Noul Legământ

Preasfinte Legământ semnat cu sânge
Pe cruce, ispășind acel Calvar,
Puterea ta și astăzi se răfrânge
Păcatele le iartă și le-nfrânge
Și-oricărui păcătos aduce har.

Prin tine Tatăl Sfânt din veșnicie
A hotărât iertarea lumii-ntregi
Și-astfel din profeție-n profeție
El a vestit din timp c-avea să vie
Un legământ mai bun al noii legi.

O lege a iubirii jertfitoare. .
O punte între omul cel de jos
Și între Tatăl, Forța creatoare,
Un Miel de jertfă, drept răscumpărare,
Salvare pentru orice păcătos.

Un Fiu Ceresc numit ”omul durerii”
Un Sfetnic, Minunat, deosebit
Zdrobit de tot de sarcina poverii
Răbdând supus sub mantia tăcerii
Sorbind întreg paharul oferit.

Căci nu putea vre-un înger să plătească
Nici serafimi, arhangheli, n-au putut
Din slava lor, din gloria cerească,
Păcatul lumii-ntreg să-l ispășească
Oricât s-ar fi gândit și ar fi vrut.

Dar Sfântul Fiu al Tatălui cel Veșnic
El Prinț și Miel a fost aici trimis
Ca Prinț e Cel mai mare și puternic
Ca Miel, doar El dea-pururea e vrednic
”O, iată-mă!”,”Trimite-mă!” a zis.

Chezaș neprețuit pe veșnicie
Pecete peste noul legământ
El potoli a Tatălui mânie
Și ne-a deschis un drum spre veșnicie
Când birui și moarte și mormânt.

Jertfirea Lui dezvălui misterul
Căci Dumnezeu cu Sine ne-a împăcat
Și ne-a deschis un drum ce-atinge Cerul
Schimbându-ne destinul, caracterul
Iertându-ne de orișice păcat.

Iar noi cei răzvrătiți și răi din fire
Am fost salvați din valul păcătos
Și fost-am înfiați de-a Lui iubire
Ne-a dat un nume nou și-o moștenire
La împăcarea dată prin Hristos.

O, Doamne, câtă pace și speranță
Ce Legământ Divin, binevenit
Prin care-aduci schimbare, siguranță
Că Tu ne-ai șters la toți orice balanță
Albind pe veci zapisul înnegrit.

Ne-ai dovedit în ziua învierii
Că tot ce ne-ai promis vei împlini
Nimic nu-i voia sorții și-a părerii
Căci Tu vei răsplăti pe drept vierii
Când ziua socotelii va veni.

Căci Tu ai dat talanți cu rânduială
La fel și cu vierii Te-ai tocmit
Iar noi dacă-am căzut la învoială
Ai dreptul să ne ceri și socoteală
În ziua când veni-vei negreșit.

Ne-ai dat s-avem a Duhului arvună
Prin el răsplata-ntreagă să privim
Tu ne-ai promis și slavă și cunună
Dacă și-n vremea rea și-n vremea bună
Cu-aceiași dăruire noi muncim.

Acesta-i Legământul ce ne ține
Ca să lucrăm în via Ta cu spor
Știind că lumea nu ne aparține
Dorind să ne-ntâlnim curând cu Tine
Însuflețiți de-al Veșniciei dor.

O, Legămînt Ceresc, stropit cu sânge
Ce zilnic Sfântul Har ni-l înnoiești
Cu-a Tatălui iubire-n veci mă strânge. .
De dorul tău în piept inima-mi plânge
Că-n mine vreau deplin să locuiești. .

Daniel Hozan

13 Februarie

 „Acum dar nu este nici o osândire.” Romani 8:1

Suflete, gândeşte-te la asta: prin credinţă în Isus, eşti eliberat de osândă chiar acum. Eşti scos din temniţă. Nu mai sunt lanţuri, fiindcă ai ieşit de sub sclavia legii. Eşti eliberat de păcat şi poţi păşi ca un om liber. Sângele Mântuitorului tău a obţinut iertarea deplină. Acum, ai dreptul să te apropii de tronul Tatălui. Nu mai sunt săbii de foc care să te îngrozească. Dreptatea nu-1 poate înspăimânta pe nevinovat. Neputinţa ta este îndepărtată. Cândva, nu erai în stare să priveşti faţa Tatălui; acum o poţi vedea. Nu-I puteai vorbi, dar acum poţi îndrăzni. Odată, te temeai de iad. Dar acum nu te temi de nimic, fiindcă cine ar putea pedepsi un nevinovat?

Cel care crede nu este condamnat şi nu poate fi pedepsit. Şi mai mult decât atât, privilegiile de care te-ai fi bucurat dacă nu ai fi păcătuit, sunt toate ale tale acum. Toate binecuvântările pe care le-ai fi avut dacă ai fi ţinut legea, şi altele în plus, sunt ale tale, fiindcă Christos a ţinut-o pentru tine. Toată dragostea şi acceptarea pe care le-ai fi putut obţine, o ascultare desăvârşită sunt ale tale, fiindcă Christos a ascultat desăvârşit.

El ţi-a împrumutat toate meritele Lui, ca să poţi fi bogat prin El, care de dragul Tău a devenit sărac. O, ce datorie de dragoste şi recunoştinţă avem faţă de Mântuitor! Datornic al harului divin Cânt despre legământul milei; Şi toată viaţa mi-o închin Stăpânului dreptăţii şi iubirii. De groaza legii nu mai ştiu, Căci astăzi sunt eliberat deplin Şi pot prin sângele Mântuitorului să fiu Locuitor pe veci într-al stelelor cămin.

C.H. Spurgeon

A fi creștin

Motto: Faptele Ap. 11/25-26: „”Barnaba s-a dus apoi la Tars,
ca să caute pe Saul și, când l-a găsit, l-a adus în Antiohia.
Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii, au învățat pe
mulți oameni.
Pentru întâia dată, li s-a dat numele de creștini în Antiohia.””

De ce creștinii sunt deosebiți?
Și ce le face viața diferită?
Ei știu să fie blânzi, smeriți,
Și inima li-e de Isus lipită.

De aceea ei se leapădă de sine
Și fiecare Îl urmează bucuros
Având nădejdea încrederii depline
Că veșnic vor trăi pentru Hristos.

Și pentru creștini e drumul greu –
Împovărați de grijuri și dureri
Numai că ei sunt însoțiți mereu
De Cel ce-i Purtătorul de poveri.

Domnul n-a făgăduit o cale lată,
Netedă și fără gropi și stânci…
Ci una îngustă cu piedici presărată –
Și uneori vom trece ape adânci.

Orice creștin, în viață, își dorește
Minte sănătoasă în trup sănătos,
Spre a fi locașul în care locuiește
Prin credință Duhul lui Hristos.

Creștinul nu se plânge niciodată
Și nici nu stă la mila nimănui,
Că Dumnezeu asupra lui veghează
Pentru că are preț în ochii Lui.

Creștinul întotdeauna dă dovadă
Că-i blând, smerit, drept și milos,
Ca lumea să priceapă și să vadă
Că el e după chipul lui Hristos.

El i-a dăruit o călăuză prea aleasă
Ca în credință să-i fie de folos:
Dreptarul de învățătură sănătoasă –
Cuvântul Evangheliei lui Hristos.

În credința în Hristos să viețuiască
Și Duhul lui Hristos să îl îndrume…
Că Dumnezeu îi vrea să strălucească
Mereu, precum niște lumini în lume.

Să poată lumina pe-aceia care zac
Fără nădejde în mocirla de păcate,
Că credința în Isus e singurul leac
Ce poate să îi scape de la moarte.

Să-i aducă la viață pe cei pierduți –
Pe cei rătăciți ce-i așteaptă pieirea,
Ridicând cu milă pe cei care-s căzuți –
Să afle că Domnul dă mântuirea.

Că mulți așteaptă și se frământă
Strigând din bezna care-i întină:
„Voi, cei care aveți lumina sfântă,
Veniți! Veniți și dăruiți-ne lumină.

Mulți mor în întunericul din vale
Că traiul celor rătăciți e greu…
Veniți! Veniți și luminați-ne pe cale
Să ne întoarcem iar la Dumnezeu.”

Iar cel care-o răspunde la chemare
Și duce vestea bună celui păcătos
Că prin credință va primi iertarea –
Acela-i ucenicul lui Hristos.

Numai cine Cuvântul împlinește
Și umblă în lumină neîncetat,
Acela care în lucrare ostenește
Este socotit creștin adevărat.

 Ioan Vasiu 

8 Noembrie

„Astfel dar, după cum aţi primit pe Christos Isus, Domnul.” Coloseni 2:6

Piaţa de credinţă este reprezentată ca o primire – un act care implică opusul oricărui merit Este pur şi simplu acceptarea unui dar. După cum pământul primeşte ploaia, după cum marea primeşte râurile, după cum noaptea primeşte lumina de la stele, la fel şi noi, fără să dăm nimic, primim gratis harul lui Dumnezeu. Prin firea lor, sfinţii nu sunt fântâni sau pâraie; ei sunt bazine în care curge apa vie. Sunt nişte vase goale în care Dumnezeu toarnă mântuirea Sa. Ideea de a primi implică un simţământ de realizare, transformând chestiunea în realitate.

Nimeni nu poate primi o umbră; noi primim ceva substanţial. La fel se întâmplă şi în viaţa de credinţă. Christos devine real pentru noi. Atunci când nu avem credinţă, Isus este doar un nume – o persoană care a trăit demult, atât de demult încât este doar istorie acum! Dar, prin credinţă, Isus devine o persoană reală în conştiinţa inimilor noastre. Însă primirea înseamnă şi Strângere sau adunare de bunuri. Lucrul pe care l-am primit devine al meu. Strâng pentru mine ceea ce mi s-a dat. Când îl primesc pe Isus, El devine Mântuitorul meu, atât de personal încât nici moartea nici viaţa nu mi-L vor putea lua. Toate acestea se întâmplă atunci când îl primim pe Christos – îl primim ca pe un dar fără plată de la Dumnezeu, II recunoaştem în inima noastră şi ni-L însuşim ca pe un bun personal.

Mântuirea poate fi descrisă ca un orb care primeşte vedere, ca un surd care primeşte auz, ca un mort care este trezit la viaţă; dar noi nu am primit numai aceste binecuvântări, ci şi pe Christos Isus Domnul! Este adevărat că El ne-a trezit la viaţă atunci când eram morţi. El ne-a dăruit iertarea de păcat şi ne-a îmbrăcat în neprihănire. Acestea sunt lucruri preţioase, dar nu ne mulţumim cu ele; L-am primit pe Christos Isus însuşi! Fiul lui Dumnezeu a fost turnat în noi, şi noi L-am primit şi ne prindem de EL. Ce bun trebuie să fie Isus, dacă cerurile nu-L pot cuprinde!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Întoarcere

Mă-ntorc să bat la porțile-ndurării,
Un biet pribeag ce-a rătăcit cărarea,
Mă-ntorc știind că nu m-ai dat uitării,
La pieptul Tău îmi caut alinarea.

Mă-ntorc să bat la ușa milei sfinte
Din lumea rea, haină, nemiloasă,
La ruga-mi slabă ia, te rog, aminte,
Căci vin, ca fiul cel pierdut, acasă.

Mă-ntorc sărac, nevrednic de iertare,
Am risipit comoara vieții dată,
Desculț, flămând, cu hainele murdare,
Primește-mă ca slugă-ndatorată!

Cu pocăință mă întorc la cruce
Să-mi plâng păcatul răzvrătirii mele,
Din Golgota izvor de viață curge,
Mai lasă sfântu-Ți sânge să mă spele!

Mă-ntorc și vreau să te urmez, Isuse,
Iau jugul Tău, iau sarcina-Ți ușoară,
Pe calea Ta sunt bucurii nespuse,
Iubirea Ta-i cea mai de preț comoară!

Olivia Pocol 

Sa iert si sa iubesc

Fireste este sa ma supar pe fratii mei cand ma ranesc,
Insa, nu e deloc fireste s-aleg sa-i iert si sa-i iubesc;
Tacut sa rabd nedreptatirea nu e usor, e foarte greu,
Dar stiu ca Tu lucrezi, Isuse, prin ei, la caracterul meu.

Si, oare, tin vreo evidenta de cate ori eu i-am ranit
Pe ei, cand cu nechibzuinta m-am comportat sau am vorbit?
Adesea le-am gresit, stiu bine, si nu as fi justificat
Sa cred ca-mi apartine dreptul ca sa ma simt victimizat.

Sa nu lasi Doamne-amaraciunea sa prinda-n mine radacini,
Starpeste cu desavarsire ai neiertarii maracini;
Vreau pe aceia pentru care preasfantul sange Ti-ai varsat
Sa-i iert si sa-i iubesc, Isuse, caci m-ai iubit si m-ai iertat.

„Si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.” Efeseni 4:32b.

Anca Winter 

Printre lovituri de piatră

Printre lovituri de piatră
Printre uri de nedescris
Ce-a făcut Ștefan odată
Va rămâne pururi scris

I-a iertat pe toți aceia
Ce cu sete l-au ucis
A-nălțat o rugăciune
Și-a pornit spre Paradis

Oare astăzi despre mine,
Despre tine, ce s-a scris?
Am rămas ca un tăciune?
Sau iertând noi ne-am aprins

Căci în cer nu se primește
Omul care-aici e stins
Nici cel care e călduț sau rece
Ci doar cel ce e aprins

E aprins ca să iubească
E-o lumină pe pământ
Viața lui să o jertfească
Ca o torță luminând

Căci și Domnul din iubire
Ducând crucea sus pe deal
A fost pilda care-I vie
Dându-și viața pe Calvar

Vrem ca să primim iertarea
Totdeauna când greșim
Vom primi în dar iertarea
Cum și noi o dăruim!

Albert M

19 Septembrie

„Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” Galateni 5:1

Aceasta libertate ne dă acces liber la cartea cerului — Biblia. Iată un pasaj ales pentru tine, credinciosule: „când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine” (Isaia 43:2). Ai acces liber la aceasta. Iată altul: „pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine” (Isaia 54:10). Ai acces liber şi la aceasta. Eşti un oaspete binevenit la masa făgăduinţelor. Scriptura este o comoară infinită de depozite ale harului. Ea este banca cerului; poţi să scoţi cât vrei din ea, fără permisiune sau piedici. Vino în credinţă, şi eşti binevenit la toate binecuvântările legământului. Nu există nici o făgăduinţă în Cuvânt care să nu se împlinească. In adâncurile încercărilor, libertatea aceasta te va mângâia. Prin valuri de durere, te va înveseli. In mijlocul necazurilor, te va încuraja. Aceasta este dovada dragostei Tatălui tău. Eşti liber să beneficiezi de ea oricând. Ai acces liber şi la tronul harului.

Este privilegiul credinciosului să aibă acces tot timpul la Tatăl ceresc. Oricare ar fi dorinţele, greutăţile şi nevoile noastre, avem libertatea de a le aduce înaintea Lui. Nu contează cât de mult am păcătuit; putem să cerem şi să aşteptăm iertare. Nu contează cât de bogaţi sau de săraci suntem, putem să cerem împlinirea făgăduinţei şi El se va îngriji de toate nevoile noastre. Avem permisiunea de a ne apropia oricând de tronul Său — în ceasurile întunecate ale nopţii sau în căldura arzătoare a amiezii.

Exercită-ţi drepturile, credinciosule, şi trăieşte conform privilegiilor tale. Ai dreptul la toate comorile lui Isus: înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare. Nu contează cât de multe nevoi ai, fiindcă există destule rezerve în Christos, şi toate sunt pentru tine! O, ce mare este libertatea ta -libertate de la condamnare, libertate pentru făgăduinţe, libertate spre tronul harului, şi, în cele din urmă, libertatea de a intra in cer!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ce e făptura-mi fără Tine?

Ce e făptura-mi fără Tine?
Un praf de tină aruncat.
Dar ai pus Duhul Tău în mine
Și prin Hristos m-ai înfiat!

Ce e făptura-mi fără Tine?
Un abur spulberat de vânt.
De nu m-ai fi iubit pe mine
Aș fi fost astăzi în mormânt!

Ce e făptura-mi fără Tine?
O epavă pustiită
În oceanul de păcate
Unde am fost nefericită.

Ce e făptura-mi fără Tine?
Un val spre maluri azvârlit.
Dar mi-ai scos viața din ruine,
Plătind un preț nemărginit!

Ce e făptura-mi fără Tine?
E-o viață fără Dumnezeu.
Dar spălând a mea rușine
M-ai făcut copilul Tău!

Și mi-ai dat în dar iertare,
Chiar dacă nu o meritam,
Arătându-mi îndurare
Deși eu nu Te cunoșteam.

Ce-i viața mea fără de Tine,
O Doamne Dumnezeul meu?
Căci tot ce-i valoros în mine
A fost și este Harul Tău!

 Elena Movileanu 

Din nou chemați la Cină

Din nou suntem chemați la Cină
Primind nemeritatul Har. .
Pe masa plină de lumină
Din nou e-o pâine și-un pahar.

Din nou în cugete cernite
Simțim atâtea apăsări
Vorbiri și stări nepotrivite
Împotriviri și acuzări.

După un timp de încercare
Cu lupte și cu provocări
Avem veșmintele murdare
Și-avem atâtea remușcări.

În coșurile pentru roade
Aducem iar așa puțin. .
Și din cascade în cascade
Mustrări în cugete ne vin. .

Am fost trimiși argați în vie
Ne-a dat talanți, doar să lucrăm. .
Și-acum, când Domnul ne îmbie,
Noi ce-am adus? Ce merităm?

Privind la pâinea ce-i ‘nainte
La vinul în pahar turnat
Ne stăruie mereu în minte
Acel ce-a fost crucificat.

Și rând pe rând în adunare
În fața Lui ne cercetăm
Și-n duh, atins e fiecare
De-un Har ce nu îl merităm.

Ce-adânc ne conștientizează
De jertfa Fiului Divin
Ce încă spală și salvează,
Ce are meritul deplin.

Iubirea Lui nemăsurată
Ne cheamă iarăși să venim
La masa binecuvântată
Ca împreună s-o servim.

Din nou primim a Lui iertare
Prin Har noi suntem ce suntem
Iubirea Lui aseamăn n-are. .
Noi nici un merit nu avem.

Căci numai Harul Lui ne ține. .
Nimic ce noi am fi adus
Tot meritul ii aparține
Doar jertfei Domnului Isus.

Cu inima deschisă, bună,
Adânc in duhul cercetați
Se-aude vocea ce răsună:
“Iubiții mei, luați, mâncați!

Din Pâinea care dă Viață,
Din trupul lui Emanuel,
Și-apoi din vinul pus în față
Luați acum, beți toți din el!”

Cu ființa-întreagă tremurândă,
Din sângele și trupul Sfânt
Luăm cu inima plăpândă
Reînnoind un legământ

Un legământ semnat cu sânge
Pentru acei răscumpărați
Ce-n jurul Tatălui îi strânge
Justificați și împăcați. .

Iar Duhul Sfânt ca mărturie,
În sufletul deplin predat,
Printr-un fior de bucurie
A Lui amprentă și-a lăsat.

Cu Sfânta Cină-împărtășită
Umpluți de Harul Lui deplin
Plecăm cu inima-înnoită
Și binecuvântați. . Amin!

Daniel Hozan