E toamnă de vis!

E toamnă de vis! Toamnă divină!
Soarele cerne o blândă lumină.
Comorile toamnei, covor de culori,
Încântă privirea din noapte în zori.

Privesc necuprinsul în rouă și ceață
Și frunzele moarte și frunzele-n viață.
Și chiar dacă tremur în ploaie și vânt,
Mă bucur de toamna bogată și cânt.

Și urc pe cărarea albită de har
Purtând, credincios, al Cerului dar.
Și toamna vieții mi-e tot mai senină
Și sufletul cald și plin de lumină!

Gelu Ciobanu 

Reclame

Regula divină a vieţii

Dumnezeu e în control

” Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Matei 5:48

Domnul nostru ne îndeamnă, în versetele 38-48, să fim generoşi în comportarea noastră faţă de toţi oamenii. În viaţa spirituală, fereşte-te să umbli conform afinităţilor tale naturale. Orice om are afinităţi naturale; există oameni de care ne place şi oameni de care nu ne place. Dar nu trebuie să lăsăm niciodată aceste sentimente să domnească în viaţa noastră creştină.

“Dacă umblăm în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină”. El ne va da părtăşie chiar şi cu oamenii pentru care nu avem nici o afinitate naturală.Exemplul pe care ni-l dă Domnul nostru nu este acela al unui om bun, nici măcar al unui bun creştin, ci al lui Dumnezeu însuşi. “Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Cu alte cuvinte, arată-i celuilalt ceea ce Dumnezeu ţi-a arătat ţie, iar…

Vezi articolul original 161 de cuvinte mai mult

Intre logica si toleranta…

Ciprian Barsan

Cu siguranta poti sa treci nepasator pe linga unul care iti spune ca e Stefan cel Mare. Sau poti sa te uiti la el cu mila si sa zici saracul de el are nevoie de ajutor. Ajutor psihiatric sau poate chiar umanitar.

Cind eram in anul sase si studiam psihiatria, astfel de oameni erau la sectia inchisi.

Ca studenti ni s-a permis sa intram la sectia inchisi, doar o singura data. Sentimentul pe care l-am avut a fost ca am intrat in iad. Oamenii se miscau aiurea intruna, ca intr-un furnicar si fiecare pretindea ca e altcineva decit ii scria in buletin. Partea interesanta era ca nimeni nu se sifona de pretentiile celuilalt pt ca nimeni nu baga in seama pe celalalt. Unul era Isaac Newton si purta cu el o gramada de hirtii cu formule matematice si din cind in cind se apuca de calcule doar de el stiute…

Vezi articolul original 589 de cuvinte mai mult

Un Templu Sfânt

Un suflet ce suspină în adânc, în noapte
Te cheamă, Te dorește, Te vrea tot mai aproape.
Te roagă stors de vlagă să vii să-i dai putere
Să-i dai eliberare și-o Sfântă mângâiere.

O inimă zdrobită ce bate pentru Tine,
Te cheamă azi cu patos să vii la ea, Stăpâne.
Să îi alini durerea, iertare să-i oferi
Pentru ce-a greșit azi, pentru ce-a greșit ieri.

Doi ochi ce varsă lacrimi amare în tăcere,
Te cheamă în necaz, Te cheamă în durere
Și fiecare lacrimă, vărsată pe pământ
Să aibe-o prețuire la Tine, Domn Preasfânt.

O gură azi Te strigă, ascultă-i suferința
Te rog, Isus iubit, oferă-i biruința.
De multă vreme strigă și-așteaptă rezolvare
Așteaptă în tacere, așteaptă cu ardoare.

Două urechi sunt gata s-audă Glasul Tău
Vor să le mai vorbești, Fiu Sfânt de Dumnezeu.
La orișice mișcare, tresar ca un copil
S-aud-a Tale vorbe și glasul Tău gentil.

Și-ntregul corp uman, ar vrea să fii aici
Să-i dai puteri din Duhul, din groapă să-l ridici.
Un Templu Sfânt să-Ți fie, în el să locuiești
Să lupte pentru Tine și Tu sa-l întărești.

Nichifor Nicu  

Umbli tu necontenit cu Isus?

Dumnezeu e în control

“Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.” Luca 22:28

Este adevărat că Isus Cristos este cu noi în ispitele pe care le avem, dar suntem oare şi noi cu El în ispitirile Lui? Mulţi dintre noi încetăm să umblăm cu Isus din momentul în care ştim din experienţă ce poate face El. Fii atent când Dumnezeu îţi schimbă împrejurările și vezi dacă mergi cu Isus sau o iei pe partea lumii, a cărnii şi a diavolului Noi purtăm însemnul Lui. dar umblăm oare cu El? “De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El.” Ispitirea lui Isus a continuat toată viaţa Lui pământeacscă şi ea va continua tot timpul cât viaţa Fiului lui Dumnezeu va fi în noi.

Umblăm noi cu Isus în viaţa pe care o trăim acum? Noi avem ideea că ar trebui să ne apărăm de unele…

Vezi articolul original 125 de cuvinte mai mult

Calea de mijloc

O cale de mijloc există,
Ne-ndeamnă, ne-atrage ocult,
Se-ndreaptă spre noi, pacifistă,
Stăpână pe-al vieții tumult.

Pe creştet ne mângâie dulce
Cu şoapta „E bine şi-aşa!”,
Grăbită mereu să ne culce
În leagănul nopții sadea.

În patimi se scurge iubirea,
Trăim și-ncruntați, și voioși,
Gustăm cu plăcere-amăgirea,
Ne credem preadreptcredincioși.

Luăm chipul și-l facem integru
Și gândul pe-alocuri curat,
Și albul mai bate-nspre negru,
Iar negru-l purtăm diluat.

Vâslește-nainte-omenirea
Când valul e calm, liniștit,
Își țipă cu lacrimi mâhnirea
Când valul se zbate subit.

Iar când am scăpat de-ncercare,
Furtuna ne pare fictivă,
Din nou ațipeala e mare,
Gândirea-i din nou pozitivă.

Ne cheamă la ei psihologii,
Să pună durerilor frâne;
Mai rar, vindecăm şi ologii,
Doar trupul. Păcatul rămâne.

Nesiguri, dar plini de-ngâmfare,
Fățarnici din tălpi până-n dinți,
Ne-ascundem de orice-ntrebare,
Zâmbind căldicei şi cuminți.

Cărarea ce-o mergi nu e bună
Când fără credință rămâi;
Îndeamnă nădejdea să-i spună
Iubirii să meargă întâi.

Oricum ți-ar fi zilele-n viață,
Prin soare, prin fum, printre săbii,
Îți stau după moarte, în față,
Continuu, doar două corăbii.

Și-auzi? Adevărul insistă,
Ne-ndeamnă, ne spune așa:
O cale de mijloc există –
Totuna cu calea cea rea.

Viorica Mariniuc 

Ispitirea Lui şi ispitirea noastră

Dumnezeu e în control

“Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi. Dar fără păcat.” Evrei 4:15

Până când nu ne naştem din nou, singurul fel de ispită pe care o înţelegem este cea menţionată de Iacov: “Fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit”. Dar, prin regenerare, suntem ridicaţi într-o altă sferă, unde avem de făcut faţă altor ispite, de exemplu, ispite ca cele cu care S-a confruntat Domnul. Ispitele lui Isus nu găsesc ecou în noi, ele nu sunt specifice naturii noastre umane.

Ispitele Domnului nostru şi ale noastre se află în sfere diferite până când nu ne naştem din nou şi devenim fraţii Lui. Ispitele lui Isus nu sunt cele ale omului, ci sunt ispitele lui Dumnezeu ca Om. Prin regenerare Fiul lui Dumnezeu ia chip în noi şi, în viaţa…

Vezi articolul original 138 de cuvinte mai mult

A venit toamna!

A venit toamna cu pletele-n ceață
Zâmbindu-ne-n prag din razele reci,
Pe umeri ducând belșug de dulceață,
Lăsându-și veșmântul și salba-n poteci.

A venit toamna cu miros de gutuie
Gonind norii vineți în vârfuri de brazi,
Hăulind prin livezi, prin coloane din vie,
Bucurând pe săraci, strâmtorând pe nomazi.

A venit toamna în munți și câmpii
Cu poalele pline de roade și ploi,
Săturând, deopotrivă, maturi și copii,
Râzând și plângând printre flori și noroi.

A venit toamna-n chemări de cocor
Pășind diafan peste zarea divină,
Șoptindu-ne dulce-n al frunzelor zbor:
-Faceți provizii de har și lumină,
și roade cerești, din “Sfânta Grădină!”

Gelu Ciobanu