Mai bine este!

ReferințePsalmii 118:8 Proverbele 25:7 Eclesiastul 6:9

Mai bine este să fii robul lui Hristos,
Decât să fii atras, de vrășmășia lumii.
Făcând doar lucruri, de nici un folos,
În neputința și slăbiciunea firii.

Mai bine este, să trăiești în rugăciune.
Să stai cu Domnul tău, o viață-n părtășie!
Decât să fii confuz că nu slujești pe nimeni
Însă de multă vreme, Satan să te domine!

Mai bine este, să ai, din Dumnezeu lumină,
Decât să fii, un om pierdut prin întuneric.
Trăind ca idolii, prizonier, într-o doctrină,
Să-l chinui nemilos, pe omul tau lăuntric.

Mai bine este, să-L lauzi, cu mare nădejde
Pe Cel ce te-A creat, cu o dragoste eternă.
Decât să fii atras, de ispitele moderne,
Ce dau speranțe false, într-o lume acerbă.

Mai bine este, ca bogat, să fii în Domnul!
Să ai comori în ceruri, daruri de necuprins.
Decât să-ți vinzi, pentru avere, sufletul,
Să fii sortit la moarte, în chinuri de nedescris.

Mai bine este, o bucată de pâine cu pace,
Să o mânânci și apoi să te culci liniștit.
Decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă,
Să nu-ți tihnească și să nu fii fericit.

Mai bine este, să-ți duci crucea zâmbind,
Făcând doar ce e bine, din inimă iubind!
Decât să simți mânia, ce vine peste tine,
Când viața pe pământ, o să ți se termine.

Mai bine este, să ți se zică, de câtre Isus:
„Copilul meu iubit, suie-te mai sus!”
Decât să fii coborât, pentru că te-ai fălit,
Căci de mândria lumii ai fost copleșit.

Mai bine este, s-alergi la Domnul tău,
Atunci când încercarea, îți bate la ușă.
Decât s-alergi la omul, ce e din fire rău,
Să-ți ceară de pe tine și ultima cămașă.

Mai bine este, să fii mustrat pe față,
Să ți se spună unde și când ai greșit.
Decât să fie, o prietenie falsă,
S-auzi că pe la spate, ești de rău vorbit.

Mai bine este, să lucrezi neprihănirea,
Să dai de harul dulce, ce coboară de sus.
Căci dacă vrei, ca să guști mântuirea,
Ea îți este dată, doar prin credința în Isus!

Mai bine este, ca viața, astăzi să-ți predai,
În Mâna Celui care, te poate duce-n Rai.
Ca la sfârșit de veac, să prinzi a Lui răpire,
Alăturea de Domnul să fii pentru vecie!

Bahrin Alexandru 

„Bea-l tot!”

V-aţi gandit vreodată la apele care curg continuu peste stancile cascadei Niagara? Dar la milioanele de flori care împanzesc campurile şi pădurile unde nici un ochi de om nu le-a văzut vreodată? Apa şi florile nu sunt lucruri de prisos; ele ilustrează generozitatea cu care Dumnezeu ne dăruieşte totul din cauza bunătăţii Sale şi a harului Său fără margini. El ne invită să luăm, fără plată, din infinitele Sale resurse pană ce vom fi pe deplin satisfăcuţi.
Un băieţel a avut un accident şi a fost spitalizat. După ce a fost pus în pat cat mai confortabil, o soră medicală i-a adus un pahar mare cu lapte. S-a uitat cu poftă la el, dar nu l-a luat. Venea dintr-o familie săracă unde rare ori îşi potolise foamea în întregime. Dacă a primit un pahar cu lapte, a fost numai în parte umplut, şi chiar şi atunci trebuia să-l împartă cu unul din frăţiorii lui. În sfarşit, s-a uitat la pahar şi la sora medicală, apoi a întrebat: „Cat pot să beau din el?” Sora medicală i-a răspuns: „Bea-l tot! Mai este!”


Tot aşa, nu există limite ale graţiei divine din care putem gusta în mod gratuit. Izvoarele reamprospătării spirituale curg în permanenţă pentru a aproviziona pe cel credincios zi de zi. Suntem binecuvântaţi „cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Cristos” (Efeseni 1:3), şi acestea includ şi iertarea (v. 7), cunoştinţa (v. 8), moştenirea vieţii veşnice (v. 11) şi siguranţa CV.13). Avem o bogăţie a graţiei divine asigurată pentru acum şi pentru veşnicie (Efeseni 2:7). Nu trebuie să cerem toată ziua: „Doamne, binecuvantează-măt”, ci mai degrabă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru harul bogat care deja este al nostru!      – H.G.B.

El ne dă mai mult har cand poverile sporesc,
Trimite putere cu cat munca e mai tenace.
El vine cu mila cand durerile ne cresc,
Şi la mulţimea-ncercărilor răspunde cu pace.” – Flint

Cele mai mari nevoi pe care le avem nu pot întrece bogăţia resurselor lui Dumnezeu

Painea zilnica

În stropii de lumină…

În stropii de lumină ce coboară,
Te vad, Te simt și Te respir;
Te văd în dimineți și-n orice seară
Mai Mare și frumos. Si-atunci mă mir…

În unduirea apei iar Te regăsesc
Spălând ce-n rugi smerite îți înșir;
Te simt în pacea ce mi-o dai in toate
Și-ți mulțumesc de harul ce-l inspir.

Te vad în curcubeiele ce-apar
Statornic legământului și Te admir
C-așa cum pui pe ceruri curcubeie
Ne-ai pus în inimi cerul suvenir…

Tăcerile-noptării spun de Tine
Și valea plină cu parfum de trandafir.
Mi-e tot mai drag de dragul Tau de mine
Și te iubesc, Părinte, până la delir…

Și cred Cuvântul revelat de sus
Așa cum l-a crezut orice martir,
C-aici trudim, luptăm si-apoi murim
Dar mâine, ne ridici din cimitir… !

Ionel Nica 

Focul de la rusalii

O imagine alb negru, a ceea ce e-n veșnicii
O prezentare a ce-i Sus, un simplu decor,
Puterea de la rusalii, a-mbrăcat ucenicii
Cu-o forță Divină, de Sfânt Protector.

Limbi de foc, Putere mare din cer
S-a pogorât în odaie, a venit peste toți,
Cuvântul Sfânt, a venit din etern
Ca să îmbrace mulțimea, cu haine de preoți.

Cerul a fost pe pămînt în acea clipă
O sclipire puternică, de acasă de Sus,
Pământul cu Cerul, în tot se-nfiripă
Și dă acea Forță, ce se numește Isus.

Și-n clipa aceea, natura a înviat
Cei mulți dintre ei, au simțit Văpaia Divină,
Trezirea mult așteptată, s-a revărsat
Și s-au văzut limbi de foc și multă lumină.

Cu ochii spre cer, cu pace de sus
Cu fericire deplină, de Duhul spălați,
Se roagă la Tatăl, slăvesc Bunul Nume
Acuma sunt Sfinți, de Duh, transformați.

Acum, tot ce părea un vis, e realitate
Acea imagine pală, a veșniciei eterne,
Prinde culoarea cea vie, de eternitate
Iar puterea deplină din cer, se așterne.

Acesta e cerul, aceasta e singura viață
Să locuiești în Casă, să fii parte din rai,
Să simți dragostea si iubirea măreață
O veșnicie în Cer cu Domnul să stai.

Bandi Sebastian Alexandru 

Acolo Sus , în Ceruri !

Acolo Sus, în Ceruri, e-un Domn ce ne iubeşte
Şi ne alintă veşnic, la fel, pe orişicare!
Aici, în nedreptate, noi ne urâm orbeşte!
De ce mâhnim cu-aceasta o Fiinţă-ndurătoare?

Acolo Sus, în Slavă, e-un Domn cu har de pace,
Veghind cu-aleasă milă pe omul în nevoie!
Aici, în reacredinţă, noi ne luptăm rapace
Pentru un ban nesigur! Aceasta-i a Sa voie?

Acolo Sus, în Raiul Preasfânt şi Bun, e-o Rază
Ce-aşteaptă în Lumina-I un suflet ca să-l culce!
Aici, în destrămare, abia găsim o oază
Să ne-ntreţinem viaţa! Nu EL ni-e apa dulce?

Acolo Sus, cu milă, noi ne aflăm Iertarea,
Credinţa şi Smerirea, ce jos, nu-s spre găsire!
Dacă dorim acestea şi căutăm Salvarea,
De ce nu-I spunem Ruga ce-aduce Mântuire?

Horia Costina  

„Stai linistit si increde-te in Domnul”

Text: 2 Timotei 1:1-12

Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce i-am încredinţat pană în ziua aceea.”  2 Timotei 1:12

Stonewall Jackson traversa împreună cu sora sa un torent nesigur chiar sub cascada Niagara. Torentul învartea şi lovea barca atat de puternic încat femeia era îngrozită. Jackson i-a strans braţul puternic şi întorcandu-se către unul din cei ce vasleau, a spus: „Cat de des treceţi raul în această porţiune?” „Trecem continuu în fiecare zi, de 12 ani.” „Aţi avut vreodată accidente?” „Nu, domnule, nici unul!” „Nu v-ati răsturnat niciodată, nu s-a înecat nimeni?” „Nu, nimic de felul acesta!” întorcandu-se spre sora sa, Jackson i-a spus cu încredere: „Ai auzit ce-a spus marinarul. Dacă nu poţi vasli tu mai bine ca el, atunci stai liniştită şi încrede-te în el aşa cum fac şi eu”.


Creştinii care au tulburări spirituale au nevoie să audă cuvinte de încurajare similare, în timp ce sunt loviţi din toate părţile de valul îndoielilor şi al nesiguranţei. Isus nu a pierdut nici un suflet ce I-a fost încredinţat. Suntem în siguranţă sub protecţia dragostei lui Dumnezeu, la adăpost pentru eternitate prin harul Său. Dacă Cristos este Mantuitorul nostru, vom ajunge la ţărm, indiferent cat de mică ne este credinţa, sau cat de înfuriate vor fi valurile îndoielilor şi ale necazurilor. Mantuirea noastră cade în responsabiliatea Sa. Responsabilitatea noastră este să ne încredem în El şi să-L ascultăm. Dumnezeu a început această lucrare bună şi a promis că „o va isprăvi pană în ziua lui Isus Cristos” (Filipeni 1:6). Aceasta îi dă copilului care se încrede în Dumnezeu o pace care dăinuie, precum şi siguranţa că va ajunge cu bine în portul ceresc. Puneţi-vă toată încrederea în El. El vă va păzi acum şi în veşnicii. H.G.B.

Cu El voi ajunge la ţărmul dorit,
Păşind peste ape de negru abis.
Ostrovul cel sigur cu plai însorit
M-aşteaptă în zare cu braţul deschis.” P.L.

Dumnezeu face ceea ce-a promis si isprăveşte ceea ce a început

Painea zilnica

Semneaza condica

Text: Daniel 6:1-17

(Daniel) de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. „Daniel 6:10

Unul din profesorii mei de seminar, Charles W. Koller, punea mare accent pe valoarea „rugăciunii de seara”. În una din cărţile sale, el dă o ilustraţie referitoare la importanţa încheierii fiecărei zile în prezenţa lui Dumnezeu. El scrie: „ Cu ani în urmă, înainte de-a apărea ceasurile electrice , am primit un dar minunat şi scump, un ceas de perete. Arcul principal al ceasului era prea aproape de parghia de ajustare a vitezei, astfel că ceasul ori era prea înainte ori prea în urmă cu ceva – niciodată nu mergea exact. Am folosit acest ceas mulţi ani. Cum a fost posibil? Aveam un ceas de buzunar, o bijuterie nu alta, care mergea cu exactitate şi în fiecare seară, înainte de-a merge la culcare obişnuiam să potrivesc după el ceasul mare de perete. Astfel nu era niciodată prea greşit – ca şi creştinii cu adevărat dedicaţi lui Cristos – niciodată desăvarşiţi, dar care se corectează în fiecare seară cand conştienţi semnează condica lui Dumnezeu la ieşirea din activitatea zilei, înainte de-a merge la culcare”.


Daniel ne-a dat un exemplu minunat, de felul în care putem face acest lucru pe parcursul întregii zile. El „a îngenuncheat” de trei ori pe zi. Desigur, putem să înganăm o rugăciune tăcută oricand şi în orice loc – în timp ce ne îmbrăcăm, mancăm sau chiar cand conducem maşina. Dar Daniel a demonstrat că există o mare nevoie de un timp mai îndelungat pentru rugăciune, atunci cand suntem în afara lucrurilor care ne distrag atenţia. Acest timp ar trebui să includă şi sfarşitul zilei, cand să vorbim cu Domnul. Acesta ne va linişti inimile şi ne va ajuta ca să adormim în pace în paturile noastre.
Cand a fost ultima oră cand „ai semnat condica lui Dumnezeu?” –

În binecuvantatul calm al înserării
Mă-ntorc din lumea trudei şi-a deşertăciunii.
Ce plăcut să ai un colţ tăcut şi primitor,
Unde să stai plecat în taina rugăciunii.”– Bullock

Nici o zi nu este completă fără a vorbi cu Dumnezeu

Painea zilnica

Cel Preaînalt – împărățește!

Ref. Is. 55:12-13; 35:10.

Da, veți ieși cu bucurie, în pace fiind călăuziți,
Munți și dealuri și câmpie, vor răsuna, vă veseliți!

Copacii bate-vor din palme: se întorc biruitorii,
În a bucuriei haine – cununa-I: fiice și feciorii,

Răscumpărați prin a Lui Sânge, cu cântece de biruință,
Păstorul în dragoste îi strânge, înainte prin credință!

Imn măreț, cap încunună, spre Sion cu bucurie,
Lucruri noi, în El – cunună, armonie, veselie!

înpărățește, Cel Preaînalt, pământu-ntreg se veselește,
Nu-i nimeni ca El mai ´nalt, viața-și cântă imn, rodește!

Râurile-n palme bată, munții strige-n bucurie,
Din arfe, lauda-i înălțată, vine Cel, ce-I Apa Vie!

Slava Domnului se înalță, Mareția Lui, domnește!
Armonia, râvna încalță, Cel Preaînalt – împărățește!

Da, vom ieși cu bucurue, cu biruință spre Sion,
Munți și dealuri și câmpie – tresăltați, Domnu-I pe tron!

Lidia Cojocaru

Învierea

Îndurerate … și în duh zdrobite,
Către mormânt femeile s-au dus
‎Cu-aloe, mirt, miresme … pregătite
Să-mbălsămeze trupul lui Isus.

‎Dar s-au oprit, privind cu tulburare
La piatra ce-o aflară răsturnată …
Mormântu-i gol și-n tainica vibrare
Doi îngeri li s-au arătat deodată.

A-nviat Domnul! De ce-L mai căutați?
Stă scris c-a treia zi o să-nvieze!
Mergeți și tuturor de veste dați
‎Și inima să nu vi se-ntristeze!

Și-n straie ca lumina albă-a Lunii
Se-arată Unul … grădinarul nu-i.
Marie, strigă Domnul. -Tu? Rabuni!
-Să nu mă ții, La Tatal azi mă sui!

Mergeți acum și spuneți l-ai Mei frați
Că m-ați văzut și c-o să vin curând
În Galileea-n grab’ v-alăturați.
Îi văd ascunși, de frică tremurând.

‎În seara primei zile-a săptămânii
Isus intra prin ușile-ncuiate
Străpuns în coastă și în palma mâinii,
Pace-aducea în inimi sfâșiate.

Mormântul nu ar fi putut să-L lege
Pe Domnul sfânt de viață dătător.
Sfârșind blestemul greu adus de Lege,
S-a ridicat din morți triumfător.

Sfârșită-i lupta, boldul morții-i frânt
Ne este nouă pârgă de-nviere,
A întărit al nostru crezământ
Și-a parafat a noastră înfiere.

Acelaşi Duh, ce dincolo de astre
Pe Domnul l-a-nălţat cu slavă mare
Va învia și trupurile noastre
Într-o miraculoasă transformare.

Olivia Pocol

Aripi binevenite

Text: Psalmul 36:5-9          

La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.” Psalmul 36:7

Primăvara trecută, o pereche de sticleţi şi-au făcut cuib în nucul din grădină. Îmi plăcea să privesc la pasărea mamă care stătea cu multă răbdare clocindu-şi ouăle. Peste cîteva zile, în timp ce priveam de pe prispa casei, am observat o nouă etapă în viaţa acestei familii de păsări. Tatăl zbura deasupra cuibului, iar mama stătea pe marginea lui şi patru guri mici se vedeau agitîndu-se în cuib. Pentru a vedea mai bine, m-am apropiat de pom. Apoi m-am ridicat foarte încet şi am urmărit ce făcea mama puilor. Insă cand am ajuns prea aproape, mama şi-a desfăcut aripile, acoperindu-şi odoarele. Îşi mişca apoi capul cu repeziciune într-o parte şi alta. Era în gardă, protejandu-şi puii la adăpostul aripilor ei.


Această imagine minunată a protecţiei mi-a adus aminte de cuvintele lui David din Psalmul 36:7. Cand a spus că putem să ne adăpostim „la umbra aripilor” lui Dumnezeu, se poate să se fi referit la cuvintele strămoşului său Boaz (Rut 2:12). Boaz i-a spus lui Rut: „Domnul să-ţi răsplătească, ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te odihneşti!”
Cu siguranţă că şi noi avem nevoie de o asemenea promisiune. Viaţa este plină de pericole, atat fizice cat şi spirituale. Cu toate acestea, ne putem odihni în siguranţă deoarece ştim că Dumnezeu le ştie pe toate. Suntem acoperiţi de omnipotenţa Sa. Ce refugiu mai bun poate fi decat să trăieşti la umbra aripilor Sale?” – P.R.V.

Sub aripa Lui, oh ce bucurie divină!
Acolo m-ascund, pan-încercarea se duce;
Şi pană aici nici răul nu poate să vină
Să-mi tulbure pacea lui Isus, cea dulce. ”       – Cushing

Pentru creştini, norii negri ai necazului nu sunt decat umbra aripilor lui Dumnezeu

Painea zilnica