Urati de lume

Text: Matei 5:43-48

Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe EL” 1 loan 3:1

Mulţi oameni din vremea Domnului Isus, L-au respins pe Mantuitorul, deoarece nu L-au înţeles. Chiar şi aceia care L-au omorat, au făcut-o din ignoranţă (Faptele 3:17). Mulţimile de azi îl resping de asemenea şi au o împotrivire puternică faţă de Evanghelie. Ostilitatea lor este pe departe mult mai profundă decat împotriva oricărei alte religii. Acest fapt este evident dacă analizăm ce este permis şi ce este interzis de către Sistemul de Transmisiuni Publice ale canalelor de televiziune. Cari Sagan a fost admis să-şi prezinte serialul intitulat Cosmos, în care el a expus principiul neştiinţific şi nereligios, potrivit căruia universul a existat din totdeauna şi, de aceea, noi nu avem nevoie de Dumnezeu. I s-a dat de asemenea, ocazia lui Shirley MacLaine, să explice credinţa ei că fiecare din noi suntem un dumnezeu şi că trecem printr-o serie de reancarnări. Dar filmul lui Francis Schaeffer: „Cum ar trebui să trăim?” a fost interzis. De ce? Pentru că este religios!


Este aceasta discriminare faţă de Evanghelie? Desigur că da! Dar să nu fim surprinşi. Să ne aducem aminte de cei din vremea lui Cristos. Ei L-au respins şi L-au omorat pe cel mai minunat Om care a trăit candva pe acest pămant. Ei erau orbiţi faţă de adevărurile spirituale şi nu L-au înţeles. Isus a avut răbdare cu ei, S-a rugat pentru ei şi a murit pentru ei. Apostolii au fost şi ei plini de răbdare. Au continuat să-i iubească şi să le predice Evanghelia. Trebuie să răspundem în acelaşi fel. Trebuie să continuăm să iubim, să ne rugăm şi să mărturisim despre Isus. Acesta este modul lui Cristos de a răspunde la ura lumii. – H.V.L.

Ni se spune să iubim duşmanii,
Pe toţi caţi îi avem aicea jos,
Căci binecuvantandu-i vei putea
Ca să le-araţi tu harul lui Cristos.”  – H.G.B.

A întoarce bine pentru bine este omeneşte, dar a întoarce bine pentru rău este dumnezeieşte

Painea zilnica

Pe lemnul de ocară

Pe lemnul de ocară
S-a împlinit un plan
A vrut Isus să moară
Să-nvingă pe viclean.

Enorma-i suferință
A generat în noi
Speranță și credință
Spre viața de apoi.

Prealunga-i agonie
A dat un rezultat:
Azi este armonie
În cei ce s-au predat.

În mâini rămas-a semn
Că ne-a iubit nespus
Pe cruce-a murit demn
C-așa a fost Isus.

Destinul nostru-i scris
Cu sângele Lui sfânt
De-acolo ne-a trimis
Și har și legământ.

Piroane L-au străpuns
Ca noi s-avem acces
La cel mai drag răspuns
Sfințit și înțeles.

Un gest dumnezeiesc:
Viața El și-a dat
Ca neamul omenesc
Să aibă trai curat.

Soldații L-au tratat
Ca pe un criminal
Spre toți El s-a uitat
Și i-a iertat total.

Pân’ la final s-a dus
Al nostru Mire drag
Și-a zis privind în sus:
“Spre glorii vă atrag.”

George Cornici

Esti pacatos?

Text: 1 Timotei 1:12-17

Inima este nespus de înşelătoare şi desnădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9

Numai păcătoşii se califică pentru mantuire. In cartea sa: „Transformarea omului dinăuntru”, Paula Sanford spune despre felul neobişnuit prin care a învăţat ea acest lucru. La varsta de 11 ani s-a predat lui Cristos pentru că predicatorul a prezentat un Isus iubitor.
Peste caţiva ani, cand Paula a ajuns la varsta de adult, o prietenă a înfruntat-o: „Paula, a spus ea, tu nu-L cunoşti pe Isus ca Mantuitor. Tu nu te-ai văzut niciodată ca păcătoasă. Numai păcătoşii pot cunoaşte un Mantuitor”. Profund tulburată, ea I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere natura păcatului ei. Curand după aceea, a ascultat mărturia unui pastor care spunea că înainte de a-L cunoaşte pe Cristos, fusese împlicat în prostituţie. Paula abia dacă putea să creadă ceea ce auzise. Pastorul se pocăise cu adevărat, dar oare de ce mărturisise aceste lucruri groaznice? După ce a plecat, Paula s-a simţit îngrozită şi ameninţată. Nu cumva Duhul Sfant îi revela aceeaşi capacitate de-a păcătui, faptul că ea există în fiecare – şi de aceea o avea şi ea? Pentru prima dată, a recunoscut că, prin harul lui Dumnezeu, famila ei, felul în care fusese crescută şi împrejurările vieţii au fost de aşa natură că au împiedicat răul să se manifeste. Dar că avand aceleaşi circumstanţe ca şi pastorul, şi ea ar fi făcut la fel, dacă nu şi mai rău.


Poate că tu L-ai iubit întotdeauna pe Isus şi ai trăit o viaţă corectă, dar nu te-ai văzut niciodată un păcătos. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate ce este cu adevărat în inima ta. Curand te vei ruga: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Apoi Îl vei iubi pe Isus pentru ceea ce este El – Mantuitorul tău.     – D.J.D.

Nu-i nimeni să n-aibă nevoie
Să fie iertat de păcat.
El poate la Isus prin credinţă
Să vină, să fie schimbat.”           – Branon.

Dacă vrei să fii bun, trebuie mai îtâi să admiţi că eşti rău

Painea zilnica

Fii mulțumitor mereu

Motto: 1 Tes. 5/18: „”Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate
lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus,
cu privire la voi.”” Amin!

Domnul dă după dorință
Credinciosului smerit,
Dacă cere c-o credință
Ca și când ar fi primit.

Și va primi tot ce-și dorește –
Dar, toate la vremea lor,
Doar că omul se grăbește
Și n-așteaptă răbdător.

Dar fericit e omul care
Și la bine, și la greu,
Poate-aștepta cu răbdare
Să împlinească Dumnezeu.

Că Dumnezeu din cer privește,
Și peste-aleșii Lui veghează –
Și toate ce le dăruiește
El le binecuvântează.

Ori, dacă-s binecuvântate,
Cu cinci colțuri mici de pâine
Cinci mii de guri înfometate
Se satură… Și mai rămâne!

Dar fără binecuvântare
Chiar cinci mii de pâini având,
Nu-l saturi pe unul care
Nu e mulțumit nicicând.

Dumnezeu îi dă de toate
Omului, ca să trăiască,
Însă omul, din păcate,
Uită să Îi mulțumească,

Că dus de gândul avuției
Nu-i mulțumit cu ce are
Și cade-n pofta lăcomiei
Care-l duce la pierzare.

Și-atunci când n-am căpătat
Ce-am cerut, să-i mulțumim,
Că dacă Domnul nu ne-a dat
Era rău, dar noi nu știm.

Căci îmboldit de lăcomie
Omul tare multe-ar vrea,
Dar Dumnezeu e Cel ce știe
Ce, și cât, și cui să dea.

Dacă-i întrebi de a lor stare
Mulți vor spune despre sine:
„Nici prea-prea, nici foarte-foarte”,
„Este loc și de mai bine.”

Dar să mulțumești întruna
Și slavă Domnului să dai,
Că mulțumirea totdeauna
Umple golul care-l ai.

Orice necaz te lovește
Fii mulțumitor mereu,
Că cine Lui Îi mulțumește
E mântuit de Dumnezeu.

De-o boală, dacă suferim…
Poate ne este trimisă
Ca să știm să prețuim
Sănătatea propiu-zisă

Ce ne-a dat-o Dumnezeu –
Sănătoși în trup să fim,
Însă noi uităm mereu
Pentru ea să-i mulțumim.

Suferința cărnii doare
Și nu putem fugi de ea…
C-avem trupuri muritoare,
Dar Hristos ne va învia!

Atunci nu o să mai plângem
Că Dumnezeul mângâierii
Ne va îngădui s-ajungem
Sfinți părtași ai Învierii. Amin!

Ioan Vasiu 

Recunoștință

În fața tronului Tău Sfânt
De Slavă și Mărire
M-aplec cu fața la pământ
Și vin cu mulțumire.

Părinte drag, nu pot plăti
Și n-ar fi cu putință
Oricât ar vrea și s-ar trudi
Umila mea ființă.

Căci eu spre Tine am strigat
” Părinte Sfânt, ai milă!
Copilul mi-e accidentat
Și starea-i instabilă. .

Tu ști că încercarea-i grea
Și ne cunoști durerea. .
Dar eu îl pun în mâna Ta
Tu ai toată puterea ”

Și-n ruga ce-am înaintat,
Să fie jertfa-ntreagă,
Cu drag ni s-au alăturat
Mulți frați din lumea largă.

Iubirea Ta ne-a aprobat
A inimii dorință
Și ca răspuns, ai declarat
”Deplină biruință!”

După cinci zile de amar,
De comă, intubare
Din mâna Ta primit-am Har
Și Danny e-n picioare.

Precum Isuse, Tu ne-ai spus
Că ”totu-i cu putință”
Pentru acel ce-Ți e supus
Și-Ți cere cu credință.

La cruce-n Sângele vărsat
În Jertfa Ta cea mare
Găsim balsamul minunat
Ce-aduce vindecare.

Căci Tu ești Domn și-n veci domnești
Oriunde să se știe!
Minuni și astăzi săvârșești
Puterea Ta e vie!

De-aceea, iată-mă că vin
Cu-adâncă mulțumire
În fața tronului Divin
De Slavă și Mărire

Primește-mi jertfa pe-al Tău jar
Adusă prin credință
E tot ce pot să pun pe-altar. .
A mea recunoștință.

Daniel Hozan

„Locul acesta este ocupat”

Text: Evrei 11:23-29

Prin credinţă Moise… n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon.” Evrei 11:24

La sfarşitul secolului al optulea, trăia în nordul Angliei un profesor de istorie şi teolog creştin, foarte devotat, cunoscut sub numele de Venerabilul Bede. Într-o zi s-au apropiat de el nişte călugări care se luptau cu ispitele şi care veniseră să caute soluţii. Bede le-a spus: „Ştiu despre ce vorbiţi. Cand ispita îmi bate la uşa inimii, răspund întotdeauna: „Locul acesta este ocupat” şi cu aceasta ea pleacă”.
Cu secole înainte, cand Moise a auzit bătaia ispitelor la uşa inimii sale, nu le-a lăsat acestora nici un loc pentru a se cuibări. Scriitorul Epistolei către evrei ne revelează cele ce s-au petrecut în inima lui Moise. In primul rand „n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon”.


Aceasta a fost credinţa care l-a determinat să spună „Nu” lumii şi întregii glorii a Egiptului. În al doilea rînd, el „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă un „Da” accentuat realităţilor spirituale eterne, în schimbul plăcerilor trecătoare ale păcatului. Şi în final, „el socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decat comorile Egiptului”. Acesta era calculul clar al credinţei că adevărul şi neprihănirea vor aduce răsplătiri veşnice.
Problemele sunt aceleaşi şi pentru noi astăzi. Trebuie să ne cultivăm dragostea pentru Cristos, pentru poporul Lui, pentru neprihănire, astfel că plăcerile păcatului vor fi repede respinse în favoarea bucuriei eterne şi a păcii divine. Fie ca inimile noastre să fie umplute cu Cristos. Apoi, cînd ispita va bate la uşa noastră, să spunem imediat: „Locul acesta este ocupat”.       – D.J.D.

Să nu te temi luptand cu Domnul,
Mergi plin de-avant şi curajos;
Că nu-i putere să-l înfrangă
Pe cel ce luptă cu Cristos.”  – Traian Dorz.

Cand bate la usă cel rău, lasă-L pe Isus sa răspundă

Painea zilnica

Exemplele anonime

Text: Luca 20:45-21:4

A văzut şi pe o văduvă săracă aruncand acolo doi bănuţi.” Luca 21:2

Deşi unele „nume mari” din lucrarea creştină trăiesc deplin învăţăturile lui Cristos Isus, vasta majoritate a creştinilor care-L onorează pe Dumnezeu sunt necunoscuţi şi numele lor nu se trambiţează nicăieri. Să ne gandim la pastorii credincioşi ce se zbat în orăşele mici, cu potenţial mic pentru ca bisericile lor să crească. Să ne gandim la misionarii care rareori sunt cunoscuţi în afara cercului îngust al celor ce-i sprijină în lucrare. Ganditi-vă la perechile creştine care îşi iau responsabilitatea să fie părinţi adoptivi, ca astfel să-i ajute pe copii ce au o viaţă grea de dus. Cunosc un om care munceşte ca învăţător într-o şcoală, dar care petrece multe ore în fiecare săptămană pentru a forma noi biserici
într-o arie unde nu există mărturia lui Cristos. Nu ajunge niciodată să vorbească într-o biserică mare. Nu a fost citat niciodată şi nu i s-a acordat nici o onoare. Dar nu-i pasă. El ştie că Dumnezeu cunoaşte, şi aceasta contează cu adevărat.


În textul de astăzi, văduva care a dat mai mult decat oamenii bogaţi din vremea ei, nu este menţionată cu numele în textul biblic, în mod similar, scriitorul Epistolei către evrei, după ce citează pe caţiva dintre marii eroi ai credinţei, se referă la o mulţime de anonimi, bărbaţi şi femei, care i-au fost credincioşi lui Dumnezeu prin persecuţii de necrezut şi prin suferinţe (Evrei 11:35-40). Poate că vei primi puţină cinste aici pe pămînt, dar continuă să faci ceea ce Dumnezeu vrea ca să faci. Lucrarea ta are o valoare eternă şi într-o zi Dumnezeu însuşi te va lăuda pentru că ai fost un exemplu anonim. – H.V.L.

Las altora slava şi faima
Şi fără părere de rău.
Eu caut doar slava lui Isus
Şi gloria Numelui Său. ‘    – Horton

Dacă slujeşti numai pentru aplauzele oamenilor, vei sacrifica aprobarea lui Dumnezeu

Painea zilnica

In locul meu

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gandindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.


Comentand evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea maniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decat cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cand ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcand calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.
„- Adams

Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mantuirea Lui

Painea zilnica

Cerandu-I ceva lui Dumnezeu, Il onoram

Text: Ioan 16:23-28

Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 16:24

Printre cei ce slujeau la curtea lui Alexandru cel Mare, era un filozof faimos care avea o abilitate uimitoare dar puţini bani. I-a cerut Iui Alexandru ajutor financiar şi acesta i-a spus că poate scoate oricît doreşte din visteria imperială. Cînd a cerut o sumă echivalentă cu 5 milioane de lei, a fost imediat refuzat. Cel însărcinat cu visteria imperiului a verificat dacă suma aceea aşa de mare era autorizată de împărat. Cînd 1-a întrebat pe Alexandru cel Mare, acesta a replicat: „Plăteşte-i imediat. Filozoful mi-a făcut o onoare specială. Prin suma mare de bani ce mi-a cerut-o, el dovedeşte că mi-a înţeles atat bogăţia cat şi generozitatea.”


Oamenii care exercită o credinţă mare prin faptul că-I cer lui Dumnezeu să se îngrijească de nevoile lor, demonstrează în mod similar înţelegerea bogăţiei şi bunătăţii Lui. Un exemplu în acest sens, este George Miiller din Anglia (1805 – 1898). La începutul lucrării sale pentru orfani, Miiller a jurat să nu ceară bani nimănui cu excepţia Tatălui ceresc. Nu a spus niciodată vreunei persoane care nu era asociat cu el în această lucrare, despre nevoile lucrării. Cu toate acestea, milioane de dolari au trecut prin mainile sale pentru îngrijirea acelor copii, cat şi pentru sprijinul şcolilor creştine, al misionarilor, şi pentru distribuirea de Biblii. Toate acestea au rezultat din credinţa sa în Dumnezeu şi în Cuvîntul Său.
Atunci cînd îi cerem ajutor lui Dumnezeu, cerand potrivit cu voia Sa, îi spunem că noi credem în El, şi credem că El ne poate împlini nevoile potrivit cu bunătatea Sa fără margini. O astfel de cerere îl onorează pe Dumnezeu. – P.R.V

Roagă-te, copil al Domnului, te roagă,
Aceasta ţi-e chemarea, sfanta datorie.
Răspunsul e a Domnului misiune;
A ta-i să-I ceri mereu, cu bucurie.”  – Chisholm.

Cereri mari duc la răspunsuri mari, pentru că rugăciunea mişcă mainile care mişcă lumea.

Painea zilnica

Increde-te in Dumnezeu!

Text: Psalmul 37:21-25

Da, mă va ucide…dar Unii voi apăra purtarea în faţa Lui „Iov 13:15

Am citit recent cele scrise de Allen Gardiner, despre un misionar care a murit în Africa de Sud din cauza unor boli şi a foamei. Referinţa atenţiona pe cititor să citească promisiunea lui Dumnezeu că El va da hrană celui flămînd (Ps. 37:19, 25; 146:7). Ea a spus: „Dacă nu le credem pe acestea, atunci oare nu ne putem îndoi şi de celelalte promisiuni pe care le-a făcut?” O întrebare bună!
Într-un articol cu acelaşi subiect, Stanley Baldwin dă trei răspunsuri parţiale la această întrebare. In primul rand, oamenii sunt cei ce falimentează si nu promisiunile divine. In al doilea rand, unele promisiuni sunt spirituale şi nu trebuie luate literal. În al treilea rand, unele „promisiuni” sunt afirmaţii generale ale unor fapte, sau se adresează altora. Ele nu sunt garanţii personale. Aceste răspunsuri poate că se aplică în unele cazuri, şi de aceea trebuie să studiem Scripturile cu umilinţă, încrezîndu-ne în Duhul lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi în vederea revendicării unei promisiuni. „Dar, chiar cînd fac astfel, spune Baldwin, încerc să-mi centrez credinţa în Cel ce promite şi nu în promisiune. Este o mare dife-
renţă.”

Ne putem încrede întotdeauna că Dumnezeu va acţiona din dragoste, dar El este şi atotcunoscător şi poate face excepţii de la unele din regulile generale. David n-a ştiut nimic despre Allen Gardiner atunci cînd a scris: „…n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi painea” (Ps. 37:25).
Asemenea întâmplări nu trebuie să ne distrugă credinţa. Cel ce face promisiunile merită toată încrederea. El este suveran.. A-I lăsa loc pentru a acţiona sau a ne abţine de la acţiune ne deschide calea unui nou nivel de a ne încrede în Dumnezeu în orice circumstanţă – chiar şi atunci cand pare că promisiunea Sa a falimentat.   – D.J.D.

Şi dacă-ntrebi cum e credinţa
Ce m-a suit prin anii grei,
Priveşte-mi urmele şi crucea
Şi-ai să-nţelegi răspunsul ei.  ”        – Traian Dorz

Cand o promisiune pare că falimentează, putem, totuşi să ne incredem în Cel ce promite.

Painea zilnica