PSALMUL 150

Lăudat să fie Domnul
În lăcaşul Său cel sfânt
De unde îşi varsă mila
Și iubirea pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
De tot ce are suflare
De tot ce este lumină
Din Lumina Lui cea Mare.

Lăudaţi-L cu timpane,
Din harfă şi din lăută
Din chimvale sunătoare
Până la cer să se audă.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeu care-i Iubire
Și lumină din lumină
Logos sfânt, nemărginire.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeul nostru sfânt
Și să fie-n lume pace
Cum e-n cer și pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
Tronul Domnului divin
Unde-I vom cânta spre slavă
Alleluia și Amin.

Cei cel-L laudă pe Domnul
Domnul le va da răsplata
Vino, Doamne în curând
Vino-acum, Maranata!

Marin Mihalache 

Reclame

Domnul Dumnezeu e Mare!

Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de
cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său! Ps. 146:5

Cazul Sarai-Agar ne fie
Bun exemplu-n așteptare,
Nu întârzie răspunsul –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Ce a spus El se va face,
Vom încurca de ajutăm,
Ce apoi se va desface
Nu-n bine fi-va, s-așteptăm!

La timpul cel mai potrivit,
Răspunde-va în îndurare.
Ținem strâns ce am primit –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Brațul Său victorios,
În neputința cea mai tare
Ne va ridica de jos –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Și când totul spune: nu,
Ținem strâns încredințarea.
Suntem slabi: și eu și tu –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Cântă-i glorii, fii în pace
Pân’ la ultima suflare!
Ce promite, se va face –
Domnul Dumnezeu e Mare!!!

Lidia Cojocaru

Ajuta-ma, o Domnul meu

Ajuta-ma, o Domnul meu
Sa merg mai drept pe cale.
Tu vezi, ca de multe ori eu
Nu pot sta in picioare.
Ajuta-ma sa ma smeresc
Si-atunci cand este bine
Iar cand dureri ma coplesesc,
S-alerg numai la Tine.

Ajuta-ma, o Domnul meu
Sa fiu multumitor oricand.
Cand drumul imi va fi mai greu
S-alerg, parca zburand.
Ajuta-ma, sa iert orice
Cand sunt vorbit de rau.
Sa am iubire-n inima
Sa fiu pe placul Tau.

Ajuta-ma sa fiu asa
Cum Tu vrei de la mine.
Sa port in suflet, pacea Ta
Sa fac in juru-mi, bine.
Ajuta-ma, ca niciodata
Sa nu Te parasesc,
Sa-mi pastrez inima, curata
Pan-am sa Te intalnesc.

Menegazzi Narcisa

Cât aleargă…

Cât aleargă omu-n lume, de când vine pe  pământ,
Multe nopți el stă, de veghe și nu zice un cuvânt
El trudește fară-astâmpăr,
cu sudori ce vin șuvoi
Prețuiește lucrurile, care – s numai un gunoi…

Strânge paie și zidește, pe pământ alunecos
I se pare totul negru, apăsat de fumul gros
Si nimic nu-l mulțumește, ceartă caută mereu,
Și se-afundă în păcate, în minciună, tot mai greu… .

Duce la poveri în viață, cară lucruri de nimic
La viață  în etern, nu gândește, nici un pic
Vrea sa strângă împlinire și plăceri și frumuseți
Pe planeta de țărână unde putrezesc și trec… .

Spaimă și nemulțumire, el adună zi de zi,
Se stresează și se zbate, parcă i s-ar cuveni
In necaz, n-are speranță, se pripește în nevoi,
Dar, noi alergăm la Domnul, ce e veșnic între noi…

Cară omul tulburare  și mânie, ciudă multă
Strânge viclenie, ură, de bolnavi el nu se-ndură
Are ochi, dar el nu vede și urechea lui nu prinde
Unda Sfântă ce – i trimisă și o mână ce se-ntinde. .

Este mâna din Golgota, ce-a hrănit cu ea mulțimi
Azi mai poate da viată și iertare și cununi
Până nu se închide ușa,   harului cel sfânt prezis
Vino omule la Domnul, vino la Cuvântul scris

Azi, speranța nu – i pierdută pân’ suflarea nu s-a dus
Glasul Lui, încă s-aude, ce pe cruce El s-a pus
Pân’ mai poți sa strigi spre Domnul, îndurare ca să-I ceri
Să te scape de păcate, in țărână să nu pieri

Azi, trezește- te la viață și deschide ușa larg
Să primesti Cuvântul vieții, ce te cheamă azi cu drag
Dezlegat sa fii de rele și iertat de vina ta
Hai intoarce-te la Domnul ce-a murit în Golgota.

Floarea Ferghete

Seamănul lui Toma

-Noi l-am văzut pe Domnul! E viu, a înviat!
-De voi vedea, voi crede, voi ști cu-adevărat!
Dacă semne de cuie în mâini nu-i voi vedea
Și dacă nu-mi voi pune mâna în coasta Sa,
Și-n urmele de cuie dacă nu-L voi atinge,
Atunci nici nu voi crede, oricine, orice-ar zice!
Trecură doar opt zile, după ce ei vorbiră
Și ucenicii, iarăși, pe Toma-l întâlniră.
Stăteau cu toții-n casă, cu ușile-ncuiate,
Prindea contur, prin jertfă, creștina unitate.
Și dintr-odată Domnul în mijloc apăru,
Și spuse: – Pace vouă! iar Toma îl văzu!
-Adu-ți degetul, Toma  și mâinile-Mi privește,
Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și crede!
Iar Toma îi răspunse îndată: – Domnul meu! . .
Acum eu cred în Tine, că Tu-mi ești Dumnezeu!
-O, Tomo, spuse Domnul, tu crezi, căci m-ai văzut,
Ferice e de-aceia, ce deja au crezut
Dar fără să mă vadă! Astfel vorbi Hristos
Celui care odată era necredincios!
***
S-au scurs clipe de aur, către un alt liman,
Clepsidra e mai goală cu două mii de ani! . .
Ne amintim și astăzi de Toma zis și Geamăn,
Care, știm după nume, că mai are un seamăn!
Sau poate doi, sau patru, sau sute, zeci de mii,
Sute de mii, milioane, ca el azi pot a fi!
Ei vin la părtășie, însă nu-ntotdeauna,
Totuși iubesc pe Domnul și vor și ei cununa!
Când Domnul se prezintă prin Duhul Său cel Sfânt,
Ei pierd din părtășie și din susurul blând. .
Și-aud doar de la ceilalți: -o, El a fost aici
În adunarea sfântă, la noii ucenici!
Cum ar putea vreun seamăn să-L vadă pe Hristos
Când  din ceruri coboară, prin Duh, aicea jos?
Mereu în părtășie, cu frații de va fi
Pe Domnul slavei sigur îL va putea-ntâlni! . .
O, Domnul meu din ceruri, sfânt Miel, scump Salvator,
Vorbește-mi azi prin Duhul Tău sfânt, Mângâietor…
Vreau să Te văd, Isuse, căci mă întreb mereu:
Un seamăn de-al lui Toma nu sunt oare și eu? . .

Emanuel Hasan

Cu Domnul spre Emaus

Pe drumul spre Emaus mergeau doi ucenici
Cu pași ca și de piatră, îngrijorați și triști. .
Și cum să fie veseli? . Ah, cum ar fi putut?
Când Domnul lor pe cruce fusese omorât? …
El, cel mai fără vină, fusese osândit
Deodată cu tâlharii să moară răstignit. .
O stare de confuzie, o stare de tristețe
Și de durere-adâncă li se citea pe fețe. .
Și-ncet, mergând ‘nainte în timp ce se-ntrebau
Despre cele-ntâmplate, nici nu realizau
Căci chiar Mântuitorul, mergea cu ei pe drum,
Cel înviat de Tatăl, Păstorul lor cel bun!
-Ce vorbe sunt acestea, pe care le schimbați
Pe drum? Le spuse Domnul, însă ei, întristați
Se-opriră și-l priviră, precum pe un străin:
-Ești singurul aicea, de prin Ierusalim
Ce n-a aflat nu știe tot ce s-a întâmplat?
-Ce? (spuse Domnul iarăși)-C-a fost crucificat
Acel prooroc în care nădejdea noi ne-am pus,
Că va salva poporul Israel, cum a spus…
Iar după ce preoții cei mari l-au osândit
El a fost dat la moarte și ei l-au răstignit!
Iar de la trista moarte trei zile au trecut,
Dar trupul nu mai este unde era-n mormânt
Femeile văzut-au și altora le-au spus
Că nu mai e acolo iubitul nost’ Isus!
Că au văzut și îngeri ce zic c-a înviat,
Dar n-au văzut și ceilalți că-i viu cu-adevărat! … .
Atunci Mântuitorul le zise: -ce s-a spus
Voi nu credeți. . zăbavnici sunteți, nepricepuți! . .
Oare n-au spus proorocii că El va suferi
Apoi că  se va-ntoarce napoi în veșnicii? ? . .
Și de la toți proorocii Isus le tâlcui
Tot ce spunea de sine și cum totul va fi. .
*
Ziua deja căzuse, precum cade-o povară,
Erau lângă Emaus, cei trei, în fapt de seară. .
El se făcu că merge dincolo de Emaus
Dar cei doi stăruiră de El: -fă dar popas
Căci e târziu și ziua aproape a trecut!
Rămâi cu noi, străine, nu te porni la drum!
Pe când ședea la masă cu ei, Isus luă
Pâinea pusă în față, o binecuvântă
Și după ce o  frânse cu drag El le-o dădu,
Atunci îL cunoscură, însă El dispăru!
-Nu ne ardea la vorba Sa inima în noi?
Când ne-arăta-n Scriptura despre toți pașii Săi?
E El, Mântuitorul, Hristos a înviat!
Să spunem mai departe că-i viu cu-adevărat!
Și chiar în ceasu-acela, în ceasul cel sublim,
Ei s-au sculat să plece iar în Ierusalim!
Cu multă bucurie au spus neîndoios
Și celor unsprezece că a-nviat Hristos!
Cum li se întâmplase, că ei l-au cunoscut
Doar la frângerea pâinii, când El a dispărut!
***
De-atunci și până astăzi sunt două mii de ani,
Isus e viu, în slavă, departe de dușmani!
El nu mai stă pe cruce, pe lemnul de tortură,
Pe cap El nu mai poartă coroana cea de ură!
Nu se va mai întoarce vreodată în mormânt
Și nici sus pe o cruce să moară-agonizând!
Astăzi în cer domnește, Mântuitorul meu,
La dreapta Celui care e veșnic Dumnezeu!
Dar bine știu că și-astăzi El încă se-arată
Prin visuri și vedenii celor ce chiar îL caută!
Prin Duhul Său din ceruri, prin tot ce El lucrează
În fiii săi din lume, ce încă pot să-l vază!
Iar azi, ca ucenicii cei doi, pășesc și eu
Pe drumul spre Emaus, tânjind de dorul Tău. .
Vreau să mi Te descoperi, vreau să Te văd Isuse,
Să-Ți văd urma din coastă, din mâinile străpunse…
Să frângi și pentru mine din pâinea de-altădată
Ca ochii mei să-Ți vadă prezența minunată!
Îmi pune scump Isuse balsam pe rana mea,
Și din a mea odaie, Isus, nu mai pleca!
Cu cei iubiți de Tine pe care mi i-ai dat
Mă ia, iubite Doamne, la pieptu-Ți minunat!
Ca eu să pot a spune cu-ncredere și azi
C-am întâlnit pe Domnul pe drumul spre Emaus!

Emanuel Hasan

Trăiască Domnul

Trăiască Domnul meu Isus
Care-mi aduce biruinţa
Şi-ntotdeauna mi-a adus
Puteri, să-mi întăresc credinţa.

Trăiască Domnul meu Isus
Care-mi aduce mântuirea
Şi mă ajută tot mai sus
Să îmi ridic la El privirea.

Trăiască Domnul meu cel Sfânt
Care-mi aduce rezolvarea
La orice lucru pe pământ,
În El am binecuvântarea.

Trăiască Domnul meu iubit
Care-mi aduce vindecare
Şi zi şi noapte m-a întărit
Prin orice greu şi încercare.

Trăiască Domnul, stânca mea,
Care mi-a dat viaţă
Şi apa vie să pot bea,
Să fiu plin de speranţă.

Trăiască Dumnezeul meu
Ce mi-a păzit piciorul,
Să merg pe urma Lui mereu
Şi zilnic să-I duc dorul.

Trăiască Domnul meu Isus,
Frumoasa mea lumină,
Ce mă va duce la El sus,
În patria divină.

Monica Schiersner 

Rugăciunea

Unii cred că ruga doar în minți lucrează
Iar efect atâta-i că te consolează;
Chemi și-astepți zadarnic: Domul Savaot
N-a răspuns, n-aude! Tace, asta-i tot!…

Însă, cei ce-și poartă pe genunchi povara,
Noaptea, la amiază, dimineața, seara,
Știu că rugăciunea nu-i un mit banal,
Ci un mod de viață într-un Rai real.

Ei Îl văd pe Domnul întinzându-Și brațul
Ca să lege rana, să dezlege lanțul,
Munții să-i aplece, valea să le-o urce,
Transformând pelinul în polenul dulce…

Numai ei știu arta de-a braza văzduhul:
Cei ce-și țes în taina, pe genunchi triumful!
Numai lor li-i traiul, zi de zi, minune:
Cei pe-a căror viata scrie rugăciune.

Barbara Cornet Ryber

Ai simţit durerea provocata de Domnul?

Isus i-a spus a treia oară: ,.Mă iubeşti?”

loan 21:17

 

Ai fost vreodată rănit de Domnul până in adâncul tău, până în străfundul celei mai sensibile părţi a fiinţei tale? Diavolul nu ne răneşte niciodată acolo, nici păcatul, nici afecţiunile umane nu ne pot răni atât de adânc. Nimic nu poate pătrunde până în acel loc al fiinţei noastre decât Cuvântul lui Dumnezeu. „Petru s-a întristat pentru că Isus i-a spus a treia oară…” A devenit conştient de faptul că, în străfundurile fiinţei lui, el Îi
era devotat lui Isus si a început să vadă ce Însemna această întrebare a lui Isus repetată cu răbdare.

Nu mai rămăsese în mintea lui Petru nici cea mai mică urmă de amăgire, el nu mai putea fi înşelat din nou. Nu mai era loc pentru declaraţii pasionale, explozii de bucurie sau efuziuni sentimentale. Pentru el a fost o revelaţie să vadă cât de mull îl iubea pe Domnul şi, cu uimire, i-a spus: „Doamne. Tu toate le ştii”. Petru a început să vadă cât de mult Îl iubea pe Isus; dar nu a spus: „Uită-Te la cutare sau la cutare lucru pentru a afla dovada dragostei mele”. A început să descopere în el însuşi cît de mult Îl iubea pe Domnul, să-şi dea seama că pentru el nu exista nimeni sus în cer sau jos pe pământ în afară de Isus Cristos. Dar el n-a ştiut aceasta până când n-a venit întrebarea de probă, întrebarea dureroasă din partea Domnului.

Întrebările Domnului îmi arată întotdeauna cum sunt eu. Cu câtă fermitate şi iscusinţă răbdătoare s-a purtat Isus Cristos cu Petru! Domnul nostru nu pune niciodată întrebări decat la momentul potrivit. Rareori, probabil o dată in viaţă, El ne prinde la strâmtoare, ranindu-ne cu întrebările Lui directe. Atunci vom descoperi că îl iubim mult mai profund decât am putea spune vreodată prin cuvinte.

Oswald CHAMBERS

Domnul vine și nu tace…

”Şi, iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte
cuvintele prorociei din cartea aceasta! ” Apoc. 22: 7

Domnul vine și nu tace. . .
Suflete, ești gata? – Spune!
Ce vei face? Ce vei face,
De nu stai în rugăciune?

Ce vei face, de-n veghere
Nu mai ești, ai ațipit. . .
Vin acum la priveghere!
Stai mereu neadormit!

Fii o trâmbiță-n pustie!
Fii un vas curat, frumos!
Fii o flacără, ce îmbie
Și îndeamnă la Hristos!

Fii lumină-n întuneric!
Fii o rază-n strălucire!
Fii în noaptea dură – sfeșnic,
Anunță! Cheamă la trezire!

Oricui spune: ”Vine Domnul,
Ești tu, gata de plecare?
Lasă firea, lasă somnul! ”
Preaiubită adunare –

Veghează! Stai în așteptare!
– Vine mirele pe nori!
Azi – anunță deșteptare!
Azi. . . fii gata ca să zbori!

Știm noi ziua? Și. . . știm ceasul?
El ne spune: ”Da, Eu vin! ”
Ferice-i cine-ascultă Glasul,
Și-l urmează-n pas senin. . .

Lidia Cojocaru