Cuvântul Vieții

Cuvîntul scump și dulce
Lăsat pe fila Sfîntă
E raza de speranță
În lucrurile sfinte
Venite din înnalt
Din cerul dimineții
Din slava așteptată
Din patria iubirii
Din țara lui Isus.

Deschide numai una,
O filă și citește
Și vei vedea puterea
ce schimbă viața-ți tristă
Într-o adîncă pace
a Duhului de viață
Venit din Dumnezeu.

Trezise-va în tine
Speranța bucuriei!
Cînd printr-e versuri sfinte
Te va întâlni Isus
Și de-L primești în tine
În orice zi prin viață
Vei regăsi cărarea
și noua ta viață.

Viața transformată
e numai rezultatul
Pocăinței tale
și mersul cel curat
bazat pe cartea Sfântă
și-apoi ca rezult
Ne v-antâlni cu Slavă
și Gloria Iubirii
Cel ce e VIU ȘI VEȘNIC
HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Cristian Ataman 

1 Ianuarie

Au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.” Iosua 5:12

Călătoriile obositoare se terminaseră pentru Israel, fiindcă ajunsese la odihna făgăduită. Nu mai erau corturi de aşezat, „nici şerpi înfocaţi, nici Amaleciţi războinici, nici pustiu arzător. Israelitii ajunseseră în ţara în care curgea lapte şi miere, şi acum mâncau din roadele ţării. Poate că în anul care începe acum, iubite cititor creştin, se va întâmpla la fel cu tine sau cu mine. Perspectiva aceasta este îmbucurătoare şi, dacă ne ţinem credinţa trează, se va împlini. Să fii cu Isus în odihna făgăduită poporului lui Dumnezeu este într-adevăr o speranţă măreaţă, şi să aştepţi gloria aceasta atât de curând este o dublă binecuvântare.

Necredincioşii şovăie în faţa Iordanului, care ne desparte şi acum de ţara promisă, dar să ne întemeiem nădejdea pe faptul că am înfruntat deja toate relele, şi că nici măcar moartea nu ne mai poate înfricoşa. Să alungăm orice gând de teamă şi să ne bucurăm la gândul că din anul acesta vom începe să fim „întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). Mulţi vor rămâne pe pământ ca să facă lucrarea pe care Domnul le-a încredinţat-o. Dacă aceasta va fi şi partea noastră, nu există nici un motiv pentru care textul de Anul Nou să nu fie adevărat. „Noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă” (Evrei 4:3). Duhul Sfânt este garanţia moştenirii noastre. El ne dă „mai mult decât cerem”. Cei care sunt în cer sunt în siguranţă; tot astfel noi, care suntem pe pământ, suntem siguri în Christos Isus. Cei de sus şi-au învins duşmanii; noi avem şi noi victoriile noastre.

Ostile cereşti se bucură împreună cu Domnul lor; privilegiul acesta ne este îngăduit şi nouă. Ei se odihnesc în dragostea Lui; noi avem pace prin EL. Ei cântă spre lauda Lui; noi avem privilegiul să-L binecuvântăm. In anul care începe vom aduna roadele acestui pământ pustiu, pe care credinţa şi speranţa îl pot transforma într-o gradină a Domnului. La început, omul mânca hrana îngerilor; de ce nu ar face-o şi acum? O, ce privilegiu să ne bucurăm în Isus şi să mâncăm din roadele ţării anul acesta!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ce vezi, străjerule?

– Ce vezi, sfânt străjer, ne vei spune,
În noapte, sub cer de cărbune?
– Văd visuri ce zac sub zăbrele,
Vin zilele rele și grele.

– Ce vezi tu, străjer, ce ne-așteaptă?
– În lumea nebună, nedreaptă,
Pe rug, adevărul iar plânge,
Sub legi fără noimă se frânge.

– Ce vezi tu, străjer? Nu ne-ascunde
Din taina ce duhu-ți pătrunde,
– Văd cum se destramă speranța,
Pălește-n cei drepți cutezanța.

– Adu-ne, străjer, o solie,
Aprinde în noapte-o făclie!
– Virtutea-i gonită de patimi,
Se umple burduful cu lacrimi.

– Străjer, ce vezi tu mai departe
De vale, de umbre, de moarte?
– Aproape s-a dus noaptea cruntă,
Se-aude cântare de Nuntă!

– Străjer așteptat, dă-ne o veste:
Ce vezi sus, pe creste celeste?
– Zăresc de departe-o lumină!
Și Mirele-i gata să vină!

,,Străjerule, mai este mult din noapte?„ (Isaia 21:11b)

Olivia Pocol 

Izbavirea

Cand talazurile-ncearca barca vietii s-o scufunde,
Si cand soarele prin nouri nu mai poate a patrunde,
Cand speranta se destrama, sa-ti ridici spre El privirea,
Spre Acela, care poate, sa-ti aduca izbavirea.

Poate nu-ntelegi lucrarea ce ciudat o desfasoara,
Dar El n-a promis ca viata pe pamant va fi usoara;
Insa, nu va fi furtuna care ar putea vreodata,
Sa opreasca Salvatorul pan’ la tine sa strabata.

Chiar acum, cand lupti cu valul ce-ameninta sa te-inece,
El ridica stavilarul peste care nu va trece,
Caci a pus hotar durerii ce-i ingaduita-n viata,
Si ea nu-i decat o punte spre-nsorita dimineata.

Nu te indoi acuma, geana zorilor mijeste,
E aproape rasaritul, orizontul se zareste;
Are ganduri de nadejde, garantat ti-e viitorul
Iti intinde mana, iata-L, e Isus, Izbavitorul.

„Binecuvantat sa fie Domnul, care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, mantuirea noastra. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbavirilor, si Domnul, Dumnezeu, ne poate scapa de moarte.” Psalm 68:19,20.

Anca Winter

Speranță vie

Că-i frig în noi nu-i născocire,
Mai e vreun licăr de speranță?
Statornicia-i rătăcire,
Blândețea e în disonanță
Cu împietrita strălucire,
Să fii altfel e cutezanță!

Cu-o lungă iarnă-n așteptare,
Mai ții aprins în suflet focul
Să încălzească la-nnoptare?
Lumina ți-o ascunde-obrocul?
N-ai vrea să fii un far, un soare,
Acel care sfințește locul?

Sunt încă vieți neprihănite
În lumea fără har, pustie,
Pe plaiuri reci, încremenite
Aprind a Cerului făclie,
Bine-și știu rostul, sunt menite
Să țină-n noi speranța vie!

Olivia Pocol  

La un pas de moarte

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine tn rai

luca 23:43

Atat timp cat traieste cineva exista speranta pentru convertirea
sa la Cristos. Una din ultimele fapte ale Domnului nostru Isus
de pe cruce a fost sa-i daruiasca mantuire unui muribund.

Un capitan de vapor, pe nume Bjorn Kristiansen, zacea pe patul
mortii intr-un spital. Aproape ca inima nu-i mai batea si nu mai
respira. O sora medicala norvegiana i-a vorbit: ‘Capitane Kristian-
sen, esti pe moarte. II cunosti pe Isus Cristos? Ma voi ruga pentru
dumnevoastra”. Kristiansen i-a auzit vocea, Si mai tarziu si-a amin-
tit ca s-a agatat de acele cuvinte ca de firul vietii. Spre uimirea
doctorilor, Bjorn a revenit la viata. El s-a increzut in Cristos si a
stiut ca a fost salvat.

Poate ca nu vom sti niciodata ca suntem in prezenta unei persoane
pe moarte, a carei stare spirituala ne este necunoscuta. Marturia
noastra poate constitui diferenta dintre rai si iad pentru viata
aceea in clipele ei finale. Trebuie sa stim si sa fim gata sa im-
partasim esentialul Evangheliei: Dumnezeu ne iubeste, dar pacatul
ne-a despartit de El. Isus Cristos, Fiul desavarsit al lui Dumnezeu,
a murit pe cruce pentru a plati pedeapsa pacatelor noastre si
pentru a ne da viata vesnica. Trebuie sa ne rugam cu persoana
aceea si s-o invitam sa se roage cu noi.

Ceea ce trebuie spus unei persoane aflate pe moarte, nu este
diferit de ceea ce trebuie sa le spunem tuturor. Problema este
aceeasi pentru toti. Sa fim gata sa le spunem celor vii si celor in
pragul mortii despre Isus. Nu putem sa stim cine este la un pas de
moarte. – D.J.D.

Condu-ma spre un suflet apasat,

Sa spun cuvantul ce alina;

Prietenii pierduti sunt in pacat

Si nu stiu drumul spre lumina.” – Houghton

Noi, care stim nevoia*
trebuie sa fim gata sa semanam, samanta.

Painea zilnica

Mulțumesc lui Dumnezeu

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru tot ce-mi dă în viață,
Pentru noua zi de har,
Pentru raza de speranță!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că-mi dă viața și mișcarea
Și lumina din Scriptură,
Să nu rătăcesc cărarea!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că și-n vremi de încercare,
Îmi ascultă rugăciunea,
Și-mi dă sfântă alinare!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că deși-am fost rătăcit,
El s-a îndurat de mine,
Din păcat m-a izbăvit!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru apă, pentru pâine,
Pentru haina ce o port
Și nădejdea de mai bine!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru scumpa mea soție,
Ajutorul potrivit,
Strop de har și bucurie!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru toți cei dragi, iubiți…
Mă rog zilnic pentru ei
Ca să fie fericiți!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru frații de credință,
Care sunt părtași cu mine,
La necaz și biruință!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru rodul din, , ogoare, ,
Pentru cei întorși din patimi,
Ce-au primit în dar iertare.

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că în marea lui iubire,
Ne mai iartă, ne mai rabdă
Și ne cheamă la sfințire!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru planul de salvare,
Pentru jertfa lui Hristos
Și a Duhului lucrare!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru jug și pentru cruce
Și mă lupt să pot mereu,
Înțelept să le pot duce!

Teodor Groza

Ce-i omul…

Cu ochii prin lacrimi, prin veacuri şi stele
Mereu cercetînd lucruri bune sau rele;
Cu vorba prin gînduri, cu gîndul prin vorbe
Strîngînd informaţii şi-o groză de probe,
Cu paşii pe drumuri ce vin din istorii
Ce duc spre înfrîngeri sau duc spre victorii
Se strigă demult întrebarea strigentă
Ce-a fost, e, şi va fi permanentă
În lumea ce astazi se nasc mari probleme
Probleme mai multe, probleme mai grele,
Probleme ce parcă se ceartă-ntre ele,
Ce-i OMUL, voi oameni ce ştiţi toate cele,
Şi care e azi drumul lui?

Şi liniştea parcă uşor se aşterne
În timp ce răspunsul se-aşteaptă, se cerne,
În timp ce cu gîndul deschis vrem să vină
O rază ce astăzi s-aducă lumină.
Şi nu trece mult căci cu strigăte ferme
Ştiinţe exacte, istorii moderne,
Savanţi de renume pe plan mondial
Literaţi şi artişti care fac noul val,
Filozofi şi poeţi, toţi cu minele sus
Cer drepturi precise să dea un răspuns;
Pentru marea problemă ce astăzi s-a pus
CE-I OMUL…
Ce trist e să fii doar o simplă-întîmplare
De acum milioane de ani de uitare,
Ce trist e să fii fără nici o speranţă
Aşa, doar ca frunza avînd alianţă,
Doar vîntul ce-o poartă în colo şi-n coace
Şi-apoi doar în bălţi o mai lasă în pace

CE-I OMUL? E logică, cifră şi start,
Atunci cănd lansează o bombă exact,
Atunci cînd spre cer muribunde pachete,
Explozii şi morţi se înaţă buchete,
Şi toate din logică doar, din proiecte
Răsar şi se nasc!
CE-I OMUL! Un mare arhitect si constructor,
Sublim proiectant de clădiri, un intructor
De forme şi stiluri spre cer azvîrlite,
Din sticlă şi-oţel cu zvelteţe clădite.
CE-I OMUL? Cînd scoarţa se zbate se frînge
E un mare-arhitect şi constructor ce plînge
Ruine de case ce-au fost linii drepte
Şi-acuma-s grămezi de oţel şi de pietre;
Ruine de case ce-odată în soare
Priveau peste-ntinderi cu-n gust de sfidare
Pămîntul şi timpul
CE-I OMUL? Un mare subtil scriitor,
Construind noi reţele de viaţă şi dor,
Şi-ngropând sentimente ce nu se petrec.
CE-I OMUL ? Un mare şi splendid poet,
Ce cîntă frecvent cu natura-n duet,
Un liric ce-ncepe mereu şi mereu
Cu pronumele prea personal „eu”, „doar eu”;
Un poet de factură modernă cu ropot
În ritmul de viaţă şi visul doar tropot
Mai lasă în urmă urmă cu vâlvă şi zgomot
Şi-apoi iute piere

CE-I OMUL? Aşa filozofic vorbind,
E-o minte-nţeleapta ce-o vezi des gândind,
De mult aplecată-n esenţele vieţii:
Să scoată de acolo un drum frumuseţii
E o minte ce caută sensuri înalte
Dar numai in om si nicînd ‘n-alta parte;
Sa spargă si cifrul ascuns tinereţii
Ce poate sa-nlăture stavila vieţii
CE-I DOCTORE, OMUL; de stai si priveşti?
Cum poate natura, de vrei sa gândeşti
Din simplu-accident si din pura-întâmplare
Sa scoată-o fiinţa sublima si tare
Acum milioane de ani?
CE-I OMUL, voi oameni ce ştiţi toate cele
Probleme mai multe, probleme mai grele,
Probleme ce parca se cearta-ntre ele,
Si care e azi drumul lui?

Se succed anotimpuri, se succed generaţii,
Ce parcurg in viteza întinsele spatii,
Se petrec in viteza prea scurtele vieti
Care nu-s de-ajuns ca sa ştii sa inveţi,
Dar se aude mereu si sunt oameni ce ştiu
Ca exista-o speranţa si ca nu e târziu
Ca prin ea sa ajungem la tel si la vis,
Oferind tuturor, tuturora deschis
Din ce mâini vine el, din zori pamintesti ?…
Se-ntreba mereu David, si tot el răspunde
Cu harfa, cu versul caci n-are ce-ascunde:
“Cu mult mai prejos dacit Domnul ai fost,
Cu onoare si cinste si-n toate un rost,
Stapîn peste pomi, peste moarte si vint,
Peste tot ce e viu si întreg pe pământ,”
Dar n-ai vrut … si-ai pierdut
Dar tu, om, care crezi ca exista mormânt
Care poate prin Domnul sa fie înfrânt
Dar voi oameni ce-aveţi o credinţa de sus,
O speranţa de aur si-un scop bine pus,
Ce ştiţi voi ca-i omul?
Si o linişte parca uşor se aşterne,
In timp ce răspunsul se-ateaptă, se cerne
In ce cu gândul deschis vrem sa vina
O raza ce astăzi s-aducă lumina:
“Este piatra de preţ din cununa iubirii,
E speranţa ne-nfrânta ce cheamă zefirii
Este stânca ce-aştepta tăria furtunii
E farul de gânduri din mijlocul lumii,
E sprijin la greu pentru cel disperat,
Estre pâine si zâmbet cu cel încercat,
Este gândul curat care trage zăvorul
La porţi de cristal ce demult cheamă dorul
Este fiu de lumina de Cer luminat,
ESTE FIU DE-IMPARAT!”

George Uba

Ce sunt eu aici sub soare ?

Ce sunt eu aici sub soare?
-Un ecou în univers.
Pe-acei pierduți ce-mi ies în cale
Să-i întorc de la pierzare,
La Isus prin al meu vers.

Ce sunt eu prin lumea mare?
-O făclie care arde,
Un drumeț ca voi, oricare,
Care luminează-n noapte
Pe vârf de munte o cetate.

Ce sunt eu trecând pustia
Unde atâția oameni mor?
-Sunt o apă, un izvor,
Care aduce bucuria
Sufletului călător.

Ce sunt eu aici în vale?
-Sunt o harpă care cântă,
Care aduce înviorare.
Coardele pun o-ntrebare:
Vă mai pregătiți de nuntă?

Dacă aici în vremuri grele
Sunt un soare mititel,
O steluță între stele,
Credincios și-n zile rele,
Sus în cer voi fi ca El.

Ce sunt eu, ce vreau să fiu
Cât voi mai avea viață?
Un ecou, dar nu-n pustiu,
Să-L proclam pe-Acel ce-i Viu,
Lumii fără de speranță.

Iany Laurenciuc 

Dragostea Sa, nu a noastra

Text: 1 Ioan 4:7-16

Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.” Ioan 11:3

Cand un creştin evlavios s-a îmbolnăvit grav, caţiva prieteni apropiaţi s-au adunat în jurul patului său de suferinţă cerandu-I lui Dumnezeu să-l facă bine din nou. Ultimul care s-a rugat a amintit despre lucrarea plină de credincioşie a acestui om, şi şi-a încheiat rugăciunea cu cuvintele: „Doamne, Tu ştii cat de mult Te iubeşte acest om”. După un moment de linişte, credinciosul bolnav i-a spus: „Ştiu că ai avut intenţii bune, dar te rog nu mai pleda pentru însănătoşirea mea de pe această poziţie. Cand Lazăr a fost bolnav, Maria şi Marta au trimis după Isus, dar motivul n-a fost afecţiunea acestuia pentru Isus. Ele au spus: „acela pe care-l iubeşti este bolnav”. Nu ataşamentul meu slab şi oscilant îi atrage atenţia ci dragostea Sa desăvarşită pentru mine este puterea mea constantă şi speranţa mea”.


Acelaşi gand i-a fost imprimat puternic compozitorului de imnuri creştine Philip Bliss, într-o zi după ce a terminat de cantat: „O, îl iubesc pe Isus”. „Aceste cuvinte sunt adevărate, a spus el. Cu toate acestea mă simt vinovat că am cantat atat de mult despre săraca mea dragoste pentru Cristos şi atat de puţin despre dragostea Sa fără margini faţă de mine”. Drept rezultat, a scris o cantare care este foarte cunoscută azi. Ea spune aşa: „Sunt atat de bucuros că Tatăl ceresc / Ne spune de iubirea-I în Cartea ce ne-a dăruit / Lucruri măreţe eu în Biblie le citesc / Dar cel mai măreţ e că Isus m-a iubit”.
Da, cea mai mare mangaiere în viaţă ori în moarte nu este că noi îl iubim pe El, ci că „El ne-a iubit”‘(l Ioan 4:10).      – H.G.B.

O, iubirea lui Isus, bogată şi pură
îndelung răbdătoare, pentru vecie,
Ce puternică eşti şi fără măsură –
Sfinţi şi îngeri cantă cu bucurie.” – Lehman

Dumnezeu îşi iubeşte copiii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce este EL

Painea zilnica