Când lumea fierbe

Spre ceru-ntunecat se ’nalță jerbe
S-a-nnourat de-amenințări trăirea,
Nemulțumitu-și tremură rostirea
În implorări sau strigăte acerbe.
Înspăimântat, bogatu-nchide ușa,
Nedreptățitu-și scutură cenușa,
Se întretaie vești, iar lumea fierbe.

Nu, să nu piară cel nelegiuit!
În praf doboară stâlpul infamiei
Și, ca o rază-n mijlocul urgiei,
Înalță rugi spre Cerul nesfârșit.
Vestește-i condamnatului salvarea,
La Tron divin să-și ceară achitarea –
Fii om, de dragul harului primit.

Trecând prin praf, nu-i alb fără de pată,
Sub cruce stau răniții și călăii,
Căci au umblat pe tot cuprinsul văi
S-aducă spini pe fruntea-nsângerată.
Îmbărbătează-ți lacrima de jale,
Să se prelingă-n poala țării tale.
De te-ai rugat, mai roagă-te o dată.

Străin aici și cetățean de sus,
Când lumea fierbe, arzi pentru Isus.

Viorica Mariniuc 

Reclame

Învață-ne să Te iubim

Lucrează Tu, o, Tată Sfânt
Și-nvață-ne să Te iubim
Oriunde sântem pe pământ
Doar despre Tine să vorbim.

Să proslăvim a Ta lucrare
Prin Duhul Sfânt de înviere
Și unde mergem, să fim sare,
Lumină pentru cel ce piere.

Învață-ne să fim umili
Și-n inimi să purtăm dorința,
Acolo unde sânt infirmi,
Ca să cunoască Biruința.

Și de vor fi împotriviri,
Să apelăm la Harul Tău
Ca pământeștele azi firi,
Să iasă din eternul hău.

Învață-ne să fim smeriți
Și în supunere mereu
De Tine doar sântem iubiți
Chiar de sântem urâți de rău.

Căci cine altul e ca Tine
Ca să vorbească ne-ncetat
Cuvintele ce aduc zile
În viața celui încercat?

Învață-ne să Te-așteptăm
În laudă și rugi fierbinți
Și nicidecum să nu uităm
Căci Tu ne-ai făcut ai Tăi sfinți

Și dacă răul se avântă
Ca cel ce vrea să prăpădească
Noi să avem o viață sfântă
Și o iubire, doar frățească.

Acea Iubire, ce-ntr-o zi
Ne va purta în veșnicii
Unde dureri nu vor mai fi
Ci doar eterne bucurii.

Berbec Ion 

Doar pentru Dumnezeu!

Eu nu-mi iau nici o slavă
Din ce nu e al meu
Căci slava-i aparține
Numai lui Dumnezeu!

Eu nu am nici un merit
Din tot ce El mi-a dat,
Căci tot ce am primit-am
Prin Harul Său bogat.

Eu n-am primit talanții
Pentru orgoliul meu
Ci pentru slava Celui
Ce-i veșnic Dumnezeu!

Doar pentru El  trudesc eu
S-aduc snop după snop
Pe câmpul sfânt în care
Găsitu-mi-am eu scop.

Nu am altă menire
Decât slăvirea Sa
Prin tot ce pentru El fac
Cu-ntreagă viața mea!

Din El purcede Viața
Prin El trăiesc și eu,
Și-ntreaga slavă fie
Doar pentru Tatăl meu!

Emanuel Hasan

Cu Tine sus …

Traiesc acum si lupt doar prin credinta
Doresc mereu si-as vrea sa fii cu mine,
Sa pot sa simnt prezenta TA STAPANE.
As vrea sa ma golesc de mine si de rau …
Sa scriu iaras pe gheata a mea ura
Sa vina soarele cel cald sa o topeasca .
Sa las pe apa raului, ce tin asa de tare
Ce-i piedica acum in drumul rugii mele …
Ce fratele candva a zis sau a facut, sa uit .
Si traiesc iubirea cum TU vrei ISUS,
Ca cei din jur sa vada si sa stie
Ca TU esti DOMNUL vietii mele …
Iar eu sunt rob umil la poala crucii TALE.
Nu ma lasa sa lupt cu pumnu-n vant,
Opreste-ma din multa alergare …
Caci de trudit ce sunt nu stiu de unde vin
Nici unde merg nu stiu, si uit unde ma vrei …
Trimite HARUL innoirii sfinte, de sus
Sa vina peste mine ca o manta de foc,
Sa biruiesc prin TINE, si sa merg spre TINTA …
Si daca-n drumul meu vrei foc sa pui,
Prin el sa imi vorbesti, o, DOAMNE,
TE rog ISUS, cu mila sa ma invelesti
Si sa rezist in foc, sa arda orice zgura …
Sa stau plecat in rugaciune vreau,
Si sa astept CUVINTUL TAU sa vina …
Deschide CERUL TAU, va fi de-ajuns,
Si voi pricepe-atuncea LUMINA TA …
Caci TU esti SOARELE din viata mea.
Sa-mi luminezi orice ungher ascuns …
Iar inima si gandul sa fie indreptat in sus …
Acum cu inima golita de tot ce raul a cladit
Astept o UNGERE divina ca sa vina,
Sa-mi incalzeasca sufletul sleit de valga si putere …
Mai am un dor si vreau sa fie singurul,
De TINE sa fiu plin si de IUBIREA SFANTA
Cat mai traiesc pe-acest pamant sa TE vestesc
Sa cant sa scriu de TINE, DOAMNE MARE…
Cand vei veni sa ma gasesti o sluga buna,
Cu sfintii-n stol sa zbor doresc, ISUSE !

J.G. RIVISH

Preţul slujirii

Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală aşteaptă să fie răsplătită, dar Pavel spune: „Nu-mi pasă dacă mă iubiţi sau nu; eu sunt gata să mă dăruiesc cu totul, nu doar pentru voi înşivă, ci pentru a vă aduce la Dumnezeu”. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos; El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” Imaginea pe care o are Pavel în privinţa slujirii se conformează acestui model – „Nu-mi pasă cu câtă risipă mă voi dărui pe mine însumi, voi face asta cu bucurie”.

Pentru Pavel aceasta era o bucurie.Ideea bisericii instituţionale despre cum trebuie să fie un slujitor al lui Dumnezeu nu este identică cu cea a lui Isus Cristos. Ideea Lui este să-L slujim pe El slujindu-i pe ceilalţi. Isus Cristos i-a întrecut pe socialişti. El a spus că, în împărăţia Lui, cel care este mai mare va fi slujitorul tuturor. Testul adevărat al unui sfânt nu este vestirea Evangheliei, ci spălarea picioarelor ucenicilor, adică a face lucruri care n-au valoare în ochii oamenilor, dar care au foarte mare valoare în ochii lui Dumnezeu.

Pavel şi-a găsit plăcerea în a se dărui pe sine pentru interesul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni şi nu i-a păsat cât îl costa acest lucru. Noi ne gândim la problemele noastre personale şi Financiare: „Să presupunem că Dumnezeu vrea să merg acolo. Ce salariu voi avea? Cum este clima? Cine va avea grijă de mine? Omul trebuie să se gândească la aceste lucruri”. Toate acestea sunt o dovadă că-L slujim pe Dumnezeu cu rezerve. Apostolul Pavel n-a avut nici o rezervă. El şi-a călăuzit viaţa după gândul lui Isus Cristos despre ce înseamnă un sfânt nou-testamental, adică nu cineva care doar predică Evanghelia, ci un om care devine, în mâinile lui Isus Cristos, pâine frântă şi vin turnat spre folosul altor vieţi.

Oswald CHAMBERS

Ce să vezi…?

Ce să vezi? A înflorit
o stare ofilită
și-apoi, cu toți, am auzit
cântarea mult dorită.

Ce să vezi? A-ngenuncheat
Cel cucerit de glie
și-a fost, apoi, încununat
cu duhul lui Ilie.

Ce să vezi? S-a întărit
cel prins în slăbiciune
miracolul, nu, n-a pierit
putem, convinși, a spune.

Ce să vezi? S-au ridicat
căzuții în noroaie
căci harul i-a înfășurat
să nu se mai îndoaie.

Ce să vezi? O boală grea
a dispărut îndată
iubirea vrea să ne mai dea
o stare-nmiresmată.

Ce să vezi? Un răzvrătit
(dușman al celor sfinte)
aseară s-a mărturisit
cu vrednice cuvinte.

Minuni se-ntâmplă zi de zi
și-s o dovadă clară
că morți-n Domnul s-or trezi
să intre-n Primăvară.

George Cornici

Pocăinţa

„Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire.” 2 Corinteni 7:10

Convingerea de păcat este cel mai bine descrisă de următoarele cuvinte:”Ce trist că păcatele mele. Mântuitorul meu, / Cad asupra Ta.”Convingerea de păcat este unul dintre cele mai rare lucruri din viaţa omului. Ea este începutul cunoaşterii lui Dumnezeu. Isus Cristos a spus că atunci când va veni Duhul Sfânt, El va aduce convingerea de păcat; când Duhul Sfânt trezeşte conştiinţa cuiva şi îl aduce în prezenţa lui Dumnezeu, ceea ce-l nelinişteşte pe om nu este relaţia lui cu alţi oameni, ci relaţia lui cu Dumnezeu:. „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătui! şi am făcut ce este rău înaintea Ta”. Convingerea de păcat, minunea iertării şi a simţirii sunt atât de întreţesute, încât numai omul iertat este un om sfânt, el dovedeşte că este iertat prin faptul că este cu totul altfel decât era înainte, şi aceasta prin harul lui Dumnezeu.

Pocăinţa îl aduce întotdeauna pe om în punctul de a spune: „Am păcătuit”. Cel mai sigur semn că Dumnezeu lucrează in viaţa cuiva este când acel om spune lucrul acesta cu toată convingerea. Orice altceva nu este decât părere de rău pentru greşelile făcute, un sentiment produs de dezgustul faţă de sine însuşi.Intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu se face prin durerile de nespus ale pocăinţei care nimiceşte bunătatea respectabilă a omului. Atunci Duhul Sfânt, Cel care produce aceste dureri, începe modelarea chipului Fiului lui Dumnezeu în acea viaţă.

Viaţa cea nouă se va manifesta prin pocăinţă conştientă şi sfinţenie inconştientă, şi nu invers. Baza creştinismului este pocăinţa. De fapt, un om nu se poate pocăi atunci când vrea el; pocăinţa este darul lui Dumnezeu. Vechii puritani obijnuiau să se roage să primească „darul lacrimilor”. Dacă nu mai cunoşti puterea pocăinţei, te afli în întuneric. Cercetează-te şi vezi dacă nu cumva ai uitat să fii întristat din cauza păcatului.

Oswald CHAMBERS

 

Templul Duhului Sfânt

„Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” Genesa 41:40

Trebuie să răspund în faţa lui Dumnezeu pentru felul în care îmi ţin trupul sub stăpânirea Lui. Pavel a spus că el n-a făcut „zadarnic harul lui Dumnezeu”, adică nu l-a făcut ineficient. Harul lui Dumnezeu este absolut, mântuirea adusă de Isus Cristos este perfectă şi realizată o dată pentru totdeauna. Eu nu sunt în curs de a fi mântut, ci sunt mântuit: mântuirea este la fel de eternă ca şi tronul lui Dumnezeu; ceea ce am eu de făcut este să arăt în exterior ceea ce Dumnezeu a realizat în interiorul meu. „Puneţi in practică mântuirea voastră” (Filipeni 2:12. KJV). Iată responsabilitatea mea. Aceasta înseamnă că trebuie să arăt în trupul meu viaţa Domnului Isus. Nu într-un mod mistic, ci într-un mod real şi categoric. „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire.”

Orice sfânt îşi poate ţine trupul în stăpânire absolută, pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut să deţinem stăpânirea asupra întregului templu al Duhului Sfânt, inclusiv asupra gândurilor şi dorinţelor noastre; noi suntem răspunzători pentru ele şi nu trebuie să cedăm în faţa dorinţelor nepotrivite. Cei mai mulţi dintre noi suntem mai severi cu alţii decât cu noi înşine; găsim scuze pentru lucrurile din noi în timp ce condamnam în alţii lucrurile spre care nu suntem înclinaţi în mod natural.

„Vă îndemn, spune Pavel să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie.”

Trebuie să mă hotărăsc dacă sunt sau nu de acord cu Domnul şi Stăpânul meu ca trupul meu să fie templul Său. Dacă răspunsul este da, atunci, pentru mine, întreaga lege privitoare la trup este cuprinsă în acest adevăr revelat, şi anume că trupul meu este templul Duhului Sfânt.

Oswald CHAMBERS

Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt

„Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic.” 1 Corinteni 15:10

Felul în care vorbim mereu despre incapacitatea noastră este o insultă la adresa Creatorului. Deplângându-ne incompetenţa noastră, ÎI ponegrim pe Dumnezeu că nu Sa interesat de noi. Obişnuieşte-te să examinezi din perspectiva lui Dumnezeu lucrurile care, în ochii oamenilor, denotă umilinţă şi vei fi uimit cât de impertinente sunt ele. „O. nu pot pretinde că am fost sfinţit, eu nu sunt un sfânt!” Spune aceste cuvinte înaintea lui Dumnezeu! Ele vor însemna: „Nu. Doamne, este imposibil pentru Tine să mă mântuieşti şi să mă sfinţeşti; există şanse pe care eu nu le-am avut; există atâta imperfecţiune în trupul şi în mintea mea; nu, Doamne, nu este posibil”. Aceste cuvinte pot părea minunat de umile în faţa oamenilor, dar înaintea lui Dumnezeu ele denotă o atitudine de sfidare.

De asemenea, lucrurile care denotă umilinţă înaintea lui Dumnezeu pot părea exact invers înaintea oamenilor. A spune; „Mulţumesc, Doamne, ştiu că sunt mântuit şi sfinţit” este în faţa lui Dumnezeu expresia supremă a umilinţei; înseamnă că te-ai predat cu totul lui Dumnezeu şi ştii că El este credincios. Nu-ţi frământa niciodată mintea gândindu-te dacă ceea ce spui sună sau nu a smerenie înaintea oamenilor, ci fii întotdeauna smerit înaintea lui Dumnezeu şi lasă-L pe El să fie totul în toate.

O singură relaţie contează cu adevărat, şi anume relaţia personală pe care o ai cu Răscumpărătorul şi Domnul tău personal. Lasă să dispară orice altceva, dar menţine această relaţie cu orice preţ şi atunci Dumnezeu îşi va împlini planul Său prin viaţa ta. Viaţa unei persoane poate avea o valoare nepreţuită pentru planul lui Dumnezeu şi poate că viaţa ta este chiar o astfel de viaţă.

Oswald CHAMBERS

Vreau să mă afund Isuse în Harul Tău

Vreau să mă afund Isuse în Harul Tău
Ca să mă dizolvi în dragostea-Ți divină
Să nu mai am nimic din tot ce e al meu
Să fiu în părtășie Doamne doar cu Tine.

Nimic ce-i pământesc să nu mă mai atragă
Pășind spre Paradis să mă păstrez curat
Căci focul dragostei dumnezeiești mă leagă
De Tine, Doamne când pe cruce m-ai salvat.

Vreau să trăiesc în cer… aici de pe Pământ
Să-Ți simt prezența Ta în fiecare zi
Să-Ți fiu Doamne credincios oriunde și oricând
Până când la Tine în rai mă voi trezi.

Sunt îndrăgostit Isuse scump de Tine
Căci dintre oameni Tu ești cel mai frumos
Tu mi-ai făcut în viață Doamne atâta bine
Atunci când m-ai ridicat cu drag de jos.

Vreau să mă dizolvi în Harul Tău divin
Ca să nu mai dăinuie nimic din eul meu
Să te reflectez Isuse în totul pe deplin
Pe Tine în viața mea căci Tu ești Dumnezeu.

Mihail Cebotarev