16 Ianuarie

Eu îţi vin in ajutor, zice Domnul.” Isaia 41:14

Ascultaţi-L pe Domnul Isus spunându-ne fiecăruia „Eu te voi ajuta. Nu este mare lucru pentru Mine, Dumnezeul tău, să te ajut Gândeşte-te la ce am făcut deja. Cum să nu te ajut? Te-am cumpărat cu sângele Meu. Cum să nu te ajut? Mi-am dat viaţa pentru tine; şi dacă am făcut cel mai mare sacrificiu, de ce nu aş face şi ceva mai uşor? Să te ajut! Este cel mai mic lucru pe care l-aş face pentru tine. Am făcut mai mult şi voi face mai mult. înainte de a crea lumea, te-am ales. Am încheiat un legământ pentru tine. Am părăsit slava şi am devenit om pentru tine. Mi-am dat viaţa pentru tine, şi dacă am făcut toate aceste lucruri, te voi ajuta şi acum! Ajutându-te, îţi dau ceea ce am cumpărat deja pentru tine. Dacă ai avea nevoie de ajutor de o mie de ori pe zi, te-aş ajuta. Cererile tale sunt neînsemnate în comparaţie cu ceea ce vreau să-ţi dau Eu. Pe tine te costă mult să ceri, dar pe Mine nu mă costă nimic să dau. Să te ajut? Nu te teme! Dacă o furnică ar sta la uşa grânarului tău, cerându-ţi ajutorul, nu te-ai ruina dacă i-ai da o mână de grâu; tu nu eşti decât o insectă la uşa grânarului ceresc. Te voi ajuta”.

Suflete, nu crezi că e destul? Ai nevoie de o putere mai mare ca puterea Celui Atotputernic? Ai nevoie de mai multă înţelepciune decât există în Tatăl, de mai multă dragoste decât îţi arată Fiul, sau de o putere mai mare ca puterea Duhului Sfânt? Adu-ţi aici ulciorul gol! Cu siguranţă că îl vei umple! Grăbeşte-te, adună-ţi nevoile şi adu-le aici – goliciunea, şi durerile, şi amărăciunile. Iată, râul bogăţiei lui Dumnezeu este gata să se reverse. Ce îţi poţi dori mai mult? Fii gata să primeşti totul, suflete, fiindcă aceasta este puterea ta. Dumnezeul cel Veşnic este Ajutorul tău!


„Nu te teme, sunt cu tine, Nu te-nspăimânta! Eu sunt Dumnezeul Veşnic, Gata a te ajuta.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

4 Ianuarie

Crescând în har, şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Christos Isus.” 2 Petru 3:18

Crescând în har” – nu doar într-o însuşire a harului, ci în tot harul. Crescând în rădăcina harului, credinţa. Să te încrezi în făgăduinţe mai mult decât înainte. Lasă credinţa să crească în plinătate, statornicie şi simplitate. Crescând în dragoste. Cere ca dragostea ta să fie mai adâncă, mai intensă şi mai practică, şi să-ţi influenţeze orice gând, cuvânt şi faptă. Crescând în umilinţă Caută să te aşezi cât mai jos, şi să afli cât mai multe despre nimicnicia ta. Pe măsură ce cobori în umilinţă, caută să te ridici apropiindu-te de Dumnezeu în rugăciune şi într-o relaţie mai strânsă cu Isus.

Fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să te facă să „creşti… în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului”. Cel care nu creşte în cunoştinţa lui Isus refuză binecuvântarea. Să-L cunoşti pe El este „viaţa veşnică” (Ioan 17:3) şi să te adânceşti în cunoştinţa Lui înseamnă să creşti în fericire. Cel care nu-şi ia timp prea mult să-L cunoască pe Isus nu ştie nimic despre El. Oricine bea din vinul acesta însetează mai tare fiindcă, deşi Christos te hrăneşte, este o hrană de care nu te saturi niciodată. Dacă vei cunoaşte dragostea lui Isus aşa „cum doreşte un cerb izvoarele de apă” (Psalmi 42:1), atunci vei înseta şi tu după adâncimile dragostei Sale. Dacă nu vrei să-L cunoşti mai bine înseamnă că nu-L iubeşti, fiindcă iubirea strigă întotdeauna „mai aproape, mai aproape”, îndepărtarea de Christos înseamnă moarte, dar apropierea Lui aduce cerul mai aproape.

Nu te mulţumi deci cu o cunoaştere mediocră a lui Isus. Caută să cunoşti mai multe despre El în natura Lui divină, în relaţiile Lui cu oamenii, în lucrarea Lui desăvârşită, în moartea Lui, în învierea Lui, în prezenta Lui lucrare de mijlocire şi în viitoarea Lui revenire glorioasă. Apropie-te de cruce, şi caută taina rănilor Sale. Să creşti în dragostea pentru Isus, şi să ai o mai bună înţelegere a dragostei Sale pentru noi, este cea mai bună încercare a creşterii în har.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Psalmul 142

Cu glasul meu spre Domnul strig întruna
Necazu-mi vărs. ‘naintea Lui îl pun
Cu glasul meu mă rog Lui totdeauna
‘Naintea Lui, eu strâmtorarea-mi spun.

Când duhul mi-e așa mâhnit în mine
Tu Doamne, îmi cunoști cărarea mea
Pe drumul care umblu, Tu știi bine
Ce cursă mi-au întins pentru-a cădea.

Aruncă-Ți ochii-n dreapta și cunoaște
Că orișice scăpare-mi este rasă
Și parcă nimeni nu mă recunoaște
Iar de-al meu suflet nimănui nu-i pasă.

Spre Tine Doamne strig fără oprire
Și zic: ” Tu-mi ești scăparea, orice-ar fi
La fel și partea mea de moștenire
Cât fi-voi pe pământul celor vii ”.

La strigătele mele ia aminte
Mă izbăvește că-s nenorocit
Când oameni mult mai tari îmi ies ‘nainte. .
Atunci când ei mă prigonesc cumplit.

Îmi scoate sufletul din strâmtorare
Din temniță… să laud al Tău nume
Când sfinții vor veni să mă-ncojoare
Cât bine mi-Ai făcut eu le voi spune.

Daniel Hozan

”Ce-a fost va mai fi, ce este-a mai fost”!

I-atât de multă secularizare,
Atât de multă lipsă de credință,
Că nemaifiind oricum de trebuință
L-am trimis pe Domnul la culcare!

Cui îi mai trebuie de-acum un Dumnezeu,
Un Dumnezeu ce nu ne mai aude,
Când omul, convertit să-și fie gâde,
Privește totul doar prin portmoneu? !

N-ai bani, ești prost, spune bogătanul,
Ești inutil și trebuie să mori
Și ne-aruncăm vechile valori,
Pentru că la putere astăzi este banul!

O eră nouă stă să ne deschidă
Poarta care duce-n întuneric,
Vegheați de sus, din vârf de piramidă
De ochiul ce sclipește luciferic!

L-am trimis pe Domnul la culcare,
Nu mai este de-acum de trebuință,
În noua eră, cui trebuie credință,
Cu-atât de multă secularizare? !

Bogătanul spune că fără bani ești prost,
De-acuma banul este noul stăpân,
Dar e o vorbă, spusă de-un străbun,
”Ce-a fost va mai fi, ce este-a mai fost”!

Nicu Hăloiu

Să te asculte Domnul !

Să te asculte Domnul dimineața!
Când pe genunchi în rugă te cobori
Iubirea Lui să-ți lumineze fața
Și înc-o zi să-ți ocrotească viața
Să te asculte Domnul dimineața
Din Sfântul Său locaș mai sus de nori.

Să te asculte Domnul la amiază!
Când te gândești la El pentr-un moment
Chiar dacă munca se accentuează
Iar valul de probleme nu-ncetează
Să te asculte Domnul la amiază
Și-n duhul tău să-L simți mereu prezent.

Să te asculte Domnul pe-nserate!
Cand vii după un timp istovitor
Să-I mulțumești de Har și bunătate
Că te-a trecut cu bine peste toate
Să te asculte Domnul pe-nserate
Simțindu-I pe deplin al Său fior.

Să te asculte Domnu-n toi de noapte!
Când te ridici din pat ca să-I vorbești
Cerându-I Tatălui Ceresc în șoapte
Să-Ți ierte multe gânduri, vorbe, fapte. . .
Să te asculte Domnu-n toi de noapte
Și-al Lui dorit răspuns tu să-l primești.

Să te asculte Domnul totdeauna!
În orice zi, oriunde ai fi dus…
Iar de-L urmezi și-Îi mulțumești întruna
Cu siguranță vei primi cununa
Și-Acel ce te-ascultase-ntotdeauna
Te va primi in Slava Lui de sus.

Daniel Hozan

Niciodata parasit

28 septembrie

Text: Psalmul 27:7-10

Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul
ma primeste.” Psalmul 27:10

Potrivit lui Henry Jacobsen, sase mineri scotieni au fost nevoiti
sa ia o decizie infioratoare. In timp ce lucrau la circa 500 de
metri adancime, stalpii unei galerii au cedat, si unui din colegii lor
a fost surprins sub daramaturi. Imediat, apa si noroiul a inceput sa
inunde galeria.

Minerii si-au dat seama ca, foarte curand, toate galeriile de
evacuare vor fi inundate si vor fi blocati inauntru, daca nu vor fugi
imediat. Cu o mare agonie si sfasiere de inima cei sase au hotarat
sa-si lase colegul sub daramaturi sa moara, pentru a nu fi cu totii
inmormantati de vii, in timp ce ar fi incercat sa-l salveze. Au fost
nevoiti sa-l abandoneze.

In contrast, Dumnezeu nu este niciodata fortat sa uite nici macar
pe unul din copiii Sai. Indiferent cat de disperata poate sa fie
situatia sau cat de grele vor fi problemele cu care ne confruntam,
Tatal nostru Cel ceresc sta langa noi gata sa intervina in cele mai
mari nevoi ale noastre, cu intelepciunea si puterea Sa infinita. In
nici o imprejurare si niciodata EI nu va renunta la cei pe care i-a
cumparat cu pretiosul sange al Fiului Sau. Poate ca uneori ne
simtim abandonati, dar nu vom fi niciodata parasiti.

David a scris in Psalmul 27 ca el se bucura de grija suverana a lui
Dumnezeu. El si-a imaginat ca daca se va intampla chiar si ceea ce
este de neimaginat – sa fie parasit de mama si tatal sau – Dumnezeu
nu-l va parasi niciodata.

Ai curaj, iubite crestine. Chiar daca legaturile pamantesti si prie-
tenia umana vor cadea, El care te iubeste cu o dragoste vesnica, va
continua sa poarte de grija fiecarui copil din familia Sa. – P.R.V.


Tu totdeauna, Doamne, esti cu mine
si nici o clipa singur nu ma lasi.
Puterea Ta e taina ce ma tine
Din cei dintai la cei din urma pasi.” – C. Ioanid

Dumnezeu ne iubeste pe fiecare din noi, in parte,

ca si cum ar fi numai unul din noi

pe care sa-l iubeasca.

Painea zilnica

Noi, nu murim…

Noi nu murim, că viața se termină. . .
Ci noi murim, că a greșit Adam;
Am fi trăit cu Domnul in grădină,
De n-ar fi fost un șarpe, sus pe ram. . .

Ne-a înșelat cel rău și-o face și acum;
De veacuri ascultăm aceleași șoapte,
Neadevăruri cu ecou amar, postum,
Cufundă omenirea-n neagră noapte!

Un Dumnezeu etern ce ne-a creat,
Să fim cu El de-a pururi în lumină-
Și un dușman, din ceruri alungat,
Ce-atacă planul sfânt intr-o grădină,

E scena de-nceput a omenirii…
Când moartea a intrat in rolul celui rău
Dar Dumnezeu, Luceafărul iubirii,
Plătit-a prețul, dând pe Fiul Său!

Păcatul ne-alungase din grădină
Și din prezenta Domnului cel Sfânt;
Cristos plăti cu sânge-a noastră vină
Și moartea, nu mai are ultimul cuvânt!

Da, vom trăi! Și nu e doar poveste. . .
E-un adevăr ce trebuie să-l știi!
Respinge șarpele care te amăgește,
Crede-n Isus Cristos și sigur vei trăi!

Steluta ✍️

Ura cea buna

Text: Psalmul 97

Uraţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul!” Psalmul 97:10

Dumnezeu urăşte păcatul, la fel şi noi trebuie să-l uram. In definitiv, păcatul a adus toată nenorocirea în lume. Păcatul distruge vieţi, desparte familii şi duce la moarte. O, da, păcatul L-a străpuns pe cruce pe Salvatorul. Cu toate că El era fără de păcat, Domnul Şi-a asumat vinovăţia noastră şi a plătit preţul cerut. Nu e de mirare că psalmistul, în citatul de azi, spune celor ce iubesc pe Domnul să urască răul!


Cezarul Romei l-a arestat pe unul din părinţii Bisericii şi a cerut sfaturi cum să-l facă pe acest conducător creştin să se lepede de credinţa sa în Dumnezeu. Cineva i-a sugerat că s-ar putea ca el să cedeze dacă l-ar închide într-o celulă murdară, izolat de toată lumea, dar cineva a obiectat: „Nu, n-ar folosi la nimic. Se va bucura de ocazia de-a fi singur, ca să mediteze la Dumnezeul lui”. „Ameninţaţi-l cu execuţia!” a propus un altul. „Nu, a replicat altul, nici acest lucru nu foloseşte la nimic. Se va bucura de moarte, crezand, aşa cum crede şi acum, că va merge la Cristos atunci cand moare”. „Ei bine, atunci ce ne-a mai rămas să-i facem acestui om?” a întrebat împăratul. Unul dintre cei ce l-au arestat a răspuns: „Există un singur lucru care-l va face să sufere. Pentru a-i produce dureri, faceţi-l să păcătuiască. El nu se teme de nimic în afară de păcat”. Cat de mult a trebuit să-I placă Domnului o asemenea mărturisire! Nu se poate aduce un compliment mal înalt unui creştin.
Psalmistul a scris: „ Uraţi râul, cei ce iubiţi pe Domnul!” Este singura ură care este bună! – R.W.D.

Doresc în mine un principiu sfant,
O teamă sfantă, pururi veghetoare,
O sensibilitate la păcat
Să fug de forţa lui nimicitoare.”  – Wesley

Cine nu urăşte ceea ce este rău acela nu iubeşte ceea ce este bun

Painea zilnica