26 Ianuarie

„Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.” Luca 2:18

Nu trebuie să încetăm să ne mirăm de minunile Dumnezeului nostru. Ar fi foarte dificil să trasăm o linie de despărţire între mirarea sfântă şi adevărata slujire, fiindcă atunci când sufletul este copleşit de maiestatea slavei lui Dumnezeu, chiar dacă nu se poate exprima în cântec sau în rugăciune, II adoră în tăcere. Dumnezeul nostru întrupat trebuie să fie slăvit ca „Cel Minunat”. Acest Dumnezeu care priveşte la nenorocita fiinţă căzută, omul, şi, în loc să-1 măture cu „mătura nimicirii” (Isaia 14:23), se oferă să fie Răscumpărătorul omului şi să-i plătească preţul de răscumpărare, este într-adevăr miraculos!

Dar, pentru fiecare credincios, răscumpărarea este şi mai apreciată fiindcă o vede în relaţie cu el. Este o minune a harului, într-adevăr, că Isus a renunţat la tron şi la prerogativele regale ca să sufere o moarte ruşinoasă pentru tine. Lasă-ţi sufletul să se cufunde în mirare, fiindcă mirarea este o emoţie foarte practică. Mirarea sfântă te va conduce la o slujire credincioasă şi recunoscătoare. Te va ajuta să păzeşti binele mereu. Te vei teme să păcătuieşti împotriva unei asemenea iubiri. Simţind prezenţa atotputernicului Dumnezeu în darul iubitului Său Fiu, îţi vei „scoate încălţămintea din, picioare, fiindcă locul pe care calci este sfânt” (Exod 3:5).

Vei fi îndemnat să priveşti către glorioasa noastră speranţă. Dacă Isus a făcut lucruri atât de minunate pentru tine, vei simţi că cerul nu este prea înalt pentru aşteptările tale. Cine se mai poate mira de ceva, după ce s-a mirat de iesle şi Cruce? Ce mai rămâne de văzut după ce L-ai văzut pe Mântuitor? Dragă cititorule, poate că, în singurătatea şi tăcerea vieţii tale, nu-i poţi imita pe păstorii din Betleem care au spus ce au văzut şi auzit, dar poţi măcar să te aşezi printre cei care se miră de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei.

C.H. Spurgeon

4 Ianuarie

„Iosif și-a cunoscut fraţii, dar ei nu l-au cunoscut.” „Genesa 42:8

Dimineaţă ne-am rugat pentru creştere în har şi în cunoaşterea Domnului nostru Christos Isus; În seara aceasta este bine să ne gândim la o întâmplare similară, şi la faptul că Iosif cel ceresc ne cunoaşte pe noi. Cunoaşterea aceasta era perfectă cu mult timp înainte ca noi să-L cunoaştem. „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, si în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte să fi fost vreuna din ele” (Psalmi 139:16). Înainte să fi existat în lume, existam în inima Lui.

Când I-am fost duşmani, ne-a cunoscut cu nefericirea, nebunia şi slăbiciunea noastră. Când am plâns cu amar şi căinţă şi Lam văzut ca pe un judecător nemilos, El ne-a privit ca pe nişte fraţi prea iubiţi, şi inima Lui a plâns pentru noi. El nu i-a uitat niciodată pe cei aleşi, ci i-a privit întotdeauna drept obiectul iubirii Lui infinite. „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2 Timotei 2:19) este la fel de adevărat pentru risipitorul care paşte porcii ca şi pentru fiul care stă la masă. Dar vai, noi nu ne cunoaştem Fratele Ceresc, şi din necunoaşterea aceasta iau naştere o mulţime de păcate. Ne împietrim inimile în faţa Lui, şi nu îi permitem să intre în dragostea noastră. Nu avem încredere în El şi ne îndoim de cuvintele Sale.,Ne răzvrătim împotriva Lui şi nu îi aducem nici un omagiu.

„Soarele Dreptăţii” (Maleahi 4:2) străluceşte cu tărie, dar noi nu II putem vedea. Cerul coboară pe pământ, şi pământul nu îl primeşte. Domnul fie lăudat, zilele acestea s-au sfârşit pentru noi; totuşi, chiar şi acum, ştim puţin despre Isus în comparaţie cu ceea ce ştie El despre noi. Am început să studiem despre El, dar El ne cunoaşte pe deplin. Este o întâmplare fericită că ignoranţa nu este din partea Lui, fiindcă atunci am fi fără speranţă. El nu ne va spune „Nu vă cunosc” (Matei 7:23). El ne va mărturisi numele în ziua revenirii Sale; până atunci, El ni se va arăta aşa cum lumea nu II poate vedea.

C.H. Spurgeon

Rugă la sfârșit de an

Zile vin și trec în grabă
Și nu-i chip să le oprim. .
Nu se-opresc și nu ne-ntreabă
Ce-am făcut. . ce mai dorim. .

Timpu-i neschimbat în sine
Însă noi nu realizăm. .
Căci cu orice zi ce vine
Fiecare ne schimbăm.

Mai puțin și-i gata anul
Timpul și-a umplut valiza
Mulțumit închide planul
Și rămâne… analiza.

Poți să-i ceri vreo socoteală?
Oricâte-ai avea de spus. .
Vorba ta e una goală
Nu contează. . el s-a dus.

Mâine anul se-nnoiește
Ce-o fi? . . Cine poate spune? . .
Doar c-acesta se sfârșește
Și cu rele. . și cu bune.

Unii au marcat într-însul
Împliniri și bucurii
Alții l-au stropit cu plânsul
Provocat de tragedii.

Unii și-au umplut hambarul. .
Binecuvântări. . puhoi
Altora li sa stins harul
Să mai fie printre noi. .

Și li s-a oprit tot planul
Când li se oprise pasul
Fiindcă nu aduce anul
Cât de mult aduce ceasul. .

Anul nou spre noi pășește
Și pe nesimțite vine
Fiecare își dorește
Tot mai mult și tot mai bine.

Cât mai multă sănătate,
Să putem ce n-am putut
Sau să excelăm în toate. .
Să avem ce n-am avut. .

Doamne bun, iubit Părinte,
Ne cunoști atât de bine. .
Pumnul mâinii Tale Sfinte
Timpu-ntreg în el îl ține.

După degetul Tău Doamne
El e ca un fir subțire
Zile, primăveri sau toamne
Tu le numeri cu iubire.

Tu dai astrelor lumină
Aduci ploaia, vântul, norii
Hrana, apa cristalină
Frigul și căldura, zorii.

Tot ce-avem e de la Tine
Și din mâna Ta primim
Pentru toate se cuvine
Neîncetat să-Ți mulțumim.

Nu știu ce ne-aduce anul
Însă știu Cine-l aduce. .
Domnul Nostru, Suveranul
Mielul răstignit pe cruce.

Cel născut în umilință
Într-o iesle friguroasă
Care ne-a adus crediță
Mântuirea Lui în casă. .

Doamne Tată, bun și mare
Pentru Noul An ce vine
Dă-ne Tu la fiecare
Multă-ncredere în Tine.

Pentr-acei ce-s prin spitale
Sau pe-un pat de suferință
Lasă-amprenta mâinii Tale
Vindecare și credință.

Pentru-acei ce-ndepărtare
Umblă pe cărări străine
Adu timpul de-mpăcare
Și de-ntoarcere la Tine.

Doar în Tine-i siguranță
Pace, bucurii, iubire
Sănătate și speranță
Vindecare, mântuire.

Ce-aș dori să-mi dai și mie
Nu sunt lucruri și nici bani
Ci ca mâna Ta să fie
Peste mine. . La mulți ani!

Te mai rog ceva, o Tată
Cel ce-atâta ne-ai iubit
Adă pentru lumea toată
Un An Nou mai fericit!

Daniel Hozan

31 Decembrie

„Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi.” Ieremia 8:20

„Nu suntem mântuiţi!” Dragă cititorule, aceasta este şi plângerea ta? Ai fost avertizat de judecata viitoare, încurajat să-ţi scapi viaţa, dar, chiar în momentul acesta, nu eşti mântuit! Cunoşti calea mântuirii. Ai citit despre ea în Biblie, ai auzit de la amvon, şi ţi-a fost explicată de prieteni; dar ai neglijat-o, şi de aceea nu eşti mântuit. Nu vei avea nici o scuză atunci când Domnul va veni „să judece vii şi morţii” (2 Timotei 4:1). Duhul Sfânt ţi-a dăruit mai multe binecuvântări prin Cuvântul care a fost predicat în auzul tău. Timpurile de înviorare au venit din prezenţa divină, dar tu eşti tot fără Christos. Toate vremurile acestea de speranţă au venit şi s-au dus – vara şi secerişul au trecut – dar tu nu eşti încă mântuit. Anii au trecut unul după altul în veşnicie, şi ultimul tău an va veni curând. Tinereţea s-a dus, şi maturitatea se duce şi ea, iar tu nu eşti mântuit. Ingăduie-mi să te întreb: vei fi mântuit vreodată? Există vreo speranţă? Cele mai promiţătoare ocazii te-au lăsat tot nemântuit. Iţi vor îmbunătăţi oare alte ocazii condiţia? Mijloacele – cele mai bune mijloace, folosite permanent şi iubitor – nu au dat nici un rezultat. Ce se poate face în plus pentru tine?

Nenorocirea şi bunăstarea te-au lăsat la fel de indiferent. Lacrimile şi rugăciunile şi predicile s-au irosit pe inima ta stearpă. Nu s-au irosit toate probabilităţile mântuirii tale? Nu este mai mult decât sigur că vei rămâne aşa cum eşti până când moartea va închide uşile speranţei? Te fereşti de această presupunere? Totuşi, este foarte rezonabilă. Cel care nu este spălat în apele de curăţire va fi necurat la sfârşit, după toate probabilităţile. Timpul hotărât nu a venit încă. De ce ar veni vreodată? Este logic să te temi că nu va sosi niciodată, şi că, asemeni lui Felix (vezi Fapte 24:24-25), nu vei găsi nici un timp potrivit să fii mântuit – până nu ajungi în iad! O, gândeşte-te la ce înseamnă iadul, şi la posibilitatea de a fi curând aruncat în el! Cititorule, presupune că vei muri nemântuit. Nici un cuvânt nu-ţi poate descrie pieirea.

Scrie-ţi teribila stare în lacrimi şi sânge, vorbeşte despre ea cu vaiete şi scrâşniri de dinţi. Vei fi pedepsit cu distrugerea veşnică de către slava Domnului, şi din slava puterii Lui. Poate că vocea unui frate te va trezi din amorţeală. Fii înţelept. Fii înţelept la vreme, înainte de începerea unui alt an. Crede în Isus, care este în stare să mântuiască „în chip desăvârşit” (Evrei 7:25). Consacră aceste ultime ore ale anului meditaţiei solitare, şi, dacă te căieşti, este bine; dacă eşti condus la o credinţa umilă în Isus, este cel mai bine. Ai grijă ca anul acesta să nu treacă şi tu să rămâi cu acelaşi suflet neiertat. Nu lăsa ca strigătele de veselie de la miezul nopţii să răsune într-un suflet lipsit de bucurie! Crede acum şi trăieşte. „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie; scapă la munte, ca să nu pieri” (Genesa 19:17).

C.H. Spurgeon

Vor trece încercările…

Doamne, ai vrut s-avem parte cu Tine,
Venim în rugăciuni cu mulțumiri,
Că ne zidești mereu zile senine
Pe temelia unei mari iubiri.

Vor trece încercările ca vântul,
Vom izbândi prin Cel ce e cu noi
Și ne va îndruma mereu Cuvântul
Să nu privim nicicând spre înapoi.

În veacu-acesta plin de silnicie,
Când rânduieli divine se desfac,
În pregătirea pentru veșnicie
Să ne ferim de-al răului atac!

Să-i ținem influența la distanță,
Să apelăm la Domnu-n rugăciuni,
La El găsim iubire și speranță,
Protecție, vigoare-n slăbiciuni.

Doar Dumnezeu e Cel ce ne susține,
Să nu ne pierdem timpul prețios,
Când Cel care-a tămăduit destine
E Domnul veșnic viu, Isus Hristos!

Și Domnul dacă e la cârma navei,
Prin cât de grele valuri navigăm,
Hristos este în noi nădejdea slavei,
Cu El vâslim, răzbim și ancorăm!

Laura Minciună

Cum aș putea să-Ți mulțumesc

Doamne, cum aș putea să-Ți mulțumesc vreodată-ndeajuns,
De jertfa crucii ce-a purtat-o, Fiul Tău Isus?
De trupul Său însângerat, mâinile străpunge-n cuie,
Coroană de spini pe cap și sângele pe chip șiroaie.

Îți mulțumesc că m-ai ales și m-ai făcut copilul Tău,
Că durerea ce-a purtat a dat iertare sufletului meu.
Nu ai privit trecutul greu, nici trăirea n-ai judecat-o,
Ci m-ai primit la pieptul Tău și inima de lume mi-ai dezlegat-o.

Îți mulțumesc că de atunci nădejde-n Tine am găsit,
Speranța, pacea, bucuria și dragostea prin Duhul Sfânt.
Iar în nevoi și suferinți în Tine am aflat ce-i biruința
Tu niciodată nu m-ai părăsit, mai mare acum îmi e credința.

Tot ce mai rămâne e să păstrez ce Tu mi-ai dat
O viață sfântă să trăiesc ca fiul Tău răscumpărat,
Să fiu în toate credincios și să mă lupt într-una
Prin har s-ajung acolo sus și să primesc cununa.

Costin Ana Maria  

Așa că , capul sus!

Nu renunța când viața-i grea
Și simți că sufletul te doare
Căci Dumnezeu cu mâna Sa
Îți dă alin și vindecare.

De câte ori ai fost căzut
Trântit, lovit de valul mării
Dar Dumnezeu nu te-a lăsat
Să fii dat pradă încercării.

Mai ai speranță chiar de ceața
Acoperă in juru-ți tot
Ridică-te și spală-ți fața
Și spune întristării “Stop!”

Mai ai credință, chiar de greul
Lovește-n inimă sau gând
Ridica-ți ochii înspre ceruri
Și luptă-te ca să fii sfânt.

Nu te opri din drumul tău
Pentru o clipă de-ncercare
Căci în curând se va opri
Și vei uita durerea mare.

Ochii sa-ți fi ațintiți
Spre Tatal tău ceresc și sfânt
Amintindu-ți că și El
A suferit pe-acest pământ.

Așa am fost creați
Și asta ne este menirea
Căci doar prin suferință vom
Putea gusta Dumnezeirea.

Dar chiar și-acolo-n suferință
Când parcă toți ne părăsesc
Domnul, El este biruință
Și cu El toate izbutesc.

Așa că, capul sus
Privirea drept în față
Și nu lăsa nici-o problemă
Să îți stingă-a ta speranță.

Acea speranță este Isus
Așa că luptă pentru El
Știind că în ceruri sus
Vei fi cu El, cu Dumnezeu.

Sorin Florica