Nimicirea nimicitorilor

Text: Apocalipsa 11:15-19

…dar a venit mania Ta… să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămantul.”  Apocalipsa 11:18

O femeie tanără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse ataţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi. Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?” M-am gandit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pămantul”. Domnul va face dreptate, în final, aducand o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19, descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrange duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire şi pace.


Credinţa ne este încercată atunci cand vedem duşmanii lui Dumnezeu promovand cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vand droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvant să fie numiţi „distrugători”. Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfant prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curand la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, cand deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare! – H.V.L.

Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,
Judecind pe mari şi mici de pe pămant.
Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă
Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfant. ”      – D.J.D.

Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit

Painea zilnica

Ești al cerului copil

Din eșecul tău, Hristos, face-o mare biruință,
Tot ce trebuie să știi, e că tre”să ai credință.
Când te-ncrezi deplin în El, munții de s-ar clătina,
Tu vei sta doar în picioare cu Hristos alăturea.

Din eșecul tău, Hristos, poate face o minune,
Doar așteaptă în tăcere și în duh de rugăciune.
Căci eșecul nu-i mai mare, decât Dumnezeul tău,
Crede și nădăjduiește, nu te teme, dragul meu!

Prin eșecul tău, Hristos, poate face-o ridicare,
Știu, e greu de înțeles și poate că doare tare.
Însă nu uita un lucru, căci în ochii Lui Hristos,
Viața are un alt sens, totul este mai frumos.

Nu contează că-i eșec, nu contează de-i furtună,
Dumnezeu este cu tine și te ține strâns de mână.
Ce consideri tu eșec, pentru Domnul e victorie,
Căci așa lucrează El, plin de slavă și de glorie.

Crede, nu te pierde-n luptă, fii statornic și umil,
Stai mereu în ascultare, ești al cerului copil.
Cerul tot e-n sărbătoare când te-asemeni cu Hristos,
Deci, rămâi în continuare în slujire de folos.

Nichifor Nicu

De ce nu se intorc

Text: 2 Corinteni 5:1-8                      

…pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” 2 Corinteni 5:7

Am dorit uneori ca Dumnezeu să lase măcar pe unul dintre creştini să vină înapoi de dincolo, să-mi spună ce mă aşteaptă după moarte. Dar o povestire pe care am putea s-o numim parabola gandacilor de apă, ne va ajuta să înţelegem, cel puţin în parte, de ce Dumnezeu nu ne împlineşte această dorinţă. O colonie de gandaci mici de apă ce trăia într-un eleşteu, a observat că din cand în cand unul dintre ei care se urca pe lujerul unei frunze de nufăr se făcea nevăzut. Au fost cu toţii de acord că dacă acest lucru se va mai repeta cu unul din ei, se va întoarce să le spună celorlalţi despre călătoria aceea. Într-o zi, unul dintre gandaci s-a trezit urcand lujerul unui nufăr şi s-a căţărat pe frunza ce plutea pe apa. Adormise la căldura binefăcătoare a soarelui; cand s-a trezit şi s-a întins s-a speriat de trosnetul coajei care-i fusese veşmantul pană în clipa aceea şi care tocmai îi cădea. I s-a părut că este mai mare acum, mai curat, şi mai liber decat oricand pană atunci. Desfăşurandu-şi aripile, şi-a luat zborul său de minunată libelulă verde. Deodată şi-a adus aminte de promisiunea făcută. Dar şi-a dat seama de ce nici unul din ceilalţi semeni de-ai săi nu s-au mai întors niciodată. Nu se mai putea întoarce să spună prietenilor săi la ce să se aştepte deoarece acum nu mai făcea parte din lumea lor. Apoi, într-o zi, şi ei vor experimenta această libertate minunată de care el se bucura acum.


În mod natural, ezităm să ne gandim la misterul morţii. Dar nu trebuie să ne fie frică. Si nici nu avem nevoie de vreun mesaj din partea celor dragi plecaţi dintre noi. Dumnezeu ne-a spus tot ce avem nevoie ca să ştim. Aşadar, haideţi să „umblăm prin credinţă” şi să aşteptăm cu speranţă.  – H.V.L.

De ce te temi de moarte şi-o tot alungi din gand,
Cand ea-i despovărarea de tot 
ce porţi în gand?
De ai trăi virtutea în tot ce datorai,
Ea-i uşa strălucită şi grabnică spre rai. „– Traian Dorz

Credinţa vede dincolo de întunericul pămantesc strălucirea locurilor cereşti

Painea zilnica

Credinta si adapost

Text: Psalmul 4

Eu mă culc şi adorm in pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină in locuinţa mea.” Psalmul 4:8

Credinţa copilărească – acea încredere deplină care ne face să-L credem pe Dumnezeu pe cuvant şi să-I acceptăm promisiunile – ar trebui să caracterizeze pe fiecare credincios. Acest gand mi-a venit în minte în timp ce le citeam nepoţilor mei o poveste înainte de culcare. Doi frăţiori se depărtaseră de casa lor, care nu era departe de o pădure deasă. Spre seară, umbrele au întunecat cărarea şi cei doi mititei s-au încurcat şi curand se rătăciră în pădure. Cand părinţii au sesizat lipsa de acasă a copiilor, au început căutările – căutand toată noaptea şi pană a doua zi, cand i-au găsit pe cei doi băieţi. După ce s-au liniştit, părinţii i-au întrebat pe copii ce au făcut cand şi-au dat seama că s-au rătăcit în pădure. Cel mai mare a răspuns: „Cand s-a întunecat, am îngenuncheat şi l-am cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de Jimmy şi de mine. Apoi ne-am culcat”.


Cand credinţa noastră este la fel ca aceasta – cand este atat de puternică încat putem doar să-I cerem simplu lui Dumnezeu să ne ajute şi să lăsăm rezultatele pe seama Sa, putem trece cu bine prin cele mai grele momente ale vieţii. Psalmistul ne spune că acest lucru este posibil. El a spus: „Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul. Cel ce te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel” (Psalmul 121:3, 4). Treci prin groaza de a fi pierdut în mijlocul pădurii întunecoase a problemelor vieţii, a temerilor şi a nedumeririlor? Nu dispera. Există speranţă. Pune-ţi încrederea în Tatăl ceresc. Cere-I să aibă grijă de tine. El te va ajuta să fii la adăpost în deplină siguranţă. – P.R.V.

Mă voi desfăta în Tine, Doamne, în extaz;
Sub mana Ta, din valuri mă retrag
Şi-oi alerga la Tine în vreme de necaz,
Căci Tu-mi eşti prietenul cel bun şi drag.”  – Anonim

Cel ce se abandonează pe sine lui Dumnezeu nu va fi niciodată abandonat de Dumnezeu

Painea zilnica

O lectie de istorie

Text: Psalmul 33

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul.”  Psalmul 33:12

S-ar putea oare ca Statele Unite să urmeze calea decăderii asemenea Romei antice? Să analizăm cinci motive cheie care au dus la căderea Romei, aşa cum sunt ele prezentate de Edward Gibbon în lucrarea lui clasică Declinul şi căderea Imperiului Roman?
Ele sînt:
(1) Subminarea demnităţii şi sfinţeniei căminului.
(2) Creşterea taxelor şi cheltuirea banilor publici pentru paine şi circuri.
(3) Goana nebună după plăceri, şi sporturi care devin din ce în ce mai senzaţionale şi mai brutale.
(4) înarmarea gigantică în timp ce adevăratul duşman era decadenţa poporului.
(5) O alterare a religiei, credinţa reducandu-se doar la formă. Aceste lucruri par familiare?
Din primii ani ai istoriei americane, părinţii fondatori ai naţiunii au recunoscut providenţa lui Dumnezeu şi au acceptat că destinul acestei naţiuni este în mana Sa. Dar astăzi vedem cum numele Lui este dezonorat, standardele Lui referitoare la bine şi rău sunt luate în bătaie de joc, poruncile Lui ignorate. Drept rezultat, aceiaşi factori care au subminat puterea Imperiului Roman, secătuiesc încet şi puterea naţiunii americane.


Ce pot face creştinii, cetăţeni ai Statelor Unite – sau ai altor ţări din lume – ca să împiedice declinul naţiunilor lor? Trebuie să spunem altora despre Cristos şi despre importanţa credinţei în Dumnezeu. Trebuie apoi să susţinem adevărul şi dreptatea si să cerem conducătorilor noştri să conducă ţara cu dreptate. Lecţia istoriei este clară: Nici o naţiune nu poate supravieţui dacă Dumnezeu nu este Domnul ei! – P.R.V.

Dă înţelepciune, Doamne, şi putere
Celor ce să ne conducă i-ai pus.
Ne iartă păcatul şi vindecă ţara
Te rugăm în numele lui Isus. ” – Land

Este imposibil să guvernezi bine lumea fără Dumnezeu si fără Biblie. „- George Washington

Painea zilnica

„Dar am nevoie de rabdare”

Text: Iacov 1:1-12                                     

  „Ba mai mult ne bucurăm chiar si in necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare…” Romani 5:3

Dacă nu ţi-ai pierdut niciodată răbdarea stand la rand undeva, trăind cu soţul, soţia sau copiii, ori un coleg sau colegă de cameră, sau împlinindu-ţi datoriile zilnice de serviciu, atunci n-are rost să citeşti mai departe. Articolul acesta nu este pentru tine. Dar dacă eşti un om obişnuit, atunci te vei bucura de a avea ocazia să înveţi cum să dobandeşti mai multă răbdare. Iată formula: NECAZUL ADUCE RĂBDARE. Acesta este adevărul textului din Romani 5:3, pentru că termenul „necazul” folosit aici, înseamnă presiune sau durere. Iar termenul răbdare înseamnă perseverenţă sau stăruinţă.
Se spune despre o femeie că avea foarte puţină răbdare. S-a dus la pastorul ei şi i-a spus: „Frate pastor, roagă-te ca Dumnezeu să-mi dea răbdare!” „Să ne aplecăm capetele chiar acum şi să aducem această nevoie înaintea Domnului”, a spus pastorul. A început să se roage: „Tată ceresc, trimite încercări şi necazuri în viaţa acestui copil al Tău. Las-o să aibă necazuri mai mari ca în prezent”. înainte de-a mai putea rosti vreun cuvant, femeia l-a întrerupt: „Dar, frate pastor, eu am nevoie de răbdare, nu de necazuri! Ştiu, a spus el cu blandeţe, dar Dumnezeu spune că aceasta este cea mai bună cale de-a o învăţa”.


Iacov ne spune sâ privim „ca o mare bucurie” cand trecem prin felurite încercări, ca unii care ştim că încercarea credinţei noastre lucrează răbdare (Iacov 1:2, 3). Fibra morală a răbdării creşte hrănită numai cu stres. Aşa că, data viitoare cand simţiţi presiunea încercării de-a trăi ca un creştin într-o lume ostilă, rugati-vă pentru putere şi spuneţi Domnului: „Iti mulţumesc pentru o altă ocazie de-a învăţa răbdarea!”  – D.J.D.

Deşi-i întuneric şi-ncercare pe cale
Şi zi de zi îngrijorările m-apasă greu,
Cu răbdarea mă reazem pe braţele Sale;
El ştie ce-i este mai bine sufletului meu.” – Pentecost

Cand Dumnezeu îţi întinde răbdarea, El îţi lărgeşte sufletul

Painea zilnica

Cum trăiesc, așa rămâne

De plâng un ceas sau două azi,
Sau merg desculț pe jaru-ncins
Eu n-am să dau nicicând-napoi,
Ci-L voi lăuda pe Cel ce-a-nvins.

Nu voi cârti când valul mare,
Lovește în catargul meu.
Îl voi chema în ajutor,
Pe Cel ce este Dumnezeu.

Nu am de gând să îmi îngrop
Talantul dat de Dumnezeu,
Din contra, îl voi folosi,
Spre lauda Domnului, mereu.

Căci doar așa mă voi numi,
La capăt, drept biruitor
De voi rămâne în picioare,
Și de voi fi împlinitor.

Căci credința fără fapte,
E ca ciorba fără sare,
Dacă nu mai are gust,
Nu mai are nici valoare.

Dar mai bine împletesc,
Traiul, fapta și credința
Căci prin toate cele trei,
Se denotă pocăința.

Cum trăiesc, așa rămâne,
Nu mai pot schimba nimic…
Dar mă străduiesc să fiu,
Demn și vrednic ucenic.

Străduiește-te și tu,
Luptă-te cu tot ce-i rău,
Dacă tu-ți vei face partea,
Restul, face Dumnezeu.

Roagă-te în orice vreme,
Crede cu toată ființa
Căci la capătu-alergării,
Te așteaptă biruința.

Nichifor Nicu  

Bătălia Lui

Dacă de Domnul eşti chemat şi uns
Şi-n bătălia sfântă ai fost pus,
Nu te uita înspre vrăjmaş cu frică,
‎Ocara de pe Numele-I ridică!

Dacă veghezi să-ţi fie duhul treaz,
Poţi fi şi tu-n oştirea Lui viteaz,
Să nu te temi de rău, nici de cădere,
Căci armele-mpotriva-ţi n-au putere!

Să nu doreşti a altcuiva armură;
Nu se va potrivi cu-a ta măsură,
Dacă la luptă Domnul te-a chemat,
Mergi cu puterea care ţi s-a dat!

C-o praştie şi nişte pietricele,
O goarnă şi vreo două, trei ulcele,
Dacă cu-atât pe tine te-a-nzestrat,
Să nu te temi când urlă Goliat!

Să te deprinzi să-ţi întăreşti credinţa,
Doar cei ce-n El se-ncred au biruinţa!
Nu-n număr e izbânda, nici tăria,
‎Ci doar în El, c-a Lui e bătălia!

E bătălia Lui şi El va-nvinge,
Iar focul celui rău tot El va stinge,
‎Când paşi mărşăluiesc în vârf de duzi,
Se luptă Domnul, caută să-L auzi!

Olivia Pocol

Cuvinte cu greutate

Text: 1 Timotei 4

„… fii o pildă pentru credincioşi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinţă, in curăţie.” 1 Timotei 4:12

Două povestiri de pe prima pagină a ziarului Grand Rapids Press, care nu aveau nimic în comun una cu alta, subliniau o ironie neobişnuită. Una, spunea despre un om care fusese împuşcat şi ucis în timp ce se năpustea cu un cuţit spre un poliţist. Istoria sa lungă de abuzuri de droguri şi alcool, îl dusese la acest tragic incident. Cealaltă povestire descria un bal inaugural în cinstea guvernatorului statului Michigan. Se specificau băuturile alcoolice care s-au servit la această ocazie de gală. Referindu-se la aceste incidente, un reporter scria: „Mă gandeam că liderii noştri se abţin de la servirea băuturilor alcoolice pentru a fi modele bune de urmat pentru noi ceilalţi, din moment ce aceiaşi lideri fac atata caz de consumul de droguri… Poate dacă liderii noştri, de-a lungul anilor, ar fi făcut puţin mai mult efort de a fi exemple bune, omul cu cuţitul ar fi putut trăi azi”.


În 1 Timotei 4, Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să „pună în mintea fraţilor” (v. 6), „să înveţe” (v. 11), „să ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătură” (v. 13). Cuvintele acestea i-au conturat şi definit lucrarea, cuvintele care îi vor salva pe ascultătorii lor (v. 16). Dar chiar în centrul acestor versete apare porunca de-a fi un bun exemplu (v. 12). Pavel nu a spus că un exemplu bun vorbeşte mai tare decît cuvintele sale, dar un exemplu bun face ca toate cuvintele spuse să devină demne de crezut. Părinţii, dascălii, lucrătorii între tineri, şi toţi cei ce sunt în funcţii de conducere au o influenţă specială asupra altora. Dacă urmărim sfinţenia, caracterul nostru va dobandi integritate. Şi aceasta va da greutate cuvintelor noastre.                       – D.J.D.

Voi, purtători ai steagurilor sfinte
Spre-acel măreţ şi veşnic viitor,
Voi, făclieri de slove şi cuvinte,
Fiţi voi întai la înălţimea lor! „- Traian Dorz

Poate că oamenii se vor îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci

Painea zilnica

Îți mulțumim

Pe drumul către Canaan
Ai fost cu noi si-n acest an,
Ne-ai însoţit la orice pas
Pe drumul nostru spre acas’.

Iti multumim că prin pustie
Nu ne-a lovit nici o urgie.
Ai fost prezent cu-al Tău popor
In stâlp de foc si stalp de nor.

Iti multumim c-am avut hrană
Căci Tu ne-ai dat belşug de mană.
Si-n mila Ta, cu-a Ta tărie
Ne-ai dat din stâncă apă vie.

Doamne, in zorii dimineţii
Nu ne-a lipsit Cuvântul vieții.
Iti multumim c-am avut parte,
Zilnic, de sfaturi din Sfânta Carte.

Ai revărsat valuri de har
De sus, din Sfântul sanctuar.
Si te-ai legat de omenire
Cu funii groase de iubire.

Prin sângele-Ti ce-a fost vărsat
Ne-ai spălat si ne-ai curățat
Apoi ne-ai purtat prin credinţă
Ȋn carul Tău de biruinţă.

Iti multumim pentru Cuvânt
Iti multumim pentru Duh sfânt
Iti multumim că Ne-ai promis
Că ne vei duce- n Paradis.

Iti mulţumim cã in vecie
Va fi doar pace și armonie.
Şi veşnic va răsuna cântul
” Vrednic este Isus-Cuvantul!”

Ghițå Mănăilă