Mă țin de haina Ta

În valea umbrei morții acum dacă aș fi
Aș ști că ești cu mine și că mă vei păzi.
Aș merge pe cărare cântând de dragul tău
Simțindu-te pe Tine, Isuse, Domnul meu.

Căci bucuria Sfânta și dragostea-Ți divină
M-ar umple de speranță, mi-ar oferi lumină.
M-ar ține în picioare și m-ar purta prin har,
Mi-ar oferi putere, iubire, pace-n dar.

De-aceea nu mă clatin, privesc mereu în sus
Căci știu, Tu ești cu mine o, Domnul meu Isus.
Chiar dacă e furtună și valu-i ambițios,
Mă țin de haina Ta, iubitul meu, Hristos.

Tu ști o, scump Isuse, cunoști sufletul meu,
Te rog, rămâi cu mine când vine ceasul greu.
Călăuzește-mi viața, întinde-Ți mâna Ta
Și poartă-mă pe cale, simțindu-ți Dragostea.

 Nichifor Nicu 

Secretul bucuriei

Cu mulţumirea vine bucuria,
Un simplu “mulțumesc” face minuni,
De Sus ni-s date viața și tăria
Și nicidecum pentru c-am fi mai buni!

Unde e împăcare-i bucurie
Căci pacea sufletului dă odihnă,
Iar unde-i pace este armonie
Și zilele vor curge lin, în tihnă.

Recunoștința-i taina bucuriei,
Să prețuiești ofrandele mărunte,
Să ții deschisă poarta omeniei
Și-nspre căzut mereu să-ntinzi o punte!

Neîndoios, îţi crește bucuria
Când pâinea ta cu cei lipsiți împarţi,
Când iei ștergarul și-ți faci datoria
În ochii Domnului tu te înalţi.

Dar bucuria-n suflet e deplină
Că-n Cartea Vieții numele ți-e scris,
Atunci ți-e chipul plin de-a Sa lumină,
Căminul tău e-un colț de paradis.

Olivia Pocol

Ce bine e în brațul Tău

Ce bine e în Brațul Tău, Mântuitorul meu Slăvit
Ce bine e să știu că sunt iertat, iubit și mântuit!
Ce pace, ce iubire sfântă, ce Har, ce binecuvântare,
Reverși peste acei ce cheamă a Ta prezență-n adunare!

Ce curcubeu multicolor se-arată-acolo-n largul zării,
Și ce speranță pui în omul aflat în pragul încercării!
Ce dor nespus se naște-n inimi când Îți gustăm din bunătate,
Ce Har măreț să Te slujim și să Te regăsim în toate!

Ce adieri de vânt ușor reverși în fiii ce Te cheamă
Si ce putere dai Tu celor ce spulberă din inimi teama!
Ce noi comori găsim în Tine, ce daruri veșnice de Har,
Ce dulce e să fie jertfa primită pe al Tău altar!

Ce infinit de șoapte sfinte, ce dragoste nemărginită,
Ce foc poți să aprinzi Isuse, în cel cu inima trudită.
Ce-ncurajări trimiți prin îngeri, și ce balsam divin, curat,
Cum am putea să-Ți mulțumim pentru tot ceea ce ne-ai dat?

Ce jertfă binecuvantată s-a frânt acolo sus pe deal,
Ce matematică preasfântă să ne iubești în mod egal!
Ce fericire și ce zâmbet ne pui pe chipul obosit,
Și câtă pace și iubire de când pe Tine Te-am găsit!

Ce-nțelepciune torni în noi când vrem să stăm în ascultare,
Ce mângâiere dai Tu celor ce se zdrobesc în dormitoare.
Ce viitor frumos scrii celor ce-și împart visele cu Tine,
Ce minunat ești Tu cu toți si cat de special cu mine!

Îți multumesc de tot ce-mi dai și mie și fraților mei,
Și vreau ca a Ta iubire caldă să știu cum să o-mpart cu ei,
Ajută-mă ca-ntotdeauna să pot fi pentru toți lumină,
Până în ziua când voi fi cu Tine-n slava Ta divină!

 Laura Neagu 

Invatarea lectiei

Text: Evrei 12:1-11                           

Pedeapsa…aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii.” Evrei 12:11

In cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, Ray Stedman povesteşte despre o femeie care fusese învăţătoare într-o şcoală, 25 de ani. Cand a auzit că există o slujbă în care putea fi promovată, a făcut imediat cerere pentru ocuparea postului. Cu toate acestea, în funcţia aceea a fost aleasă o altă persoană care preda numai de un an de zile. S-a dus la directorul şcolii să întrebe, de ce s-au petrecut astfel lucrurile. Directorul i-a spus: „îmi pare rău, dar dumneavoastră nu aveţi 25 de ani de experienţă cum pretindeţi; aveţi doar un an experienţă pe care îl repetaţi de 25 de ani”. În tot timpul cat fusese învăţătoare, ea nu făcuse nici un progres.


Ca şi creştini, este posibil ca nici noi să nu creştem atunci cand nu deosebim pedeapsa Domnului de-a lungul experienţelor vieţii. El permite dificultăţilor să’ vină în viaţa noastră pentru a ne maturiza şi pentru a deveni creştini care aduc roadă. Ni se spune: „…nu dispreţui pedeapsa Domnului” (v. 5); „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte” (v.6); „Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii” (v.7); şi „pedeapsa… aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii” (v.ll). Disciplina lui Dumnezeu devine o binecuvîntare cand răspundem corect la ea. Dacă avem resentimente faţă de ea, căpătăm amărăciune în loc de înţelepciune.
Cat de important este să învăţăm bine orice lecţie pe care ne-o predă Dumnezeu prin disciplinarea Sa iubitoare! Numai atunci, indiferent caţi ani avem la credinţă, putem pretinde că avem experienţă pentru a merita o răsplătire de la Dumnezeu. Şcoala loviturilor puternice este folositoare numai celor care îi învaţă lecţiile. – R.W.D.

Doamne, precum vrei, aşa fă Tu!
Tu eşti Olarul, iar eu lutul.
Fă-mă ca să fiu pe placul Tău
Acum cand stau la Cuvîntul Tău! 
„- Pollard

Pedeapsa Domnului nu este niciodată cruda, ci este pentru îndreptare

Painea zilnica

Un duh linistit

Text: Coloseni 3:12-17

Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi… să stăpanească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.” Coloseni 3:15

Problemele şi încercările pe care le întâlnim se complică adesea, deoarece ne pierdem calmul. Ne necăjim, chiar pentru lucrurile minore, pentru că nu ne-am cultivat o atitudine plină de încredere şi mulţumire. Tema aceasta am auzit-o dezbătută de un elocvent profesor de la seminar, predicand din Coloseni 3:15, în anul 1948, la sărbătoarea mulţumirii. L-am ascultat în timp ce vorbea şi m-am decis ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să devin o persoană recunoscătoare. Au fost vremi cand am falimentat să mă tin de această hotărare, dar au fost şi ocazii cand am pus-o în practică şi am descoperit că face minuni. Recent, în drum spre dentist, am trecut cu roţile maşinii peste un metal ascuţit care mi-a produs imediat explozia cauciucului din spate. Totul s-a petrecut într-o stradă foarte aglomerată cu numai 12 minute înainte de întalnirea cu dentistul. Valul nemulţumirii a început să se ridice. Dar chiar în acel moment, Domnul mi-a adus în minte predica din ziua mulţumirii şi decizia pe care am luat-o.


Am început să mă gandesc la bunătatea Domnului faţă de mine. Nu mi s-a întamplat nici un accident. Am putut să ridic maşina foarte uşor cu cricul. Eram sănătos şi puternic pentru a schimba roata fără prea mult efort. In timp ce aceste ganduri îmi umpleau inima, pacea lui Dumnezeu a coborat peste mine. Am schimbat roata fără efort şi totul a fost grozav. Ba chiar am ajuns la cabinetul dentar înainte ca doctorul să mă cheme înăuntru.
Data viitoare cand vei da faţă cu unul din evenimentele pline de frustrare ale vieţii, gandeşte-te la bunătatea lui Dumnezeu şi mulţumeşte-I. Vei vedea că într-adevăr acest lucru face minuni!– H.V.L.

De-am fi mulţumitori în toate,
Cum Domnul ne spune să fim,
Ce minunată schimbare-am vedea
în viaţa pe care-o trăim.” – Eaker

Leagă-ţi binecuvîntările cu recunoştinţă ca nu cumva să se împrăştie

Painea zilnica

Nestapanirea de sine

Text: Coloseni 3:1-10                             

Un om iute la manie starneşte certuri, dar cine este încet la manie potoleşte neanţelegerile.” Proverbele 15:18

Mania este un vant rece care curand stinge candela raţiunii şi a bunei judecăţi. Cand planurile ne sunt zădărnicite sau suntem trataţi urat, ne putem pierde cumpătul şi putem deveni defensivi. Aceasta ne va împinge să facem sau să spunem lucruri pe care le vom regreta. Nimica bun nu poate fi realizat prin mania scăpată de sub control. Izbucnirile nu fac altceva decat să creeze noi lupte şi amărăciuni.
O legendă antică spune că Hercule a fost iritat de un animal cu o înfăţişare ciudată care-i stătea ameninţător în cale. In furia lui l-a lovit cu ciomagul. In timp ce mergea mai departe, a întalnit mereu, mereu aceeaşi creatură de mai multe ori, şi de fiecare dată era tot mai mare şi mai fioroasă decat înainte. In sfarşit un „mesager ceresc” a apărut şi l-a avertizat pe Hercule să se oprească din atacurile sale manioase, spunand: „Monstrul este Vrajba şi tu o starneşti. Las-o în pace şi ea se va reduce şi va înceta să te deranjeze”.


Mania păcătoasă poate repede să ducă la situaţii care să nu mai poată fi stăpanite. Scriitorul Proverbelor ne avertizează să ne ţinem mania sub control şi să evităm conflictul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem face pace cu cei ce ne sunt împotrivitori.
Dacă dorim binecuvantările Domnului peste vieţile noastre, trebuie să învăţăm să ne stăpînim mania. Dacă nu o vom face, vom starni vrajba ca şi Hercule şi vom face problemele şi mai grele. Noi avem Duhul Sfant şi El ne va ajuta să rămanem calmi şi să devenim ca Isus. El nu S-a răzbunat cand duşmanii L-au împroşcat cu insulte.– H.G.B.

Ţi-ai ieşit din fire, spui?
Dar e drept să zici oricui
Că mai bine se cădea
Nici să nu fi fost în ea.” – Anonim

Cei care sar în sus la manie aterizează întotdeauna greşit

Painea zilnica

Mai bine este!

ReferințePsalmii 118:8 Proverbele 25:7 Eclesiastul 6:9

Mai bine este să fii robul lui Hristos,
Decât să fii atras, de vrășmășia lumii.
Făcând doar lucruri, de nici un folos,
În neputința și slăbiciunea firii.

Mai bine este, să trăiești în rugăciune.
Să stai cu Domnul tău, o viață-n părtășie!
Decât să fii confuz că nu slujești pe nimeni
Însă de multă vreme, Satan să te domine!

Mai bine este, să ai, din Dumnezeu lumină,
Decât să fii, un om pierdut prin întuneric.
Trăind ca idolii, prizonier, într-o doctrină,
Să-l chinui nemilos, pe omul tau lăuntric.

Mai bine este, să-L lauzi, cu mare nădejde
Pe Cel ce te-A creat, cu o dragoste eternă.
Decât să fii atras, de ispitele moderne,
Ce dau speranțe false, într-o lume acerbă.

Mai bine este, ca bogat, să fii în Domnul!
Să ai comori în ceruri, daruri de necuprins.
Decât să-ți vinzi, pentru avere, sufletul,
Să fii sortit la moarte, în chinuri de nedescris.

Mai bine este, o bucată de pâine cu pace,
Să o mânânci și apoi să te culci liniștit.
Decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă,
Să nu-ți tihnească și să nu fii fericit.

Mai bine este, să-ți duci crucea zâmbind,
Făcând doar ce e bine, din inimă iubind!
Decât să simți mânia, ce vine peste tine,
Când viața pe pământ, o să ți se termine.

Mai bine este, să ți se zică, de câtre Isus:
„Copilul meu iubit, suie-te mai sus!”
Decât să fii coborât, pentru că te-ai fălit,
Căci de mândria lumii ai fost copleșit.

Mai bine este, s-alergi la Domnul tău,
Atunci când încercarea, îți bate la ușă.
Decât s-alergi la omul, ce e din fire rău,
Să-ți ceară de pe tine și ultima cămașă.

Mai bine este, să fii mustrat pe față,
Să ți se spună unde și când ai greșit.
Decât să fie, o prietenie falsă,
S-auzi că pe la spate, ești de rău vorbit.

Mai bine este, să lucrezi neprihănirea,
Să dai de harul dulce, ce coboară de sus.
Căci dacă vrei, ca să guști mântuirea,
Ea îți este dată, doar prin credința în Isus!

Mai bine este, ca viața, astăzi să-ți predai,
În Mâna Celui care, te poate duce-n Rai.
Ca la sfârșit de veac, să prinzi a Lui răpire,
Alăturea de Domnul să fii pentru vecie!

Bahrin Alexandru 

„Bea-l tot!”

V-aţi gandit vreodată la apele care curg continuu peste stancile cascadei Niagara? Dar la milioanele de flori care împanzesc campurile şi pădurile unde nici un ochi de om nu le-a văzut vreodată? Apa şi florile nu sunt lucruri de prisos; ele ilustrează generozitatea cu care Dumnezeu ne dăruieşte totul din cauza bunătăţii Sale şi a harului Său fără margini. El ne invită să luăm, fără plată, din infinitele Sale resurse pană ce vom fi pe deplin satisfăcuţi.
Un băieţel a avut un accident şi a fost spitalizat. După ce a fost pus în pat cat mai confortabil, o soră medicală i-a adus un pahar mare cu lapte. S-a uitat cu poftă la el, dar nu l-a luat. Venea dintr-o familie săracă unde rare ori îşi potolise foamea în întregime. Dacă a primit un pahar cu lapte, a fost numai în parte umplut, şi chiar şi atunci trebuia să-l împartă cu unul din frăţiorii lui. În sfarşit, s-a uitat la pahar şi la sora medicală, apoi a întrebat: „Cat pot să beau din el?” Sora medicală i-a răspuns: „Bea-l tot! Mai este!”


Tot aşa, nu există limite ale graţiei divine din care putem gusta în mod gratuit. Izvoarele reamprospătării spirituale curg în permanenţă pentru a aproviziona pe cel credincios zi de zi. Suntem binecuvântaţi „cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Cristos” (Efeseni 1:3), şi acestea includ şi iertarea (v. 7), cunoştinţa (v. 8), moştenirea vieţii veşnice (v. 11) şi siguranţa CV.13). Avem o bogăţie a graţiei divine asigurată pentru acum şi pentru veşnicie (Efeseni 2:7). Nu trebuie să cerem toată ziua: „Doamne, binecuvantează-măt”, ci mai degrabă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru harul bogat care deja este al nostru!      – H.G.B.

El ne dă mai mult har cand poverile sporesc,
Trimite putere cu cat munca e mai tenace.
El vine cu mila cand durerile ne cresc,
Şi la mulţimea-ncercărilor răspunde cu pace.” – Flint

Cele mai mari nevoi pe care le avem nu pot întrece bogăţia resurselor lui Dumnezeu

Painea zilnica

În stropii de lumină…

În stropii de lumină ce coboară,
Te vad, Te simt și Te respir;
Te văd în dimineți și-n orice seară
Mai Mare și frumos. Si-atunci mă mir…

În unduirea apei iar Te regăsesc
Spălând ce-n rugi smerite îți înșir;
Te simt în pacea ce mi-o dai in toate
Și-ți mulțumesc de harul ce-l inspir.

Te vad în curcubeiele ce-apar
Statornic legământului și Te admir
C-așa cum pui pe ceruri curcubeie
Ne-ai pus în inimi cerul suvenir…

Tăcerile-noptării spun de Tine
Și valea plină cu parfum de trandafir.
Mi-e tot mai drag de dragul Tau de mine
Și te iubesc, Părinte, până la delir…

Și cred Cuvântul revelat de sus
Așa cum l-a crezut orice martir,
C-aici trudim, luptăm si-apoi murim
Dar mâine, ne ridici din cimitir… !

Ionel Nica 

Focul de la rusalii

O imagine alb negru, a ceea ce e-n veșnicii
O prezentare a ce-i Sus, un simplu decor,
Puterea de la rusalii, a-mbrăcat ucenicii
Cu-o forță Divină, de Sfânt Protector.

Limbi de foc, Putere mare din cer
S-a pogorât în odaie, a venit peste toți,
Cuvântul Sfânt, a venit din etern
Ca să îmbrace mulțimea, cu haine de preoți.

Cerul a fost pe pămînt în acea clipă
O sclipire puternică, de acasă de Sus,
Pământul cu Cerul, în tot se-nfiripă
Și dă acea Forță, ce se numește Isus.

Și-n clipa aceea, natura a înviat
Cei mulți dintre ei, au simțit Văpaia Divină,
Trezirea mult așteptată, s-a revărsat
Și s-au văzut limbi de foc și multă lumină.

Cu ochii spre cer, cu pace de sus
Cu fericire deplină, de Duhul spălați,
Se roagă la Tatăl, slăvesc Bunul Nume
Acuma sunt Sfinți, de Duh, transformați.

Acum, tot ce părea un vis, e realitate
Acea imagine pală, a veșniciei eterne,
Prinde culoarea cea vie, de eternitate
Iar puterea deplină din cer, se așterne.

Acesta e cerul, aceasta e singura viață
Să locuiești în Casă, să fii parte din rai,
Să simți dragostea si iubirea măreață
O veșnicie în Cer cu Domnul să stai.

Bandi Sebastian Alexandru