Urcuşul suprem

la-l pe fiul tău…

Genesa 22:2

Porunca lui Dumnezeu este „Ia-l acum „, nu cândva în viiior. Este incredibil cum găsim motive să comentăm! Ştim că un lucru trebuie făcut, dar încercăm să găsim scuze pentru a nu-l face imediat. Urcarea pe înălţimea pe care ne-o arată Dumnezeu nu se poate face cândva în viitor, ci trebuie să se facă acum Jertfa trece mai întâi prin voinţa noastră, înainte de a fi oferită practic.

„Avraam s-a sculat dis-de-dimincaţă… şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu” (v. 3). Ce simplitate minunată a avut Avraam! Când Dumnezeu i-a vorbit, Avraam nu a stat de vorbă cu carnea şi sângele. Fereşte-te de tendinţa de a sta de vorbă cu carnea şi sângele, adică cu preferinţele tale, cu discernământul tău, cu orice nu se bazează pe relaţia ta personală cu Dumnezeu. Acestea sunt lucruri care iau locul lui Dumnezeu şi împiedică ascultarea de El.

Nu Avraam a ales jertfa. Fereşte-te întotdeauna să-ţi alegi slujirea pentru Dumnezeu; sacrificiul de sine poate fi o boală. Dacă Dumnezeu ţi-a dat un pahar dulce, bea-l cu recunoştinţă; dacă El ţi-a dat unul amar, bea-l în părtişie cu El. Dacă planul providenţial pentru tine este să treci prin perioade grele sau prin dificultăţi, treci prin ele, dar nu alege niciodată scena martiriului tău. Dumnezeu a ales încercarea pentru Avraam. iar Avraam n-a ezitat; el a trecut neabătut prin ea. Dacă nu trăieşti în părtăşic cu El. este uşor să-L judeci aspru pe Dumnezeu. Trebuie să treci prin încercare înainte de a avea dreptul să pronunţi un verdict, deoarece în încercare înveţi să-L cunoşti mai bine pe Dumnezeu. Dumnezeu lucrează la împlinirea celor mai înalte planuri ale Sale, până când scopul Lui şi scopul nostru devin unul şi acelaşi.

Oswald Chambers

Reclame

Copacul toamnei

Mă gândesc, copacul toamna, cât are de suferit
Rămâne o siluetă cu sufletul dezgolit,
Frunzele nici nu-l întreabă dacă ar mai vrea să stea
Și privind copacul nostru, parcă văd povestea mea.

Am avut atâtea toamne când am rămas ca și el:
Fără prietenele frunze, doar eu și vântul stingher
Dar atunci când rămâi singur și când toată lumea pleacă
Poți să-l vezi pe Dumnezeu, mai bine ca niciodată!

N-aveam frunze și nici rod când m-a găsit Dumnezeu
Însă Lui nu i-a păsat, s-a oprit în dreptul meu
Și mi-a spus să cred în El, c-o să-aducă primăvară
Și toții se vor minuna că un ciot rodește iară.

Chiar așa s-a întâmplat cu copacul cel stingher
Primăvara următoare n-a fost unul ca și el!
Toamna prietenii-i spuneam că e bun doar pentru foc,
Însă Dumnezeu i-a spus: am să-te-înfloresc la loc!

Frații mei să știți că viața uneori o toamnă este
Frunzele ne vor pleca fără să ne dea de veste,
Dar de-l ai pe Dumnezeu, nădejdea să nu îți piară
Te va duce într-un loc unde-i veșnic primăvară.

Mirela Olteanu 

Cântă-i fiului slăvit!

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin. Rom. 11:36.

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Înalță-i laudă, mulțumire
Fiului ce s-a jertfit!

El veni umil în lume
Ca un Miel blând, fără glas,
Asupra-i luând păcat în spume –
Salvă viața din impas.

Viața noastră a tuturor
Era în Mâna Lui! Știa,
Ca să-și sfințească un popor
Va trebui ca crucea grea

Să o îndure în tăcere.
În corp stins spre Dumnezeu
Strigat-a: ”Iartă-i! ” cu putere,
”Nu știu ce fac o, Domnul Meu! ”

Și a îndurat batjocorit
El, Fiu Sfânt de Dumnezeu,
Cel prin care a fost zidit
Tot ce vede ochiul tău,

Tot, ce mintea nu pătrunde,
Nepricepând tot niciodat’ –
Lăsă slavă, știind unde
El, glorios Fiu de ‘Mpărat

A venit și pentru cine.
Și azi, fără număr gloată
Prin El, ce s-a dat pe Sine
Pot aduce lauda toată:

Dumnezeului măririi
Creatorului slăvit,
Fiului Jertfei, Iubirii
Ce-a mers făr’ glas în pas smerit

Ducând crucea în tăcere,
Văzând rodul cel bogat.
Rabdă frate și-n veghere
Laudă-l pe Împărat!

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Din toată inima-n iubire
Cântă-i Fiului slăvit!

Înalță-i glorii, plecăciune
Vei avea, ai viață-n El!
Ne-a scăpat din grea genune –
Domnul Sfânt – Emanuel!

Lidia Cojocaru 

O ce har

O ce har… o ce har
Să pot să cânt în miez de noapte
Să pot cu Tine să vorbesc
Nu pe ascuns, vorbind în şoapte
Sau lăcrimând, fiind biciuit pe spate
O ce har, . . o ce har
Să pot să-Ti spun că Te iubesc,

O ce har… o ce har
Când orice vrei ți-e-ngăduit
Şi poți la masă ca să stai cu sfinții
Nu prigonit, bătut şi umilit
Sau pe o cruce-n cuie răstignit
O ce har… o ce har
Să poţi să te-ntâlneşti cu fraţii,

O ce har. . o ce har
Aceste vremuri de trăieşti
Sunt de la Dumnezeu, un dar. .
Tu poţi să râzi, să cânţi, şi să iubeşti
Tu poţi zâmbi, în loc să pătimeşti
O ce har… o ce har
De şti pe acestea să le preţuieşti.

Daniel Borgovan

Suntem din Dumnezeu

Motto: „”Și așa erați unii din  voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți,
ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin
Duhul Dumnezeului nostru.”” Amin! 1 Cor. 6:11.

Suntem din Dumnezeu, dar lumea zace
În cel rău – și plin de nedreptate –
Robiții îl urmează că nu se pot desface
Și numai Domnul îi mai poate întoarce…
Iar prin lucrarea Duhului, El face
Dintr-un străin un frate.

Mulți care-au săvârșit nelegiuirea
Și-au pierdut și liniștea și somnul;
Zadarnic căutau în lume izbăvirea,
Căci Unul singur făcut-a ispășirea
Pentru păcatul tuturor, iar mântuirea
Vine de la Domnul.

Toți fiii neascultării presupun
Că e nebun oricine-i credincios,
Și că credința-i doar un obicei străbun;
Dar eu mărturisesc – și cu tărie spun –
Că vreau să fiu ca Pavel, un nebun –
Nebun pentru Hristos.

Că nu-i pe lume mai mare bucurie
Decât trăirea cu Hristos mereu;
Și nici nu s-ar putea altfel să fie
Când credința-n Dumnezeu ni-i temelie
Și viața noastră-i ascunsă pe vecie
Cu Hristos în Dumnezeu.

Ne rugăm lui Dumnezeu cu umilință
Să ne îmbrace cu puteri de sus,
Ca să rămânem statornici în credință,
Căci nu este iertare fără pocăință
Și nici mântuirea nu e cu putință –
Numai prin Isus.

Să stăruim în rugăciunea cea curată
Veghind în ea cu mulțumiri, întruna;
Că Dumnezeu, în dragostea-I de Tată,
Ne-a dăruit comoară binecuvântată –
Credința sfinților, care-a fost dată
O dată pentru totdeauna.

Fiindcă am fost spălați, și-am fost sfințiți
Ca să trăim după a Domnului voință,
Să ne silim, ‘naintea Lui să fim găsiți
Curați și fără de prihană socotiți –
Căci este scris că cei neprihăniți
Trăi-vor prin credință.

Ioan Vasiu

Se lasă noaptea peste Ro…mânia!

Se lasă noaptea peste Ro… mânia,
Căci Dumnezeu nu a participat la vot!
A stat pe tron, în cer, să urmărească,
Cum luptă toți și dacă toți mai pot!

Se lasă noaptea, o noapte de păcat,
Pentru că ne-am obișnuit cu răul…
Mânia va veni și peste RO îndat
Că am iubit mai mult din noi, doar eul.

Și ce mă doare cel mai mult acum,
E că românii au crezut politic!
Nu au citit nici legi, nici spirit critic,
Ci s-au lăsat mânați de toți la drum…

Se vede noaptea peste Ro… mânia,
Nu v-a-ntârzia să vină, ba la timp,
Sosi-va ceasul, însă nostalgia,
După un vot: dar el va fi un gând…

Vom plânge cu amar după Octombrie
A zilelor în care am votat,
Ca viața noastră în pace să ne fie,
Dar vom avea: un suflet tulburat…

Așa e, când dormim și când ne credem
Creștini din pix, creștini cu titlul și atât…
Ne mână toți, roșcove ca să culegem,
Ca pe o turmă, cu un belciug în rât…

Puteam ca viața să ne-o dăm martiri,
Puteam ca să murim pentru credință!
Dar să votăm ne-a fost atât de greu,
Să îndoim, o mică hârtiuță…

Acum suntem minoritate, în Ro… mânia,
Însă chiar peste orice om ea va veni!
Românii ce și-au dat acordul NU,
Pentru orice păcat și rău ei vor plăti!

Dar Dumnezeu va ține El, familia!
Va binecuvânta românul drept, creștin
Care trăiește Biblia și nu titulatura,
Va duce pacea în suflet de român!

Bulzan Marian Gigel 

Tu să ştii

Legea divinului e lege sacră,
Domnul hotărăşte-n a Sa ogradă!
Nu se schimbă nici o iotă din Cuvânt,
Ce-i scris în Cartea sfântă rămâne sfânt!

Lucrarea satanei iscă furtună!
Nu vrea bărbat şi femeie-mpreună!
Joacă mintea-n plăceri calculate
Cu multe-mperecheri destrăbălate!

Satana vrea să ne ducă-n derivă,
Ca pe Adam şi Eva în grădină.
Cu o vorbă mieroasă i-a amăgit,
Neascultând pe Dumnezeu au greşit!

Tu să ştii, niciodată nu uita!
Dumnezeu a consfinţit familia
Doar între un bărbat şi-o femeie!
Restu-s legături demonice, rele!

O furtună într-un pahar cu apă
Nu te lăsa amăgit niciodată!
Dumnezeu e Stăpân pe-Mpărăţie
Şi pe lucrurile ce au să fie!

Maria Șopț 

Începutul sfârșitului

Motto: „”Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți
ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat
împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva dom-
niilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”” Efeseni 6:11-12.

Lumea tot mai mult se strică…
Doamne, ce vremuri trăim!
Nici nu ne mai vine a crede
Ce vedem și auzim!

S-a stârnit din nou vrăjmașul
Și oameni răi și înșelători
Merg din rău în și mai rău,
Ca niște lupi răpitori.

Mulți s-au strecurat în turmă
Și se poartă neîndoios
Ca vrăjmași ai Evangheliei
Și a crucii lui Hristos.

Sunt oameni fără evlavie
Ce păcătuiesc mereu,
Care schimbă-n desfrânare
Legile lui Dumnezeu.

Caută să strice Legea
Dumnezeului cel Sfânt,
Astfel, să-și piardă credința
Oamenii de pe pământ.

Cum îl au pe diavol tată –
Și un suflet de păgân,
Îl tăgăduiesc pe Domnul
Singurul nostru Stăpân.

Ei seamănă destrăbălarea
Ca să strice Legământul,
Să facă o Sodomă mare
Întinsă pe tot pământul.

Asta caută vrăjmașul:
Credința noastră să se piardă
Și pământul – ca Sodoma –
Cu tot ce-i pe el să ardă.

Însă noi, ca întotdeauna,
Ne vom apăra credința
Cu nădejdea neclintită
Că a noastră-i biruința.

Vom lupta lupta cea bună –
Nu vom sta nepăsători
Și chiar dacă lupta e grea
Noi vom fi biruitori.

Că armele noastre nu sunt
Supuse firii pământești,
Ci sunt armele luminii –
Armele duhovnicești.

Arme de lovire și-apărare
Ce le dă neprihănirea,
Și de Domnul întărite
Ca s-aducă izbăvirea.

Arma noastră e Cuvântul
Și stindardul e Hristos;
El e Calea izbăvirii
A oricărui credincios.

Deci, întăriți-vă în Domnul
Și să nu dați înapoi!
Îmbărbătați-vă în inimi
Că Dumnezeu este cu noi!

Uniți în duhul de credință
Să ținem stindardul sus,
Și Duhul Sfânt ne dă putere
În Numele lui Isus.

Îmbrăcați-vă în Domnul!
Stați în post și rugăciuni
Ca să facă Domnul astăzi
Iarăși semne și minuni.

Să facă Domnul o minune
Și să-ntoarcă acest popor,
De la calea nimicirii
La credința sfinților.

Iar la ale noastre case
Să pună semnul Lui în prag,
Ca nimenea să nu ne strice
Ce avem mai scump și drag.

Domnul să răstoarne acele
Legi vrăjmașe și drăcești,
Și tot norodul să-mplinească
Legile dumnezeiești.

Dumnezeu să ne ocrotească
Și pe noi, și pe copii,
Să fim gata pentru clipa
Când la cer ne va răpi.

Cu untdelemnul în candele;
Cu adevărul, cingătoare;
Cu râvna Evangheliei păcii
Încălțăminte în picioare.

Nu știm noi clipa venirii –
În ce zi, la ce soroace,
Dar… Maranata! Domnul vine!
Domnul vine și nu tace!

Și acei ce prin credință-s
Socotiți neprihăniți –
Pentru c-au umblat cu Domnul
Toți vor fi la cer răpiți.

Doar păcătoșii și stricații
Vor rămâne aici jos,
Că pe aceștia îi așteaptă
Judecata lui Hristos. Amin!

Ioan Vasiu 

Am să găsesc loc

Am să găsesc loc pentru sufletul meu,
Acolo să mă-nchin Lui Dumnezeu,
Să mă hrănesc din plin cu sfåntul Cuvânt
Şi-n veşnicia de Sus s-ajung curând.

Tăria mea e-n Golgota aprinsă,
Sunt salvat de-a Fiului biruinţă,
Sub braţul Lui puternic sunt ocrotit,
E locul unde n-am teamă de nimic.

Furtuna vremii mi-ar răpi credinţa
Şi m-ar îngropa-n talazuri de-ar putea,
Îzvorul cald din inima curată,
L-ar îngheţa, l-ar nimici de-ndată.

Îmi plânge sufletul, tare mă doare,
Cuvåntul Domnului e alinare!
Dar cei mai mulţi Îl răstălmăcesc cum vor,
Fără frică de sfântul Mântuitor!

O, Tată sfânt mare-i a Ta Iubire!
Pe marea de cristal mă chemi Stăpâne,
Şi-o dulce pace, divină, regală,
Întreaga mea fiinţă o-nfăşoară!

Maria Șopț 

Dumnezeu, asta ne cere

Motto: „” Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este
măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt.”” Psalm 39:4.

Dacă omul ar fi singur,
Doamne, cât ar fi de greu!
Dar din slăvile cerești
Ne veghează Dumnezeu.

Și în orice împrejurare
Dumnezeu e pentru noi
Un ajutor ce nu lipsește
Niciodată în nevoi.

El ne încinge cu putere,
Ne dă liniște și pace;
De n-ar fi de partea noastră,
Oare omul ce s-ar face?

Că ce-i omul? Doar un abur
Ce se arată puțintel,
Se ridică, apoi piere
Și toți vor uita de el.

Omul ce-i? Praf și cenușă…
Omul e ca o suflare;
Zilele-i sunt ca o umbră,
Viața lui e trecătoare.

Toate zilele-i sunt pline
De trudă, fără răgaz,
Însă truda lui în viață
Nu este decât necaz.

În zadar strânge comori
Să le aibă pe pământ
Dacă nu strânge din cele
Vrednice de cerul sfânt.

În zadar omul și-adună
Comori pentru el mereu,
Dacă nu se-mbogățește
Și față de Dumnezeu.

Dar omul care-n cer și-adună
O comoară nesecată,
Pentru osteneala lui
Domnul îi va da răsplată.

Când se sfârșește firul vieții –
Orișicât ar fi de lung,
Și bogatul, și săracul
Tot la Dumnezeu ajung.

Și fiecare va răspunde-n
Acea zi a cercetării,
De la cel din urmă rob
Până la împăratul țării.

Atunci va da socoteală
Cum a trăit aicea jos:
Călăuzit de duhul lumii
Sau de Duhul lui Hristos?

Atunci va primi răsplata
După cum i-a fost trăirea –
Iar umblarea cu Hristos
Îi va aduce mântuirea.

Omul numai prin credință
E socotit neprihănit –
Prin credința în Hristos
Omul este mântuit.

Omul credincios să aibă
Dragoste, bunăvoință…
Făcător de roade bune
Vrednice de pocăință.

Pocăință – înseamnă fuga
De tot ce e rău pe pământ;
Pocăința-i ascultarea
Care vine prin Cuvânt.

Pocăința-i depărtarea
De ispită și păcat –
Și apropierea neîntreruptă
De Cel Sfânt și-Adevărat.

Prin pocăință se ajunge –
După cum a spus Isus,
La nașterea din Duh și apă,
Sfânta naștere de sus.

Fără nașterea din nou
Nici un om de pe pământ
N-o să vadă Împărăția
Dumnezeului cel Sfânt.

Fraților, asta ne cere
Și vrea Dumnezeu să fim:
Sfinți… Și ca niște lumini
În lume să strălucim.

Cu o vorbire, totdeauna,
Cu har și cu sare dreasă,
Să răspundem fiecăruia
C-o vorbire sănătoasă.

Dezbrăcați de omul vechi
Și de vechile prescripții,
Îmbrăcați în omul nou
Și înnoiți în duhul minții,

Că omul dinafară trece
Și într-o zi se va sfârși,
Pe când omul dinăuntru
Se înnoiește zi de zi.

Și s-adunăm comori în cer,
Cum ne cere pocăința,
Să rămânem lângă Domnul
Că în Domnu-i biruința! Amin!
Ioan Vasiu