Neschimbător

Cuvântul Domnului și azi e viu și lucrător
Și-ți dă putere în necaz, când drumul nu-i ușor.

Ai grijă dacă-n viața ta păcate mai admiți;
Ele se vor multiplica și calea-ți compromiți!

Gândește bine ce îți pui în fața ochilor,
Cândva, în fața Domnului vei fi răspunzător.

Să-nveți s-alungi oricare rău al omeneștii firi,
Că-n taina sufletului tău ești ceea ce admiri.

Dacă de rău nu te păzești și ești influențat,
În rugăciune-ți regăsești un scut de Domnul dat.

Când vrei s-ajuți creația, pe-orfani și pe săraci,
Contează motivația a tot ceea ce faci.

Neschimbătorul Dumnezeu nu te-a creat modern.
Deci nu schimba pentru nimic un viitor etern!

Căci este timpul spre sfârșit, cel rău târcoale dă
Și disperat, și neadormit, credința tulbură.

Dar nici un spor nu va avea în ale noastre vieți,
Căci Domnul ne va proteja de ale lui săgeți.

Și chiar de-i greu, vom birui prin Duhul Celui sfânt,
Suntem copiii Domnului, vremelnici pe pământ.

Credința s-o putem trăi mult mai puțin tentați,
Că pentru-n loc în veșnicii ne vrea Domnul curați.

Să ducem ce avem de dus, de Dumnezeu iubiți,
Ca la venirea lui Isus să fim toți pregătiți!

Laura Minciună 

Credința nu ne înșeală

Credința sădită în noi
Știm bine: nu ne înșeală
Ne poartă spre viața de-apoi
Învinge necaz și nevoi
Nu-i doborâtă de boală.

Poate străbate-un deșert
Și poate urca un munte
Efectul ei este cert
Convinge total nu vreun sfert
Peste vid face punte.

Ne-aduce bucurii din dureri
Înveselind inima tristă
Îmbrățișând-o ne dă puteri,
Din sânu-i curg adieri,
La focul intens rezistă.

Îi este soră iubirea
Împreună minuni fac
Unde-a fost întâlnirea?
Le-a trimis Nemurirea
Pentru suferinzi este leac.

Prin ochii ei vedem glorii
Ce-s doar în spațiul ceresc
Ne-a dat atâtea victorii!
Cu ea slujesc slujitorii
Și-oricând, oriunde-o vestesc.

Nimic n-o poate învinge
Nu-i clătinată de-un val
Alină pe cel care plânge
Când vin îndoieli le stinge,
Ne-ajută s-ajungem la mal.

Siguranța născută în noi
În Ea își are izvorul
Prin Ea devenim eroi
Și-nvingem în orice război
În Ea ne e viitorul.

În noi credința e vie
(Minunile sunt dovezi)
Ea nu e doar teorie
Ne leagă de-Mpărăție
Învinge și foc și zăpezi.

Avem nevoie de Tine
Credință, ceresc giuvaer!
Suflul Tău ne susține
Să te urmăm se cuvine
Pân’ vom ajunge în Cer.

George Cornici

11 Ianuarie

Dar nu au rădăcină.” Luca 8:13

Suflete, cercetează-te singur în această dimineaţă, în lumina textului de azi. Ai primit Cuvântul cu bucurie. Sentimentele tale au fost trezite, şi ai fost foarte impresionat. Dar aminteşte-ţi: să asculţi Cuvântul este una, şi să-L primeşti pe Isus în sufletul tău alta. Simţămintele superficiale sunt adesea însoţite de o asprime a inimii, şi o primire sentimentală a Cuvântului nu este întotdeauna durabilă. In parabola semănătorului, una din seminţe cade pe un teren stâncos, acoperit cu o pojghiţă subţire de pământ.

Când sămânţa scoate rădăcini, ajunge curând la stânca de dedesubt; apoi se străduieşte din toate puterile să crească în sus dar, neavând hrană suficientă de la rădăcină, se usucă repede. Este acesta şi cazul meu? Am făcut oare un spectacol de sentimente care nu are corespondent în viaţa interioară? Binele creşte în pământ şi în afară în acelaşi timp. Sunt eu bine înrădăcinat în credincioşia şi dragostea pentru Isus? Dacă inima mea rămâne împietrită şi neudată de har, sămânţa cea bună poate încolţi pentru un anotimp, dar apoi se va usca, fiindcă nu va putea înflori într-o inimă stâncoasă, nesupusă şi nesfinţită.

Daţi-mi voie să mă tem de o cucernicie rapidă în creştere şi puţin rezistentă, ca curcubetele lui Iona. Daţi-mi voie să calculez preţul uceniciei. Şi mai ales lăsaţi-mă să simt energia Duhului Sfânt; atunci voi avea în suflet o sămânţă rezistentă şi trainică. Dacă mintea mea rămâne la fel de îndărătnică cum a fost la început, soarele încercării o va usca, şi inima mea împietrită va arde şi mai tare sămânţa fără rădăcini. Credinţa mea va pieri curând, şi disperarea mea va fi teribilă; de aceea, Semănătorule ceresc, ară-mi inima întâi, şi apoi aruncă adevărul Tău în ea. Ingăduie-mi să rodesc o recoltă bogată pentru Tine.

Meditaţii C. H. Spurgeon

6 Ianuarie

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” 1 Petru 5:7

Este uşor să ne alinăm durerile când ştim că El se îngrijeşte de noi. Creştine, nu-ţi dezonora credinţa printr-o înfăţişare veşnic îngrijorată. Vino şi aruncă-ţi povara asupra Domnului. Te clatini sub o greutate pe care Tatăl nu o simte. Ceea ce ţi se pare o povară zdrobitoare, este un fir de nisip pentru El. Nu există o mângâiere mai mare decât aceea de a sta liniştit în mâinile Domnului, cunoscând numai voia Lui. O, copil al suferinţei, fii răbdător. Dumnezeu nu te-a uitat în grija Lui iubitoare. Cel care are grijă de vrăbii îţi va împlini toate nevoile. Nu te lăsa pradă disperării. Speră, speră mereu. Ridică braţele credinţei peste marea necazurilor, şi luptă cu nefericirea.

Există Cineva care se îngrijeşte de tine. Ochiul Său este aţintit asupra ta, inima Sa bate pentru durerile tale, şi mâna Sa atotputernică te va ajuta în nevoie. Cel mai întunecat nor se va risipi sub lumina îndurării Lui. Cea mai întunecoasă noapte va lăsa locul dimineţii. Dacă faci parte din familia Sa, El îţi va lega rănile şi îţi va vindeca inima rănită. Nu te îndoi de harul Său din cauza necazurilor tale, ci crede că El te iubeşte în vremurile de tulburare, ca şi în timpurile fericite.

Ce viaţă liniştită şi senină ai avea dacă L-ai lăsa pe Dumnezeu să-ţi poarte de grijă! Cu puţin ulei în ulcior, şi o mână de făină în ladă, Elisei a supravieţuit foametei, şi tu vei face la fel. Dacă Dumnezeu se îngrijeşte de tine, de ce te mai îngrijorezi? Poţi să te încrezi în El în privinţa trupului, dar nu şi în privinţa sufletului? El nu a refuzat niciodată să-ţi poarte poverile; El nu s-a clătinat niciodată sub greutatea ta. Vino, deci, suflete; leapădă-te de griji, şi lasă-ţi toate poverile în mâna bunului Dumnezeu.

Meditaţii C. H. Spurgeon

An nou

Mantaua nopții iarăși s-a lăsat
Și dimineața vine-n noul an,
Căci Dumnezeu de noi s-a îndurat
Și ne-a purtat către un nou liman.

A fost un an deosebit, se spune,
În care-am fost cu toții încercați,
Mulți au plecat prea brusc din astă lume,
Tot mulți rămas-au triști, debusolați.

Momente bune, clipe grele, lecții,
Popasuri între două încercări,
Cauți răspunsuri și aduni colecții
De vise, utopii sau realizări.

Ai vrea să-ți fie viața o poveste,
Ușoară și-mplinită, fără greu,
Dar mai întâi, sufletul unde-ți este
Și unde Îl păstrezi pe Dumnezeu?

O binecuvântare ne e anul
Aceasta nou, pe care l-am primit.
În el, chiar Dumnezeu ne face planul,
Doar El ne dă ce trebuie trăit.

Subordonează-ți Lui visele tale,
Căci ești în planul Său de mântuire,
Al Lui Cuvânt să-l împlinești pe cale,
Să poți primi eternă moștenire.

Să nu privești spre viitor cu frică
Și nu te-ngrijora pentru nimic,
Să crezi în Dumnezeu, că te ridică,
El este mare, pe când tu- ești mic.

Credința-n Domnul să ne motiveze,
Căci El are controlul absolut,
Iar conștiința noastră să vegheze
Privind spre viitor, nu spre trecut.

Doamne, nu știm de vrei promisiuni
Cum am făcut de-atâtea alte dăți,
Ci o să-Ți mulțumim în rugăciuni
Și vei fi Primul în priorități.

Ioan 15:10

Laura Minciună 

Strabunici

20 decembrie

Text: 2 Timotei 1:1-5

Multumesc lui Dumnezeu… caci… imi aduc aminte de

credinta ta neprefacuta, care s-a salasluit Intai

in bunica ta Lois.”

 2 Timotei 1:3, 5

Credinta in Cristos nu poate fi mostenita, cu toate ca influenta
parintilor si a bunicilor evlaviosi poate juca un rol foarte
important in mantuirea unui copil. Se prea poate intampla ca
intoarcerea la credinta a lui Timotei sa fi fost rezultatul influentei
nu numai din partea mamei lui, ci si din partea bunicii lui, Lois.
Ambele au fost femei credincioase.

M-am gandit la lucrul acesta cu mai multe luni in urma, dupa
ce am intalnit un prieten pe care l-am cunoscut din anii tineretii.
Stand amandoi de vorba, el a mentionat faptul ca mama lui este nu
numai bunica ci si strabunica. De fapt, ea are acum 37 de stra-
nepoti si-i stie pe fiecare pe nume. Prietenul meu mi-a spus ca
lucrul acesta l-a impresionat atat de mult incat intr-o zi a intrebat-o
pe mama lui cum poate sa retina numele tuturor celor 37 de
stranepoti. Iata ce a raspuns: „Le stiu numele la toti pentru ca in
fiecare seara si amintesc pe fiecare in rugaciune, pe nume”. Ea este
mai mult decat o mama-mare; este o mama-mare MARE. Ce bine-
cuvantati sunt copiii care au rude ca si aceasta femeie!

Bunicii credinciosi pot fi eficienti in educarea crestina a
nepotilor lor. Si este de o importanta vitala sa faca lucrul acesta,
daca vor sa transmita credinta parintilor lor generatiilor urma-
toare. Impactul puternic al bunicilor prin rugaciune si exemplu si
poate ajuta pe cei tineri sa nu cedeze in fata presiunilor pe care le
exercita asupra lor sistemul rau al lumii. Haideti sa nu uitam de ei.
Dimpotriva, sa-i prezentam in fiecare zi inaintea lui Dumnezeu, in
rugaciune. – R.W.D.

Binecuvantati copiii ce-au avut

Rugaciuni fierbinti de la bunic iubit,

Si-o bunica, ce in rugi i-a sustinut –

Ce bogata mostenire au primit!” – D.J.D.

Cea mai buna protectie pentru Urmatoarea generaie
sunt rugaciunile generatiei anterioare.

Painea zilnica

Un dar al harului

16 decembrie

Text: Genesa 15:1-6

Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta,… Nu prin
fapte, ca sa nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8, 9

Intr-un articol publicat de Moody Monthly, evanghelistul D.L.
Moody a relatat despre un barbat care a facut o marturisire
personala in timpul unui serviciu religios in care predicase el.
Ridicandu-se in picioare, omul a spus ca i-au trebuit 42 de ani ca
sa invete trei lectii importante. „In primul rand, a spus omul, am
ajuns sa-mi dau seama ca nu pot face nici un lucru pe baza caruia
sa-mi merit mantuirea.” Moody s-a gandit ca este un lucru care
merita sa-l inveti.

„In cel de-al doilea rand, a continuat el, am aflat ca Dumnezeu
nu-mi cere sa fac nimic pentru a-mi castiga mantuirea.” si asta-i
important, s-a gandit Moody.

„In cel de-al treilea rand, a incheiat acest barbat, am invatat ca
Isus a incheiat la cruce lucrarea care imi aduce mie mantuire. Tot
ceea ce trebuie sa fac este s-o iau.” Aratand ca este de acord cu cele
de mai sus, Moody si-a incheiat articolul cu acest apel: „Dragi
prieteni, sa incetam a ne mai zbate si a mai lupta si haideti sa
acceptam mantuirea chiar acum”.

Lucrarea de rascumparare a fost incheiata. Dar pentru a
beneficia de ea, trebuie sa-L primim pe Cristos prin credinta. Biblia
spune: „Pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce-l socoteste
pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca
neprihanire” (Rom. 4:5). Mantuirea nu este o rasplata. Este un dar
al harului pe care trebuie sa-l acceptam cu umilinta.

Daca nu te-ai increzut niciodata in Cristos, pune-ti astazi
increderea in El ca Mantuitorul tau personal. Cere-I sa te cura-
teasca de pacatele tale si sa preia controlul asupra vietii tale.
Atunci vei cunoaste tu insuti darul harului Sau. – R.W.D.

Har minunat, infinit, fara seaman
Peste cei care cred, fara plata-i turnat!
Tu cel ce tanjesti sa-I vezi fata lui Isus,
Primeste-I chiar azi harul bogat!” – Johnston

Mantuirea nu este o realizare a noastra,
ci este un dar pe care-l primim.

Painea zilnica

Oameni pe placul lui Dumnezeu

9 decembrie

Text: Evrei 13:15-25

„Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu , trebuie creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. (Evrei 13:6)

Un stralucit tanar pianist dadea pentru prima data un concert in public. Publicul statea fermecat ,in timp ce muzica curgea din degetele lui . Oamenii nu-si puteau lua ochii de la acest tanar virtuos.

Dupa ce sunetul ultimei note a incetat sa se mai auda, publicul a izbucnit in aplauze.Toti s-au ridicat-cu exceptia unui om mai varstnic care sedea in randul din fata.

Pianistul a coborat de pe scena descurajat. Directorul de scena i-a laudat performatia, dar tanarul a spus: „N-am cantat bine a fost un esec”. Directorul a raspuns : „Priveste , toti sunt in picioare cu exceptia unui batran!” „Da „,a raspuns tanarul mahnit,”dar batranul acela este profesorul meu”.

Avem noi aceeasi dorinta sa benificiem de aprobarea lui Dumnezeu asa cum pianistul acela a dorit sa fie laudat de profesorul lui?Zambetul aprobator al Domnului este de fapt ceea ce conteaza .Dar oare in ce isi gaseste inima Lui placere?

In primul rand este credinta (Evrei 11:6). Apoi ,sunt doua jertfe speciale; jertfa „laudei” si jertfa de a ne aduce aminte de ” binefacere si darnicie”(Evrei 13: 15-16). Lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac. Sa ne apropiem ca, ori de cate ori incepem o zi noua , sa fim placuti Tatalui nostru ceresc, asa cum a fost si Domnul  Isus (Ioan 8:29)

Indiferent ca lucram sub privirile oamenilor sau neobservati in culsie , atunci cand ne facem datoria cu credinta, cu sarguinta ,cu multumire si cu bagare de seama,Dumnezeu este multumit.

Dar un lucru si mai minunat e faptul ca El ne ajuta si lucreaza „in noi ce-I este placut prin Isus Cristos” (Evrei 13:21 ). „De aceea ne si silim sa-I fim placuti.(2Corinteni 5:9)~D.J.D~

Traieste-ti viata-naintea Domnului tau,

Inalta-te spre locul cel nobil si sfant;

Priveste tinta spre slava tronului Sau

Si vei castiga al aprobarii Cuvant.”- – Rae

Cand faci ceea ce-ti place, oare isi gaseste
si Dumnezeu placerea in ceea ce faci?

Painea zilnica

Riscurile spectatorilor

27 noiembrie

Text: Evrei 5

…voi care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi
trebuinta de cineva care sa va invete…

Evrei 5:12

Cei mai slabi dintre noi pot participa la competitii atletice, dar
numai cei tari pot supravietui ca spectatori. Potrivit unui
specialist in boli de inima, atunci cand devii un spectator, in loc sa
fii un participant, functiile organismului cresc si scad invers de
cum ar trebui. Greutatea corpului, tensiunea, bataile inimii, cole-
sterolul si triglicerinele cresc. Capacitatea vitala, consumul de
oxigen, flexibilitatea, rezistenta la oboseala, si puterea, scad.

A fi numai un spectator pe arena trairii crestine reprezinta de
asemenea un risc. Apare o inversare de roluri in cresterea si
scaderea anumitor factori importanti. Creste spiritul critic, des-
curajarea, nemultumirea si plictiseala. Sensibilitatea fata de pacat
si fata de nevoile umane, receptivitatea fata de resursele divine si
fata de Cuvantul lui Dumnezeu scade. Desigur, este extraordinar
si incantator sa auzi pe cineva marturisind cum a lucrat Dumnezeu.
Dar nu este nimic ca bucuria de a sti tu insuti acest lucru. Nu exista
nici un substituent pentru a-ti croi singur cararea pacii, a-ti tese
propria experienta a credintei, si a-ti folosi propriile capacitati
date de Dumnezeu in folosul altora.

Nu te multumi sa-ti observi tovarasii de credinta dezvoltandu-si
o inima pentru Dumnezeu. Sentimentul pe care-l ai cand intri si tu
insuti in acelasi proces nu se poate compara cu nimic. Merita sa ai
mainile umede, nervi in stomac si momente emotionale. Daca vrei
sa devii un crestin eficient si folositor, trebuie sa te aventurezi prin
credinta, si acest lucru este riscant. Dar nu uita, te expui unui risc
mult mai mare fiind doar un spectator. – M.R.D.

Deschide-mi ochii credintei sa zaresc
Si da-mi putere Cuvantu-Ti sa vestesc.
Sa aduc pe cineva, o,Doamne, la Tine.
Foloseste-ma, Doamne, chiar si pe mine.” –

Dumnezeu ne-a chemat sa intram in joc, nu sa tinem scorul.”

Painea zilnica

Obiceiuri – bune si rele

25 noiembrie

Text: 2 Petru 1:5-15

De aceea dati-va si voi toate silintele
sa uniti cu credinta voastra, fapta…

 2 Petru 1:5

Am citit ca este nevoie de 40.000 de flori de trandafiri pentru a
produce o cantitate de aproximativ 30 de grame de ulei de
trandafiri. Construirea unui caracter crestin poate fi comparata cu
producerea acestui parfum exotic foarte scump. Mii de ganduri
bune si fapte nobile sunt necesare sa creeze un model pretios de
comportament. Pentru a fi placuti Domnului si a deveni puternici
in credinta, trebuie sa ne concentram in dezvoltarea unor obiceiuri
sfinte.

Pe de alta parte, ori de cate ori ne complacem in ceva ce stim ca
este rau, ne slabim puterile de a rezista raului. Ca ai aluatul
mentionat in Galateni 5:9, atitudinile pacatoase si actiunile pot fi
inceputuri nesemnificative, dar care treptat pot sa creasca pana ce
intreaga fiinta a persoanei sa fie corupta de influenta lor.

In faimoasa nuvela a lui Washington Irving, betivul Rip Van
Winkle, ii scuza orice nou faliment, spunand: „N-am s-o tin in
socoteala de data aceasta!” In timp ce el poate reusea in felul
acesta sa scape de fapta rea facuta, celulele creierului sau inre-
gistrau totul ca sa le foloseasca impotriva sa la viitoarea ispita. Da,
fie ca ne place, sau nu, suntem produsul a ceea ce am gandit si facut
in intreaga noastra viata umana.

Fiti atenti la gandurile, cuvintele si faptele pacatoase, pentru ca
ele sunt semintele care produc obiceiuri rele. Concentrati-va intot-
deauna sa cultivati acele trasaturi care va fac viata o mireasma
incantatoare si minunata. – H.G.B.

Efortul bun este o floare. Acum
Culege trandafirii 
– fa parfum;
Samanta raului e moarte, sa inveti.
Semanand doar bine – vei culege vieti.” – H.G.B.

Intai noi ne facem obiceiuri,
apoi obiceiurile ne fac pe noi.

Painea zilnica