Recunostinta

Doresc sa-mi fie viata o cantare
De multumire pentru Dumnezeu,
O preacurata jertfa de-nchinare
Adusa ca-ntr-o zi de sarbatoare,
Caci n-are-n univers asemanare,
Nu-i nimeni mai frumos ca Domnul meu.

Ca pana unui scriitor sa-mi fie
De iscusinta plina limba mea,
Intr-o desavarsita armonie
Sa-I cant mereu o noua melodie
Celui ce m-a ales din vesnicie
Si mantuire-a hotarat sa-mi dea.

O lume-ntreaga n-are sa-mi ofere
Ce are El, atat e de slavit;
Eu n-am nevoie pe pamant de-avere,
Nu-mi trebuie nici faima, nici putere,
Mi-a daruit cereasca-I infiere
Si sunt de Imparatul meu iubit.

Doresc sa Ii aduc recunostinta
Ca un prinos pe-al inimii altar,
Cu-adanca si eterna umilinta
Vreau sa-I inchin intreaga mea fiinta,
Caci s-a invesmantat in suferinta,
Iar eu am fost rascumparat prin har.

„Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!” Psalm 45:1b.

Anca Winter 

Ori cu Domnul, ori cu lumea

Când te-ascunzi de adevăr și când negi realitatea,
Semnele sunt foarte clare, te înghite falsitatea.
Nu poți fi părtaș cu lumea, dar să vrei cu Dumnezeu,
Prietene, nu poți sluji Domnului și celui rău.

Ori cu lumea, ori cu Domnul, amândouă-i imposibil,
Nu poți să combini ce-i cu dulce cu amar, este penibil.
Robinetul îți oferă doar un singur fel de apă,
Ori e dulce, ori amară, ori sărată, ori e acră.

Nu poți ține într-o mână două linguri sau mai multe,
N-o să poți să te hrănești, fii sigur, n-o să-ajute!
Nu poți să te-așezi la masă pe mai multe scaune,
O să cazi, te vei lovi și rămâi cu traume.

Uită-te atent la corp, vei vedea, vei înțelege,
Căci piciorul stâng și dreptul nu se ceartă cum s-alerge.
Au aceași destinație, niciodată separat,
Dreptul nu l-a-mpins pe stângul, stângul nu l-a sabotat.

Tot așa să fii și tu, ori cu Domnul, ori în lume,
Ori alegi faptele rele, ori alegi pe cele bune.
Dar nu poți azi să ucizi și-apoi vrei să legi o rană,
Asta nu a realiate, este horror dar și dramă.

Când primești pe Duhul Sfânt să-ți conducă viața ta,
Ceru-ntreg te va-nsoți, cei din jur vor observa.
Nu uita, orice albină, face mierea din frumos,
Tot așa, să-ți lași parfumul dăruit de El, Hristos.

Oamenii vor observa și vor vrea și ei schimbare,
Și prin asta, prietene, va fi-n cer o sărbătoare.
Căci așa lucrează Domnul și așa ne vrea pe toți
Să fim lucrători cu Cerul, nu sălbatici și nici hoți.

Când lucrăm pentru Hristos, lumea nu ne mai atrage,
Ceru-i destinația noastră și-asta-i ceea ce ne place.
Căci Hristos ne-a căutat și întâi El, ne-a iubit,
Iar apoi noi L-am văzut și în suflet L-am primit.

Așadar, nimic și nimeni să nu-ți fure mântuirea,
Lumea asta-i trecătoare, dar Hristos, e nemurirea.
Dacă Îl urmezi pe Domnul, tu vei fi nemuritor
Și în cer când vei ajunge vei fi un biruitor!

Prietene, te-ntreb acum: Ce câștig mai prețios
Îți oferă lumea asta decât ce ai în Hristos?
Cu ce poți tu compară bogăția ce-o primești,
Când ajungi în veșnicie, sus, în slăvile cerești?

Toat-averea pământească, nu te va scăpa de iad,
Vei ajunge-n suferință unde sufletele ard.
Chin, durere, întristare și doar lacrime vor fi,
Asta vrei tu pentru tine, lumea când vei părăsi?

Azi mai ai o șansă mare, înc-o zi să te gândești,
Să te-apleci cu umilință, pe Hristos să Îl primești.
Fă o sărbătoare-n cer începând chiar de la tine,
Scapă de tot ce-i murdar și de tot ce-a fost rușine!

Cere-n viața ta schimbare și belșug de har ceresc,
Și-apoi cântă o cântare cu mesaj Dumnezeiesc!
Iadu-ntreg să înțeleagă și știe că de-acum,
Ești un Fiu de Dumnezeu și-ai pornit pe un nou drum.

Nichifor Nicu 

27 Octombrie

Adevărat este cuvântul acesta.” 2Timotei2:ll

Pavel are patru asemenea cuvinte „adevărate”. Primul este în 1 Timotei 1:15 – „o, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Christos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu”. Următorul este in 1 Timotei 4:8-9 – „Evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. Iată un cuvânt adevărat, şi cu totul vrednic de primit”. Al treilea este în 2 Timotei 2:11-12 – „adevărat este cuvântul acesta… dacă răbdăm, vom şi împăraţi împreună cu El”: Al patrulea este în Tit 3:8 – „adevărat este cuvântul acesta… cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune”.

Putem lega aceste cuvinte credincioase. Primul se bazează pe faptul că mântuirea noastră veşnică este gratuită datorită harului lui Dumnezeu, după cum ni se arată în misiunea marelui Răscumpărător. Următorul afirmă dubla binecuvântare pe care am obţinut-o prin această mântuire? binecuvântări de sus şi de jos – a timpului şi a veşniciei. Al treilea arată spre îndatoririle la care sunt chemaţi cei aleşi. Suntem rânduiţi să suferim pentru Christos cu făgăduinţa că „dacă răbdăm, vom şi împăraţi împreună cu El” (2 Timotei 2:12). Ultima tratează forma activă a serviciului creştin, îndemnându-ne să rămânem în faptele bune.

Deci avem rădăcina mântuirii în harul gratuit; în al doilea rând, avem privilegiile mântuirii în viaţa de acum şi în cea viitoare; şi avem două mari ramuri ale suferinţei cu Christos şi slujirii cu Christos, pline de roadele Duhului. Păstrează aceste cuvinte credincioase. Lasă-le să-ţi călăuzească viaţa, mângâierea şi învăţarea. Apostolul neamurilor le-a demonstrat credincioşia; sunt credincioase şi acum. Nici un cuvânt nu va cădea la pământ Ele sunt vrednice de a fi primite. Să le primim acum şi să le demonstrăm credincioşia. Scrie aceste patru cuvinte în cele patru colţuri ale casei tale.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Gloriosul meu Isus!

Doamne dă-mi înțelepciune
Ca să pot fii credincios
De Tine, ca să pot spune
Și să Te slăvesc, Hristos.

Iar dacă mă poticnesc
Scoate-mă, nu mă lăsa
Ca să pot să mai vorbesc
Despre Împărăția Ta.

Să nu îl lași pe cel rău
Calea mea, să o ațină
Nici ca să îmi fie greu
Ca să nu am nici o vină.

Când Tu pe nori vei veni
Să ne duci spre Împărăție
Lângă ai Tăi îngeri mii
Unde-i pace, bucurie.

Învață-mă cum să fac
Ca să fiu pe placul Tău
În neștiință, să nu zac
Nici pe mâna celui rău,

De toate să fiu ferit
Căci sunt slab, fără putere
Eu cu Tine am pornit
Adă-mi Doamne, mângâiere.

Când robit de supărare
Ruga mea încetinește
Deschide a Ta cărare
Și durerea-mi ostoiește.

Eu sunt robul Tău, Isus
Și al Tău fiu, Doamne sunt
Nădejdea mi-e la cer sus
Te urmez și Te ascult.

Căci sunt un om mulțumit
Pentru toate ce mi-ai dat
Tu ești Domnul meu iubit
Care m-a eliberat.

Gloria Îți aparține
Dumnezeul meu iubit
Vreau să fiu în veci cu Tine
Să sfârșesc ce am pornit.

Mântuirea, s-o primesc
Să Îți cânt cu bucurie
Lângă cei ce Te iubesc
În sfânta-Ți Împărăție.

 Florenta Sarmassan  

18 August

Au venit nişte străini în sfântul locaş al Domnului.” Ieremia 51:51

În această descriere, feţele copiilor lui Dumnezeu sunt acoperite de ruşine, fiindcă era un lucru teribil ca oamenii să intre în Locul Sfânt, rezervat doar preoţilor. Oriunde în jurul nostru vedem motive similare de durere. Cât de mulţi oameni lipsiţi de evlavie sunt educaţi acum ca să împiedice lucrarea! Ce păcat strigător la cer este legătura solemnă prin care toată populaţia ţării este inclusă în biserica naţională! Cât de înspăimântător este faptul că cei neconvertiţi trebuie să se Supună ordinii, şi că în cele mai luminate biserici din ţară domneşte o asemenea lipsă de disciplină.

Dacă miile de oameni care citesc această meditaţie vor aduce această problemă în rugăciune în faţa lui Isus, El va mijloci şi va opri intrarea răului în biserică. Să falsifici biserica înseamnă să pângăreşti un izvor, să torni apă pe foc, să împrăştii pietre pe un ogor roditor. Să ne ajute Domnul să avem tot harul de a menţine în felul nostru puritatea bisericii, fiind un ansamblu de credincioşi, şi nu o comunitate nemântuită de oameni neconvertiti. Zelul nostru trebuie, totuşi, să înceapă acasă. Să ne examinăm singuri dreptul de a cina la Masa Domnului. Să vedem dacă avem hainele de nuntă, ca să nu fim ca nişte străini în templul Domnului. „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” (Matei 22:14); „strâmtă este poarta, si îngustă este calea ce duce la mântuire” (Matei 7:14).

O, dacă am veni la Isus imediat, cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu! Cel care l-a lovit pe Uza (vezi 2 Samuel 6:3-7) pentru atingerea chivotului este foarte gelos. Ca un credincios adevărat, pot să mă apropii liber de el; ca străin, nu trebuie să-l ating, ca să nu mor. Să cauţi inima unei persoane este datoria tuturor celor botezaţi, care vin la Masa Domnului. „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoşte-mi inima; încearcă-mă, si cunoaste-mi gândurile” (Psalmi 139:23).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Calea, Adevărul și Viața

Isus este Calea noastră, drum sigur pe-acest pământ,
Binecuvântat cu sânge și sfințit prin Duhul Sfânt.
Calea-i duce către ceruri, Har și Pace-n ea găsești.
Nu mai sta în îndoială, doar pe El să-L urmărești !

Isus este Adevărul, decantat, clar, Absolut .
Fără paznici și zăvoare, gratis tuturor vândut…
Cere să-l lași sa lucreze, fericire pentru tine,
Deci deschide-I și-L primește, doar pe El, Supremul Bine !

Isus este Viața vie, bând din El ești săturat,
Te-a iubit deplin la cruce, mântuit, răscumpărat.
Totul scump dar, fără plată, doar să-I fim însoțitori,
Să-L primim cu drag în casă, să-I fim recunoscători !

Cale, Adevăr și Viață, am găsit numai prin El,
El ne caută pe nume , Sfântul Domn Emanuel !
De aceea cu iubire, ce vine din tronu-I Sfânt ,
Să-L mărturisim de-a pururi, tuturor pe-acest pământ !

Si viata vesnica este aceasta, sa te cunoasca pe Tine , singurul Dumnezeu Adevarat si pe Isus Hristos pe care l-ai trimes Tu! Isus este esenta existentei noastre pamantesti, fara El nu avem nici un sens…

Cristinel Agape  

2 August

Care face totul după sfatul voii Sale.” Efeseni 1:11

Credinţa noastră în înţelepciunea lui Dumnezeu presupune şi necesită un scop special al Lui şi un plan în lucrarea de mântuire. Ce ar fi fost creaţia fără proiectul Său? Există vreun peşte în ocean sau vreo insectă în aer lăsată la voia întâmplării în ceea ce priveşte forma? Nu, în fiecare os, încheietură, muşchi, tendon, glandă şi vas de sânge se observă prezenţa unui Dumnezeu care a făcut totul conform proiectului înţelepciunii infinite. Va fi oare Dumnezeu prezent în creaţie, conducând totul, şi va lipsi în har? Oare noua creaţie va fi prezidată de geniul capricios al voinţei libere, atunci când vechea creaţie este condusă de voia divină?

Priveşte providenţa! Cine nu ştie că nici o vrabie nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui? Până şi perii capului ne sunt număraţi. Dumnezeu cântăreşte munţii durerii noastre pe talger, şi pune în balanţă dealurile necazurilor noastre. Este posibil să existe un Dumnezeu al providenţei, şi al harului nu? Să fie scoicile conduse de înţelepciune, iar boabele lăsate la voia întâmplării? Nu, El cunoaşte sfârşitul de la început. El îl vede pe fiecare la locul potrivi, nu numai Piatra de la capul unghiului, scăldată în sângele Fiului Său, dar şi poziţia fiecărei pietre alese, luată din cariera naturii şi şlefuită prin harul Său.

El vede întregul de la colţ la streaşină, de la temelie la acoperiş, de la bază la culme. El are în minte o cunoaştere clară a fiecărei pietre care urmează să fie aşezată în locul pregătit, El ştie cât de mare va fi clădirea şi când va fi aşezat acoperişul, în strigăte de „Indurare! Îndurare peste el!”. La sfârşit se va vedea clar că, în fiecare vas ales de îndurare, Iehova a făcut totul după sfatul voii Sale, şi că, în fiecare parte a lucrării harului Său, El şi-a împlinit scopul şi Şi-a slăvit propriul nume.

Meditaţii C. H. Spurgeon

28 Iunie

 „Să ne uităm ţintă… la Isus.” Evrei 12:2

Lucrarea Duhului Sfânt este să ne întoarcă ochii de la noi noi înşine la Christos, iar lucrarea Satanei este opusă, fiindcă el încearcă mereu să ne întoarcă privirea de la Christos la noi înşine. El insinuează: „păcatele tale sunt prea mari pentru a fi iertate; nu ai credinţă. Nu te căieşti îndeajuns. N-o să fii în stare niciodată să continui până la sfârşit. Nu ai bucuria copiilor Săi. Te ţii foarte slab de mâna lui Isus”. Toate aceste gânduri se concentrează asupra sinelui, şi nu avem niciodată mângâiere sau siguranţă privind înlăuntrul nostru.

Dar Duhul Sfânt ne întoarce privirea de la noi înşine. El ne spune că suntem nimic, dar „Christos este totul în toate”. Aminteşte-ţi, de aceea, că nu felul în care te prinzi tu de Christos te salvează; Christos însuşi te salvează. Nu bucuria ta în Christos te mântuieşte; Christos te mântuieşte. Nici chiar credinţa ta în Christos nu te mântuieşte, deşi ea este mijlocul, ci sângele lui Christos şi meritele Sale; de aceea, nu privi atât de mult la mâna cu care te ţii de Christos, ci la Christos.

Nu-ţi privi speranţa, ci pe Isus, Izvorul speranţei tale. Nu-ţi privi credinţa, ci pe Isus, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Nu vom găsi niciodată fericirea uitându-ne la rugăciunile, acţiunile şi sentimentele noastre. Ceea ce este Isus, nu ceea ce suntem noi, oferă odihnă sufletelor noastre. Dacă vrem să-l învingem pe Satana şi să avem pace cu Dumnezeu, trebuie să o facem „privind ţintă la Isus”. Aţinteşte-ţi privirea asupra Lui. Păstrează moartea Lui, suferinţele Lui, meritele Lui, slava Lui şi mijlocirea Lui mereu în gând. Când te trezeşti dimineaţa, priveşte la El. Când te culci seara, priveşte la El. O, nu lăsa speranţele sau temerile să intervină între tine şi Isus. Urmează-L, şi El nu te va dezamăgi niciodată. Speranţa mea este întemeiată Pe sângele şi-ndreptăţirea lui Isus N-aş îndrăzni să mă încred vreodată În altceva, de-al Său sfânt nume mai presus.

Meditatii C.H. Spurgeon

Nouă adevăruri și-o minciună

Într-o zi când tot castelul din minciună construit
Se va dărâma pe tine, vei avea de suferit.
Nimeni nu va fi acolo-n ziua aceea lângă tine
Și-atunci vei vedea ce-nseamnă cu adevărat rușine.

Fiecare vorbă goală și minciună ce o spui,
Te va-ndepărta de cer, de-adevărul Domnului.
Nu contează câte fapte, câți bani la săraci ai dat,
Toate astea-s în zadar, de minciuna n-ai lăsat.

Lepădarea de minciună-i cel mai greu de practicat,
Și de nu renunți la ea, vei fi-ntr-una afectat.
Nu poți construi o viață și să minți ca în bazar,
Asta-nseamnă că trăiești un adevărat coșmar.

Nouă adevăruri spuse, nu acoper-o minciună,
Nu minciuna e soluția, nici să mergi cu ea de mână.
Căci odată și odată, adevărul va lovi,
Și atunci fără să vrei, omule, vei suferi!

Cel mai bine și frumos e spui doar adevărul
Nu contează ce-ai de tras, nu-ți pierde și caracterul.
Căci minciuna când pătrunde, îți întunecă gândirea,
Astfel, dragul meu prieten, îți vei pierde mântuirea!

Caută să spui mereu adevărul orice-ar fi,
Să nu crezi că prin minciună în viață vei propăși!
Numai adevărul poate libertatea să ți-o dea,
Deci, alege adevărul, nu minciuna-n viața ta.

Nichifor Nicu 

Dragostea Tatălui

Motto: „”Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat
prin faptul că a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să
trăim prin El.”” Amin! 1 Ioan 4/9.

Dumnezeu e Cel care ne-a dat
O viață îndelungată,
Și noi, niciunul nu am meritat,
Dar El mereu ne-a înconjurat
Cu dragoste de Tată.

Și dacă de la Domnul am primit
În dar o nouă viață,
Este harul Său nemărginit
Pentru care noi nu am plătit –
Dar Tatăl ne răsfață.

Avem un Tată-n ceruri, iubitor,
Întruna ni-i aproape!
Și chiar de-om trece prin cuptor
El ne va fi și sprijin, și-ajutor –
Și poate să ne scape.

Iar cel zdrobit în încercare
Ce suferă și plânge,
Găsește mângâiere și-alinare,
Căci Domnul este Acela care
La sânul Lui ne strânge.

Pe calea mântuirii mergem înainte
Fără a privi înapoi!
Necontenit, în inimă și-n minte,
Simțim prezența ocrotirii sfinte –
Că Domnul e cu noi.

Din veșnicii, cu dragoste de Tată,
El a găsit cu cale
Din rânduiala lumii să ne scoată,
Ca să fim sfinți și fără pată
‘Naintea slavei Sale.

Din morți în pământeasca fire –
Ca orice păcătos,
Am fost aleși de El spre mântuire,
Prin credință căpătând neprihănire
Și înfierea prin Hristos.

Suntem aleșii Lui, răscumpărații
Prin Jertfa lui Isus…
Și slăvim Numele Lui, toți frații,
Că suntem cetățenii sfintei nații
A căror patrie e-n ceruri sus.

Ioan Vasiu