Oglindească-se Hristos

Oamenii-și dau cu părerea despre roadele-altora,
Despre pocăința lor n-au de spus nici un cuvânt.
Ei se văd mereu perfecți, n-au nimic a-și reproșa
Sparg destine, sfarmă vise folosind cuvântul Sfânt.

Sunt categorii de oameni care nu se văd pe ei,
Dar atenția lor se-ndreaptă către cei ce se-ostenesc.
Dacă văd că faci ceva, ești ca prada între lei,
Și-apoi caută să te-atace, din lovit nu se opresc.

Propășirea lor nu-i harul, este doar în falsitate,
Scopul lor e unul singur, să dărâme ce-i frumos.
Reguli sumbre și doctrine și versete-ntortochiate,
Dar trăirea lor e rece și e fără de Hristos.

Ce crezi tu, ce ai văzut, ce-ai trăit doar prin credință,
Pentru ei, n-are valoare, și-i lipsit de Dumnezeu.
Dacă nu faci cum spun ei, ești un om în neputință,
Și te zbați în întuneric și-n păcatul cel mai greu.

De nu faci dup-al lor plac, ești catalogat pierdut,
Ești un om ce-aleargă-n viață doar în pofte și-n plăceri.
Ești firesc, nelegiuit, păcătos, ești un rebut,
Care n-are destinație, se-ndreaptă spre nicăieri.

Pentru ei, firma contează, dacă nu-i urmezi pe ei,
Clar ești împotriva lor și ești om periculos.
Au privirea sfidătoare și-atitudine de zei,
Și îi simți că-s reci și goi și străini de El, Hristos.

Vorba ta nu-i necesară, însă vorba lor e cheia
Care-oferă-nțelepciune și te poartă spre liman.
După asta se ghidează și trăiesc oamenii-aceia,
Care n-au nimic ceresc, uneori nici chiar uman.

Însă ce să vezi, surpriză, biblia spune altceva,
Că acei ce cred în Domnul și în Sfânt Numele Lui,
Dacă L-au primit în inimi și credința vor urma,
Vor primi drept să se facă toți, copii ai Domnului.

Nu prin voia firii lor, nici din sânge omenesc,
Nici prin voia vreunui om, ci născuți din Dumnezeu.
Astfel, toți aceia care în Hristos se-adăpostesc,
Au o siguranță-n suflet și-s purtați pe brațul Său.

Garanția oferită de Hristos și de scriptură,
Este cea mai importantă, nu se poate anula!
Toți acei ce-s plini de bârfă, de invidie și de ură,
Partea lor e doar osânda, cerul nu îl vor vedea.

Ce a spus Hristos în biblie, clar, e mult mai important
Ce spun oamenii din jur, treaba lor, mie nu-mi pasă!
Știu, invidia și cu bârfa sunt un cancer galopant
Care macină în suflet și tristețe-n urmă lasă.

Mă încred deplin în Domnul și așa să faci și tu,
Dacă împlinești aceasta, ferice va fi de tine.
Oamenii-și dau cu părerea dar tu spune-le un „Nu”
Și trăiește prin credință nu prin ura care vine.

Căci de ură-i plină lumea, însă dragostea lipsește,
Dac-o ai, păstreaz-o în suflet, răspândește-o-n jurul tău,
Căci așa face un om care zilnic se-ostenește
Să trăiască pentru cer, pentru Sfântul Dumnezeu!

Un creștin adevărat, nu dărâmă, ci zidește,
Nu aruncă vorbe goale, ci-l ridică pe-un căzut
Astfel, în credința lui, zilnic, zilnic propășește,
Și lucrează cu Hristos, pentru omul cel pierdut.

Să ne-ajute Dumnezeu să fim sare și lumină,
Să dăm gust, să dăm valoare, oferind tot ce-i frumos,
Să fim grâu la seceriș, nu cumva să fim neghină,
Și în noi în orice vreme, oglindească-se Hristos!

Nichifor Nicu 

Ce sărbătorim azi?

E bucurie la cel mai înalt nivel
Serbăm pe Cel întrupat, Emanuel
Medităm la ce-a conceput Trinitatea
Să ne scoată din neant, dând libertatea.

Ne gândim la Pruncul în iesle născut
C-a venit cu planul în Rai conceput
Să planteze în om sfinte dorințe,
Să-i dea alin când vin suferințe.

Sărbătorim un eveniment cum nu a mai fost
Căci Fiul a venit să ne dea un rost
Să nu mai fim sufocați de nepăsare
Să-i fim urmași, să fim lumină și sare.

Cu inimi deschise celebrăm întruparea
Fericiți fiind c-am primit chemarea
Decorații și lumini nu ne atrag
Ci Cel ce-i Lumina lumii ne este drag.

Mulțumiri se-nalță din suflet și minte
Spre Cel întrupat avem simțăminte
Ne unim cu cei ce pe Tată-l slujesc
C-așa ochii noștrii spre Slavă privesc.

Colinzi peste tot se aud; e Crăciun
Pe-altar omagii, cu drag, se depun
E-un farmec ceresc în inimi predate
Căci sunt de harul divin inundate.

E bucurie la cel mai înalt nivel
Oricând vom răspunde la cerescul Apel
C-am fost chemați să primim moștenirea,
Să ne strângă la pieptul ei IUBIREA.

George Cornici

23 Decembrie

Prietene, mută-te mai sus.” Luca 14:10

Atunci când harul îşi începe viaţa în suflet, vrem să fim aproape de Dumnezeu, dar cu frică şi cutremur. Sufletul, conştient de vina lui şi umil, tremură din cauza solemnităţii în care se află. Este aruncat la pământ de simţământul măreţiei lui Iehova, în a cărui prezenţă locuieşte. Cu ruşine şi sfială, ocupă cea mai umilă încăpere. Dar mai târziu, după ce creştinul creşte în har, deşi nu uită niciodată solemnitatea poziţiei lui şi nu pierde respectul care trebuie să cuprindă un om credincios în prezenţa lui Dumnezeu care poate crea sau distruge, teama îl părăseşte. Devine veneraţie sfântă, şi nu frică copleşitoare. El este chemat mai sus spre Dumnezeu prin Isus Christos.

Atunci omul lui Dumnezeu, păşind în splendoarea dumnezeirii, îşi acoperă faţa. ca heruvimii cu cele două aripi — sângele şi neprihănirea lui Isus Christos – se apropie de tron cu respect şi se închină în duh. Văzând un Dumnezeu al iubirii, bunătăţii şi îndurării, înţelege legământul caracterului lui Dumnezeu mai bine decât dumnezeirea Sa absolută. El vede în Dumnezeu mai mult bunătate şi mai puţin măreţie, mai mult iubire şi mai puţin maiestate. Plecându-se la fel de umil ca înainte, sufletul se bucură atunci de o mai mare libertate de mijlocire. In timp ce se prosternează în faţa gloriei Dumnezeului Infinit, este susţinut de conştiinţa că se află în prezenţa milei şi iubirii infinite, şi prin aceasta realizează primirea „în Prea Iubitul” (Efeseni 1:6). De aceea, credinciosul este invitat să se mute mai sus şi să-şi exercite privilegiul de se bucura în Dumnezeu şi a se apropia de El cu încredere sfântă, spunând „Ava, Tată” (Romani 8:15).

Vom merge din putere în putere
Crescând în har în fiecare zi
Pân-om ajunge sfânta înviere
Şi Te-om vedea în faţă, ca nişte copii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Masura iubirii

Ce nepatrunse-s gandurile Tale,
Ce planuri ne-ntelese, Doamne, ai,
Ce tainica-i a ispasirii cale,
Ce necuprins e harul ce ni-l dai!

Ce-adanca-i bogatia-Ti de-ndurare,
Oh, Bunatate, fara de hotar,
Ai scris o hotarare de iertare,
Iubirea culminand-o la Calvar.

Atat de mult Tu Ti-ai iubit faptura
Incat pe singurul Tau Fiu L-ai dat;
Dac-am putea pricepe noi masura
Iubirii, care-al nostru loc l-a luat!

Suntem asa de marginiti; cuvinte
N-avem destule sa Iti multumim,
Primeste-a noastre slabe simtaminte;
Tu ne-ai iubit, de-aceea Te iubim.

A Ta e cinstea, slava si splendoarea,
Marirea si puterea-Ti apartin,
Iar noi Ti-aducem, Doamne, adorarea
Acum, si-n vesniciile ce vin.

„Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai.” 1Ioan 4:10,19.

Anca Winter  

7 Decembrie

Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii.” 1 Corinteni 1:28

Umblă pe străzi la lumina lunii, dacă ai curaj, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Veghează atunci când noaptea e întunecată, vântul va şuieră şi hoţii se ascund în pragul uşilor, şi îi vedea pe păcătoşi atunci. Du-te la închisoare şi plimbă-te printre celule; vei observa oameni cu fruntea încruntată, oameni pe care nu ţi-ar plăcea să-i întâlneşti noaptea, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Du-te la şcolile de corecţie, şi urmăreşte-i pe cei care au demonstrat o depravare juvenilă, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Traversează mările spre locurile în care oamenii mănâncă oase cu carne de om pe ele, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Du-te unde vrei, fiindcă nu ai nevoie să cutreieri tot pământul în căutarea păcătoşilor; ei sunt prezenţi pretutindeni. Ii vei găsi pe străzile fiecărui oraş, orăşel, sat şi cătun.

Pentru cei ca ei a murit Isus. Dacă ai alege cele mai îngrozitoare specimene de umanitate, aş avea totuşi speranţă pentru ei, fiindcă Isus Christos „a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (Luca 19:10). Dragostea a ales câţiva dintre cei mai răi pentru a fi cei mai buni. Pietricelele din izvorul Harului s-au transformat în diamante pentru coroana regală. El transformă cea mai nevrednică aramă în aur curat. Dragostea răscumpărătoare a pus deoparte mulţi dintre cei mai răi pentru a fi răsplata chinurilor Mântuitorului.

Harul efectiv cheamă pe cei mai răi dintre cei răi să stea la masa îndurării; de aceea, nimeni să nu deznădăjduiască. Cititorule, pentru dragostea care străluceşte în ochii înlăcrimaţi ai lui Isus, pentru dragostea care curge din rănile Lui sângerânde, pentru dragostea credincioasă, pură, imparţială şi neclintită, pentru compasiunea din inima Mântuitorului, te implor să nu treci nepăsător pe alături. Crede în El, şi vei fi mântuit. Incredinţează-ţi sufletul în mâna Lui, şi El te va duce la dreapta Tatălui, în slavă veşnică.

Meditaţii C. H. Spurgeon

16 Noiembrie

„Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu. Plângeri 3:24

Versetul acesta nu spune: „Domnul este o parte de moştenire”, sau „Domnul face parte din moştenirea mea”, ci că El este suma totală a moştenirii sufletului nostru. În circumferinţa acestui cerc se află tot ce posedăm sau dorim. „Domnul este partea mea de moştenire” – nu doar harul Său, sau iubirea Sa, sau legământul Său, ci Iehova însuşi! El-ne-a ales pentru moştenirea Sa, şi noi L-am ales pentru noi. Este adevărat că Domnul trebuie să ne aleagă întâi
moştenirea, altfel nu vom avea nici o moştenire; dar, dacă suntem într-adevăr chemaţi după scopul acestei iubiri alegătoare, putem cânta

Iubit de Dumnezeu, tot pentru El
Ard de iubire necurmată.
Ales de El, de la început de vremi
Aleg şi eu iubirea Lui adevărată.

Domnul este partea noastră atotsuficientă. Dumnezeu se completează pe Sine; şi, dacă Dumnezeu este atotsuficient în Sine însuşi, trebuie să fie suficient şi pentru noi. Nu este uşor să mulţumeşti dorinţele omului. Când visează că este mulţumit, se trezeşte imediat că mai este ceva în plus, şi lăcomia inimii lui strigă: „Dă-mi! Dă-mi!” Dar tot ce ne dorim poate fi găsit în moştenirea divină, aşa că întrebăm: „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” (Psalmi 73:25). Putem să ne desfatăm în Domnul care ne face să ne adăpăm din râurile plăcerilor Sale. Credinţa noastră îşi întinde aripile şi zboară ca un vultur spre cerul iubirii divine, unde este locuinţa ei. „O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată” (Psalmi 16:6). Să ne bucurăm în Domnul întotdeauna. Să arătăm lumii că suntem un popor fericit şi binecuvântat, şi aceasta o va face să exclame: „Vom merge cu tine, fiindcă am auzit că Dumnezeu este cu tine”.

Meditaţii C. H. Spurgeon