„Te voi vedea acolo”

Text: 1 Tesaloniceni 4:13-18

,.Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce-au adormit în EL” 1 Tesaloniceni 4:14

Să ne gandim la aceasta! Fiecare tată, mamă, fiu, fiică, rude şi prieteni care au murit în Domnul, vor fi cu Isus atunci cand El va reveni să-i ia pe ai Săi la Sine. În versetul 17 din 1 Tesaloniceni 4, Pavel declară că „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei”. Aceste două cuvinte scurte: „cu ei” ne vorbesc despre bucuria întalnirii cu toţi credincioşii. Speranţa aceasta a ars strălucitor în inima mameni mele în timp ce viata i se apropia de clipa plecării. Cu o zi înainte de-a muri, în 1976, ne-a chemat pe mine şi fratele meu langă patul ei. Deşi era epuizată, ne-a citat cateva versete din Biblie si ne-a vorbit de „plecarea acasă”. După ce am stat cu ea cateva ore, a insistat să nu stăm acolo toată noaptea, ci să mergem acasă şi să ne culcăm. Cand eram gata să plec, mi-a spus: „Dacă nu ne mai vedem maine, să ne vedem acolo sus!” A doua zi a plecat tăcută în prezenţa Mantuitorului, înainte ca să ajung la patul ei. Ultimele ei cuvinte îmi vor rămane nespus de preţioase atata vreme cat voi trăi.


Ce bucurie să ştii că creştinii nu spun cuvinte finale de adio! Cand moartea ne frange legăturile pămanteşti, avem speranţa sigură că cei care au murit credincioşi trăiesc în prezenţa lui Isus şi se vor întoarce cu El în glorie. Îţi sangereazâ inima din pricină că moartea a luat pe cineva iubit de tine? Gandeşte-te la glorioasa reantalnire care te aşteaptă. Nu-i vom mai vedea poate pe cei dragi ai noştri în viaţa aceasta, dar îi vom vedea acolo sus!– D.J.D.

O, ce întalnire măreaţă acolo pe nori!
Nu vor fi lacrimi nici plans nici fiori.
Cei dragi uniţi vor fi pe vecie,
O, ce zi măreaţăl O, ce bucurie! ” – Blackmore

Despărţirea este legea pământească – reantâlnirea este legea cea cerească

Painea zilnica

Putinul care valoreaza mult

Text: Zaharia 4:1-10

Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” Zaharia 4:10

Adesea auzim spunandu-se: „Ce-i mare este bun”. Dar este oare aceasta adevărat întotdeauna? Nu neapărat. Dumnezeu foloseşte uneori lucruri mici şi oameni relativ neimportanţi pentru a-Şi arăta puterea şi graţia. In Zaharia 4, vedem clar un asemenea exemplu. Dumnezeu l-a încurajat pe Zorobabel, conducătorul celor întorşi din robie, să termine Templul. Chiar dacă nu avea grandoarea Templului construit de Solomon, el era totuşi făcut prin călăuzirea şi puterea Duhului. Un grup mic de oameni cu resurse limitate, condus de doi oameni, Iosua şi Zorobabel, aveau să vadă mana atotputernică a lui Iehova lucrand de partea lor. Drept rezultat, micul grup a făcut lucruri mari pentru Dumnezeu.

Iată alte cateva ilustraţii biblice ale principiului că puţinul înseamnă mult atunci cînd Dumnezeu este de partea sa. In Judecători 4, ni se prezintă eficienţa unui ţăruş – un ţăruş de lemn – lovit de ciocanul din mana unei femei. A fost felul în care Dumnezeu s-a folosit de un lucru banal pentru a-i da o strălucită victorie lui Israel împotriva duşmanilor săi. În capitolele care urmează, ni se relatează despre 300 de oameni înarmaţi cu ulcioare de pămant şi trambiţe care au pus pe fugă o întreagă oştire duşmană. Arme ciudate! În capitolul 15, autorul ne spune despre o falcă de măgar cu care omul lui Dumnezeu a omorat o mie de invadatori filisteni.
Să încetăm a ne mai scuza în legătură cu partea care ne revine în planul lui Dumnezeu, crezand că este prea mică ori că talentele noastre sunt prea nesemnificative. Abilităţile noastre limitate, împreună cu puterea nelimitată a lui Dumnezeu, vor face o pereche invincibilă. – P.R.V.

Nu sunt decît un abur ce se-nalţă,
Un fir de praf îndrăgostit de-o stea.
Dar Tu mi-ai pus în suflet o speranţă
Ce nimeni altul nu mi-o poate da. „- C. Ioanid

Lucrurile mici devin lucruri măreţe cand sunt făcute în puterea lui Dumnezeu

Painea zilnica

Credinta si adapost

Text: Psalmul 4

Eu mă culc şi adorm in pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină in locuinţa mea.” Psalmul 4:8

Credinţa copilărească – acea încredere deplină care ne face să-L credem pe Dumnezeu pe cuvant şi să-I acceptăm promisiunile – ar trebui să caracterizeze pe fiecare credincios. Acest gand mi-a venit în minte în timp ce le citeam nepoţilor mei o poveste înainte de culcare. Doi frăţiori se depărtaseră de casa lor, care nu era departe de o pădure deasă. Spre seară, umbrele au întunecat cărarea şi cei doi mititei s-au încurcat şi curand se rătăciră în pădure. Cand părinţii au sesizat lipsa de acasă a copiilor, au început căutările – căutand toată noaptea şi pană a doua zi, cand i-au găsit pe cei doi băieţi. După ce s-au liniştit, părinţii i-au întrebat pe copii ce au făcut cand şi-au dat seama că s-au rătăcit în pădure. Cel mai mare a răspuns: „Cand s-a întunecat, am îngenuncheat şi l-am cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de Jimmy şi de mine. Apoi ne-am culcat”.


Cand credinţa noastră este la fel ca aceasta – cand este atat de puternică încat putem doar să-I cerem simplu lui Dumnezeu să ne ajute şi să lăsăm rezultatele pe seama Sa, putem trece cu bine prin cele mai grele momente ale vieţii. Psalmistul ne spune că acest lucru este posibil. El a spus: „Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul. Cel ce te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel” (Psalmul 121:3, 4). Treci prin groaza de a fi pierdut în mijlocul pădurii întunecoase a problemelor vieţii, a temerilor şi a nedumeririlor? Nu dispera. Există speranţă. Pune-ţi încrederea în Tatăl ceresc. Cere-I să aibă grijă de tine. El te va ajuta să fii la adăpost în deplină siguranţă. – P.R.V.

Mă voi desfăta în Tine, Doamne, în extaz;
Sub mana Ta, din valuri mă retrag
Şi-oi alerga la Tine în vreme de necaz,
Căci Tu-mi eşti prietenul cel bun şi drag.”  – Anonim

Cel ce se abandonează pe sine lui Dumnezeu nu va fi niciodată abandonat de Dumnezeu

Painea zilnica

Te așteptăm să vii!

În lumea asta de nevoi,
Când temeliile-i se sfarmă
Te așteptăm sa vii la noi!
Sfârșind a vieții dramă…

Te așteptăm de mii de ani
Ca să revii pe nori,
Umili, săraci și fără bani
Dar nimănui datori…

Nu datorăm acestei lumi
Nimic ce să ne lege…
De glia sfinților străbuni
Căci noi în cer vom merge!

Avem curaj să spunem azi
La toți, la lumea-ntreagă’
Că-n lumea asta de necaz,
Doar cerul ne mai leagă!

Uniți în cuget și-n simțiri
A Domnului mireasă
Smeriți, curați, sfinți și umili
Noi vom ajunge acasă!

Și în n’altul cerului senin
Isus cu alai de îngeri,
Ne va întâmpina sublim
Din valea cea de plângeri…

În haine albe îmbrăcați,
Curați și fără pată
De Domnul Isus prezentați
Lui Dumnezeu ca Tată.

Și vom purta cu toți pe cap
O veșnică cunună,
De Domnul Sfânt întâmpinați:
O vino slugă bună!

Dar pân’ atunci, mai e puțin…
Biserică fii gata!
Din înaltul cerului senin
Se strigă: Maranata!

El vine, nu va-ntârzia
Mireasa Lui iubită,
La masa Lui ne-om bucura
Curată și sfințită

Și vom uita de acest pământ
Cu bune și cu rele,
Căci am făcut un legământ
Cu Cel mai sus de stele!

Pe străzi de aur vom umbla,
În țara cea slăvită
Și moartea nu va exista!
Nici ură, nici ispită…

Și vom trăi Isus iubit
În veci de veci cu tine,
Speranța noastră sa’nplinit
Ne va fi veșnic bine…

Nistoran Gheorghe 

Cauti speranta?

Text: Psalmul 42:5-11

…Nădăjduieşte în Domnul, căci iarăşi II voi lăuda; El este mantuirea mea şi Dumnezeul meu.” Psalmul 42:5

O misionară din India zăcea pe pat cuprinsă de febra malariei. Pe măsură ce boala înainta reducandu-i treptat forţele, un sentiment de depresiune a făcut-o să cadă în disperare. Se simţea atat de copleşită încat a cerut Domnului s-o ia la El. Dar într-o zi, în timp ce era învăluită în această carapace a descurajării, sunetele unei melodii din altă parte a casei au făcut-o atentă. Un grup de tineri indieni aveau un serviciu de închinăciune. I-a auzit cantand în dialectul lor: „M-am hotărat să-Lurmez pe Isus; Şi înapoi, şi înapoi,eu nu voi da”. Cantarea i-a zguduit inima şi a început să se roage. Imediat rugăciunea ei s-a transformat în laudă şi mulţumire, şi Dumnezeu a făcut ca descurajarea ei să dispară. Nu mult după
aceea a dispărut şi boala, însănătoşindu-se din nou. Mulţi ani după aceea a continuat să slujească cu multă eficienţă în lucrarea misionară mondială.


Te poţi regăsi într-o experienţă ca aceasta? Ai cunoscut şi tu o descurajare în urma căreia ai fost gata să renunţi, să te dai învins? Ai simţit o asemenea povară a depresiunii, că ai întrebat şi tu Ia fel ca David: „Pentru ce te mahnesti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? (Psalmul 42:11).
Ori de cate ori începe coboraşul, adu-ţi aminte că David a avut nu numai problema ci şi soluţia. „Nădăjduieşte în Dumnezeu,” a spus el. Curajul pe care-l capeţi prin prezenţa lui Dumnezeu va aduce laude şi mulţumiri în inima ta, iar credinţa ta va fi reannoită. Cantă din adîncul fiinţei tale: „M-am hotărît să-L urmez pe Isus; Şi înapoi eu nu voi da, şi înapoi eu nu voi da”. Cand te încrezi în Domnul, vei găsi nădejde.  – P.R.V.

Prăbuşiţi în disperare şi noapte,
Nădejdea noastră-i Domnul, Sfantul.
El niciodată nu-şi retrage mana
Şi nu uită să-Şi ţină Cuvantul.”– D.J.D.

Dacă nu poţi face faţă unor situaţii dificile, încearcă cu nădejdea – în Dumnezeu

Painea zilnica

Mai mult decat o dorinta

Text: 2 Corinteni 20:5-13

„Indrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” 1 Ioan 5:14

In Rangoon, Burma, există o pagodă cu cupolă aurită de peste 100 de metri înălţime numită Shwedagon. Peste 5000 de diamante împodobesc acoperişul acestui centru de închinăciuni. În loc să fie un refugiu liniştit pentru contemplare şi rugăciune, el seamănă mai mult cu un circ şi un parc de distracţii. În apropierea pagodei sunt temple mai mici pictate în turcoaz, roz ţipător, verde strident şi portocaliu.
In interiorul templului se găsesc comercianţi care vand imagini ale lui Buda, frunze de aur, flori şi tămaie. Clopotele sună neancetat şi fumul de tămaie saturează aerul. Închinătorii cantă, se roagă, şi oferă darurile lor. Unii se opresc în „colţurile dorinţelor”, unde îşi pot spune dorinţele zeilor. Mulţi vin zi de zi, la aceste locuri ale dorinţelor, în speranţa că visele lor vor deveni în final realităţi.


Cat de diferită este apropierea noastră de Dumnezeul Bibliei!
Rugăciunea lui losafat din citatul de azi, de exemplu, nu a fost numai o dorinţă. A fost auzită şi ascultată de Dumnezeu (2 Cronici 20:14-30). În calitate de creştini, avem deplină încredere că şi astăzi urechea Lui este aplecată spre fiecare cerere de-a noastră. Ştim că atunci cand ne formulăm dorinţele şi nevoile în rugăciune, le adresăm unui Dumnezeu viu care ne aude şi ne răspunde. Ne rugăm cu încredere deoarece bunătatea lui Dumnezeu nu are sfarşit şi întotdeauna va face ceea ce este cel mai bine pentru noi. Da, pentru creştini, rugăciunile sunt mult mai mult decat dorinţe. – D.C.E.

Dumnezeu ţi-a dat promisiunea Sa
Că-ţi răspunde şi ascultă rugăciunea.
Orice suferinţă curand va înceta
Dac-arunci asupra Lui îngrijorarea.”– Anonim

Dumnezeu nu numai că ne îndeamnă să cerem – El ne dă si răspunsul

Painea zilnica

De-i viu Isus în viața ta…

De-i viu în viața ta
Mereu Îl vei cinsti
El te va ajuta
Și-n paza Lui vei fi.

De-i viu se va vedea
Pe față și-n priviri
Să rabzi tu vei putea
Și palme și jigniri.

Lăuntru-ți va fi plin
De sfântă bucurie
În loc de-adânc suspin
Va fi speranță vie.

De L-ai primit cândva
Și-a fost vreo nepăsare
Pe gânduri nu mai sta
Deschide-i o intrare.

El stă la ușă blând
Mai bate înc-odată
Să intre cu un gând
Să-ți schimbe viața toată.

Va reveni cu har,
Cu revelații noi
Și îți va spune iar
De viața de apoi.

De-i viu Isus acum
În traiu-ți de pribeag
Cu El vei fi pe drum
Și-Ți va fi foarte drag.

Păstrează-L ne-ncetat
În calea spre Cetate
Căci El ți-a-ncredințat
Un trai cu demnitate.

De-i viu în viața ta
Vei răspândi ce-i scris
Pe Mire-L vei urma
Va fi real, nu vis.

George Cornici

Pe lemnul de ocară

Pe lemnul de ocară
S-a împlinit un plan
A vrut Isus să moară
Să-nvingă pe viclean.

Enorma-i suferință
A generat în noi
Speranță și credință
Spre viața de apoi.

Prealunga-i agonie
A dat un rezultat:
Azi este armonie
În cei ce s-au predat.

În mâini rămas-a semn
Că ne-a iubit nespus
Pe cruce-a murit demn
C-așa a fost Isus.

Destinul nostru-i scris
Cu sângele Lui sfânt
De-acolo ne-a trimis
Și har și legământ.

Piroane L-au străpuns
Ca noi s-avem acces
La cel mai drag răspuns
Sfințit și înțeles.

Un gest dumnezeiesc:
Viața El și-a dat
Ca neamul omenesc
Să aibă trai curat.

Soldații L-au tratat
Ca pe un criminal
Spre toți El s-a uitat
Și i-a iertat total.

Pân’ la final s-a dus
Al nostru Mire drag
Și-a zis privind în sus:
“Spre glorii vă atrag.”

George Cornici

Prin usile incuiate

Text: Ioan 20:19-23

în seara aceleiaşi zile, …pe cand uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus… ” Ioan 20:19

Imaginaţi-vă emoţiile contradictorii ale ucenicilor din ziua învierii, înainte ca Isus să apară în mijlocul lor. Credeau cu toţii că Domnul lor murise. Se temeau de iudei, astfel cand ei se întalneau în secret, încuiau uşile. Cu toate acestea, o speranţă le starnea inimile din momentul cand au auzit că mormantul era gol. Apoi, în ciuda uşilor încuiate, Isus a stat în mijlocul lor. Primele Lui cuvinte au fost: „Pace vouă!” (Ioan 20:19).
Unii dintre noi avem uşi emoţionale sau spirituale „încuiate” în vieţile noastre. Poate fi duşmănia pe care o ţinem ascunsă de multă vreme. Poate fi o ofensă sau o rană adancă pe care o purtăm înăuntrul nostru de ani de zile. Poate fi o amintire urată şi teribilă din copilărie, care ne rupe legăturile cu oamenii. Poate fi chiar un sentiment de manie, pe care-I nutrim faţă de Dumnezeu, pentru cele ce ni s-au întamplat cu ani în urmă.


Aceste uşi încuiate ne ţin închişi în lumea noastră mică şi plină de frică. Ele ne împiedică să creştem spre maturitate şi să cunoaştem fericirea. Dar uşile încuiate nu L-au putut împiedica pe Domnul şi nu-L pot opri nici azi. Emoţia pe care o simţi, scanteia de speranţă ce o ai, vine de la Duhul Sfant. încurajează-le! Nu te teme să vorbeşti cu Isus. Varsă-ţi inima înaintea Lui şi spune-I exact ceea ce simţi. La vremea pe care o va alege, El va pătrunde prin aceste uşi încuiate, aducandu-ţi iertarea, vindecarea şi fericirea. Numai în felul acesta vei cunoaşte adevărata semnificaţie a cuvintelor: „Pace vouă!” – D.C.E.

Isuse, Tu Om al durerii
Ce-ai suferit pentru mine,
Doar ochii Tăi pot să vadă
Rana-mi ascunsă-n ruşine. „ – Twells

Dacă Isus este ţinut afară, atunci înăuntru trebuie să fie ceva rău

Painea zilnica

Cerul-o speranta sigura

Text: Ioan 14:1-6

Şi după ce Mă voi duce si vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.” Ioan 14:3

Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar”. Dar cuvantul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decît o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure.” El nu lasă loc îndoielii.
Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atît prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cat şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată cand Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului pană ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetînd cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cat este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos”. De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cantării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sant liberi, şi robul şi chezaşul”.


Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu – luand asupra Sa mania Dumnezeului sfant şi drept – şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său”. Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. – P.R.V.

Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa:
Toţi ne-om strînge iar, la al vieţii rau curat,
In sfanta, glorioasa-mpărăţie,
Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat. ”  – Smith

Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.

Painea zilnica