Psalmul 30-6

„Cand imi mergea bine,ziceam: nu ma voi clatina niciodata !”

Sunt trist si nu mai am nici o speranta,
Vad totul negru-acum in jurul meu.
Nimic nu-mi mai ofera siguranta,
M-au coplesit parerile de rau.

Crezut-am ca mereu pe-aceasta cale
Voi sta cu Tine-alaturi, neinvins,
Mereu la umbra aripilor tale,
Ferit de rele, chiar, de neatins.

Cata putere, cata siguranta,
Pareau sa-ncununeze viata mea !
La fiecare pas, plin de speranta,
Sfidam orice-ncercare, oricat de grea.

Mi se parea ca pot sa fiu ca Tine,
Ca pot sa sufar, sa-nviez, sa zbor,
Ca nici o legatura nu ma tine
Departe de al meu Mantuitor.

Dar am privit la valurile marii
Si-am inceput , incet, sa ma afund,
Luptam din greu, in pragul disperarii
Tot incercand durerea sa-mi ascund.

Curand, nu mai aveam nicio putere
Si valuri mari asupra mea veneau.
Strigam la Tine dar primeam tacere
Iar lacrimile nu mai conteneau.

Dar cand nu mai speram in vreo minune
Cand am epuizat tot ce-am avut
Si mi-a ramas umila rugaciune,
O, Doamne langa mine-ai aparut!!!

Calcat-ai peste valuri in furtuna
Ce aprig se lupta-mpotriva mea.
Plin de-ndurare Tu mi-ai intins mana
Si m-ai adapostit in barca Ta.

A fost un vis, afost o-nchipuire?
Dar nu, caci inca ranile-mi vorbesc!
Ramas-a doar o trista amintire
Pe care-mi este greu sa-o povestesc.

As vrea de-acum, privirea mea sa fie
De-a pururi atintita-asupra Ta
Si viata mea intreaga Ti-o dau Tie,
Ca Tu sa faci orice doresti cu ea.

Marius Cheres 

Mâine nu poți ști

Vezi cum în zbor se duce timpul, comoara ce-am primit-o-n dar ?
Și noi vom trece toți ca gândul fără-a lăsa urme măcar.
În zbor se duc cum trec cocorii an după an spre veșnicii
Și în curând se-arată zorii, a judecății mare zi.

Mâine nu poți ști de va mai fi o zi
În care să-L slujești pe Dumnezeu.
Nu risipi-n zadar un timp primit în dar
Căci ceasul care vine, nu-i al tău.

Necaz e doar aici sub soare;
În lume totu-i trecător
Doar în a cerului splendoare
Poți fi pe veci nemuritor.

Doar în Isus ai siguranța
Vieții fără de sfârșit
Ți-ai pus în El deplin speranța,
Sau nici măcar nu te-ai gândit ?

Ilie Belciu

Între mine şi Tine

Între mine şi Tine
e un zid de păcate
şi mă-ntreb cât e bine
să mai plâng pentru toate.

Între mine şi Tine
cresc mereu bariere,
să le-nfrunt nu mai ţine,
să mai lupt n-am putere.

Între mine şi Tine
e atâta distanţă,
rugăciuni sunt puţine
şi o mică speranţă.

Între noi, sfinte Tată,
e o flacără mică,
jertfa nu e bogată,
însă-atâtea o strică.

Drumu-i lung către Tine
şi căldura m-aprinde,
vin furtuni să mă-ncline
şi sunt fără merinde.

Între mine şi Tine
e-o aşa-nstrăinare,
mi-este tare ruşine
de aşa-ndepărtare.

Dar, deodată, în mine
o nădejde tresare,
fiindc-aud de la Tine
un cuvânt de-ndurare.

Cânt cu inima toată,
mulţumiri ea-ţi aduce,
între noi, sfinte Tată,
e o jertfă şi-o cruce.

Între mine şi Tine
tot mai mult creşte dorul,
când, din cer, intervine,
mijlocind, Salvatorul.

Singeorzan Dorin

Următorul lucru de făcut

“Pentru că oricine cere primeşte.” Luca 11:10

Cere, dacă nu ai primit. Nu este nimic mai dificil decât să ceri. Dorim, tânjim după anumite lucruri şi suferim că nu le avem, dar nu cerem până când nu ajungem la limita disperării. Ai cerut vreodată când erai la limita sărăciei morale şi a profunzimilor totalei tale insuficienţe? “Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu…”, dar mai întâi să fii sigur că-ţi lipseşte înţelepciunea. Nu poţi ajunge la realitatea spirituală oricând doreşti. Cel mai bun lucru de făcut, atunci când îţi dai seama că nu trăieşti în realitatea spirituală, este să-I ceri lui Dumnezeu să-ţi dea Duhul Sfânt pe baza cuvintelor lui lsus Cristos (vezi Luca 11:13). Duhul Sfânt este Cel care face real în tine tot ceea ce a făcut lsus pentru tine. “Fiindcă oricine cere capătă.” Aceasta nu înseamnă că, dacă nu ceri, nu vei avea (conform textului din Matei 5:45).

Dar, până nu ajungi în punctul de a cere, nu primeşti de la Dumnezeu. A primi înseamnă că ai ajuns în relaţia de copil al Lui Dumnezeu şi acum înţelegi şi poţi să apreciezi mintal, moral şi spiritual că aceste lucruri vin de la Dumnezeu. “Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea…” Dacă descoperi că-ţi lipseşte înţelepciunea, atunci ai venit în contact cu realitalea spirituală; nu-ţi pune din nou “ochelarii de cal” ai raţiunii. Unii spun: “Predică-ne Evanghelia simplă, nu ne spune că trebuie să fim sfinţi, deoarece aceasta neprovoacă un sentiment de sărăcie cumplită, şi nu este plăcut să te simţi cumplit de sărac”.

A cere înseamnă acerşi”. Unii oameni sunt suficient de săraci pentru a nu rămâne indiferenţi la sărăcia lor, şi unii dintre noi suntem la fel din punct de vedere spiritual. Nu vom primi niciodată dacă cerem având un scop în minte, dacă cerem nu din sărăcie, ci din poftă. Un sărac nu cere din alte motive decât datorită condiţiilor jalnice, mizerabile şi cu totul lipsite de speranţă ale sărăciei. Lui nu-i este ruşine să ceară. Ferice de cei săraci în duh (vezi Matei 5:3).

Oswald CHAMBERS

Iată, moartea a fost învinsă

Iată, moartea a fost învinsă
Și Hristos A înviat!
Calea Nouă ni-i deschisă
Prin „Mielul ce-a fost jungheat”!

Nu mai e nimic să fie
Un obstacol spre înviere
Și nădejdea aceasta vie
Nu mai are frontiere!

Cu sângele crucii Lui
A șters tot „Zapisul” Legii
De sub ochii Tatălui
Și învrăjbirea fărdelegii.

A scris cu sângele-I Sfânt
Un Zapis nou și minunat,
Pecetluind un Legământ
Care-a șters orice păcat.

Și ne umplem de speranță
Aplecându-ne sub cruce,
Căci Putere și viață
Crucea Lui în noi aduce!

Când ne lepădăm sub ea
Dispar orice bariere
Zdrobite de Dragostea
Ce nu are frontiere.

Da! Când ne-aplecăm sub cruce
Dispar orice bariere,
Că nu-i formă de răscruce
Nici obstacol spre înviere!

Adevărul ne sfințește
Locuind în noi de-acum,
Duhul ne călăuzește
Necurmat pe-al Vieții drum,

Și înfiați prin jertfa Lui,
Fii de drept, moștenitori,
Cântăm – „Slavă Mielului!”
În veci de veci biruitori!

Ioan Hapca

Când se lasă liniștea de seară

Când se lasă liniștea de seară
Iar tăcerea cuprinde pământul…
Gândul în taină îmi zboară
Spre-Acel ce-mi pătrunde și gândul.

Spre-Acel ce-a creat universul,
Spre-Acel ce-i Stăpân peste toate.
În El se cuprinde cuprinsul,
Suveranul, Stăpân, dar și Tată.

Tăcerea-mi pătrunde ființa senină,
Căci vorba rostul nu-și are.
Când simți că te-atinge mâna Divină,
Iar sufletu-ncepe să zboare …

În sacra tăcere de seară
Când ruga zboară spre cer,
Simți cum îți cade povara,
Un gingaș fior împletit cu mister.

Simți mâna de Tată ce-alină durerea,
Simți șoapta duioasă ce mângâie lin,
Cuvântul Lui sfânt ce umple tăcerea
Cu pace, speranță, nădejde, destin …

Ana Onofrei

Ruga

Doamne, nu sunt nimic in asta lume,
Sau…poate-un fir de praf fara de nume…
Sunt calator strain pe-acest pamant
Sau Doamne…oare, pentru Tine, eu ce sunt?!
Te rog in viata mea sa vii, pe drumul meu
Sa ma conduci, de mana sa ma iei atunci cand totul este greu,
Ajuta-ma ca sa Te reprezint asa cum vrei,
Nu vreau sa fiu de pret doar pentru cei
Ce cauta comori pe-acest pamant strain,
Ci pentru Tine vreau sa fiu asemeni unui crin.
Asa ca eu te rog sa vii in viata mea,
Sa fii o stanca iar eu casa de pe ea…
Sau fii tulpina unei minunate flori
Ca eu sa stralucesc in varful ei de mii de ori…
Fii soarele in lumea-aceasta trecatoare
Si lasa-ma sa fiu o raza ce nu moare…
Sa stralucesc si sa aduc in viata orisicui
Speranta mantuirii, iubirea Domnului…
Ajuta-ma sa fiu un strop de bunatate,
De fericire, de iubire, de seninatate…
Rabdarea daruieste-mi-o de sus,
Ajuta-ma sa iert ca si Isus…
O, Domnul meu, Te rog azi pentru mine
Sa ma ajuti sa luminez ca Tine;
Dar Te mai rog si pentru cei de langa mine,
Oricand, de-i rau sau de le este bine
Ajuta-i sa nu doarma, sau dac-au adormit
Trezeste-i Tu degraba si zi ca I-ai iubit.
Si inca Ii iubesti la fel pe toti, mereu,
Caci pentru ei murit-a un Fiu de Dumnezeu…
Si-asa treji, impreuna, sa fim oricand uniti,
Ca fii si fiice-a Tale sa fim mereu priviti.
Fii Tu Soarele nostru iar noi o raza-a Ta
Ca pentru Tine vesnic sa putem lumina…

Usatencu Andreea

Ființe femeiești

E primăvară! Prin poienile amare
Ce-au stat târzii, ascunse de troiene,
Străpunse azi fiind  de-un galben soare,
Au înflorit ființe mici, perene…

E cald… în lung și-n latul zării…
Că din pământ, verdeața s-a născut,
Umplând de flori, pe marginea cărării,
E plin de viață, în martie început…

Chiar pomii s-au scuturat odată
Prinzând puteri nebănuit de mari
Rodind din nou, având aceeași soartă
Ducând la viață natura, prin frunzari…

Pe calea vieții pământești,
La fel ca în natura toată
Sfinte ființe femeiești
Redau din nou vieții, speranță!

Prin partea femeiască existentă
Mai are omul șansă la lumină,
Să vină-n lume, acoperit de tină
Apoi plecând în lumea cea divină…

Mai are omul șanse prin femeie…
Și astăzi celebrăm această șansă!
Noi am pierdut a vieții albă cheie
Dar prin femeie… putem să fim acasă!

Cum prin natură, o lume prinde viață,
La fel, femeia, e raza de speranță!
Deci, să cinstim acum lucrarea Domnului,
Că a mai dat o șansă omului!

Bulzan Marian Gigel

Urare cu flori

Fulgii de nea ce cad pe voi
Să se topească-n suflet cald,
Trecănd în liniştite ploi
Să ude flori de gând curat.

În viscol dacă-ngenunchiaţi
Să-l potoliţi c-o sărutare,
Numai iubirea ce-o purtaţi
Poate să facă gheaţa floare.

De-aveţi în voi ramuri uscate
Să le tăiaţi cu bun Cuvânt,
Ca cele ce mai sunt rămase
Să vadă flori albe crescând.

Frigul cel greu de vă-nfăşoară
Daţi-i în dar raza de soare,
Din el să vină să răsară
Când nu gândiţi frumoasă floare.

De-aveţi în viaţă zăpezi mari
Cu viscol,frig,ramuri uscate,
Iar mintea roabă-n gheţuri tari
Se tot frământă şi se zbate,

Deschideţi porţile iubirii
Ale speranţei şi credinţei,
Să faceţi loc în voi grădinii
Cu floarea albă a biruinţei.

Stănulescu M.

O apă curgătoare

O apă curgătoare
Este în stânga mea.
Și pomi cu crengi pletoase
Pe al ei mal.
Un loc umbros de munte
Și răcoros,
Un freamăt liniștit
Dar prea frumos.
Cu flori pe deal,
Albastru, bleu – deschis
Cu păsări diferite,
Pare-un vis.
În mărime și culoare
Și în cânt;
Sunt unice în felul lor.
Zâmbesc în gând.
În față-i o podișcă
Cu carii vechi în lemn
Sub care se revarsă
În vaduri, apă. Semn
Că-i totul în mișcare,
E viață în natură;
În frunze verzi, în iarbă,
În tot e-o legătură
Ce duce mai departe
Speranță, bucurie,
În gând, în vânt, în suflet,
Pe-a norilor solie.
……………………………..
Și… apa curge…
Ducând cu ea
Și gândul meu
Și starea mea.
Căci iar se schimbă,
Se innoiesc,
Cum apa plimbă
Și izvorăsc
Noi, mici izvoare
Ce se revarsă
În râul mare
Ce pace-mi lasă
Când îl ascult
Și-adânc suspin,
Mă liniștesc
Și mă alin.
Și se grăbește…
Aleargă parcă…
Să-și cânte-n treacăt
Povestea toată.
Și-așa… fără să se oprească
În tropot vrea să îmi șoptească:
”Fii mulțumit!
Este speranță!
Ești sprijinit
Cu siguranță!
Ești ocrotit!
Nu-ți fie teamă!
Călăuzit, și casa-ntreagă
El ți-o iubește
Că scumpă-i este.
E Dumnezeu
Ce totul vede,
Ce îți vorbește”.
……………………………..
Și întărit iar mă ridic
Din locu-n care-am mulțumit
De tot ce-n viață întâlnesc
Și vreu mai vesel să trăiesc.
A pus atâta bucurie
În jur, e-așa o armonie,
De-ți faci timp
Ca să le privești,
Să mai respiri,
Să te-odihnești.
Să-apreciezi
Că-i o splendoare.
În duh, o binecuvântare.
Te-ndeamnă toate
Într-un cântec.
E sănătate pentru suflet.

Lidia Gheorghe