Nimicirea nimicitorilor

Text: Apocalipsa 11:15-19

…dar a venit mania Ta… să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămantul.”  Apocalipsa 11:18

O femeie tanără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse ataţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi. Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?” M-am gandit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pămantul”. Domnul va face dreptate, în final, aducand o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19, descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrange duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire şi pace.


Credinţa ne este încercată atunci cand vedem duşmanii lui Dumnezeu promovand cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vand droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvant să fie numiţi „distrugători”. Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfant prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curand la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, cand deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare! – H.V.L.

Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,
Judecind pe mari şi mici de pe pămant.
Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă
Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfant. ”      – D.J.D.

Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit

Painea zilnica

Murind pentru a trai

Text: Romani 6:1-14

„…Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, in Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:11

In cartea sa: „It Only Hurts When I Laugh” (Rasul îmi produce durere), Ethel Barrett scrie despre patru slujitori proeminenţi ai lui Dumnezeu care au murit faţă de ei înşişi şi faţă de păcat. Cand George Muller a fost întrebat despre puterea sa spirituală, a răspuns simplu: „într-o zi George Muller a murit”. D. L. Moody, în timp ce vizita New York-ul, a murit faţă de toate ambiţiile sale personale. Pastorul Charles Finney s-a retras într-un loc singuratic din pădure ca să moară faţă de el însuşi. Şi evanghelistul Christmas Evans, a pus pe hartie predarea sa lui Cristos, începand să scrie: „îmi dau sufletul şi trupul lui Isus”. A fost, într-un sens foarte adevărat, o moarte a eului. John Gregory Mantie a scris: „Există o mare diferenţă între a-ţi da seama că: „Pe cruce El a fost răstignit pentru mine”, şi „Pe cruce am fost crucificat împreună cu El”. Primul aspect ne aduce eliberarea de condamnarea păcatului, celălalt de puterea păcatului”.


Recunoscand faptul că „noi am fost răstigniţi împreună cu Cristos” (Galateni 2:20), ar trebui, aşa cum ne sfătuieşte Pavel în Romani 6:11, să ne considerăm „ morţi faţă de păcat”. Avem încă tendinţe păcătoase înăuntrul nostru, dar fiind morţi faţă de ele, păcatul nu va mai domina peste noi. Am murit faţă de dorinţele şi preocupările noastre. Dar în acelaşi timp, credincioşii trebuie să se socotească „vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul” (Romani 6:11).
Trebuie să facem aceste lucruri care-L satisfac pe Dumnezeu. Creştinii victorioşi sunt cei ce-au murit – pentru a trăi! – R.W.D.

Murind cu Cristos, pentru lume nu mai trăiesc;
Trăind cu Isus, o ce viaţă de bucurie!
Privind la Isus, pentru El mereu mă sfinţesc
Clipă de clipă, Isuse-s al Tău pe vecie. „– Whittle

Trăind pentru noi înşine, vom muri; murind faţă de noi înşine, vom trăi

Painea zilnica

Vie si sanatoasa

Text: Matei 16:13-18               

…pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.” Matei 16:18

Referindu-se la unele acţiuni pline de nebunie luate de împăratul roman Diocletian, C. H. Spurgeon subliniază absur- ditatea împotrivirii faţă de Dumnezeu şi de caracterul indestructibil al Bisericii Sale. Spurgeon scrie: Diocletian a bătut o monedă pe care apare inscripţia: „Numele de creştin este pe cale de dispariţie”, în Spania au fost ridicatei două coloane monumentale de către Diocletian. Pe unele, din ele a fost scris: „în cinstea lui Diocletian Jovian Maximian Herculeus Augustul Cezar care a extins Imperiul Roman în est şi vest şi a starpit numele creştinilor care au dus republica la ruină”. Pe cel de-al doilea obelisc era o inscripţie care-l slăvea pe cezar pentru că „a abolit superstiţia lui Cristos şi a răspandit închinarea la zei”. Spurgeon continuă şi spune, aşa cum a observat un scriitor modern: „Avem aici un monument ridicat de păganism deasupra mormantului inamicului învins. Dar… departe de-a fi dispărut, creştinismul era în ajunul triumfului lui permanent şi final… Nici în Spania, nici în altă parte, nu poate fi arătat mormantul creştinismului; pentru că nu există nici unul, deoarece cei vii n-au mormant”.


Cat de adevărat! Biserica nu are mormant. Păstrată de Dumnezeu şi înzestrată cu putere de Duhul Sfînt, ea este indestructibilă. Nici o putere, omenească sau demonică, nu este în stare să o biruiască Da, Biserica este vie şi sănătoasă – şi întotdeauna va fi aşa!  -R.W.D.

Din vremi ce-au fost, ce sunt şi-or trece cu zel
Unde sunt azi împăraţi şi titani?
Dar Biserica Ta se roagă la fel
Şi azi ca acum o mie de ani.” – Coxe

Lucrătorii Domnului pot fi opriţi, dar lucrul Domnului va continua

Painea zilnica

Cum sa fii multumit

Text: Filipeni 4:10-23

„…căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” Filipeni 4:11

Sprijinindu-se cu coatele peste gard, un creştin privea într-o zi cum, în casa de alături, se muta un viitor vecin. După ce tot felul de aparate moderne de uz casnic, dispozitive electronice şi mobile tapisate în pluş au fost cărate înăuntru, creştinul nostru l-a strigat peste gard pe cel ce se muta: „Dacă vei observa că-ţi lipseşte ceva, vecine, cheamă-mă şi am să-ţi arăt cum poţi trăi şi fără el”. Creştinul acela şi apostolul Pavel aveau ceva în comun – au învăţat secretul de-a fi mulţumiţi.
Dacă o nemulţumire cronică îţi bantuie viaţa, pune-ţi aceste întrebări simple: Este Isus Cristos în centrul căutărilor mele? Atunci cand trăim pentru El, posesiunile materiale, deşi bune şi folositoare, vor fi văzute aşa cum sunt – lucruri de valoare temporară care nu pot aduce adevărata fericire. Nu cumva confund nevoile cu dorinţele mele? Biblia ne învaţă că Dumnezeu ne va dărui tot ce avem nevoie – nu tot ce ne dorim (Filipeni 4:19). Aş putea fi fericit şi cu mai puţin?

Presiunile economice pot fi ocazii pentru ca unii dintre noi să ne restructurăm vieţile. Practicarea autodisciplinei în cheltuielile noastre ne va permite să dăm mai mult pentru lucrarea Domnului. Putem să ne dezvoltăm un stil de viaţă mai simplu, care se poate dovedi mult mai satisfăcător ca atunci cand aveam mult şi ne îngrijoram mult.
Cand Pavel a scris aceste cuvinte din textul de azi, era deposedat de aproape totul – cu excepţia mulţumirii. Din cauza părtăşiei cu Isus, Mantuitorul lui atotsuficient, el a învăţat să fie fericit. Era un creştin mulţumit. Tu eşti? – D.J.D.

Nu ravni la lucrurile lumii –
Sunt numai bucurii deşarte.
Doar Domnu-i secretul mulţumirii
Ce-ţi poartă de grijă în toate. ”  – D.J.D.

Mulţumirea nu ţi-o găseşti cand ai totul, ci cand eşti satisfăcut cu tot ce ai”

Painea zilnica

Lumini in intuneric

Text: Matei 5:13-16  

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei… să slăvească pe Tatăl vostru, care este in ceruri.” Matei 5:16

Povestirea de mai jos o avem din cartea „Daily Gems” (Nestemate zilnice), de D. L. Moody. „Un orb dintr-un oraş mare a fost găsit stand la colţul unei străzi cu un felinar alături. Cineva a venit la el şi l-a întrebat de ce avea felinarul langă el aprins din moment ce era orb, iar lumina pentru el era tot la fel ca şi întunericul. Orbul a răspuns simplu: „Ca nimeni să nu se poticnească în mine”.
Noi cei care-L cunoaştem pe Cristos nu suntem orbi, desigur. Dar ca şi omul acela, trebuie să avem lumina pentru ca acei ce sunt pierduţi sâ poată găsi calea către cer. Fără lumina lui Cristos strălucind prin noi, cei ce-L urmăm, oamenii se vor poticni în căutarea lor după pace şi mulţumire.


Lumea noastră de azi este întunecoasă, caracterizată prin pesimism şi o beznă spirituală adancă. De aceea, este de cea mai mare importanţă, ca noi credincioşii să reflectăm ceea ce a spus Domnul Isus: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Mantuitorul a mai spus: „Cat sunt în lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9:5). Acum, dacă Domnul nostru S-a reantors în slavă, totuşi, noi suntem oglinzi ale Sale după modul cum ne trăim vieţile, astfel ca alţii să fie atraşi la Lumină. Cand facem astfel, glorificăm pe Tatăl nostru cel ceresc. Aşadar, să fim aşa cum ne-a poruncit Domnul: „să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). Să ne încredinţăm că suntem lumini în întuneric.    – R.W.D.

Ajută-mi, lumina Ta s-o răspandesc
Unde răul e în abundenţă,
S-ajut măcar un suflet păcătos
Să găsească în Tine o nouă viaţă. „- D.J.D.

Dacă vom arde pentru Dumnezeu, păcătoşii vor fi atraşi la Lumină

Painea zilnica

Atitudini, actiuni si S.I.D.A.

Text: Ioan 8:1-12

Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintai cu piatra în ea.” Ioan 8:7

Intr-un interviu acordat revistei Time, o victimă a SIDA (Sindromul Imuno-Deficitar Achiziţionat), de 28 de ani, a spus: „Sunt îngrozit să mor atat de tanăr. Mi-ar plăcea să mai trăiesc. Numai dacă Dumnezeu m-ar lăsa în pace”. Numită şi lepra anilor 1980, boala starneşte frica şi îngrijorarea milioanelor de oameni care nu suferă de ea. Deoarece această boală adesea rezultă dintr-un stil de viaţă imoral condamnat de Biblie, mulţi oameni au puţină compasiune faţă de victimele acestei boli. Unii văd în ea un blestem al lui Dumnezeu. Alţii nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Indiferent cum îl vedem, faptul este că orice păcat ne expune unor consecinţe sociale şi biologice, ale călcării legilor morale ale lui Dumnzeu, de care ne facem vinovaţi cu toţii. Atitudinea acuzatoare blochează lucrurile de care au cea mai mare nevoie victimele acestei boli – grija, ajutorul, şi mai important ca toate, Cristos.


Care ar trebui să fie răspunsul creştinilor? Fără să scuzăm păcatul nici o clipă, ar trebui să-i tratăm pe cei bolnavi de SIDA ca pe oricare alt om ce se luptă cu o boală fatală. Ar trebui să fim gata să-i vizităm şi să-i ajutăm în cele ce le putem face pentru ei. Obosesc uşor. Ar trebui să ascultăm la temerile lor. Mai mult ca orice, ar trebui să-i ajutăm să-şi găsească iertarea de care fiecare are atata nevoie. Ar face Isus mai puţin pentru ei?
Mai devreme sau mai tîrziu, boala aceasta teribilă ne va supune la încercare atitudinile şi acţiunile. Dacă ele nu vor fi la înălţimea celor ale lui Isus, atunci poate este o deficienţă în sistemul nostru imunitar spiritual. Poate că nu am permis ca sîngele lui Isus să ne curăţească atitudinile şi acţiunile autoandreptăţirii.           – D.J.D.

Să nu judec, Isuse, pe nimeni,
Să-i înţeleg, Doamne, mereu.
Cand se-aruncă cu pietre în semeni,
Să-mi amintesc păcatul meu.” – Vandergrift

Ura fată de păcat n-ar trebui să ne împiedice să-l iubim pe păcătos

Painea zilnica

O fata stralucitoare

Text: Exodul 34:29-35

Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise, si iată că pielea feţei lui strălucea…” Exodul 34:30

In cartea sa „Putere pentru viaţa creştină”, Ethel Wilcox redă o povestire foarte interesantă. Cu ani în urmă, Taylor Smith, un cleric din Anglia, a fost invitat să vorbească la centenarul Conferinţei Biblice Moody din Chicago. Cand a sosit, Smith şi-a pierdut vocea şi n-a mai putut vorbi decat în şoaptă. Convins că era acolo din voinţa lui Dumnezeu, s-a hotărat să vorbească totuşi în ciuda handicapului. Vocea sa n-a fost auzită mai departe de primele randuri ale audienţei. La terminarea serviciului, a venit la el un om care stătuse la balcon şi i-a spus: „Nu am auzit absolut nimic din ce aţi spus, dar v-am urmărit faţa şi vreau şi eu să devin creştin!”


Ethel Wilcox a făcut următorul comentariu: „Istorisirea aceasta este numai una din multe altele, care au mărturisit despre radiaţia cerească a feţei acestui om a cărei faţă reflecta gloria vieţii sale interioare, caracterul lui Cristos. Şi minunea este că Duhul doreşte să facă acelaşi lucru cu fiecare dintre noi”.
Atunci cand noi creştinii ne facem constant timp să medităm la Cuvantul lui Dumnezeu, să avem comuniune cu El în rugăciune, şi cand căutăm să-I ascultăm poruncile, acest lucru se va vedea pe feţele noastre. Duhul Sfant ne dă dorinţa să creştem în asemănarea lui Cristos. Există o pace sfantă, o dumnezeiască încredere, o mulţumire interioară care aparţine numai celor care trăiesc în permanenţă în prezenţa lui Dumnezeu.
Este adevărat că nu fiecare cu o înfăţişare radiantă este un creştin. Dar toţi creştinii ar trebui să reflecte lumina pură care îi atrage pe păcătoşi la Evanghelie.             – R.W.D.

Tu ai o sfantă şi-naltă chemare:
Lumina lumii să fii întruna.
Făclia Veştii Bune ridic-o mai sus,
Ca alţii să-i vadă lumina.”  – Anonim

Lumina Fiului lui Dumnezeu în inima ta va da strălucire feţei tale

Painea zilnica

Micul dejun de la Dumnezeu

Text: Exod 16:1-16

„…şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos.” Filipeni 4:19

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mancare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mană şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru”. În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mancare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mancare”. Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Cand au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi paine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt paine proaspătă. Iat-o.” Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curand o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare.


Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atata încredere? Pentru că văzuse de multe ori pană atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea”. Cand ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      – P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale,
Domnul ne poartă de grijă în toate.
Putem încrezători să mergem pe cale
Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.”         – D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări

Painea zilnica

A iubi inseamna a darui

Text: Romani 5:1-8  

„…El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiud Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. „1 loan 4:10

Cea mai înaltă expresie a dragostei este în dăruire. Aceasta a fost arătată desăvarşit prin faptul că Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru mantuirea lumii (loan 3:16). După cum dragostea a fost aceea care L-a făcut pe Tatăl să-L dea pe Fiul pentru noi, tot aşa dragostea noastră pentru El trebuie să fie singura noastră motivaţie pentru a demonstra dragostea prin dăruire (2 Cor. 8:8, 9). Facem acest lucru aducand trupurile noastre „ca jertfe vii, sfinte şi plăcute lui Dumnezeu”, acest lucru constituind din partea noastră „o slujbă duhovnicească” (Rom. 12:1).


În cartea sa „Omul viu”, John Whittle relatează despre o văduvă al cărui fiu i-a spus că el va asculta de chemarea lui Dumnezeu pentru a merge în misiune. Deşi femeia era o creştină de mulţi ani, decizia fiului a supărat-o deoarece, sperase că pe măsură ce va îmbătrani, fiul ei va fi în apropiere atunci cand va avea nevoie de el. Frica şi îngrijorarea îi întunecaseră mintea. Dar într-o zi s-a întamplat ceva, şi acest lucru i-a schimbat întreaga concepţie. Citind în loan 3, cuvintele familiare din versetul 16, i-au atras atenţia într-un fel cum n-o mai făcuseră pană atunci. In minte i-a venit un gand, pe care Whittle l-a formulat astfel: „Dumnezeu îi dăduse privilegiul să facă la scară redusă ceea ce făcuse El însuşi”, întreaga perspectivă s-a schimbat. Era gata acum să-şi dea „fiul pentru a merge în campul de misiune din pricina dragostei lui Dumnezeu pentru ea. Erau în măsură acum să se vadă împreună parteneri în lucrarea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a spus că „dragostea lui Cristos ne strange” (2 Cor. 5:14). Aceasta înseamnă că vom iubi, dăruindu-ne pe noi înşine Lui şi altora.      – R.W.D.

Iubirea, nevoilor din lume, dăruieşte.
Iubirea-mparte cand Duhul o călăuzeşte.
Iubirea alină plansul lumii dureros,
Iubirea-i milă cu ochi c-ai lui Cristos. – Brandt

O inimă egoistă iubeşte pentru ceea ce primeşte;o inimă asemănătoare lui Cristos iubeşte pentru ceea ce dăruieşte

Painea zilnica

Pom bun-roada buna

Text: Matei 12:33-45

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui…” Matei 12:35

Naşterea din nou produce o viaţă transformată. Prin credinţa în Cristos, putem deveni oameni buni, astfel că faptele bune devin o roadă naturală a ceea ce facem noi. Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos lucrează din interior extinzandu-se spre exterior. Ea schimbă inima persoanei înainte ca să se vadă ceva în afară.
Cu mulţi ani în urmă, am văzut cum Domnul a transformat viaţa unui beţiv notoriu din oraşul unde eram pastor. Prima dată cand l-am întalnit pe acest om, a fost foarte grosolan cu mine. Era şi deosebit de crud prin felul în care îi caracteriza pe creştinii din comunitatea sa. Dar a început să frecventeze biserica şi, nu mult după aceasta, L-a primit pe Cristos. Ca rezultat al convertirii sale, a fost în mod miraculos vindecat de patima beţiei. Mi-aduc aminte că am întîlnit pe cineva la un magazin, care m-a întrebat: „Ce i-aţi făcut lui George? S-a schimbat, ceva de necrezut”. Mulţi alţii m-au sunat şi mi-au dat numele unor persoane de care erau îngrijoraţi. Deşi George era doar un copilaş în Cristos, devenise „un om bun”. Din viaţa sa ieşeau „lucruri bune”. El era un exemplu viu al faptului că dacă devii un pom bun, vei produce roade bune.


Dacă eşti interesat să ştii dacă ai sau nu o credinţă adevărată, atunci uită-te la viaţa ta. Aduce ea roade bune? Te-a făcut credinţa pe care o ai o persoană mai bună decat ai fost înainte de-a fi convertit? Dacă nu s-a întamplat astfel, recunoaşte-ţi nevoia spirituală, mărturiseşte-ţi păcatul, primeşte-L pe Isus Cristos ca Mantuitor. Lasă-L să te facă „un pom bun”, capabil să producă „roade bune.” – H.V.L.

Ca raza cea dulce de soare
Ce viaţă în flori dăruieşte,
Lumina-i la fel şi iubirea
Lui Cristos, ce-n mine trăieşte. „- Whittle

Omul are nevoie de  mai mult decat doar de un început nou, are nevoie de o inimă nouă

Painea zilnica