Avertismente peste timp

”Miroase-a carantină peste veac„
Spunea cândva, de mult, poetul.
Dar nimeni nu l-a ascultat
Și mulți spre moarte-au luat biletul.

A fost strigare-atunci în lume
Avertisment pentru popor.
Dar lumea nu a luat de bine,
Uitându-se-n televizor.

Spălați pe creier mulți au fost
Și-au aruncat cu vorbe grele
Numindu-l pe poet ”un prost„
Un comunist cu gânduri rele.

Și anii au trecut în grabă
Iar vorbele-i s-au împlinit.
Pe mulți azi în spital îi bagă
Și carantina-i de dorit.

Târziul astăzi se zărește
Și adevărul e văzut
Dar nimeni nu se pocăiește
Și toți o iau de la-nceput.

La fel va fi și-n ziua mare
Când Mirele va reveni
Acei care n-au dat crezare,
Amarnic ei vor suferi.

Căci au fost ani și ani de zile
Când ei au fost avertizați
Că-n rai nu poți intra cu pile,
Nici cu toți banii adunați.

Vor plânge, se vor tângui,
Vor căuta atunci salvare.
Dar pentru ei, târziu va fi,
Căci Mireasa-i sus, în zare.

Atunci o groază-i va cuprinde
Pe toți acei ce n-au crezut
Și un necaz se va aprinde
Va zgudui micul pământ.

Atunci, apare el, „pierdutul”
Să facă zarvă, destrămare
Și mulți vor cere ca pământul,
Să-i înghită, să-i omoare.

Părerile de rău târzii
Nu vor avea deloc efect.
Dar Domnul le va oferi
O șansă nouă, un bilet.

O cale totuși va mai fi
Spre Dumnezeul Sfânt și viu
Acei care se vor căi,
Vor fi salvați prin martiriu.

Nichifor Nicu 

12 Iunie

Ai fost cântărit în cumpănă, şi ai fost găsit uşor.” Daniel 5:27

Este bine să ne cântărim pe cântarul cuvântului lui Dumnezeu. Poţi să o faci citind psalmii lui David şi, în timp ce meditezi la fiecare verset, să te întrebi: „pot să spun şi eu la fel? Simt eu ce a simţit David? Este inima mea la fel de zdrobită din cauza păcatului? Este sufletul meu la fel de încrezător în clipa încercării, şi pot să cânt despre îndurările Domnului aşa cum a cântat David în peştera Adulam sau în locurile întărite din En-Ghedi? Am cerut paharul mântuirii în numele Domnului?” Apoi întoarce paginile la viaţa lui Christos şi, în timp ce citeşti, întreabă cât de mult ai ajuns să I te asemeni.

Tânjeşte după blândeţea, umilinţa şi dragostea pe care El le-a învăţat şi arătat. Ia apoi epistolele, şi vezi dacă îl poţi însoţi pe apostol în experienţele sale. Ai strigat vreodată ca el „o, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi din acest trup de moarte”? (Romani 7:24). Ai simţit vreodată aceeaşi apăsare? Ţi-ai
spus vreodată că eşti cel mai mare păcătos, şi mai prejos de cel din urmă sfânt? Ştii ceva despre consacrarea lui? Poţi să i te alături şi să spui „pentru mine, a trăi este Christos, şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:21)?

Dacă citim cuvântul lui Dumnezeu ca pe un test aI condiţiei noastre spirituale, vom avea motive să ne oprim de multe ori şi să spunem „Doamne, simt că nu am fost niciodată aici. O, adu-mă aici! Dăruieşte-mi adevărata căinţă, cum le-ai dăruit-o şi lor. Dăruieşte-mi adevărata credinţă; dăruieşte-mi mai mult zel; aprinde-mi inima cu dragoste; acordă-mi darul blândeţii; ajută-mă să mă asemăn mai mult cu Isus. Nu mă mai lăsa să fiu ,găsit uşor” atunci când sunt cântărit pe cântarul sanctuarului, nici să fiu ,găsit uşor” în cumpăna judecăţii. „Nu Judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Psalmul 146

Lăudați cu toți pe Domnul totdeauna!
La El cu laudă suflete să vi!
Cât voi trăi Îl voi lăuda întruna
Pe Dumnezeul meu cât timp voi fi.

Nu căutați la cei mai mari scăpare
Și nu vă-ncredeți într-un muritor
Nu veți găsi la oameni rezolvare
Și nici la fiii lor vre-un ajutor.

Suflarea lor atât de iute trece
Și în pământ se-ntorc fără elanuri
Cu ei odată în mormântul rece,
Le pier aceeași zi mărețe planuri.

Ferice-acel ce ajutor în lume
Îl are pe-a lui Iacov Dumnezeu
Și-ntreaga lui nădejde el și-o pune
În Domnul Dumnezeul său mereu.

El a făcut și ceruri și pământul
Și tot ce e ascuns de ape reci
El a făcut și mările și vântul
A Lui credincioșie ține-n veci.

El, celor asupriți, dreptate face
Și pâine dă celor flămânzi și goi
El izbăvește, lanțul îl desface
Eliberează prinșii de război.

Deschide ochii mâna Lui cea dreaptă
Celor ce de vedere sunt lipsiți
Pe cei încovoiați El îi îndreaptă
Domnu-i iubește pe neprihăniți.

Și pe străini tot Domnu-i ocrotește
El știe cum să liniștească jalea
Pe văduvă și-orfan îi sprijinește
Dar celor răi El le răstoarnă calea.

Da, Domnul pentru veci împărățește
Sioane, Dumnezeu e-a ta tărie
Din veac în veac rămâne și domnește
Veniți, Lăudați pe Domnul pe vecie!

Daniel Hozan

9 Iunie

Da, Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie.” Psalmi 126:3

Unii creştini sunt tentaţi să vadă doar partea întunecată a lucrurilor şi să se gândească mai degrabă la primejdiile prin care au trecut, decât la minunile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei. Intreabă-i care este impresia lor despre viaţa de creştin, şi îţi vor descrie veşnicele lor conflicte, adânca lor mâhnire, încercările grele şi păcătoşenia din inimile lor, fără cea mai mică aluzie la îndurarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Dar un creştin al cărui suflet este sănătos va spune plin de bucurie: „voi vorbi, dar nu despre mine, ci în onoarea Dumnezeului meu. „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru’ (Psalmi 40:2-3). Domnul a făcut lucruri mari pentru [mine], de aceea [sunt plin] de bucurie”.

O asemenea experienţă pură este cea mai bună declaraţie pe care o poate face un copil al lui Dumnezeu. Este adevărat că suferim încercări, dar este la fel de adevărat că suntem izbăviţi din ele. Este adevărat că luptăm cu viciile, şi suntem pe deplin conştienţi de acest lucru, dar este la fel de adevărat că avem un Mântuitor puternic, care a învins aceste vicii şi ne poate scăpa de stăpânirea lor. Privind în urmă, ar fi greşit să nu recunoaştem că am fost în Mlaştina Disperării şi am trecut prin Valea Umilinţei, dar ar fi la fel de rău să uităm că am trecut prin ele în mod sigur şi profitabil; nu am rămas blocaţi, mulţumită atotputernicului nostru Ajutor şi Conducător, care ne-a scos şi ne-a „dat belşug” (Psalmi 66:12).

Cu cât mai mari sunt necazurile noastre, cu atât mai puternice trebuie să fie mulţumirile către Dumnezeu, care ne-a condus în siguranţă şi ne-a păstrat până acum. Durerea noastră nu poate să acopere melodia laudei; amărăciunile sunt parte din cântecul vieţii noastre: „Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

7 Iunie

Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul.” Psalmi 97:10

Ai motive întemeiate să „urăşti răul”. Gândeşte-te cât de mult te-a rănit deja! O, ce lume de înşelări păcătoase a adus în inima ta! Păcatul te-a orbit atât de mult, încât nu ai mai putut
vedea frumuseţea Mântuitorului; te-a surzit atât de tare, încât nu ai mai auzit chemarea blândă a Răscumpărătorului. Păcatul ţi-a aşezat picioarele pe calea morţii, şi a turnat otravă în izvorul fiinţei tale. Ţi-a infectat inima, şi a facut-o „nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9). O, ce fiinţă erai atunci când răul şi-a făcut lucrarea în tine, înainte de intervenţia harului divin! Erai un moştenitor al răului, ca şi ceilalţi; alergai „după mulţime ca să faci rău” (Exod 23:2). Aşa eram cu toţii; dar Pavel ne aminteşte că „aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în numele Domnului Isus Christos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6:11).

Avem motive întemeiate, într-adevăr, să urâm răul, când privim înapoi şi îi vedem faptele mortale. Răul ne-a înşelat atât de mult, încât sufletele noastre ar fi fost pierdute dacă iubirea atotputernică nu ar fi intervenit să le răscumpere. Chiar şi acum este un vrăjmaş atotputernic, păzind să ne facă rău şi să ne tragă la pierzare. De aceea „urâţi răul”, creştini, dacă nu vreţi să aveţi necazuri. Dacă vreţi să vă presăraţi cărarea cu spini şi să plantaţi urzici pe pernele patului de moarte, atunci neglijaţi să „urâţi răul”; dar, dacă vreţi o viaţă fericită şi o moarte paşnică, atunci umblaţi pe cărările sfinţeniei, urând răul până la capăt. Dacă vă iubiţi cu adevărat Mântuitorul şi vreţi să-L onoraţi, atunci „urâţi răul”. Nu există nici un leac care să biruiască mai repede răul din sufletul creştinului ca părtăşia îmbelşugată cu Domnul Isus. Locuieşte cu El, şi îţi va fi imposibil să fii în pace cu păcatul.

Orânduieşte-mi paşii pe cărarea Ta
Şi fa să am o inimă curată,
Fereşte de păcat făptura Ta
Şi ţine-i conştiinţa neîntinată.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Dor după Domnul

Din mii și mii de doruri izvorâte,
În inimi, ce prin lume se petrec,
Purtăm în noi, destine hotărâte,
Dorințe spre-mpliniri, sau spre eșec.

Sunt doruri ce se nasc, nutrind în minte,
În sufletul din piept, sau în gândire,
Când unele se sting, rămân numai cuvinte,
Sunt altele, ce merg spre ‘nfăptuire.

La fel ca fiecare om ce-i muritor,
Purtându-și visele cu demnitate,
Conduși să fim cu toți, de-un singur dor,
De-a fi cu Domnul, în eternitate!

Și-odată ‘nfiripată-n piept dorința,
De a-L urma pe Domnul, pe pământ,
În rugaciuni, să-i cerem Lui, credința,
Pentru a-i sluji, cum scrie în Cuvânt!

Iar Domnu-n bunătatea și-ndurarea,
Ce-o are, pentru cei care-L doresc,
Va netezi, și calea și cărarea,
Ne va-ndrepta, spre Plaiul Său, ceresc.

Eu… mai aveam un dor… . și o dorință,
Purtată-n rugăciune, neștirbit,
Să fiu cu-ntreaga-mi casă, la credință,
Și dorul, iată astăzi, s-a ‘mplinit.

O Tată drag, din ceruri, Tu privește,
Spre aceștia toți, ce se predau azi Ție,
Cu braț puternic, Îi călăuzește,
Și Îi condu, spre-a Ta împărăție.

Când mii și mii de doruri, vor veni,
În viața lor, Tu, cerne-le pe toate,
Să le-mplinești pe cele spre-ai zidi,
Alungă-le, pe cele ce-s spre moarte.

Prin Duhul Sfânt, așează-i sus pe stâncă,
Când valuri ori furtuna va lovi,
Îmbracă-i cu credință mai adâncă,
Biruitori, prin Tine, zi de zi.

Le fii Izvorul, când vor înseta,
Să le fii Pâinea, când vor flămânzi,
Le fii Lumină-n noaptea, fără stea,
Și Dor și Drag, în bucurii, le fii.

Le fii Tu, Domnul păcii, în tulburare,
Și Sfetnic minunat, spre veșnicii,
Le fii Balsam, pe răni, spre vindecare,
Cuvânt pe buze, când Te-or proslăvi.

Isuse drag, rămâi al nostru Dor,
Desăvârșind în noi, neprihănire,
Sa-Ți fim cu toți o turmă, Tu Păstor,
Sa-Ți fim, mireasă, când veni-vei Mire!

Paula Szabo  

Prin suferință

Prin suferință El ne ține aproape
Ca faptele murdare să ni le-ngroape;
Fiindcă omul uită repede pe Domnul
Și din ce în ce mai mult iubește somnul.

Este greu să treci prin suferință
Dar mai mare este a Lui dorință,
De-a locui cu El în cer
Pentru a trăi cel mai Divin mister.

Prin suferință
Ți-a-ntărit a ta credință,
Și te-a făcut un adevărat creștin
Cu un frumos destin.

A ales să treci printr-o suferință
Fiindcă nu mai aveai de mult cu El în luptă o biruință,
A ales să treci chiar și prin greu
Să-L cunoști pe-al tău Dumnezeu!

Prin suferința de o clipă
El îndoiala o ridică,
Fiindcă te vrea în luptă biruitor
Și-n rugăciune vegheator!

Este greu prin suferință,
Dar prin ea Își împlinește a Sa dorință,
Să te facă aur curat
Pentru El să fii păstrat!

Chiar dacă este greu prin suferință
El îți spală a ta ființă,
Să fii mereu curat și frumos
Și pentru Domnul prețios.

A îngăduit să treci prin suferință
Ca să nu mai iei a Sa Lucrare cu ușurință,
Și să fii serios în toate
Să fugi mereu de păcate.

Prin suferință
Te învață să te rogi cu stăruință,
Și să crezi în El mereu
Când totul ți se pare greu.

De multe ori prin suferință
Îți încearcă a ta credință,
Ca să-ți schimbe chiar și a ta purtare
Să fii pentru El o binecuvântare!

„1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiţi.”

Samuel Bădescu 

20 Mai

Bunătatea Ta cea minunată.” Psalmi 17:7

Când dăruim ceva cuiva odată cu inima noastră, facem o faptă cu adevărat bună, dar trebuie să recunoaştem că acest lucru nu se întâmplă des. Nu la fel se întâmplă cu Domnul și Stăpânul nostru. Favorurile Lui sunt însoţite întotdeauna de dragostea din inima Sa. El nu ne aruncă firimituri reci de la masa Sa luxoasă, ci ne lasă să mâncăm din farfuria Lui şi ne condimentează mâncarea cu aroma iubirii Sale. Când ne pune aurul harului Său în palmă, însoţeşte darul de o strângere de mână, care este la fel de preţioasă ca însuşi darul. El va veni în casele noastre în vizită, dar nu se va purta ca un musafir mândru în căsuţa unui om sărman;

El se va aşeza lângă noi, fără să ne dispreţuiască sărăcia sau să ne condamne slăbiciunea. Prea iubiţilor, cât de dulce este zâmbetul Lui! Ce cuvinte plăcute picură de pe buzele Lui! Câte îmbrăţişări ne păstrează! Dacă nu ne-ar da decât bănuţi de aramă, felul în care ni i-ar da i-ar transforma în bani de aur, dar El ne dă daruri costisitoare, aşezate frumos într-un coşuleţ aurit. Este imposibil să te îndoieşti de sinceritatea darurilor Sale, fiindcă pe fiecare binefacere este imprimată inima Sa însângerară. El ne dă „cu mână largă, și fără mustrare” (Iacov 1:5).

Nu ne scoate niciodată Ochii spunându-ne că suntem o povară, nu priveşte cu răceală pe níci unul dintre cei sărmani, ci ne strânge la pieptul Său cu bucurie, oferindu-Şi bucuros viaţa pentru noi. Nardul Său are o mireasmă pe care nici o altă inimă nu ar putea s-o producă; fagurii Săi au o dulceaţă care reflectă însăşi esenţa iubirii Lui. O, ce comuniune rară produce o asemenea sinceritate! Să ne ajute Domnul să-I gustăm mereu binecuvântările!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Domnul este viu, mărire!

Domnul este viu, mărire
El, din morți a înviat
Să ne aducă mântuire
De la moarte ne-a salvat.

A învins iadul cel rău
Moartea pe veci a zdrobit-o
El, Fiul lui Dumnezeu
Și viața ne-a dăruit-o.

Totul s-a cutremurat
Când ai Săi ochi s-au închis
Dar apoi a înviat
Boldul morții l-a învins.

Dar de viață am primit,
Izbăvirea ne-a adus,
Mielul care s-a jertfit
A împlinit tot ce s-a spus.

A Sa cale să urmăm
Fericiți în veci vom fi
Și credință să avem
Să trăim în veșnicii.

Slavă Fiului iubit
El e viu la al Său Tată
Și ne așteaptă negreșit
La Cer să-L urmăm, o dată.

Să cântăm cu bucurie
Suntem slobozi, să trăim
Și a Sa Împărăție
Cu El să o stăpânim.

O cântare minunată
Fiului, să Îi cântăm
Dragostea Lui, ne arată
Pe-a Sa cale să urmăm.

Florența Sărmășan 

20 Martie

Aud glasul prea iubitului meu.” Cântarea Cântărilor 2:8

În cele mai frumoase momente, biserica din vechime obişnuia să-L numească pe Unsul Domnului „prea iubitul”. „Când vine vremea cântării şi păsările îşi înalţă glasul în crânguri, cântul ei de iubire este mai frumos decât toate celelalte, în timp ce „Cântă „Prea iubitul meu este al meu, și eu sunt al lui; el își paște turma între crini” (Cânt.2:16). Chiar în Cântarea Cântărilor, ea îl numeşte „prea iubitul meu” .Chiar şi în timpul iernii geroase, când vânturile iadului urlă în jurul gtădinii Domnului, profeţii ei găsesc loc să lase povara Domnului şi să spună, aşa cum a spus Isaia „voi cânta Prea Iubitului meu, cântarea Prea Iubitului meu despre via Lui” (Isaia 5:1).

Deşi sfinţii nu I-au văzut niciodată faţa, deşi nu luase încă trup omenesc şi nu locuise între noi, nici nu-Şi arătase slava, El a fost dintotdeauna „mângâierea lui Israel” (Luca 2:25), speranţa şi bucuria celor aleşi, „Prea iubitul” tuturor celor care se închinau Celui Prea înalt Şi noi, care ne aflăm în timpul verii bisericii, suntem înclinaţi să vorbim despre Christos ca despre prea iubitul sufletelor noastre, şi să simțim că El este foarte preţios „deosebindu-se din zece mii” (Cânt 5:10), şi „plin de farmec” (vers. 16). Atât este de adâncă dragostea bisericii faţă de Isus, prea iubitul ei, încât apostolul a îndrăznit să ptovoace întregul univers să despartă biserica de dragostea lui Hsristos. El a declarat că nici prigonirea, nici foametea, nici nenorocirile, nici primejdiile şi nici sabia nu o vor putea face; în Cele din urmă s-a lăudat voios „totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37). O, cât de mult am vrea să cunoaştem totul despre tine, Prea Iubitule!

Tu eşti bogăţia sufletului meu
Jos pe pământ sau în cerul slăvit
Alături de Tine mă bucur mereu.
Şi chiar de cer câte ceva necontenit
In rugăciune zi de zi,
Nu este altceva ce mi-aş putea dori.

Meditaţii C. H. Spurgeon