9 Martie

„Rămâneţi în Mine.” Ioan 15:4

Comuniunea cu Christos este leacul sigur al oricărei boli. Fie că este durere amară sau exces de plăcere, tovărăşia cu Isus va vindeca durerea uneia şi dezechilibrul celeilalte. Trăieşte alături de Isus, creştine, şi nu contează dacă locuieşti pe muntele onorurilor sau în valea umilinţei. Trăind alături de Isus, eşti acoperit de aripile lui Dumnezeu; sub tine se află „braţele Lui cele veşnice” (Deuteronom 33:27). Nu lăsa nimic să te oprească de la această sfântă tovărăşie, care este privilegiul sufletelor unite cu Domnul. Nu te mulţumi cu câte o întâlnire când şi când, ci caută-I întotdeauna tovărăşia. Doar în prezenţa sa vei afla mângâiere şi adăpost. Isus nu vrea să fie un prieten care ne cheamă uneori, ci Cel care păşeşte mereu alături de noi.

Ai în faţa ta un drum greu? Călătorule spre ceruri, ai grijă să nu porneşti fără Călăuză. Trebuie să treci printr-un cuptor aprins? Nu intra dacă nu îl ai pe Fiul lui Dumnezeu alături, cum l-au avut Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Trebuie să te lupţi cu păcatele tale în bătălia Ierihonului? Nu începe războiul până ce nu vezi pe Căpetenia oştirii Domnului cu sabia în mână, aşa cum L-a văzut Iosua. Eşti chemat să te întâlneşti cu Esau în ispite? Nu te întâlni până nu biruieşti îngerul la pârâul Iaboc, asemeni lui Iacov.

In orice caz, în orice condiţii, ai nevoie de Isus. Când se vor deschide porţile de fier ale morţii, vei avea cea mai mare nevoie de El. Ţine-te aproape de Mirele tău. Sprijină-ţi capul pe pieptul Său, şi cere să fii înviorat cu vinul înmiresmat al rodiilor Sale. Atunci vei fi găsit de El ,fără pată, fără Zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). De vreme ce ai trăit aici cu El şi în El, vei rămâne cu El pentru totdeauna.

C.H. Spurgeon

19 Februarie

 „El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon. Ioan 1:41

Cazul lui Andrei este un exemplu excelent pentru lucrurile care se întâmplă atunci când viaţa spirituală este vitală. De îndată ce îl găseşti pe Christos, începi să găseşti şi pe alţii. Nu cred că, după ce ai gustat mierea Evangheliei, poţi să o mănânci singur. Harul adevărat pune capăt oricărui monopol spiritual. Andrei 1-a găsit mai întâi pe fratele său Simon şi apoi pe alţii. Relaţiile de rudenie au întâietate în eforturile noastre de la început. Andrei a făcut bine că a începu cu Simon. Nu mă îndoiesc că sunt creştini care fac lucrare misionară în casele altora în loc să înceapă cu casele lor. De asemenea, mă întreb dacă nu sunt fraţi angajaţi în evanghelizare care îşi neglijează familia şi căminul.

S-ar putea să fii chemat să evanghelizezi o anumită localitate, şi s-ar putea să nu primeşti nici o chemare, dar cu siguranţă eşti chemat să ai grijă de familia ta, de rudele tale şi de cunoştinţe. Incepe-ţi religia de acasă. Mulţi negustori exportă ce au mai bun, dar creştinul nu trebuie să facă aşa. Toată conversaţia lui trebuie să aibă cea mai plăcută aromă, dar grija cea mai mare a lui trebuie să fie viaţa sa spirituală şi mărturia în propria familie. Când a mers să-şi caute fratele, Andrei nu şi-a imaginat cât de important va deveni Simon. Din câte citim în istoria sfântă, Simon Petru a valorat de zece ori mai mult decât Andrei, totuşi Andrei a fost cel care 1-a adus la Isus.

S-ar putea ca tu însuti să nu ai daruri speciale, dar poţi să aduci la Christos pe cineva care va deveni important în slujire. Dragă prietene, ştii puţine despre posibilităţile sădite în tine. S-ar putea să spui câteva cuvinte unui copil şi în acel copil să se afle o inimă nobilă care să slujească biserica creştină în viitor. Andrei nu avea decât doi talanţi, dar 1-a găsit pe Petru. Du-te şi fă la fel.

C.H. Spurgeon

18 Martie

„Tată, am păcătuit…” Luca 15:21

Este aproape sigur că cei care au fost spălaţi în sângele preţios al lui Christos nu au nevoie să-şi mărturisească păcatul ca nişte criminali acuzaţi înaintea Dumnezeului Judecător. Christos le-a îndepărtat păcatele în sens legal pentru totdeauna, aşa că nu mai sunt condamnaţi, ci sunt acceptaţi „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Dar fiindcă sunt copii, şi fiindcă L-au supărat ca nişte copii, nu trebuie oare să meargă înaintea Tatălui ceresc să-şi mărturisească păcatul şi să-şi recunoască neîmplinirile? Natura ne învaţă că este de datoria copiilor fireşti să spună totul părinţilor lor, iar harul lui Dumnezeu ne învaţă că noi, ca şi creştini, avem aceeaşi datorie faţă de Tatăl ceresc.

II supărăm în fiecare zi şi nu ar trebui să ne putem odihni fără iertarea zilnică. Să presupunem ca greşelile mele nu sunt preluate imediat de Tatăl şi nu sunt iertate prin sângele Domnului Isus; care ar fi consecinţa? Dacă nu obţin iertarea şi nu sunt curăţat, mă voi simţi departe de El. Mă voi îndoi de dragostea Sa faţă de mine. Voi tremura în prezenţa Sa, şi mă voi teme să mă rog Lui. Voi deveni un fiu rătăcitor care, deşi este copilul Tatălui, se află departe de El.

Dar dacă, cu durerea unui copil care îşi spune necazurile părintelui iubitor, mă înfăţişez înaintea Lui şi îi spun totul, şi nu mă odihnesc până când nu simt că sunt iertat, voi simţi o dragoste sfântă pentru Tatăl meu. Voi trăi ca un creştin mântuit, care se bucură de pace prin Christos Isus, Domnul. Este o mare deosebire între a-ţi mărturisi păcatul ca un vinovat şi a-ţi recunoaşte vina ca un copil. Inima Tatălui este locul potrivit pentru mărturisiri. Am fost curăţaţi odată pentru totdeauna dar, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, picioarele noastre mai au nevoie să fie spălate de praful umblării zilnice.

C.H. Spurgeon

Creștinul

A fi creștin, nu-i doar un nume,
Ce împrumut tu l-ai luat,
A fi creștin, înseamnă mersul,
Cu Cel de care alții s-au lepădat.

A fi creștin, nu-i eticheta
Ce are scris cu cod de bară,
A fi creștin, înseamnă setea,
Pentru Isus, și Sfânta Țară !

A fi creștin, nu-i amăgirea
Că poți să faci cam ce dorești,
Să zbengui după pofta lumii,
Să fii și-n slăvile cerești.

A fi creștin, nu-i doar reclamă,
Nu e un brand, sau un partid,
Nu-i propagandă ce aspiră
Să poți să ajungi în cer, rapid .

A fi creștin, înseamnă crucea,
Și jugul care vrea Isus,
Să îl purtăm cu vehemență,
Spre gloria Patriei de Sus !

A fi creștin, e învierea
Ce-ai înviat din morți cândva,
A fi creștin, nu-i o rușine,
Isus, să fie-n viața ta !

Creștinătatea, nu-i profitul
Ce umple-atâtea visterii,
Nu sunt giganții ce se înalță,
În aur și bijuterii.

A fi creștin, înseamnă rugă,
Înseamnă lacrimă, suspin,
E bătălia întunecoasă,
Către un cer mult mai senin !

A fi creștin, nu-i doar un nume.
Nu-i hram de îmbuibări fără folos,
A fi creștin, înseamnă una;
Lumină pentru lume, și sare în Hristos !

Viorel Balcan

8 Februarie

„El va mântui pe poporul lui de păcatele sale.” Matei 1:21

Orice persoană, întrebată ce înseamnă mântuit, va răspunde „să fii salvat din iad şi luat în cer”. Acesta este unul din rezultatele mântuirii, dar nu este decât a zecea parte din totalitatea binecuvântărilor pe care le însumează. Este adevărat că Domnul Isus Christos îşi răscumpără poporul de la moarte. El îi scapă de îngrozitoarele consecinţe ale păcatului, dar victoria Sa înseamnă mult mai mult. El îşi salvează poporul „de păcatele sale”. O, să fii eliberat de cel mai mare duşman! Când îşi îndeplineşte lucrarea de salvare, Christos îl aruncă pe Satana de pe tron şi nu îl lasă să mai stăpânească niciodată. Nici un om nu poate fi un adevărat creştin dacă păcatul domneşte în trupul său.

Păcatul va fi întotdeauna în noi, fiindcă el nu poate fi nimicit până la sfârşit, dar nu va mai domni. Va fi o luptă pentru stăpânire — o luptă împotriva noii legi şi a noului duh pe care Dumnezeu 1-a implantat — dar păcatul nu va mai avea niciodată stăpânire absolută asupra noastră. Christos va fi Stăpânul inimi, şi păcatul va fi înăbuşit. Leul din seminţia lui Iuda va învinge, şi balaurul va fi umilit. Credinciosule, cine domneşte în viaţa ta? Dacă viaţa ta nu este sfântă şi dacă inima ta nu este schimbată, nu eşti o persoană mântuită. Dacă Mântuitorul nu te-a sfinţit, nu te-a reînnoit şi nu a sădit în inima ta ura faţă de păcat şi dragostea pentru sfinţenie, nu ai făcut nici un pas spre mântuire.

Harul care nu te face mai bun decât înainte este o contrafacere ieftină. Christos îşi salvează poporul nu în păcatele lor, ci de ele. Fără „sfinţire… nici un om nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12:14). „Oricine rosteşte numele Domnului, să se depărteze de nelegiuire” (2 Timotei 2:19). Dacă nu suntem curăţaţi de păcat, cum putem spera că vom fi număraţi în poporul Lui? Doamne, scapă-mă acum de orice rău şi ajută-mă să-mi onorez Mântuitorul.

C.H. Spurgeon

30 Ianuarie

 „In El am fost făcuţi şi moştenitori.” Efeseni 1:11

Când şi-a dat viaţa pentru noi, Isus a renunţat la toate drepturile şi privilegiile Sale. Deşi, ca Dumnezeu etern, are drepturi esenţiale pe care nici un muritor nu le poate reclama, ca Isus, Mijlocitor, Căpetenia legământului harului, El nu are nici o moştenire în afară de noi. Urmarea faptului că a fost ascultător până la moarte este că toţi cei pentru care a împlinit voinţa divină sunt ai Săi. El intră în slavă, dar nu pentru el, fiindcă este scris „Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător” (Evrei 6:20, sublinierea autorului). Stă în prezenţa lui Dumnezeu? El apare „în prezenţa lui Dumnezeu pentru noi” (Evrei 9:24, sublinierea autorului).

Gândeşte-te la aceasta, credinciosule: nu ai nici un drept asupra cerului prin tine însuţi; drepturile tale se află în Christos. Dacă eşti iertat, este prin sângele Său. Dacă eşti îndreptăţit, este prin dreptatea Sa. Dacă eşti sfinţit, este fiindcă eşti în Isus „pe care Dumnezeu l-a făcut sfinţire pentru voi” (1 Corinteni 1:30). Dacă nu cazi, este fiindcă eşti păzit în Christos Isus; şi dacă eşti făcut desăvârşit în cele din urmă, este fiindcă „ai totul deplin în El” (Coloseni 2:10). De aceea este slăvit Isus, fiindcă totul este în El şi prin El.

Moştenirea noastră este sigură, fiindcă este obţinută în El, şi fiecare binecuvântare este mai dulce — chiar şi cerul este mai strălucitor — fiindcă am obţinut totul prin Isus Domnul nostru. Cine poate cântări moştenirea noastră divină? Numără bogăţiile lui Christos şi tezaurul Său, apoi încearcă să numeri bogăţiile care aparţin sfinţilor. Atinge fundul mării de bucurie a lui Christos, apoi încearcă să înţelegi fericirea „pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Îngrădeşte hotarele bunurilor lui Christos, apoi încearcă să zăgăzuieşti moştenirea celor aleşi. „Toate lucrurile sunt ale voastre… şi voi sunteţi ai lui Christos iar Christos al lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:21, 23).

C.H. Spurgeon

Vieți în lumină

Povestea compozitorului care a adus un cântec nou în România Sunny Trancă

10 Ianuarie

„Chiar dacă nu voi mai avea carne, îl voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” Iov 19:26

Notaţi subiectul aşteptării devotate a lui Iov: „îl voi vedea pe Dumnezeu”. El nu spune „Voi vedea sfinţii” — deşi, fără îndoială, ar fi o fericire negrăită — ci „îl voi vedea pe Dumnezeu”. Nu „voi vedea porţile de aur, voi privi zidurile de iaspis, voi primi o coroană de mărire” ci „îl voi vedea pe Dumnezeu”. Aceasta este esenţa şi substanţa cerului; aceasta este fericita nădejde a tuturor credincioşilor. Prin credinţă, desfătarea lor este să-L vadă acum în lucrările Sale. Le place să-L întâlnească în părtăşie şi rugăciune, dar în ceruri II vor vedea clar, şi văzându-L „așa cum este” (1 loan 3:2), vor deveni asemenea Lui. Asemenea lui Dumnezeu — ce ne putem dori mai mult? O imagine a lui Dumnezeu — ce ar putea fi mai bine?

Unii citează pasajul „chiar dacă nu voi mai avea carne, îl voi vedea totuşi pe Dumnezeu” şi găsesc o aluzie la „Cuvântul s-a făcut trup” (loan 1:14) şi la glorioasa Lui arătare, care va fi evenimentul ultimelor zile. Nu vom discuta aici adevărul acestei presupuneri, ci siguranţa că Christos va fi obiectul viziunii noastre veşnice; II vom vedea şi nu ne vom dori niciodată o bucurie mai mare. Nu vă gândiţi că va fi un cerc prea restrâns pentru mintea noastră. Nu va exista decât o singură sursă de desfătare, dar această sursă este infinită. Toate atributele Sale vor fi subiecte de contemplare, şi cum El este infinit în orice aspect, nu trebuie să ne temem că le vom epuiza vreodată.

Lucrarea Sa, darurile Sale, dragostea Sa pentru noi şi gloria Sa în toate ţintele şi acţiunile sale — toate acestea vor fi teme veşnic noi. Patriarhul privea această vedere a lui Dumnezeu ca pe o bucurie personală, „Ochii mei îl vor vedea, şi nu ai altuia” (Iov 19:27). Gândeşte-te la realitatea fericirii cereşti; gândeşte-te că cerul va fi al tău. „Ochii tăi vor vedea pe împărat în strălucirea Lui” (Isaia 33:17). Orice strălucire pământească se întunecă şi scade până la urmă, dar aici este o strălucire care nu se va întuneca niciodată, o glorie care nu poate scădea: II voi vedea pe Dumnezeu.

C.H. Spurgeon

8 Ianuarie

„Dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul.” Cântarea Cântărilor 1:2

Nimic nu îl bucură atât de mult pe credincios aşa cum o face părtăşia cu Christos. E drept că se poate bucura, ca şi ceilalţi, de darurile vieţii. Dar poate să se bucure şi de darurile şi lucrările lui Dumnezeu; dar în toate acestea, luate separat sau împreună, nu poate găsi plăcerea pe care o are în legătura personală cu Domnul Isus. Credinciosul bea din vinul pe care nici o vie de pe pământ nu îl poate produce; mănâncă pâinea pe care nici ogoarele Egiptului nu ar putea-o întrece. Unde ar putea fi găsită dulceaţa pe care am gustat-o în părtăşia cu Preaiubitul nostru? După judecata noastră, bucuriile pământului sunt cu puţin mai bune decât roşcovele pentru porci, în comparaţie cu Isus, mana cerească.

Mai de dorit este o clipă în părtăşie cu Isus şi dragostea Sa decât o lume întreagă de plăceri ale păcatului. Ce sunt paiele în comparaţie cu bobul de grâu? Ce este o tinichea, fie ea cât de strălucită, în comparaţie cu un diamant? Ce este un vis în comparaţie cu glorioasa realitate? Ce este cea mai mare bucurie a lumii în comparaţie cu Domnul nostru Isus Christos, chiar în cea mai dispreţuită stare? Dacă ştii ceva despre viaţa interioară, vei mărturisi că cele mai înalte, pure şi durabile bucurii trebuie să fie fructele din Pomul Vieţii, care se află în mijlocul Paradisului lui Dumnezeu. Nici un izvor nu oferă apă atât de limpede ca fântâna lui Dumnezeu, săpată de suliţa soldatului (vezi Ioan 19:34).

Toate bucuriile lumeşti sunt „din pământ, pământeşti” (1 Corinteni 15:47), dar fericirea pe care o aduce prezenţa lui Christos este ca şi El, cerească. Putem să ne revizuim părtăşia cu Isus şi nu vom găsi nici un regret şi nici o deşertăciune; vinul acesta nu are nimic tulbure, uleiul acesta nu are nici o musculiţă moartă. Bucuria în Domnul este solidă şi durabilă. Vanitatea nu are nimic de a face cu ea, iar înţelepciunea şi judecata au dovedit, în timp şi eternitate, că este vrednică de a fi chemată singura fericire adevărată. Pentru hrănire, alinare, bucurie şi înviorare, nici un vin nu poate rivaliza cu dragostea lui Isus. Să ne astâmpărăm setea cu ea în seara aceasta.

C.H. Spurgeon

30 Decembrie

„Nu ştii că la sfârşit va fi amar?”

2 Samuel 2:26 Dacă eşti un mărturisitor al credinţei dar nu un împlinitor al ei, şi nu ai credinţa în Christos Isus, rândurile de mai sus sunt o descriere a sfârşitului tău. Mergi în fiecare duminică la locul de închinare, dar mergi fiindcă merg şi alţii, nu fiindcă inima ta îi aparţine lui Dumnezeu. Acesta este începutul. Bănuiesc că, vei fi cruţat de această caznă de a profesa religia prin mijloace exterioare, dar cu inima departe. Calcă încet, fiindcă trebuie să-ţi arăt sfârşitul unuia ca tine. Să-1 privim cu blândeţe. Fruntea îi este scăldată de sudoare, şi el se trezeşte strigând: „O, Doamne, e greu să mori. Aţi trimis după pastor?”. „Da, vine”. Pastorul soseşte. „Domnule, mi-e frică să mor!” „Nu ai nici o speranţă?” „Nu pot spune că am. Mă tem să stau înaintea lui Dumnezeu; o, roagă-te pentru mine!”

Rugăciunea se înalţă pentru el cu dragoste sinceră, şi calea mântuirii este aşezată de mii de ori înaintea lui, dar, înainte să apuce frânghia, îl văd scufundându-se. Pot să-i închid pleoapele reci, fiindcă nu va mai vedea niciodată nimic. Dar unde este omul, şi unde sunt adevăraţii ochi ai omului? Este scris: „Pe când era în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus”(Luca 16:23). O, de ce nu şi-a ridicat ochii înainte? Fiindcă s-a obişnuit să audă Evanghelia, şi sufletul lui a adormit.

Vai! Dacă nu îţi ridici ochii acum, amar va fi sfârşitul tău. Chiar cuvintele Mântuitorului descoperă vaietul tău: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci sunt grozav de chinuit în văpaia aceasta” (vers. 24). Există un înţeles înfricoşător în cuvintele acestea. Fie să nu trebuiască să înţelegi adevărul lor la lumina mâniei lui Iehova!

C.H. Spurgeon