Ziua cercetării

Când m-a cercetat Cuvântul,
Eram greu legat de patimi,
Eram rob muncit de duhul,
Celui rău și printre lacrimi.

A brăzdat din nou văzduhul,
Pentr-un suflet chinuit,
A venit din ceruri Duhul,
Celui care S-a Jertfit.

Fiul meu muncit de rele,
A sosit al vremi ceas,
Când cu marea Mea putere,
Te voi izbăvi, chiar azi!

Să cunoști și tu ce-i pacea,
Să cunoști a Mea putere,
Azi voi sta în mijlocire,
Pentru plata ce se cere.

Căci trecutul tău e greu,
Milioane de păcate,
Cer acum la Dumnezeu,
Să fii condamnat la moarte!

Și văzând trecutul meu,
Ca și la televizor,
Au trecut prin fața mea,
Toate relele în cor.

Și privind acestea toate,
Sufletul s-a răscolit,
Da, sunt vinovat de toate,
Dar Isus, Tu a-i plătit.

Și am plâns acestea toate,
Cu regret de nedescris,
Și atunci ce libertate,
Și ce pace m-a cuprins.

Sângele de pe Golgota,
A spălat trecutul meu,
Și în jertfa Sa măreață,
Am fost mântuit și eu.

Slavă Tie Tată sfânt!
Pentru marea Ta lucrare,
Căci nu este pe pământ,
Nume ca al Tău de mare.

Voi mărturisi mereu,
În orice împrejurare,
Cât de bun e Dumnezeu,
Ce mare-i a Sa lucrare.

Anonim

O mie ..e prea putin !

O mie de soapte sa iti spun Doamne la capat de pat…
si Tu sa imi raspunzi inapoi doar cu un simplu cuvant …
eu stiu ca nu e nimic mai frumos si placut pe-nserat …
decat sa stau de vorba cu Cel ce e bun, cu Cel ce e sfant!

O mie de pasi sa ii fac inspre Tine pe-a vietii carare…
iar Tu unul macar, inspre sufletul meu doritor, de a Ta apropiere….
Eu ma simt ca o floare, ce soare peste ea in roua rasare …
si sufletu-mi primeste in framantari si taceri, adiere…

O mie de zile de as trāi, iubind ca cel ce iubeste…
Iar Tu, macar o zi sa mā mângai cu mana Ta buna si moale …
ca plin de Tine cu aripa -Ti spre ceruri sa pot a ma creste…
O amfora cu ambrozie printre cioburi sparte si goale. .

O mie de ganduri de as avea deodata in ratiunea-mi stârnita…
Daca cel care vine din Tine poposeste in creierul meu…
imi alunga stresul, teama si grija in mine protapita…
Si imi da pace si somn la pieptul Tau cald, Dumnezeu!

O mie de zambete de as culege din jur imprejur in umblare…
Doar al Tau ar conta Isuse pentru mine in fiece clipa…
Doar el e gustul sarii ce da vietii mele nesat si savoare …
Ce aduna in mine tezaur de impliniri si nu face risipa!

O mie de ani de as trai in viata aceasta colbuita de vreme…
Si mi-ai da posibilitatea unui ceas impreuna cu Tine in cer…
As alege de-ndata fara teama si fara probleme
In intimitate cu Tine nu in ani si trudnici sa prosper!

 Traian Suciu1  

Să ai un suflet așezat

Fiica mea, să ai un suflet
Totdeauna așezat,
Să nu te grăbești a face
Ceva ce n-aduce pace,
Nici un pas necugetat
Ca să n-ai de regretat.

La mânie te oprește
Până vremea n-a trecut,
Te proșterne și te roagă.
Mulți au plâns viața-ntreagă
Ce-ntr-o clipă au făcut
Fără să gândească mult.

Nu-i nimic mai urâcios
Decât omul mânios,
Ce-i nervos și furtunos.
Așa-i omul păcătos
Toate le face pe dos
Și-ntristează pe Hristos.

Omul mânios mereu
Decât alții e altfel.
Are singur drumul său
Departe de Dumnezeu,
E-o povară-n orice fel
Pentru toți câți sunt cu el.

Omul care-i liniștit
Este-o binecuvântare,
Este-un dar neprețuit
Vrednic de a fi cinstit.
E lumină-n adunare,
Pentru toți din jur e sare.

 Augustin Tecar

24 Aprilie

Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.” Cântarea Cântărilor 2:12

Primăvara este un anotimp minunat. Zilele lungi şi geroase de iarnă ne ajută să apreciem căldura blândă a primăverii, şi promisiunea verii care se apropie ne umple de bucurie. După o perioadă de întuneric al sufletului, este minunat să vezi din nou lumina Soarelui Neprihănirii. Atunci darurile noastre spirituale se trezesc şi răsar ca brânduşele şi narcisele. Inimile noastre sunt învăluite în cânturi de recunoştinţă, mult mai melodioase decât imnurile păsărilor. Asigurarea păcii, mai dulce decât glasul turturicii, se aude în sufletul nostru. Acum este timpul să căutăm părtăşia cu Cel iubit.

Acum trebuie să ne ridicăm din amorţeala şi să ne întoarcem la El. Dacă nu vom întinde pânzele când vântul este favorabil, vom suporta consecinţele. Timpurile de înviorare nu trebuie să treacă peste noi fară să ne schimbe. Când Isus însuşi ne vizitează şi ne îndeamnă să ne trezim, putem să fim atât de nesocotiţi şi să-L refuzăm? El s-a înălţat ca să putem fi şi noi înălţaţi. Prin Duhul Său, El ne înviorează şi ne pregăteşte să ne înălţăm la ceruri, în sfântă părtăşie cu El, la o viaţă nouă. Să părăsim starea noastră amorţită şi indiferentă; atunci când Dumnezeu creează primăvara pentru noi, trebuie să o primim cu muguri tineri şi ramuri proaspete.

O Doamne, dacă în inima mea amorţită nu a sosit încă primăvara, Te rog să o aduci Tu, fiindcă am obosit departe de Tine. Când vei pune capăt nesfârşitei ierni? Coboară, Duh Sfânt, şi înnoieşte-mi sufletul. înnoieşte-mă, trezeşte- mă, şi priveşte-mă cu îndurare. In noaptea aceasta, II implor pc Domnul să aibă milă de slujitorul Său şi să-mi trimită vremuri de înviorare.

C.H. Spurgeon

Un viu izvor

Și-am să m-ascund în pumnii Tăi, Stăpâne,
De gerul greu, de plâns și neputinți.
Tu nu-mi ceri plată, nu îmi ceri simbrie
Și nu îmi amintești de-acei arginți

Ce-au fost un preț de ură și trădare,
Pătați cu sânge curs nevinovat.
Iar, la apus, când somnul mă cuprinde,
Adorm ușor, și știu c-am fost iertat.

Oricâte ierni îmi bântuie la geamuri,
Și-oricâte ploi cu fulgere și nori
Tu ma ridici din pulbere, cu Harul,
Și mă alinți cu soare și cu flori.

Și simt atâta pace, bucurie,
Senin azur cu stropii de lumini,
Un zbor deplin spre patria crească,
Spre zorii calzi, albaștri și divini.

Și-am să m-așez în palma Ta, Stăpâne,
Eu, umil lut, netrebnic muritor,
Un fir firav de iarbă, o nălucă,
În care ai sădit un viu izvor.

 Florina Emilia Pîncotan 

Va fi odat-o lume, a păcii și-a iubirii

Va fi odat-o lume, a păcii și-a iubirii
Unde nu va fi frică, nici foamete nici frig
Unde cei sfinți purta-vor veșmântul nemuririi
Și unde niciodată, cei dragi nu se mai sting.

Va fi o-mpărăție de cântec și-adorare
De coruri infinite ce nu s-or mai sfârși
Va fi o adunare de sfântă sărbătoare
Iar Împărat și Rege, Isus Hristos va fi.

Acolo orice rană adâncă sau durere
Vor fi uitate pururi, căci Domnul va domni
Acolo orice suflet primi-va mângâiere
Căci nu vor mai fi lacrimi, ci numai bucurii.

Va fi odat-o țară în care niciodată
Nu vor mai fi amaruri nici triste despărțiri
Va fi o părtășie cum n-a mai fost vreodată
În patria cerească, cu sfinte străluciri.

Unde vor paște, mielul și leul împreună
Unde nici flori nici frunze nu s-or mai ofili
În raiul fără ură și fara de minciună
De trudă și-alergare, pe veci ne-om odihni.

Va fi o re-ntâlnire de mult timp așteptată
Cu-aceia după care, am suspinat de dor
Ieruslimul nou, cetatea minunată
Va fi căminul nostru în vecii vecilor.

Puiu Chibici  

Ești bucuria mea și-a mea iubire

Ești bucuria mea și-a mea iubire
Ești sprijinul meu tare în nevoi
Ești scutul sfânt în vremi de pustiire
Și pace când în juru-mi e război.

Ești pâinea mea când sunt la strâmtorare
Și apa vie-n arșița cea grea
Mi-ai fost și-mi ești cetate de scăpare
Și stâncă de-ancorare-n vreme rea.

Tu ești puterea ce mereu mă ține
Ești Cel ce-n slăbiciune mă-ntărești
Ești Domnul meu ce-mi faci atâta bine
Și niciodată nu mă părăsești.

Nu-mi întorci spatele în încercare
Ci mă ridici atunci când sunt căzut
Mi-aduci Isus balsam de vindecare
Și mă mângâi atunci când sunt bătut.

Tu-ai scris în dreptul meu cândva Viață
Cu litere de foc acolo-n cer
Și-ai ridicat norul cel greu de ceață
Căci nu ai vrut într-un ungher să pier.

Tu ai umplut întreaga mea ființă
De dragoste de râvnă și de dor
M-ai copleșit cu-a Ta bunăvoință
Și-ntre dușmani mi-ai fost apărător.

Ești fericirea mea pentru vecie
Ești soarele meu drag și luminos
Întreaga mea viață Ți-o dau Ție
Prieten minunat Isus Hristos.

Puiu Chibici  

Înc-o zi s-a consumat

Înc-o zi s-a consumat
Din pământeasca viață
Și astăzi iar am constatat
Cum Fiul mult ne-a ajutat
Cu pașnica-i povață.

Înc-o zi, încă un dar
Și câte-or să mai fie?
Și nu știm noi dar al Său har
Ne va scapă din ce-i precar,
Pe răni va pune alifie.

În prag de seară ne gândim
Cum fiecare pas pe cale
A fost păzit cum bine știm
De Cel pe care-L prețuim
Cu cânt și osanale.

Și azi am întălnit nevoi
Și stări apăsătoare
Dar Sfântul Duh al vieții noi
Adus-a spirit de eroi
Și vorbe-alinătoare.

Și astăzi fost-am cercetați
Cum fost-am și-altădată
A fost doar pace între frați
Și știm că nu vom fi uitați
Ci vom primi răsplată.

A mai trecut încă o zi
Și câte-or să mai treacă?
Și nu știm noi dar orice-ar fi
Al nostru Domn ne va păzi
Căci de la noi nu pleacă.

Geoege Cornici

Mi-e sufletul de pace plin

Mi-e sufletul de pace plin
Se bucură și-n încercare
Căci e cuprins de-un nou destin
Și de-o iubire jertfitoare.

Era legat în lanțuri grele
Când depărtat a fost de Cer
Dar azi privește către stele
Nu spre un pământesc ungher.

E plin de sfântă fericire
C-a fost din temniță salvat
Și nu mai vrea altă slujire
Ci doar un trai pentru-Mpărat.

Dorește s-aibă părtășie
Cu toți ce merg spre Rai cântând
Și să arate gingășie
Văzând pe călători plângând.

Mi-e sufletul cuprins de-avântul
Ce-mi dă aripi spre Paradis
Să pot să nu-mi calc Legământul
Ci să-mplinesc tot ce e scris.

Cu cea mai sfântă mulțumire
Oricând, Isuse, Te urmez
Mi-ai pus în suflet împlinire
Ca dragostea-Ți s-o promovez.

George Cornici

Tot ce doresc

Sa stau langa Tine pe stanca,
E locul pe care-l prefer,
Caci pacea e-asa de adanca,
Si-asa de aproape-s de cer.

Sa pot contempla frumusetea
Splendorii pe care o ai,
Sa-Ti cer un crampei din nobletea
Smereniei Tale sa-mi dai.

Mai mult sa-Ti cunosc caracterul,
Mai mult voia Ta s-o-implinesc,
Sa fiu scufundat in misterul
Iubirii, e tot ce doresc.

„Domnul a zis: ‘Iata un loc langa Mine; vei sta pe stanca.’ ” Exod 33:21.

Anca Winter