Cum să nu fiu ?

Cum să nu fiu mulțumitor
Iubitul meu Părinte?
Cum să nu fiu mulțumitor
Că mi-ai venit în ajutor
Când Te-am rugat fierbinte?

Cum să nu fiu adânc marcat
De Harul Tău cel mare?
Cum să nu fiu adânc marcat
Că m-ai trecut nevătămat
Prin marea încercare?

Cum să rămân nepăsător
Cuvântului Iubirii?
Cum să rămân nepăsător
Când el e viu și lucrător
Și-ntrece legea firii?

Cum să nu simt mereu în piept
Atingerea-Ți divină?
Cum să nu-ți simt iubirea-n piept
Când eu Te caut și aștept
Prezența Ta deplină?

Chiar dacă nu-mi trimiți răspuns
În clipa așteptată
Chiar dacă nu primesc răspuns
Crezând în planul Tău ascuns
Mă liniștesc îndată.

Cum Doamne, să Te părăsesc
Pornind-o cu răzleții?
Cum Doamne să Te părăsesc
Știind că doar la Tin’ găsesc
Cuvintele Vieții.

Și cum să uit că m-ai salvat
Din căile pieirii?
Nu pot să uit că m-ai salvat
Și sigilându-mă mi-ai dat
Arvuna mântuirii.

Cum să nu spun în lung și-n lat
De Harul Tău cel mare?
Cum să nu spun în lung și-n lat
Căci la Golgota am aflat
Balsam de vindecare?

Să știe orice muritor
Că sângele jertfirii
De fapt e singurul izvor
Ce-aduce viață tuturor
Prin harul mântuirii.

În fața crucii de-ți aduci
Povara de păcate
La cruce Sfântul Har apuci
Și transformat plecând te duci
Cu hainele spălate.

Căci Tatăl, Fiul ni l-a dat
Pentru păcat să moară
Singurul Fiu El ni l-a dat
Ca plată pentru-al nost’ păcat
Ca nimeni să nu piară.

Cum să nu vi la El plângând?
Ascultă-a Lui chemare. .
Și dacă vii la El plângând
Domnul Isus e bun și blând
Și îți va da iertare.

Cu El chiar ai un viitor
Și o nădejde vie
Cu El și-acum și-n viitor
Și-n Țara dincolo de nor
Trăiești în veșnicie.

Daniel Hozan

Cu jumatate de inima sau cu toata inima?

Text: Psalmul 51:1-13

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţeascâ de orice nelegiuire.”  1Ioan 1:9

Aţi citit despre omul care din pricina mustrărilor sale de conştiinţă a trimis o scrisoare la biroul de încasare a impozitelor? In scrisoare, omul spunea: „Nu mai pot sâ dorm, deoarece anul trecut cand am complectat formularul privind caştigul meu, am raportat intenţionat mai puţin. Aveţi alăturat un cec de 150 de dolari, şi dacă n-am să pot dormi nici acum, am să vă trimit şi restul”.
Este lăudabil faptul că omul şi-a mărturisit fărădelegea, dar restituirea cu jumătate de inimă oglindeşte superficialitatea regretului său. Mărturisirea sa a fost impulsionată de dorinţa personală de a avea pace, şi nu de remuşcarea pentru fapta imorală comisă.

Cand credem în Isus Cristos, suntem socotiţi neprihăniţi. Păcatele trecutului nostru, ale prezentului şi ale viitorului sunt iertate. Dar din cauză că suntem pangăriţi de păcat în umblarea noastră de zi cu zi, avem nevoie de curăţirea zilnică, prin mărturisire. Aceasta restaurează părtăşia dintre noi şi Tatăl ceresc. Dar trebuie să fim sinceri. Trebuie să venim la El cu sincere păreri de rău pentru păcatele noastre şi cu dorinţa onestă de a ne lăsa de ele.
Nu există îndoieli asupra acestui lucru – cand ne mărturisim Domnului păcatele, şi o facem cu seriozitate, El ne iartă. Dar să nu uităm, El nu numai că ne aude cuvintele, dar ne vede şi inimile şi ne citeşte motivele. Este o învăţătură teribilă! De aceea, haideţi să fim cinstiţi. Numai cand regretăm cu adevărat faptul că am păcătuit putem avea siguranţa că am fost reabilitaţi pentru părtăşia cu Domnul.– R.W.D.

Dă-mi curaj, Isuse, să-ţi mărturisesc
De inima-mi cea plină de păcat,
Ca deplin iertarea s-o găsesc,
De sub poveri să fiu eliberat. ”         – D.J.D.

Dumnezeu a promis iertare celor ce se pocăiesc

Painea zilnica

Te-ai lepadat de Cristos?

Text: loan 21:15-25

Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? …Paşte oile Mele.” Ioan 21:17

Iuda n-a fost singurul ucenic care I-a întors spatele lui Isus în noaptea arestării şi a judecării Sale. Şi Petru a făcut-o, negand vehement de trei ori, că ar fi fost vreo legătură între el şi Omul din Galileea (loan 18:15-18, 25-27). Dar după înviere, aşa cum spune textul ales pentru astăzi, Domnul Isus Şi-a condus cu tandreţe şi gingăşie ucenicul năvalnic la locul reabilitării şi trimiterii lui în lucrare.


Experienţa lui Petru nu este unică. Cu toţii ne-am lepădat de Cristos, într-un fel sau altul – şi la fel ca Petru, tanjim să fim reabilitaţi. Cand eram student la Institutul Biblic Moody, am lucrat în timpul verii la o fabrică, ducand materia primă la cei din schimbul doi de la liniile de asamblare. Era un grup de bărbaţi şi femei foarte duri. Limbajul lor era numai blesteme şi blasfemii, iar atitudinea aceea a unor rebeli şi vulgari. Faptul că nu înjuram ca ei a fost repede băgat în seamă. Într-o zi, cînd eram în pauza de cafea, unul dintre cei mai duri bărbaţi din grup, m-a întrebat dacă nu eram „unul dintre pocăiţii aceia buni.” Am înganat un răspuns cat mai încalcit şi vag cu putinţă. În inima mea însă, am ştiut că mă lepădasem de Domnul. Următoarele zile au fost o agonie spirituală. Apoi mi-am mărturisit căderea Domnului şi El m-a iertat. Peste cateva zile am avut ocazia să-mi expun credinţa colegilor mei de lucru – şi pentru aceasta şi azi mă bucur din partea multora de respect.
Te-ai lepădat şi tu de Domnul într-un fel? Mărturiseşte-I lui Isus. Spune-I cat de rău îţi pare. Ca şi Petru, vei fi reabilitat şi chemat din nou în lucrarea Lui. – D.C.E.

Păcătos şi fără ajutor
Cerusem mila Lui cea mare.
O, sfant Cuvant izbăvitor
l-am auzit, primind iertare.”      – Simon

Cand Dumnezeu iartă, este vremea ca si noi să uităm

Painea zilnica

Scumpă este orice clipă!

Pregătește-te din vreme
Cu Domnul să te întâlnești
Fii gata și nu te teme
Iertarea Lui s-o primești.

Scumpă este orice clipă
Căci timpul e trecător
Ție să nu-ți fie frică
Domnul e îndurător.

Pe cale veghează bine
Ca să nu te poticnești
Drumul drept spre Cer îl ține
Să ajungi să-L întâlnești.

Pe Cel dătător de viață
Care-n chinuri s-a jertfit
Să Îl vezi o dată-n față
Să înțelegi cât te-a iubit.

Veghează și treaz să fii
Că în ceas târziu din noapte
Domnul tău poate veni
Și atunci, se vor sfârși toate.

Pentru nuntă fii gătit
Căci Mirele va veni
Pentru viață pregătit
Cu El te vei întâlni.

Frumuseți noi, neștiute
Lângă El tu vei vedea
Plaiuri cerești nesfârșite
Ochii îți vor bucura.

Și tot ce nu ai gândit
Mirele-ți va arăta
Locul cel sfânt, pregătit
Să trăiești de-a pururea.

O răsplată minunată
Din mâna Lui vei primi
Care ție-ți este dată
Fericit ca să poți fii.

Viața veșnică-i răsplata
Și cununa ce-o primești
Domnul te așteaptă-I gata
Cu El să te întâlnești!

Florența Sărmășan 

Prin usile incuiate

Text: Ioan 20:19-23

în seara aceleiaşi zile, …pe cand uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus… ” Ioan 20:19

Imaginaţi-vă emoţiile contradictorii ale ucenicilor din ziua învierii, înainte ca Isus să apară în mijlocul lor. Credeau cu toţii că Domnul lor murise. Se temeau de iudei, astfel cand ei se întalneau în secret, încuiau uşile. Cu toate acestea, o speranţă le starnea inimile din momentul cand au auzit că mormantul era gol. Apoi, în ciuda uşilor încuiate, Isus a stat în mijlocul lor. Primele Lui cuvinte au fost: „Pace vouă!” (Ioan 20:19).
Unii dintre noi avem uşi emoţionale sau spirituale „încuiate” în vieţile noastre. Poate fi duşmănia pe care o ţinem ascunsă de multă vreme. Poate fi o ofensă sau o rană adancă pe care o purtăm înăuntrul nostru de ani de zile. Poate fi o amintire urată şi teribilă din copilărie, care ne rupe legăturile cu oamenii. Poate fi chiar un sentiment de manie, pe care-I nutrim faţă de Dumnezeu, pentru cele ce ni s-au întamplat cu ani în urmă.


Aceste uşi încuiate ne ţin închişi în lumea noastră mică şi plină de frică. Ele ne împiedică să creştem spre maturitate şi să cunoaştem fericirea. Dar uşile încuiate nu L-au putut împiedica pe Domnul şi nu-L pot opri nici azi. Emoţia pe care o simţi, scanteia de speranţă ce o ai, vine de la Duhul Sfant. încurajează-le! Nu te teme să vorbeşti cu Isus. Varsă-ţi inima înaintea Lui şi spune-I exact ceea ce simţi. La vremea pe care o va alege, El va pătrunde prin aceste uşi încuiate, aducandu-ţi iertarea, vindecarea şi fericirea. Numai în felul acesta vei cunoaşte adevărata semnificaţie a cuvintelor: „Pace vouă!” – D.C.E.

Isuse, Tu Om al durerii
Ce-ai suferit pentru mine,
Doar ochii Tăi pot să vadă
Rana-mi ascunsă-n ruşine. „ – Twells

Dacă Isus este ţinut afară, atunci înăuntru trebuie să fie ceva rău

Painea zilnica

Învierea – mireasma iertării

Răsună azi ca un ecou ciocanul care bate,
Un zgomot dureros și greu, durere ca de moarte.
O mamă care plânge, îngenuncheată în suspine
Văzând pe fiul ei, Isus, ce moare pentru lume.

Plânge Maria, plânge și Ioan, parcă tot cerul plânge,
Acel ce-a dăruit iubire, în groază, chin se frânge
El, Fiu din Dumnezeu preasfânt și fără de păcat,
Ia vina tuturor și-o spală în Sângele-I nevinovat.

Picură stropi de iertare divină pe dealul Golgotei,
Ce șterge greșita sentință de moarte a gloatei,
Stropit cu Sângele izbăvitor e-altarul cel de Paște,
Ca mântuiți să fim cu toți, prin har, și nu prin fapte.

Mireasma mirului turnat pe capul Lui răsfiră
Frânturi din marea dragoste ce-n cruce-L pironiră,
Ca toți acei ce-au fost dușmani prin firea pământească,
Să aibă viață din belșug, de-a pururi să trăiască!

Ce preț nespus plătit-a El pentru omenirea-ntreagă,
Stând pironit pe-al morții lemn, ca toți să înțeleagă,
Că nu este o altă cale, o altă poartă de salvare
Decât prin al Său Nume sfânt se capătă iertare.

Ce minunat Răscumpărător, ce pildă de iubire!
De am putea azi înțelege prețul de ispășire,
Nu am mai sta robi nepăsării, sub jugul de tăcere
Ci am străbate-n lung și-n lat vestea de Înviere!

Că moartea cu-ale ei talazuri nu L-au putut învinge,
Că viața ce-o purta în piept nu i-au putut-o stinge,
C-a biruit și-ultim dușman și pe al ei stăpân,
Și îi așteaptă pe ai Săi în Paradis de cânt.

Unde va șterge lacrima celor ce au trudit,
Și-n locul ei va triumfa un imn de bucurie,
Îl vom slăvi, cu cer cântând, pentru că S-a jertfit,
Și-a dăruit, celor ce cred, un drept la mântuire!

Alexandra C. S.  

In locul meu

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gandindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.


Comentand evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea maniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decat cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cand ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcand calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.
„- Adams

Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mantuirea Lui

Painea zilnica

De n-ai fi fost

De n-ai fi fost Tu pâinea care s-a frânt, Isus,
De Paşte-n seara Cinei, în camera de sus,
Ce azi la toţi se-mparte spre sfântă pomenire,
Ce-ar sătura flămânzii după neprihănire?

De n-ai fi plâns, Isuse, în Gheţimani cu-amar
Veninul firii moarte să nu-L bei din pahar,
De n-ai fi fost Tu Mielul sacrificat pe-altar,
Ce-ar fi putut să mute al Legii vechi hotar?

De n-ai fi fost, Isuse, ascultător, smerit,
De n-ai fi stat pe cruce, de nu m-ai fi iubit,
De n-ai fi scris cu sânge “iertare”-n dreptul meu
M-ar fi-nghiţit abisul sub vechiul curcubeu!

De n-ai fi fost, Isuse, Păstorul meu cel bun,
Să mă opresti din goana şi gândul meu nebun,
Ce-ar fi schimbat destinul înstrăinatei vieţi
Şi-a Legii osândire sub asprele-i peceţi?

De n-ai fi vrut, Isuse, spre mine să Te-apleci,
Pierdut, fără nădejde aş fi rămas pe veci!
Dar m-ai chemat pe nume, mi-ai spus că m-ai ales …
Ce mare Ţi-este harul şi cât de ne-nţeles!

Olivia Pocol

Datornici …

Prea mare-i vina ştearsă mie
Cu sfântu-I sânge la Calvar,
Să nu-ţi iert mica datorie,
Să ţi-o pretind cu gând avar‎.

E mult prea scumpă-a Sa iertare,
Ce fără merit ni s-a dat,
‎Cum să-ţi condamn a ta purtare
Când sunt la fel de vinovat?

‎Al urii cost e mult prea mare
Şi prea chinuitor e gândul
Că El, milos, mi-a dat iertare,
Dar eu nu iert când mi-este rândul.

‎Prea mare-mi va fi osândirea
‎Dacă nu iert, ci mă răzbun,
Şi cum mi-aş împlini menirea
De-a fi, la fel ca Domnul, bun?

Te iert şi eu, cu-a Lui putere,
Şi-L rog să-mi dea leac pentru rană,
Mă-ncred în El şi-n sfânta-I vrere,
Mult mai de preţ e-a Lui coroană!

Olivia Pocol

Pe urmele lui Isus

Text: Luca 23:26-46

Dacă nu găseşti nici o cale de ieşire, încearcă privind în sus!

In multe părţi ale lumii, oamenii sînt puşi să aleagă între învăţăturile lui Karl Marx şi ale lui Isus Cristos. Nu vreau să spun că sînt puşi să aleagă între comunism şi capitalism. Alegerea trebuie făcută între a-l lua de conducător pe Karl Marx, care L-a respins pe Dumnezeu şi Biblia, sau a-L primi pe Cristos ca Mîntuitor şi ca exemplu.
Să-i comparăm pe cei doi. Karl Marx, omul care a scris „biblia” comunismului, nu a posedat puterea de a-i salva pe oameni din păcatele lor şi nici nu a avut caracterul unui exemplu potrivit. Biografii săi, chiar şi cei care simpatizează cu comunismul, foloseau termeni ca: „izolat şi ostil”, „iritabili” „insensibil,” „gelos şi suspicios”, pentru a-l descrie. In toată gîndirea sa, n-a avut loc pentru concepte ca: Dumnezeu, puritate, dragoste şi blîndeţe. N-a avut nici o speranţă pentru cer.


Cît de diferit este Isus Cristos! A fost bun – chiar cu oameni demni de dispreţ cum au fost vameşii şi femeile stricate. A luat copilaşii în braţele Sale. S-a atins de leproşi şi i-a vindecat. S-a rugat pentru duşmanii Săi. A fost un fiu atît de devotat mamei Sale încît atunci cînd a fost pe cruce, a încredinţat-o lui loan pentru a avea grijă de ea. A vorbit cu dragoste tîlharului atîrnat pe crucea de alături de El. Dar mai mult decît atît, din pricina vieţii sale desăvîrşite, a morţii ispăşitoare, şi a învierii glorioase, a adus mîntuirea tuturor celor ce cred în El. Numai Isus Cristos, poate aduce iertarea păcatelor. El, numai El ne poate aduce transformarea interioară a vieţilor noastre. Nimeni altul nu merită să ne fie exemplu. Să-L urmăm pe Cristos!   – H.V.L.

Isus mi-e bunul Salvator
Şi salvator, „Isus” înseamnă;
Pe drum îmi e conducător
Prin lumea rece şi profană.„- Stevens

Nimeni din cei care îl urmează pe Isus nu se poate rătăci.

Painea zilnica