Maranata

Alina Havrisciuc

Reclame

Domnul Este Pastorul Meu

Ai încredere in Mine! Ca doar eu îți sunt Pastorul,
Neîncetat voi fi cu tine, orsicand și-n orice loc
De s-ar întâmpla pe cale sa-ți alunece piciorul,
Te voi izbăvit îndată, și din apa și din foc.

Cu toiagul arăta-ți-voi, cărările cele sfinte,
Iar Nuiaua! – e mustrarea-Mi, s-o Primești nu ezita,
Ca sa nu cazi de pe culmea, ce o urci cu dor fierbinte,
Ia aminte deci la sfatu-Mi! El va fi salvarea ta!

Fiindcă m-ai ales pe Mine, de Pastor in a ta viata,
Te voi copleși cu daruri, in oricare dimineața,
Cu ocrotitoare aripi te-oi umbri in al tău drum,
Și spre cortul tău urgia n-o sa vina nicidecum.

Pot sa zboare mii și sute, săgeți ziua-n jurul tău,
Ele vor cădea alături, neputând sa-ți facă rău.
Și pe brațe te-oi conduce, chiar prin încercări de treci,
Ai încredere in Mine și vei fi salvat in veci!

Eugen Costea 

Cu noi este Domnul

Fost-a trimis la Sfânta Fecioară
Arhanghel din ceruri târziu într-o seară,
Să-i spună Mariei și lumii întregi
Copil se va naște, Domn peste Regi.
Născut din femeie, din Dumnezeu
Din bunătate pentru oameni mereu,
Să judece lumea doar cu iubire
Să mustre, să-ndrepte pe toți la sfințire.
Cu noi este Domnul! , e numele Lui,
Emanuel – Isus așa să-i mai spui.
Se naște să moară o dată pe Cruce
De jertfa Lui dragă, aminte-a-ne-aduce.
Iar prin a Sa minunată-nviere
Noi toți avea-vom din cer mângâiere.
De sus Răsăritul atuncea se-arată
Și dreapta de-a pururi El stă lângă Tată.
Și noi toți aceia ce slavă Îi dăm,
Omul cel vechi în cel-nou de-ngropăm.
Ascultă în toate de Blândul Păstor
Și sta-vei în ceruri, lângă-al vieții izvor.
Sfânt, Sfânt, Sfânt! cânta-vom atunci
Curați, spălați asemeni ca prunci.
Și fără prihană doar să venim
De-a dreapta în ceruri de vrem să ne știm!

Popa Rafael 

Dacă Domnul azi mă-ntreabă

Dacă Domnul azi mă-ntreabă:, , Mintea îți mai este trează
Sufletu-ți mai e-n veghere
Mâinile-ți mai au putere
Ochiul mai vede departe
Unde este miere, lapte
Ruga-ți mai este fierbinte
Te hrănești din Har sau linte
Calea îți mai este Cale
Pentru sărac mai știi jale
Ești o santinelă-n noapte
Faci truditului dreptate
Te avânți spre veșnicii
Cu ai Mei iubiți copii
Ești mereu în mijlocire
Lupți cu pământeasca-ți fire
Te mai duci pe la bolnavi
Pe la cei, ce sânt azi sclavi
Să le spui de vindecare
Despre cum dau liberare
Le vorbești celor din stradă
Despre Sfântul Ceresc Tată
Cum a dat pe Fiul Său
Să-l răpună pe cel rău
Ca oricine-L va cunoaște
Să-L proclame al său Paște?
Știu eu oare să-I răspund? ? ? ? ?

Berbec Ion

PSALMUL 150

Lăudat să fie Domnul
În lăcaşul Său cel sfânt
De unde îşi varsă mila
Și iubirea pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
De tot ce are suflare
De tot ce este lumină
Din Lumina Lui cea Mare.

Lăudaţi-L cu timpane,
Din harfă şi din lăută
Din chimvale sunătoare
Până la cer să se audă.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeu care-i Iubire
Și lumină din lumină
Logos sfânt, nemărginire.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeul nostru sfânt
Și să fie-n lume pace
Cum e-n cer și pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
Tronul Domnului divin
Unde-I vom cânta spre slavă
Alleluia și Amin.

Cei cel-L laudă pe Domnul
Domnul le va da răsplata
Vino, Doamne în curând
Vino-acum, Maranata!

Marin Mihalache 

Domnul Dumnezeu e Mare!

Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de
cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său! Ps. 146:5

Cazul Sarai-Agar ne fie
Bun exemplu-n așteptare,
Nu întârzie răspunsul –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Ce a spus El se va face,
Vom încurca de ajutăm,
Ce apoi se va desface
Nu-n bine fi-va, s-așteptăm!

La timpul cel mai potrivit,
Răspunde-va în îndurare.
Ținem strâns ce am primit –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Brațul Său victorios,
În neputința cea mai tare
Ne va ridica de jos –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Și când totul spune: nu,
Ținem strâns încredințarea.
Suntem slabi: și eu și tu –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Cântă-i glorii, fii în pace
Pân’ la ultima suflare!
Ce promite, se va face –
Domnul Dumnezeu e Mare!!!

Lidia Cojocaru

Ajuta-ma, o Domnul meu

Ajuta-ma, o Domnul meu
Sa merg mai drept pe cale.
Tu vezi, ca de multe ori eu
Nu pot sta in picioare.
Ajuta-ma sa ma smeresc
Si-atunci cand este bine
Iar cand dureri ma coplesesc,
S-alerg numai la Tine.

Ajuta-ma, o Domnul meu
Sa fiu multumitor oricand.
Cand drumul imi va fi mai greu
S-alerg, parca zburand.
Ajuta-ma, sa iert orice
Cand sunt vorbit de rau.
Sa am iubire-n inima
Sa fiu pe placul Tau.

Ajuta-ma sa fiu asa
Cum Tu vrei de la mine.
Sa port in suflet, pacea Ta
Sa fac in juru-mi, bine.
Ajuta-ma, ca niciodata
Sa nu Te parasesc,
Sa-mi pastrez inima, curata
Pan-am sa Te intalnesc.

Menegazzi Narcisa

Cât aleargă…

Cât aleargă omu-n lume, de când vine pe  pământ,
Multe nopți el stă, de veghe și nu zice un cuvânt
El trudește fară-astâmpăr,
cu sudori ce vin șuvoi
Prețuiește lucrurile, care – s numai un gunoi…

Strânge paie și zidește, pe pământ alunecos
I se pare totul negru, apăsat de fumul gros
Si nimic nu-l mulțumește, ceartă caută mereu,
Și se-afundă în păcate, în minciună, tot mai greu… .

Duce la poveri în viață, cară lucruri de nimic
La viață  în etern, nu gândește, nici un pic
Vrea sa strângă împlinire și plăceri și frumuseți
Pe planeta de țărână unde putrezesc și trec… .

Spaimă și nemulțumire, el adună zi de zi,
Se stresează și se zbate, parcă i s-ar cuveni
In necaz, n-are speranță, se pripește în nevoi,
Dar, noi alergăm la Domnul, ce e veșnic între noi…

Cară omul tulburare  și mânie, ciudă multă
Strânge viclenie, ură, de bolnavi el nu se-ndură
Are ochi, dar el nu vede și urechea lui nu prinde
Unda Sfântă ce – i trimisă și o mână ce se-ntinde. .

Este mâna din Golgota, ce-a hrănit cu ea mulțimi
Azi mai poate da viată și iertare și cununi
Până nu se închide ușa,   harului cel sfânt prezis
Vino omule la Domnul, vino la Cuvântul scris

Azi, speranța nu – i pierdută pân’ suflarea nu s-a dus
Glasul Lui, încă s-aude, ce pe cruce El s-a pus
Pân’ mai poți sa strigi spre Domnul, îndurare ca să-I ceri
Să te scape de păcate, in țărână să nu pieri

Azi, trezește- te la viață și deschide ușa larg
Să primesti Cuvântul vieții, ce te cheamă azi cu drag
Dezlegat sa fii de rele și iertat de vina ta
Hai intoarce-te la Domnul ce-a murit în Golgota.

Floarea Ferghete

Seamănul lui Toma

-Noi l-am văzut pe Domnul! E viu, a înviat!
-De voi vedea, voi crede, voi ști cu-adevărat!
Dacă semne de cuie în mâini nu-i voi vedea
Și dacă nu-mi voi pune mâna în coasta Sa,
Și-n urmele de cuie dacă nu-L voi atinge,
Atunci nici nu voi crede, oricine, orice-ar zice!
Trecură doar opt zile, după ce ei vorbiră
Și ucenicii, iarăși, pe Toma-l întâlniră.
Stăteau cu toții-n casă, cu ușile-ncuiate,
Prindea contur, prin jertfă, creștina unitate.
Și dintr-odată Domnul în mijloc apăru,
Și spuse: – Pace vouă! iar Toma îl văzu!
-Adu-ți degetul, Toma  și mâinile-Mi privește,
Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și crede!
Iar Toma îi răspunse îndată: – Domnul meu! . .
Acum eu cred în Tine, că Tu-mi ești Dumnezeu!
-O, Tomo, spuse Domnul, tu crezi, căci m-ai văzut,
Ferice e de-aceia, ce deja au crezut
Dar fără să mă vadă! Astfel vorbi Hristos
Celui care odată era necredincios!
***
S-au scurs clipe de aur, către un alt liman,
Clepsidra e mai goală cu două mii de ani! . .
Ne amintim și astăzi de Toma zis și Geamăn,
Care, știm după nume, că mai are un seamăn!
Sau poate doi, sau patru, sau sute, zeci de mii,
Sute de mii, milioane, ca el azi pot a fi!
Ei vin la părtășie, însă nu-ntotdeauna,
Totuși iubesc pe Domnul și vor și ei cununa!
Când Domnul se prezintă prin Duhul Său cel Sfânt,
Ei pierd din părtășie și din susurul blând. .
Și-aud doar de la ceilalți: -o, El a fost aici
În adunarea sfântă, la noii ucenici!
Cum ar putea vreun seamăn să-L vadă pe Hristos
Când  din ceruri coboară, prin Duh, aicea jos?
Mereu în părtășie, cu frații de va fi
Pe Domnul slavei sigur îL va putea-ntâlni! . .
O, Domnul meu din ceruri, sfânt Miel, scump Salvator,
Vorbește-mi azi prin Duhul Tău sfânt, Mângâietor…
Vreau să Te văd, Isuse, căci mă întreb mereu:
Un seamăn de-al lui Toma nu sunt oare și eu? . .

Emanuel Hasan

Cu Domnul spre Emaus

Pe drumul spre Emaus mergeau doi ucenici
Cu pași ca și de piatră, îngrijorați și triști. .
Și cum să fie veseli? . Ah, cum ar fi putut?
Când Domnul lor pe cruce fusese omorât? …
El, cel mai fără vină, fusese osândit
Deodată cu tâlharii să moară răstignit. .
O stare de confuzie, o stare de tristețe
Și de durere-adâncă li se citea pe fețe. .
Și-ncet, mergând ‘nainte în timp ce se-ntrebau
Despre cele-ntâmplate, nici nu realizau
Căci chiar Mântuitorul, mergea cu ei pe drum,
Cel înviat de Tatăl, Păstorul lor cel bun!
-Ce vorbe sunt acestea, pe care le schimbați
Pe drum? Le spuse Domnul, însă ei, întristați
Se-opriră și-l priviră, precum pe un străin:
-Ești singurul aicea, de prin Ierusalim
Ce n-a aflat nu știe tot ce s-a întâmplat?
-Ce? (spuse Domnul iarăși)-C-a fost crucificat
Acel prooroc în care nădejdea noi ne-am pus,
Că va salva poporul Israel, cum a spus…
Iar după ce preoții cei mari l-au osândit
El a fost dat la moarte și ei l-au răstignit!
Iar de la trista moarte trei zile au trecut,
Dar trupul nu mai este unde era-n mormânt
Femeile văzut-au și altora le-au spus
Că nu mai e acolo iubitul nost’ Isus!
Că au văzut și îngeri ce zic c-a înviat,
Dar n-au văzut și ceilalți că-i viu cu-adevărat! … .
Atunci Mântuitorul le zise: -ce s-a spus
Voi nu credeți. . zăbavnici sunteți, nepricepuți! . .
Oare n-au spus proorocii că El va suferi
Apoi că  se va-ntoarce napoi în veșnicii? ? . .
Și de la toți proorocii Isus le tâlcui
Tot ce spunea de sine și cum totul va fi. .
*
Ziua deja căzuse, precum cade-o povară,
Erau lângă Emaus, cei trei, în fapt de seară. .
El se făcu că merge dincolo de Emaus
Dar cei doi stăruiră de El: -fă dar popas
Căci e târziu și ziua aproape a trecut!
Rămâi cu noi, străine, nu te porni la drum!
Pe când ședea la masă cu ei, Isus luă
Pâinea pusă în față, o binecuvântă
Și după ce o  frânse cu drag El le-o dădu,
Atunci îL cunoscură, însă El dispăru!
-Nu ne ardea la vorba Sa inima în noi?
Când ne-arăta-n Scriptura despre toți pașii Săi?
E El, Mântuitorul, Hristos a înviat!
Să spunem mai departe că-i viu cu-adevărat!
Și chiar în ceasu-acela, în ceasul cel sublim,
Ei s-au sculat să plece iar în Ierusalim!
Cu multă bucurie au spus neîndoios
Și celor unsprezece că a-nviat Hristos!
Cum li se întâmplase, că ei l-au cunoscut
Doar la frângerea pâinii, când El a dispărut!
***
De-atunci și până astăzi sunt două mii de ani,
Isus e viu, în slavă, departe de dușmani!
El nu mai stă pe cruce, pe lemnul de tortură,
Pe cap El nu mai poartă coroana cea de ură!
Nu se va mai întoarce vreodată în mormânt
Și nici sus pe o cruce să moară-agonizând!
Astăzi în cer domnește, Mântuitorul meu,
La dreapta Celui care e veșnic Dumnezeu!
Dar bine știu că și-astăzi El încă se-arată
Prin visuri și vedenii celor ce chiar îL caută!
Prin Duhul Său din ceruri, prin tot ce El lucrează
În fiii săi din lume, ce încă pot să-l vază!
Iar azi, ca ucenicii cei doi, pășesc și eu
Pe drumul spre Emaus, tânjind de dorul Tău. .
Vreau să mi Te descoperi, vreau să Te văd Isuse,
Să-Ți văd urma din coastă, din mâinile străpunse…
Să frângi și pentru mine din pâinea de-altădată
Ca ochii mei să-Ți vadă prezența minunată!
Îmi pune scump Isuse balsam pe rana mea,
Și din a mea odaie, Isus, nu mai pleca!
Cu cei iubiți de Tine pe care mi i-ai dat
Mă ia, iubite Doamne, la pieptu-Ți minunat!
Ca eu să pot a spune cu-ncredere și azi
C-am întâlnit pe Domnul pe drumul spre Emaus!

Emanuel Hasan