Roua Cerului

Roua Cerui se lasă ca o mană peste noi
Și ne umple bucuria și ne face mai vioi
Inimile noastre către cer iar se deschid
Să primească armonia și oricare individ

Să-și deschidă inima către Dumnezeu
El le va da trăirea prin harul Său mereu
Și mijloace de viață să trăiască fiecare
Cu iubire de semeni și aleasă educare.

Roua Cerului ne ține rădăcina cu viață
Ne ridică în lumină in oricare dimineață
Roua vine de la Domnul ca o binecuvântare
Ca o ploaie mică și măruntă pentru fiecare.

Roua Ta este ca roua de viață dătătoare
Este lucrarea Domnului cea binevoitoare
Ea ridică din țărână ce este binecuvântat
Și orișice sămânța ce în Domnul s-a plantat

Noi să-i mulțumim de Roua Lui ce ne este dată
Și nu avem în noi grijuri sau o credință uscată
El ne-a chemat de tineri să-l urmăm pe El
Ca să împlinim cu Domnul Isus al cerului țel.

Constantin Sferciuc  

Oameni grijulii

5 decembrie

Text: Ioan 11:17-37

Isus, cand a vazut-o plangand… S-a infiorat in duhul Lui si
S-a tulburat.” Ioan 11:33

Cei care sufera, care trec prin necazuri si care sunt deosebit de
dezamagiti sunt incurajati cand simt ca exista cineva caruia sa-i
pese foarte mult de ei.

Recent am asistat la o scena cand un doctor tanar a adus unei
femei si fiicelor ei vestea ca sotul ei, respectiv tatal lor, nu mai
putea fi ajutat pe cale medicala. El a dat dovada de atata delicatete
si compasiune incat familia a fost mangaiata si intarita, cu toate ca
el le-a adus o veste trista.

Isus a facut dovada unui si mai mare interes fata de oameni.
Exista un motiv pentru care imi place intamplarea ce vorbeste
despre felul in care a reactionat El in fata mortii prietenului Sau
Lazar. Citim ca atunci cand El a vazut-o pe Maria si pe Marta
plangand impreuna cu iudeii care erau cu ele, „S-a infiorat in duhul
Lui si S-a tulburat”. Apoi citim ca „Isus plangea”. Acest lucru ne
arata ca inainte de a-l chema pe Lazar din mormant, Lui ii pasa
intr-adevar de cei iubiti care plangeau. Putem fi siguri ca Lui Ii pasa
si de noi cand trecem prin intristari si durere.

Desigur, noi nu avem puterea de a invia mortii, pe care a
avut-o Isus, dar putem sa manifestam interes fata de oameni.
Putem fi interesati de problemele lor atat de mult, incat sa ne rugam
pentru ranile si intristarile lor. Sau sa le trimitem o ilustrata sau o
scrisoare. Putem sa le facem o vizita daca este posibil. Putem sa le
oferim ajutor, daca au nevoie de ajutor si daca noi insine dispunem
de posibilitati.

Adevaratii urmati ai lui Isus sunt oameni carora le pasa de
semenii lor.- H.V.L.

O inima ce-i pasa, urechea ce asculta,

Un cuvant gandit si bun, o lacrima tacuta,

Vor ridica povara de pe umerii zdrobiti

Ai celor ce prin viata sunt calatori truditi.” -D.J.D.

Unui crestin ii va pasa de o lume disperata.

Painea zilnica

Sonetul colindătorilor

La moara lui Felix

Părând un crâng de râset clopoțit,
Se-ntrec printre nămeți colindătorii,
Și-omătul sângerează cu bujorii
Aprinși pe chipuri coborând din mit.

Copii și fulgi în curgerea ninsorii,
Și pacea albă cu ecou șoptit,
Dau sens la „bine” și la „fericit”
Cum dă arcușul un temei viorii.

Ducând și „dalbe flori” și „leru-i ler”
Își toarnă-n clinchete de-argint solia
Ce arde ca o flacără în ger:

Aprindeți-vă-n inimi bucuria,
Cântând cu corul îngeresc din cer,
Căci, oameni dragi, ni S-a născut Mesia!

Simion Felix Marțian
Siegen, 3 decembrie 2021

Vezi articolul original

Protecție divină

La cine apelăm când încercarea vine?
La cine alergăm să ni se dea alin?
Ființa omenească ne poate ea susține?
Cum vom putea păstra al nostru sfânt destin?

Protecția divină e cea care ne-ajută
În orice-mprejurare biruitori să fim
De e durerea lungă sau dacă e acută
Putem prin ea întreg urcușul să-l suim.

Când Cerul intervine și brațul și-l întinde
Ne scoate din abisul în care am căzut
La sânu-i cald îndată ne cuprinde
Să răsplătească faptul c-am plâns și am crezut.

Putem conta pe El -Părintele-ndurării
În stările-ncurcate nicicând nu ne-a lăsat
Și ne-a pătruns total efectul vindecării
Din gheara-ngrijorării vedem cum ne-a salvat.

Dovezile sunt clare: îi pasă, ne iubește
Înlătură dușmanii ce-ar vrea să fim zdrobiți
De-s valuri uriașe pe toate le oprește
C-așa ne vrea Stăpânul: de El nedespărțiți.

Primejdiile toate la pândă stau s-atace
Să ne omoare dorul de-a fi în Paradis
Dar paza cea divină apare să ne-mbrace
În haina biruinței cum Cartea a descris.

Și-au adaptat agenții demonica lucrare
Metoda lor, e clar, s-a actualizat
Dar Dumnezeul nostru e viu și-i cel mai tare
Și nu ne lasă pradă programului ratat.

C-avem Ocrotitor e binecuvântare
Suntem la adăpost în harul Lui sublim
Din întristare ne duce-n sărbătoare
Și-așa spre Nemurire, încrezători, suim.

La cine apelăm când încercarea vine?
La cine alergăm să ni se dea alin?
Apărătorul nostru tot timpul ne susține
Spre a putea păstra al nostru sfânt destin.

George Cornici

Fisuri ascunse

4 decembrie

Text: Psalmul 19:7-14

Cine isi cunoaste greselile facute din nestiinta? Iarta-mi
greselile pe care nu le cunosc.

Psalmul 19:12

Recent, am citit o relatare despre una dintre primele expeditii
spre Polul Nord. Apropiindu-se de cel mai nordic punct al
globului, exploratorii au traversat tinuturi inghetate peste care
oamenii si echipele pe sanii trase de caini nu au mai calcat nici-
odata. Printre pericolele serioase care le impiedica inaintarea era
si pericolul de a cadea printre crapaturile ascunse din gheata.
Acoperite uneori de un strat de zapada, aceste crapaturi ascunse
erau ca niste morminte flamande ce asteptau sa inghita pe aven-
turierii nebanuitori.

In inimile noastre sunt fisuri ascunse – „greseli facute din
nestiinta,” despre care psalmistul stia ca pot fi un pericol spiritual
si un sfarsit al binecuvantarii pentru poporul lui Dumnezeu. E-
vlaviosul predicator scotian Andrew Bonar si-a scris un jurnal
despre problemele pe care le avea cu aceste pete periculoase din
viata lui. El a scris: „Chiar astazi sunt 20 de ani de cand am predicat
pentru prima data ca un lucrator ordinat. Numai faptul ca Dum-
nezeu mi-a pastrat viata si m-a folosit este uimitor. N-am de ce sa
ma mir ca El ii foloseste pe altii intr-o masura si mai mare. Si totusi,
ceea ce ma roade este invidia; si astazi am cautat harul de a ma
bucura de faptul ca si altii sunt utili, chiar daca eu sunt aruncat in
umbra. Doamne, indeparteaza aceasta invidie de la mine!”

Cine ar fi putut sa creada ca un predicator atat de evlavios cum
era Bonar ar putea sa aiba aceasta meteahna ascunsa a invidiei?
si totusi niciunul dintre noi nu suntem scutiti de pacate pe care le
savarsim in inima. Acesta este motivul pentru care trebuie sa-I
cerem lui Dumnezeu sa ne arate care ne sunt fisurile ascunse.

– P.R.V.
Cerceteaza-mi inima si mi-o cunoaste bine,
Ma-ncearca si patrunde-mi gandul, sufletul din mine.
Vezi daca in mine o cale rea mi s-a format
Si fa-ma iarsi slobod, ma curateste de pacat.” -Orr

Negarea pacatului este cloroformul diavolului”

Painea zilnica

Pregătește-ti Ieslea inimii !

„căci, iată, împărăția lui Dumnezeu este printre voi”
Luca 17

Când  clipesc stele pe ale cerului căi,
Inima vrea să zboare peste munți și văi,
Parcă mă cheamă Domnul, îngerii de sus:
”-Vino, Eu ţi-am deschis calea drept spre Isus! ”

Începe să cânte și vântul cel duios,
Cu o  voce caldă, ca vocea lui Cristos,
Cântând din harfă, cu iubire cerească,
Fulgii albi de nea încep să -mi vorbească:

-„Nu trebuie să zbori peste munte, mare,
Domnul e aproape, nu-i în depărtare,
Să primești și tu vestea cu bucurie,
Fii sărac în duh, fii păstor de câmpie!

In inima ta, există un loc prea sfânt,
Unde pământul întâlnește cerul sfânt,
Aprinde focul, veghează, căci, într-o zi,
Va sosi un înger trimis din veșnicii!

În inima ta, există un loc binecuvântat,
Cerul și pământul aici s-au cununat,
Coboară și  stai în genunchi, în Ieslea  ta:
-„Doamne, așa cum sunt vin în fața ta!”

Pregătește-ți Ieslea, scoate spinii din ea,
Și presar-o cu flori dulci de nu – mă-uita,
Stai în genunchi, în fața Pruncului Isus,
Cântă ”Aleluia” cu îngerii de sus!

Inima vrea să zboare peste munte și vale,
Să fiu aproape de a Domnului cale,
Parcă mă cheamă Domnul, îngerii de sus:
-”Vino, căci te așteaptă, în Iesle, Isus! ”

Arancutean Eliza 

Unde este copilasul Isus?

3 decembrie

Text: Matei 1:18-25

Ea va naste un Fiu si-I vei pune numele Isus.

Matei 1:21

Totul incepe in prima parte a lunii noiembrie. Vitrinele ma-
gazinelor incep sa fie impodobite pentru Craciun. Reclamele
din ziare ne spun care este „cadoul perfect pentru Craciun”. Recla-
mele cu jucarii intrerup tot mai des programele de televiziune.
Muzica de Craciun umple atmosfera din jurul nostru. Dintr-o data
te trezesti ca esti invitat la banchete, la intruniri pe care nu-ti da
mana sa le pierzi, ai de impachetat cadouri, ai de organizat intru-
niri familiale, ai de impodobit pomul de Craciun, ai de facut
prajituri si multe alte activitati care reusesc sa-ti fure adevarata
semnificatie a Craciunului.

Delores Van Belkum mi-a relatat o intamplare despre nepotul
ei, intamplare care va lamuri exact unde vreau sa ajung. Mama si
tatal lui i-au povestit micutului Justin despre nasterea lui Cristos.
Ca sa-i spuna despre Maria, despre Iosif si despre Isus, ei s-au
folosit de simpla scena a ieslei. Ei au incercat sa intipareasca in
mintea copilului ca micutul care S-a nascut in Betleem a fost un
copilas foarte deosebit. Fiindca se apropia Craciunul, Justin a iesit
la cumparaturi cu mama si bunica lui. Un vanzator i-a aratat mai
multe marfuri expuse printre care mosi craciuni, jucarii si obiecte
pentru impodobit. El a fost fascinat. Cand a privit insa sus si a
intrebat: „Dar unde este copilul Isus?”, el a rostit cuvinte care
depaeau cu mult inteligenta unui copil de varsta lui.

Cu ocazia acestui Craciun, haideti sa ne aducem aminte in
primul rand de motivul pentru care sarbatorim. Nu trebuie sa ne
lasam furati de iuresul comercial, ci sa ne concentram atentia
asupra nasterii Fiului lui Dumnezeu in lume. Atunci nu vom fi
intrebati: „Unde este copilul Isus?” – D.C.E.

Sa nu ne fie inima han aglomerat
Ce n-are loc in ea pe Domnul sa-L primeasca,
Ci leagan cald al Pruncului ce ni S-a dat,
In ea din nou Isus Cristos ca sa Se nasca.” – Cushman

Esenta Craciunului este insusi Cristos.

Painea zilnica

De nu aș ști că ești milos

Ciprian I. Bârsan

De nu aș ști că ești milos
N-aș îndrăzni la Tine
Dar știu că Numele Hristos
E îndurare pentru mine

De n-aș cunoaște Harul Tău
În clipele amare
Nu Te-aș chema când mi-este greu
Și trec prin cea mai grea-ncercare

De nu aș sti cât ești de bun
N-aș apela la Tine
Și nici n-aș îndrăzni să-Ți spun
Îndură-Te de mine

Eu știu că Tu nu dai mai mult
Mai mult decât pot duce
De-aceea-Ți las povara acum
Isuse lângă cruce

Cu Tine îmi va fi ușor
Știindu-Te la cârmă
Căci știu că cel mai negru nor
Îl vei zdrobi până la urmă

Puiu Chibici

– Amin –

Vezi articolul original

Ne-ai pus pe boltă…

Ne-ai pus pe bolta mărginirii stele
Ca să ne smulgi privirile spre SUS…
Și nu ne-ai pus vreo taxă pentru ele
Și tot nu Te vedem într-un apus…

Ne-ai pus în munți atâtea zăcăminte
Că nu am timp să le înșir complet
Noi le-am luat și Ți-am rostit cuvinte
Dar mintea ne-a fost numai la buget.

Și-ai mai ascuns în vremuri curcubeul
Cupola harului ce ne e dat sub soare
Prin el parcă unești tot neamul
În vii culori de sfântă sărbătoare.

Și oare câți ne-am ridicat privirea,
Cu ea și inima din pieptul de țărână
Să-ți dăm și noi cu toată dăruirea
Iubirea toată viața nu o săptămână… ?

Ne-ai pus pe cer un soare cu lumină
Profetic să vedem ce beznă e in noi
Când nu ne iei prin slăvi de mână
Ca să parcurgem zarea amândoi…

Dar de sub bolta asta a mărginirii
Noi Te rugăm acum sfios și dependenți
Ne du pe toți sub umbra răstignirii
Și fă-ne doar la cer de-acum atenți!

Ionel Nica  

Un semn al mandriei

2 decembrie

Text: Proverbe 16:5-9, 18,19

Orice inima trufasa este o scarba inaintea Domnului.” Proverbele 16:5

Mandria ne impiedica sa fim utili in lucrarea lui Dumnezeu.
Daca dorim ca El sa ne foloseasca, trebuie mai intai sa ne
dam seama cat de neajutorati suntem fara El.

Henry Moorhouse a trait jumatate din viata lui in paca-
tosenie. Apoi, la varsta de 21 de ani, Dumnezeu l-a mantuit si l-a
chemat sa fie evanghelist. Prin predicile sale, multi oameni din
Statele Unite si Marea Britanie au ajuns sa creada in Isus Cristos.
Cand predica insa in Canada, parea sa aiba esec intotdeauna. Zi si
noapte era pe genunchi, cercetandu-si inima si strigand: „O Dum-
nezeule, de ce nu se face nici o trezire spirituala? De ce nu lucreaza
Duhul Tau cel Sfant?”

Intr-o zi, cand umbla pe strada, a vazut un afis mare pe care
erau scrise aceste cuvinte: „Veniti si ascultati-l pe Henry Moor-
house, cel mai renumit dintre toti predicatorii britanici!” „Ah, si-a
zis lui insusi, acum am gasit care este motivul!” A plecat indata la
comitetul de organizare a campaniei de evanghelizare si le-a spus:
„Am vazut felul in care m-ati prezentat fiind cel mai dintre cei
mai…! Nu este de mirare de ce Duhul Sfant nu poate lucra! El este
intristat si inabusit pentru ca nu L-ati marit pe Domnul Isus Cristos.
El este Cel Minunat. Eu sunt slujitorul Lui sarac si simplu care are
privilegiul de a predica Evanghelia mareata”. Placardele cu anun-
turile au fost date jos si Dumnezeu l-a folosit pe acest tanar cu
scopul de a-i aduce pe multi la credinta in Cristos.

Orice atrage atentia spre sine si intuneca chipul lui Cristos
este o forma subtila de mandrie. Evitati-o! – H.G.B.

Sunt mantuit, dar eul este rastignit?

Si am drept scop al vietii pe pamant,

Sa-L onorez pe Salvatorul meu iubit,

Sa-I proslavesc doar numele Lui Sfant?” – Anonim

Mandria ta este singura otrava
care iti face bine atunci cand o inghiti.

Painea zilnica