La poarta timpului

La poarta timpului a bătut
Un ceas necunoscut defel.
Sǎ cǎutǎm pentru început
Cu pace sǎ intrǎm în el.

Sǎ dǎm mândria la o parte
Şi nepǎsarea, gândul rǎu,
Cǎ dincolo de-acestea toate
Rǎmânem singuri doar cu… ‚eu’ .

Sǎ facem bine tuturora;
Nicicând rǎsplatǎ s-aşteptǎm
Iar când se-arată aurora
Spre cer în stoluri sǎ zburǎm.

Sǎ nu ne ţinǎ lanţuri grele
De-acest pǎmânt ce-i trecǎtor,
Cǎ nu aici, ci printre stele
Avem locaş moştenitor.

Dar pân-atuncea fiecare
Cu fapte bune, rugǎciuni,
Cu ochii aţintiţi spre Soare,
Sǎ cǎutǎm sǎ fim mai buni.

Şi sǎ stǎm veghetori la posturi
Cu untdelemn scump cumpǎrat,
Sǎ fim strǎjerii de pe ziduri
Care-l aşteaptǎ pe-mpǎrat.

Sǎ ne-nrolǎm în oastea sfântǎ
Şi pentru Domnul sǎ lucrǎm.
Sǎ fie lupta cât de cruntǎ –
’Napoi nicicând sǎ nu ne dǎm.

Pe cap cu coiful mântuirii,
Cuvântul sabie s-avem
Iar platoşa neprihǎnirii
Sǎ ne-nsoţeascǎ când luptǎm.

Sǎ nu uitǎm de-ncǎlţǎminte,
De râvna Evangheliei
Ce-aduce pace şi dreptate
Printre acei ce-s ai Sǎi miei.

Sǎ ne încingem cu-adevǎrul,
Scutul credinţei sǎ avem.
Sǎ ridicǎm mai sus drapelul
Şi-aşa în vânt sǎ îl ţinem…

Aşa sǎ-ntâmpinǎm pe Domnul
Când reveni-va pe Pǎmânt
C-atunci ni se va stinge dorul
Cǎci am lucrat pentru Cel Sfânt.

Şi vom serba pentru vecie
Serbarea celor mântuiţi,
Şi vom cânta cântări o mie
Cu-acei ce n-au fost biruiţi.

Galati, Cristina Magdalena Francu

Acel moment când vrei să treacă timpul

Referințe

Luca 2

Când ești copil și-n jur privești,
Pe toți îi vezi în alergare,
Nici nu te miri dacă-ți dorești
Să te faci într-o zi… . mai mare.

Sau când părinții te-au certat
Pentru o mică neascultare,
Să te revolți imediat
Îți zici: „-Las` că mă fac eu mare! „

Și-ți numeri anii: patru… opt…
Dar timpul că-i oprit se pare,
Oftând îți spui că e nedrept
Să nu te faci odată… mare.

Dar anii vin și trec în rând
Ieșind frumos din calendare
Aducând ziua, vrând-nevrând
Când uite că… ajuns-ai mare.

Ești fericit, în viață-ai rost,
E totul bine, prin urmare
Vrei timpul să-l oprești în loc
Doar casa, contul vrei… mai mare.

În timp, însă, ajuns la greu,
Neîmpliniri, lacrimi, spitale…
Suspini adesea -„Domnul meu!
Câtă durere-i să fii mare! …

Apoi l-ai bătrâneții ani
Când neputința-n trup apare,
Nu vrei vacanțe și nici bani,
Ci… să poți merge pe picioare.

Viața a trecut tip-til
Fără să-i știi a ei valoare,
Nici bucurii ca un copil
Nici fericirea când ești mare.

În viață, pierzi ani în zadar
Fără să știi a lor valoare
Și-n fața morții, solitar,
Cerșești secunda zburătoare.

Înțelepciune, dar ceresc,
Mai vino iar în revărsare
Peste toți cei ce te doresc
S-avem a Lui Hristos umblare!

De-aceea azi când vechiul an
Ieși frumos din calendare,
În drum spre noul Canaan
Vrem inimă mulțumitoare!

Vine o zi când toți plecăm
Boschetar, prinț, copil, om mare…
Bine-i să știm să număram
Nu ani… zilele trecătoare.

Prietene, sunt vremi de har,
Privește-ți pasul pe cărare,
S-antins o mână din Calvar
Îți dă lumină și iertare

Și-o viață unde timpu-n loc
Oprit este de-un veșnic Soare
El e Mesia, Savaot
Domnul fără asemănare.

Cu El vom sta îmbrâțișați
Ani… fără de numărătoare…
În trup de slavă îmbrăcați
Și pruncul mic și omul mare…

Si-acum, la trecerea prin ani
Primiți umila mea urare
Cum Pavel scrie la „Romani„:
Sănătate, har, pace… . cu o sfântă sărutare!

Un an împodobit cu alese binecuvântări, tuturor! Fiți binecuvântați de Acel care, la venirea Lui în lumea noastră, a împărțit istoria „ÎNAINTE DE HRISTOS” și „DUPĂ HRISTOS”

Cornelia Sărac 

Ajunge, furtună!

Îmi pare că cerul închis e, de plumb,
Că rugile mele la Domnul n-ajung,
Și sufletul meu este gol și pustiu
În juru-mi e beznă iar ceasu-i târziu. .

Tăcerea mă doare și-aștept un răspuns:
-Uitat-ai, o, Doamne ce-odată mi-ai spus? …
Uitat-ai Stăpâne ce-odat’ mi-ai promis? …
Speranțele toate aproape s-au stins…

Când nu știu o cale din groapă să ies,
Când sufletul meu voia Ta n-a-nțeles,
Când totul îmi pare ruinei sortit
Mai pot eu spera să pot fi izbăvit?

Mai pot eu, Isuse, spre cer să privesc
Când văd doar furtună și nori ce tot cresc
Și cresc tot mai mult, înspre mine grăbind
Ființa să-mi piardă, amarnic lovind?

Sau poate, Stăpâne, prin beznă și ger
Degrab’ vei trimite un înger din cer
S-aducă salvare și pentr-un sărman
Ce-n groapa pieirii-i departe de han?

Ar fi minunat, oh, ar fi prea frumos
Să spui pentru mine, iubite Hristos:
-Ajunge, furtună, căci el e al Meu!
Să fie de-acuma doar pace, mereu!

Emanuel Hasan 

Darul cel mai potrivit

Motto: Isaia 9/6 „”Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu ni s-a dat și
domnia va fi pe umerii Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu
tare, Părintele veșniciilor și Domn al păcii.”” Amin.

Este o datină de veacuri
Și oamenii sunt învățați
De sărbători să facă daruri
Celor dragi și apropiați.

Să primim daruri ne place –
Și-i cât se poate de firesc,
Dar nimenea daruri nu face
Decât celor ce-i iubesc.

Sunt oferte cu toptanul
Pentru orice buzunar –
Nu cumva să treacă anul
Și noi n-am ales un dar.

Uneori ni-i greu s-alegem
Darul pentru cel iubit
Și ne străduim să-i facem
Darul cel mai potrivit.

Oferta cea mai minunată –
Darul cel mai valoros, ,
Cel mai scump și fără plată
E viața veșnică-n Hristos.

Ca Fiul Sfânt Hristos Isus,
Dar ca El, mai mare nu-i;
Că Dumnezeu în El a pus
Toată plinătatea Lui.

Că atâta înțelepciune
Și pricepere i-a dat,
Că-n Cuvântul Său îi spune
Și-L numește MINUNAT.

El dă sfântă învățătură
Păcătosului nevrednic –
Sfaturile-i din Scriptură
Adeveresc că este SFETNIC.

Lui i-a dat puterea toată
Și în cer și pe pământ,
Iar Sciptura ni-L arată
DUMNEZEU TARE și Sfânt.

Toată zidirea se închină
Puterii Lui desăvârșite –
Izvor de pace și lumină,
De îndurări nemărginite.

Dacă teama îți strică somnul
Și prin mare zbucium treci,
Nu uita că Hristos Domnul
Este DOMNUL PĂCII-n veci.

De ești un suflet credincios
Să urmărești pacea mereu,
Ca să ai pace în Hristos
Și prin El cu Dumnezeu.

Iată un dar pentru tot omul –
Un dar sfânt nespus de mare,
De și-a pus nădejdea-n Domnul
Pentru viața viitoare. Amin.

Ioan Vasiu 

21 Decembrie

El a făcut cu mine un legământ veşnic.” 2 Samuel 23:5

Legământul acesta are origini divine. „El a făcut cu mine un legământ veşnic”. O, ce mare este cuvântul „El” Opreşte-te, suflete. Dumnezeu, Tatăl veşnic, a făcut un legământ cu tine – da, Dumnezeul care a făcut lumea printr-un cuvânt! El, coborându-se din maiestatea Lui, îţi ia mâna şi face un legământ cu tine. Nu este bunătatea acestei fapte îndestulătoare ca să-ţi trezească inima şi s-o poţi înţelege? „El a făcut cu mine un legământ veşnic”. Nu un rege a făcut un legământ cu mine – deşi şi acest lucru ar fi ceva; ci Prinţul regilor de pe pământ, Şadai, Domnul Atotputernic, Iehova din veac, veşnicul Elohim, „El a făcut cu mine un legământ veşnic”.

Dar ia aminte, este particular ca aplicaţie. „El făcut cu mine un legământ veşnic”. În faptul acesta există multă bucurie pentru orice credincios. Pentru mine nu ar însemna nimic dacă El ar fi făcut pace cu lumea; vreau să ştiu dacă a făcut pace cu mine! Nu e mare lucru că a făcut un legământ; vreau să ştiu dacă a făcut un legământ cu mine. Binecuvântat este faptul că El a făcut un legământ cu mine! Dacă Dumnezeu Duhul Sfânt îmi oferă siguranţă, atunci mântuirea este a mea, inima Lui este a mea, El însuşi este al meu – El este Dumnezeul meu.

Legământul acesta are durată veşnică. Un legământ veşnic înseamnă un legământ care nu are început şi nici sfârşit. Cât de plăcut este să ştii printre toate nesiguranţele vieţii, că „temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită” (2 Timotei 2:19), şi să ai promisiunea lui Dumnezeu – „nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele” (Psalmi 89:34). Când voi fi pe patul morţii, voi cânta această făgăduinţă împreună cu David, chiar dacă afacerile mele şi membrii familiei nu vor fi în locul pe care-1 doreşte inima mea înaintea lui Dumnezeu.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pace pe pământ

Luca 2
14„Slavă* lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace** pe pământ între oamenii plăcuţi† Lui.”

Pe câmpul păstorilor, noaptea se lasă,
Pace aduce -n  suflet, și a sa casă,
Porumbei albi, cerești, coboară pe pământ,
Răsună puternic glasul Duhului Sfânt.

Focul păstorilor, cu flăcări rubinii,
Suspinul izvorului, înspre vesnicii,
-„Tăcere sa fie”, zic către  inima mea,
Să  aud pe Domnul, Sfânta-i chemarea Sa!

Mare-i  templul ceresc, un flaut suspină,
Deschide portalul de pace, lumină,
O oaste a cerului zboară spre pământ:
„-Noi Il vestim pe Mesia, Pruncul cel Sfânt!

Pace pe pământ între oameni sa fie,
Ne – a trimis Tatăl ceresc din veșnicie,
Slavă lui Dumnezeu, ce domnește în cer!
Bucurați-vă, păstorilor din Israel!

Noaptea cea Sfântă  peste lume  coboară,
Aprinde focul credinței, pe câmp, afară,
Caută pacea, și aleargă după ea,
S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”

Noaptea  Sfântă  peste lume  s-a lăsat,
Tu ai lacrimi în ochi, dar nu mai fi posac,
Ferice de tine, de plângi, vei fi mângâiat,
S – a născut Mesia, al tău Împărat!”

Fluierul vântului  începe să cânte,
Izvorul cel vesel, drumeți să încânte,
Iar Eu strig vesel către inima mea:
-S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”

Arancutean Eliza  

10 Decembrie

Astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.” 1 Tesaloniceni 4:17

Cele mai plăcute vizite ale lui Christos sunt scurte şi trecătoare. Ochii noştri II văd o clipă, şi ne bucurăm „cu O bucurie negrăită si strălucită” (1 Petru 1:8); dar peste puţin timp nu II mai vedem, fiindcă Prea Iubitul nostru pleacă de la noi. Ca un cerb sau o căprioară, El trece peste munţi. Pleacă spre câmpurile de mirodenii şi nu se mai hrăneşte printre crini.

Dacă primim azi binecuvântare
Şi pacea celui de păcat iertat
Ziua de mâine este însă schimbătoare
Şi poate aduce groaza celui vinovat.

O, cât de plăcut va fi timpul când nu II vom mai privi de la distanţă, ci faţă în faţă! Când nu va mai fi ca un călător care rămâne peste noapte, ci ca un prieten care ne primeşte pe vecie în inima gloriei Sale! Nu II vom vedea pentru un timp, ci

În veşnicii de veşnicii nemăsurate
Privi-vom frumuseţea slavei Sale
Ne vom iubi Mântuitorul pe dreptate
Uimiţi de-atâta bunătate şi răbdare,

În cer nu vor fi întreruperi cauzate de păcat. Ochii noştri nu vor mai plânge, şi nici o problemă pământească nu ne va împiedica gândurile fericite. Nu va exista nimic care să ne oprească din contemplarea Soarelui Neprihănirii. O, dacă este atât de bine să-L vedem câte puţin, cât de minunat va fi să privim faţa Sa binecuvântată în veac de veac, fără nici un nor care să ne întunece, fără nici un vaiet de oboseală sau durere! Binecuvântată zi, când vei răsări! Vino, Soare al Neprihănirii! Bucuriile lumii tangibile ne pot părăsi oricând, fiindcă au nevoie de îmbunătăţiri. Dacă a muri înseamnă a intra într-o neîntreruptă tovărăşie cu Isus, atunci moartea este un câştig, şi picătura ei moartă este înghiţită de marea victoriei.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Vii pentru Dumnezeu (2)

Motto: Romani 6/11 „”Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față
de păcat și vii pentru Dumnezeu, în sus Hristos, Domnul nostru,””Amin.

A fost odinioară întunecime mare
În lumea care are alte rânduieli
Și toți trăiam în pofte înșelătoare,
Dar eram morți în păcat și greșeli.

Ca niște păgâni cu mintea întunecată,
Robiți de plăceri, păcătuiam mereu…
Eram copiii mâniei lipsiți de judecată –
Fără nădejde și fără Dumnezeu.

Și eu eram odată, ca orice păcătos:
Un muribund în acea groap-adîncă…
Acolo m-a găsit Isus care m-a scos
La viață, așezându-mă pe stâncă.

Nici nu puteam fi altfel, căci trăiam
Ca un rob supus al pământeștii firi
Și toate poftele ce-i le împlineam
Stârneau dureri, iscau nenorociri.

Nu aș putea spune că îmi era trăirea
Față de alții, mai dreaptă și mai bună…
Ci, aveam nădejdea falsă și amăgirea
Că unde ni-i dat vom merge împreună.

În mintea mea, voiam să mă ascund
În spatele unei religii neadevărate,
Dar nu făceam decât să mă scufund
În străfundul mocirlei de păcate.

Că era bazată pe lumeștile temeiuri
Acea religie pe care-am moștenit-o
Cu fel de fel de rânduieli și obiceiuri…
Dar fericirea mult visată n-am găsit-o.

Rătăceam în lume de rele împovărat,
Pierdut în beznă mă simțeam distrus…
Dar, dintr-odată, totul s-a schimbat
Din clipa întâlnirii mele cu Isus.

Eu, cel mort în păcat și fărădelege,
De către Domnul vieții am fost găsit…
Mintea mi-a deschis-o să pot înțelege
Că numai lângă Isus pot fi fericit.

El a purtat o cruce grea în spate…
Hulit cu vorbe de ocară și rușine…
Scuipat, bătut, și chinurile toate
Isus le-a îndurat și pentru mine.

El Însuși S-a lăsat să fie omorât –
Mielul ce Sfânt a lui Dumnezeu,
Cel a cărui vină nu a fost decât
Că purta asupra Lui păcatul meu.

El Însuși a murit și moartea mea –
Și în acest fel, și eu am murit,
Omul pământesc acolo se sfârșea
În lutul din care fusese întocmit.

Hristos Isus din morți S-a ridicat
Ca El să nu mai moară niciodată…
Și împreună cu El, și eu am înviat –
El m-a adus la viață adevărată.

El m-a făcut părtaș la binecuvântări –
Și prin harul Său ceresc m-a întărit…
A luat asupra Lui a mele frământări
Și prin credința -n El m-a mântuit.

M-a făcut o zidire nouă plămădită
Și curățită prin sângele stropirii,
Iar inima mea e pe deplin fericită –
Plină de pace și bucuria mântuirii.

El m-a înfiat și m-a numit copilul Lui
Făcându-mi parte de o moștenire a mea,
Neîngăduindu-se vreodată nimănui
Să se poată atinge în vreun fel de ea.

Acum știu unde merg, Isus mi-a spus
Căci sus în ceruri am locul pregătit,
Acolo unde voi fi pentru vecie cu Isus
În cereasca Împărăție fără de sfârșit.

Și Dumnezeu mi-a dat tot ce-i necesar
Să ajung la ținta care-mi stă în față –
Păcatul nu mai e stăpân, eu sunt sub har
Și Duhul lui Hristos mă îndrumă-n viață.

Sunt binecuvântat cu atâția frați –
Părtașii mei în rugăciune și închinare
Și sprijinit de închinători adevărați
Gata să-mi stea alăturea în alergare.

Așa Mântuitorul meu m-a ridicat
Pe când mă afundasem în noroi…
Și pe fiecare în parte ne-a salvat
Că morți am fost oricare dintre noi.

El ne-a înviat în chip duhovnicesc
Ca să ne socotim noi înșine mereu
Morți față de păcat și față de lumesc
Dar vii și plini de râvnă pentru Dumnezeu.

 Ioan Vasiu