Cresterea

11 octombrie

Text: Efeseni 4:7-16

…ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhov-
nicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire.

 1 Petru 2:2

O persoana poate fi crestina de multi ani, si cu toate acestea,
sa ramana nematurizata din punct de vedere spiritual. De
aceea, este posibil ca un nou credincios sa fie mult mai crescut in
Domnul decat cineva care este de 40 de ani la pocainta.

Un bun exemplu in acest sens il gasim in incidentul descris de
Ethel Barrett in cartea ei „Rasul imi aduce numai durere”. Ea spune
ca atunci cand D.L. Moody a devenit crestin, a capatat o asa foame
dupa Cuvantul lui Dumnezu, a petrecut atat de mult timp in citirea
Lui, si a fost atat de pregatit sa asculte acest Cuvant, incat a devenit
un fel de „primejdie” pentru unii credinciosi. Cresterea sa spi-
rituala rapida a devenit deranjatoare pentru anumiti oameni care,
desi erau mantuiti de multi ani, nu au crescut niciodata in Cristos.
Saptamana de saptamana, in biserica pe care o frecventa Moody, el
marturisea o noua experienta pe care a avut-o cu Domnul. In final,
unii dintre batranii sfinti care nu mai puteau suporta sa fie umiliti
de aceasta viata exemplara, s-au dus la unchiul lui Moody si l-au
rugat sa-si reduca nepotul la tacere.

Ethel Barrett a tras aceasta concluzie despre Moody: „Sanatatea
sa spirituala robusta si energia sa izbitoare le-a tulburat motaiala;
era prea de tot. Asa ca, in timp ce ei isi sugeau degetele, el crestea
lasandu-i in urma; el crescu in cativa ani mai mult decat crescusera
ei in treizeci”.

Care este situatia noastra? Cat de mult ne-am maturizat? Avem
noi o foame reala dupa Cuvantul lui Dumnezeu? Suntem gata sa-L
ascultam? Suntem noi in crestere? R.W.D.

„‘Isuse, ia-mi inima si mana

Si Te rog ocupa-Te de mine,

Ca in iubirea Ta sa cresc mereu

Si sa fiu din zi in zi ca Tine.” – Garrison

Cand inceteaza cresterea,
incepe decaderea.

Painea zilnica

Intreaga viata salvata

7 octombrie

Text: 1 Samuel 1:19-28

Pentru copilul acesta ma rugam… vreau sa-l dau
Domnului; toata viata lui sa fie dat Domnului.”
 1 Samuel 1:27, 28

Indrumarea din frageda pruncie a copilului catre Domnul este
de-o importanta vitala. Satan ii cauta prada de tanara, si copiii
nostri pot fi feriti de uneltirile lui numai atunci cand picioarele lor
le sunt calauzite prin rugaciuni spre Cel ce-a spus: „Eu sunt calea,
adevarul si viata” (Ioan 14:6). Multe dureri de inima pot fi pre-
venite si multe realizari frumoase se pot atinge atunci cand ii
calauzim pe fiii si fiicele noastre la Isus din primavara vietii lor.
Intreaga viata poate fi scutita de consecintele unui stil de viata
pacatos si poate fi consacrata Domnului.

Isaac Watts a fost mantuit pe cand avea 9 ani. Imnurile sale au
incurajat inimile milioanelor de oameni. Jonathan Edwards, ale
carui marturii clare si predici dinamice au starnit intreaga Nou
Anglie pentru Dumnezeu, a fost convertit la numai 7 ani. Matthew
Henry a fost adus la Cristos la varsta de 11 ani, si de-a lungul multor
ani de studiu al Cuvantului lui Dumnezeu, a produs binecunoscutul
comentariu al Scripturilor. Mii de alti barbati si femei au fost adusi
la piciorul crucii pe cand erau tineri si intreaga lor viata a putut fi
dedicata lui Cristos.

Sunt copiii tai instruiti sa urmeze calea Domnului? Ai vorbit cu ei
in mod serios despre mantuirea lor? Este foarte important ca
parintii sa-si inconjoare copiii cu dragoste si rugaciuni, si sa le
vorbeasca devreme despre Cristos. Aceasta poate insemna salvarea
unei intregi vieti.- H.G.B.

„Unde, Doamne, oi semana samanta Ta divina,

Ca s-aduci roada sfanta mai deplina?”

Domnul auzindu-l i-a raspuns zambind:

„Planteaz-o-n inima unui copil plapand!” – Anonim

Aducand un copil la mantuire – vei salva o
intreaga viata din pieire.
‘”

Painea zilnica

Efortul unui prieten

4 octombrie

Text: Romani 5:6-11

…daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit
Cristos. ” Galateni 2:21

Vecinul se lupta cu motorul masinii, incercand sa-l repare. Dar
de fiecare data cand incearca sa desfaca un surub intepenit,
cheia ii aluneca si ii loveste incheieturile degetelor de paletele
ventilatorului. Asa ca-i spui: „Bill, asteapta putin, am o cheie
franceza cu prelungitor cu care poti desface surubul acela. Ma duc
s-o aduc”. Presupunand ca se va bucura de oferta ajutorului tau,
fugi imediat acasa, cobori in pivnita vreo duzina de trepte. Acolo,
pe fundul cutiei cu scule, este cheia de care are nevoie. Apoi urci
din nou pe scari, aproape sa calci pe caine sau pe unul din copii.
Dupa toate acestea, cum raspunde vecinul la ajutorul tau? Nu-ti
vine sa-ti crezi urechilor ceea ce auzi: „Nu, multumesc, cred ca ma
descurc singur”. Nu-i asa ca toate actiunile tale au fost o pierdere
de vreme si de energie?

Vecinul acela care n-are nevoie de tine este imaginea tuturor
acelora care refuza oferta lui Dumnezeu prin Cristos si incearca sa
se mantuiasca singuri. Bizuindu-se pe propriile eforturi, ei spun ca
suferintele ingrozitoare ale lui Cristos de pe cruce nu au fost nimic
mai mult decat un lucru frumos, dar in acelasi timp un gest care nu
era necesar. Respingerea darului fara plata al gratiei lui Dum-
nezeu, este un act de sinucidere. Sa luam in considerare Cuvantul
Lui referitor la aceasta, neprihanirea nu vine prin lege. Nu putem
lucra la dobandirea ei. Nici o cantitate a sangelui nostru, sudoare
sau lacrimi nu va putea dobandi mantuirea. Nu exista nici o cale de
a-L respinge pe Cristos si de-a intra pe poarta cerului. Moartea lui
Isus pentru pacatele noastre este singura noastra speranta pentru
viata vesnica. – M.R.D.II

„Nici un merit de-al meu nu poate

Sa stinga mania de sus.

Singura nadejde imi este

Neprihanirea lui Isus.” – Clayton

Daca ne-am putea merita salvarea,

Cristos n-ar fi murit niciodata

pentru a ne-o asigura.

Painea zilnica

” Veniti!”

Text: 1 Petru 1:3-12

…darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in
Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:23

In orasul Boston, te poti plimba printr-un parc aflat chiar in
centrul orasului numit „Boston Common” (Propr. obsteasca a
orasului Boston, n.tr.). Parcul a fost conceput de catre un guver-
nator puritan pe nume John Winthrop. Intinzandu-se pe 20 de
hectare, parcul este cel mai vechi parc public din Statele Unite. El
a fost proiectat pentru folosirea comuna ca pasune pentru vite si
teren de antrenamente sportive”. Azi, nu se mai foloseste pentru
nici unul din scopurile initiale, dar aleile lui si peisajul pitoresc
ofera o relaxare binevenita in plin centrul unui mare oras.

Intr-o zi, un baietel vizita parcul cu parintii sai pentru prima
data, cand a vazut la intrarea parcului inscriptia: „Boston Com-
mon”. Incantat peste masura, copilul a exclamat: „Nu spune: Nu
calcati pe iarba”! Scrie: „Veniti!” si a zbughit-o bucuros pe campul
inverzit (in limba engleza „veniti!” se scrie „come on!”. Copilul
citise in loc de common, come on; n.tr.).

Asemenea copilului din „Boston Common”, care a vazut in aceste
cuvinte o invitatie deschisa, am putea vedea si noi ceea ce Iuda
numeste „mantuirea noastra de obste” (v. 3). Oferta vietii vesnice
prin credinta in Isus nu este numai pentru cativa. Ea este „darul
fara plata al lui Dumnezeu” (Romani 6:23). Nu se face nici o
restrictie celor care doresc sa accepte aceasta „mantuire de obste”.
Tendintele noastre umane sunt sa complicam aceasta invitatie a
lui Dumnezeu, adaugind cerinte legaliste sau promisiuni de dedi-
care din partea beneficiarilor ei. Prin natura noastra, cautam sa
ridicam semne de interdictii spirituale: „Nu…!” Dar Dumnezeu
ne-a spus clar ca mantuirea este darul fara plata al Lui – si poate fi
primit prin credinta. Veniti! Credeti azi in Isus! – P.R.V.

Vino azi la Isus, nu mai amanal

Ai Cuvantul Lui ce te-a lumina.

El e-aici. La picioare sa-l cazi

Te cheama. Vino la Domnul chiar azi.” – Root

Mantuirea este un dar gratuit,
dar trebuie sa-l accepti
.”

Painea zilnica

Crestinii ascunsi

Text: Efeseni 4:17-24

Voi sunteţi lumina lumii.‘” Matei 5:14

Dacă oamenii din jur nu recunosc consacrarea ce-o facem faţă de Mantuitorul, ceva este extrem de rău în viaţa noastră. Este dificil să înţelegem cum creştinii care îl iubesc pe Domnul pot fi prieteni multă vreme fără să fie conştienţi de relaţia lor specială în familia lui Dumnezeu.
G. Campbell Morgan, în cartea sa „Cum să trăieşti”, relatează despre o conversaţie pe care a avut-o la terminarea predicii dintr-o duminică seara. Un bărbat s-a apropiat de el şi i-a spus că invitase la biserică pe unul dintre colegii cu care muncea de peste 5 ani. El a spus apoi: „Sugestia mea de-a participa cu mine la biserică l-a surprins mult pe colegul meu. A răspuns la invitaţia mea spunand: „Eşti creştin?” Şi cand am răspuns afirmativ, mi-a zis: „Păi şi eu sunt creştin. Nu este interesant?” Spre surprinderea omului, Morgan a replicat: „Interesant? Nu, nu este interesant de loc! Amandoi trebuie să vă naşteţi din nou”.

Dacă s-a întamplat sau nu acest lucru, nu ştiu, dar pentru Morgan era de neconceput ca cei doi oameni să fi putut fi mantuiţi cu adevărat şi să muncească cot la cot timp de 5 ani fără să fie conştienţi de gradul lor de înrudire ca fraţi în Cristos.
Ştiu oare colegii noştri de muncă şi cunoştinţele noastre de credinţa noastră în Cristos? Să nu uităm, creştinii plini de Duhul Sfant nu sunt nişte creştini în secret!  – R.W.D.

De vom ascunde lumina cerească
Şi n-om oglindi pe Isus ca-mpărat,
Cum va putea cel din noapte şi păcat
Să fie condus, ajutat şi salvat?” – Branon

Să lăsăm ca mărturia noastră să fie scrisă în litere destul de mari, ca lumea s-o poată oricand citi

Painea zilnica

Iertat – apoi liber

Text: Tit 2:11-15                                    

…să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.” Tit 2:12

După o întrunire ţinută în aer liber într-o mahala săracă a Londrei, s-a apropiat de Alexander Glegg, un om foarte bine îmbrăcat şi i-a cerut ajutorul spiritual. A recunoscut că bea pe ascuns. A mai spus că se temea că în curand această problemă îl va costa serviciul şi familia. Glegg a stat cateva ore cu acest om; dar nu a fost în stare să-l ajute. Peste mai mulţi ani, Glegg a explicat de ce: „Deoarece niciodată nu l-am condus la cruce. Eliberarea este pentru aceia care au fost „împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Trebuie să păstrăm această ordine prima dată împăcarea, apoi eliberarea”.


Dacă dorim ca vieţile noastre să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim prima dată curăţiţi de păcat. Acest principiu este profund înrădăcinat în învăţătura Bibliei. În ritualurile Vechiului Testament, sangele, care semnifica iertarea şi împăcarea, era stropit pe altarul de aramă, înainte ca să fie aduse alte jertfe.
Cand Pavel i-a scris lui Tit despre mantuire, în primul rand el a menţionat „harul lui Dumnezeu care aduce mantuire” (2:11). Numai după ce am fost la crucea Calvarului pentru a primi iertarea şi o nouă natură, putem fi numiţi oameni care o „rupem cu păganătatea şi cu poftele lumeşti” şi putem „trăi în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (2:12). Să nu uităm, mantuirea începe la cruce. Acolo Isus a oferit jertfa care face posibilă iertarea care precede eliberarea de sub puterea păcatului. – H.V.L.

Priveşte la El oriunde ai fi!
Priveşte la El şi trăieşte!
Singur Isus Cristos poate rosti
Cuvantul ce vieţi dăruieşte.
” – McLendon

Cristos a fost dat pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre

Painea zilnica

Datorii vechi

Text: Tit 3:1-7

El ne-a mantuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui…” Tit 3:5

La începutul acestui secol, a trăit un pastor, pe nume T.T. Shields, care a relatat următoarea întamplare ce s-a petrecut în timp ce el discuta cu proprietarul unui magazin alimentar. A intrat o femeie în magazin, l-a luat pe proprietar la o parte, şi a început să-i şoptească ceva la ureche. După cateva minute a plecat, vădit nefericită. Deoarece pastorul îl cunoştea foarte bine pe proprietar, l-a întrebat de ce era atat de dezamăgită femeia aceea. El i-a răspuns: „A trebuit să-i refuz cererea de a-i da marfă pe credit. Am întrebat-o: „Soţul a fost dat afară din serviciu?” şi ea a răspuns: „Nu!” „Lucraţi şi dumneavoastră?” „Da”, a răspuns ea. „Deci amandoi castigaţi bine?” „Da”, a spus femeia. Şi atunci i-am spus: Dacă nu puteţi plăti acum cand castigaţi bine amandoi, atunci ce posibilităţi o să aveţi să vă plătiţi datoriile vechi?”


Dacă n-ar fi fost prin harul lui Dumnezeu, am fi si astăzi în aceeaşi condiţie spirituală – incapabili să ne plătim datoriile păcatelor noastre. Dumnezeu, desigur, nu este implicat în afacerea cu vanzarea mantuirii. Dacă ar fi aşa, atunci nici unul dintre noi nu am fi fost în măsură să plătim pentru păcate.  Chiar dacă, în acest moment, am înceta cu orice păcat – şi dacă am trăi desăvarşiţi pană în ziua cand ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnzeu – nici atunci nu am putea intra în cer. Deficitul păcatelor trecute ar rămanea neplătit.
De aceea, planul de mantuire al lui Dumnezeu este atat de minunat. Murind pe cruce, Isus a plătit datoria pe care n-am putut s-o plătim – datoria păcatelor trecutului, prezentului şi viitorului. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm plata Sa în întregime. I-ai permis tu să-ţi lichideze vechile datorii? – P.R.V.

În clipa cand te-ncrezi în Domnul Isus,
Lăuntrul tău este spălat, iertat.
Şi sangele Lui sfant este-ndeajuns
Să plătească pentru orişice păcat.” – Anonim

Cand Dumnezeu iartă păcatul, curăţeşte contul, şterge amintirea şi înputerniceşte primitorul

Painea zilnica

Mai bine este!

ReferințePsalmii 118:8 Proverbele 25:7 Eclesiastul 6:9

Mai bine este să fii robul lui Hristos,
Decât să fii atras, de vrășmășia lumii.
Făcând doar lucruri, de nici un folos,
În neputința și slăbiciunea firii.

Mai bine este, să trăiești în rugăciune.
Să stai cu Domnul tău, o viață-n părtășie!
Decât să fii confuz că nu slujești pe nimeni
Însă de multă vreme, Satan să te domine!

Mai bine este, să ai, din Dumnezeu lumină,
Decât să fii, un om pierdut prin întuneric.
Trăind ca idolii, prizonier, într-o doctrină,
Să-l chinui nemilos, pe omul tau lăuntric.

Mai bine este, să-L lauzi, cu mare nădejde
Pe Cel ce te-A creat, cu o dragoste eternă.
Decât să fii atras, de ispitele moderne,
Ce dau speranțe false, într-o lume acerbă.

Mai bine este, ca bogat, să fii în Domnul!
Să ai comori în ceruri, daruri de necuprins.
Decât să-ți vinzi, pentru avere, sufletul,
Să fii sortit la moarte, în chinuri de nedescris.

Mai bine este, o bucată de pâine cu pace,
Să o mânânci și apoi să te culci liniștit.
Decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă,
Să nu-ți tihnească și să nu fii fericit.

Mai bine este, să-ți duci crucea zâmbind,
Făcând doar ce e bine, din inimă iubind!
Decât să simți mânia, ce vine peste tine,
Când viața pe pământ, o să ți se termine.

Mai bine este, să ți se zică, de câtre Isus:
„Copilul meu iubit, suie-te mai sus!”
Decât să fii coborât, pentru că te-ai fălit,
Căci de mândria lumii ai fost copleșit.

Mai bine este, s-alergi la Domnul tău,
Atunci când încercarea, îți bate la ușă.
Decât s-alergi la omul, ce e din fire rău,
Să-ți ceară de pe tine și ultima cămașă.

Mai bine este, să fii mustrat pe față,
Să ți se spună unde și când ai greșit.
Decât să fie, o prietenie falsă,
S-auzi că pe la spate, ești de rău vorbit.

Mai bine este, să lucrezi neprihănirea,
Să dai de harul dulce, ce coboară de sus.
Căci dacă vrei, ca să guști mântuirea,
Ea îți este dată, doar prin credința în Isus!

Mai bine este, ca viața, astăzi să-ți predai,
În Mâna Celui care, te poate duce-n Rai.
Ca la sfârșit de veac, să prinzi a Lui răpire,
Alăturea de Domnul să fii pentru vecie!

Bahrin Alexandru 

O sete dupa lapte

Text: 1 Petru 1:22 – 2:3

…ca nişte prunci născuţi de curand, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mantuire…” 1 Petru 2:2

In textul biblic de astăzi, apostolul Petru ne atrage atenţia asupra statorniciei Cuvantului lui Dumnezeu. El ne reaminteşte că iarba se usucă şi floarea cade, dar Cuvantui lui Dumnezeu rămane  în veci. De aceea el este un standard neschimbabil pentru comportarea corectă. Trebuie să lepădăm orice răutate, orice vicleşug şi orice fel de prefăcătorie, de pismă şi de clevetire şi să dorim laptele duhovnicesc al Cuvantului.
Cuvantul tradus prin „dorinţă” este un cuvant tare în limba originală.  Poate fi tradus şi prin „a jindui”, sau „a dori cu înfocare”. Fiind născuţi din nou, şi recunoscand Cuvantui lui Dumnezeu ca nepieritor, trebuie să-L dorim cu înfocare aşa cum doreşte laptele un copil de curand născut. Ce vie îmi este şi azi în minte nepoţica noastră Kelsey, care avea doar 8 săptămani. Nou venită pe lume, tanjea după sticluţa ei cu lapte. Ne dădea de ştire cand venea vremea pentru masă. Dacă mămica sau tăticul întarziau cumva, umplea casa cu strigătele ei insistente. Apoi, cand în sfarşit, sosea sticluţa, se avanta spre ea ca spre tot ce era mai valoros. Nu se oprea din supt pană cand nu golea sticla şi dorinţa i se potolea.


Cu aproximativ un an în urmă, fratele unui bun prieten al meu L-a primit pe Cristos. Avea o dorinţă puternică să cunoască tot Cuvantul lui Dumnezeu. De fapt, în ziua cand a fost născut din nou, a stat toată noaptea citind şi studiind evangheliile. Mă întreb de cată vreme, atat eu cat şi tu, nu mai suntem atat de însetaţi după Cuvantul lui Dumnezeu?
Doamne, ajută-ne să ne dezvoltăm o astfel de sete după laptele curat al Cuvantului Tău. – D.C.E.

Dă-mi, Doamne, o dorinţă înfocată
Cuvantul Sfant să nu-l uit niciodată,
Ci să-L ascund în inimă curată,
Piciorul din calea-I să nu mi se-abată.” – Branon

Cel care gustă numai ocazional din Cuvantul lui Dumnezeu, nu-i va cunoaşte pe deplin gustul niciodată

Painea zilnica

Însușire

Referințe: Evrei 10:5-10

Mă plâng că-s limitat de propriu-mi cap,
De inima-mi ce e prea mică,
Iar El, Nemărginirea, S-a-ntrupat?
Eternitatea S-a redus la clipă?

Și-n clipa cât a stat sub soare,
Cel ce era ‘nainte de Lumină,
Treptat, El în sămânță, în lăstar și-n floare
Și-a îmbrăcat natura Sa Divină.

Și nu îți pare ție tot de neînțeles
Cum cel ce a născut Înțelepciunea
Să-și însușească-o minte de copil,
Să dobândească-înțelepciunea ca și lumea?

Eu tot nu pot pricepe de deplin
Cum Cel ce locuia-n cerească-Împărăție
Și-a însușit trăirea-n loc de chin
Și a ales ca să muncească pentru glie.

El, care-i una cu Atoatecreatorul,
Cu Cel ce-a șlefuit a lumii-ntregi hotar,
Și-a lepădat deplin statutul
Din Fiu Etern în fiul de tâmplar.

Și mai presus de asta, uimitor:
Cel care trece totu-n catastif
Și Cel care-i Părinte tuturor
I-a fost supus Mariei și lui Iosif.

Cel care-a rânduit întreaga omenire
Și i-a dat nume omului de „om”
A vrut să guste din copilărie
Cum gustă trecător orice atom.

A fost și tânăr și, să vezi minune,
Duhul L-a dus departe, în deșert,
Să treacă prin umana ispitire,
Dar, prin Cuvânt, Ispititorul e inert.

Apoi prin viață Și-a îndeplinit menirea:
Celor săraci, orfani și păcătoși
El le vestea plin de iubire mântuirea
Și-îi desființa pe cei „preasfinți” și cei făloși.

Și, fiți atenți, Desăvârșirea,
Cel care-i Leu, Atotstăpân,
Și-a însușit și chinul și rușinea
Și S-a lăsat pus în mormânt.

Acum, încovoiat de lacrimi, înțeleg:
Când mă analizez pe mine-n taină,
Când inima-mi de lanțuri mi-o dezleg,
Dezbrăcat de nemurire El mi-a dat o haină;

O haină a Iubirii din noul Legământ,
Ce n-are preț și nici asemănare,
Blestem El S-a făcut să pot fi sfânt
Și cetățean Împărăției viitoare.

Tabita Oprea