În ce îţi este trăinicia?

Ce limpezi ochii mei privesc
Lumina ce-n gând s-a arătat!
Spre cer luminând mă pornesc,
Să aflu pe-al vieţii Împărat.

La poarta veşniciei Sale
Nu mă aplec ca un călător
Străin şi istovit de cale,
Ci strig arzând şuierător:

Tu, Doamne, al vieţii Împărat,
În ce Îţi este trăinicia?
În ce puterea Ţi-ai aflat,
Şi-n ce-i zidită veşnicia?

Se pleacă ochii-Ţi agitaţi
Că un gând trist au întâlnit?
Ori se aprind, ca-n ceilalţi
Uimirea să se fi stârnit,

Că nu-n cuvinte de încântare
Viaţa Ta ascunsă a stat,
Ci-n inima ce-n adorare
Totu-a zidit şi a creat?

Mi-ascunzi în ochii-Ţi veşnicia?
Eu i-am văzut neîncetat
Când în lacrimi a curs simbria
Pe care-n viaţă ‘Ţi o-am dat.

Mă sperie acuma un gând?
Nici chiar un suflu n-am suflat
Ca să atest în vreun cuvânt
Că adevăru-am aşteptat

Şi la dreptate m-am gândit.
Sunt ele ţinta mea în viaţă
Şi un alt gând n-am zămislit
Pe care să Ţi-l spun în faţă.

Dar poarta veşniciei Tale
Nu s-a deschis în dreptul meu
Şi m-am trezit umblând pe cale
Singură, fără Dumnezeu,

Dar aşteptând necontenit
Doar adevărul şi dreptatea,
Căci altceva ce-aş fi dorit
Să-şi afle în viaţă însemnătatea?

Sunt ele obligaţia Ta!
Scuze n-ai ca să fi gândit
Că-n faţa Ta drept nu va sta
Chiar şi-un călător obosit,

Căci trebuie să le împlineşti!
Pe mulţi spre ceruri i-au purtat,
Dar singur responsabil eşti
Valoarea să le fi arătat.

Mihaela Maria Dindelegan 

Anunțuri

Cheia poruncilor Stăpânului

„..Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

Matei 9:38

Cheia la problemele lucrării misionare este în mâna lui Dumnezeu: această cheie este rugăciunea, nu lucrarea, adică nu lucrarea aşa cum este în general înţeleasă astăzi, pentru că ea poate însemna evitarea concentrării asupra lui Dumnezeu. Cheia la problemele lucrării misionare nu este nici raţiunea, nici medicina, nici civilizaţia sau educaţia, nici chiar evanghelizarea. Cheia este rugăciunea. “Rugaţi dar pe Domnul secerişului.” Privită prin prisma naturii umane, rugăciunea nu este ceva practic, ci absurd; trebuie să înţelegem că rugăciunea e ceva stupid, dacă este privită din punctul de vedere al înţelepciunii pământeşti.

Din perspectiva lui Isus Cristos nu există naţiuni, ci lumea întreagă. Câţi dintre noi se roagă fără a fi părtinitori cu privire la oameni, ţinând cont doar de părerea unui singur Om, lsus Cristos? El este Stăpânul secerişului produs de suferinţă şi de recunoaşterea păcatului; acesta este secerişul pentru care trebuie să ne rugăm ca să fie trimişi lucrători. Noi suntem ocupaţi cu lucrul, în timp ce oamenii din jurul nostru sunt copţi pentru seceriş, iar noi nu “culegem” nici unul, ci irosim timpul Domnului nostru în activităţi care ne consumă toată energia. Dacă apare o criză în viaţa tatălui sau a fratelui tău, eşti tu acolo ca un lucrător gata să secere recolta pentru lsus Cristos? “O, dar am o lucrare specială de făcut!” Nici un creştin n-are nici o lucrare specială de făcut.

Creştinul este chemat să-I aparţină lui lsus Cristos, să fie un rob care “nu este mai mare decât Domnul său”, care nu-I spune lui lsus Cristos ce intenţionează el să facă. Domnul nostru nu ne cheamă la nici o lucrare specială, ci ne cheamă la Sine. “Rugați dar pe Domnul secerişului” şi El va pregăti împrejurările şi vă va trimite ca lucrători ai Săi.

Oswald CHAMBERS

Mai târziu!

Privindu-mi viaţa pasageră
În marşul ei civilizat,
Cu mult regret, am constatat
Programul meu că îmi oferă
Un „mai târziu” aglomerat!

În zori, când ochii i-am deschis,
Scrutând văzduhul cenuşiu,
Trebuie să mă rog, mi-am zis;
Căci de o vreme, am omis.
Dar nu acum, ci mai târziu!

În Sfânta Carte să citesc
Cuvântul hrănitor şi viu,
E necesar, şi chiar doresc!
Dar alte treburi mă grăbesc.
Şi voi citi dar, mai târziu!

Umblând sub cerul plin de nori,
Priveam într-un decor pustiu
Mulţimile de cerşetori,
Înfometaţi adeseori,
Am să-i hrănesc dar, mai târziu!

Un bun prieten m-a sunat,
Sperând de ajutor să-i fiu.
Cândva, şi el m-a ajutat.
Dar eu, cu grijă, m-am scuzat
Şi i-am promis că „Mai târziu!”

Cu un amic m-am întâlnit,
Ce, de vreo câţiva ani îl ştiu.
Văzându-l singur şi zdrobit,
De Dumnezeu nu i-am vorbit.
Am să o fac dar, mai târziu!

Un frate-al meu m-a supărat.
Nu îi vorbesc şi nu îi scriu!
Purtarea lui m-a întristat,
Şi de atunci nu l-am iertat.
Am să îl iert dar, mai târziu!

Atâta lucru mă aşteaptă!
Dar cred, e încă timpuriu.
Şi, până am să trec la faptă,
Ascult a delăsării şoaptă:
„Voi face totul mai târziu!”

Ades am conştientizat:
Nu sunt ce aş putea să fiu!
Atatea ce le-am amânat
Nicicând nu s-au mai întâmplat
În veşnicul meu „mai târziu”!

Ziua de azi îmi aparţine,
Şi faptele de-acum o scriu.
Învaţă-mă, Doamne, prin Tine
Să-mi număr zilele mai bine
Ca să nu fie prea târziu!

Agnia P. 

Cheia mesajului misionarului

„El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

                                                                          1 Ioan 2:2

Cheia mesajului misionarului este ispăşirea făcută de Isus Hristos. Priveşte orice aspect al lucrării Lui Hristos: vindecarea, mântuirea sau sfinţirea şi vei vedea că nu este nimic fără margini în toate acestea. Dar ..Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (loan 1:29), acesta este un lucru fără margini. Mesajul misionar se referă la însemnătatea nemărginită a Lui Isus Hristos ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre; misionarul este un om care este impregnat cu adevărul acestei revelaţii.

Cheia mesajului misionarului este aspectul eliberator al vieţii Lui Hristos, nu blândeţea sau bunătatea Sa, nici chiar faptul că El ni L-a revelat pe Dumnezeu ca Tată. Mare şi nemărginit în semnificaţie este faptul că Isus este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. Mesajul misionarului nu este un mesaj patriotic, nu favorizează naţiuni sau indivizi, el este pentru lumea întreagă. Când vine în mine Duhul Sfânt. El nu ia in considerare predilecţiile mele, ci mă face una cu Domnul Isus.Misionarul este cel care e devotat Domnului şi Stăpânului Său, el nu trebuie să-şi proclame propriul lui punct de vedere, ci să-L vestească pe „Mielul Lui Dumnezeu”.

Este mai uşor să aparţin unui grup care spune ce a făcut Isus Hristos pentru mine. Este mai uşor să fiu un adept al vindecării divine sau al unui gen special de sfinţire sau al botezului cu Duhul Sfânt. Dar Pavel n-a spus: „Vai mie dacă nu spun ce a făcut Hristos pentru mine,” ci: „Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia” (1 Corinteni 9:16). Aceasta este Evanghelia: „Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.

Oswald CHAMBERS

Ma-nchin doar Tie, La picioarele-Ti cad -(traducere)

Prin lumea asta cautam placerea
Zacea ascunsa in praf in drum
Argint si aur am vrut in viata
Azi pe genunchi vad ca toate-s scrum.

Deci, …Ma-nchin doar Tie, La-piciorele-Ti cad
Paharul Tau plin este ce-mi doresc
Caci nu e altul la fel ca Tine
Oh, scump Isuse pe Tin’ te iubesc!

Averi si ranguri, mi-au fost promise
‘nainte-mi doar sa le ating
Sunt destramate atatea vise…
Singur in noapte stau si plang.

Totu-i pustiu, doar umbre moarte
Promisiuni multe, goale si seci
Doar Tu Isuse esti a mea “parte”
Esti Adevarul si Viata-n Veci!

Marius Alexandru (traducere libera a cantarii “I’ll worship only at the feet of Jesus”)

I went to visit the shrine of plenty,
But found it stores all filled with dust,
I bowed at alters of gold and silver,
But as I knelt there they turned to rust.

So, I’ll worship only at the feet of Jesus,
His cup alone, my holy grail,
There’ll be no other gods before Him,
Just Jesus only will never fail.

The call of fortune made me a pilgrim,
To journey to things promised us,
But as I climbed the promise faded,
And wind blew lonely all through the night.

So, I’ll worship only at the feet of Jesus,
His cup alone, my holy grail,
There’ll be no other gods before Him,
Just Jesus only will never fail.

Just desert dust and empty shadows,
All promises that turned to lies,
The gods of earth failed and betrayed me,
You alone are truth and life.

Alexandru Marius 

Verdictul dur al unui fost preot român: „Pupatul unor cadavre ciopârţite este una dintre cele mai odioase forme de exprimare a unor aspiraţii umane“

Ciprian Barsan

Într-un mesaj postat pe Facebook, un fost preot, cunoscut în mediul online drept Ion Aion, critică bigotismul românilor, care au ajuns să venereze moaşte „cum n-a văzut tot Evul Mediu“. Reacţia acestuia a venit într-un moment în care opinia publică dezbătea intens fenomenul Arsenie Boca, „un simplu carismatic“ în opinia absolventului de Teologie care a lepădat haina preoţească, pentru a scrie cartea „Spovedania unui preot ateu“.

”Fenomenul cu pricina e binevenit, pentru că ne ajută să înţelegem mai uşor trecutul: Dacă acum, în secolul 21, un simplu carismatic precum A. Boca a putut genera un asemenea cult, mort fiind!, fără să facă nimic!, oare cu cât mai mult în urmă cu 1400 sau 2000 de ani, când oamenii nu erau nici pe departe la NIVELUL NOSTRU de educaţie şi de acces la informaţii?”, a scris Ion Aion, autorul cărţii “Spovedania unui preot ateu”.

Fostul preot ne împărtăşeşte şi propria viziune…

Vezi articol original 172 de cuvinte mai mult

Cheia mesajului misionarului

„El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

I Ioan 2:2

Cheia mesajului misionarului este ispăşirea făcută de Isus Cristos. Priveşte orice aspect al lucrării lui Cristos: vindecarea, mântuirea sau sfinţirea şi vei vedea că nu este nimic fără margini în toate acestea. Dar ..Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (loan 1:29), acesta este un lucru fără margini. Mesajul misionar se referă la însemnătatea nemărginită a lui Isus Cristos ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre; misionarul este un om care este impregnat cu adevărul acestei revelaţii.

Cheia mesajului misionarului este aspectul eliberator al vieţii lui Cristos, nu blândeţea sau bunătatea Sa, nici chiar faptul că El ni L-a revelat pe Dumnezeu ca Tată. Mare şi nemărginit în semnificaţie este faptul că Isus este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. Mesajul misionarului nu este un mesaj patriotic, nu favorizează naţiuni sau indivizi, el este pentru lumea întreagă. Când vine în mine Duhul Sfânt. El nu ia in considerare predilecţiile mele, ci mă face una cu Domnul Isus.

Misionarul este cel care e devotat Domnului şi Stăpânului Său, el nu trebuie să-şi proclame propriul lui punct de vedere, ci să-L vestească pe “Mielul lui Dumnezeu”. Este mai uşor să aparţin unui grup care spune ce a făcut Isus Cristos pentru mine, este mai uşor să fiu un adept al vindecării divine sau al unui gen special de sfinţire sau al botezului cu Duhul Sfânt. Dar Pavel n-a spus: “Vai mie dacă nu spun ce a făcut Cristos pentru mine,” ci: “Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia” (1 Corinteni 9:16). Aceasta este Evanghelia: “Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.

Oswald CHAMBERS

Trece ambulanța

Trece ambulanța, trece cu grăbire.
A ieșit în poartă Ghiță-al lui Prâsnel:
— Unde-o merge oare, nu aveți vreo știre,
Nu știi tu, Florico? Și nici tu, Ionel?
— Ehei, nene Ghiță, pe așa căldură
Și mai e și gripa asta blestemată!
Poate lelea Ana, aia rea de gură –
C-auzii că zace, neagră și umflată.
— Poate moș Dominte, că-i bătrân săracul
Și de-o vreme-o ține numai într-o criză,
Nici nu-i trece pieptul, că îl ia stomacul –
Să-l ia la „urgențe”, n-ar fi o surpriză.
Și așa nea Ghiță n-a aflat prea multe;
Floarea-și amintește că-i aluatul copt,
Iar Ionel pornește repede s-asculte
Știrile la radio, că-i trecut de opt.

***
Trece ambulanța, trece cu viteză,
Un bolnav așteaptă pe un colț de pat
Și spre cer întinde brațul și-o proteză,
Geme de durere, geme speriat.
— Lasă, măi tătuță, c-o să fie bine –
Spun ai lui cu milă, ca să îl mângâie;
Dar bolnavul nostru nu se poate-abține
Și abia șoptește: — Dacă n-o să fie?…
Nimeni nu-ndrăznește mai departe-a merge,
Întrebarea-i gravă și răsună greu;
Doar o bătrânică lacrimile-și șterge:
— Dacă nu te vindeci, pleci la Dumnezeu.
— Dumnezeu? Dar oare o să mă primească?
— Ei, tătuță, lasă, nu gândi așa,
Nu lăsa pe nimeni ca să te mâhnească,
Unde merge lumea, mergi și dumneata!

***
Trece ambulanța, nimeni nu se roagă –
Au cu toți probleme simple sau mai grele;
Când nu gemi în chinuri și ți-i lumea dragă,
De ce-ai rupe firul, să gândești la rele?
Întrebări, opinii despre altă lume,
Despre ce e omul – strică ambianța;
De se-aud știri rele, se mai iau cu glume,
De mai moare unul, a rămas speranța
Că ne priveghează vesel dintre nori.
Gânduri negative sunt acelea care
Ne mai cercetează, ne mai dau fiori…
Alungăm fiorii și păstrăm distanța
De-orice socoteală, de-orice cugetare
Ce-ar aduce-n minte gândul de plecare.
Ne petrecem viața ca din întâmplare…
Doar din vreme-n vreme trece ambulanța.

Viorica Mariniuc 

Descurajarea individuală şi creşterea personală

„Moise a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile lor grele.” Exod 2:11

Moise a văzut oprimarea poporului său şi a fost sigur că el era cel care trebuia să-l elibereze; plin de o dreaptă indignare în duhul său, a început să facă dreptate. După prima lovitură pentru Dumnezeu şi pentru dreptate. Dumnezeu a permis ca Moise să ajungă într-o stare de descurajare totală şi l-a trimis în deşert să păzească oile timp de patruzeci de ani. La sfârşitul acelei perioade, Dumnezeu i S-a arătat lui Moise şi i-a spus să meargă şi să elibereze pe poporul Său, dar Moise I-a răspuns: “Cine sunt eu, ca să mă duc?” (Exod 3:10-11). La început Moise a înţeles că el era omul care trebuia să elibereze poporul, dar mai întâi a trebuit să fie pregătit şi disciplinat de Dumnezeu. El. ca individ, a avut dreptate, dar n-a fost omul potrivit pentru acea lucrare până când n-a învăţat să aibă comuniune cu Dumnezeu.

Poate că avem viziune de la Dumnezeu şi o înţelegere foarte clară a voii Lui şi trecem la treabă, dar apoi vine ceva echivalent celor patruzeci de ani în pustie ai lui Moise, ca şi cum Dumnezeu ar fi părăsit acea idee cu totul; când ajungem cu totul descurajaţi. Dumnezeu Se întoarce şi reînvie chemarea, iar noi suntem cuprinşi de tremur şi întrebăm: “O. Dar cine sunt eu ca să mă duc? “Trebuie să învăţăm primul mare pas al lui Dumnezeu: “Eu sunt cel ce sunt te trimite”.

Trebuie să învăţăm că efortul nostru individual pentru Dumnezeu este o impertinenţă; individualitatea noastră trebuie să fie arsă de relaţia personală cu Dumnezeu (vezi Matei 3:17). Noi ne fixăm atenţia asupra perspectivei individuale a lucrurilor; avem viziunea – “Ştiu că asta vrea Dumnezeu să fac”, dar n-am învăţat să intram în ritmul lui Dumnezeu. Dacă treci printr-o perioadă de descurajare, urmează o mare creştere personală.

Oswald CHAMBERS

Povestea tristă a romanilor!

Ciprian Barsan

Povestea tristă a romanilor! Vom fi vorbiti urât si tratati in diferite moduri pentru că noi nu promovam sau ca denigrăm pe sf Parascheva, dar nu asta conteaza, important este sa inteleaga oamenii mesajul evangheliei, pentru ce a murit Isus si ce este corect.

Noi respectam ceea ce au facut sfintii, le suntem multumitori, dar nu ii ridicam in slavi, sau cateodata mai presus decat Isus! Nu! Oamenii trebuie sa înțeleagă ca nu avem niciun gând de judecată, ci în urma citirii bibliei atunci când se face(daca se face si rugam sa vorbeasca doar cei care chiar au studiat din ea), este întelepciune si Dumnezeu ne învată ce trebuie să facem.

Cu sigurantă daca ne uitam la poporul român privind realitatea acestei poze, nu avem cum să o negăm pentru că așa suntem noi din păcate. Urmăm vorba aceasta: „crede si nu cerceta” pe care nu stiu cine a inventat-o…

Vezi articol original 501 cuvinte mai mult