Cautarea adevarului

Adevărul unic este
Domnul sfânt, Isus Hristos.
El din cerurile slavei
A venit în lume jos.

A venit în trup de carne
Ca Om de durere frânt.
Să-Şi răscumpere poporul
Pentru Dumnezeul sfânt.

A venit un om la Domnul
Ca să caute-Adevărul.
Însă el voia prin Lege
Ca să moştenească cerul.

Dar Isus atunci îi cere
Ca să-şi dea averea toată.
Şi-astfel zilnic să-L urmeze
Într-o viaţă-adevărată.

Refuzând atunci porunca
Omul a plecat mâhnit.
Şi-a rămas mereu în viaţă
Singur şi nemântuit.

Alţii au venit în Templu
La Isus ca să-L asculte.
Însă fariseii mândri
Ei I-au adresat insulte.

I-au adus degrab în faţă
Pe o păcătoasă mare
Ce-a fost prinsă-n preacurvie
Şi voiau toţi s-o omoare.

Ei L-au întrebat pe Domnul
Dacă Legea pot s-aplice.
Şi au aşteptat s-audă
Yeshua acum ce zice.

Dar El pe pământ se-apleacă
Parcă spre-a rescrie Legea.
Iar ei aşteptau pedeapsa
Să condamne fărdelegea.

Însă Domnul le răspunde:
„Cine nu are păcate
Să arunce cel dintâi
Şi să facă el dreptate!”

N-a avut nimeni curajul
Să se dea fără păcat.
Şi-au ieşit cu toţi afară.
Conştiinţa i-a mustrat.

Doar femeia păcătoasă,
(Ei îi tremura şi părul)
A rămas acolo-n faţă:
Ea aflase Adevărul.

Adevărul şi Iubirea
Deodată s-au unit
Când Hristos plin de-ndurare
Şi de pace i-a vorbit:

„Unde-s pârâşii, femeie?
Nu-s acolo unde eşti…
Du-te, du-te mai departe.
Să nu mai păcătuieşti!”
*
Când Iubirea se jertfeşte
Şi tu crezi şi o primeşti,
Astfel găseşti Adevărul
Cel din slăvile cereşti.

Corneliu Livanu 

Reclame

Psalmul 103

Mărește suflete al meu pe Domnul
Cu tot ce ai în inima și-n gând
Binecuvântează, suflete, pe Domnul
Slăvit să-I fie Numele Lui sfânt!

Mărește suflete al meu pe Domnul
Și binefacerile Sale nu le uita niciuna
El iartă păcatele și mântuiește pe omul
Care iubește adevărul și urăște minciuna.

El îți izbăvește viața din genune
Ți-încununează cu-ndurare blândă anii
El te întinerește și ca prin minune
Vei zbura pe cer precum vultanii.

El și-a arătat lui Moise căile Sale
El este îndurător și plin de bunătate
El nu ne ceartă fără de încetare
El ne iartă de fărădelegi și păcate.

Cât sânt cerurile de pământ de departe
Atât e de bun cu cei ce de El se tem
Așa cum răsăritul de apus se desparte
Așa ne separă de blasfemii și blestem.

Cum se îndură un tată de copiii lui
Aşa se îndură de cei ce se tem de El
De n-ar fi Domnul n-am fi ai nimănui
Țărână am fi ori n-am fi-n niciun fel.

Zilele omului sânt ca iarba pe vale
Precum floarea înflorind pe câmpie
Bate un vânt sau un râu se prăvale
Și locul lor pe pământ nu se mai știe.

Iertarea Domnului dăinuie-n veac
Pe cei ce se tem de El se îndură de ei
Și pentru copii copiilor lor de voia îi fac
De poruncile Sale le-mplinesc cu temei.

Scaunul Său de domnie e-n locuri cerești
Și Domnu-i de-a pururi stăpân peste tot
Binecuvântaţi pe Domnul, oștiri îngerești
Pe sfânt, sfânt, sfânt, Împărat Savaot!

Marin Mihalache 

Mai e puțin…

Se vede-o negură în zare
Şi-n depărtări se-aud sunând trompete;
Iar Domnul strigă: „Deşteptați-vă, fecioare!
Nu mai dormiți, fecioare înțelepte!”

E vremea să lucrăm din greu,
E vremea să lucrăm mai mult, mai bine!
Să ne trezim din somnul cel adânc!
Mai e puțin şi Domnul vine!

Vom sta cu toții-n fața Celui Sfânt,
Şi poate nu ne vom opri din plâns…
Ce vede ochiul nu va mai conta,
Ci va conta cât am lucrat ascuns…

De-am mângâiat pe-acela întristat,
De-am ajutat pe cei lipsiți…
De ne-am rugat cu-acela apăsat
Sau de am plâns cu cei năpăstuiți…

Şi-atunci vom vrea să fi făcut vreun bine
Fără ca cei din jur să vadă;
Căci lauda de jos nu ține,
Ci se transformă repede în pleavă…

Să fim, dar, înțelepți şi sfinți
Ca Tatăl să se bucure de noi!
Să ne-nălțăm mereu spre culmi,
Să nu ne umplem de noroi!

Viorica Robu 

Lăudați pe Domnul !

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmul 150/6

Ninge cu  pace, e o noapte adâncă,
Izvorul rece a amuțit în stâncă,
Doarme cocorul alb, obosit de mult zbor,
Flori se scutură de pe aripa de nor.

Doarme și omul, obosit și somnoros,
A uitat de miezul nopții și de Cristos,
Dar cerul nu doarme, nici nu dormitează,
În miez de noapte strigă  tare”Veghează!”

Un vârtej de lumină, al Nordului vânt,
Împrăștie, în noapte, al Cerului cânt;
-Trezește-te harfă, și tu, izvor duios!
Bucură-te, omule, s-a născut Cristos!

Cedrilor făloși, să vă legănați în vânt!
Strigă, în noapte, cu putere Duhul Sfânt,
Cascadelor, să cântați  din harfă duios!
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Valuri mărețe de pe oceanul  mănos,
Peşti ai mării, să Îl lăudați pe Cristos!
Tot ce are  suflare să cânte duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Copii din Vale, alergați după Cuvânt!
Se scutură florile albe de Duh Sfânt,
Înălțați o cântare Pruncului  duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Bucură-te, suflet cu haina pătată,
Cu apa vieții, ea  va fi spălată,
Înalță o cântare Pruncului duios,
Haină albă primești în dar de la Cristos!

Ninge cu pace peste Valea  adâncă,
Turmă a lui Cristos, urcă-te pe Stâncă!
Să ieșiți în noapte, sărutați -vă duios!
Bucură-te, turmă, te iubește Cristos!”

Arancutean Eliza 

Bogăția mea

Bogăția mea e Domnul!
N-am comori, Îl am pe El,
Cea mai mare achiziție
E Isus divinul Miel.

Sunt bogat, dar n-am palate,
Nici metale mai de preț,
Mântuirea mea e scumpă,
Viitorul mi-e măreț.

Nestemate nu-s pe lume
Ca și acele mângâieri
Ce de sus vin fără plată
Și mă scapă de dureri.

Strălucită mi-e credința
Ce în dar eu am primit,
Posesiunea veșniciei
Astăzi m-a îmbogățit.

Numele de viță aleasă
L-am primit prin jertfa Lui
Sunt bogat prin moștenire,
Sunt un fiu al Regelui.

Câtă cinste să ai parte
De chemarea-n lucrul Său,
Să fii partenerul Celui
Ce e unic Dumnezeu!

Câtă oportunitate
Să-l cunoști pe Împărat,
Să ai parte de iubire,
Și de har nemeritat!

Sunt bogat, chiar și când lipsa
Se strecoară-ncetișor,
Căci eu sunt parte din turmă,
El mi-e Domn, El mi-e Păstor.

Sunt bogat și aici și acolo
Când adresa-mi voi schimba
Și voi fi parte cu sfinții
Din Împărăția Sa.

Doamne, dă-mi o minte nouă,
Să trăiesc nu ca sărac,
Căci bogat sunt doar atunci când
Cu Isus eu mă îmbrac.

Apocalipsa 2:9
„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)… ”

Lucian Cazacu 

Domnul Este Pastorul Meu

Ai încredere in Mine! Ca doar eu îți sunt Pastorul,
Neîncetat voi fi cu tine, orsicand și-n orice loc
De s-ar întâmpla pe cale sa-ți alunece piciorul,
Te voi izbăvit îndată, și din apa și din foc.

Cu toiagul arăta-ți-voi, cărările cele sfinte,
Iar Nuiaua! – e mustrarea-Mi, s-o Primești nu ezita,
Ca sa nu cazi de pe culmea, ce o urci cu dor fierbinte,
Ia aminte deci la sfatu-Mi! El va fi salvarea ta!

Fiindcă m-ai ales pe Mine, de Pastor in a ta viata,
Te voi copleși cu daruri, in oricare dimineața,
Cu ocrotitoare aripi te-oi umbri in al tău drum,
Și spre cortul tău urgia n-o sa vina nicidecum.

Pot sa zboare mii și sute, săgeți ziua-n jurul tău,
Ele vor cădea alături, neputând sa-ți facă rău.
Și pe brațe te-oi conduce, chiar prin încercări de treci,
Ai încredere in Mine și vei fi salvat in veci!

Eugen Costea 

Cu noi este Domnul

Fost-a trimis la Sfânta Fecioară
Arhanghel din ceruri târziu într-o seară,
Să-i spună Mariei și lumii întregi
Copil se va naște, Domn peste Regi.
Născut din femeie, din Dumnezeu
Din bunătate pentru oameni mereu,
Să judece lumea doar cu iubire
Să mustre, să-ndrepte pe toți la sfințire.
Cu noi este Domnul! , e numele Lui,
Emanuel – Isus așa să-i mai spui.
Se naște să moară o dată pe Cruce
De jertfa Lui dragă, aminte-a-ne-aduce.
Iar prin a Sa minunată-nviere
Noi toți avea-vom din cer mângâiere.
De sus Răsăritul atuncea se-arată
Și dreapta de-a pururi El stă lângă Tată.
Și noi toți aceia ce slavă Îi dăm,
Omul cel vechi în cel-nou de-ngropăm.
Ascultă în toate de Blândul Păstor
Și sta-vei în ceruri, lângă-al vieții izvor.
Sfânt, Sfânt, Sfânt! cânta-vom atunci
Curați, spălați asemeni ca prunci.
Și fără prihană doar să venim
De-a dreapta în ceruri de vrem să ne știm!

Popa Rafael 

Dacă Domnul azi mă-ntreabă

Dacă Domnul azi mă-ntreabă:, , Mintea îți mai este trează
Sufletu-ți mai e-n veghere
Mâinile-ți mai au putere
Ochiul mai vede departe
Unde este miere, lapte
Ruga-ți mai este fierbinte
Te hrănești din Har sau linte
Calea îți mai este Cale
Pentru sărac mai știi jale
Ești o santinelă-n noapte
Faci truditului dreptate
Te avânți spre veșnicii
Cu ai Mei iubiți copii
Ești mereu în mijlocire
Lupți cu pământeasca-ți fire
Te mai duci pe la bolnavi
Pe la cei, ce sânt azi sclavi
Să le spui de vindecare
Despre cum dau liberare
Le vorbești celor din stradă
Despre Sfântul Ceresc Tată
Cum a dat pe Fiul Său
Să-l răpună pe cel rău
Ca oricine-L va cunoaște
Să-L proclame al său Paște?
Știu eu oare să-I răspund? ? ? ? ?

Berbec Ion

PSALMUL 150

Lăudat să fie Domnul
În lăcaşul Său cel sfânt
De unde îşi varsă mila
Și iubirea pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
De tot ce are suflare
De tot ce este lumină
Din Lumina Lui cea Mare.

Lăudaţi-L cu timpane,
Din harfă şi din lăută
Din chimvale sunătoare
Până la cer să se audă.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeu care-i Iubire
Și lumină din lumină
Logos sfânt, nemărginire.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeul nostru sfânt
Și să fie-n lume pace
Cum e-n cer și pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
Tronul Domnului divin
Unde-I vom cânta spre slavă
Alleluia și Amin.

Cei cel-L laudă pe Domnul
Domnul le va da răsplata
Vino, Doamne în curând
Vino-acum, Maranata!

Marin Mihalache