Un crampei din gloria cereasca

Text: Fapte 7:54-60 

        ” Dar Ştefan, plin de Duhul Sfant, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu…” Fapte 7:55

Moartea este ultimul mare duşman al creştinului. Ea este descrisă ca umblarea „prin valea umbrei morţii” (Psalmul 23:4). Isus a îndepărtat boldul ei, care este păcatul (1 Cor. 15:56), dar cu toate că ea continuă să producă nelinişte, Dumnezeu ne va da un har special pentru acel timp. Acest lucru a fost ilustrat de viaţa lui D.L. Moody. Cand marele evanghelist era pe patul morţii, familia şi prietenii s-au adunat pentru a-şi lua rămas bun. Crezand că momentul a sosit, încet, încet au început să iasă din cameră. În acel moment au auzit o mişcare. Intorcîndu-se, l-au găsit pe Moody cu ochii deschişi şi mintea aparent limpede. Cineva a început să se roage, dar Moody l-a întrerupt: „Nu vă rugaţi să mai trăiesc. I-am văzut pe Dwight şi Irene (doi nepoţi care muriseră). Am văzut faţa lui Isus şi sunt satisfăcut. Pămantul se îndepărtează, cerul se deschide. Dumnezeu mă cheamă. Aceasta este ziua încoronării mele!”


Înainte de-a fi ucis cu pietre, Ştefan L-a văzut pe Isus stand la dreapta Tatălui. Cat de mult l-a putut întări acest lucru! Am auzit de sfinţi pe moarte a căror voce a exprimat dezamăgirea atunci cand revenindu-şi din starea de inconştienţă au descoperit că sunt încă pe pămant şi nu în cer.
Poate că Dumnezeu ne va lua la Sine fără să ne avertizeze. Va fi o glorie instantanee! Ori El ne poate da timp de pregătire. Oricare vor fi împrejurările, dacă ne-am încrezut în Cristos ca Mantuitor, El va fi cu noi atunci cand vom trece din lumea aceasta şi vom privi primul crampei din slava cerească.              – D.J.D.

Dincolo de umbre, voi pătrunde în lumină,
Trecand perdeaua neagră spre gloria divină,
Păşind din noapte spre ziua veşnică, frumoasă.
De ce numim noi moarte întoarcerea acasă? ”   – Anonim

Pentru creştin, moartea este ultima umbră a nopţii înainte de răsăritul ceresc

Painea zilnica

Doctori care lucreaza cu Dumnezeu

Text: Iacov 5:13-18

„… rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” Iacov 5:16

Un doctor binecunoscut dintr-un mare spital, petrecea întotdeauna cateva momente singur înainte de-a intra în sala de operaţie. Calificarea şi îndemanarea sa remarcabilă precum şi calmul său în presiunea intervenţiilor chirurgicale, i-au făcut pe tinerii medici să se întrebe dacă nu exista o relaţie între succesul său şi procedeul său neobişnuit. Într-o zi unul dintre ei a avut curajul să-l întrebe pe specialist despre acest lucru. „Da, a spus el, există o legătură precisă între
cele două. Înaintea fiecărei operaţii cer Celui mai mare Medic să-mi călăuzească mainile. In multe ocazii sunt confruntat cu situaţii foarte delicate sau cu condiţii neprevăzute ale pacienţilor şi cu greu pot decide ce să fac. În timpul acela devin imediat conştient de ajutorul lui Dumnezeu. Îmi dă întotdeauna înţelepciunea de care am nevoie pentru a încheia operaţia cu succes. Nu iau niciodată bisturiul în mînă fără să-I cer ajutorul.” Curand după aceea întreg personalul şi pacienţii acelui spital l-au numit: „doctorul care lucrează împreună cu Dumnezeu”.


La catva timp după aceea, un om şi-a adus fetiţa la spital pentru a fi operată. Auzise despre medicul care se ruga lui Dumnezeu şi omul a insistat ca numai acest medic să-i opereze copilul. In ultimă instanţă, orice vindecare vine de la Dumnezeu (Psalmul 103:3), dar trebuie să-I fim mulţumitori pentru aceşti bărbaţi şi femei, dedicaţi slujbei lor, care înainte de orice, atunci cand se ocupă de pacienţii lor, caută ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi folosiţi de El. – H.G.B.

Binecuvantă Doamne, medicul cel credincios
Ce în rugă cere călăuzirea lui Cristos.
Ajută-l să combine cu înţelepciune
Reţeta lui cu multă, sfantă rugăciune. ”      – H.G.B.

Un doctor înţelept întotdeauna II consultă pe Doctorul doctorilor

Painea zilnica

Mi-a fost groaza sa ma intorc inapoi

Text: Ieremia 32:17-25

Ah! Doamne Dumnezeule!… nimic nu e de mirat din partea Ta!” Ieremia 32:17

La serviciul de duminică dimineaţa al bisericii, Lois Walsh, misionara, a ieşit în faţă pentru a-şi lua rămas bun de la biserică. Peste trei ore, împreună cu soţul şi cei trei copii, vor fi în avionul care va zbura cu ei înapoi spre Brazilia. Ultimele săptămani fuseseră febrile, multe de făcut, obstacole dificile. Acum, Lois stătea în faţa noastră, fără să-şi dea aere, arătand destul de odihnită. Mă întrebam ce o să ne spună. Prima dată a mulţumit bisericii pentru prietenia şi ajutorul acordate în timpul concediului. Apoi a adăugat onest: „Mi-a fost groază să mă întorc acolo”. Nu din pricina lucrării misionare, ci din pricina eforturilor cu mutatul copiilor. Mai mult, la o lună după ce vor sosi, vor trebui să se mute din nou. Se întreba cum o să se descurce.


Apoi ne-a atras atenţia asupra pasajului din Ieremia 32:17. „în una din zile eram de-a dreptul îngrozită de munca ce m-aşteaptă şi de stresul emoţional al reantoarcerii. Mă simţeam slabă şi nepotrivită pentru aceasta. În citirea Bibliei din ziua aceea am ajuns la Ieremia 32. M-am gandit la puterea Dumnezeului nostru, Creatorul. Apoi am ajuns la cuvintele care spun despre El: „Nimic nu e de mirat la Tine”. Mi-am dat seama imediat că nu va trebui să fac totul de una singură – că toată puterea Lui era la dispoziţia mea. El este ajutorul meu”.
Eşti şi tu confruntat cu probleme dificile? Eşti copleşit de munca ce o faci? Presiunile emoţionale te strivesc? Nu uita, nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu!                       – D.C.E.

Bizuieşte-te pe Domnul
La picioare-I de vei sta,
Prin puterea Lui cea mare,
Biruinţă vei avea.”   – Anonim

Când adversităţile sunt gata să lovească. Dumnezeu este gata să te întărească

Painea zilnica

Cine sta pe tronul vietii mele?

Text: Matei 23:1-12

..Jnvăţaţi de la Mine căci Eu sint bland şi smerit cu inima…” Matei 11:29

Cand pictura lui Rafael „Madona Sixtină” a fost adusă la Drezda în Germania, ea a fost expusă mai întai în palatul regal. Locul cel mai luminos din salon era ocupat de către tronul regal. Observând situaţia, regele s-a sculat de pe tron, spunand: „Să-i facem loc nemuritorului Rafael!” Tot astfel, există numai un tron în inima omului, şi cea mai importantă întrebare pentru noi este: Cine ocupă locul acela al autorităţii? Este el ocupat de Cristos sau de eul nostru?
În zilele lui Isus, conducătorii religioşi, plini de mandrie doreau să fie văzuţi cu El. Autoinvitandu-se la ospeţe şi banchete, căutau locurile cele mai bune din faţă. Chiar şi ucenicii Săi s-au certat care să fie mai mare. Cu toate acestea, între ei stătea Dumnezeu „Cel arătat în trup” (1 Timotei 3:16), spunand: „Eu sînt bland şi smerit cu inima”.

Singura Sa consideraţie era cum să-L glorifice pe Dumnezeu şi să-i binecuvante pe cei din jur. Dacă vrem să-I urmăm exemplul şi să învăţăm de la El, atunci dorinţele noastre egoiste trebuie date la o parte. Horatius Bonar a comentat odată că el poate să-şi dea seama cand un creştin creşte şi se zideşte. EI a spus: „Un credincios II va înălţa pe învăţătorul lui, va vorbi puţin despre realizările sale şi va deveni tot mai mic în propriii lui ochi”. Azi să ne punem următoarea întrebare: „Cine stă pe tronul vieţii mele – eul sau Mantuitorul?” Dacă este eul, atunci să învăţăm de la Isus care este bland şi smerit cu inima. Să-I facem loc lui Isus! -H.G.B.

Isuse, Mare fără margini
De binecuvantări şi har;
Umila noastră mulţumire
în faţa Ta-ngenunche iar. ”   – Traian Dorz.

Dă-I lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care-l are El în univers

Painea zilnica

Peste valea umbrei morții

Peste valea umbrei morții,
Peste văi întunecate,
Să răsară azi Lumina,
De-adevăr și de dreptate,
Raze binecuvântate!

Peste țara noastră dragă,
Ce-i adusă-n grea robie,
Să răsară libertatea,
Care-aduce bucurie,
Demnitate și-omenie!

Peste frați de-același neam,
Peste frații de credință,
Să răsară unitatea,
Care face cu putință,
Lupta înspre biruință!

Peste mulți îndoliați
Și bolnavii umiliți,
Să răsară fericirea,
Celor drepți și prigoniți,
Dar de Domnul miluiți!

Peste morții pângăriți,
De-un duh rău și mincinos,
Să răsune profeția:, , Vai neam rău și nemilos!
Vă va judeca Hristos! , ,

Peste fiecare om,
Copil, tânăr, sau bătrân,
Să răsară mărturia,
Rugăciuni prin care spun:
Dumnezeu ne e Stăpân!

Peste cei cuprinși de teamă,
Prinși în valuri tulburate,
Să răsară azi curajul,
De-a lupta pentru dreptate.
Că viața-i numai chin,
Fără har și libertate!

Teodor Groza

Nu Te-ai oprit la jumătate

Nu Te-ai oprit la jumătate
Când a-nceput calvarul greu
Ci-ai vrut să fie unitate
Între pământ și Dumnezeu.

Ți-ai dus, Isuse, greaua cruce
Pentru păcatu-ntregii lumi
Pe cei captivi de la răscruce
Spre sfânta Țară să- i îndrumi.

Când ai rostit, pe lemn, “Mi-e sete”
La oamenii pierduți gândeai
Voiai să nu se mai repete
Sfidări și ură către Rai.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Cu-a Ta iubire și-al Tău plan
C-ai vrut ca sufletele toate
Să intre-n veșnicul Liman.

Dureri ce nu pot fi descrise
Le-ai îndurat cu-n scop precis
Să înviezi simțuri ucise,
Să le conduci spre Paradis.

Suprema-Ți jertfă și-astăzi poate
Să nască-n inimi dor de Cer,
S-aducă din eternitate
Răspuns la pământesc mister.

Din noapte și din tragedie
Ne-ai scos, Isuse, și ne-ai dat
Un suflu nou care adie,
Care cu Cerul ne-a-mpăcat.

Ne-ai învățat că suferința
Creează rezultat divin,
Că poate anula sentința,
C-aduce dulcele alin.

O, Fiu de Dumnezeu și Rege
‘Nălțăm onor și mulțumiri
Din sacrificiu-Ți vom culege
Multe comori și străluciri.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Ci Te-ai jertfit în mod plenar
Să trecem dincolo de moarte,
Să fim cu Meșterul Zidar.

George Cornici

Cantari in noapte

Text: Psalmul 42

…noaptea cantam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.” Psalmul 42:8

Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurînd de frică, soţia a izbucnit într-un plîns nestăpanit. Pentru a o mangaia, Gerhardt i-a amintit versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plans. Nu mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în vant şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cantec născut în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tanărului pastor o nouă biserică, în care să-I servească.


Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm, ca să ne arate din nou că El este singura noastră sursă a puterii. Cand, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelandu-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reannoite.
Prietene, eşti confruntat cu frămantârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mana lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cantări în noapte.            – P.R.V.

El ştie durerea cînd e mai adancă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea. ”  – Anonim

Cand te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu

Painea zilnica

Fugi!

Text: 2 Timotei 2:14-26

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea… „2 Timotei 2:22

Fiecare om este confruntat cu ispitele, dar nu fiecare le manuieşte în acelaşi fel. Unii nici măcar nu încearcă să se opună. Alţii flirtează cu păcatul, crezand că se pot opri înainte de-a se cufunda prea adanc. Dar Biblia ne spune „să nu purtăm grijă de firea pâmantească” (Romani 13:14), iar în textul de azi ni se spune: „Fugi de poftele tinereţii”. Următorul exemplu ilustrează două moduri de-a trata cu ispitele. Unul duce la înfrangere, altul la victorie.
Un copil, pe nume Bobby, a întrebat-o pe mama sa dacă poate să meargă să joace mingea cu prietenii săi. Mama a consimţit, dar fiindcă ştia că băieţii vor trece pe langă locul lor favorit de scaldă, i-a spus ca el să nu meargă la scăldat. Totuşi cand Bobby a plecat de acasă, a luat costumul de baie cu el – pentru orice eventualitate! Cred că ştiţi ce-a făcut cand şi-a văzut prietenii bucurandu-se în apele răcoroase ale lacului. Bobby făcuse o invitaţie ispitei atunci cînd şi-a luat costumul de baie cu el.


Ce atitudine diferită a avut tanărul care a spus: „Cand trec prin grădina cu pepeni, nu pot să mâ abţin să nu salivez, dar pot fugi!” Acţiunea sa exemplifică cele scrise de Pavel lui Timotei în citatul de azi.
Potrivit cu 1 Corinteni 10:13, Dumnezeu este credincios si nu va permite ispitei să fie peste puterile noastre şi odată cu ispita va asigura şi o cale de ieşire din ea, ca s-o putem răbda. Cand ispita vine, Dumnezeu îşi va face partea Sa – El ne va asigura „mijlocul să ieşim din ea.” Dar nouă ne revine sarcina să fugim!      – R.W.D.

Fii înţelept şi fugi de ispită;
Nebunii se-ntrec cu ea-n tărie,
Iar cei ce se prind cu rău-n joacă
Curand vor şti că nu-i jucărie.  ”   – D.J.D.

Fiecare ispită este o ocazie să fugim la Dumnezeu

Painea zilnica

Increde-te in Dumnezeu!

Text: Psalmul 37:21-25

Da, mă va ucide…dar Unii voi apăra purtarea în faţa Lui „Iov 13:15

Am citit recent cele scrise de Allen Gardiner, despre un misionar care a murit în Africa de Sud din cauza unor boli şi a foamei. Referinţa atenţiona pe cititor să citească promisiunea lui Dumnezeu că El va da hrană celui flămînd (Ps. 37:19, 25; 146:7). Ea a spus: „Dacă nu le credem pe acestea, atunci oare nu ne putem îndoi şi de celelalte promisiuni pe care le-a făcut?” O întrebare bună!
Într-un articol cu acelaşi subiect, Stanley Baldwin dă trei răspunsuri parţiale la această întrebare. In primul rand, oamenii sunt cei ce falimentează si nu promisiunile divine. In al doilea rand, unele promisiuni sunt spirituale şi nu trebuie luate literal. În al treilea rand, unele „promisiuni” sunt afirmaţii generale ale unor fapte, sau se adresează altora. Ele nu sunt garanţii personale. Aceste răspunsuri poate că se aplică în unele cazuri, şi de aceea trebuie să studiem Scripturile cu umilinţă, încrezîndu-ne în Duhul lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi în vederea revendicării unei promisiuni. „Dar, chiar cînd fac astfel, spune Baldwin, încerc să-mi centrez credinţa în Cel ce promite şi nu în promisiune. Este o mare dife-
renţă.”

Ne putem încrede întotdeauna că Dumnezeu va acţiona din dragoste, dar El este şi atotcunoscător şi poate face excepţii de la unele din regulile generale. David n-a ştiut nimic despre Allen Gardiner atunci cînd a scris: „…n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi painea” (Ps. 37:25).
Asemenea întâmplări nu trebuie să ne distrugă credinţa. Cel ce face promisiunile merită toată încrederea. El este suveran.. A-I lăsa loc pentru a acţiona sau a ne abţine de la acţiune ne deschide calea unui nou nivel de a ne încrede în Dumnezeu în orice circumstanţă – chiar şi atunci cand pare că promisiunea Sa a falimentat.   – D.J.D.

Şi dacă-ntrebi cum e credinţa
Ce m-a suit prin anii grei,
Priveşte-mi urmele şi crucea
Şi-ai să-nţelegi răspunsul ei.  ”        – Traian Dorz

Cand o promisiune pare că falimentează, putem, totuşi să ne incredem în Cel ce promite.

Painea zilnica

Cuvinte pentru Dumnezeu

Nu merit Doamne Harul Tău si marea-Ti bunătate,
Nimic nu merit, însa Tu te îngrijești de toate.
In Tine am comori nespuse si pace si iubire,
Cu Tine viața mea-i un rai… izvor de fericire.

Cu Tine am belșug de Har, in Tine am speranță,
Caci am simtit iubirea Ta întreaga mea viață.
Sa-Ti mulțumesc ar fi puțin si nu găsesc cuvinte,
Dar Îți dau toată viața mea de astazi înainte.

Iti dau iubirea ce o am, prin versurile scrise,
Iti dau emoții, întrebări si zâmbete si vise,
Si pierderi si dezamăgiri si lacrimi si suspine,
Le-aduc pe toate-n fața Ta, Isus, le-aduc la Tine.

De ce? Fiindcă Mi-ai promis in sfanta Ta Scrisoare
Ca ma iubești asa cum nimeni nu va mai fi in stare,
Cu drag eu port si azi in suflet, cuvintele-Ti de Har
Si-mi crește setea de-a-Ti aduce miresme pe altar!

Mi-e inima tot mai senină, dar pururea flamandă,
De Tine, de prezența Ta, de vocea Ta cea blândă,
De ochii Tai duiosi si calzi, de sfintele cuvinte
De pacea pe care mi-o dai si dragostea-Ti fierbinte!

Laura Neagu