Urati de lume

Text: Matei 5:43-48

Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe EL” 1 loan 3:1

Mulţi oameni din vremea Domnului Isus, L-au respins pe Mantuitorul, deoarece nu L-au înţeles. Chiar şi aceia care L-au omorat, au făcut-o din ignoranţă (Faptele 3:17). Mulţimile de azi îl resping de asemenea şi au o împotrivire puternică faţă de Evanghelie. Ostilitatea lor este pe departe mult mai profundă decat împotriva oricărei alte religii. Acest fapt este evident dacă analizăm ce este permis şi ce este interzis de către Sistemul de Transmisiuni Publice ale canalelor de televiziune. Cari Sagan a fost admis să-şi prezinte serialul intitulat Cosmos, în care el a expus principiul neştiinţific şi nereligios, potrivit căruia universul a existat din totdeauna şi, de aceea, noi nu avem nevoie de Dumnezeu. I s-a dat de asemenea, ocazia lui Shirley MacLaine, să explice credinţa ei că fiecare din noi suntem un dumnezeu şi că trecem printr-o serie de reancarnări. Dar filmul lui Francis Schaeffer: „Cum ar trebui să trăim?” a fost interzis. De ce? Pentru că este religios!


Este aceasta discriminare faţă de Evanghelie? Desigur că da! Dar să nu fim surprinşi. Să ne aducem aminte de cei din vremea lui Cristos. Ei L-au respins şi L-au omorat pe cel mai minunat Om care a trăit candva pe acest pămant. Ei erau orbiţi faţă de adevărurile spirituale şi nu L-au înţeles. Isus a avut răbdare cu ei, S-a rugat pentru ei şi a murit pentru ei. Apostolii au fost şi ei plini de răbdare. Au continuat să-i iubească şi să le predice Evanghelia. Trebuie să răspundem în acelaşi fel. Trebuie să continuăm să iubim, să ne rugăm şi să mărturisim despre Isus. Acesta este modul lui Cristos de a răspunde la ura lumii. – H.V.L.

Ni se spune să iubim duşmanii,
Pe toţi caţi îi avem aicea jos,
Căci binecuvantandu-i vei putea
Ca să le-araţi tu harul lui Cristos.”  – H.G.B.

A întoarce bine pentru bine este omeneşte, dar a întoarce bine pentru rău este dumnezeieşte

Painea zilnica

De-ai ști…

De-ai ști cât Tatăl te iubește
‘Naintea Lui te-ai apleca
Și ai afla că El domnește,
Că harul lui nu se oprește
Te poate-n lucru implica.

De-ai ști că îngeri El trimite
Să te păzească în furtuni
Că-L vei sluji tu vei promite
Dorințele-ți vor fi-mplinite,
S-or îndulci amărăciuni.

De-ai ști ce plan e pentru tine
De-a fi un păcătos iertat
Ai alerga spre stări divine
Și revelații ai obține
Din Plaiul cel mai minunat.

O, dac-ai ști câtă putere
Poți să primești din rugăciuni
Ai practica îngenunchere
Ți-ar merge gându-n ‘nalte sfere
Unde nu sunt amărăciuni.

De-ai înțelege, azi, că harul
Și pentru tine e activ
Ți-ai repara degrab’ hambarul
Să poți păstra Mărgăritarul,
Să fii-n eternul obiectiv.

Și dac-ai ști ce n-ai știut
(De sfânta jertfă de la cruce)
Ai renunța la ce-ai crezut
La tot ce-n fire ai făcut
Căci doar Stăpânul te-ar conduce.

Când fi-va clar și pentru tine
Că pentru Cer ești destinat
Va vrea ființa să se-nchine
Trăi-vei stările divine,
N-o să regreți că te-ai predat.

George Cornici

Portretul unui pacatos

Text: Psalmul 14

…toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” Psalmul 14:3

Unii oameni pretind că sînt corecţi din punct de vedere moral şi că n-au nevoie de mantuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa cum sunt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi!
H.L. Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa” de alcool, dar cu toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia, i-a făcut cîteva fotografii în timp ce era mort de beat. După cateva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua micul dejun. Văzîndu-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a spus: „Caţi sînt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată, şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii”.


Pentru „fotografia” făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani 3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce suntem în realitate, despărţiţi de harul Lui mantuitor. Ea subliniază nevoia de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sangele vărsat de Cristos.

Te-ai privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcand din tine o făptură nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci ca la un sfant. – R.W.D.

Odată păcatul domnea-n sufletul meu
îndepărtandu-mi calea de-al meu Dumnezeu.
O, ce fericire, Isus m-a găsit;
Sunt azi păcătos, prin har mantuit”.– Gray

Nimic nu ne orbeşte mai mult fată de adevăratul caracter al păcatuluidecat faptul că este păcatul nostru.

Painea zilnica

Cuvinte pentru Dumnezeu

Nu merit Doamne Harul Tău si marea-Ti bunătate,
Nimic nu merit, însa Tu te îngrijești de toate.
In Tine am comori nespuse si pace si iubire,
Cu Tine viața mea-i un rai… izvor de fericire.

Cu Tine am belșug de Har, in Tine am speranță,
Caci am simtit iubirea Ta întreaga mea viață.
Sa-Ti mulțumesc ar fi puțin si nu găsesc cuvinte,
Dar Îți dau toată viața mea de astazi înainte.

Iti dau iubirea ce o am, prin versurile scrise,
Iti dau emoții, întrebări si zâmbete si vise,
Si pierderi si dezamăgiri si lacrimi si suspine,
Le-aduc pe toate-n fața Ta, Isus, le-aduc la Tine.

De ce? Fiindcă Mi-ai promis in sfanta Ta Scrisoare
Ca ma iubești asa cum nimeni nu va mai fi in stare,
Cu drag eu port si azi in suflet, cuvintele-Ti de Har
Si-mi crește setea de-a-Ti aduce miresme pe altar!

Mi-e inima tot mai senină, dar pururea flamandă,
De Tine, de prezența Ta, de vocea Ta cea blândă,
De ochii Tai duiosi si calzi, de sfintele cuvinte
De pacea pe care mi-o dai si dragostea-Ti fierbinte!

Laura Neagu 

Refuz să mă las înfrânt

Refuz să fiu înfrânt
De lumea dinafară
Cu viu discernământ
De ce să mă-nspăimânt?
Căci îngeri mă-mpresoară.

Refuz să fiu trântit
De valul frământării
Cu Tatăl meu slăvit
Lăuntrul-i liniștit
Nu-n starea întristării.

Când L-am primit pe El
Primit-am și curaj
Să mă avânt spre Țel,
Spre veșnicul Betel,
Să am un avantaj.

Refuz să fiu purtat
Pe brațele-ndoielii
Sunt sigur c-am intrat
În harul revelat
Nu-n spațiul tânguielii.

M-a transformat total
Cuvântul uns cu har
Refuz să urc un deal
Spre-a mă-nchina lui Baal
Merg la al meu altar.

Refuz să mă unesc
Cu cei ce-s sfidători
Și care nu doresc
Locaș dumnezeiesc
Nici sfinte sărbători.

Voi merge pe-un traseu
Cu cei ce s-au predat
Refuz un dumnezeu
Cu un program ateu
Și-al unui veac stricat.

Refuz un compromis
De orice fel ar fi
Destinul mi-e decis
Pășesc spre Paradis
Alături de-ai lui fii.

George Cornici

Un singur Legământ

Un singur Legământ ne-asigură Cerul
Doar unul singur de păcat ne desparte
E cel care poate schimba caracterul
Care ne duce-n Slavă dincol’ de moarte.

L-am dobândit prin decizia luată
De-a părăsi grota nopții fără sfârșit
Când Lumina vieții a fost îmbrățișată
Cunoscându-L pe Fiul pe cruce jerrfit.

De tot ce-i nedumnezeiesc ne separă
Legându-ne plenar de tot ce e sfânt
În valea nevredniciei nu ne coboară,
Spre Cetatea eternă ne dă avânt.

Cu iubirea divină se-mpreunează
Dor de veșnicii să creeze în noi
Aduce îndemn de la Cel ce veghează
Să nu părăsim calea spre lumea de-apoi.

Un singur Legământ și-o singură credință
Colaborează să ieșim biruitori,
Să nu ne-mpotmolim în neputință
În luptele vieții să fim cutezători.

Asupra existenței orice s-ar abate
Mergem înainte cu pas constant
Chiar pustietate dac-am străbate
Prin Legământ ajungem la punctul culminant.

Rugăciuni înălțăm spre tronul de har
Ajutor să primim, necontenit, să-l păstrăm
Cunoaștem că e cel mai scump mărgăritar
Din el, zilnic, cu drag ne-nfruptăm.

George Cornici

Să-ți zburde inima-n iubirea Lui

Să te împodobească Dumnezeu cu fericire
Și inima să-ți zburde în iubirea Lui
El să-ți fie partea ta de moștenire
Lucrarea ta, să fie pentru slava Domnului.

Să te umbrească harul Lui preasfânt de sus,
Și viața ta să fie totdeauna un exemplu”
În tine să se oglindească doar, Isus
Și să nu uiți vreodată că tu ești un Templu”

Să-ți poarte, Domnul, pașii tăi prin viață
Și ochii tăi să vadă minunile divine,
Să-ți umple al tău suflet cu eterna Lui speranță,
Și-n duhul tău să zbori spre zările senine.

Prieten drag, în bucurie dar și în suferință,
Tu ești, și-ai fost cu mine-ntotdeauna.
Mă rog, ca Domnul să-ți ofere biruință,
Și-n bunătatea Lui, să Își întindă mâna.

Să te ridice sus, pe culmile iubirii,
Și să-ți arate tot ce, El, ți-a pregătit,
Să-ți umple inima cu fiorul fericirii,
Să înțelegi că tu, ești Fiul Lui iubit.

Nichifor Nicu

Pe-a vieții mare-nvolburată

Pe-a vieții mare-nvolburată, plutesc agale
Trec vrând nevrând, sunt sortit la asta
Valuri de tot felul, bat în barca vieții mele
Sunt în depărtare, se vede-n zare coasta

Sunt atât de-aproape, totul pare ușor
Indiferent din fire, nepăsător în tot
Doar cu El, sunt mai mult decât biruitor
Aș vrea să merg singur, e în zadar, nu pot

Și ca să trec biruitor, m-am înrolat la oaste
Am într-una de luptat, mult de suferit
Greutăți, poveri, ispite de trecut
Dar la final primesc răsplata, sunt fericit

Sunt o  picătură de rouă, în marea agitată
Sunt un firicel de nisip, la malul mării
Fără El sunt gol, n-am mamă, n-am tată
Sunt doar o filă goală în calea uitării

Sunt doar o suflare, parfum de lut curat
Miroas de frământare, e doar durere-n jur
Mă bucur și-n necaz căci sunt purificat
Când nu mai am putere, harul e-mprejur

Sunt tare clătinat, îmi vine să renunț
Primesc putere, să-nving o nouă provocare
Biruiesc chiar totul, nu mă dau bătut
Căci El este cu mine în orice încercare

Văd lumina, de la capătul de drum
Prind iarăși putere, cu Ajutorul Lui
Când toți m-au părăsit, El nicidecum
Mă vrea cu gelozie, să fiu în Slava Lui.

Bandi Sebastian Alexandru 

Psalmul 45

Cuvinte care sunt de farmec pline
Îmi clocotesc în inimă și spun:
”Lucrarea mea de laudă-i aparține
Doar Împăratului Slăvit și Bun”.

Ca o peniță limba să îmi fie
În iscusite mâini de scriitor
”Tu ești cel mai frumos din veșnicie
Cu mult întreci pe omul muritor”.

Cuvântul Tău aduce-nvățătură
Pe-a Tale buze Harul e turnat
De-aceea Dumnezeu fără măsură
Pentru vecii Te-a binecuvântat.

Viteaz războinic, sabia-ți încinge!
Podoaba care-o ai și slava ta
În carul tău de luptă care-nvinge
Te suie chiar acum pentru-a lupta!

Și apără-adevarul și blândețea
Neprihănirea să o ți sub scut
Să-ți străluceasca dreapta și noblețea
Prin marile isprăvi ce le-ai făcut.

Săgețile-ascuțite vor străpunge
Pe toți vrăjmașii tăi ce vor cădea
Dreptatea Ta-i Toiagul ce-i ajunge
Iar Tronul Tău o Doamne-n veci va sta.

Căci Tu iubești nespus neprihănirea
Și-ntruna cu dreptate hotărăști
De la cei răi Tu îți întorci privirea
Căci Doamne, răutatea o urăști.

De-aceea Dumnezeu, o Doamne, iarăși
Te-a uns cu-al bucuriei untdelemn
Mai mult decât pe-ai Tăi iubiți tovarăși
De slujbă, dovedind cerescul semn.

Miros plăcut de-aloe-ai pe veșminte
Și casie și smirnă răspândești
Și-nveselite-n corzi de instrumente
Sunt ale Tale case-împărătești.

Printre alese ai o preaiubită
Deși-ntre ele-s fete de-împărat
La dreapta-Ți stă mireasa-mpodobită
Cu aur din Ofir, cel mai curat.

Ascultă fiică, vezi, urechea-ți pleacă
Să-ți uiți poporul, fostul tău cămin
Frumsețea ta la Împărat să-i placă
Și că ți-e Domn, să I te-nchini deplin.

Căci fiica Tirului cu-anevoință
Și cele mai bogate din popor
Umbla-vor dup-a ta bunăvoință
Cu daruri să primească ajutor.

Căci fata Împăratului e plină
De strălucire-n casele-i domnești
Țesută-n fir de aur foarte fină
Sclipește haina-n care o zărești.

‘Nainte la-Împărat se-nfățișează
Cu hainle cusute și-aranjate
Și-a ei îsoțitoare o urmează
Cu bucurii și vesele sunt toate.

În toată țara-ai tăi copii domni-vor
Părinților tăi locu-l vor lua
Iar al tău nume pururi pomeni-vor
De-aceea-n veci popoare te-or lăuda.

Daniel Hozan

A venit harul

Referințe: Ioan 1:15-18


În trecutul veșnic unde gândul zboară,
Nimic nu era, nici picătura de rouă,
Nici univers nu era, doar absolutul vid,
Nici lună, nici stele, doar golul pustiu și arid…

De acolo, unde era doar El în Sine,
În El era Cuvântul-din etern-lumină
Și viață, nedezghiocate încă, iar Duhul
Nu purcese în spațiu, să umple văzduhul.

Din neunde, netimp Triunic existent,
Se dezveli în Logos, Cuvântul imanent,
Prima rostire-faptă, izvor a tot ce este,
Și se porni rotire în sferele celeste…

Apar lumina, cerul, apa și uscatul,
Apare iarba, pomii, soare, lună, stele,
Pești și păsări, vite, târâtoare…
Și mai presus de toate,
Coroană și splendoare:
Omul și femeia, stăpâni a tot și toate,
Venea de sus lumina în mii de nestemate.

Și se-nșirară veacuri de trudă și sudoare,
Timpul se zbate-n sine și spațiul se-ncovoaie…
Apasă greu păcatul ce Legea-l înnegreste,
Din haosul din oameni genune se ivește,
Părea că totul piere, absentă orice zare…

Veni-va oare vremea, veni-va oare ceasul?
Așteaptă omenirea să-I audă glasul…
Deodată apare steaua și magii văd in spațiu,
O nouă stea aleargă, iar magii cu nesațiu
Sorb în ochi lumina și o iau pe urma ei…

Pe când păstorii-n noapte păzesc a lor turmă,
Cerul se deschide și cor de îngeri sună,
Aleargă și păstorii la locul cel promis,
Căutând să vadă, realitatea unui vis…

Magii vin cu daruri: aur, smirnă și tămâie,
Păstorii dau de știre, cu toții, ca să știe
S-a născut Mesia, al lumii Împărat.
Puteau vedea cu ochii Cuvântul Întrupat.

Iosif și Maria – Fecioara Preacurată,
Privesc la Prunc și sunt preafericiți
Că Domnul, Ziditorul, din ceruri a privit
Spre starea lor smerită. Din spița lui David

Le dărui Copilul, Cel Sfânt din veșnicii,
Să vină pe pământul înnegrit de vină,
S- aprindă-n mii de inimi lumină din Lumină.
Slavă-n ceruri, îngerii cântă, și pace
Pe pământ intre oamenii plăcuți Lui.

Acum și pentru tine, ce ești înstrăinat
Și umbli pe-ale lumii cărări insingurat,
Și pentru tine-i ziua, e ceasul chiar acum,
Să vii azi la lumină croindu-ți un alt drum,

El te cheamă: Vino! E ceasul cel dim urmă,
E ultima strigare, să vii în a Sa turmă,
Să simți cum se revarsă roua cea de sus,
Cum se revarsă harul prin crucea lui Isus.

Primește-n suflet pacea, păcatele-s iertate,
Plătitu-s-a cu sânge, sfânt, neprihănit,
Vino cu pocăință, vino mai aproape,
Iată, pentru tine harul a venit.

Culda Stefan