30 Martie

„Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.” Plângerile lui Ieremia 3:40

Soţia care îşi iubeşte soţul absent îi aşteaptă cu dor întoarcerea. O separare prelungită îi aduce moarte în suflet. La fel se întâmplă cu sufletele care II iubesc pe Domnul. Ei trebuie să-I vadă faţa. Nu pot îndura să fie departe de părtăşia cu El. O privire dezaprobatoare sau mustrătoare este dureroasă pentru copiii iubitori care nu vor să-şi supere tatăl; ei sunt fericiţi doar când II văd zâmbind. Prea iubitule, la fel ai fost şi tu cândva. Un cuvânt din Scriptură, o mustrare, o atingere cu nuiaua erau destul ca să alergi la Tatăl tău, strigând: „Spune-mi de ce eşti supărat pe mine!” La fel este şi acum? Eşti mulţumit să-L urmezi pe Isus de la distanţă? Poţi să contempli liniştit sfârşitul părtăşiei tale cu Christos? Poţi să înduri să-L vezi depărtându-se de tine fiindcă şi tu te-ai depărtat de El? Te-au despărţit păcatele de Dumnezeu, şi inima ta nu are nici o grijă?

Ingăduie-mi să te avertizez cu blândeţe: este dureros să te văd trăind mulţumit fără să vezi faţa Mântuitorului. Ar fi bine să realizăm ce rău este să avem dragoste puţină pentru Cel care a murit pe cruce, bucurie puţină în preţiosul nostru Isus, părtăşie puţină cu Cel iubit! Îmbracă-ți sufletul în văluri de doliu şi jeleşte-ţi nepăsarea. Nu te opri din plâns! Aminteşte-ţi unde ai primit mântuirea.

Du-te imediat la cruce. Acolo, şi numai acolo, poți să-ţi trezeşti sufletul. Nu contează cât de aspru, cât de nepăsător, cât de mort ai devenit, întoarce-te la condiţia ta naturală, sărac şi zdrenţuit şi mânjit cum eşti. Prinde-te de cruce şi priveşte în ochii Săi. Spală-te în izvorul sângelui. Atunci te vei întoarce la dragostea dintâi. Vei experimenta din nou simplitatea credinţei şi blândeţea inimii.

C.H. Spurgeon

7 Martie

„Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om.” Psalmi 118:8

Fără îndoială, cititorul a fost ispitit de multe ori să-şi pună nădejdea în lucrurile care se văd, în loc să se încreadă în Dumnezeul invizibil. Creştinii caută adesea sfat şi ajutor la oameni şi distrug nobila simplitate a relaţiei lor cu Dumnezeu. Oare rugăciunea aceasta de seară este citită de un copil al lui Dumnezeu chinuit de griji pământeşti? Dacă da, voi discuta puţin cu el. Spui că te încrezi în Isus, şi numai în Isus, pentru mântuire. Atunci de ce eşti tulburat? „Fiindcă am multe griji”, vei răspunde tu. Nu este scris „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului” (Psalmi 55:22)? Nu spune Scriptura „nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6)?

Nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile tale materiale? „O, aş vrea să pot”, îmi spui tu. Dacă nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile pământeşti, cum îndrăzneşti să te încrezi în El pentru cele spirituale? Poţi să crezi că îţi va mântui sufletul şi nu poţi crede că îţi va da câteva binecuvântări? Nu este Dumnezeu îndestulător pentru nevoile tale, sau capacităţile Sale sunt prea limitate? Ai nevoie de alt ochi în afară de Cel care vede orice? Este inima Lui slăbită? A obosit braţul Său? Dacă este aşa, caută-ţi alt Dumnezeu; dar dacă El este infinit, atotputernic, credincios, adevărat şi înţelept, de ce-ţi pierzi timpul căutând un altul?

De ce străbaţi pământul în căutarea unei alte temelii, când Dumnezeu este destul de puternic ca să tină orice greutate pe care ai putea-o tu clădi? Creştine, cum nu se amestecă vinul cu apa, aşa nu se amestecă aurul credinţei cu arama încrederii omeneşti. Aşteaptă-L pe Dumnezeu, şi pune-ţi nădejdea în El. Nu dori curcubetele lui Iona, încrede-te în Dumnezeul lui Iona. Lasă-i pe nebuni să aleagă temelia nisipoasă a încrederii în oameni, iar tu clădeşte pe Stânca Veacurilor, ca unul care vede furtuna.

C.H. Spurgeon

22 Februarie

 „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie.” Naum 1:3

Iehova este „îndelung răbdător”. Când vine în lume, îndurarea călătoreşte cu mare repeziciune; de sub roţile carului ei sar scântei. Dar pedeapsa vine cu paşi furişaţi, fiindcă Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului. Nuiaua îndurării se află întotdeauna în mâinile Sale întinse, în vreme ce sabia dreptăţii este în teacă, ţinută de mâinile străpunse care au sângerat pentru păcatele oamenilor. „Domnul este îndelung răbdător” fiindcă El este foarte puternic.

Cel care are putere asupra lui însuşi este într-adevăr puternic. Puterea lui Dumnezeu Ii controlează acţiunile, fiindcă este o putere adevărată: o putere care leagă atotputernicia este mai tare decât atotputernicia. Un om care are o minte puternică poate îndura mult timp insultele, şi resimte răul doar atunci când simţul său de dreptate o cere. In timp ce mintea slabă este deranjată de lucrurile mărunte, mintea puternică îndură supărarea ca o stâncă neclintită, chiar şi atunci când este lovită cu toate săgeţile aprinse ale răutăţii. Dumnezeu îşi vede duşmanii, dar nu acţionează, ci îşi stăpâneşte mânia. Dacă ar fi mai puţin divin decât este, demult şi-ar fi trimis tunetele şi ne-ar fi nimicit Demult ar fi viscolit pământul cu crivăţul mâniei Lui, şi oamenii ar fi fost măturaţi. Dar măreţia puterii Sale ne aduce îndurare.

Dragă cititorule, care este starea minţii tale în seara aceasta? Poţi să priveşti cu umilinţă la Christos şi să spui: „Mântuitorule, Tu eşti stânca şi nădejdea mea”? Dacă da, nu trebuie să te temi de puterea lui Dumnezeu. Dacă ai alergat la Isus căutând adăpost prin credinţă, puterea lui Dumnezeu nu trebuie să te îngrozească mai mult decât îi îngrozeşte sabia şi scutul unui războinic pe cei din familia sa. În loc să te îngrozeşti, bucură-te că Cel „de o mare tărie” este Tatăl şi Prietenul tău.

C.H. Spurgeon

17 Februarie

 „Măcar că Domnul era acolo.” Ezechiel 35:10

Prinţii Edomului au văzut că ţara era pustiită, şi au crezut că va fi pradă uşoară. Dar în calea lor s-a ridicat o piedică nemaiîntâlnită: „Domnul era acolo”. Pe prezenţa Lui se întemeia securitatea ţării. Oricare ar fi planurile şi proiectele duşmanilor poporului lui Dumnezeu, aceeaşi barieră se ridică în calea lor şi astăzi. Sfinţii îi aparţin lui Dumnezeu, şi El locuieşte în mijlocul lor. El îi va proteja, fiindcă sunt ai Săi. Ce mângâiere ne aduce această asigurare în necazuri şi conflicte spirituale! Suntem continuu atacaţi dar apărarea nu lipseşte niciodată! Satana îşi aruncă mereu săgeţile, dar credinţa noastră este apărată de atacurile întunericului.

Săgeţile aprinse ale iadului sunt respinse şi stinse, fiindcă „Domnul este acolo”. Faptele noastre bune sunt subiectul atacurilor Satanei. Un sfânt nu va avea niciodată o virtute sau un dar care să nu fie o ţintă pentru săgeţile iadului. Scântei de speranţă, raze de iubire, stropi de răbdare sau flăcări de credinţă, toate sunt atacate de bătrânul duşman al binelui. „Dumnezeu este acolo” este singurul motiv pentru care virtuţile noastre rezistă. Dacă Dumnezeu este cu noi în viată, nu trebuie să ne temem de moarte, fiindcă atunci când va sosi ultima clipă, „Dumnezeu va fi acolo”.

Când vom trece prin ape tulburi şi învolburate, vom simţi fundul şi vom şti că suntem în siguranţă. Când va trece timpul, picioarele noastre vor sta pe Stânca Veacurilor. Prea iubiţilor, de le începutul vietii de creştin şi până la ultima suflare, singurul motiv pentru care nu pierim este acela că „Dumnezeu este acolo”. Numai atunci va fi distrusă biserica lui Dumnezeu, când El se va schimba sau îi va lăsa de izbelişte; până atunci însă suntem în siguranţă, fiindcă este scris: IEHOVA ŞAMA, „Dumnezeu este acolo”.

C.H. Spurgeon

Psalmul 134

Deci iată, binecuvântați pe Domnul!
O, robi iubiți ai Domnului cel Sfânt
Voi n-ați ales în miez de noapte somnul
Ci-n Casa Lui stați laude cântând.

A voastre mâini cu multă bucurie
Spre Sfântul Lui locaș le ridicați
Și pe al nostru Domn din vesnicie
Necontenit să-L binecuvântați.

El, Domnul, să te binecuvânteze
Din Ceruri, din Sionul Lui cel Sfânt
Privirea Lui deasupra ta vegheze
El, ce-a făcut și Ceruri și Pământ.

2/12/2023 Daniel Hozan

Când viața este grea, nu uita….

Când simți că ești pe margine de stâncă,
Și că ești obosit în duh și-n trup,
Durerea când e, parcă, prea adâncă –
În jurul tău stau îngerii în grup.

Îngrijorarea când te prea apasă,
Când totul e în ceață și în fum,
Fii încrezut că Domnul nu te lasă,
Că nu-i nimic în plus pe al tău drum.

Iar când se va sfârși și suferința,
Vor piere-ngrijorări și încercări,
Fiindcă ai păstrat nestins dorința
De a lupta și a păstra credință,
Te va lua Isus mai sus de zări!


Adelina Malancea

21 Ianuarie

 „Fiindu-i foarte sete a strigat către Domnul şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire; şi acum să mor de sete?” Judecători 15:18

Samson era gata să moară de sete. Primejdia aceasta era total diferită de cele prin care trecuse înainte. Cu siguranţă, să-ţi fie sete nu este o problemă atât de mare ca a scăpa de o mie de filisteni! Dar, când setea 1-a biruit, Samson a simţit că pericolul prezent era mai mare decât pericolul din care fusese izbăvit în mod miraculos în trecut. Este un lucru obişnuit pentru poporul lui Dumnezeu care, după ce este izbăvit dintr-un pericol de moarte, se poticneşte întro problemă minoră. Samson ucide o mie de filisteni şi îi aşează grămezi — apoi este gata să moară pentru o înghiţitură de apă! Iacov se luptă cu Dumnezeu la Peniel şi II biruieşte pe Cel Atotputernic, apoi şchiopătează din şold!

E ciudat că puterea ne slăbeşte chiar în ziua în care am învins. E ca şi cum Domnul ar vrea să ne arate cât suntem de neputincioşi. Samson s-a lăudat foarte tare când a spus „am ucis o mie de bărbaţi” (Judecători 15:16). Gura lui lăudăroasă s-a uscat în curând de sete, şi a început să se roage. Dumnezeu are multe căi pentru a-şi umili poporul. Dragul meu copil al lui Dumnezeu, dacă te scufunzi după ce primeşti un mare har, să nu crezi că eşti singurul. Când a urcat pe tronul Israelului, David a spus „eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească” (2 Samuel 3:39).

Trebuie să te aştepţi să fii slab în ziua în care ai câştigat cel mai mare triumf. Dacă Dumnezeu a câştigat mari biruinţe în numele tău în trecut, problemele tale prezente sunt asemănătoare cu setea lui Samson, iar Dumnezeu nu te va lăsa să cazi şi să fii învins de duşmani. Drumul plângerii este singurul drum spre ceruri, dar el este străjuit de izvoare cu apă vie. Voi, toţi cei încercaţi, bucuraţi-vă inimile cu făgăduinţa lui Samson şi fiţi siguri că Dumnezeu vă va izbăvi în curând.

C.H. Spurgeon

27 Decembrie

„Domnul te va călăuzi neîncetat.” Isaia 58:11

„Domnul te va călăuzi”. Nu un înger, ci Iehova te va călăuzi. El nu spune că va merge prin pustie înaintea poporului Său, şi că un înger îi va călăuzi; Moise spune: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm” (Exod 33:15). Creştine, Dumnezeu nu lasă călăuzirea ta pământească pe seama unui înger: El însuşi te conduce pe drumul tău. Nu poţi să vezi stâlpul de nor, dar Iehova nu te uită niciodată. Observă cuvântul „te va” – „Domnul te va călăuzi”. Cât de sigură este această afirmaţie! Cât de sigur este că Dumnezeu nu te va uita! Acest „te va” este mai preţios decât promisiunile oamenilor. „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Observă apoi adverbul „neîncetat”. Nu suntem călăuziţi uneori, ci avem o călăuză permanentă. Nu suntem lăsaţi ocazional pe seama înţelegerii noastre, ca să rătăcim, ci auzim neîncetat vocea călăuzitoare a Marelui Păstor. Dacă îi urmăm de aproape paşii, nu ne vom rătăci. Vom fi conduşi pe un drum drept spre o cetate în care să locuim. Dacă trebuie să-ţi schimbi poziţia în viaţă, dacă trebuie să te muţi pe un ţărm îndepărtat, dacă ţi se întâmplă să ajungi sărac dintr-odată, sau într-o poziţie cu mai multe responsabilităţi, dacă eşti aruncat printre străini sau duşmani, nu te teme, fiindcă „Domnul te va călăuzi neîncetat”. Dacă trăieşti aproape de Dumnezeu şi inima ta este încălzită de dragostea Lui sfântă, nu există dileme din care să nu fii scăpat. Nu poţi să greşeşti când eşti în compania lui Dumnezeu. Ca şi Enoh, umblă cu Dumnezeu, şi nu te poţi înşela în privinţa drumului. Înţelepciunea infailibilă te conduce, dragostea neclintită te mângâie, şi puterea veşnică te apără. Iehova – fii atent la cuvântul acesta – Iehova te călăuzeşte neîncetat.

C.H. Spurgeon

19 Decembrie

Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” Proverbe 16:33

Dacă orice hotărâre vine de la Domnul, cine ne aranjează vieţile? Dacă simpla aruncare a sorţului este călăuzită de El, cu cât mai mult vor fi evenimentele vieţii noastre, mai ales că Mântuitorul ne-a spus că „până şi perii capului vă sunt număraţi” (Matei 10:30). Nici o vrabie nu cade pe pământ fără voia Tatălui (vers. 29). Dacă ţi-ai aminti întotdeauna acest lucru, dragă cititorule, ai avea parte de o linişte sfântă. Te-ai lepăda de frică, şi ai putea merge cu răbdare, linişte şi bucurie, aşa cum trebuie să meargă orice creştin. Când eşti tulburat de lume, nu poţi sluji învăţătorului; gândurile îţi slujesc ţie însuti. Dacă ai căuta „întâi împărăţia cerurilor, şi neprihănirea Sa” (Matei 6:33), toate celelalte lucruri ţi s-ar da pe deasupra. Eşti amestecat în afacerile lui Christos, şi le neglijezi pe ale tale, atunci când te îngrijorezi de soarta şi împrejurările tale.

Încerci să-ţi „faci rost” de muncă, şi uiţi că datoria ta este să asculţi. Fii înţelept şi gata să asculţi; lasă-L pe Christos să se îngrijească de tine. Vino şi te uită în hambarul Tatălui tău, şi întreabă-te dacă te va lăsa să flămânzeşti când El are atâta belşug de recoltă. Uită-te la inima Lui îndurătoare. Vezi dacă s-a dovedit vreodată rea! Uită-te la înţelepciunea Lui nepătrunsă. Vezi dacă a greşit vreodată. Mai presus de toate, uită-te la Isus Christos, Mijlocitorul tău, şi întreabă-te dacă Tatăl poate fi rău cu tine atunci când El pledează în favoarea ta. Dacă îşi aminteşte de fiecare vrabie, va uita El vreunul din copiii Săi? „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmi 55:22).

Fii fericit în starea ta umilă
Fără dorinţe mari, şi aşteptări deşarte
S-asculţi oricând de Voia cea Divină
Va fi o bogăţie mai presus de orice parte.

Meditaţii C. H. Spurgeon

9 Decembrie

Totuşi, Domnul aşteaptă să se milostivească de voi.” Isaia 30:18

Dumnezeu întârzie adesea cu răspunsul la rugăciune. Avem câteva dovezi ale acestui fapt în Scriptură. Iacov nu a primit binecuvântarea îngerului până în zorii zilei; a trebuit să se lupte toată noaptea pentru ea. Sărmana femeie sirofeniciană nu a primit nici un cuvânt de răspuns multă vreme. Pavel L-a implorat pe Domnul de trei ori, cerând să-i fie luat „ţepuşul din carne” (2 Corinteni 12:7). Nu a primit nici o asigurare că va fi îndepărtat; dimpotrivă, a primit făgăduinţa lui Dumnezeu că harul Său îi este de ajuns.

Dacă ai bătut la poarta îndurării şi nu ai primit nici un răspuns, să-ţi spun eu de ce. Făcătorul nu ţi-a deschis poarta şi nu te-a lăsat înăuntru? Tatăl nostru are motive numai de El ştiute ca să ne lase să aşteptăm. Uneori o face ca să-Şi arate puterea şi suveranitatea, pentru ca oamenii să ştie că Iehova are dreptul să dea sau să reţină. Mult mai des, întârzierea este spre folosul nostru. Poate că ai fost lăsat să aştepţi pentru ca dorinţele tale să fie mai fierbinţi. Dumnezeu ştie că întârzierea va grăbi mărirea dorinţei, şi că, dacă te lasă să aştepţi, îţi vei vedea nevoia mai clar, şi vei cere cu mai multă înflăcărare. El ştie şi că vei preţui mai mult îndurarea pe care ai aşteptat-o mai mult. S-ar putea să ceri ceva rău în ceea ce ceri, şi trebuie să fie îndepărtat înainte de a primi bucuria în Domnul.

Poate că vederile tale în privinţa planului Evangheliei sunt confuze, sau poate că te încrezi în tine însuţi, în loc să te predai pe deplin Domnului Isus. Sau Dumnezeu ne face să aşteptăm puţin, ca să-Şi poată arăta mai bine bogăţia harului Său la urmă. Rugăciunile tale sunt înregistrate în cer, şi, chiar dacă nu ţi se răspunde de îndată, nu sunt nicidecum uitate. Peste puţin timp, vor fi îndeplinite, spre bucuria şi plăcerea ta. Nu lăsa disperarea să te reducă la tăcere, ci continuă să te rogi cu credincioşie.

Meditaţii C. H. Spurgeon