Oare suntem pregătiți ?

Dac-ar fi să vină Domnul azi sau mâine-n zori de zi,
Spune-mi, dragul meu, prieten, oare cum te va găsi?
Tot aceași întrebare mi-o pun chiar acum și mie,
Oare suntem pregătiți să zburăm spre veșnicie?

Ne-am legat prea strâns de lume și de tot ce-i trecător
De-asta nu vedem cărarea Sfântului Mântuitor.
De-asta n-avem bucurie și suntem bogați în ură,
Pentru c-am fugit de Domnul și de-a Lui învățătură.

Suntem plini de tulburare, frica morții ne-a distrus,
Stăm mereu tot dezbinați și străini de-al nost Isus.
Fiecare-i pentru el, mila este condamnată,
De-asta suntem tot mereu ca o barcă sfărâmată.

Ne-arătăm cu degetul și ne judecăm mereu,
De-asta rugăciunea noastră, n-o ascultă Dumnezeu.
Suntem plini de viclenie, stăm la pândă după pradă,
De-asta unitatea-n turmă este numai de fațadă.

Pentru mulți, azi e-o virtute să fii lacom și viclean,
Biblia nu mai e la modă, ci iubirea pentru ban.
De-asta suntem apăsați și posomorâți mereu,
C-am uitat poruncile, ce ni le-a dat Dumnezeu.

Timpul trece, zboară-n grabă, Mirele-n curând apare,
Astăzi ni se mai acordă tot aceași întrebare:
Suntem oare pregătiți, suntem gata pentru zbor,
Sau vom continua s-alegem doar ce este trecător?

Este timpul să-nțelegem căci Scriptura e reală,
De ne place sau de nu, ea-i adevărata școală.
Nici o altă carte-n lume, nu îți poate garanta
Veșnicia și iertarea, numai cartea Biblia.

Deci, să ne trezim acum, cât mai e belșug de har
Să ne strângem iar la cruce, lângă Jertfa din calvar.
Să trăim în unitate și să ținem plugul sus
Că-n curând vine răpirea, vine Mirele Isus!

Nichifor Nicu  

14 Ianuarie

Am putere să izbăvesc.” Isaia 63:1

Înţelegem prin cuvintele „să izbăvesc” întreaga lucrare de mântuire, de la prima dorinţă sfântă la sacrificiul complet.
Cuvintele sunt „multum in parvo” — mult în puţin. Într-adevăr, toată mila se cuprinde într-un singur cuvânt. Christos nu are numai „putere să izbăvească” pe cei care se căiesc, El este în stare să facă poporul să se căiască. El îi va duce în cer pe cei care cred; dar, mai mult decât atât, El are putere să le dea inimi noi şi să pună credinţă în ele. El are putere să-i facă pe cei care nu iubesc sfinţenia să o iubească, şi să-i constrângă pe dispreţuitorii Numelui Său să-şi plece genunchiul înaintea Lui. Aceasta nu este totul, fiindcă puterea divină se vede şi în ceea ce urmează.

Viaţa unui credincios este o serie de miracole înfăptuite de puternicul Dumnezeu. Tufişul arde, dar nu se consumă. El este destul de puternic să-şi ţină poporul sfânt după ce El i-a făcut aşa, şi să-l păstreze în teama şi adevărul Lui până când le consumă existenţa spirituală în cer. Puterea lui Christos nu îl părăseşte pe credincios şi nu îl lasă să lupte singur, fiindcă Cel care a început „această lucrare bună în voi o va isprăvi până în ziua lui Isus Christos” (Filipeni 1:6). Cel care a făcut să încolţească primul germene de viaţă în sufletul mort prelungeşte existenţa divină şi o întăreşte, până când distruge orice urmă de păcat, şi sufletul iese din pământ, desăvârşit în glorie.

Credinciosule, aici găseşti încurajare. Te rogi pentru cineva iubit? O, nu renunţa, fiindcă Christos are „putere să izbăvească”. Tu nu ai putere să învingi răul, dar Domnul este atotputernic. Prinde-te strâns de braţul Său şi lasă-L să lucreze cu toată puterea. Te tulbură păcatele tale? Nu te teme, fiindcă puterea Sa îţi este de ajuns. Fie că începe cu alţii sau cu tine, Isus are „putere să izbăvească”. Cea mai bună dovadă se află în faptul că el te-a salvat pe tine. Cât de mulţumitor ar trebui să fii că El nu are putere să distrugă!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Îngeri cântau

Îngeri cântau la ceas de sărbătoare,
Când a venit din slavă vestea bună,
Cântăm și noi, căci Darul cel mai mare-
Isus Cristos, în palma Sa ne-adună.

O naștere cum nu se mai văzuse;
Prin Duhul Sfânt fecioara zămisli
Și ai venit la noi ca prunc, Isuse,
Perfect trăind, spre a ne mântui.

Erai în steaua călăuzitoare,
Erai în infinitul de pe boltă,
Înfăptuind a Tatălui lucrare,
Formând în noi rod bun pentru recoltă.

Nemeritată șansă, minunată,
De reconciliere cu Divinul,
Nemaivăzută și predestinată,
Căci astfel ai constituit Creștinul.

Din infinit, din duh, de printre stele,
Spre veșnicie ne-ai creat fereastră,
Să ne răscumperi din păcate grele,
Isuse-Doamne, mântuirea noastră!

Laura Minciună  

Un dar al harului

16 decembrie

Text: Genesa 15:1-6

Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta,… Nu prin
fapte, ca sa nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8, 9

Intr-un articol publicat de Moody Monthly, evanghelistul D.L.
Moody a relatat despre un barbat care a facut o marturisire
personala in timpul unui serviciu religios in care predicase el.
Ridicandu-se in picioare, omul a spus ca i-au trebuit 42 de ani ca
sa invete trei lectii importante. „In primul rand, a spus omul, am
ajuns sa-mi dau seama ca nu pot face nici un lucru pe baza caruia
sa-mi merit mantuirea.” Moody s-a gandit ca este un lucru care
merita sa-l inveti.

„In cel de-al doilea rand, a continuat el, am aflat ca Dumnezeu
nu-mi cere sa fac nimic pentru a-mi castiga mantuirea.” si asta-i
important, s-a gandit Moody.

„In cel de-al treilea rand, a incheiat acest barbat, am invatat ca
Isus a incheiat la cruce lucrarea care imi aduce mie mantuire. Tot
ceea ce trebuie sa fac este s-o iau.” Aratand ca este de acord cu cele
de mai sus, Moody si-a incheiat articolul cu acest apel: „Dragi
prieteni, sa incetam a ne mai zbate si a mai lupta si haideti sa
acceptam mantuirea chiar acum”.

Lucrarea de rascumparare a fost incheiata. Dar pentru a
beneficia de ea, trebuie sa-L primim pe Cristos prin credinta. Biblia
spune: „Pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce-l socoteste
pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca
neprihanire” (Rom. 4:5). Mantuirea nu este o rasplata. Este un dar
al harului pe care trebuie sa-l acceptam cu umilinta.

Daca nu te-ai increzut niciodata in Cristos, pune-ti astazi
increderea in El ca Mantuitorul tau personal. Cere-I sa te cura-
teasca de pacatele tale si sa preia controlul asupra vietii tale.
Atunci vei cunoaste tu insuti darul harului Sau. – R.W.D.

Har minunat, infinit, fara seaman
Peste cei care cred, fara plata-i turnat!
Tu cel ce tanjesti sa-I vezi fata lui Isus,
Primeste-I chiar azi harul bogat!” – Johnston

Mantuirea nu este o realizare a noastra,
ci este un dar pe care-l primim.

Painea zilnica

Prea mandru?

21 noiembrie

Text: Isaia 53

Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de
drumul lui.” Isaia 53:6

Nimic nu se poate compara cu mandria inimii omenesti. Parem
determinati sa facem toate lucrurile dupa placul nostru si
suntem capabili sa facem totul ca sa evitam sa ne umilim inaintea
altora. Chiar si in problema mantuirii, suntem gata mai degraba sa
facem fapte marete prin puterea noastra, decat sa-I cerem lui
Dumnezeu iertare prin lucrarea lui Cristos.

Mandria omului este ilustrata de Bill Walker, un personaj din
piesa lui Bernard Shaw, „Major Barbara”. Beat si furios, Walker o
apuca de par pe Jenny Hill, o tanara de la Armata Salvarii, si-i
zdrobeste fata cu lovituri de pumn. Cand cei care urmareau cele ce
se petreceau l-au acuzat de lasitate, a inceput sa doreasca sa faca
ceva pentru a indeparta vinovatia si pentru a-si repara reputatia.


Nici nu i-a trecut prin minte sa-si ceara iertare, desi ea a spus ca-l
iarta. In primul rand, a provocat la bataie pe un campion la lupte
care fusese convertit. S-a gandit: „Daca-mi va frange maxilarul,
lucrurile s-ar echilibra”. Dar noul crestin a refuzat sa se bata. Apoi,
a incercat sa scape de vinovatie, platind o amenda in locul unui
prieten. Aruncand banii, a spus: „M-am oferit sa platesc. Nu pot
face altceva mai mult. Ia-i sau lasa-i acolo”. Apoi, a plecat cu pasi
apasati, refuzand sa ceara iertare lui Jenny.

Poate ca ai fost si tu la fel cu Dumnezeu. Nu vrei sa accepti
iertarea Sa pe care ti-o ofera prin lucrarea lui Cristos in locul tau.
Isaia a spus ca Dumnezeu a facut sa cada asupra Lui toata nele-
giuirea noastra (53:6).

Prietene, nu fi atat de mandru incat sa nu-I ceri iertare lui Dum-
nezeu. Pune-ti increderea in El chiar azi! – D.C.E.

Nimic in viata nu detin,

De crucea Ta acum ma tin.

Si-n sangele-ti curat izvor

Ma spala Tu sau vreau sa mor.” – Toplady

Suntem mantuiti prin rascumpararea lui Cristos
si nu prin realizarile noastre.

Painea zilnica

Cresterea

11 octombrie

Text: Efeseni 4:7-16

…ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhov-
nicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire.

 1 Petru 2:2

O persoana poate fi crestina de multi ani, si cu toate acestea,
sa ramana nematurizata din punct de vedere spiritual. De
aceea, este posibil ca un nou credincios sa fie mult mai crescut in
Domnul decat cineva care este de 40 de ani la pocainta.

Un bun exemplu in acest sens il gasim in incidentul descris de
Ethel Barrett in cartea ei „Rasul imi aduce numai durere”. Ea spune
ca atunci cand D.L. Moody a devenit crestin, a capatat o asa foame
dupa Cuvantul lui Dumnezu, a petrecut atat de mult timp in citirea
Lui, si a fost atat de pregatit sa asculte acest Cuvant, incat a devenit
un fel de „primejdie” pentru unii credinciosi. Cresterea sa spi-
rituala rapida a devenit deranjatoare pentru anumiti oameni care,
desi erau mantuiti de multi ani, nu au crescut niciodata in Cristos.
Saptamana de saptamana, in biserica pe care o frecventa Moody, el
marturisea o noua experienta pe care a avut-o cu Domnul. In final,
unii dintre batranii sfinti care nu mai puteau suporta sa fie umiliti
de aceasta viata exemplara, s-au dus la unchiul lui Moody si l-au
rugat sa-si reduca nepotul la tacere.

Ethel Barrett a tras aceasta concluzie despre Moody: „Sanatatea
sa spirituala robusta si energia sa izbitoare le-a tulburat motaiala;
era prea de tot. Asa ca, in timp ce ei isi sugeau degetele, el crestea
lasandu-i in urma; el crescu in cativa ani mai mult decat crescusera
ei in treizeci”.

Care este situatia noastra? Cat de mult ne-am maturizat? Avem
noi o foame reala dupa Cuvantul lui Dumnezeu? Suntem gata sa-L
ascultam? Suntem noi in crestere? R.W.D.

„‘Isuse, ia-mi inima si mana

Si Te rog ocupa-Te de mine,

Ca in iubirea Ta sa cresc mereu

Si sa fiu din zi in zi ca Tine.” – Garrison

Cand inceteaza cresterea,
incepe decaderea.

Painea zilnica

Intreaga viata salvata

7 octombrie

Text: 1 Samuel 1:19-28

Pentru copilul acesta ma rugam… vreau sa-l dau
Domnului; toata viata lui sa fie dat Domnului.”
 1 Samuel 1:27, 28

Indrumarea din frageda pruncie a copilului catre Domnul este
de-o importanta vitala. Satan ii cauta prada de tanara, si copiii
nostri pot fi feriti de uneltirile lui numai atunci cand picioarele lor
le sunt calauzite prin rugaciuni spre Cel ce-a spus: „Eu sunt calea,
adevarul si viata” (Ioan 14:6). Multe dureri de inima pot fi pre-
venite si multe realizari frumoase se pot atinge atunci cand ii
calauzim pe fiii si fiicele noastre la Isus din primavara vietii lor.
Intreaga viata poate fi scutita de consecintele unui stil de viata
pacatos si poate fi consacrata Domnului.

Isaac Watts a fost mantuit pe cand avea 9 ani. Imnurile sale au
incurajat inimile milioanelor de oameni. Jonathan Edwards, ale
carui marturii clare si predici dinamice au starnit intreaga Nou
Anglie pentru Dumnezeu, a fost convertit la numai 7 ani. Matthew
Henry a fost adus la Cristos la varsta de 11 ani, si de-a lungul multor
ani de studiu al Cuvantului lui Dumnezeu, a produs binecunoscutul
comentariu al Scripturilor. Mii de alti barbati si femei au fost adusi
la piciorul crucii pe cand erau tineri si intreaga lor viata a putut fi
dedicata lui Cristos.

Sunt copiii tai instruiti sa urmeze calea Domnului? Ai vorbit cu ei
in mod serios despre mantuirea lor? Este foarte important ca
parintii sa-si inconjoare copiii cu dragoste si rugaciuni, si sa le
vorbeasca devreme despre Cristos. Aceasta poate insemna salvarea
unei intregi vieti.- H.G.B.

„Unde, Doamne, oi semana samanta Ta divina,

Ca s-aduci roada sfanta mai deplina?”

Domnul auzindu-l i-a raspuns zambind:

„Planteaz-o-n inima unui copil plapand!” – Anonim

Aducand un copil la mantuire – vei salva o
intreaga viata din pieire.
‘”

Painea zilnica

Efortul unui prieten

4 octombrie

Text: Romani 5:6-11

…daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit
Cristos. ” Galateni 2:21

Vecinul se lupta cu motorul masinii, incercand sa-l repare. Dar
de fiecare data cand incearca sa desfaca un surub intepenit,
cheia ii aluneca si ii loveste incheieturile degetelor de paletele
ventilatorului. Asa ca-i spui: „Bill, asteapta putin, am o cheie
franceza cu prelungitor cu care poti desface surubul acela. Ma duc
s-o aduc”. Presupunand ca se va bucura de oferta ajutorului tau,
fugi imediat acasa, cobori in pivnita vreo duzina de trepte. Acolo,
pe fundul cutiei cu scule, este cheia de care are nevoie. Apoi urci
din nou pe scari, aproape sa calci pe caine sau pe unul din copii.
Dupa toate acestea, cum raspunde vecinul la ajutorul tau? Nu-ti
vine sa-ti crezi urechilor ceea ce auzi: „Nu, multumesc, cred ca ma
descurc singur”. Nu-i asa ca toate actiunile tale au fost o pierdere
de vreme si de energie?

Vecinul acela care n-are nevoie de tine este imaginea tuturor
acelora care refuza oferta lui Dumnezeu prin Cristos si incearca sa
se mantuiasca singuri. Bizuindu-se pe propriile eforturi, ei spun ca
suferintele ingrozitoare ale lui Cristos de pe cruce nu au fost nimic
mai mult decat un lucru frumos, dar in acelasi timp un gest care nu
era necesar. Respingerea darului fara plata al gratiei lui Dum-
nezeu, este un act de sinucidere. Sa luam in considerare Cuvantul
Lui referitor la aceasta, neprihanirea nu vine prin lege. Nu putem
lucra la dobandirea ei. Nici o cantitate a sangelui nostru, sudoare
sau lacrimi nu va putea dobandi mantuirea. Nu exista nici o cale de
a-L respinge pe Cristos si de-a intra pe poarta cerului. Moartea lui
Isus pentru pacatele noastre este singura noastra speranta pentru
viata vesnica. – M.R.D.II

„Nici un merit de-al meu nu poate

Sa stinga mania de sus.

Singura nadejde imi este

Neprihanirea lui Isus.” – Clayton

Daca ne-am putea merita salvarea,

Cristos n-ar fi murit niciodata

pentru a ne-o asigura.

Painea zilnica

” Veniti!”

Text: 1 Petru 1:3-12

…darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in
Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:23

In orasul Boston, te poti plimba printr-un parc aflat chiar in
centrul orasului numit „Boston Common” (Propr. obsteasca a
orasului Boston, n.tr.). Parcul a fost conceput de catre un guver-
nator puritan pe nume John Winthrop. Intinzandu-se pe 20 de
hectare, parcul este cel mai vechi parc public din Statele Unite. El
a fost proiectat pentru folosirea comuna ca pasune pentru vite si
teren de antrenamente sportive”. Azi, nu se mai foloseste pentru
nici unul din scopurile initiale, dar aleile lui si peisajul pitoresc
ofera o relaxare binevenita in plin centrul unui mare oras.

Intr-o zi, un baietel vizita parcul cu parintii sai pentru prima
data, cand a vazut la intrarea parcului inscriptia: „Boston Com-
mon”. Incantat peste masura, copilul a exclamat: „Nu spune: Nu
calcati pe iarba”! Scrie: „Veniti!” si a zbughit-o bucuros pe campul
inverzit (in limba engleza „veniti!” se scrie „come on!”. Copilul
citise in loc de common, come on; n.tr.).

Asemenea copilului din „Boston Common”, care a vazut in aceste
cuvinte o invitatie deschisa, am putea vedea si noi ceea ce Iuda
numeste „mantuirea noastra de obste” (v. 3). Oferta vietii vesnice
prin credinta in Isus nu este numai pentru cativa. Ea este „darul
fara plata al lui Dumnezeu” (Romani 6:23). Nu se face nici o
restrictie celor care doresc sa accepte aceasta „mantuire de obste”.
Tendintele noastre umane sunt sa complicam aceasta invitatie a
lui Dumnezeu, adaugind cerinte legaliste sau promisiuni de dedi-
care din partea beneficiarilor ei. Prin natura noastra, cautam sa
ridicam semne de interdictii spirituale: „Nu…!” Dar Dumnezeu
ne-a spus clar ca mantuirea este darul fara plata al Lui – si poate fi
primit prin credinta. Veniti! Credeti azi in Isus! – P.R.V.

Vino azi la Isus, nu mai amanal

Ai Cuvantul Lui ce te-a lumina.

El e-aici. La picioare sa-l cazi

Te cheama. Vino la Domnul chiar azi.” – Root

Mantuirea este un dar gratuit,
dar trebuie sa-l accepti
.”

Painea zilnica

Crestinii ascunsi

Text: Efeseni 4:17-24

Voi sunteţi lumina lumii.‘” Matei 5:14

Dacă oamenii din jur nu recunosc consacrarea ce-o facem faţă de Mantuitorul, ceva este extrem de rău în viaţa noastră. Este dificil să înţelegem cum creştinii care îl iubesc pe Domnul pot fi prieteni multă vreme fără să fie conştienţi de relaţia lor specială în familia lui Dumnezeu.
G. Campbell Morgan, în cartea sa „Cum să trăieşti”, relatează despre o conversaţie pe care a avut-o la terminarea predicii dintr-o duminică seara. Un bărbat s-a apropiat de el şi i-a spus că invitase la biserică pe unul dintre colegii cu care muncea de peste 5 ani. El a spus apoi: „Sugestia mea de-a participa cu mine la biserică l-a surprins mult pe colegul meu. A răspuns la invitaţia mea spunand: „Eşti creştin?” Şi cand am răspuns afirmativ, mi-a zis: „Păi şi eu sunt creştin. Nu este interesant?” Spre surprinderea omului, Morgan a replicat: „Interesant? Nu, nu este interesant de loc! Amandoi trebuie să vă naşteţi din nou”.

Dacă s-a întamplat sau nu acest lucru, nu ştiu, dar pentru Morgan era de neconceput ca cei doi oameni să fi putut fi mantuiţi cu adevărat şi să muncească cot la cot timp de 5 ani fără să fie conştienţi de gradul lor de înrudire ca fraţi în Cristos.
Ştiu oare colegii noştri de muncă şi cunoştinţele noastre de credinţa noastră în Cristos? Să nu uităm, creştinii plini de Duhul Sfant nu sunt nişte creştini în secret!  – R.W.D.

De vom ascunde lumina cerească
Şi n-om oglindi pe Isus ca-mpărat,
Cum va putea cel din noapte şi păcat
Să fie condus, ajutat şi salvat?” – Branon

Să lăsăm ca mărturia noastră să fie scrisă în litere destul de mari, ca lumea s-o poată oricand citi

Painea zilnica