Părtășia

Părtășia-i un cuvânt frumos,
E un har adus chiar de Isus Hristos!
E o ambianță ca de vis,
E un rai frumos, e un paradis!

Părtășia-i sărbătoarea celor sfinți,
E iubire, cânt, lacrimi fierbinți…
Părtășia-i înțelegere-ntre frați,
E unitatea celor adunați!

Părtășia-i dorul de a fi-mpreună,
E legătura Duhului ce ne adună!
E un sentiment profund, înălțător,
E simțământul reciproc al rugilor.

E armonia care  aduce pace,
Este prezența Celui care totul face!
Când toți cu un cuget și un glas
Se bucură la al părtășiei ceas!

Acesta-i sensul părtașiei,
Aceasta-i adunarea bucuriei!
Când dragostea-i însuflețește
Și Dumnezeu în casa lor domnește,

Atunci se simte a Domnului prezență!
Când doar de El simți zilnic dependență
Și când aceste obiceiuri se păstrează,
Se-ntâmpla și minuni, căci El și acum lucrează!

E trist însă, că din păcate,
Sfintele taine au fost de mulți denaturate!
În față îți zic „Pace!” și zâmbesc,
În spate te vorbesc și te bârfesc…

Pozează în apostoli ai iubirii,
Părând ca țin la calea mântuirii,
Dar crapă de invidie și ură,
Și nu stiu nici o iotă de Scriptură…

Viața lor e un zbucium și o răscoală,
Sunt suferinzi de a răzbunării boală…
Nu au în slujbă nici o implicare,
Gata-s oricând să facă tulburare…

Aceștia-s astăzi, Doamne, printre noi
Lupi răpitori ce poartă piei de oi…
Aceștia nu-s dintre ai Tăi urmași,
Ei își bat joc de ai credinței ‘naintași !

Aceștia strică sfânta părtășie,
Ei tulbură adesea apa vie,
Ei fac întruna dezbinare,
Facându-se stăpâni pe adunare…

Li se bulbucă ochii de grăsime,
Sunt aroganți și plini de sine
Crezând că dacă au ca Iuda niște arginți,
Pot să își cumpere un loc între cei sfinți!

Tupeul și aroganța îi anima,
Orice ar face numai să parvină…
Calcă-n picioare al Bibliei cuvânt,
Chiar și când vor să pară sinceri…mint!

O, Doamne bun, mai vino înc-o dată
Să mături pleava aceasta blestemată!
Adu-ne înc-o dată vechea părtășie,
În care oameni buni și sinceri doar să fie!

Să se adune doar cu o dorință,
Aceea de jertfire, pocăință!
Unde să vii Tu Mare ‘Nvățător
Și Osanale să se audă în popor!

Unde să sară în picioare
Ologi și schiopi la sfintă-Ți scăldătoare,
Unde să strige toți: „ZI, DOAMNE, UN CUVÂNT!”
Și Cerul să coboare pe Pământ!

O, părtășie minunată!
Te vrem și acum, ca altădată!
Cu binecuvântări de Sus
Și cu iubirea sfântă a Regelui Isus!

Puiu Chibici

Când iubești lumina

Când iubeşti lumina şi te scalzi în soare,
Uiţi de întuneric şi de ce te doare.
Uiţi că mai sunt alţii ce gândesc la rău,
Vezi numai prieteni împrejurul tău.

Când de bunătate inima ţi-e plină,
Nu observi că viaţa nu-i mereu senină
Căci seninul curge din inima ta
Şi cu el pe alţii îi poţi alina.

Când păstrezi în suflet dragoste curată
E prea mult şi-o oră să stai supărată!
Inventezi motive de-a te împăca
Căci pacea-i regină în inima ta.

Când iubeşti dreptatea şi-o faci totdeauna,
Rămâi în picioare când vine furtuna
Căci dreptatea însăşi te va apăra
Cine-ţi sapa groapa, cade el în ea.

Din copilărie, din poveşti cu zâne
Ştim că dintre toate, binele rămâne
Adevăru-nvinge, e de neschimbat
Îţi dă libertate şi-un suflet curat.

Nu-i naivitate cea care te face
Cu o lume-ntreagă să trăieşti în pace,
Ci-i dovada certă, de necontestat
Că eşti om de Domnul binecuvântat.

Nimeni nu-i pe lume fericit ca tine
Dacă totdeauna te lupţi pentru bine
Inima-i uşoară ca fulgul de nea
Şi ţi-e dulce somnul pe perniţa ta.

Zică orişicine orice despre tine,
Tu rămâi temeinic lipită de bine!
Căci, la urma urmei, este viaţa ta
Tu dai socoteală ce-ai făcut cu ea!

Pavel Mariana Florica

Primăvară divină

Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Și-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.

Primăvară divină
Să înflorească,
De har și Lumină plină
În inima noastră
Și-o sfântă rutină.

Rutină cerească
Și iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească

„Pe Nor”, în Lumină
Să ne răpească.

Ioan Hapca

Bucuria disperării

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.”

Apocalipsa 1:17

Ca şi apostolul Ioan, s-ar putea să-L cunoşti bine pe Isus Cristos, când, deodată, EI ţi se arată sub o înfăţişare deloc familiară şi singurul lucru pe care-l poţi face este să cazi „la picioarele Lui ca mort”. Sunt momente când Dumnezeu nu Se poate arăta altfel decât în măreţia Sa; atunci, caracterul înfricoşător al viziunii te duce la bucuria disperării; dacă te vei mai ridica vreodată, aceasta trebuie sa fie prin mâna lui Dumnezeu.

„El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine.” In mijlocul groazei vine o atingere şi ştii că este mâna dreaptă a lui Isus Cristos. Nu e mâna constrângerii sau a disciplinării sau a pedepsei, ci mâna dreaptă a Taiâlui cel Veşnic. Când mâna Lui este peste line, ea îţi aduce pace ţi mângâiere de nedescris. sentimentul că „dedesubt suni mâinile veşnice”, pline de sprijin, de mângâiere şi de putere. Atunci când te atinge El, nimic nu te mai poate infricoşa. Din mijlocul gloriei Sale cereşti. Domnul Isus vine să-i vorbească unui ucenic neînsemnat şi să-i spună: ..Nu te teme”. Blândeţea Lui esle nespus de dulce. Îl cunosc eu în felul acesta?

Priveşte la câteva dintre lucrurile care provoacă disperare. Există o disperare în care nu este nici o bucurie, nici un orizont, nici o speranţă de ceva mai strălucit. Dar bucuria disperării vine atunci când ştiu că „nimic bun nu locuieşte în mine (adică în carnea mea)”. Mă bucur să ştiu că există în mine acel ceva care trebuie să se prosterne înaintea lui Dumnezeu atunci când El mi Se revelează şi că, dacă mă voi ridica vreodată, aceasta va trebui să fie prin mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să facă nimic pentru mine până eu nu ajung la capătul posibilităţilor mele.

Oswald Chambers

Nimic nu poate fi ca El

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de scump,atît de sfînt,
Ca și Isus cerescul nume
Și sus în cer și pe pămînt.

Prin El avem adîncă pace
Prin El și harul cel sublim,
Prin El putem noi zilnic face
Tot ce e bun,tot ce dorim.

Nu vrem ca să-l schimbăm pe nimeni
Căci nu e altul mai frumos,
Nu s-a născut jos între oameni
Nimeni asemeni lui Hristos.

Cu brațul Lui întotdeauna
A biruit pe toți cei răi,
El are-n mîna Lui cununa
S-o de-a răsplată alor Săi.

Fermecător și dulce nume
Isus,Isus cel răstignit,
Noi te slăvim căci Tu din lume
La sînul Tău ne-ai odihnit.

Prin orice suferinți am trece
Te vom urma mereu,mereu,
Cu Tine zilnic vom petrece
Oricît ne-ar fi aici de greu.

A noastră binecuvîntare
În orice zi,orice necaz,
Tu ne ești har în adunare
Prin Tine sufletul ni-e treaz.

Noi zilnic stăm în așteptare
Cu ochii țintă numai sus,
La marea zi de sărbătoare
Cînd vei veni din nou Isus.

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de sfînt și de frumos,
Ca Tine veșnicule nume
Ce ne-ai salvat,Isus Hristos !

Pop Alexandru

Când se lasă liniștea de seară

Când se lasă liniștea de seară
Iar tăcerea cuprinde pământul…
Gândul în taină îmi zboară
Spre-Acel ce-mi pătrunde și gândul.

Spre-Acel ce-a creat universul,
Spre-Acel ce-i Stăpân peste toate.
În El se cuprinde cuprinsul,
Suveranul, Stăpân, dar și Tată.

Tăcerea-mi pătrunde ființa senină,
Căci vorba rostul nu-și are.
Când simți că te-atinge mâna Divină,
Iar sufletu-ncepe să zboare …

În sacra tăcere de seară
Când ruga zboară spre cer,
Simți cum îți cade povara,
Un gingaș fior împletit cu mister.

Simți mâna de Tată ce-alină durerea,
Simți șoapta duioasă ce mângâie lin,
Cuvântul Lui sfânt ce umple tăcerea
Cu pace, speranță, nădejde, destin …

Ana Onofrei

Rugaciune

Dragii mei,
 
Va doriti ca viata copiilor vostri sa fie caracterizata de intelepciune si discernamant si pe masura ce cresc sa poata lua tot mai mult decizii importante fara ajutorul nostru?
Atunci sa ne rugam pentru ei:
Tata din ceruri, Te rugam sa dai copiilor nostri darurile intelepciunii, al discernamantului si al reveletiei. Ajuta-i sa se increada in Tine din toata inima lor, sa nu se bizuie pe propria lor intelepciune, ci sa Te recunoasca pe Tine in toate caile lor, ca astfel sa vada calauzirea Ta in ceea ce priveste calea pe care o au de ales (pv3:5-6).
Ajuta-i sa deosebeasca binele de rau si sa auda vocea Duhului Sfant care spune, : „Iata drumul, mergeti pe el!” (Isaia 30:21).
Stim ca in mare masura fericirea lor in viata depinde de dobandirea intelepciunii si a discernamantului, despre care Cuvantul Tau spune ca aduc viata lunga, bogatie, recunoastere, ocrotire, multumire si fericire. Vrem toate aceste lucruri pentru ei dar le vrem ca binecuvantari de la Tine.
 Cuvantul Tau spune; „Inceputul intelepciunii este frica de Domnul: si stiinta sfintilor este priceperea” (Pv 9:10) Ne rugam ca frica de Tine si cunoasterea Ta sa fie temelia din inima lor pentru intelepciunea si discernamantul pe care le dorim sa le aiba. Ne rugam sa ceara calauzirea Ta in luarea oricarei decizii, ca astfel sa nu ia decizii gresite. Ajuta-i sa vada ca toate bogatiile intelepciunii si ale priceperii sunt ascunse in Tine si ca Tu ni le dai cu mana larga atunci cand Ti le cerem.

Ne rugam ca atunci cand Iti cer intelepciune si discernamant , Tu sa le reversi peste ei, pentru ca atunci toate caile lor vor duce la pace si viata. (Pr 3:13-18)
In Numele Domnului Isus Te-am rugat toate acestea!
Fii binecuvantat si laudat ca nu vei lasa pe nici unul din cei dragi ai nostri pentru care
ne rugam , sa ramana in afara intelepciunii Tale!
Amin

Este nădejdea ta în Dumnezeu slabă și pe moarte?

  „Tu îl ţii într-o pace desăvârşită pe cel a cărui gândire este îndreptată spre Tine”. (Isaia 26:3. RV. marg.)

Este, gândirea ta îndreptată spre Dumnezeu sau este săracă? Sărăcia gândirii este una dintre cele mai importante surse de epuizare şi de secătuire a vieţii unui lucrător. Dacă nu ţi-ai folosit niciodată gândirea pentru a te aduce pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu, începe să faci acest lucru acum. Nu are nici un rost să aştepţi ca Dumnezeu să vină la tine; trebuie să-ţi îndepărtezi gândurile de la faţa idolilor şi să priveşti la El pentru a fi mântuit.

Gândirea este darul cel mai mare pe care ni l-a dat Dumnezeu şi ar trebui să-i fie cu totul dedicată Lui. Dacă îţi faci orice gând rob ascultării lui Cristos, aceasta va fi una dintre cele mai mari comori ale credinţei tale atunci când va veni timpul încercării, deoarece credinţa ta şi Duhul lui Dumnezeu vor lucra împreună. Învaţă să asociezi idei vrednice de Dumnezeu cu tot ce se întâmplă în natură – răsăriturile și apusurile de soare, strălucirea lunii şi a stelelor, anotimpurile în schimbare – şi atunci gândirea ta nu va mai fi niciodată la voia impulsurilor tale, ci va fi folosită întotdeauna în slujba lui Dumnezeu.

„Noi am păcătuit, împreună cu părinţii noştri… şi am uitat” (Psalmul 106:6-7). Atunci introdu un pumnal în locul unde ai adormit, ca să te trezeşti. „Chiar acum Dumnezeu nu-mi vorbeşte” dar El trebuie să-ţi vorbească! Aminteşte-ţi al Cui eşti şi pe Cine slujeşti.      Încurajează-te amintindu-ţi aceasta şi dragostea ta pentru Dumnezeu va creşte înzecit. Gândirea ta nu va mai fi săracă, ci va fi vie şi înflăcărată, iar speranţa ta va fi nespus de luminoasă.

Oswald Chambers

Binecuvintează, Doamne

Cînd zic acest cuvînt puternic,
Și chiar de îl rostesc în gînd,
El poartă din încărcătura
Ce-i arătată în Cuvînt.

El poartă mii și mii de taine,
Puteri cerești de neînvins,
De-aceea, vrem și astăzi Doamne,
Prin harul Tău să ne cuprinzi.

Căci Tu ne ești și scut, și pază,
Și umpli orice neajuns,
Și știi să dai pe săturate,
Mereu, din harul Tău, Isus.

O, binecuvintează Doamne
Azi, mama și copilul ei
Cu binecuvîntări în milă
Cum faci Tu, la copiii Tăi.

De nu erai de partea noastră,
De nu stăteai la căpătîi,
În vremea ‘ceia furtunoasă,
Nu mai ieșeam noi din noroi…

Dar Tu, ai scris o îndurare
Atunci, în noaptea ‘ceia grea…
De aceea, vrem să-Ţi dăm onoare,
Căci mare e-ndurarea Ta!

Tu dai viață… sănătate…
Ce-s mari comori pe-acest pămînt
Căci Tu veghezi și-n zi, și-n noapte,
Cînd stăm în rugă suspinînd.

Azi, hai, mai scrie-o mulțumire,
Și vino Tu, aicea jos…
Ridică copilașu-n brațe,
Și fă din el, un credincios!

Dă-i Tu din ceruri minte,
Dă-i pace, Doamne, bucurii,
Și-n casa lor, cum știi Părinte,
Revarsă din cer, ape vii;

Să îi dai Tu și sănătate,
Și pîinea Doamne, pentru el,
Căci ai rezerve minunate,
Oricît e el de mititel…

Să-l faci puternic, bun, cuminte;
Un sol al păcii tot mereu,
Și slava Ta să Se arate,
Ca sprijin și-ajutor la greu…

Dă-i Doamne, o asigurare,
Căci e sub ocrotirea Ta,
Și că de-acolo, nu-l va smulge,
Din Mîna sfîntă, nimenea!

Ia sub protecția divină,
Întreagă casa lor, Isus,
Să poată privi înspre Tine,
Căci numai Tu, dai un răspuns…

Azi, binecuvintează mama,
Îmbrac-o Tu, cu noi puteri,
Și fă-o să priceapă taina,
Prin care-om fi cu toți, în cer…

Mai dă răbdare, ‘nțelepciune,
Mai dă un sfat prin Duhul Sfînt
Și cînd n-or ști cum este bine,
Adu lumină din Cuvînt!

Ia tatăl lui sub a Ta pază,
Și mai vorbește-i încă-odat,
Să poată duce orice cauză
Prin rugăciuni, neîncetat.

Dă-i Tu putere, sănătate,
Și umple-l azi cu Duhul Sfînt,
Și-n orice slujbă să arate,
Că Te iubește orișicînd.

Învață-l slujba preoției,
Ca Iosua, să zică-oricînd:
Vreau casa mea Doamne, să fie,
În slujba Ta pe-acest pămînt!

Nu vrem să trecem cu vederea
Nici pe bunici, pe toți ai casei…
Tu să trasezi în ei puterea,
Ca nicidecum să nu se lase…

Să stea pe stîncă-n adunare,
Să fie toți copiii Tăi,
Umple-i cu har pe fiecare,
Cum faci Tu, copiilor Tăi.

Și cînd va răsuna strigarea,
Și vom zbura spre veșnicii,
Să nu lipsim atunci niciunul,
Dar, Doamne, nici acești copii!

Sav Simona