Mai este iertare?

1. În fața tronului de har,
Cu-o inimă zdrobită
O rugă-aduc și am un dor
Să-mi fie împlinită.

2. Eu vin așa cum mă cunoști:
Netrebnic, cu rușine,
Și, Doamne, înc-o data-Ți cer
Să Te înduri de mine.

3. Nu-s vrednic eu de harul Tău,
Nu-s vrednic de-ndurare.
Sunt un mișel, un păcătos,
Dar vreau să-Ți cer iertare.

4. Mă uit cu scârbă-n viața mea
Și îmi aduc aminte
Ce dor era-n sufletul meu
De lucrurile sfinte…

5. Cum Te iubeam și Te doream
Și chiar în miez de noapte
‘Nălțam spre Tine rugi fierbinți
De lacrimi înecate.

6. Atunci întruna mă sileam
Să-ți plac Isuse, Ție.
Cuvântul Tău și Legea Ta
Îmi erau bucurie.

7. În dragostea dintâi eram,
De jertfă mereu gata.
Și-atunci credeam că-n mâna Ta-i
Cununa și răsplata.

8. Întreaga lume o priveam
Ca drept deșertăciune.
Plăcerea mea era atunci
Cu Tine-n rugăciune…

9. Dar m-am răcit și am pierdut
Gustul lucrării sfinte.
Nu mai simt harul Tău, Isus,
Cum îl simțeam ‘nainte.

10. Nu mai curg lacrimi pe obraz
Când mă gândesc la Tine,
Nu mai aud susurul blând
Trecând pe lângă mine…

11. Mă înfior că sunt pierdut,
Că nu mai am ieșire,
Că n-am vegheat
Și m-am lăsat căzut în ațipire.

12. C-a Ta iubire am trădat
În rânduri fără număr…
Și când încerc să mă ridic,
Simt crucea grea pe umar.

13. Încerc să mă întorc din drum,
Și mi-e cu neputință,
Încerc să mă gandesc la rai,
Dar nu mai am credință.

14. Mă simt pierdut, c-adeseori
În mine duhul tace.
Și-s vinovat, că am făcut
Ce-am zis că-n veci n-oi face.

15. Încerc să mă trezesc din somn,
Din ațipirea-i sumbră,
Și-n loc să ies din starea mea,
Mă adâncesc în umbră…

16. Mă hotărăsc să-mi fac mai des
Timp pentru rugăciune,
Dar tot bolborosesc mereu…
Nu pot prea multe spune.

17. Dar inima-mi tânjește-n piept,
Doresc să îmi schimb starea,
Dar n-am putere căci ades
Prea grea îmi e cărarea.

18. Ceea ce fără sa cârtesc
Făceam odinioară,
Acum cu greu mă tot silesc
Să fac și mi-e povara.

19. O, Doamne, mai există har
Pentru un om ca mine?
Mă mai primești acum, când vreau
Să mă întorc la Tine?

20. Mai ai, în mila Ta, un strop
de leac de vindecare,
Să-mi vindeci sufletul bolnav,
Să-mi vindeci a mea stare?

21. Mai pot eu, ca fiu rătăcit,
Să mă întorc acasă?
Mai este pentru mine har
Să stau cu Tin’ la masă?

22. N-am niciun merit să-ndrăznesc
Să Te mai numesc „Tată”…
Nici să încerc să mai ridic
Ochii spre cer vreodată.

23. Sunt vrednic să mă părăsești,
Să nu-ți pese de mine,
Căci am făcut cu ce mi-ai dat
Mai mult rău decât bine…

24. Dar, totuși, este-un Nume scump
Și-un Miel de ispășire
Ce stă la dreapta Ta acum
Și face mijlocire!

25. În Numele Isus Hristos
Și-al jertfei fără pată
Vin azi să-Ți cer sa te înduri
De mine, înc-o dată.

26. Lasă un strop de sânge sfânt
Să-mi facă azi spălarea
Și mângâiat și fericit
Vreau sa-Ți simțesc iertarea.

27. Sa-Ți simt atingerea de sus,
Cu leac de vindecare
Și ca ologul din pridvor
Să sar drept în picioare!

28. Să simt, prin Duhul Tău ceresc,
O sfântă-nviorare,
Și sufletul împovărat
Să simtă dezlegare.

29. Căci Te doresc cum cerbul
Doar izvorul îl dorește
O, Doamne, umple-mi inima
Ce după Tin’ tânjește!

30. Dezleagă orice lanț străin,
Frânge orice robie,
Durerea sufletului meu
Transform-o-n bucurie!

31. Leagă-mi Tu rănile ce dor,
Ridic’-a mea povară
Și lasă-mă să simt din nou,
În suflet, primăvară.

32. Inima mea, cu funii noi,
De Tine azi o leagă,
Să nu mă mai despart de-acum
De Tine-o viață-ntreagă!

33. Și dă-mi de azi un cuget nou
Și-o minte înțeleaptă,
Să nu-mi abat pașii de-acum
De pe cărarea dreptă.

34. Înviorează duhul meu,
Mărește-mi Tu credința,
Să pot zări din nou un rai,
Răsplata, biruința!

35. Să simt din nou în rugăciuni
Cu Tine, partașia
Și să nu-mi mai lipsească-n veci
Din suflet bucuria!

36. O, Doamne, ascultă ruga mea,
Privește-a mea dorință!
Și ajuta-mă să mă întorc
La vechea pocăință.

37. Iar Duhul Tău și pacea Ta
Sălășuiască-n mine
Călăuzindu-mi pașii mei
Până în cer, la Tine!
Amin

Anonim. Daca stie cineva autorul sa mi-l spuna si mie ca sa il adaug:)

Anunțuri

Fereastra mea

Fereastra sufletului meu
Deschisa e din zori de zi
Si de trei ori ca Daniel
Spre Dumnezeul sfant al lui Israel
Eu voi vorbi

Il voi lauda cu tot ce am
Iar seara cand inchid fereastra
O pace-adanca sa cuprinda
Si aripa sa Isi intinda
Si sufletu-mi sa fie glastra

Cu flori, cu cant, cu tot ce sunt
Cu sufletul meu stramt spre Tine
Ca Daniel, ca Ana, ca-Avraam
Ca Iona suflet larg sa am
…Deschid fereastra-mi astazi catre Tine!

Bodea Florina 

Haideți să semănăm pământul tot cu flori

Haideți să semănăm pământul tot cu flori
Prin univers să zboare miresmele divine
Parfum de trandafiri și crini mirositori
Să crească prin pustiuri pomii roditori
Și mierea să se strângă în stupul de albine.

Haideți să facem cerul nostru mai senin
Să topim săgețile și sabia-n cuptoare
Ca să nu se mai audă plânset și suspin
Și să nu mai curgă lacrimi pline cu venin
Ci doar zâmbet de copii în strălucit de soare.

Haideți să înverzim pământul cu grădini
Să-l îngrijim și să-l însămânțăm cu grâne
Ca să nu mai crească prin ogoare spini
Să înflorească merii și pomii de măslini
Și pe fiecare masă să fie multă pâine.

Haideți să fim puțin mai buni, mai iubitori
Puțin mai blânzi să fie viața mai frumoasă
Ca să mai cânte prin păduri priveghetori
Să mai zboare încă cârdurile de cocori
Și rândunelele în cuib sub streașina de casă.

Haideți să împodobim planeta-n trandafiri
Să fie pe pământ doar numai primăvară
Ca să nu mai fie niciodată despărțiri
Ci doar numai clipe gingașe de amintiri
Și un cer senin cu pace și belșug în țară.

Haideți să fim exemplu bun pentru copii
Ca ei să vadă-n noi mai multe fapte bune
Să vizităm bolnavii, să stăm la căpătâi
Să suferim și noi cu ei în nopțile târzii
Și dacă trebuie… să plângem împreună.

Haideți dar tot Pământul astăzi să venim
Să ne închinăm lui Dumnezeu cu mic și mare
Să îngenunchem în Fața Lui, să-l preamărim
Pentru tot ce El ne-a dăruit să-i mulțumim
Pentru binecuvântări și dimineți cu soare.

Mihail Cebotarev 

Merg cu Isus

O, Doamne Isuse, pe Tine Te laud
Caci eşti Dumnezeul Măreţ.
Când faci Legământul cu mine prin Duhul
Mă-nalţi şi îmi dai mare preţ.

Şi inima mea este locul în care
Cel rău înşelare-a adus
Dar Isus, prin cruce, îmi dă liberare
Cuvânul în mine L-a pus.

Curaj, înainte cu Isus să mergem
El este mereu printre noi.
Zdrobind fortăreţe Lumina pătrunde
Victorii ne dă în război.

Nu vreau eu zadarnic să fac astăzi harul
De-aceea-L primesc ascultând
Căci Isus iertare, dreptate şi pace
Îmi dă dacă iert ca şi El.

Eu, Doamne, voi sta totdeauna-n spărtură
Acuma un zid să înalţ.
Căci harul Tău mare, văzut din Scriptură
Ne dă vindecare la toţi.

O, Doamne Isuse, pe Tine Te laud
Căci eşti Dumnezeul Măreţ.
Când faci Legământul cu mine prin Duhul
Mă-nalţi şi îmi dai mare preţ.

Hurdubae Grigore

Toate strigă de bucurie şi cântă…

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă,
nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare;
şi totuşi, Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Matei 6: 26

Vântul adie printre acele de pin,
iar soarele se-ascunde după deal.
Pe curcubeul cerului senin
rămâne să vegheze un stejar.

Coboară înserarea pe pământ,
precum cortina peste scena vieţii;
şi toate se unesc în tainic cânt
să te slăvească, Creator al frumuseţii.

Printre ecouri de sublime armonii:
clinchet de valuri, ciripit de păsărele,
sufletul meu tânjeşte după veşnicii,
să te-ntâlnesc, Stăpâne, dincolo de stele.

Dar pân-atunci, cu drag privesc
felurite necuvântătoare
ce-a Tale promisiuni îmi reamintesc,
strigându-şi bucuria pe ogoare.

În fiecare loc, şi-n orice clipă,
nu obosesc să-Ţi mulţumească-n cânt
că le porţi grija, făr-a le fi frică
de ce aduce mâine pe pământ.

Asemeni lor, şi eu plină de pace
mă-ncredinţez în braţul Tău de Dumnezeu.
Ştiu că tot ce Tu spui se face.
În Tine-am adăpost, oricât mi-ar fi de greu.

Şerban Lavinia

Plinătate

“Şi Eu Vă voi da odihnă.” Matei 11:28

Când ceva începe să distrugă viaţa ta cu Isus Cristos. Întoarce-te imediat la El şi roagă-L să-ţi redea odihna. Nu îngădui nici unui lucru să-ţi distrugă pacea.Consideră orice element distructiv drept ceva împotriva căruia trebuie să lupţi, nu să-l laşi să rămână. Spune: “Doamne, pune în mine conştienţa de Tine!”, şi atunci conştienta de sine va dispărea, iar El va fi totul în toate.

Fereşte-te să laşi conştienţa de sine să rămână în viaţa ta, deoarece, treptat, ea va trezi în tine autocompătimirea, iar autocompătimirea este satanică. “Oh, sunt înţeles greşit; acesta este un lucru pentru care ar trebui să mi se ceară Scuze: ar fi trebuit într-adevăr să clarific acest lucru”. Lasă-i pe ceilalţi în pace şi cere-I lui Dumnezeu să te facă să fii conştient de Cristos. şi EI te va echilibra, până când vei ajunge la plinătate absolută în El.Viaţa completă este viaţa unui copil. Când cu bună ştiinţă sunt conştient de ceva, înseamnă că undeva este o problemă. Numai omul bolnav ştie ce este sănătatea. Copilul lui Dumnezeu nu este conştient de voia lui Dumnezeu, pentru că el este voia lui Dumnezeu.

Când a apărut cea mai mică deviaţie de la voia lui Dumnezeu, începem să ne întrebăm: ..Care este voia Ta?” Un copil al lui Dumnezeu nu se roagă niciodată să fie conştient de faptul că Dumnezeu răspunde la riugăciune, pentru că el este absolut sigur că Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciune. Dacă încercăm să ne învingem conştienţa de sine printr-o metodă inspirată de judecata noastră, o vom dezvolta şi mult mai mult. Isus spune: ..Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă”, cu alte cuvinte conştienta de Cristos va lua locul conştienţei de sine. Ori de câte ori vine Isus, El aduce odihnă – odihna dată de perfecţiunea lucrării ce nu este niciodată conştientă de ea însăşi.

Oswald CHAMBERS

 

Părtășia

Părtășia-i un cuvânt frumos,
E un har adus chiar de Isus Hristos!
E o ambianță ca de vis,
E un rai frumos, e un paradis!

Părtășia-i sărbătoarea celor sfinți,
E iubire, cânt, lacrimi fierbinți…
Părtășia-i înțelegere-ntre frați,
E unitatea celor adunați!

Părtășia-i dorul de a fi-mpreună,
E legătura Duhului ce ne adună!
E un sentiment profund, înălțător,
E simțământul reciproc al rugilor.

E armonia care  aduce pace,
Este prezența Celui care totul face!
Când toți cu un cuget și un glas
Se bucură la al părtășiei ceas!

Acesta-i sensul părtașiei,
Aceasta-i adunarea bucuriei!
Când dragostea-i însuflețește
Și Dumnezeu în casa lor domnește,

Atunci se simte a Domnului prezență!
Când doar de El simți zilnic dependență
Și când aceste obiceiuri se păstrează,
Se-ntâmpla și minuni, căci El și acum lucrează!

E trist însă, că din păcate,
Sfintele taine au fost de mulți denaturate!
În față îți zic „Pace!” și zâmbesc,
În spate te vorbesc și te bârfesc…

Pozează în apostoli ai iubirii,
Părând ca țin la calea mântuirii,
Dar crapă de invidie și ură,
Și nu stiu nici o iotă de Scriptură…

Viața lor e un zbucium și o răscoală,
Sunt suferinzi de a răzbunării boală…
Nu au în slujbă nici o implicare,
Gata-s oricând să facă tulburare…

Aceștia-s astăzi, Doamne, printre noi
Lupi răpitori ce poartă piei de oi…
Aceștia nu-s dintre ai Tăi urmași,
Ei își bat joc de ai credinței ‘naintași !

Aceștia strică sfânta părtășie,
Ei tulbură adesea apa vie,
Ei fac întruna dezbinare,
Facându-se stăpâni pe adunare…

Li se bulbucă ochii de grăsime,
Sunt aroganți și plini de sine
Crezând că dacă au ca Iuda niște arginți,
Pot să își cumpere un loc între cei sfinți!

Tupeul și aroganța îi anima,
Orice ar face numai să parvină…
Calcă-n picioare al Bibliei cuvânt,
Chiar și când vor să pară sinceri…mint!

O, Doamne bun, mai vino înc-o dată
Să mături pleava aceasta blestemată!
Adu-ne înc-o dată vechea părtășie,
În care oameni buni și sinceri doar să fie!

Să se adune doar cu o dorință,
Aceea de jertfire, pocăință!
Unde să vii Tu Mare ‘Nvățător
Și Osanale să se audă în popor!

Unde să sară în picioare
Ologi și schiopi la sfintă-Ți scăldătoare,
Unde să strige toți: „ZI, DOAMNE, UN CUVÂNT!”
Și Cerul să coboare pe Pământ!

O, părtășie minunată!
Te vrem și acum, ca altădată!
Cu binecuvântări de Sus
Și cu iubirea sfântă a Regelui Isus!

Puiu Chibici

Când iubești lumina

Când iubeşti lumina şi te scalzi în soare,
Uiţi de întuneric şi de ce te doare.
Uiţi că mai sunt alţii ce gândesc la rău,
Vezi numai prieteni împrejurul tău.

Când de bunătate inima ţi-e plină,
Nu observi că viaţa nu-i mereu senină
Căci seninul curge din inima ta
Şi cu el pe alţii îi poţi alina.

Când păstrezi în suflet dragoste curată
E prea mult şi-o oră să stai supărată!
Inventezi motive de-a te împăca
Căci pacea-i regină în inima ta.

Când iubeşti dreptatea şi-o faci totdeauna,
Rămâi în picioare când vine furtuna
Căci dreptatea însăşi te va apăra
Cine-ţi sapa groapa, cade el în ea.

Din copilărie, din poveşti cu zâne
Ştim că dintre toate, binele rămâne
Adevăru-nvinge, e de neschimbat
Îţi dă libertate şi-un suflet curat.

Nu-i naivitate cea care te face
Cu o lume-ntreagă să trăieşti în pace,
Ci-i dovada certă, de necontestat
Că eşti om de Domnul binecuvântat.

Nimeni nu-i pe lume fericit ca tine
Dacă totdeauna te lupţi pentru bine
Inima-i uşoară ca fulgul de nea
Şi ţi-e dulce somnul pe perniţa ta.

Zică orişicine orice despre tine,
Tu rămâi temeinic lipită de bine!
Căci, la urma urmei, este viaţa ta
Tu dai socoteală ce-ai făcut cu ea!

Pavel Mariana Florica

Primăvară divină

Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Și-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.

Primăvară divină
Să înflorească,
De har și Lumină plină
În inima noastră
Și-o sfântă rutină.

Rutină cerească
Și iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească

„Pe Nor”, în Lumină
Să ne răpească.

Ioan Hapca

Bucuria disperării

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.”

Apocalipsa 1:17

Ca şi apostolul Ioan, s-ar putea să-L cunoşti bine pe Isus Cristos, când, deodată, EI ţi se arată sub o înfăţişare deloc familiară şi singurul lucru pe care-l poţi face este să cazi „la picioarele Lui ca mort”. Sunt momente când Dumnezeu nu Se poate arăta altfel decât în măreţia Sa; atunci, caracterul înfricoşător al viziunii te duce la bucuria disperării; dacă te vei mai ridica vreodată, aceasta trebuie sa fie prin mâna lui Dumnezeu.

„El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine.” In mijlocul groazei vine o atingere şi ştii că este mâna dreaptă a lui Isus Cristos. Nu e mâna constrângerii sau a disciplinării sau a pedepsei, ci mâna dreaptă a Taiâlui cel Veşnic. Când mâna Lui este peste line, ea îţi aduce pace ţi mângâiere de nedescris. sentimentul că „dedesubt suni mâinile veşnice”, pline de sprijin, de mângâiere şi de putere. Atunci când te atinge El, nimic nu te mai poate infricoşa. Din mijlocul gloriei Sale cereşti. Domnul Isus vine să-i vorbească unui ucenic neînsemnat şi să-i spună: ..Nu te teme”. Blândeţea Lui esle nespus de dulce. Îl cunosc eu în felul acesta?

Priveşte la câteva dintre lucrurile care provoacă disperare. Există o disperare în care nu este nici o bucurie, nici un orizont, nici o speranţă de ceva mai strălucit. Dar bucuria disperării vine atunci când ştiu că „nimic bun nu locuieşte în mine (adică în carnea mea)”. Mă bucur să ştiu că există în mine acel ceva care trebuie să se prosterne înaintea lui Dumnezeu atunci când El mi Se revelează şi că, dacă mă voi ridica vreodată, aceasta va trebui să fie prin mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să facă nimic pentru mine până eu nu ajung la capătul posibilităţilor mele.

Oswald Chambers