De-i viu Isus în viața ta…

De-i viu în viața ta
Mereu Îl vei cinsti
El te va ajuta
Și-n paza Lui vei fi.

De-i viu se va vedea
Pe față și-n priviri
Să rabzi tu vei putea
Și palme și jigniri.

Lăuntru-ți va fi plin
De sfântă bucurie
În loc de-adânc suspin
Va fi speranță vie.

De L-ai primit cândva
Și-a fost vreo nepăsare
Pe gânduri nu mai sta
Deschide-i o intrare.

El stă la ușă blând
Mai bate înc-odată
Să intre cu un gând
Să-ți schimbe viața toată.

Va reveni cu har,
Cu revelații noi
Și îți va spune iar
De viața de apoi.

De-i viu Isus acum
În traiu-ți de pribeag
Cu El vei fi pe drum
Și-Ți va fi foarte drag.

Păstrează-L ne-ncetat
În calea spre Cetate
Căci El ți-a-ncredințat
Un trai cu demnitate.

De-i viu în viața ta
Vei răspândi ce-i scris
Pe Mire-L vei urma
Va fi real, nu vis.

George Cornici

Pe lemnul de ocară

Pe lemnul de ocară
S-a împlinit un plan
A vrut Isus să moară
Să-nvingă pe viclean.

Enorma-i suferință
A generat în noi
Speranță și credință
Spre viața de apoi.

Prealunga-i agonie
A dat un rezultat:
Azi este armonie
În cei ce s-au predat.

În mâini rămas-a semn
Că ne-a iubit nespus
Pe cruce-a murit demn
C-așa a fost Isus.

Destinul nostru-i scris
Cu sângele Lui sfânt
De-acolo ne-a trimis
Și har și legământ.

Piroane L-au străpuns
Ca noi s-avem acces
La cel mai drag răspuns
Sfințit și înțeles.

Un gest dumnezeiesc:
Viața El și-a dat
Ca neamul omenesc
Să aibă trai curat.

Soldații L-au tratat
Ca pe un criminal
Spre toți El s-a uitat
Și i-a iertat total.

Pân’ la final s-a dus
Al nostru Mire drag
Și-a zis privind în sus:
“Spre glorii vă atrag.”

George Cornici

Prin usile incuiate

Text: Ioan 20:19-23

în seara aceleiaşi zile, …pe cand uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus… ” Ioan 20:19

Imaginaţi-vă emoţiile contradictorii ale ucenicilor din ziua învierii, înainte ca Isus să apară în mijlocul lor. Credeau cu toţii că Domnul lor murise. Se temeau de iudei, astfel cand ei se întalneau în secret, încuiau uşile. Cu toate acestea, o speranţă le starnea inimile din momentul cand au auzit că mormantul era gol. Apoi, în ciuda uşilor încuiate, Isus a stat în mijlocul lor. Primele Lui cuvinte au fost: „Pace vouă!” (Ioan 20:19).
Unii dintre noi avem uşi emoţionale sau spirituale „încuiate” în vieţile noastre. Poate fi duşmănia pe care o ţinem ascunsă de multă vreme. Poate fi o ofensă sau o rană adancă pe care o purtăm înăuntrul nostru de ani de zile. Poate fi o amintire urată şi teribilă din copilărie, care ne rupe legăturile cu oamenii. Poate fi chiar un sentiment de manie, pe care-I nutrim faţă de Dumnezeu, pentru cele ce ni s-au întamplat cu ani în urmă.


Aceste uşi încuiate ne ţin închişi în lumea noastră mică şi plină de frică. Ele ne împiedică să creştem spre maturitate şi să cunoaştem fericirea. Dar uşile încuiate nu L-au putut împiedica pe Domnul şi nu-L pot opri nici azi. Emoţia pe care o simţi, scanteia de speranţă ce o ai, vine de la Duhul Sfant. încurajează-le! Nu te teme să vorbeşti cu Isus. Varsă-ţi inima înaintea Lui şi spune-I exact ceea ce simţi. La vremea pe care o va alege, El va pătrunde prin aceste uşi încuiate, aducandu-ţi iertarea, vindecarea şi fericirea. Numai în felul acesta vei cunoaşte adevărata semnificaţie a cuvintelor: „Pace vouă!” – D.C.E.

Isuse, Tu Om al durerii
Ce-ai suferit pentru mine,
Doar ochii Tăi pot să vadă
Rana-mi ascunsă-n ruşine. „ – Twells

Dacă Isus este ţinut afară, atunci înăuntru trebuie să fie ceva rău

Painea zilnica

Cerul-o speranta sigura

Text: Ioan 14:1-6

Şi după ce Mă voi duce si vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.” Ioan 14:3

Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar”. Dar cuvantul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decît o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure.” El nu lasă loc îndoielii.
Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atît prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cat şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată cand Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului pană ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetînd cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cat este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos”. De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cantării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sant liberi, şi robul şi chezaşul”.


Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu – luand asupra Sa mania Dumnezeului sfant şi drept – şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său”. Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. – P.R.V.

Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa:
Toţi ne-om strînge iar, la al vieţii rau curat,
In sfanta, glorioasa-mpărăţie,
Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat. ”  – Smith

Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.

Painea zilnica

Când vine întristarea

Când vine întristarea
La cine s-apelăm?
Nu este grea-ntrebarea:
La Cel în care stăm.

În El e siguranță
În El ne odihnim
Renaște o speranță
E Tatăl, Elohim.

Privim spre El și-ndată
Un plâns a dispărut
O stare disperată
Devine un trecut.

Dureri se ușurează
Cu-al lui balsam sublim
Mâhnirea încetează
Când noi cu El vorbim.

Motiv de-ngrijorare?
Nicicând! Renaște-n noi
Un foc de-nviorare
Și-un spirit de eroi.

La El e tratamentul
Ce vindecă total
Când vine pacientul
E-un act spiritual.

Din groapa dezolării
Doar El ne poate scoate
Cu El vom da uitării
Necazurile toate.

În mare strâmtorare
Ne-arată locul larg
Ne-aduce ușurare
Repară un catarg.

Și iar se dovedește
Că-i Domn și Suveran
Avântul iar sporește
În drum spre Canaan.

George Cornici

Să-ți zburde inima-n iubirea Lui

Să te împodobească Dumnezeu cu fericire
Și inima să-ți zburde în iubirea Lui
El să-ți fie partea ta de moștenire
Lucrarea ta, să fie pentru slava Domnului.

Să te umbrească harul Lui preasfânt de sus,
Și viața ta să fie totdeauna un exemplu”
În tine să se oglindească doar, Isus
Și să nu uiți vreodată că tu ești un Templu”

Să-ți poarte, Domnul, pașii tăi prin viață
Și ochii tăi să vadă minunile divine,
Să-ți umple al tău suflet cu eterna Lui speranță,
Și-n duhul tău să zbori spre zările senine.

Prieten drag, în bucurie dar și în suferință,
Tu ești, și-ai fost cu mine-ntotdeauna.
Mă rog, ca Domnul să-ți ofere biruință,
Și-n bunătatea Lui, să Își întindă mâna.

Să te ridice sus, pe culmile iubirii,
Și să-ți arate tot ce, El, ți-a pregătit,
Să-ți umple inima cu fiorul fericirii,
Să înțelegi că tu, ești Fiul Lui iubit.

Nichifor Nicu

„Răsăritul de soare“ al învierii

Text: 1 Corinteni 15:20-28

În ziua dintâi a săptămînii, s-au dus la mormint dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele. Marcu 16:2

Pentru mine, răsăritul soarelui este un simbol al speranţei creştinului. In fiecare dimineaţă, primele raze ale soarelui ne reamintesc că lunga noapte a păcatului va face loc zilei eterne. Răsăritul soarelui este o imagine a timpului cînd trupurile noastre vor fi înviate din morţi, unite cu sufletele noastre, transformate, pregătite pentru viaţa cerească. Să ne gîndim cum ar fi dacă în timp ce mergem la culcare într-o seară să ştim că soarele nu va mai răsări din nou în dimineaţa următoare. Să ne gîndim la frigul, la întunericul fără sfîrşit, la degetele reci ale morţii, de care nu poţi scăpa, cum treptat se încleştează în jurul pământului. Plantele s-ar usca, florile s-ar veşteji, copacii ar muri şi întreaga viaţă ar pieri, din lipsa luminii soarelui.

Dar, slăvit să fie Domnul, soarele răsare în fiecare dimineaţă. Căldura şi lumina dătătoare de viaţă inundă pămîntul. „Moartea” fiecărui apus de soare este urmată de „învierea” noului răsărit – şi speranţele se reînnoiesc. Chiar mai sigură ca răsăritul soarelui în fiecare dimineaţă este certitudinea învierii noastre cu Isus Cristos. Noaptea neagră a morţii a căzut peste El, şi trupul Său lipsit de viaţă a fost aşezat în mormînt. Dar a înviat! Si în învierea Lui stă promisiunea propriei noastre învieri la viaţă. Apostolul Pavel a declarat: „…toţi vor învia în Cristos…” (1 Corinteni 15:22). Data viitoare cînd vei vedea soarele răsărind şi vei urmări razele lui strălucind pe cerul dimineţii, lasă ca nădejdea să-ţi umple inima. Este un semn care-ţi reaminteşte propria înviere! D.C.E.

Toţi vor trece ca iarba de pe cîmp
Din lumea păcatelor şi a durerii,
Dar cel ce-adoarme astăzi în Cristos
Se va trezi la trîmbiţa-nvierii.” Benson

învierea lui Cristos este mugurul promisiunii –
învierea noastră este floarea împlinirii ei

Painea zilnica

Trezește Doamne România

Trezește Doamne România,
Acum când în dureri se zbate,
Să lepede deplin robia,
Păcatelor ce duc la moarte.

Ridică Doamne România,
Din văile întunecate…
Redă-i speranța, bucuria,
Dor de-adevăr și de dreptate.

Salvează Doamne România,
De căile deșertăciunii,
Ca să primească vrednicia,
Pe calea sfântă a Luminii.

Unește Doamne România,
Întru Hristos cu-nflăcărare
Și risipește dușmănia,
Celor cu duh de dezbinare.

Păzește Doamne România,
De toți câți îi doresc pierzarea…
Să nu își piardă omenia,
Credința, dragostea, onoarea.

Învață Doamne România,
Și dă-i a Ta înțelepciune,
Ca să-Ți primească azi solia,
S-ajungă la limanuri bune.

Mângâie Doamne România,
Ce-și plânge morți-n disperare,
Doar Tu îi înțelegi urgia
Și ai un leac de vindecare.

Eliberează Doamne România,
De orice jug ce-i pus cu nedreptate,
În mâna Ta să-i ții vremelnicia,
Trăind pe veci în sfântă libertate!

Teodor Groza

La mulți ani România!
La mulți ani dragi români oriunde va-ți afla!
Dumnezeu să binecuvânteze România!

Stai fără frică

Pământu-ntreg geme, greu suspină,
Norii grei lovesc în țărână,
Suntem străpunși de moarte, griji, nevoi,
Și-atâtea deznădejdi ce zac în noi!
Frica se răspândește ca un venin
În celula vieții fără, , vaccin”!
Să ai credință în sufletul tău,
Speranța e-n Fiul Lui Dumnezeu!
Crede în Isus și stai fără frică,
Crede în El și Țara promisă!
Întoarce-te pe Cale, veghează,
Și-n via Domnului tu lucrează!
Ajută-ne Tată, Părinte sfânt,
Oprește molima de pe pământ,
În bunătatea Ta să respire,
Copii Tăi și-a lumii mulțumire!

Maria Șopț  

O ușă de speranță

În încercări și lupte,
ai fost înfrânt adesea,
Și sângeri și te doare
și crezi că ești uitat.
Nu mai găsești putere
ca să alungi tristețea,
Ai spus că așa-i viața,
un veșnic greu oftat.

Privești în jur și nimeni
o mână nu-ți întinde,
Și spui că nu se poate
că tu nu mai poți duce;
Când crezi că ești la capăt,
o ușă se deschide,
O rază de speranță,
apoi zărești o cruce.

Vezi două mâini întinse
ce dăruiesc iertare,
În palmele întinse
e chipul tău săpat.
Și rănile Lui astăzi
îți aduc vindecare,
Eliberare, pace,
chiar crezi că te-a uitat?

Nu ești uitat vreodată,
El veșnic te veghează
Iar ale tale lacrimi,
să știi, le-a numărat.
Și în burdufuri sfinte,
cu grijă le păstrează
Tot El ți le va șterge,
în raiul minunat.

Să-ți șteargă însuși Domnul
cu mâna Lui obrazul,
Să ți se pară oare,
că e lucru puțin?
Oricât de greu în lume,
ți-a fost plânsul, necazul,
Va fi schimbat în slavă
într-un cântec sublim.

Dany Căpătan