Niciodata parasit

28 septembrie

Text: Psalmul 27:7-10

Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul
ma primeste.” Psalmul 27:10

Potrivit lui Henry Jacobsen, sase mineri scotieni au fost nevoiti
sa ia o decizie infioratoare. In timp ce lucrau la circa 500 de
metri adancime, stalpii unei galerii au cedat, si unui din colegii lor
a fost surprins sub daramaturi. Imediat, apa si noroiul a inceput sa
inunde galeria.

Minerii si-au dat seama ca, foarte curand, toate galeriile de
evacuare vor fi inundate si vor fi blocati inauntru, daca nu vor fugi
imediat. Cu o mare agonie si sfasiere de inima cei sase au hotarat
sa-si lase colegul sub daramaturi sa moara, pentru a nu fi cu totii
inmormantati de vii, in timp ce ar fi incercat sa-l salveze. Au fost
nevoiti sa-l abandoneze.

In contrast, Dumnezeu nu este niciodata fortat sa uite nici macar
pe unul din copiii Sai. Indiferent cat de disperata poate sa fie
situatia sau cat de grele vor fi problemele cu care ne confruntam,
Tatal nostru Cel ceresc sta langa noi gata sa intervina in cele mai
mari nevoi ale noastre, cu intelepciunea si puterea Sa infinita. In
nici o imprejurare si niciodata EI nu va renunta la cei pe care i-a
cumparat cu pretiosul sange al Fiului Sau. Poate ca uneori ne
simtim abandonati, dar nu vom fi niciodata parasiti.

David a scris in Psalmul 27 ca el se bucura de grija suverana a lui
Dumnezeu. El si-a imaginat ca daca se va intampla chiar si ceea ce
este de neimaginat – sa fie parasit de mama si tatal sau – Dumnezeu
nu-l va parasi niciodata.

Ai curaj, iubite crestine. Chiar daca legaturile pamantesti si prie-
tenia umana vor cadea, El care te iubeste cu o dragoste vesnica, va
continua sa poarte de grija fiecarui copil din familia Sa. – P.R.V.


Tu totdeauna, Doamne, esti cu mine
si nici o clipa singur nu ma lasi.
Puterea Ta e taina ce ma tine
Din cei dintai la cei din urma pasi.” – C. Ioanid

Dumnezeu ne iubeste pe fiecare din noi, in parte,

ca si cum ar fi numai unul din noi

pe care sa-l iubeasca.

Painea zilnica

Noi, nu murim…

Noi nu murim, că viața se termină. . .
Ci noi murim, că a greșit Adam;
Am fi trăit cu Domnul in grădină,
De n-ar fi fost un șarpe, sus pe ram. . .

Ne-a înșelat cel rău și-o face și acum;
De veacuri ascultăm aceleași șoapte,
Neadevăruri cu ecou amar, postum,
Cufundă omenirea-n neagră noapte!

Un Dumnezeu etern ce ne-a creat,
Să fim cu El de-a pururi în lumină-
Și un dușman, din ceruri alungat,
Ce-atacă planul sfânt intr-o grădină,

E scena de-nceput a omenirii…
Când moartea a intrat in rolul celui rău
Dar Dumnezeu, Luceafărul iubirii,
Plătit-a prețul, dând pe Fiul Său!

Păcatul ne-alungase din grădină
Și din prezenta Domnului cel Sfânt;
Cristos plăti cu sânge-a noastră vină
Și moartea, nu mai are ultimul cuvânt!

Da, vom trăi! Și nu e doar poveste. . .
E-un adevăr ce trebuie să-l știi!
Respinge șarpele care te amăgește,
Crede-n Isus Cristos și sigur vei trăi!

Steluta ✍️

Ura cea buna

Text: Psalmul 97

Uraţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul!” Psalmul 97:10

Dumnezeu urăşte păcatul, la fel şi noi trebuie să-l uram. In definitiv, păcatul a adus toată nenorocirea în lume. Păcatul distruge vieţi, desparte familii şi duce la moarte. O, da, păcatul L-a străpuns pe cruce pe Salvatorul. Cu toate că El era fără de păcat, Domnul Şi-a asumat vinovăţia noastră şi a plătit preţul cerut. Nu e de mirare că psalmistul, în citatul de azi, spune celor ce iubesc pe Domnul să urască răul!


Cezarul Romei l-a arestat pe unul din părinţii Bisericii şi a cerut sfaturi cum să-l facă pe acest conducător creştin să se lepede de credinţa sa în Dumnezeu. Cineva i-a sugerat că s-ar putea ca el să cedeze dacă l-ar închide într-o celulă murdară, izolat de toată lumea, dar cineva a obiectat: „Nu, n-ar folosi la nimic. Se va bucura de ocazia de-a fi singur, ca să mediteze la Dumnezeul lui”. „Ameninţaţi-l cu execuţia!” a propus un altul. „Nu, a replicat altul, nici acest lucru nu foloseşte la nimic. Se va bucura de moarte, crezand, aşa cum crede şi acum, că va merge la Cristos atunci cand moare”. „Ei bine, atunci ce ne-a mai rămas să-i facem acestui om?” a întrebat împăratul. Unul dintre cei ce l-au arestat a răspuns: „Există un singur lucru care-l va face să sufere. Pentru a-i produce dureri, faceţi-l să păcătuiască. El nu se teme de nimic în afară de păcat”. Cat de mult a trebuit să-I placă Domnului o asemenea mărturisire! Nu se poate aduce un compliment mal înalt unui creştin.
Psalmistul a scris: „ Uraţi râul, cei ce iubiţi pe Domnul!” Este singura ură care este bună! – R.W.D.

Doresc în mine un principiu sfant,
O teamă sfantă, pururi veghetoare,
O sensibilitate la păcat
Să fug de forţa lui nimicitoare.”  – Wesley

Cine nu urăşte ceea ce este rău acela nu iubeşte ceea ce este bun

Painea zilnica

La picioarele Lui

Text: Apocalipsa 1:9-18

Cand L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.” Apocalipsa 1:17

Ai „văzut” pe Domnul vreodată prin ochii credinţei sau „ai simţit” prezenţa Sa glorioasă? Dacă da, atunci ştii că cel mai potrivit răspuns este închinarea. Apostolul Ioan a fost atat de copleşit de Slava Lui, că atunci cand L-a văzut pe Isus, a căzut la picioarele Lui ca mort (Apoc. 1:17).
Scriitorul de imnuri creştine Isaac Watts a scris: „Adunaţi laolaltă toate numele glorioase ale înţelepciunii, ale dragostei şi puterii, tot ce au cunoscut muritorii, pe care le-au purtat vreodată îngerii. Toate ar fi prea sărace să descrie valoarea Lui, prea sărace pentru a-L slăvi pe Salvatorul meu”.
Marele poet englez Robert Browning a vorbit despre închinarea înaintea lui Cristos, într-o anecdotă scrisă despre colegul său Charles Lamb. Se pare că Lamb, un creştin devotat, vorbea cu cineva despre oameni faimoşi pe care i-ar fi plăcut să-i întalnească. Lamb a spus: „Există o altă Persoană. Dacă Shakespeare ar intra în camera aceasta, ne-am ridica cu toţii să-l întampinăm; dar dacă Persoana aceea ar intra, am cădea cu toţii la pămant încercand să-i sărutăm poala hainei”. Desigur, vorbea despre Isus Cristos.


Cat de neansemnaţi devenim în prezenţa lui Isus! Cand recunoaştem măreţia Sa, grandoarea şi slava, nu putem face nimic altceva decat să ne închinăm şi să exclamăm ca Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Isus Cristos este singurul nume care merită închinarea şi adoraţia noastră. O, veniţi, să-L adorăm. – P.R.V.

Divine, atotputernic Domn, împăratul meu biruitor,
Sceptrul Tău şi spada, tronul şi haru-Ţi ador.
A Ta este puterea. Priveşte cum stau
La picioarele Tale şi-n etern mă predau.” – Watts

Atunci cand îl recunoaştem pe Isus ca Rege, Îi vom da închinarea noastră

Painea zilnica

Umblati cu bagare de seama

Text: Efeseni 5:1-16

Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neanţelepţi ci ca nişte înţelepţi.” Efeseni 5; 15

Creştinii care nu bagă de seamă cum umblă, se poticnesc. De aceea, Biblia vorbeşte foarte mult despre umblarea noastră ca oameni creştini, ea fiind modul nostru de viaţă. De exemplu, trebuie sa umblăm într-o „viaţă nouă” (Romani 6:4); „frumos ca în timpul zilei” (Romani 13:13); „ca nişte copii ai luminii” (Efeseni 5:8); „într-un chip vrednic de Domnul” (Coloseni 1:10); „cu înţelepciune faţă de cei din afară (cei necredincioşi),(Coloseni 4:5); „nu după îndemnurile firii pămantesti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1); şi în textul de azi ni se spune „să umblăm cu băgare de seamă”. Cu alte cuvinte, să avem grijă.

Pentru a ilustra o umblare prevăzătoare, G. Campbell Morgan, în cartea sa. „Cum sâ trăieşti”, se referă la zidurile care sunt ridicate în jurul clădirilor, pentru a le proteja de intruşi. Coama zidului este din beton în care sunt introduse cioburi de sticlă spartă avand varfurile ascuţite îndreptate în sus, amenintand să străpungă si să rănească pe eventualul aventurier ce s-ar încumeta să le escaladeze. Morgan descrie cum umblă o pisică pe un asemenea zid. Cu grijă extremă şi încet, cu mişcări calculate, îşi aşează lăbuţele cu precauţiune, una cate una, printre muchiile ascuţite ale cioburilor de sticlă spartă. Aşa, spune Morgan, trebuie să fie o umblare „cu băgare de seamă”. „Tu şi eu, adaugă el, trebuie să umblăm astfel… Nu putem să trecem printr-o zi fără băgare de seamă lăsand lucrurile să meargă de la sine. Fiecare pas trebuie vegheat. Fiecare moment trebuie ţinut în sfinţenie pentru Dumnezeu”. Da, trebuie să „umblăm cu băgare de seamă”. Să veghem asupra paşilor noştri! – R.W.D.

Umblarea aproape de Domnul
E pace şi calm, către ţel;
Lumina străluce pe drumul
Ce duce în faţă la Miel.„- Cowper

Nimeni nu devine „stramb” atata timp cat stă pe calea cea dreaptă şi îngustă

Painea zilnica

O lectie de istorie

Text: Psalmul 33

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul.”  Psalmul 33:12

S-ar putea oare ca Statele Unite să urmeze calea decăderii asemenea Romei antice? Să analizăm cinci motive cheie care au dus la căderea Romei, aşa cum sunt ele prezentate de Edward Gibbon în lucrarea lui clasică Declinul şi căderea Imperiului Roman?
Ele sînt:
(1) Subminarea demnităţii şi sfinţeniei căminului.
(2) Creşterea taxelor şi cheltuirea banilor publici pentru paine şi circuri.
(3) Goana nebună după plăceri, şi sporturi care devin din ce în ce mai senzaţionale şi mai brutale.
(4) înarmarea gigantică în timp ce adevăratul duşman era decadenţa poporului.
(5) O alterare a religiei, credinţa reducandu-se doar la formă. Aceste lucruri par familiare?
Din primii ani ai istoriei americane, părinţii fondatori ai naţiunii au recunoscut providenţa lui Dumnezeu şi au acceptat că destinul acestei naţiuni este în mana Sa. Dar astăzi vedem cum numele Lui este dezonorat, standardele Lui referitoare la bine şi rău sunt luate în bătaie de joc, poruncile Lui ignorate. Drept rezultat, aceiaşi factori care au subminat puterea Imperiului Roman, secătuiesc încet şi puterea naţiunii americane.


Ce pot face creştinii, cetăţeni ai Statelor Unite – sau ai altor ţări din lume – ca să împiedice declinul naţiunilor lor? Trebuie să spunem altora despre Cristos şi despre importanţa credinţei în Dumnezeu. Trebuie apoi să susţinem adevărul şi dreptatea si să cerem conducătorilor noştri să conducă ţara cu dreptate. Lecţia istoriei este clară: Nici o naţiune nu poate supravieţui dacă Dumnezeu nu este Domnul ei! – P.R.V.

Dă înţelepciune, Doamne, şi putere
Celor ce să ne conducă i-ai pus.
Ne iartă păcatul şi vindecă ţara
Te rugăm în numele lui Isus. ” – Land

Este imposibil să guvernezi bine lumea fără Dumnezeu si fără Biblie. „- George Washington

Painea zilnica

Poti face fata provocarii?

Text: Psalmul 16

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cand este El la dreapta mea, nu mă clatin.” Psalmul 16:8

Cand un atlet vorbeşte despre „pregătirea sufletească” pentru întrecerea care urmează, el se referă la procesul prin care se pune într-o atitudine psihică propice competiţiei. Un jucător de fotbal, de exemplu, petrece cel puţin trei ore în ziua meciului, făcand acest lucru. Se gandeşte la un meci bun pe care îl va face, îşi va imagina loviturile Ia poartă, deschiderile şi pasele pe care să le facă în vederea marcării golurilor. La fel fac şi jucătorii altor sporturi imaginandu-se marcand cele mai spectaculoase goluri, lovind ţinta sau sărind peste cea mai înaltă ştachetă. Acest tip de pregătire mintală este deosebit de folositoare în pregătirea noastră pentru confruntarea cu viaţa creştină. Este un fel de pregătire spirituală pentru nevoile ei specifice. În loc să te rogi mereu doar generalităţi ca: „binecuvantează-mă!” sau „foloseşte-mă”, încearcă să te vezi dand răspunsul creştin potrivit situaţiilor din viaţă.


Dacă eşti un soţ sau tată, poate îţi poţi imagina că vii acasă după o zi lungă de lucru la birou. Bicicleta fiului este aruncată pe intrarea maşinii în garaj. Soţia îţi este ocupată cu telefonul şi în poştă ai un anunţ care îţi aminteşte de o şedinţă a comitetului bisericii în seara aceea. Stai jos şi relaxează-te. Pune-L pe Domnul înaintea ta. Imaginează-ţi că El stă la dreapta ta, ţinandu-te să nu-ţi ieşi din fire. Imaginează-ţi că Isus umblă cu tine şi foloseşte puterea Duhului Sfînt. Apoi poţi fi gata să mergi acasă, nu numai „pregătit sufleteşte”, dar anticipînd ajutorul Domnului. In felul acesta poţi face faţă provocărilor zilei.   – M.R.D. II

O, Doamne, care-mi cunoşti inima întreagă,
Inima ce-adesea de Tine mă desparte.
Din robia păcatului acum mă dezleagă,
Al Tău să fiu aici şi dincolo de moarte. ”    – Anonim

Dumnezeu te are în planurile Lui, îl ai şi tu pe El în ale tale?

Painea zilnica

Cine i-a salvat pe pitigoi?

Text:Luca 12:4-7, 22-24

Deci nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decat multe vrăbii.‘ Luca 12:7

Dumnezeu are un interes deosebit faţă de toate creaturile Sale. Scriitorul de imnuri creştine John Sammis a spus: „El aşterne zilnic o masă bogată/ Şi-acolo cinează mereu/ Creaţia-ntreagă, oameni şi fiare./ Şi El este prietenul meu”. Dumnezeu este infinit de măreţ – Cel care a creat întregul univers – dar şi Cel infinit de mic. Cat de încurajator este acest lucru pentru noi creştinii! Era în primele zile ale lunii iunie şi muncitorii din Hamilton, Ontario, curăţau copacii de pe străzi de crengile uscate. Pe o creangă desemnată pentru tăiere, au găsit un cuib cu puişori de piţigoi. Muncitorii au hotărat să nu taie creanga aceea pană ce puişorii vor fi mari şi vor putea zbura. Mai tarziu după ce cuibul a fost abandonat, muncitorii au tăiat creanga şi examinînd cuibul piţigoilor, au descoperit că pe fundul cuibului, amestecată cu noroi, era o bucată de hîrtie. Se pare că părinţii puilor au folosit hartia ca material pentru construirea cuibului. Pe bucata de hartie erau scrise cuvintele: „Noi ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru”.


Nu ştim dacă acei muncitori au văzut semnificaţia remarcabilelor cuvinte, dar ele ilustrează bunătatea lui Dumnezeu prin acţiunea lor plină de caritate. Şi aşa cum au avut ei grijă de aceşti piţigoi mici, la fel Dumnezeu ne poartă de grijă şi ne protejează de pericolele pe care nu le putem prevedea. Intr-adevăr, ne putem „încrede în Domnul”.
Tatăl nostru cel ceresc, care ţine cont de vrăbii şi piţigoi, cu atat mai mult va purta de grijă copiilor Lui. Nu e de mirare că Isus a spus: „Nu vă temeţi”! – P.R.V.

Nici nu ştiu şi nu văd bine
Ce-are Domnul pentru mine.
Dar eu ştiu: pe tronul lumii sade
Cel ce vede pasărea cand cade.”    – Anonim

Increderea In Dumnezeu este cel mai bun remediu pentru frică

Painea zilnica