Frumos e Dumnezeu

E prea frumos Cerul ca Dumnezeu să nu fie în El,
E prea frumos omul să nu fie creat de Dumnezeu,
E prea frumoasă iubirea să nu vină de sus,
De la Domnul iubirii, de la Domnul Isus.

E perfect universul, frumusețea întruchipând,
E frumos și Pământul ce se învârte orișicând,
Este frumos totul, cel „tot”  ce ne-nconjoară
Frumosul e frumos, ce vine dintr-o doară,

E prea frumos gândul, ce duce spre Isus,
Isus în orice lucru, e frumosul nepătruns
E prea frumos omul cu gânduri de iubire,
Frumusețea neuitată ce duce la nemurire.

Sunt prea frumoase mâinile întinse către cer,
E prea frumos atunci când știi ca să oferi,
Căldura brațelor ce știu a mângâia,
E frumsețea pură ce îți oferă viața.

E prea frumos să știi că poți gândi mereu,
La cei ce au necazuri și sunt azi în nevoi,
E prea frumos să poți să îi ajuți cumva,
Cu binecuvântarea ce-o ai în mână ta.

E frumoasă binecuvântarea ce vine de la EL,
E prea frumos Cerul cu Domnul nostru fidel,
E prea frumos plânsul cu lacrimi de iubire,
Ce le varsă Isus și astăzi pentru tine.

Dumnezeu e frumosul, frumosul desăvârșit,
Ce ne oferă iubire, fără să ceară în schimb,
Nimic din ce-i al nostru, căci totul este al Lui
Frumusețea, Iubirea și Dragostea dintâi.

E prea frumoasă credința ce am primit în dar,
E har nemeritat și-i frumusețe iar,
E frumoasă Salvarea ce ne-a dat-o Isus,
E binecuvântarea ce Cerul a permis.

E-atât de frumoasă mântuirea ce gratis am primit,
E darul nemeritat cu care ne-am hrănit,
Atunci când am ales să trăim cu Isus,
Când L-am primit în viața noastră ca Domnitor neînvins.

E prea frumos totul, ca să nu fie frumos,
Frumosul e frumos când totul are-un rost,
Frumos numim ceea ce ne bucură privirea,
Frumosul este în noi în inimă-i Iubirea.

E prea frumos Dumnezeu și Domnul Isus,
E prea frumos Duhul Sfânt ce-n om a fost pus,
Frumos este omul cel bun și milos
Frumos este totul, când este frumos.

Anișoara Sirbu 

Reclame

Ai ajuns la acel „când”?

“Şi Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Iov 42:10, KJV

Rugăciunea plângăreaţă, egoistă, bolnăvicioasă, pornirea de a demonstra că am dreptate nu se găsesc în Noul Testament. Faptul că încerc să fiu drept înaintea lui Dumnezeu este un semn că mă răzvrătesc împotriva Ispăşirii. “Doamne, îmi voi curăţa inima dacă-mi vei răspunde la rugăciune; voi umbla drept dacă mă vei ajuta!” Eu nu pot să mă fac drept înaintea lui Dumnezeu, nu pot să-mi fac viaţa perfectă; pot fi drept înaintea lui Dumnezeu numai dacă accept Ispăşirea făcută de Domnul Isus Cristos ca pe un dar absolut.

Sunt eu destul de umil să accept aceasta? Trebuie să renunţ la orice pretenţie, să încetez orice efort şi să mă las cu totul in mâinile Lui, iar apoi să încep să mă dedic lucrări preoţeşti de mijlocire. Sunt multe rugăciuni care izvorăsc dintr-o adevărată necredinţă în Ispăşire. Isus nu începe acum să ne mântuiască. El ne-a mântuit deja, totul este făcut şi este o insultă să-I mai cerem să facă ceea ce a făcut deja.

Dacă nu primeşti acum însutit, dacă nu primeşti revelaţie din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci începe să te rogi pentru prietenii tăi. Intră în lucrarea ascunsă. “Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Lucrarea reală a vieţii tale ca suflet mântuit este rugăciunea de mijlocire. În orice situaţie te pune Dumnezeu, roagă-te imediat, roagă-te ca Ispăşirea Lui să poată fi realizată in viaţa altora, aşa cum a fost în viaţa ta. Roagă-te acum pentru prietenii tăi; roagă-te acum pentru cei cu care vii în contact!

Oswald CHAMBERS

Cutremurat e azi pământul

Cutremurat e azi pământul,
Sub tăvălugul de păcate,
Pe marea vieții bate vântul,
Dar încă mai răsună cântul,
Despre iertare și dreptate!

De aceea-i multă tulburare,
Rodul neghinei semănate,
Trăiri sub semnul de întrebare,
Mai este oare vreo salvare?
Mai sunt lumini aprinse-n noapte?

Scăparea noastră întotdeauna,
În mult prea bine, sau la greu,
Nu e nici soarele nici luna,
Nici,  vremea bună, nici,  furtuna,
Ci numai bunul Dumnezeu!

De aceea dacă-ți merge bine,
Sau dacă treci prin încercare… ,
Să nu alegi cărări străine,
Ce înrobesc și-aduc rușine,
Ci tu s-alergi la închinare!

Tăria noastră prin pustie,
Pe drumul strâmt și-anevoios,
Nu-i în desfrâu, idolatrie,
Nici să ne-ntoarcem în robie,
Ci doar în harul lui Hristos!

De aceea de-am primit chemarea,
Și-am fost de Domnul izbăviți,
Să-i înălțăm cu drag lucrarea,
Să-L onorăm cu ascultarea,
În jugul celor mântuiți!

Speranța noastră de schimbare,
Cât mai trăim pe-acest pământ,
Nu-i în sisteme imorale,
Ce aduc blestem, nu îndreptare…
Ci este doar în Duhul Sfânt!

De aceea azi cu stăruință,
Câți vrem un loc în ceruri sus,
Să ne smerim prin pocăință,
Ne ducem crucea prin credință,
Trăim spre slava lui Isus!

Teodor Groza

Slujba devotamentului înflăcărat

“Mă iubeşti? Paşte oiţele Mele.” loan 21:16

Isus nu a spus: Converteşte oamenii la părerile tale, ci: Ai grijă de oile Mele, ai grijă să fie hrănite pentru a creşte în cunoaşterea Mea. Noi considerăm drept slujire ceea ce facem în privinţa lucrării creştine; Isus Cristos numeşte slujire ceea ce suntem pentru El, nu ceea ce facem pentru El.

Ucenicia se bazează pe devotamentul faţă de Isus Cristos, nu pe aderarea la o credinţă sau la o doctrină. “Dacă vrea cineva să vină după Mine şi nu urăşte…, nu poate fi ucenicul Meu.” Nu există nici o argumentare şi nici o constrângere, ci pur şi simplu: “Dacă vrei să fii ucenicul Meu, trebuie să-Mi fii devotat doar Mie”. Un om atins de Duhul lui Dumnezeu spune imediat: “Acum văd cine este Isus”; aceasta este sursa devotamentului. Astăzi noi am înlocuit credinţa personală cu credinţa într-un crez; de aceea, aşa de mulţi sunt devotaţi cauzelor şi aşa de puţini Ii sunt devotaţi lui Isus Cristos. Oamenii nu vor să-I fie devoiaţi lui Isus, ci numai cauzei Lui.

Isus Cristos este o sursă de jignire adâncă pentru mintea educată de astăzi, pentru cei care nu-L vor pe El altfel decât ca pe un tovarăş. Domnul nostru a ascultat mai întâi de voia Tatălui Său, nu de nevoile oamenilor; mântuirea oamenilor a fost rezultatul natural al ascultării Lui de Tatăl. Dacă sunt devotat doar cauzei omenirii, în curând voi fi extenuat şi voi ajunge în punctul în care dragostea mea va scădea; dar dacă-L iubesc cu înflăcărare pe Isus Cristos însuşi, pot sluji oamenilor chiar dacă ei mă vor trata ca pe o ştergătoare de picioare. Secretul vieţii unui ucenic este devotamentul faţă de Isus Cristos şi caracteristica vieţii lui este modestia. El este ca bobul de grâu care cade în pământ şi moare, dar care va răsări şi va schimba întregul peisaj (vezi loan 12:24).

Oswald CHAMBERS

Coboară Duh prea Sfânt în valea

Ezechiel 37:1-14 și Faptele apostolilor 2:1-47

Coboară Duh prea Sfânt în valea,
Cu, oase lâncede, uscate,
Să faci minunea, transformarea
Și învierea lor din moarte!

Coboară Duhule prea Sfânt,
Să faci în inimi cercetare,
Lumina sfântului Cuvânt,
Lucreze-n mulți iluminare!

Coboară Sfinte Duh de viață,
Să ne-amintești ce este scris,
Că în Hristos avem speranță,
Cale spre cer, spre-un loc promis!

Coboară Duh prea Sfânt în lumea,
Unde-s necazuri și durere,
Ridică-ne pe toți pe culmea,
De pace, har și mângâiere!

Coboară Duh Sfânt în familii,
Unde e ceartă, dezbinare,
Să aprinzi iubirea-n flăcări vii,
Dorința sfântă de împăcare!

Cobori Duh Sfânt în Adunare,
Ne mai învață de sfințire,
Ca să purtăm cu-nflăcărare,
Solia despre mântuire!

Teodor Groza

Nu sta pe gânduri acum, mergi înainte

“Petru… a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut.”

Matei 14:29-30

Vântul era într-adevăr tare şi valurile erau cu adevărat mari, dar Petru nu le-a văzut la început. El nu s-a ocupat de ele, ci pur şi simplu L-a recunoscut pe Domnul lui şi, ca urmare a acestei recunoaşteri, a început să umble pe ape. Apoi s-a uitat la lucrurile înconjurătoare şi imediat a început să se scufunde. De ce n-ar fi putut Domnul să-l facă în stare să meargă şi sub valuri, ca şi deasupra lor? Nici unul dintre aceste lucruri n-ar fi putut fi făcute decât prin recunoaşterea Domnului Isus.

Noi păşim imediat spre Dumnezeu călcând peste anumite lucruri, dar apoi vine grija faţă de noi înşine şi începem să ne afundăm. Dacă Il recunoşti pe Domnul tău, nu-ţi pasă de situaţia pe care ţi-o pregăteşte El. Lucrurile înconjurătoare există,dar imediat ce te uiţi la ele, eşti copleşit şi nu-L mai poţi recunoaşte pe Isus. Atunci vine mustrarea: “Pentru ce te-ai îndoit?” Oricum şi oricare ar fi situaţia ta actuală, tu continuă să-L recunoşti pe Isus, păstrând o deplină încredere în El.

Dacă tu comentezi fie şi numai pentru o clipă după ce Dumnezeu ţi-a vorbit, totul s-a terminat. Nu începe niciodată să spui: “Mă întreb, oare a vorbit El într-adevăr?”. Alungă imediat orice rezervă, aruncă totul asupra Lui. Nu ştii când va veni la tine vocea Lui, dar, când vine descoperirea lui Dumnezeu, chiar dacă o întrezăreşti foarte vag, predă-te fără rezerve. Numai printr-o predare totală Il poţi recunoaşte pe El. Vei înţelege mai clar vocea Lui numai dacă dai la o parte orice rezervă.

Oswald CHAMBERS

Duhul Sfânt al Iubirii

Arhanghelul pune rugăciuni pe Altar,
Iar Duhul Domnului  pornește spre Hotar,
În limbi strălucitoare s-a și  împărțit;
Dar Bunătatea Domnului nu s-a sfârșit!

Domnul a urnit norii cei grei de ploaie,
Ploaia timpurie pământul înmoaie,
Ploaia târzie a udat deja câmpii;
Rămâne Dragostea Celui din Veșnicii!

Cât timp, în duh și adevăr, ai un altar,
Duhul Domnului va coborî din Hotar,
Va coborî și  sub formă de limbi de foc;
Dragostea Domnului, Stâncă, ea stă pe loc.

Floare însetată, mai strigă către cer!
Doar Domnul mângâie când plânge Israel,
A fost turnată deja ploaia târzie;
Domnul este Izvorul de apă vie!

Floare din Răsărit și Floare din Apus,
Mai știi cuvântul ce Domnul ți l-a spus?
Dacă cerul și pământul se vor schimba,
Dar Duhul Sfânt al Iubirii se va păstra!

Arancutean Eliza 

Să nu ai un spirit critic

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” Matei 7:1

În privinţa judecării altora, Isus spune: “Nu faceţi asta”. Creştinul obişnuit este cel mai sever critic. Critica face parte din facultăţile obişnuite ale omului, dar în domeniul spiritual nu se câştigă nimic prin spirit critic. Efectul criticii este slăbirea puterilor celui care este criticat. Duhul Sfânt este singurul în măsură să critice, El este singurul în măsură să arate ce este rău, fără să producă dureri sau să rănească. Este imposibil să fii în părtăşie cu Dumnezeu când ai un spirit critic care te face dur, răzbunător şi crud şi te lasă cu ideea măgulitoare că eşti o persoană superioară.

Isus îţi spune că tu, ca ucenic, trebuie să cultivi o atitudine necritică. Aceasta nu se poate face o dată pentru totdeauna. Fereşte-te de orice te pune în poziţia de a te crede o persoană superioara. Nu pot scăpa de privirea pătrunzătoare a lui Isus. Dacă văd aşchia în ochiul tău, înseamnă că eu am o bârnă în al meu. Dumnezeu observă în mine orice lucru rău pe care-l văd eu în tine. De fiecare dată când judec, mă condamn pe mine însumi (vezi Romani 2:17-20). Încetează să mai măsori oamenii după măsura ta. Există întotdeauna încă un lucru în situaţia celuilalt pe care tu nu-l ştii.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să ne cureţe spiritual; după aceea, nu mai rămâne în om nici o posibilitate de mândrie. După ce am înţeles ce zace în mine fără harul lui Dumnezeu, nu mai pot să-mi pierd nădejdea cu privire la nici un om.

Oswald CHAMBERS

Preasfântul Duh!

Din albe zări senine, pe aripi de iubire,
Trimis de Dumnezeul Măririlor de Sus,
A coborât la noi, în ziua Cincizecimii,
Preasfântul Duh ceresc al Domnului Isus!

El a venit în lume, peste ființa noastră,
Să ne conducă viața în duh și adevăr,
Să mijlocească zilnic cu dor și cu suspine,
Să fie-al nostru Scut și Bun Apărător!

Când norii deznădejdii revarsă întristare
Și plouă cu dureri în noaptea suferinței,
Cu mâini de mamă dulce ne mângâie duios
Preasfântul Duh al păcii, speranței, și credinței!

Oricât de grea e crucea și calea cât de-amară,
Oricât de mare-i lupta pe-acest pământ străin,
În orice clipă-a vieții, prin rugă și credință,
Ne-ajută, și ne-ascultă Preasfântul Duh divin!

Îți mulțumim, Isuse, că-n dragostea Ta mare
Nu ne-ai lăsat orfani, străini, descurajați,
Și ne-ai trimis din slava cerească, minunată,
Preasfântul Duh, să fie în toți, surori și frați!

Ne închinăm smeriți la Tronul Îndurării
Cu inimile-aprinse de dragostea curată
Și Te rugăm, Isuse, ca-n ziua Cincizecimii,
Să faci și azi prin Duhul minuni ca altădată!

Să ne mărești credința și să ne dai putere
În plinătatea scumpă a Duhului Tău Sfânt
Să fim lumini și sare, o Evanghelie scrisă,
Biserica Ta sfântă și vie, pe pământ!

Gelu Ciobanu

Iţi vei da tu viaţa?

Dumnezeu e în control

“Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi… V-am numit prieteni.” loan 15:13-15

Isus nu-mi cere să mor pentru El, ci să-mi dau viaţa pentru El. Petru a spus: “îmi voi da viaţa pentru Tine” şi a spus-o cu toată seriozitatea; sentimentul lui eroic a fost magnific. Ar fi un lucru rău să nu poţi face o astfel de declaraţie cum a făcut Petru; noi înţelegem sentimentul datoriei numai prin sentimentul nostru eroic. Te-a întrebat vreodată Domnul: “Iţi vei da viaţa pentru Mine?”

Este mult mai uşor să mori decât să-ţi dăruieşti viaţa în fiecare zi cu sentimentul chemării măreţe a lui Dumnezeu. Noi nu suntem făcuţi pentru momente strălucitoare, dar trebuie să umblăm în lumina acelor momente pe căile obişnuite ale vieţii. A existat numai un moment strălucitor în viaţa Domnului Isus; acela a fost pe Muntele Transfigurării; apoi El S-a dezbrăcat pentru a…

Vezi articolul original 160 de cuvinte mai mult