Suntem nimic fără iubire

Se fac tratate, se desfac,
Ne amăgim printre confuzii,
Când stăpânește peste veac
Împărţitorul de iluzii…

Cu toţi suntem judecători
De vinovaţi, fără prezumții;
Intervenim, bifând erori,
Cu necerutele soluţii…

De sfaturi si orgolii plini
În fraze lungi, declamatoare-
Suntem cu-adevărat creștini,
Sau doar arame sunătoare?

Să fim mai iubitori! ne-am zis,
Dar ne-am lăsat conduși de fire,
Când clar, în Biblie stă scris:
Suntem nimic fără iubire!

O, Doamne, vrem să cultivăm
Răbdarea, pacea, modestia,
Iubire să primim, să dăm
Și să renască bucuria!

Laura Minciună 

Reclame

Azi

Azi, e-atâta frumusete…
Crengile ce-au plâns in ger
Imbracate-s in dantelă
Cu surâs de primăveri!

Sunt in mâna Lui toti norii,
Primaverile ce vin,
Gingași, fulgii de zăpadă,
Dimineți si cer senin!

El aduce zori de pace,
Indurari ce se-nnoiesc…
Mă voi bucura in Domnul!
Lui, mă-nchin si-i multumesc!

i.e.

Când treci prin cuptor

Motto: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume
veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33.

Când treci prin cuptoru’ încercării,
Necazul, durerea te trage în jos…
Aceasta-i o pricină a întristării,
Și-atunci nu poți fi bucuros.

Nu da înapoi! Ci, luptă-te, frate,
Domnul e Acela ce îți dă tărie!
E Singurul care în inimă-ți poate
Să schimbe tristețea în bucurie.

Ți-i sufletul amar și plin de durere?
Ai inima grea și duhul zdrobit?
Pleacă-ți ființa și Domnului cere-I
În rugăciune – să fii izbăvit.

Varsă-ți inima! Ca apa să curgă
Amarul durerii ce-n inimă zace!
Că El e Cel ce tristețea-ți alungă
Și pune în loc bucurie și pace.

Căzut-ai prins de duhuri necurate
Care și astăzi te țin înlănțuit?
Strigă către Domnul că Domnul poate
Să dea eliberare celui înrobit.

Așa ca și Pavel și Sila te roagă
Și în cântare dă glas bucuriei!
Că Domnu-I Acela care dezleagă,
Rupe și sfarmă lanțul robiei.

Boala te face să te simți fără vlagă?
Încrede-te-n Domnul și nădăjduiește,
Că El face rana… Și tot El o leagă…
Și mâna Domnului tămăduiește.

Precum Ezechia te roagă mereu,
Cu suspine și lacrimi amare;
Și Cel ce e Veșnic și Viu – Dumnezeu,
E Cel ce-ți va da vindecare.

Acum, învățătura ce vreau să rămână
E o învățătură desprinsă din Cuvânt:
„Nenorocirea nu răsare din țărână
Și suferința nu încolțește din pământ.”

În cartea lui Iov mai este-o povață:
„Omul se naște și-i tăiat ca o floare”,
Și: „Omul se naște să sufere-n viață
Așa cum scânteia se naște să zboare.”

Pe credința voastră preasfântă
Zidiți-vă dar, sufletește mereu;
Alungați îndoiala ce vă frământă,
Prin Duhul rugați-vă lui Dumnezeu.

Țineți-vă în dragostea Celui de Sus!
În El să rămâneți și mai departe;
Așteptați îndurarea Domnului Isus
Pentru o viață fără de moarte!

Ioan Vasiu 

Dumnezeule al nădejdii

Motto: „”Căci El ( Domnul ) nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile
celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă
către El.”” Amin! Psalmul 22:24.

Azi venim, Ceresc Părinte,
Cu ale noastre rugăciuni,
Rugându-Te să iei aminte
Și să ne-asculți prin minuni.

Că-i prea multă suferință
Și durere pe pământ…
Dar Tu ești Mântuirea noastră –
Dumnezeul nostru Sfânt.

Dumnezeule al nădejdii
Și-al oricărei mângâieri,
Tu ridici pe cel căzut
Și dai celui slab puteri.

Tu îl ridici din țărână
Pe cel sărac și nevoiaș,
Tu-l înalți pe cel smerit
Și-l smerești pe cel trufaș.

Tu ești turnul de scăpare
În ziua nenorocirii,
Tu ești Stânca mântuirii –
Dumnezeul izbăvirii.

Și în loc de întristare
Tu ne umpli toată ființa
Cu bucuria și cu pacea
Pe care o dă credința.

Pacea Ta ne-adună-n inimi
Toate gândurile bune
Înălțându-le spre Tine
Într-o sfântă rugăciune,

Cu o dorință necurmată
În smerita închinare,
De a cere pentru toți
Milă, Doamne, și îndurare;

Pentru aceia care-s singuri,
Și pentru văduvele care
Astăzi nu mai au pe nimeni –
Cerem milă și îndurare.

Fii-le, Doamne, mângâiere
Și întărește-i în credință,
Vindecă-i de orice boală
Și de orice neputință.

Peste toți cei suferinzi
Care strigă către Tine,
Lasă, Doamne, bucuria
Unei vindecări depline.

Îndură-Te de cei sărmani
Ce trăiesc de azi pe mâine
Și n-au, în sărăcia lor,
Pe masă destulă pâine.

Nu-i lăsa, Doamne, să piară
Rătăcind înfometați,
Fă-i să afle Pâinea vieții
Și să fie săturați.

Îndură-Te de copilașii
Care nu mai au părinți,
Ocrotește-i, fă-i s-ajungă
În alaiul celor sfinți.

Îndură-Te de cei ce plâng
Sub povara de păcate,
Pentru cei fără nădejdea
De-a scăpa de greutate.

Milă pentru-aceia care
Rătăcesc în necredință –
Doamne îndreaptă-le Tu pașii
Să vină la pocăință.

Nu-i lăsa, Doamne, să piară
Precum cei nelegiuiți
Ci, căindu-se de rele
Toți să fie mântuiți.

Lucrează, Doamne, în aceia
Care-n păcat se afundă,
S-audă cuvântul Tău
Și în inimi să-i pătrundă;

Să le împrăștie neștiința
Din inimile întunecate,
Să strălucească-n ele focul
Luminii adevărate.

Să nu mai alerge întruna
După lucruri care pier,
Ci, comori nepieritoare
Să își strângă pentru cer.

Fă-i ca să cunoască, Doamne,
Pacea care-o dă credința,
Și că-n Tine avem viața,
Și mișcarea, și ființa.

Ioan Vasiu 

Fă Doamne anul care vine

Fă Doamne anul care vine
Un an de pace și iubire
Un an de împliniri divine
Și de profundă mulțumire.

Fă Doamne anul care vine
Un an de sfântă pocăință
Un an de părtășii depline
Și sinceră recunoștință.

Au fost destule răni deschise
În anul care a trecut
Au fost atâtea nemplinite vise
Și-atâtea încă de făcut.

A fost un an și cu durere
Și cu necazuri și cu amar
Cu lacrimi calde prin unghere
Și cu dorințe la altar.

Cu inimi deznădăjduite
Cu suflete arzând de dor
Cu cereri mii abia șoptite
Cu strigăte de ajutor.

Fă anul care iată vine
Un an de binecuvântare
Fără dureri fără suspine
Fă-l Doamne-un an de îndurare.

Fă-l un răspuns la rugăciune
Fă-l casă pentru cei săraci
Fă-l colțisorul cel de pâine
An de belșug Te rog să-l faci.

Puiu Chibici

La mulţi ani!

De urat, eu îţi urez cu drag
La mulţi ani frumoşi! Īn Noul An,
S-avem multă înţelepciune,
Bunătate şi gânduri bune!

Gând de pace, pace sfântă-n lume,
Toţi să lăudăm al Tău nume!
Între noi dulcea armonie,
Pace, pace sfântă să fie!

Aşa cum cade la timp ploaie,
Adu în noi înviorare,
Şi sănătate şi putere,
Să-Ţi slujim după a Ta vrere!

Īn Anul Nou care azi vine,
Să curgă râu de Apă vie,
În inima poporului Tău,
Să ne-chinăm Ţie Dumnezeu!

Maria Șopț 

Azi, când vechiul an se duce

Motto: „”Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci iarăși sănătos
și îmi dai iarăși viața.”” Amin! Isaia 38:16.

Azi, când vechiul an se duce,
Pe genunchi Îți mulțumim –
Jertfă Sfântă de pe Cruce,
Că prin Tine Noi trăim.

Îți mulțumim că-n clipe grele
Ai fost cu noi adeseori,
De-am putut trece prin ele
Și-am ieșit biruitori.

Tu ne-ai încins cu putere
Când în trup am obosit
Și-ai fost sfântă mângâiere
Pentru orice duh mâhnit.

Când boala ne-a tras înapoi
Și-am ajuns neputincioși,
Ai pus iarăși viață în noi
Și ne-ai făcut sănătoși.

Tu ne-ai ocrotit ființa
Cu puterea Mâinii Tale
Și ne-ai întărit credința
Să umblăm pe a Ta cale.

În necaz și-n încercare
Duhul Tău ne-a întărit
Și în orice împrejurare
Dreapta Ta ne-a sprijinit.

Iar în lupta cu cel rău
Păcatul ne-ar fi răpus
Fără ajutorul Tău –
Fără putere de sus.

Azi, venim cu mulțumire
Și  smerită închinare,
Că numai prin a Ta iubire
Mai putem sta în picioare.

Pentru anul care vine –
Că cel vechi acum apune,
Înălțăm, Doamne, spre Tine
O fierbinte rugăciune:

Doamne, dă-ne Tu tărie
Pe calea cucerniciei,
Ca-n mintea noastră să nu fie
Decât gândul veșniciei.

Întărește-n noi dorința
De a deveni mai sfinți –
Fă-ne, Doamne, prin credință,
Ai sfințeniei terebinți.

Doamne, suspinăm și plângem,
După-al Tău Cuvânt tânjim…
Vrem ca-n inimă să-L strângem,
Să nu mai păcătuim.

Fă-ne credința să crească
Să putem umbla-n lumină,
De pacea Ta dumnezeiască
Inima să fie plină.

Întărește în noi gândul
De-a ne pocăi mereu,
Ca s-ajungem toți în rândul
Sfinților lui Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Lăudați pe Domnul !

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmul 150/6

Ninge cu  pace, e o noapte adâncă,
Izvorul rece a amuțit în stâncă,
Doarme cocorul alb, obosit de mult zbor,
Flori se scutură de pe aripa de nor.

Doarme și omul, obosit și somnoros,
A uitat de miezul nopții și de Cristos,
Dar cerul nu doarme, nici nu dormitează,
În miez de noapte strigă  tare”Veghează!”

Un vârtej de lumină, al Nordului vânt,
Împrăștie, în noapte, al Cerului cânt;
-Trezește-te harfă, și tu, izvor duios!
Bucură-te, omule, s-a născut Cristos!

Cedrilor făloși, să vă legănați în vânt!
Strigă, în noapte, cu putere Duhul Sfânt,
Cascadelor, să cântați  din harfă duios!
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Valuri mărețe de pe oceanul  mănos,
Peşti ai mării, să Îl lăudați pe Cristos!
Tot ce are  suflare să cânte duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Copii din Vale, alergați după Cuvânt!
Se scutură florile albe de Duh Sfânt,
Înălțați o cântare Pruncului  duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Bucură-te, suflet cu haina pătată,
Cu apa vieții, ea  va fi spălată,
Înalță o cântare Pruncului duios,
Haină albă primești în dar de la Cristos!

Ninge cu pace peste Valea  adâncă,
Turmă a lui Cristos, urcă-te pe Stâncă!
Să ieșiți în noapte, sărutați -vă duios!
Bucură-te, turmă, te iubește Cristos!”

Arancutean Eliza 

Numai mâna Lui Isus

Numai mâna Lui Isus
Ne-a salvat prin toate
Și ne-a sprijinit mereu
În zi și în noapte

Numai mâna Lui a scris
Pace și iertare
Cind în jur se răspândea
Numai disperare

Numai mâna Lui ne-a scos
Din vâltoarea vieții
Ne-a vorbit, ne-a dat puteri
Apoi mii de grații

Unde mai găsești alin
În probleme grele
Cind la oameni nu e leac
Ci numai durere

Numai mâna Ta Isus
Ne-a dat libertate
Și tot ea ne dă avânt
În sinceritate

Haideți azi să-i mulțumim
Pentru sfînta-i pază
Și cu El să-naintăm
Așa ca prin oază

Nu știm ce-aduce o zi
Dar cât este pace
Noi să arătam mereu
Ce Domnului-i place

Și acolo-n slava Sa
Colo in mărire
Veșnic vom cânta mereu
Spre desăvârșiire.

Sav Simona 

Umple-mă

Umple-mă de Tine
Gol să fiu de mine,
Când ispita vine
Să nu-mi de-a rușine.

Umple-mă cu harul,
Umple-mi iar paharul,
Să-mi zidesc altarul.
Luminează-mi farul!

Umple-mă cu pace,
Ura s-o dezbrace,
Sufletul ce zace
Viață să îmbrace.

Umple-mă de milă,
Fă-mi slujirea utilă,
Nu iubind din silă
Lumea instabilă.

Umple-mă de roadă
Să nu fiu fațadă,
Ci ca toți să vadă
Vorbă și dovadă.

Umple-mă cu sfatul
Care i-a oftatul,
Face acuzatul
Să-și lase păcatul.

Umple-mă cu Tine
Să te vezi mai bine,
Faptele-Ți divine
Să le am cu mine.

Lucian Cazacu