De ce trebuie sa mergem?

Text: 2 Corinteni 5:14-21

Pentru că atat de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu…” loan 3:16

In cuvantarea ţinută la Congresul Naţional Canadian al Misionarilor, care a avut loc în oraşul Toronto, purtătorul de cuvant al acestei organizaţii, Robert E. Speer, a făcut următoarea observaţie: „Ultima poruncă a lui Cristos, pe care noi o numim Marea Trimitere, nu este temelia obligaţiei misionare. Chiar dacă acele cuvinte n-ar fi fost niciodată rostite de Domnul, obligaţia misionară a Bisericii nu ar fi fost deloc afectată de acest lucru”.
Comentand afirmaţia aceasta, Robert D. Wood a spus că Speer s-a bazat pe faptul că „obligaţia misionară” este fundamentată pe trei argumente: caracterul lui Dumnezeu, universalitatea Evangheliei şi nevoia întregii umanităţi. Speer scrisese: „Marea Trimitere nu a creat ci a stabilit această obligaţie. Cuvintele lui Cristos nu ne-au trasat datoria, ci mai degrabă au enunţat-o.” Wood a subliniat că acest lucru este contrar cu ceea ce au înţeles cei mai mulţi creştini. El a spus: „Noi nu ne angajăm în lucrarea misionară aşa de mult pentru că Isus ne-a poruncit să mergem, cat din pricină că Dumnezeu iubeşte atat de mult lumea păcătoasă încat a pregătit un mijloc de mantuire a ei.

Noi mergem să spunem acest lucru deoarece planul mantuirii… este într-adevăr Vestea cea Bună. Iubirea lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre, ne obligă sa împărtăşim iubirea convertitoare cu cei care, asemenea nouă, înainte de-a fi fost mantuiţi, sunt „pierduţi în păcat şi în întunericul lumii acesteia”.
Fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru lume să ne mişte să mergem cu dragostea Sa în lume. Aceasta este cea mai puternică motivaţie. – R.W.D.

„Avem un mesaj s-aducem în lume –
Că Dumnezeu stăpîneşte zidirea.
El Şi-a trimis Fiul să ne salveze,
Să ne-arate: Dumnezeu e iubirea.
„- Nichol.

Să mergem la lumea aflată în nevoie, ducand Cuvantul de care are nevoie

Painea zilnica

Esti pacatos?

Text: 1 Timotei 1:12-17

Inima este nespus de înşelătoare şi desnădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9

Numai păcătoşii se califică pentru mantuire. In cartea sa: „Transformarea omului dinăuntru”, Paula Sanford spune despre felul neobişnuit prin care a învăţat ea acest lucru. La varsta de 11 ani s-a predat lui Cristos pentru că predicatorul a prezentat un Isus iubitor.
Peste caţiva ani, cand Paula a ajuns la varsta de adult, o prietenă a înfruntat-o: „Paula, a spus ea, tu nu-L cunoşti pe Isus ca Mantuitor. Tu nu te-ai văzut niciodată ca păcătoasă. Numai păcătoşii pot cunoaşte un Mantuitor”. Profund tulburată, ea I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere natura păcatului ei. Curand după aceea, a ascultat mărturia unui pastor care spunea că înainte de a-L cunoaşte pe Cristos, fusese împlicat în prostituţie. Paula abia dacă putea să creadă ceea ce auzise. Pastorul se pocăise cu adevărat, dar oare de ce mărturisise aceste lucruri groaznice? După ce a plecat, Paula s-a simţit îngrozită şi ameninţată. Nu cumva Duhul Sfant îi revela aceeaşi capacitate de-a păcătui, faptul că ea există în fiecare – şi de aceea o avea şi ea? Pentru prima dată, a recunoscut că, prin harul lui Dumnezeu, famila ei, felul în care fusese crescută şi împrejurările vieţii au fost de aşa natură că au împiedicat răul să se manifeste. Dar că avand aceleaşi circumstanţe ca şi pastorul, şi ea ar fi făcut la fel, dacă nu şi mai rău.


Poate că tu L-ai iubit întotdeauna pe Isus şi ai trăit o viaţă corectă, dar nu te-ai văzut niciodată un păcătos. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate ce este cu adevărat în inima ta. Curand te vei ruga: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Apoi Îl vei iubi pe Isus pentru ceea ce este El – Mantuitorul tău.     – D.J.D.

Nu-i nimeni să n-aibă nevoie
Să fie iertat de păcat.
El poate la Isus prin credinţă
Să vină, să fie schimbat.”           – Branon.

Dacă vrei să fii bun, trebuie mai îtâi să admiţi că eşti rău

Painea zilnica

Cum să nu fiu ?

Cum să nu fiu mulțumitor
Iubitul meu Părinte?
Cum să nu fiu mulțumitor
Că mi-ai venit în ajutor
Când Te-am rugat fierbinte?

Cum să nu fiu adânc marcat
De Harul Tău cel mare?
Cum să nu fiu adânc marcat
Că m-ai trecut nevătămat
Prin marea încercare?

Cum să rămân nepăsător
Cuvântului Iubirii?
Cum să rămân nepăsător
Când el e viu și lucrător
Și-ntrece legea firii?

Cum să nu simt mereu în piept
Atingerea-Ți divină?
Cum să nu-ți simt iubirea-n piept
Când eu Te caut și aștept
Prezența Ta deplină?

Chiar dacă nu-mi trimiți răspuns
În clipa așteptată
Chiar dacă nu primesc răspuns
Crezând în planul Tău ascuns
Mă liniștesc îndată.

Cum Doamne, să Te părăsesc
Pornind-o cu răzleții?
Cum Doamne să Te părăsesc
Știind că doar la Tin’ găsesc
Cuvintele Vieții.

Și cum să uit că m-ai salvat
Din căile pieirii?
Nu pot să uit că m-ai salvat
Și sigilându-mă mi-ai dat
Arvuna mântuirii.

Cum să nu spun în lung și-n lat
De Harul Tău cel mare?
Cum să nu spun în lung și-n lat
Căci la Golgota am aflat
Balsam de vindecare?

Să știe orice muritor
Că sângele jertfirii
De fapt e singurul izvor
Ce-aduce viață tuturor
Prin harul mântuirii.

În fața crucii de-ți aduci
Povara de păcate
La cruce Sfântul Har apuci
Și transformat plecând te duci
Cu hainele spălate.

Căci Tatăl, Fiul ni l-a dat
Pentru păcat să moară
Singurul Fiu El ni l-a dat
Ca plată pentru-al nost’ păcat
Ca nimeni să nu piară.

Cum să nu vi la El plângând?
Ascultă-a Lui chemare. .
Și dacă vii la El plângând
Domnul Isus e bun și blând
Și îți va da iertare.

Cu El chiar ai un viitor
Și o nădejde vie
Cu El și-acum și-n viitor
Și-n Țara dincolo de nor
Trăiești în veșnicie.

Daniel Hozan

Fii mulțumitor mereu

Motto: 1 Tes. 5/18: „”Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate
lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus,
cu privire la voi.”” Amin!

Domnul dă după dorință
Credinciosului smerit,
Dacă cere c-o credință
Ca și când ar fi primit.

Și va primi tot ce-și dorește –
Dar, toate la vremea lor,
Doar că omul se grăbește
Și n-așteaptă răbdător.

Dar fericit e omul care
Și la bine, și la greu,
Poate-aștepta cu răbdare
Să împlinească Dumnezeu.

Că Dumnezeu din cer privește,
Și peste-aleșii Lui veghează –
Și toate ce le dăruiește
El le binecuvântează.

Ori, dacă-s binecuvântate,
Cu cinci colțuri mici de pâine
Cinci mii de guri înfometate
Se satură… Și mai rămâne!

Dar fără binecuvântare
Chiar cinci mii de pâini având,
Nu-l saturi pe unul care
Nu e mulțumit nicicând.

Dumnezeu îi dă de toate
Omului, ca să trăiască,
Însă omul, din păcate,
Uită să Îi mulțumească,

Că dus de gândul avuției
Nu-i mulțumit cu ce are
Și cade-n pofta lăcomiei
Care-l duce la pierzare.

Și-atunci când n-am căpătat
Ce-am cerut, să-i mulțumim,
Că dacă Domnul nu ne-a dat
Era rău, dar noi nu știm.

Căci îmboldit de lăcomie
Omul tare multe-ar vrea,
Dar Dumnezeu e Cel ce știe
Ce, și cât, și cui să dea.

Dacă-i întrebi de a lor stare
Mulți vor spune despre sine:
„Nici prea-prea, nici foarte-foarte”,
„Este loc și de mai bine.”

Dar să mulțumești întruna
Și slavă Domnului să dai,
Că mulțumirea totdeauna
Umple golul care-l ai.

Orice necaz te lovește
Fii mulțumitor mereu,
Că cine Lui Îi mulțumește
E mântuit de Dumnezeu.

De-o boală, dacă suferim…
Poate ne este trimisă
Ca să știm să prețuim
Sănătatea propiu-zisă

Ce ne-a dat-o Dumnezeu –
Sănătoși în trup să fim,
Însă noi uităm mereu
Pentru ea să-i mulțumim.

Suferința cărnii doare
Și nu putem fugi de ea…
C-avem trupuri muritoare,
Dar Hristos ne va învia!

Atunci nu o să mai plângem
Că Dumnezeul mângâierii
Ne va îngădui s-ajungem
Sfinți părtași ai Învierii. Amin!

Ioan Vasiu 

Învierea – mireasma iertării

Răsună azi ca un ecou ciocanul care bate,
Un zgomot dureros și greu, durere ca de moarte.
O mamă care plânge, îngenuncheată în suspine
Văzând pe fiul ei, Isus, ce moare pentru lume.

Plânge Maria, plânge și Ioan, parcă tot cerul plânge,
Acel ce-a dăruit iubire, în groază, chin se frânge
El, Fiu din Dumnezeu preasfânt și fără de păcat,
Ia vina tuturor și-o spală în Sângele-I nevinovat.

Picură stropi de iertare divină pe dealul Golgotei,
Ce șterge greșita sentință de moarte a gloatei,
Stropit cu Sângele izbăvitor e-altarul cel de Paște,
Ca mântuiți să fim cu toți, prin har, și nu prin fapte.

Mireasma mirului turnat pe capul Lui răsfiră
Frânturi din marea dragoste ce-n cruce-L pironiră,
Ca toți acei ce-au fost dușmani prin firea pământească,
Să aibă viață din belșug, de-a pururi să trăiască!

Ce preț nespus plătit-a El pentru omenirea-ntreagă,
Stând pironit pe-al morții lemn, ca toți să înțeleagă,
Că nu este o altă cale, o altă poartă de salvare
Decât prin al Său Nume sfânt se capătă iertare.

Ce minunat Răscumpărător, ce pildă de iubire!
De am putea azi înțelege prețul de ispășire,
Nu am mai sta robi nepăsării, sub jugul de tăcere
Ci am străbate-n lung și-n lat vestea de Înviere!

Că moartea cu-ale ei talazuri nu L-au putut învinge,
Că viața ce-o purta în piept nu i-au putut-o stinge,
C-a biruit și-ultim dușman și pe al ei stăpân,
Și îi așteaptă pe ai Săi în Paradis de cânt.

Unde va șterge lacrima celor ce au trudit,
Și-n locul ei va triumfa un imn de bucurie,
Îl vom slăvi, cu cer cântând, pentru că S-a jertfit,
Și-a dăruit, celor ce cred, un drept la mântuire!

Alexandra C. S.  

Cruce

Nu-i dragoste-așa jertfitoare
Și-aceasta-i suprema dovadă,
Când Domnul se duce și moare
În mâna păcatului pradă.

Și răni și batjocuri cumplite…
Iar noi să găsim mântuire,
Când sufletele noastre menite
Erau pentru iad și pieire.

Și El, din iubire, alege
Pe cruce să scrie o cale
Și-a omului grea făr’delege
S-o șteargă cu rănile sale.

Iubire din ceruri venită,
Iubire ce răbdă și iartă
Pe toți ce-s cuprinși de ispită,
Pe toți cu o inima moartă.

Și-oricine, c-un bob de credință,
Venit dintr-o lume de geruri,
De-și leagă întreaga ființă
De Domnul: ajunge în ceruri.

Un Miel fără vină, de Paște,
Alege noblețea jertfirii
Și astfel izbânda se naște,
O șansă se dă omenirii.

S-a dus de la sine la moarte
Din dragoste pentru o lume
Pe brațe de Har să ne poarte
Și-n ceruri s-avem toți un nume

Și eu și oricine-o să creadă
În Harul ce-acum ne conduce
Suntem, pretutindeni, dovadă
Că viața ni-e scrisă pe cruce.

Pedeapsa ne era meritată,
Dar Fiul din cer, prin zdrobire,
A șters-o cu sângele, toată
Și blând ne-a șoptit “Fiți iubire!”

Singeorzan Dorin

Salvarea celor pierduti

Text: 1 Corinteni 9:16-23

M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.” 1 Cor. 9:22

Evanghelistul D.L. Moody obişnuia să povestească despre un tablou care l-a impresionat deosebit de mult. Era portretul unei femei care apuca o cruce cu amîndouă mîinile în timpul salvării ei dintr-o mare furtunoasă. Moody a continuat sa relateze că această imagine şi-a pierdut pentru el din profunzimea impresiei, atunci cînd a văzut o altă pictură mai tîrziu. A doua avea acelaşi subiect, salvarea unei femei din valurile dezlănţuite. Dar în timp ce femeia se agăţa cu o mînă de cruce, cu cealaltă ajuta la salvarea altei persoane din valuri.
Acea pictură exprimă dramatic ceea ce trebuie să facem noi, cei salvaţi de plata păcatelor noastre.

Recunoscînd că cei din jurul nostru sînt pierduţi şi pier, nu trebuie să fim egoişti, ocupaţi doar de mîntuirea noastră şi uitînd de ei. Apostolul Pavel, el însuşi mîntuit de vinovăţia păcatelor sale, a fost vital interesat de salvarea altora. De fapt, a îndurat mari suferinţe în efortul său de-a conduce pe cei păcătoşi la Cristos. El a declarat: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.” In 2 Corinteni 5:20, el scrie: „Noi dar, sîntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos, şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”
Da, recunoştinţa pentru mîntuirea noastră trebuie să ne motiveze să împărtăşim şi altora vestea bună. Cei salvaţi trebuie să salveze. – R.W.D.

Îngrijiţi muribunzi, salvaţi pe pierduţi,
Pe cei ce-n groapă-i aşteaptă pieirea.
Ştergeţi lacrimi, ridicaţi pe căzuţi,
Spuneţi că Isus le dă mîntuirea.  ”  – Crosby.

Painea zilnica

Ai nevoie de o data precisa?

Text: Ioan 6:34-40            

…pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” Ioan 6:37

Mulţi creştini născuţi din nou nu-şi pot aduce aminte cu precizie data cînd au primit mîntuirea. Poate că au crescut într-un cămin de credincioşi şi n-au avut o convertire dramatică. Cu toate acestea, ei II iubesc pe Isus şi se încred în El. Unii sînt deosebit de sensibili şi Satan încearcă să-i facă să se îndoiască de mîntuirea lor, sugerîndu-le că din moment ce nu-şi amintesc data naşterii lor spirituale, s-ar putea să nu fi avut aşa ceva.
G. Campbell Morgan a spus cum trebuie să reacţionăm în această situaţie. El a spus: „Diavoul este bucuros să se agate de orice prin care poate dezechilibra pe cineva. Dacă el îţi va zice: „Nu ai o zi de naştere! fă ceea ce am făcut şi eu şi spune-i: „Dacă n-am avut una, atunci am să-mi fixez acum una”. Dacă Satan este foarte specific asupra unei date, ia chiar data de azi şi spune-I lui Dumnezeu: „Iată, mă dăruiesc cu totul Tie,/ Suflet, trup şi gîndul meu întruna,/ Timp, prieteni, a lumii bogăţie,/ Ale Tale sînt pe totdeauna.” Isus a spus: „…pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”.

Si avem garanţia că o face în orice dată.
Mîntuirea noastră nu depinde de faptul că ştim cu precizie timpul cînd a avut loc, ci mai degrabă de faptul că Isus a murit pentru păcatele noastre şi că noi ne încredem în El. Crezînd că Isus este Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 5:1), ascultîndu-L (Ioan 14:23), iubindu-i pe fraţii noştri (1 Ioan 3:14), sînt numai cîteva din mărturiile clare ale naşterii noastre din nou. Dar dacă îndoielile se mai ivesc, fă ceea ce sugerează Morgan. Afirmă-ţi credinţa în Cristos, dăruindu-te Lui încă o dată azi. Apoi îi poţi spune lui Satan: „Acum am o dată precisă”. – D.J.D.

Credinţa mea-i în Salvatorul,
Ce harul Lui mi-a dat;
Mă-ncred în Cuvîntul Său.
Că El e-al meu cu-adevărat. ” – Anonim

Dacă creştinii n-ar fi copiii lui Dumnezeu,Satan n-ar încerca să-i facă să se îndoiască de faptul că sînt.‘”

Painea zilnica

Caută să te sfințești

Când ai conștiința trează, nu treci linia niciodată,
Nu te-abați de pe cărare și-ți păstrezi haina curată.
Ești atent în jurul tău, te păzești de-orice păcat,
Si te rogi în orice vreme să ai cugetul curat.

Nu te pierde-n bezna lumii, nu te vinde pe arginți,
Să spui adevăru-n fața, niciodată să nu minți.
Să nu fii nicicând fățarnic, să nu joci la două mese,
Să nu cauți vreo atenție, nu sluji pe interese.

Caută să faci doar bine, nu-ncerca să te răzbuni,
Dacă poți să faci aceasta, vei vedea multe minuni.
Să întorci mereu obrazul, când lovit ești pe nedrept,
Și când dai celui ce-ți cere, caută să fi corect.

Fii tăcut când ura lumii, se abate-asupra ta
Caută să te sfintești, răspândește dragostea.
Întărește-te mai tare când toți te descurajează,
Și rămâi un om smerit, roagă-te, înaintează.

Dacă ai să faci acestea, vei simți asupra ta
O putere colosala ce nu se va termina.
Abea atunci vei înțelege, ce înseamnă fericirea
Și prin toate menționate, vei primi și mântuirea.

Nichifor Nicu

Puterea Cuvantului

Text: 1 Petru 1:13-25

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcăea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruiacare crede… ” Romani 1:16

Există o putere extraordinară în Cuvîntul lui Dumnezeu. Acest adevăr a fost ilustrat într-o istorisire de către C.H. Spurgeon. Din curiozitate, un necredincios care aparţinea unui club cunoscut sub numele de „Focul iadului”, a mers la un serviciu divin unde predica George Whitefield. La următoarea întrunire a clubului a început să-şi bată joc de evanghelist, repetîndu-i cuvintele şi imitîndu-i gesturile şi inflexiunile vocii. Deodată, pe la mijlocul cuvântării, s-a oprit brusc şi Duhul Sfînt şi-a început lucrarea Sa de convingere. Răspunzînd mesajului pe care tocmai îl repeta atît de obraznic, el şi-a mărturisit păcatele şi şi-a deschis inima lui Cristos, chiar atunci şi acolo,în mijlocul tuturor. Nu e nevoie să mai spunem că întrunirea s-a anulat imediat. Tînărul a devenit un propovăduitor deosebit de zelos şi a întors pe mulţi la Cristos.


Comentînd această convertire neobişnuită, Spurgeon a spus: „Ar fi mai bine să citeşti Biblia chiar cu scopul de a o batjocori, decît să n-o citeşti deloc. Este mai bine să vii să auzi Cuvîntul lui Dumnezeu din ură pentru el, decît să nu vii deloc”. In felul acesta el recunoaşte că atunci cînd Duhul lui Dumnezeu iluminează Cuvîntul lui Dumnezeu, inimile sînt schimbate.
Textul ales pentru ziua de azi afirmă că Evanghelia este „puterea lui Dumnezeu pentru mîntuire”. Dumnezeu însuşi ne-a mărturisit acest lucru. Cuvîntul Său realizează planurile Sale (Isaia 55:11).
De aceea, fie în predicarea în public, fie în mărturisirea de la om la om, putem proclama vestea bună a mîntuirii cu mare încredere.
Da, este putere în Cuvînt! – R.W.D.

Sfidînd cuvîntul cinicului furios,
Privirea scepticului, îngustă şi vicleană,
Prin secoli, Marea Carte a rămas
Ciudată, unică şi fără de prihană”.– Wodrum


„…în timp ce unele cărţi informează, altele reformează, dar numai Biblia transformă.