit şi binecuvântat, şi aceasta o va face să exclame: „Vom merge cu tine, fiindcă am auzit că Dumnezeu este cu tine”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

12 Noiembrie

Incercarea credinţei voastre.” 1 Petru 1:7

Credinţa neîncercată poate fi adevărată, dar este cu siguranţă puţină, şi va rămâne în acelaşi stadiu dacă nu va trece prin trei încercări. Credinţa nu prosperă niciodată mai bine decât atunci când totul este împotriva ei. Furtunile sunt învăţătorii ei, și fulgerele iluminatorul ei. Atunci când calmul domneşte pe mare, conduci corabia cum vrei, dar nu o poţi duce în port; pe un ocean adormit, dorm şi pânzele. Dar ia să se pornească vânturile, şi să se înalţe valurile. Chiar dacă corabia trosneşte, puntea e spălată de valuri şi catargul scârţâie sub greutatea pânzelor întinse, atunci se îndreaptă spre limanul dorit.

Nici o Boare nu este atât de azurie ca cea care înfloreşte la poalele gheţarului. Nici o stea nu străluceşte mai puternic decât cele Care scânteiază pe cerul polar. Nici o apă nu are gust mai bun decât cea care izvorăşte din nisipul deşertului, şi nici o credinţă nu este mai preţioasă decât cea care trăieşte şi triumfă în necazuri. Credinţa încercată aduce experienţă. Poate că nu ţi-ai fi văzut slăbiciunea dacă nu ar fi trebuit să treci prin râuri, şi poate că nu ai fi cunoscut niciodată puterea lui Dumnezeu dacă nu te-ar fi susţinut în mijlocul valurilor. Credinţa creşte în trăinicie, siguranţă şi intensitate atunci când este lovită de necazuri. Credinţa este preţioasă, şi încercarea este la fel de preţioasă.

Să nu-i descurajăm, totuşi, pe cei tineri în credinţă. Veţi avea destule încercări, fără să le căutaţi; partea întreagă vă va fi măsurată la timpul cuvenit. Între timp, dacă nu puteţi avea rezultatele unei lungi experienţe, mulţumiţi lui Dumnezeu pentru harul pe care îl aveţi. Lăudaţi-L pentru gradul de încredere sfântă la care aţi ajuns deja. Umblaţi conform acestei reguli, şi veţi avea tot mai multe binecuvântări de la Dumnezeu, până când credinţa voastră va urca munţii şi va cuceri imposibilităţile.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Chiar daca…

Pana cand voi striga catre Tine plangand
Fara sa ma asculti, o, Doamne, pana cand?
Pentru ce ma lasi nelegiuirea s-o vad,
Asuprire, si certuri, si-atata prapad?
Cel rau biruieste pe cel neprihanit,
Pentru ce taci, Doamne, cand e nedreptatit?

Nu esti Tu din vesnicie, Sfant Dumnezeu,
Adapostul si Stanca si sprijinul meu?
Tu ai ochi prea curati raul ca sa-l privesti,
Nelegiuirea nu poti sa n-o pedepsesti;
Cum poti, Doamne, privi pe cei rai si misei
Mancand pe cei mai neprihaniti decat ei?

Doamne, Tu mi-ai dat raspuns la plangerea mea,
Ce-ai hotarat, negresit se va intampla;
Tu-mparatesti pe tronul Tau din vesnicii,
Se ingrozeste lumea de-a Tale urgii,
Dar, in oricare imprejurare ar fi,
Cel neprihanit prin credinta va trai.

Caci chiar daca smochinul nu va inflori,
Vita si maslinul daca nu vor rodi,
Chiar daca in staule nu vor mai fi oi
Si chiar daca in grajduri nu vor mai fi boi,
In Tine totdeauna ma voi bucura,
Caci esti taria si esti mantuirea mea.

Anca Winter 

9 Noembrie

Astfel dar, după cum aţi primit pe Christos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.” Coloseni 2:6

Daca L-am primit pe Christos înlăuntrul inimilor noastre, viaţa nouă va manifesta cunoaşterea Sa intimă prin umblarea în credinţă cu El. Umblarea implică acţiune. Religia noastră nu se limitează la timpul de rugăciune personală. Trebuie să punem în practică ceea ce credem. Dacă cineva umblă în Christos, acţionează aşa cum a acţionat Christos. Fiindcă Christos este în el, speranţa, dragostea, bucuria şi viaţa lui, el este o reflectare a imaginii lui Isus. Oamenii spun despre el: „este ca învăţătorul lui; trăieşte cu Isus Christos”. Umblarea înseamnă progres. „așa să și umblaţi în El”. Păşiţi din har în har.

Alergaţi înainte până când ajungeţi la cel mai înalt grad de cunoaştere pe care o poate atinge cineva în Prea Iubitul. Umblarea implică continuitate. Trebuie să rămânem permanent în Isus. Cât de mulţi creştini cred că trebuie să înceapă şi să termine ziua în tovărăşia lui Isus, dar pe timpul zilei îşi dau inima lumii! Aceasta nu este umblare. Trebuie să fim întotdeauna cu El, călcând pe urmele Sale şi făcând voia Sa. Umblarea implică şi obişnuinţă. Atunci când vorbim despre umblarea şi conversaţia unui om, înţelegem prin aceasta obiceiurile şi caracterul constant al vieţii sale. Dacă ne bucurăm uneori în Christos, şi apoi ÎI uităm, dacă ÎI chemăm uneori, şi apoi Îl părăsim, nu înseamnă că suntem obişnuiţi cu El.

Nu umblam în El. Trebuie să ne ţinem strâns de El, să ne prindem de El, şi să nu-L lăsăm să plece niciodată; trebuie să trăim în şi prin EL „După cum aţi primit pe Christos Isus Domnul, așa să și umblaţi în El”, Perseverează în acelaşi fel în care ai început. Dacă la început Isus Christos a fost temelia credinţei, izvorul vieţii, principiul acţiunilor tale şi bucuria sufletului tău, lasă-L să fie la fel până la sfârşitul vieţii – acelaşi când umbli prin valea umbrei morţii, dar și Când vei intra în bucuria pregătită pentru poporul lui Dumnezeu, Duh prea Sfânt, ajută-ne să ascultăm acest precept ceresc.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Dă-mi Dragostea !

Când toate rând pe rând au să se strice,
Căci vremuri tot mai rele-s pe pământ,
Pe noi, pe credincioși să nu ne-nfrice
Având speranța dată prin Cuvânt.

Când sfintele valori sunt demontate
Cuvântul va rămâne neschimbat
Lumina Lui, prin toate va străbate
Și-a Lui valori nu vor pieri vreodat’

Credința și Nădejdea vor rămâne
Și Dragostea la fel va rămânea
Pe-acest pământ nicicând nu vor apune
Dar cea mai mare este Dragostea.

O Dragoste, din Cer, Dumnezeiască,
Sublim fior venit din veșnicii
Ce inima o face ca să crească
Cu-atâta dor, mereu te-aștept să vii.

O, Doamne, dă-mi o dragoste mărită
Să pot și eu pe alții să-i iubesc
Și-atunci când nu mi-e calea însorită
Și-atunci când multe piedici întâlnesc,

O, Tată, dă-mi o dragoste-înțeleaptă
Discernământul sfânt să-l dobândesc
Să pot să-ndrept pe mulți pe calea dreaptă
Să pot mereu s-ajut… și să iubesc.

O dragoste atentă, iscusită
Să-mi dai în viața asta de pripas
Celor căzuți, loviți de vreo ispită
Chemarea împăcării să le-o las,

Te rog să-mi dai o dragoste agilă
Pentru acei ce sunt descurajați,
Căci sunt atâția ce-Ți imploră milă…
Să simt cu ei… să fie ascultați,

S-am dragostea ce chiar dacă-i ascunsă
De-acei orbiți, de-a lumii înțelepți,
Intrând pe-acea cărare nepătrunsă
Înspre Lumină, Doamne să-i îndrepți.

Aș vrea să am o dragoste vădită
Să-mi țină-aprins al sufletului dor
Ca-n ziua cea măreață, fericită
Cu-a ei aripi spre Tine ca să zbor,

Și-n palma Ta să stau o veșnicie
Să strălucesc mereu ca și o stea
Mulțumitor că Tu mi-ai dat și mie
Prin harul Tău Isuse, Dragostea.

Iar pentru Har, Nădejde și Credință
Și Dragostea primită de la Tine
Voi ridica un steag de biruință
Pentru minunea ce-ai făcut din mine.

Daniel Hozan