Ziua Tatălui

Printre datini se ivește
În mai multe țări din lume
După cum se nimerește
Și-astfel se sărbătorește
Ziua tatălui, anume.

Nu e clar și nu e sigur
Cum, de unde a venit
Însă pentru tați, desigur
Dacă nu știți vă asigur
Că-i un timp binevenit.

Daruri și urări de bine
Noi de la copii primim
Mesele la toți sunt pline
Zâmbete, fețe senine
Și cumva întinerim. .

Dar această zi frumoasă
Pentru-acel ce e părinte
Cât ar fi de luminoasă
E așa sărăcăcioasă
Fără lucrurile sfinte.

Iar de masa nu e plină
Și cadoul nu e mare
Dar în inima senină
E Hristos cu-a Lui lumină
E de-a dreptul sărbătoare.

Ziua tatălui nu este
Doar un fel de amintire
Repetabilă poveste
Ce din nou ne dă de veste
Tatălui să-i dăm cinstire.

Ziua tatălui arată
Fiecărui muritor
Revelarea minunată
Celui Sfânt și Unic Tată
Dumnezeul Creator.

Daca azi stăm în picioare
Dacă azi sărbătorim
Nu-i deloc o întâmplare
Ci din mâna-I creatoare
Orice lucru îl primim.

Dacă azi e-o fericire
Pentru noi ce suntem tați
Tatălui din Strălucire
Aducându-I mulțumire
Să venim îngenunchiați.

De aceea cu grăbire
Împreună să venim
C-avem o îndatorire
Tatălui să-I dăm cinstire
Pentru orișice primim.

Ziua Tatălui întruna
Să serbăm cu-adevarat
Cat e Soarele si Luna
Până vom primi cununa
Fiindcă Tatăl ne-a-nfiat.

Că-n curând. . și nu-i departe
Ziua-aceea minunată,
Toți aceia scriși în Carte
În sfârșit avea-vom parte
Să-ntâlnim al nostru Tată.

Daniel Hozan

Micul dejun de la Dumnezeu

Text: Exod 16:1-16

„…şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos.” Filipeni 4:19

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mancare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mană şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru”. În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mancare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mancare”. Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Cand au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi paine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt paine proaspătă. Iat-o.” Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curand o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare.


Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atata încredere? Pentru că văzuse de multe ori pană atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea”. Cand ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      – P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale,
Domnul ne poartă de grijă în toate.
Putem încrezători să mergem pe cale
Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.”         – D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări

Painea zilnica

Nu stingeți Duhul!

„Nu stingeţi Duhul!… ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun!”
Tesaloniceni 5

S-au adunat norii, îmi par soldați pe cer,
Biciul luminos îi mână spre Israel,
Se leagănă măslinii, îngână un cânt:
-„Aceasta-i ploaia caldă a Duhului Sfânt!”

Dar  eu  le răspund cu glasul rece, tăios:
– Ești un biet măslin, ai auzit de Cristos?
Nu -mi place ploaia, nu-mi place nici vântul,
N-ascult turturica, nu-mi place nici cântul.

– Vântul îți vorbește, ploaia îți cântă în geam:
„Ai în cer un Tată, tu ești din al Său neam,
Eu port pe aripi focul sfânt al  iubirii,
Ți-am adus din cer fiorul nemuririi.

Sunt   ploaia ce leagă și rănile ce dor,
Te mângâi, îți șoptesc  ”Vin de la Creator!”
Eu îți cânt mai frumos ca o ciocârlie,
Înveselesc florile de pe câmpie!

Nu  urî fulgerul, e lumină din cer,
Cheamă ploaia sfântă”Vino în Israel!”
Nu urî Porumbelul cu glasul duios,
E Mângâietorul, Cel promis de Cristos!”

Se leagănă măslinii, îngână un cânt:
” Aceasta-i ploaia caldă a Duhului Sfânt!
Nu stinge Duhul  cu glasul rece, tăios,
Candelă să-ți fie Cuvântul lui Cristos!

Cuvântul Domnului este o lumină,
Strălucește și  ploaia sfântă și fină,
Porumbelul cântă cu glas dulce, duios,
Așa cum e Cuvântul lui Isus Cristos!”

Arancutean Eliza  

Imi pare rau!

Text: Matei 5:21-26

Dacă… fratele tău are ceva împotriva ta, … împacă-te cu fratele tău;…” Matei 5:23, 24

In cartea sa: „Realitatea”, Stanley Voke povesteşte despre un copil de 6 ani a cărui dimineaţă a început cum nu se putea mai rău. S-a plans de hainele pe care trebuia să le îmbrace. A bombănit cu privire la micul dejun pe care l-a pregătit mămica şi l-a refuzat. Apoi a început să le supere pe surioarele lui. Curand s-a găsit implicat în aşa mare necaz că parcă toată lumea se năruia în jurul lui. În final, a sosit tatăl care a spus: „Ei, ascultă tinere; toată dimineaţa n-am avut nimic altceva decat necaz. Ce ai de gand să faci?” Copilul n-a spus nimic pentru moment. Apoi lacrimi mari au început să-i curgă din ochi în timp ce suspina: „îmi pare rău, tăticule!” Voke a comentat: „Să vezi şi să nu crezi, în două minute lumea era alta. Familia găsise împăcare, lacrimile au fost şterse, şi tot ce fusese neobişnuit trecuse de parcă nici n-a existat”.


Uneori spunem sau facem anumite lucruri care-i rănesc şi-i jignesc pe alţii. Un zid se interpune între noi. Se iscă supărarea. Pentru ca relaţiile să fie restabilite, trebuie să existe un „îmi pare rău” din partea celui ce-a comis ofensa. Totuşi de cele mai multe ori refuzăm să ne cerem scuze. Mandria ne stă în cale. Nu vrem să fim vulnerabili. Nu ne place să ne umilim pană acolo încat să facem o astfel de declaraţie. Dar cand o facem, răsplata este mare, deoarece ascultăm de Domnul.
Dacă am ofensat pe alţii prin cuvinte dure sau prin acte lipsite de amabilitate, să ne învingem mandria şi să le cerem iertare. Trebuie să le spunem: „îmi pare rău”, şi să fie aşa!            – R.W.D.

Ai jignit un prieten sau un frate?
Du-te azi în grabă de repară ce ai făcut.
Cere-i să te ierte de păcate!
Ce plăcere are Domnul de acest cuvant! ”    – D.J.D.

Un bun test pentru caracterul cuiva este comportarea lui după ce a greşit

Painea zilnica

Inima Tatălui – Adascălului Nicoleta

Suceava Evanghelica

”Pe Dumnezeu nu-L mâhnește atât de mult păcatul nostru, cât nedorința noastră de a renunța la păcat!” Ecoul acestor cuvinte ale lui Richard Wurmbrand au dat conturul unui nou cântec prețios: ”Inima Tatălui”! Cântecul vorbește despre inima de tată a lui Dumnezeu, despre mâhnirea stârnită de nedorința noastră de a renunța la păcat, mâhnit de împovărarea și durerea cu care trăim, uitând de vindecarea și eliberarea pe care le poate aduce El. În același timp este surprins – pe portativ – Dumnezeu, a Cărui inimă tresaltă de bucurie atunci când alegem să ne întoarcem la El, să ne atuncăm în brațele Sale iubitoare, vindecătoare, unde găsim o dragoste adâncă, vibrantă și necondiționată! Totodată cântecul se dorește a fi o încurajare la (re)dedicare, la o înviorare a inimii. Cântecul ”Inima Tatălui” este împletit cu rugăciunea ca fiecare dintre cei care îl vor asculta să nutrească dorința puternică de a-și dedica, de…

Vezi articolul original 63 de cuvinte mai mult

Tu n-ai trecut atunci Străine

Ciprian I. Bârsan

Tu n-ai trecut atunci Străine
Ca preotul sau ca levitul
Nici nu Ți-a fost deloc rușine
De-un om ce-și aștepta sfârșitul

Te-ai aplecat cu bunătate
Spre el cu untdelemn și vin
Și i-ai legat rănile toate
Și l-ai luat pe-al Tău asin

Tu n-ai trecut grăbit la vale
Ca ceilalți doi înalți slujbași
Ci Te-ai oprit milos din cale
Căci n-ai putut în praf să-l lași

L-ai ridicat plin de iubire
Și l-ai adus încet la han
Plătind întreaga-i îngrijire
Preabunule Samaritean

Mai sunt poate și-acum în lume
Oameni miloși,dar tot mai rari
Căci cei mai mulți au un renume
Acum de hoți și de tâlhari

Să te înșele,să te fure
Să-ți ia și ultimii doi lei
Să te lovească să te-njure
Să ducă-o viață de mișei

Ce dezolantă decădere
Cuprins-a astăzi omenirea
În goana ei după avere
Uitat-a care-i e menirea

Căci bunătatea, e comoara
Care rămâne pe vecii

Vezi articolul original 14 cuvinte mai mult

Ecouri târzii

Mi se-ntoarce, Doamne, inima spre Tine,
Te rog leagă-i rana și alină-i dorul!
M-am înstrăinat, știu, până și de mine,
Creste iluzorii mi-au fascinat zborul.

M-au atras cu vraja culmile semețe
Cu-a lor măreție, cu a lor grandoare,
Mi-au sculptat în minte visuri îndrăznețe
Și-am râvnit înaltul candid, cu ardoare.

Am crezut că-s trepte către fericire,
Că sunt apogeuri de virtuți, noblețe,
De departe-n vârfuri zăream strălucire,
Acum văd în toate umbre de tristețe.

Cum pe bolta vieții nu stă doar seninul,
M-au ajuns furtuna și vântul în volburi
Și însingurării i-am gustat pelinul …
Ce-adăpost să afli-n găunoase scorburi!

Cât doream o rază sufletul să-mi ungă,
Doar că ploaia aspră nu voia să plece…
Mi-am călit răbdarea să fie-ndelungă …
Ce-aștepți de la piatra fără simțuri, rece!

La sorți de izbândă se răresc chezașii,
Toate au o vreme, sigur e-asfinţitul,
Mai rari, mai nesiguri, mai greoi sunt pașii …
Oare cât mai este până-ating sfârşitul?

Culmile mă cheamă, dar nu mai au vrajă,
Mai ajung la mine vechi, târzii ecouri,
Amăgitei inimi am să-i pun o strajă,
Crestele-s mărețe numai în tablouri!

Olivia Pocol 

Nu astepta pana nu mai este

Text: Proverbele 23:15-24                       

„… părinţii sint slava copiilor lor”. Proverbele 17:6

Iată o scrisoare scrisă de un om care a simţit că trebuie să dea glas dragostei pentru tatăl lui, chiar dacă acesta era mort de 30 de ani:
Dragă tată:
Simt că trebuie să spun unele lucruri pe care am neglijat să le spun atunci cînd eram copil. Numai după ce am trecut prin şcoala lungă şi grea a vieţii, înţeleg ceea ce am simţit atunci. Eu trebuie să fi fost o încercare amară pentru tine. Am crezut în ideile mele superficiale, dar numai acum îmi dau seama cat de ridicole erau faţă de profunzimea înţelepciunii tale mature. Vreau să-mi mărturisesc una din cele mai grave greşeli – că am crezut că într-un fel tu nu înţelegi. Mă cunoşteai mai bine decat mă cunoşteam eu însumi. Înţelepciunea ta mă înconjura aşa cum apele oceanului înconjoară o insulă. Cat de multă răbdare ai avut cu mine! Ce îndelungă răbdarel Aş vrea să pot să-ţi spun azi cat de mult te iubesc şi cat de mult te preţuiesc.


Nu va trece mult şi voi fi şi eu acolo şi cred că tu vei fi cel dintai să-mi iei mana şi să mă conduci în slavă. Atunci vei realiza că nici un dor, nici o suferinţă investită în mine n-a fost zadarnică. Îmi pare atat de rău pentru nechibzuinţa mea şi pentru lipsa de dragoste, dar slavă Domnului, te voi întalni curand pe străzile de aur, deoarece m-ai iubit, rugandu-te neancetat pentru fiul tău neascultător! Cu dragoste, fiul tău recunoscător. Dacă tatăl tău mai trăieşte încă, exprimă-ţi dragostea şi aprecierea pentru el chiar azi. Nu aştepta pană cînd nu mai este! -H.G.B.

Mulţumindu-Ţi, Doamne, pentru taţii
Ce ne-arată-n faptă şi cuvant
Ascultarea sfantă-a voii Tale
Şi iubirea de Cuvantul sfant.” – Johnson

Mulţumim lui Dumnezeu pentru taţii care nu numai că ne-au adus la viaţă, dar ne-au învăţat si cum să trăim

Painea zilnica

Îți mulțumim

Pe drumul către Canaan
Ai fost cu noi si-n acest an,
Ne-ai însoţit la orice pas
Pe drumul nostru spre acas’.

Iti multumim că prin pustie
Nu ne-a lovit nici o urgie.
Ai fost prezent cu-al Tău popor
In stâlp de foc si stalp de nor.

Iti multumim c-am avut hrană
Căci Tu ne-ai dat belşug de mană.
Si-n mila Ta, cu-a Ta tărie
Ne-ai dat din stâncă apă vie.

Doamne, in zorii dimineţii
Nu ne-a lipsit Cuvântul vieții.
Iti multumim c-am avut parte,
Zilnic, de sfaturi din Sfânta Carte.

Ai revărsat valuri de har
De sus, din Sfântul sanctuar.
Si te-ai legat de omenire
Cu funii groase de iubire.

Prin sângele-Ti ce-a fost vărsat
Ne-ai spălat si ne-ai curățat
Apoi ne-ai purtat prin credinţă
Ȋn carul Tău de biruinţă.

Iti multumim pentru Cuvânt
Iti multumim pentru Duh sfânt
Iti multumim că Ne-ai promis
Că ne vei duce- n Paradis.

Iti mulţumim cã in vecie
Va fi doar pace și armonie.
Şi veşnic va răsuna cântul
” Vrednic este Isus-Cuvantul!”

Ghițå Mănăilă 

Ignoranta nu este fericire

Text: Osea 4:1-10

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.” Osea 4:6

Lipsa de cunoaştere poate fi ucigătoare. Necunoaşterea pericolului electricităţii poate fi fatală. Necunoaşterea faptului că un pod a fost luat de ape poate însemna moarte. Necunoaşterea consecinţelor dezastruoase ale respingerii standardelor morale cerute de Dumnezeu, poate distruge indivizi şi naţiuni întregi. Osea, purtătorul de cuvînt al Iui Dumnezeu, i-a avertizat pe israeliţi că ignoranţa lor morală şi spirituală îi va duce la pieire. Nu putem condamna pe un copilaş care pune mana pe sarma cu electricitate şi se electrocutează. Responsabilitatea este a altuia. Dar, în multe cazuri, lipsa de cunoaştere care duce la dezastre este de nescuzat. Mulţimile care se distrug pe ele însele şi naţiunile lor,
prin comportamente imorale, nu se pot scuza că nu au ştiut că acest fapt le va duce Ia dezastru. Ele nu ştiu pentru că au decis să-şi închidă ochii faţă de adevăr.


Cu cincizeci de ani în urmă, aproape fiecare om ştia că instituţia căsniciei este sacră. Homosexualitatea era privită ca o perversiune. Nimeni nu avea probleme identificand avortul cu crima. Dar azi mulţi oameni au mari lacune în cunoaşterea aspectului moral în aceste domenii. Rezultatul? Mii de copii dereglaţi emoţional. Cifre exagerat de mari de sinucigaşi. Inchisori suprapopulate. Epidemii de S.I.D.A.
Să rămanem deschişi înaintea Domnului, supuşi învăţăturii Cuvantului Său. Dacă vom face aşa, vom avea cunoştinţele morale şi spirituale pentru a ne feri de dezastru. Ignoranţa nu este o fericire. – H.V.L.

O, Sfant Cuvant al lui Cristos,
Cuvant al milei şi-al dreptăţii
A ce-i de sus şi-a ce-i de jos,
Al pedepsirii şi-al răsplăţii.” – Traian Dorz

Folosindu-ti Biblia drept hartă pentru drum, te vei păzi de drumul ocolitor al păcatului

Painea zilnica