Sa fie laudat Dumnezeu

Ce minunat e-n strâmtoare!
Și știu că este greu de spus
Dar e momentu-acela-n care
Trebuie să strigi cu voce tare:
„Să fie lăudat ISUS”

Ce fericit sunt in ispită!
Când Diavolul mă-mpinge-n jos
Când inima parcă-i zdrobită
Simt o durere negrăită
Și totuși: fie lăudat Cristos.

Ce pace am în întristări!
Și știm că-s multe pe pământ
Ce-s însoțite de căderi
Cu prea puține mângâieri
Dar fii slavit Duhule Sfânt.

Ce slavă mare vom vedea
Caci haina-acum ne e curată
Iar cand in cer ne vom afla
ÎL vom privi si-I vom striga:
„Îți multumesc doar ție Tată”.

Grecu Ruslan 

Același Hristos neschimbat

Pune-ți speranța și nădejdea-n Hristos,
Pășește în viață mereu prin credință,
Slăvește-L pe Domnul Isus, bucuros
Și-n toate avea-vei prin El, biruință.

Privește spre cer în clipele grele,
Stai tare pe stâncă, nu te speria!
Căci este o forță, deasupra de stele,
Ce zilnic veghează în Dragostea Sa.

Tu, crede în El și cere-i putere,
Când simți că privirea-ți alunecă-n jos,
El știe o, frate să-ți dea mângâiere,
Căci El este și rămâne același Hristos.

El nu s-a schimbat și nici n-o va face,
Rămâne același în veci, neschimbat
E-același Hristos plin de putere și pace,
El, încă-l ridică pe cel ruinat.

El încă mai șterge azi lacrimi pe fețe,
Și mâna-Și întinde atunci când îl chemi,
El are puterea și vrea să te-nvețe,
O, frate iubit, să nu te mai temi.

Deci, urcă chiar astăzi în barcă cu Domnul,
Fii plin de credință și pace, mereu,
Atenție o, frate, să nu vină somnul!
Stai treaz și ascultă de-al tău Dumnezeu.

Nichifor Nicu 

”Pace și liniște…”

Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o
prăpădenie neașteptată va veni… 1 Tes. 5:3. (a).

”Pace și liniște… ”

Ref. 1 Tes. 5:3; Luca 21:35; Is. 13:6-13.

”Pace și liniște! ” când vor zice, să știți:
O prăpădenie neașteptată veni-va…
– ”Cădeți stâncilor și ne acoperiți! ”
Ca un laț acea zi coborâ-va…

Inima se topește, mâni tari slăbesc –
Spaimă, chinuri, dureri, încremenire.
Cerurile se clatină, temelii se clintesc,
Stelele cerurilor și Orionul – făr’ strălucire.

Se-ntunecă soarele, luna-i fără lumină,
Zi de pierzare, mânie aprinsă…
Vai ce urgie… În picioare stă tină?
Zi fără milă… Când mâna-I întinsă,

Când Iubirea mai cheamă, vin’ te grăbește!
Izvorul vieții, te vrea-n Strălucire!
Nu-ntârzia, ziua nu zăbovește,
Vino, azi vino, o mare Jertfire

A fost să te scape de-acea zi cumplită,
A fost să-ți ofere viață în dar,
Suflet drag, tu ești scump, acea zi-i hărăzită,
Dar poți ca să scapi, punând viața pe-altar!

Acceptă-I Iubirea, primește salvare –
Isus mai bate, mai bate, așteaptă…
Vine o zi și ea-i, doar pierzare…
Privire și mers spre cer, azi îndreaptă!

”Pace și liniște! ” când vor zice, să știți:
O prăpădenie neașteptată veni-va.
Izvorul Vietii mai cheamă, grăbiți!
Ca un laț acea zi coborâ-va…

Lidia Cojocaru 

Un ogor la Anatot

Ieremia 32

“Intr-o vreme ca aceasta, cand e-atata silnicie,
Si atatia frati in lanturi sufera in grea robie;
Cand triumfa-n toata lumea mandrul Nebucadnetar,
Cand se zguduie pamantul si nadejdile dispar…

Intr-o vreme ca aceasta, Doamne, vii la inchisoare
Ca sa-mi spui sa iau ogorul care stii ca-i de vanzare?
Dar nu stii ca-s la napasta, sunt la carcera bagat?
Din porunca lui Zedechia, fara mila arestat?

Ai uitat ca-s condamnatul, aruncat fara speranta,
Intr-o hruba-ntunecoasa, robul Tau ajuns o zdreanta?
Si la ce bun, Doamne Mare, pentru cine un ogor?
Cand azi, maine, o sentinta ma condamna ca sa mor?”

Si gandindu-ma intr-una cat de Sfant esti, cat de Mare,
Si ca nimeni nu-i ca Tine, ca Tu n-ai asemanare,
Ca esti Cel Atotputernic, Regele lui Israel;
Iata vine cu oferta varul meu Hanameel…

Si in curtea inchisorii s-a facut o zarva mare,
Au venit cu toti sa vada actul meu de cumparare.
Am cantarit toti argintii, am semnat chiar un zapis,
Ca sa stie toata lumea c-am facut precum ai zis.

Intr-o vreme ca aceasta, am si eu o proprietate,
Chiar daca nu mai am zile sa-i vad brazdele arate,
Dar am acte dupa lege, cu peceti si cu socot,
Am si eu o mostenire: un ogor la Anatot!

Vad in jurul meu doar ziduri, santuri care ma sugruma,
Numai foamete si lacrimi, numai sabie si ciuma;
Dar mi-ai spus sa scriu zapisul, si pecetile sa-i pun;
Si in curtea inchisorii toti ma iau drept de nebun.

Am dat apoi documentul lui Baruc sa-l tina Bine,
Intr-un vas de lut, dovada, pentru vremea care vine:
Caci se va sfarsi robia, va fi pace, nu razboi,
Si in loc de deportare, va fi-ntoarcerea ‘napoi.

”Doamne Sfinte si Puternic, vreau sa-Ti spun cu plecaciune
Ca nu Te-nteleg in toata marea Ta intelepciune:
Intr-o vreme ca aceasta, Tu imi spui cu-atata dor,
Ca mai este o nadejde…Ca mai e un viitor…”

Valentin Popovici 

Vinul nou

Tulburătoare zi, tulburătoare noapte
În suflet apăsat, în minte numai șoapte
Departe este pacea și liniștea dorită
Oglinda îmi surprinde privirea rătăcită.

Cu firea m-am luptat și patima din mine
Strădanii grele port țintind spre ce e bine.
Mă plec în rugăciune și postul greu îl fac
Dar demoni sunt în jur și parcă-mi vin de hac.

Citesc din nou în Lege cuvântul ce-mi arată
Doar vina ce m-apasă o dată și înc-o dată
Atunci mai îndârjit apuc de plug și-mping
Păcate de demult sunt hotărât să-nving.

Dar obosit de trudă adorm și uit de toate
O clipă de odihnă să mă-ntărească poate.
Să văd ce n-am făcut, să-ntreb ce am uitat
Cărări mai vechi sau noi pe care n-am umblat.

În somnul meu adânc se-apropie un Glas
Ce îmi șoptește blând să fac numai un pas.
Din Carte să citesc că vina mi-a luat
Și-n haine de Dreptate și viață m-a-mbrăcat.

În suflet curge Viața prin harul noii Legi
Burduful de e nou, doar vinul nou s-alegi.
Să bei din bucurie, din pace și dreptate
Și cele vechi se pleacă, se uită și-s departe.

Hurdubae Grigore

Chemarea dragostei divine

Isuse drag, Te rog să mă-nsoțești
La fiecare pas pe calea mea,
Iubire-n suflet Te rog să îmi sădești
Să-i pot pe toți îmbrățișa.

Să-mbrățișez cu-o vorbă bună
Și un gând cald pe cel rănit
Când cerul nopții nu-i cu lună,
Iar cel de zi nu e-nsorit.

Cu minunată-Ți dragoste mă umple
Tu, nesecat izvor al păcii și-al iubirii
Și-oricând mă vei chema și orișiunde
Să pot răspunde DA, chemării.

Un mesager al dragostei aș vrea a fi
Să semăn zilnic pe al Tău ogor
Stropi de iubire în suflete pustii,
Ce se topesc din suferință și de dor.

Iar Tu, cu aripa-Ți caldă să-i acoperi
Pe cei cu trupul ostenit de cale,
Pe cei ce-s în cuptor aș vrea să-I aperi,
Iar celor ce-s bolnavi, dă vindecare.

Isus, Te rog să locuiești deplin în mine
Și-al Tău Cuvânt să-mi fie drag,
Și-n ziua cea mareață, care vine,
Să pot să Te aștept cu bucurie-n prag.

Ramona Subțire 

Plinătate

“Şi Eu Vă voi da odihnă.” Matei 11:28

Când ceva începe să distrugă viaţa ta cu Isus Cristos. Întoarce-te imediat la El şi roagă-L să-ţi redea odihna. Nu îngădui nici unui lucru să-ţi distrugă pacea.Consideră orice element distructiv drept ceva împotriva căruia trebuie să lupţi, nu să-l laşi să rămână. Spune: “Doamne, pune în mine conştienţa de Tine!”, şi atunci conştienta de sine va dispărea, iar El va fi totul în toate.

Fereşte-te să laşi conştienţa de sine să rămână în viaţa ta, deoarece, treptat, ea va trezi în tine autocompătimirea, iar autocompătimirea este satanică. “Oh, sunt înţeles greşit; acesta este un lucru pentru care ar trebui să mi se ceară Scuze: ar fi trebuit într-adevăr să clarific acest lucru”. Lasă-i pe ceilalţi în pace şi cere-I lui Dumnezeu să te facă să fii conştient de Cristos. şi EI te va echilibra, până când vei ajunge la plinătate absolută în El.Viaţa completă este viaţa unui copil. Când cu bună ştiinţă sunt conştient de ceva, înseamnă că undeva este o problemă. Numai omul bolnav ştie ce este sănătatea. Copilul lui Dumnezeu nu este conştient de voia lui Dumnezeu, pentru că el este voia lui Dumnezeu.

Când a apărut cea mai mică deviaţie de la voia lui Dumnezeu, începem să ne întrebăm: ..Care este voia Ta?” Un copil al lui Dumnezeu nu se roagă niciodată să fie conştient de faptul că Dumnezeu răspunde la riugăciune, pentru că el este absolut sigur că Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciune. Dacă încercăm să ne învingem conştienţa de sine printr-o metodă inspirată de judecata noastră, o vom dezvolta şi mult mai mult. Isus spune: ..Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă”, cu alte cuvinte conştienta de Cristos va lua locul conştienţei de sine. Ori de câte ori vine Isus, El aduce odihnă – odihna dată de perfecţiunea lucrării ce nu este niciodată conştientă de ea însăşi.

Oswald CHAMBERS

Psalmul 15

Mă-ntreb o Doamne Sfinte
Cine-o să locuiască
În Cortul Tău Părinte
În gloria Cerească?

Și cui e cu putință
De-aici de pe pământ
Să-și facă locuință
Pe Muntele Tău Sfânt?

Numai acela care
Arată prin trăire
C-a vieții lui umblare
E în neprihănire

El voia Ta o face
Și Ție se supune
Din inimă cu pace
El adevărul spune

Cuvinte chibzuite
Cu limba lui rostește
Și-oricîte-ar fi ispite
Deloc nu clevetește

El nici un rău nu face
Celor ce-l înconjoară
Trăind cu toți în pace
El nu le-arucă-ocară

El nu se-mprietenește
Cu omul cel fățarnic
Ci cu dispreț privește
Pe omul rău și-obraznic

Cinstirea e cununa
Ce-o pune-n orice vreme
Pe-acel ce-ntotdeauna
De Dumnezeu se teme

El vorba nu-și retrage
Când face-un legământ
Chiar pagubă de-ar trage
Cuvântul e cuvânt

Nu ia deloc dobânda
Din ajutorul dat
Nici mită spre osânda
Celui nevinovat

Cel ce așa se poartă
Nu se va clătina
Și-n Cer pe Sfânta Poartă
Cu Slavă va intra.

Daniel Hozan 

Dumnezeu – tăria noastră

Prin atâtea-mprejurări
Și furtuni ce-ades izbesc,
Noi eram pe nicăieri
Fără har dumnezeiesc.

Numai Dumnezeu Slăvitul
În eterna-i bunătate
Care atât de mult iubit-a omul,
Ne-a salvat prin Isus, prin a Lui moarte.

Ce-a avut mai scump în ceruri,
Singurul născut din Tatăl,
L-a trimis să moară-n chinuri
Pe Calvar purtând păcatul,

Pentru-ntreaga omenire
Ce zăcea în întuneric,
Pentru noi care din fire
Eram doar un lut netrebnic.

Dar Domnul e tăria noastră! Slavă Lui!
El izbăvitorul din necaz și apăsare,
El măreața stâncă a veacului,
El Mântuitorul prin a Sa-ndurare.

Plin de bucurie dacă strig:
Lăudat să fie Domnul!
Biruința eu câștig.
Ce-mi mai poate face omul?

Boldul morți-i biruit.
Ea nu-l mai îngrozește
Pe acel ce-i mântuit,
Că el o privește

Ca un drum spre veșnicie
Care duce-n ceruri sus,
În eterna bucurie
Și împreună cu Isus.

Când am fost în strâmtorare,
Am strigat la Domnul.
El bogat în îndurare
Peste noi și-a întins brațul.

Ne-a vindecat de multe boale
Ne-a iertat păcatul.
Dar când nu aveam răbdare
Iar ne-a-nconjurat necazul.

Ca să rămânem în Domnul,
În Cuvântul Lui cel sfânt,
Să putem răbda ispita,
Să fim sare pe pământ.

Nu întărâtați pe Domnul!
Nu la gelozie!
Că ce poate face omul,
Când s-aprinde-a Lui mânie.

Că se zguduie și munții,
Se cutremură pământul
Iar cei ce-l locuiesc, sărmanii,
Ei se clatină ca vântul.

Nori El are sub picioare
Călărind pe heruvim,
Întunericul învelitoare
Și venea plutind.

Și zburând pe-aripi de vânt,
Cortu-i împrejur era,
Dumnezeu etern și sfânt,
Împrejur tot strălucea.

Nori chiar ies din strălucirea-I
Ce aruncă grindină, cărbuni de foc.
Nu pot înțelege slava-I
Numa-n parte, nu de tot.

Domnul a tunat în ceruri,
Glasul celui Preaînalt răsună,
Împrăștiatu-s-au vrăjmașii,
Pusu-i-a Domnul pe fugă.

Deci să-l binecuvântăm pe Domnul
Pentru tot ce e și face.
În adunare și-n tot locul
Singur El dă har aducător de pace.

Tecar Augustin 

Leneşul spiritual

“Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, nepărăsind strângerea noastră laolaltă.” Evrei 10:24-25

Noi toţi putem fi nişte leneşi spirituali; nu vrem să avem de-a face cu duritatea şi problemele vieţii aşa cum sunt ele; obiectivul nostru principal este să “ne pensionăm”. Provocarea din Evrei 10 este de a ne îndemna unii pe alţii şi de a rămâne împreună. Amândouă cer iniţiativă: iniţiativa de a deveni asemenea lui Cristos, nu iniţiativa împlinirii proprii. O viaţă solitară, retrasă, închisă este diametral opusă vieţii spirituale pe care a predicat-o Domnul Isus Cristos.

Adevăratul test al spiritualităţii noastre vine atunci când ne confruntăm cu nedreptatea, răutatea, nerecunoştinţa şi tulburarea – lucruri care au tendinţa de a face din noi nişte leneşi spirituali. Noi vrem să folosim rugăciunea şi citirea Bibliei cu scopul de a ne izola. Venim la Dumnezeu de dragul păcii şi al bucuriei, adică nu vrem să devenim asemenea lui lsus Cristos, ci numai să ne bucurăm de El. Acesta este primul pas în direcţia greşită. Toate aceste lucruri pe care le căutăm sunt efecte, dar noi încercăm să facem din ele cauze

“Socotesc că este drept – a spus Petru – să vă ţin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13). Este un lucru foarte deranjant să fii lovit în coaste de cineva trimis de Dumnezeu, de cineva care este activ spiritual. Munca activă şi activitatea spirituală nu sunt acelaşi lucru. Munca activă poate fi o falsificare a activităţii spirituale. Pericolul leneviei spirituale este acela că nu vrem să fim însufleţiţi, singurul lucru despre care vrem să auzim este pensionarea spirituală. Isus Cristos nu încurajează niciodată această idee a pensionării. ..Du-te şi spune fraţilor Mei…”.

Oswald CHAMBERS