Mai e puțin…

Se vede-o negură în zare
Şi-n depărtări se-aud sunând trompete;
Iar Domnul strigă: „Deşteptați-vă, fecioare!
Nu mai dormiți, fecioare înțelepte!”

E vremea să lucrăm din greu,
E vremea să lucrăm mai mult, mai bine!
Să ne trezim din somnul cel adânc!
Mai e puțin şi Domnul vine!

Vom sta cu toții-n fața Celui Sfânt,
Şi poate nu ne vom opri din plâns…
Ce vede ochiul nu va mai conta,
Ci va conta cât am lucrat ascuns…

De-am mângâiat pe-acela întristat,
De-am ajutat pe cei lipsiți…
De ne-am rugat cu-acela apăsat
Sau de am plâns cu cei năpăstuiți…

Şi-atunci vom vrea să fi făcut vreun bine
Fără ca cei din jur să vadă;
Căci lauda de jos nu ține,
Ci se transformă repede în pleavă…

Să fim, dar, înțelepți şi sfinți
Ca Tatăl să se bucure de noi!
Să ne-nălțăm mereu spre culmi,
Să nu ne umplem de noroi!

Viorica Robu 

Reclame

Pocăiții nu sunt superEROI!

Ciprian Barsan

În urmă cu ceva timp cineva mi-a zis: ”Nu sunteți buni, ar trebui să va ajutați unul pe altul. Dar nu aveți bunătate.” Totul întru-un context în care mă certasem cu cineva. Un subiect pe care nu îl vedeam la fel. M-am tot gândit la acele cuvinte.

Cred că ați auzit: ”Eu nu mă pocăiesc, deoarece eu sunt mai bun decât pocăiții.”

Și da. Unii oameni din afara bisericii sunt mai oameni decât cei din interiorul ei. Și nu îmi plăcea asta. Voiam să fim perfecți ca cei din afara bisericii să nu mai aibă ceva împotriva noastră. Dar mi-am zis:

Stai puțin, nu suntem niște superEroi. Din contră, uneori suntem niște superERORI. Nu suntem infailibili.

Adevărul e că suntem păcătoși. Mințim, rănim prin vorbire, frângem inimi, săpăm gropi, urâm, nu arătăm bunătate.

Sunt divorțuri între noi.

Vorbim de rău.

Ne enervăm.

O dăm în bară.

Ne rănim prietenii.

Nu…

Vezi articolul original 337 de cuvinte mai mult

Glasul naturii lui Dumnezeu

Dumnezeu e în control

Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit?”Isaia 6:8

Când vorbim despre chemarea lui Dumnezeu, suntem în stare să uităm cel mai important lucru, şi anume natura Celui care ne cheamă. Există chemarea mării, chemarea munţilor, chemarea marilor blocuri de gheaţă; dar acestea sunt auzite numai de unii. Chemarea este expresia naturii de unde vine ea şi noi o putem auzi numai dacă exista în noi aceeaşi natură. Chemarea lui Dumnezeu este expresia naturii lui Dumnezeu, nu a naturii noastre.

Dumnezeu împleteşte în mod providenţial „firele” chemării Sale în viaţa noastră şi numai noi le putem recunoaşte, nu altcineva. Acesta este modul în care pătrunde în noi glasul lui Dumnezeu într-o anumită problemă şi nu are rost să consultăm opinia altcuiva cu privire la aceasta. Trebuie să păstrăm acea relaţie profundă între sufletul nostru şi Dumnezeu.Chemarea lui Dumnezeu nu este ecoul naturii mele; nu sunt luate în considerare…

Vezi articolul original 107 cuvinte mai mult

Nu te teme, crede numai!

Ciprian Barsan

20140116-072421.jpg

Diavolul este pe urmele noastre, ne pândește momentele de slăbiciune, așteaptă în umbră, cu răbdare. Când nu veghem îndeajuns, când nu mai păzim, ce trebuie păzit, când nu mai lucrăm în ogorul Evangheliei, el vine și seamănă în inima noastră sămânța sa!
Una din cele mai puternice semințe, este TEAMA.
•Teama că nu sunt iubit și apreciat îndeajuns, că nu sunt acceptat, că nimănui nu-i pasă de mine!
•Teama pentru ziua de mâine, pentru ce urmează să mi se întâmple.
•Teama de faliment, eșec…
O mulțime de temeri, de umbre tenebroase ce vor să cucerească sufletul nostru și să ne fure liniștea, lumina și luciditatea spirituală.
Scopul lui este să ne temem, știind că teama aduce îngrijorare și moartea credinței!
-chiar dacă este viclean, nu te teme, prin credință îți este asigurată Victoria!
-dacă el, Diavolul, „rage ca un leu” nu el este leul, tu Roagă-te LEULUI din Iuda!
-Diavolul…

Vezi articolul original 57 de cuvinte mai mult

Sus pe turn ca Habacuc

Multele-mi păcate, Doamne, le aduc la crucea Ta
Și te rog cu stăruință, ai milă, nu mă lăsa.
Vezi-mi inima zdrobită și-ascultă-mi suspinul meu,
Scapă-mă, te rog fierbinte, Fiule de Dumnezeu.

Tu, prin bunătatea-Ți mare, mai privește către mine,
Și te rog, mai dă-mi putere ca să mă încred în Tine.
Mai întinde-Ți mâna Sfântă și dă-mi mângâierea Ta,
Ca să nu mă pierd pe cale când vine furtuna grea.

Șterge-mi lacrima din geană, vindecă-mi sufletul meu,
Oblojeste-mi a mea rană, căci mă doare foarte rău.
Umple-mi inima cu pace și la piept, Tu să mă strângi
Căci luminița fumegândă, niciodată nu o frângi.

Am credință și nădejde că-mi asculți suspinul meu,
Și rămân încredințat, că lucrezi, Sfânt Dumnezeu.
Nu mă tem, nu mă-ndoiesc, ci aștept cu nerăbdare
Știu că Tu ai să-mi aduci, biruință-n încercare.

De aceea stau în veghe, sus pe turn ca Habacuc,
Ca în vremea încercării, roadă bună să aduc.
Stau în post și rugăciune, mă proștern în fața Ta,
Și aștept plin de credință, biruință-n lupta grea…

Nichifor Nicu 

Umbli tu in alb?

Dumnezeu e în control

…înmormântaţi cu El pentru ca… si noi să umblăm în înnoirea vieţii.Romani 6:4. Bucureşti 2001

Nimeni nu experimentează complet sfinţirea fără să treacă printr-o „înmormântare albă” – îngroparea vieţii vechi. Dacă nu a existat niciodată această criză a morţii, sfinţirea nu este decât un vis înşelător. Trebuie să aibă loc o „înmormântare albă”, o moarte care are numai o înviere – o înviere la viaţa lui Isus Cristos. Nimic nu poate afecta o astfel de viaţă; ea este una cu Dumnezeu, urmărind un singur scop: să fie o martoră pentru El.Ai ajuns într-adevăr la ultimele tale zile? Ai ajuns adesea la ele în simţurile tale, dar ai ajuns la ele în realitate! Nu te poţi duce cu bucurie la propria ta înmormântare, nu poţi fi bucuros că mori. A muri înseamnă a înceta să mai exişti.

Eşti de acord cu Dumnezeu că trebuie să încetezi a mai fi genul…

Vezi articolul original 153 de cuvinte mai mult

Implicăte-n lucrare…!

Implicăte-n lucrare
Cu darul ce ți-e dat
Nu sta în nepăsare
În spațiul limitat.

De tine nu-s departe
Acei nemântuiți
O, nu-i lăsa, de moarte,
Să fie mistuiți.

În orice acțiune
Și-n orice loc ai fi
Fii plin de pasiune
Să-ndemni spre Slavă fii.

Te-așteaptă și răniții
Și cei căzuți în drum
Înlătură tradiții
Ce nasc doar ger și scrum.

În sanctuar e bine
Mesaj profund asculți
Dar cine te reține
Să spui de har la mulți?

Doar folosind talentul
Pe-al tău Stăpân urmezi
Chiar de-ar veni torentul
Miracole-o să vezi.

Implicăte-n lucrare
Drumeți să-ndrumi spre Rai
Să-i scoți din noaptea-n care
Sfidează sfântul trai.

Vedea-vei rezultate
Trăi-vei și minuni
Ca-n drumul spre Cetate
Splendori cerești s-aduni.

George Cornici

Chemat de Dumnezeu

Dumnezeu e în control

..Pe cine să trimit si cine va merge pentru noi?” Eu am răspuns: „lată-mă. trimite-mă”.Isaia 6:8

Dumnezeu nu i-a adresat chemarea direct lui Isaia; Isaia L-a auzit pe Dumnezeu spunând: „Cine va merge pentru noi?” Chemarea lui Dumnezeu nu este doar pentru câţiva oameni speciali, ea este pentru fiecare. Dacă aud sau nu chemarea lui Dumnezeu, aceasta depinde de starea urechilor mele, iar ce anume aud depinde de starea mea spirituală. „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”; adică puţini se dovedesc a fi cei aleşi.

Cei aleşi sunt cei care au ajuns într-o relaţie cu Dumnezeu prin Isus Cristos, starea lor a fost schimbată şi urechile lor au fost destupate, iar acum ei aud „glasul blând şi liniştii al lui Dumnezeu” întrebând mereu: „Cine va merge pentru noi?” Dumnezeu nu numeşte un om. spunându-i: „Acum,  tu trebuie să ie duci”. El nu l-a obligai pe Isaia; Isaia…

Vezi articolul original 130 de cuvinte mai mult

Timpul sfânt de închinare

Timpul sfânt de închinare,
E un timp așa frumos,
Când întreaga Adunare,
Se închină prin cîntare,
Proslăvindu-L pe Hristos!

Timpul sfânt de părtășie,
E un timp de cercetare.
Întristari și bucurie,
Contraste în armonie,
În Scriptură desfătare!

Timpul sfânt de rugăciune,
E un timp de pocăință.
Mulțumiri și adorare,
Mijlociri stăruitoare,
Har, putere, biruință!

Timpul sfânt de mărturie,
E un timp, dar limitat.
Toți creștini sunt solie,
Spre un loc din veșnicie.
Iad, sau Raiul luminat.

Timpul sfânt de căutare,
E un timp cu mult folos,
Pentru cel ce vrea iertare,
Prin credină o umblare,
Pe urmele lui Hristos!

Teodor Groza

Ai fost vreodată singur cu Dumnezeu?

Când a fost singur, cei doisprezece… L-au întrebat…” 

Marcu 4:10

El singur cu noi. Când Dumnezeu ne face să rămânem singuri cu El, folosindu-se pentru aceasta de suferinţe, dureri sau ispite, de deziluzii, boală sau sentimente înşelate, de o prietenie ruptă sau de o nouă prietenie – când ne face să ajungem cu totul singuri şi noi rămânem fără glas şi nu mai putem pune nici o întrebare, atunci El începe să ne explice lucrurile. Priveşte cum i-a pregătit Isus Cristos pe cei doisprezece. Ucenicii, nu mulţimea de afară, erau încurcaţi, Îi puneau mereu întrebări şi EI le explica mereu lucrurile; dar ei nu le-au înţeles decât după ce au primit Duhul Sfânt (vezi Ioan 14:26).

Dacă mergi înainte cu Dumnezeu, singurul lucru care-ţi este clar şi singurul lucru pe care Dumnezeu vrea să-l înţelegi clar este felul cum se ocupă El de sufletul tău. Întristările şî nedumeririle fratelui tău sunt absolut de neînţeles pentru tine. Noi credem că înţelegem prin ce trece fratele nostru, şi aceasta până când Dumnezeu aduce în viaţa noastră aceleaşi probleme.

Există încă multă încăpăţânare şi ignoranţă pe care Duhul Sfânt trebuie să le descopere în fiecare din noi, şi aceasta se poate face numai atunci când suntem singuri cu Isus. Suntem noi singuri cu El acum sau suntem preocupaţi de noţiuni mărunte cărora le dăm o mare importanţă, de tovărăşii zgomotoase în slujirea lui Dumnezeu, de idei exagerate în legătură cu trupul nostru? Isus nu ne poate explica nimic până când nu lăsăm la o parte toate întrebările gălăgioase din mintea noastră şi nu suntem singuri cu El.

______________________________

Oswald Chambers