Domnul Dumnezeu e Mare!

Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de
cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său! Ps. 146:5

Cazul Sarai-Agar ne fie
Bun exemplu-n așteptare,
Nu întârzie răspunsul –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Ce a spus El se va face,
Vom încurca de ajutăm,
Ce apoi se va desface
Nu-n bine fi-va, s-așteptăm!

La timpul cel mai potrivit,
Răspunde-va în îndurare.
Ținem strâns ce am primit –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Brațul Său victorios,
În neputința cea mai tare
Ne va ridica de jos –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Și când totul spune: nu,
Ținem strâns încredințarea.
Suntem slabi: și eu și tu –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Cântă-i glorii, fii în pace
Pân’ la ultima suflare!
Ce promite, se va face –
Domnul Dumnezeu e Mare!!!

Lidia Cojocaru

Reclame

E Stapanul Dumnezeu

Priveste azi catre soare
Si pune-ti o intrebare,
Cine oare l-a creat
Cu lumina imbracat?

Cine-a pus in el caldura,
S-o imprastie in natura,
Zi de zi sa nu se stingă
Si cu raze sa ne-atinga?

Iti raspund acuma eu,
Este Tatal Dumnezeu!
El e Creatorul mare
Ce ridica-al nostru soare.
***
Sau priveste catre lună
Stele-n jurul ei adună,
Si intreab-o dar, pe ea
Cine a creat-o-asa?

Cine-i spune sa se-arate
Ca o regina in noapte,
Cu lumina si splendoare
Parca e al noptii soare.

Iti raspund acuma eu,
E Stapanul Dumnezeu
Ce-a creat tot universul
Si le da la toate sensul.

Iurescu Iulian 

Invocare de Ziua Cincizecimii

Sfantul Duh, din slavi celeste,
Sa ne umple azi pe toti!
Caci fagaduinta este
Pentru noi, fii si nepoti!

Duhul Sfant, care purcede
De la Tatal, dar prin Fiu,
Cade peste cel ce crede
Si-l boteaza, daca-i viu.

Mai intai, regenereaza:
Nasterea din nou-sa-nceapa;
Gandul de botez creeaza,
Si in Spirit, dar si-n apa!

Cum boteaza Duhul Sfant?
Ungerea o da pe loc?
Mai intai, sufla ca Vant,
Apoi, arde ca un Foc…

Pleava spulbera din viata,
Sa ramanem grau curat:
Sa putem contempla Fata
Celui Sfant si-Adevarat.

Sa ai inima curata
Prin marturisire sfanta,
Viata sa-ti fie predata
Si vei ajunge la Nunta.

Doar prin nasterea de sus,
Si din apa, si din Duh,
Vezi Regatul lui Isus
Si-L vei saruta-n vazduh!

De-ti pastrezi albul vesmant
Si de-l inalbesti mereu,
Prin lacrimi si Sange Sfant,
Vei vedea pe Dumnezeu!

Matinau Daniela 

Prin Uşa deschisă

Īn haina albă de mireasă,
Voi trece-al vremilor prag spre cer,
Voi fi-n elita de El aleasă,
Lângă Fiul sfânt, Emanuel.

Pe marea de cristal vreau să cânt,
În faţa Tronului Lui Dumnezeu,
Iubirea mare a Celui sfânt
Ce-n viaţă m-a însoţit mereu.

Prin sfànta Jertfă de la Calvar,
Oare văzut-am cât ne-a iubit?
A răbdat totul în chin amar,
A învins să fim noi mântuiţi!

Ne leagă Lumina -n veşnicii,
Prin Uşa deschisă către cer,
În toate ai fost, eşti Cel dintâi,
Isuse, Fiul Lui Dumnezeu!

Maria Șopț 

Doar pentru Dumnezeu!

Eu nu-mi iau nici o slavă
Din ce nu e al meu
Căci slava-i aparține
Numai lui Dumnezeu!

Eu nu am nici un merit
Din tot ce El mi-a dat,
Căci tot ce am primit-am
Prin Harul Său bogat.

Eu n-am primit talanții
Pentru orgoliul meu
Ci pentru slava Celui
Ce-i veșnic Dumnezeu!

Doar pentru El  trudesc eu
S-aduc snop după snop
Pe câmpul sfânt în care
Găsitu-mi-am eu scop.

Nu am altă menire
Decât slăvirea Sa
Prin tot ce pentru El fac
Cu-ntreagă viața mea!

Din El purcede Viața
Prin El trăiesc și eu,
Și-ntreaga slavă fie
Doar pentru Tatăl meu!

Emanuel Hasan

Existența strigă, spune…

Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului, şi lăudaţi pe Domnul! Ps. 68:32

Unic Dumnezeu Preasfânt –
Domn Etern pe galaxii
Cel, ce ții în mâni pământ –
Soare, stele mii de mii…

Cel, ce dai lumină, viață
Și-ntărești cu a Ta prezență,
Prin Tine-i noua dimineață!
Prin Tine este chintesență!

Prin Tine-i ziua ce-o trăim
Și ziua ce sperăm că vine!
Prin Tine-s Doamne, mulțumim
De-un azi frumos și de un mâine…

De tot ce faci, de tot ce dai,
De tot ce ești, de tot ce spui –
Aș vrea Doamne întreg plai,
Să vadă cui dator îi e, cui?

Cine-I Creator a toate?
De la Cine toate vin?
Cum poate omul, o cum poate
Să nu-ți înalțe-n chip senin –

Slavă, glorii și onoare
Când existența strigă, spune:
O lume, lume… De ce oare
Nici vremea zilei ce apune,

Nu îndreaptă spre căință
În Braț plin de îndurare?
Scăldați în Har și prisosință…
Prin Cine-i Bunătatea Mare?

Ai stat s-asculți, s-asculți ce spune
O inimă, ce îți mai bate?
Și ea-i a Cerului minune,
În clipele de El purtate!

Prin Cine zorii cristalini
Seninul cerului arată,
Și ochii mamei dulci, senini,
Și masa doldora bogată?

Nu prin Cel ce te-a creat?
Nu prin Cel ce totul ține?
Recunoaște pe Împărat !!!
Fugi de chinul cel ce vine !!!

Lidia Cojocaru

Avem un Dumnezeu omniprezent

1. Avem un Dumnezeu omniprezent
În tot sistemul care l-a creat
Că nu există loc în Univers
Să fie-ascuns de El sau rezervat,
Ci totul este gol și luminat.
De-aceea trebuie să trăim atent,
Avem un Dumnezeu omniprezent.

2. Avem un Dumnezeu omniscient,
El știe tot ce-a fost și va urma
Trecutul El de mult l-a cunoscut
Și viitorul este asigurat,
Chiar firele de păr le-a numărat.
Ne odihnim în adevărul suficient:
Avem un Dumnezeu omniscient!

3. Avem un Dumnezeu omnipotent,
El poate totul a înfăptui,
Căci nu-i nimic prea greu la El,
Din pietre poate să ridice fii
Și nu-i putere spre-a se-mpotrivi,
Nu are-n cosmos niciun oponent,
Avem un Dumnezeu omnipotent.

4. Avem un Dumnezeu ce-I sfânt,
A fost din veci și e întotdeauna
Incoruptibil spre păcat,
Trăiește pururea curat,
Exemplu pe Sine S-a dat
Cât timp trăit-a pe pământ.
Avem un Dumnezeu ce-I sfânt.

5. Avem un Dumnezeu dreptate,
În El nu este strâmbătate,
Respectă tot ce-a spus și scris cândva
Și legea dreaptă nu se va schimba:
„Plata pentru păcat să fie moartea.”
Și a murit un Miel pentru păcate.
Avem un Dumnezeu dreptate.

6. Avem un Dumnezeu constant,
El nu se schimbă niciodat’.
La El nu merge cu relații,
Cu pile, bani sau compensații,
Căci toate El le-a cunoscut, rânduit și conceput
În mod atât de fascinant –
Avem un Dumnezeu constant.

7. Avem un Dumnezeu iubire,
Iubește așa de mult… și-a demonstrat!
Căci dragostea nu stă în declarații,
Jertfa, dovadă stă de generații.
Prin dragoste El își adună frații
Și toți iubiții declară cu uimire:
Avem un Dumnezeu iubire!

Sergiu Culda 

Floarea

A fost odată o floare,
Nu avea pic de splendoare,
Era mică și pricăjită,
Călcată-n picioare și ofilită.

Vântul când des bătea,
Floarea din rădăcini o scutura.
De multe ori se temea,
Groaza întunericului o cuprindea.

Dar într-o zi cu soare,
În fața ei un Om apare,
O privește cu milă și îndurare,
Vrea s-o ia în mână să-i dea vindecare.

S-a aplecat spre zdrobita floare,
A atins-o cu mâna Lui iubitoare,
Dar floarea la început s-a speriat,
Și pe Grădinarul ceresc l-a-nțepat.

Dar El nu a renunțat,
Din nou spre floare s-a aplecat,
A ridicat-o și a îngrijit-o,
Până la capăt El a iubit-o.

Din mâna Lui curgea vindecare,
Pe zi ce trece avea tot mai mult culoare,
Floarea din nou a-nflorit,
O mireasmă nouă și viață a primit.

A fost odată o floare,
Nu avea pic de splendoare…
Acea floare am fost tu și eu,
Iar Grădinarul ceresc e Isus – Dumnezeu.

Militaru Bogdan 

Vioara inimii

Psalmi 68/4

„Cântați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui! Faceți drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui: -bucurati-va înaintea Lui!”

Ascult, în noapte, cum plânge o vioară,
O sete de ceruri mă înconjoară,
Mi-e sete de Pace și albastre câmpii,
De ploaie cerească, mesaj din veșnicii!

Suspinul de vioară vorbește de  dor,
De zbor printre stele, de Mare Creator,
De ploi sfinte, și de marea cea de cristal,
Și de iubirea sfântă, ce n- are hotar.

Din nou plânge   vioara   sufletului meu,
Câmpia -i însetată după Dumnezeu,
Nu sunt boboci, nu se mai deschid petale,
Niciun parfum de flori nu urcă agale.

Tunet ceresc, pe  a inimii câmpie,
Și fulgere albe de ploaie târzie,
Se revarsă  Râul de iubire cerească,
Flori albe și sfinte încep să vorbească;

„-Faceți loc  Celui  ce vine pe verzi câmpii!
Numele Său este Cel Sfânt din Veșnicii,
Și nu mai suspina, câmpie verde!
Vioara  este Domnul, și El te vede!

Și plânge vioara, și azi, și mereu,
Îmi trimite ploaie și dor de Dumnezeu,
Din zori și până în noapte, neincetat;
„Aici este Domnul, tu nu te-ai închinat!”

Ascult, în noapte, cum plânge o vioară,
Aripile de Pace mă înconjoară,
Iubesc Pacea, și  Ploaia cerească de sus,
Iubesc pe Tatăl și pe Fiul Său, Isus!

Arancutean Eliza 

Însărcinarea inevitabilă

Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Lui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit!

Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central. Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat de această însărcinare. Fereşte-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemierea dragostei lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS