Doar un moment…

„Totul s-a întâmplat într-un singur moment, cel mai remarcabil moment.

Pe măsură ce momentele trec, acest moment nu pare să fie cu ceva mai deosebit decât celelalte. Dacă cineva ar putea să-L scoată de pe axa timpului şi să-l examineze, acesta ar părea că arată întocmai ca acelea care au trecut în timp ce citeaţi aceste cuvinte. A venit şi a trecut. A fost precedat şi urmat de altele ca şi el, la prima vedere. Este un moment din acele momente nenumărate ce au marcat timpul de când veşnicia a devenit măsurabilă.

Dar, în realitate, acel moment, în mod deosebit, a fost, este şi va fi ca nici un altul, căci în acel segment de timp s-a petrecut ceva cu totul spectaculos. Dumnezeu a devenit Om! În timp ce creaturile Pământului habar nu aveau, Divinitatea sosise pe Pământ. Cerul s-a deschis şi Dumnezeu Şi-a pus ce a avut mai de preţ într-un pântec de om.

Cel Atotputernic, într-o secundă a devenit fragil. El, Cel ce era Duh, a devenit uşor de străpuns. El, Cel ce era mai mare decât întreg Universul, a devenit un embrion uman. El, Cel ce ţinea lumea cu un cuvânt, a ales să devină dependent de îngrijirea unei tinere fecioare.

Dumnezeu – făt uman! Sfinţenia odihnindu-Se într-un pântec! Creatorul vieţii – creat!

Dumnezeu a primit sprâncene, gene, o inimă, doi rinichi, o splină, a plutit în lichidul amniotic şi S-a întins, crescând în pântecele mamei Sale.

Dumnezeu S-a apropiat de omenire!

El a venit, nu ca o străfulgerare de lumină sau ca un cuceritor pe care nu-l poţi atinge, ci ca Unul ale Cărui ţipete au fost auzite de o ţărăncuţă şi de un tâmplar somnoros. Mâinile care L-au ţinut pentru prima dată în braţe nu aveau manichiură, ci erau murdare şi aspre.

Fără mătase. Fără fildeş. Fără petrecere. Fără ovaţii.

Dacă n-ar fi fost păstorii, n-ar fi fost nici măcar vreun fel de recepţie. Şi dacă nu ar fi fost un grup de cititori în stele, nu ar fi fost nici daruri.

Îngerii priveau, în timp ce Maria Îi schimba scutecele lui Dumnezeu. Universul privea cu uimire cum Cel Atotputernic începea să trăiască ca şi Om.”

Max Lucado 

15 Ianuarie

Lucrează după cuvântul Tău.” 2 Samuel 7:25

Făgăduinţele lui Dumnezeu nu vor fi niciodată aruncate ca o hârtie veche. El a intenţionat ca ele să fie folosite. Aurul lui Dumnezeu nu este asemeni banilor unui zgârcit, ci este pregătit pentru negoţ. Nimic nu Îi place mai mult lui Dumnezeu decât să-şi vadă promisiunile în funcţiune. Îi place să-şi vadă copiii amintindu-I-le, şi să-i audă spunând „Doamne, lucrează după Cuvântul Tău”. Îl slăvim pe Dumnezeu când Îi cerem să-Şi împlinească promisiunile. Crezi că Dumnezeu sărăceşte dăruindu-ţi bogăţiile pe care ţi le-a promis? Ţi se pare că va fi mai puţin sfânt dăruindu-ţi sfinţenie? Iţi imaginezi că El va fi mai puţin curat spălându-ţi păcatele? „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18).

Credinţa se prinde de făgăduinţa iertării; ea nu întârzie, spunând „Este o făgăduinţă preţioasă, dar mă întreb dacă este adevărată?” Nu, ea merge drept la tronul harului şi imploră: „Doamne, aceasta este făgăduinţa. Fă aşa cum ai făgăduit”. Domnul nostru răspunde „Facă-ţi-se cum voiesti” (Matei 15:28). Când un creştin se prinde de o făgăduinţă şi nu o aduce în faţa lui Dumnezeu, II dezonorează; dar când se grăbeşte la tronul harului şi strigă „Doamne, nu am nimic care să mă îndreptăţească, decât ceea ce ai spus Tu”, atunci dorinţa lui va fi îndeplinită.

Bancherului nostru ceresc îi face plăcere să-şi onoreze poliţele. Nu lăsaţi niciodată făgăduinţele să ruginească. Scoateţi cuvântul făgăduinţei din teacă, şi folosiţi-l cu sfântă violenţă. Nu vă închipuiţi că Dumnezeu va fi tulburat de stăruinţa voastră când Îi veţi aminti ceea ce a făgăduit. Lui îi place să audă strigătele sufletelor în nevoie. Este desfătarea Sa să acorde favoruri. El este mai pregătit să asculte decât eşti tu să ceri. Soarele nu oboseşte luminând, nici izvorul curgând. Îndeplinirea promisiunilor este o parte a caracterului lui Dumnezeu; de aceea, înfaţişaţi-vă imediat în faţa tronului Său spunând „Lucrează după cuvântul Tău”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

10 Ianuarie

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii.” 2 Timotei 4:8

Şovăielnicilor, aţi spus adesea „mă tem că nu voi mai vedea niciodată cerul”. Nu vă temeţi! Întreg poporul lui Dumnezeu va intra acolo. Îmi place să-mi amintesc vorbele neobişnuite ale unui muribund, care a spus: „nu mă tem să merg acasă. Am trimis totul înainte. Mâna lui Dumnezeu este pe clanţa uşii, şi eu sunt gata ca El să intre”. „Dar”, a spus cineva, „nu te temi că îţi vei pierde moştenirea?” „Nu”, a spus el, „în cer există o coroană, pe care nici arhanghelul Gavril nu o poate purta; este făcută pe măsura capului meu. In cer se află şi un tron, pe care nici apostolul Pavel nu se poate aşeza; a fost pregătit pentru mine, şi al meu va fi. „

O, ce gând minunat! Creştine, partea ta este asigurată; „rămâne… o odihnă” (Evrei 4:9). Dar nu s-ar putea să o pierd? Nu, este scrisă pe numele tău. Dacă sunt copil al lui Dumnezeu, nu o pot pierde. Este a mea, şi pot să consider de pe acum că o am. Vino cu mine, credinciosule, lasă-ţi păcatele pe muntele Nebo şi priveşte spre minunata ţară a Canaanului. Vezi pârâiaşul acela care sclipeşte în soare? Vezi turnurile cetăţii de lumină? Vezi frumuseţea ţării şi fericirea locuitorilor? Află, deci, că dacă ai putea zbura pe deasupra, ai vedea că pe unul din lăcaşurile ei scrie „acesta este pentru unul ca tine. Este păstrat doar pentru el. El va veni aici şi va locui cu Dumnezeu pe vecie”.

Sărman şovăielnic, iată-ţi moştenirea, este a ta. Dacă crezi în Domnul Isus, dacă te căieşti de păcatul tău, dacă ţi-ai reînnoit inima, faci parte din poporul lui Dumnezeu şi ai un lăcaş rezervat, o coroană şi o harpă care te aşteaptă doar pe tine. Nimeni altcineva nu poate avea partea ta. Iţi este rezervată ţie, şi o vei avea în curând, fiindcă, atunci când cei aleşi se vor aduna în glorie, nu vor exista tronuri vacante.

Meditaţii C. H. Spurgeon

9 Ianuarie

Eu… voi fi Dumnezeul lor.” Ieremia 31:33

Creştine, iată singura promisiune de care ai nevoie. Ca să fii fericit, ai nevoie de ceva care să te satisfacă; nu este destul? Dacă poţi să-ţi torni această promisiune în pahar, nu vei spune cu David „paharul meu este plin de dă peste el” (Psalmi 23:5), ce mi-aş putea dori mai mult? Când Dumnezeu îşi îndeplineşte promisiunea în viaţa ta, nu eşti posesorul tuturor lucrurilor?


Dorinţa este mai tare decât moartea, dar Cel care „împlineşte totul în toţi”, poate să o învingă. Cine poate măsura capacitatea dorinţelor noastre? Dar bogăţia incomensurabilă a lui Dumnezeu o întrece. Te întreb dacă nu te simţi împlinit când ştii că Dumnezeu este al tău? Mai ai nevoie de altceva în afară de Dumnezeu? Plinătatea Lui nu îţi ajunge, chiar dacă toate celelalte te părăsesc? Dar ai nevoie de ceva care să întreacă această satisfacţie tăcută; ai nevoie de o bucurie nemărginită. Vino, suflete, iată o muzică cerească pentru tine, fiindcă Dumnezeu este Făcătorul cerului. Nici o melodie, fie ea chiar cântată de harpe şi viori, nu poate întrece dulcea promisiune „Eu… voi fi Dumnezeul lor”. In ea se află o mare adâncă de binecuvântări, un ocean nesfârşit de bucurii. Vino şi scaldă-ţi sufletul. Scufundă-te un secol, şi nu vei mai găsi ţărmul; caută o veşnicie, şi nu vei da de fund. „Eu… voi fi Dumnezeul lor”. Dacă aceste cuvinte nu-ţi fac ochii să strălucească şi inima să bată mai repede, atunci înseamnă că sufletul tău nu este sănătos.

Dar ai nevoie de mai mult decât de bucurii prezente — ai disperată nevoie de ceva pe care să-ţi întemeiezi speranţa. Ce poţi spera mai mult decât împlinirea acestei făgăduinţe „Eu… voi fi Dumnezeul lor”? Aceasta este capodopera tuturor făgăduinţelor. Bucuriile ei au creat un cer dedesubt şi vor mai crea un cer deasupra noastră. Umblă în lumina Domnului, şi lasă-ţi sufletul să fie întotdeauna fermecat de dragostea Sa. Hrăneşte-te cu toate „bucatele grase și mieroase” (Psalmi 63:5) pe care El ţi le oferă. Trăieşte-ţi privilegiile, şi bucură-te de această fericire de negrăit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

5 Ianuarie

Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.” Genesa 1:4

Lumina nu avea cum să nu fie bună, de vreme ce a răsărit la porunca bunătăţii „să fie lumină” (Genesa 1:3). Noi, cei care ne bucurăm de ea, am fi mai recunoscători dacă am vedea mai mult din Dumnezeu în ea şi prin ea. În mod fizic, Solomon spune că lumina este dulce, dar lumina Evangheliei este infinit mai preţioasă, fiindcă descoperă lucrurile veşnice şi slujeşte firii noastre duhovniceşti. Când Duhul Sfânt ne dă lumină spirituală şi ne deschide ochii să vedem „slava lui Dumnezeu pe chipul lui Isus Christos” (2 Corinteni 4:6), vedem şi noi păcatul sub adevărata lui faţă şi ne vedem şi propria poziţie. îl vedem pe Cel Prea Sfânt aşa cum ni se descoperă, planul milei aşa cum ni-l oferă, şi lumea care va veni aşa cum este descrisă în Scriptură.

Lumina spirituală are multe faţete şi culori prismatice, dar fie că înseamnă cunoaştere, bucurie, sfinţenie sau viaţă, toate sunt bunuri divine. Dacă prin lumină primim aceste lucruri bune, cât de esenţială este ea şi cât de glorios este locul în care El ni se descoperă! Când un lucru bun apare în lume, este nevoie imediat de o despărţire. Lumina şi întunericul nu au de-a face una cu alta. Dumnezeu le-a despărţit; să nu ne înşelăm. Fiii luminii nu trebuie să se întovărăşească cu fapte, învăţături sau înşelări ale întunericului.

Fiii zilei trebuie să fie cumpătaţi, cinstiţi şi harnici în lucrul Domnului, lăsând lucrările întunericului pe seama celor care locuiesc în întuneric. Bisericile noastre trebuie să despartă lumina de întuneric prin disciplină, şi astfel vom putea fi despărţiţi de lume. În judecăţile noastre, în acţiuni, relaţii, învăţături şi ascultare trebuie să discernem între bine şi rău, şi să păstrăm marea distincţie pe care Dumnezeu a făcut-o din prima zi a lumii. O Doamne Isuse, fii Lumina noastră în toată această zi, fiindcă lumina Ta este lumina oamenilor.

Meditaţii C. H. Spurgeon

La cumpăna-ntre ani

Acum, la cumpăna-ntre ani
Privind la anul ce-a trecut
Ca niște călători sărmani,
Din ce-am cules și-am strâns avani
La ce-a rămas și ce-am pierdut.

Și realizăm cumva, acum
Că anul ce s-a încheiat
Deși s-a prefăcut în scrum
Și n-a rămas din el doar fum
Nu pote fi deloc uitat.

N-au fost doar cântece și flori
În anul care l-am parcurs. . .
Ci-atâtea piedici și strâmtori
Și-atâția reci și cruzi fiori
Și lacrimi grele ce s-au scurs.

Dar Dumnezeu a fost cu noi
Chiar și prin văile adânci
Și n-am fost singuri prin nevoi
Căci îngeri au venit convoi
Care ne-au dus din nou pe stânci.

Unii din noi. . . n-au mai ajuns. . .
Durerile i-au doborât
Trăind destinul trist și-ascuns
Și nu găsim nici un răspuns
De ce-au trăit numai atât?

Dar Dumnezeu e Suveran
Și hotărăște precum vrea
Noi nu-nțelegem momentan
Dar la al Cerului Liman
Răspunsul Lui îl vom afla.

Un an, ca celălalt, trecut
Cu-a lui amprentă ne-a marcat
Prin câte ni s-au petrecut,
Dar oare câte-am priceput?
Și cît de bine-am învățat?

Că suntem simpli călători. . .
Că viața asta-i un popas
Că anii trec ca niște nori
Iar noi purtăm niște comori
În ale sufletului vas.

Și dacă pragul am pășit
Și-n noul an iată-am intrat
E fiindcă Domnul cel Slăvit
Din dragoste a stabilit
Cât Har să fie revărsat.

Deci pe deplin încredințați
Chiar dacă nu știm ce va fi
Atât cât suntem luminați
Și de-al Său Duh înflăcărați
În noul an noi vom păși.

Iar drumul cât ar fi de greu. . .
Căci încercări vor mai veni,
Dacă-L chemăm pe Dumnezeu
El fi-va lângă noi mereu
Până când viața vom sfărși

An Nou, vei fi mai fericit?
Mai sănătos și mai bogat?
Oricum ai fi sunt liniștit
Și îți urez un: Bun venit!
An Nou, fii binecuvântat!

01/02/2022

Daniel Hozan

Nici un regret

31 decembrie

Text: 2Timotei4:l-8

Oricine pune mana pe plug si se uita inapoi nu este destoinic pentru imparatia lui Dumnezeu.'”

Luca 9:62

In 1904, William Borden, mostenitor al proprietatii Borden
Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Parintii i-au facut cadou
o calatorie in jurul lumii. Calatorind prin Asia, Orientul Mijlociu
si, Europa si vazand atatia necajiti, Borden a simtit o povara pe
inima. Scriind acasa a spus: „Ma voi pregati si imi voi consacra
viata pentru campul de misiune”.

Cand a luat aceasta hotarare, a scris la finele Bibliei sale doua
cuvinte: Fara rezerve. Dupa ce a refuzat niste posturi foarte bine
platite, dupa ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai inscris inca
doua cuvinte in Biblia lui: Fara retractari.

Completandu-si studiile la Seminarul Princeton, Borden a
plecat in China ca misionar, dar s-a oprit in Egipt pentru a face
niste pregatiri. Acolo, a contractat o meningita cerebrala si a murit
in mai putin de o luna. Si-a irosit viata, spui tu! Nu insa in ochii
lui Dumnezeu. In Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fara rezerve si
Fara retractari, el a scris cuvintele: Fara regrete.

Cuvintele lui Isus care ne spun sa nu privim inapoi sunt
valabile pentru orice varsta, indiferent ce fel de lucru prestam.
Intreaba-te: Pentru ce traiesc? Care este pasiunea care ocupa cel
dintai loc in inima mea? Doresc eu ca restul vietii mele sa ma
incadrez in planul lui Dumnezeu si sa spun lumii pierdute de
dragostea Lui?

Intrand in acest an nou, haideti sa luam hotararea de a-L
asculta pe Cristos, fara rezerve, fara retractari. Apoi, indiferent
daca vom avea suferinte sau succese, vom fi si noi in stare sa
spunem, atunci cand ne va chema Dumnezeu acasa: „Fara regrete”.

– D.J.D.
Traieste-ti viata inaintea Domnului,
Nu conteaza ce fac altii! Tu, intr-una
Fa ce faci, ca pentru slava Lui,
Cantarul Sau e drept intotdeauna.” 
– Rae

Nu conteaza cat de mult traiesti,
ci cat de bine traiesti.

Painea zilnica

E nevoie de timp

29 decembrie

Text: Psalmul 48

Dumnezeule, la bunatatea Ta ne gandim.

 Psalmul 48:9

Eram impreuna cu un prieten, in drum spre un magazin de
produse metalo-chimice, cand am decis sa ne oprim putin la o
cafenea, sa servim o prajitura. In timp ce stateam de vorba,
prietenul meu s-a oprit si mi-a aratat un afis fixat pe peretele din
spatele tejghelei. El continea peisajul unui lac linistit. Un tata si
fiul lui pescuiau dintr-o barca cu vasle, cand inca abia mijea de ziua
si o pacla usoara mai persista deasupra apei. Totul era tacut si
linistit. Barca statea nemiscata pe apa linistita, iar cei doi pescari
priveau doua plute nemiscate pe lacul netulburat. Linistea si ne-
miscarea mi-au lasat o impresie coplesitoare. In coltul acestui afis
erau tiparite aceste patru cuvinte: E nevoie de timp.

Acele patru cuvinte suna pentru noi ca si cand ar fi intr-o limba
straina. Tindem sa acceleram in viata asa cum facem si cu masinile
noastre pe autostrazi – gonind mai tare decat ar trebui. Vietile
noastre sunt estompate de activitati frenetice. Suntem pe „banda de
viteza”, gonind cu viteza maxima pe care ne-o permit trupurile si
mintile noastre. Facand lucrul acesta, deseori uitam de Dumnezeu.

Da, cu toate ca activitatile care impreuna alcatuiesc viata sunt
importante, ele incluzand munca noastra si activitatile din biserica,
este posibil sa-L fi lasat pe El undeva intr-un ungher prafuit. Va
trebui sa reducem viteza si sa facem ceea ce a facut autorul
Psalmului 48. El s-a gandit la Dumnezeu si la bunatatea Lui. Si
lucrul acesta ia timp.

Daca crezi ca tu nu ai timp sa te opresti din cand in cand din
goana vietii, mai gandeste-te. Mai presus de toate, Dumnezeu te
vrea sa-ti faci timp pentru El. – D.C.E.

In mijlocul cursei vietii agitate,

Zarul mortii se arunca-n eter.

Traim pentru lucruri in timp incadrate,

Uitand ca sunt umbre ce pier.” – D.J.D.

Timpul petrecut cu Dumnezeu
este o investitie in eternitate
.

Painea zilnica

Spiritul Craciunului

21 decembrie

Text: Filipeni 2:1-11

Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Cristos Isus.

Filipeni 2:5

Ce este „spiritul de Craciun?” Este oare festivitatea familiala
joviala, sunetul binecunoscutelor colinde ce se aud la difu-
zoarele unui supermagazin supraaglomerat, multimea felicitarilor
prin care tinem legatura cu prietenii de demult, un pom acoperit
cu lumini scanteietoare pierdute intr-o mare de pachete stralu-
citoare, sau sentimentul de voiosie generala pe care-l nutrim in
acest anotimp al anului? Acestea sunt lucrurile care se gandesc cei
mai multi atunci cand aud expresia „spiritul Craciunului”. Pentru
cel care crede in Cristos, Craciunul inseamna mult mai mult.

J.I. Packer defineste spiritul de Craciun in cartea sa, Knowing
God. Intr-un capitol intitulat „Dumnezeu intrupat”, el face urma-
toarea remarca: „Noi vorbim volubil despre spiritul Craciunului,
rareori intelegand prin aceasta expresie mai mult decat o buna
dispozitie pe care ne-o manifestam in familie… Ar trebui sa insem-
ne reproducerea in vietile oamenilor a caracterului Celui care din
pricina noastra a devenit sarac,… spiritul celor care, ca si Stapanul
lor, traiesc intreaga lor viata dupa principiul de a se face pe ei insisi
saraci – cheltuind si cheltuindu-se – ca sa-i imbogateasca pe semenii
lor, dand din timpul lor, consumandu-se, ingrijindu-se si avand
preocuparea de a face bine altora – dar nu numai prietenilor lor –
oricare ar fi nevoia”.

In Filipeni 2, citim ca Fiul lui Dumnezeu a lasat gloria Sa
divina si a devenit slujitorul tau si al meu, facandu-Se asemenea
oamenilor si murind pe cruce pentru pacatele noastre. A urma
exemplul Lui inseamna a le sluji altora in umilinta, inseamna a
accepta sa avem felul de gandire al lui Cristos. Acesta este ade-
varatul spirit al Craciunului! – D.J.D.


Noteaza-ti numele cuiva de la care nu te astepti sa-ti
intoarca un bine. Cere-I lui Dumnezeu sa-ti arate care
este lucrul pe care l-ai putea face pentru acea persoana
si pe care si Isus l-ar face. Apoi fa lucrul acela.

Egoismul face Craciunul o povara; dragostea il
face o placere.

Painea zilnica

O stea răsare-n răsărit!

O stea răsare-n răsărit
Cea mai frumoasă dintre stele
Precum profeții au profețit.
Ce nimeni n-a mai auzit
Ca Dumnezeu nemărginit
Să se coboare jos la noi
În ieslea rece printre boi
Un prinț micuț pe paie reci
Ce va domni în veci de veci
Jos pe pământ și printre stele.

Magii porniră imediat
Din răsăritu-n-depărtat
Cu steaua au călătorit
Ca să se închine negreșit
La pruncul de curând născut.
Fără sfârșit și început
Ce avea să fie împărat
Un Domn Preasfânt și minunat
Să ne salveze din păcat
S-aducă pacea pe pământ
Și să ne vindece de rele.

Păstorilor care vegheau
Cu turma pe câmpie
Primiră un mesaj duios
Căci astăzi s-a născut Hristos
Și-un cor de îngeri glorios
Ce intona sublim, frumos
Imnuri de laudă și cântări
Ce răsunau în patru zări
Determinară pe păstori
Să lase turma pe câmpie
Uimiți de tot ce li s-a spus
Să vadă! Oare așa să fie?

Pe paie jos în grota rece
Maria suspinând duios
La piept îl strânge pe Isus,
Iar Iosif, magii și păstorii
I se închină bucuroși.
Feeria nopții ce cuprinde
Tabloul sfânt de altădat’
De-a lungul vremii se extinde
Și azi în cântec de colinde
E iarăși noaptea de crăciun
Frați și surori să fim mai buni
Și să cântăm cu toți voioși
Căci astăzi s-a născut Hristos!

Nistoran Gheorghe