8 Iunie

„Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.” Numeri 11:23

Dumnezeu i-a promis lui Moise că va hrăni toată mulţimea din deşert cu carne timp de o lună întreagă. Moise, cuprins dintr-o dată de necredinţă, privea mijloacele inexistente, şi nu vedea cum putea fi îndeplinită făgăduinţa. El se uita la creatură, nu la Creator. Oare Creatorul se aşteaptă ca creatura să îndeplinească vreo promisiune pentru El? Nu. Cel care face promisiunea o împlineşte întotdeauna prin atotputernicia Sa. Dacă El vorbeşte, se face — se face prin El însuşi. Implinirea făgăduinţelor Lui nu depinde de cooperarea sau de puterea omului. Putem vedea pe loc greşeala lui Moise.

Totuşi, cât de des facem şi noi acelaşi lucru! Dumnezeu ne promite să ne împlinească nevoile, şi noi aşteptăm de la cele create să împlinească promisiunea; apoi, fiindcă vedem că cele create sunt slabe şi incapabile, ne cufundăm în necredinţă. De ce privim în direcţia aceea? Vrem să mergem la Polul Nord ca să culegem fructe coapte? Într-adevăr, nu ar fi o nebunie mai mare decât să cauţi putere la cel slab, sau să aştepţi creatura să facă munca Creatorului. Să punem, deci, problema aşa cum se cuvine. Mijloacele vizibile pentru împlinirea promisiunii nu sunt o temelie suficientă pentru credinţă; atotputernicia Dumnezeului nevăzut este singura temelie solidă.

El va face cu siguranţă tot ce a promis. După ce vom vedea clar că sarcina este a Domnului şi nu a creaturii, vom îndrăzni să ne cufundăm în neîncredere? Întrebarea lui Dumnezeu ne readuce pe drumul cel bun: „Este mâna Domnului prea scurtă?” (Numeri 11:23). Fie ca, în îndurarea Lui, întrebarea aceasta să fie însoţită de binecuvântata declaraţie: „vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se întâmplă sau nu”.

C.H. Spurgeon

22 Aprilie

„Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii.” Psalmi 91:5

Ce este groaza? Ar putea să fie izbucnirea unui foc, sau zgomotul hoţilor, sau o închipuire, sau un ţipăt neaşteptat de boală şi moarte. Trăim într-o lume de durere şi moarte; de aceea, trebuie să privim în acelaşi fel necazurile de la miezul nopţii şi problemele din miezul zilei. Nu ar trebui să ne alarmeze nici unele nici altele, fiindcă avem făgăduinţa că vom fi întăriţi, oricât de mare ar fi groaza. De ce să ne temem? Să personalizăm mai tare: de ce să mă tem? Dumnezeu Tatăl este aici, şi El va fi aici în orice clipă singuratică. El este un Străjer atotputernic, un Paznic neadormit, un Prieten credincios.

Nimic nu se poate întâmpla fără ştirea Lui, fiindcă totul se află sub controlul Său. Întunericul nu este întunecat pentru El. El a promis că îşi va înconjura copiii cu un zid de foc; cine ar putea străpunge o asemenea barieră? Necredincioşii au motive să se teamă, fiindcă trăiesc sub privirea unui Dumnezeu mânios, chinuiţi de o conştiinţă vinovată şi pândiţi de flăcările iadului. Dar cei care se odihnesc în Isus sunt salvaţi prin har. Dacă dăm frâu liber temerilor, ne vom dezonora profesiunea de credinţa şi îi vom conduce şi pe alţii să se îndoiască de realitatea evlaviei. Trebuie să ne temem de teamă, fiindcă altfel vom fi un motiv de supărare pentru Duhul Sfânt. Gata, deci, cu feţele mohorâte şi cu temerile nejustificate. Dumnezeu nu şi-a uitat bunătatea şi îndurările Lui nu au ajuns la capăt. S-ar putea să fie noapte în sufletul tău, dar nu trebuie să te îngrozeşti, fiindcă Dumnezeul iubirii nu se schimbă. Copiii luminii pot să meargă prin întuneric fără să cadă. Ei pot să-şi demonstreze adopţia crezând în Tatăl lor, iar ipocriţii vor rămâne neputincioşi.

Atunci când noaptea e grea şi amară
Caut în rugă printre neguri faţa Ta,
M-ascund în Tine de întunericul de-afară
Şi-aştept să vină ziua, să Te pot cânta.

C.H. Spurgeon

2 Aprilie

„Va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.” Isaia 53:10

Toţi cei care ÎI iubesc pe Domnul să se roage pentru împlinirea făgăduinţei din acest text. Este uşor să te rogi când îţi întemeiezi credinţa pe făgăduinţele lui Dumnezeu. Cum ar putea Cel care a rostit Cuvântul să refuze să-1 împlinească? Adevărul neschimbător nu se poate dezice prin minciună, credincioşia veşnică nu se poate degrada prin neglijenţă. Dumnezeu să-L binecuvânteze pe Fiul; legământul Său ÎI obligă. Ceea ce cerem de la Isus prin Duhul Sfânt I-a fost promis de Dumnezeu. Oricând te rogi pentru împărăţia lui Christos, priveşte cu ochii credinţei spre ziua binecuvântată în care Cel răstignit va primi coroana acolo unde oamenii Lau respins.

Intăreşte-te, lucrătorule credincios, chiar dacă ţi se pare că lucrarea ta are puţin succes. Nu va fi întotdeauna aşa. Timpurile bune te aşteaptă. Ochii tăi nu pot vedea viitorul binecuvântat. Adu telescopul credinţei, şterge îndoiala de pe lentile, priveşte prin el, şi vei vedea slava viitoare. Cititorule, aceasta este rugăciunea ta continuă? Aminteşte-ţi că acelaşi Isus care ne-a spus să cerem „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6:11), a spus mai întâi „sfmţească-se Numele Tău. Vie Împărăţia Ta ,facă-se voia Ta, precum în cer aşa și pe pământ” (vers. 9-10).

Nu te ruga numai pentru păcatele, nevoile, nedesăvârşirile şi încercările tale. Lasă-le la porţile stelelor şi caută-L pe Christos. Apoi, în timp ce te apropii de scaunul milei, înalţă această rugăciune: „Doamne, lărgeşte împărăţia scumpului Tău Fiu”. O asemenea cerere, prezentată stăruitor, va înălţa spiritul devoţiunii tale. Aminteşte-ţi că îţi dovedeşti sinceritatea lucrând pentru slava Domnului.

C.H. Spurgeon

E-așa ușor să spui că ai credință

E-aşa uşor să spui că ai credinţă
Când vezi minuni cu ochii tăi de om,
Când Dumnezeu, după făgăduinţă,
Îşi proslăveşte sfânta Lui fiinţă
Prin vindecarea vreunui biet… atom.

Când martor eşti la semne minunate,
La tainice lucrări prin Duhul Sfânt,
Când simţi prezenţa Celui care poate
Să facă din ţărână nestemate,
E-aşa uşor să-nalţi din piept un cânt.

E-aşa uşor să stai şi tu la masă
Cu ucenicii Domnului Isus!
Când ei vorbesc cu dragoste aleasă
Cum Dumnezeu prin ei şi azi lucrează,
O, ce uşor e să priveşti în sus!

Dar, când bolnav tu zaci în suferinţă
Şi multe lacrimi udă patul tău,
Tu ceri ca Tatăl să-ţi dea biruinţă,
Dar cerul nu-şi pronunţ-a lui sentinţă,
Atunci, abia atunci să crezi e greu.

Când marea vieţii pune la-ncercare
Credinţa ta ca s-o desăvârşească,
Când valul este parcă tot mai mare
Şi Domnul ca să-l mustre nu apare,
E greu să cânţi de Patria Cerească.

Şi când hulit de toţi pentru dreptate
Eşti biciuit de-a lumii aroganţă,
Când porţile sunt toate încuiate,
De sus – tăcere, de jos – răutate,
E greu să priveşti cerul cu speranţă.

Dar când priveşti la Golgota pe cruce
Şi te-adânceşti în ochii lui Isus,
Nu te-ndoieşti când eşti la vreo răscruce
Şi-I cânţi mereu cântarea cea mai dulce,
Privind spre cer, spre Patria de sus.

Daniel Briciu  

26 Decembrie

 „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.” Matei 28:20

Domnul Isus este în mijlocul bisericii Sale. El umblă printre sfeşnicele de aur. Făgăduinţa Lui a fost: „Iată, Eu sunt cu voi în toate filele”. El este cu noi aşa cum a fost cu ucenicii pe lac, când au văzut un foc, şi deasupra lui peşte şi pâine. Nu în trup, ci în adevăr, Isus este cu noi. Şi acesta este un adevăr binecuvântat, fiindcă, acolo unde este Isus, dragostea este fierbinte. Dintre toate lucrurile care pot să ne aprindă inima, nu este nimic ca prezenţa lui Isus! O privire asupra Lui ne copleşeşte atât de mult încât suntem gata să spunem: „Intoarce-ţi privirea de la mine, fiindcă m-ai biruit”.

Chiar şi mirosul de aloe, mirt şi casia, care vine din veşmintele Lui, îl însănătoşeşte pe cel bolnav, şi îl întăreşte pe cel slab. Să ne lăsăm conduşi de harul Său fiindcă, după ce primim dragostea Sa în inimile noastre reci, nu mai suntem aceiaşi. Strălucim ca îngerii, gata de orice lucrare şi orice suferinţă. Dacă ştim că Isus este cu noi, orice putere se dezvoltă, şi orice har se întăreşte. Ne punem în slujba Domnului cu toată inima, sufletul şi puterea; de aceea, prezenţa lui Christos trebuie dorită mai presus de orice. Prezenţa Lui va fi cu cei care sunt asemenea Lui. Dacă doreşti să-L vezi pe Christos, trebuie să creşti în asemănare cu El.

Să fii adus, prin puterea Duhului, în unire cu dorinţele, motivele şi planurile de acţiune ale lui Christos, şi vei fi privilegiat cu tovărăşia Lui. Aminteşte-ţi că prezenţa Sa se poate retrage. Făgăduinţa este la fel de adevărată ca totdeauna. El vrea să fie cu noi. Dacă nu vine, înseamnă că noi L-am alungat, cu indiferenţa noastră. El ni se va descoperi dacă ne rugăm fierbinte. El îngăduie să fie reţinut de rugăciunile şi lacrimile noastre, fiindcă acestea sunt lanţurile de aur care II leagă pe Isus de poporul Său.

Meditatii zilnice Charles Spurgeon

21 Decembrie

„El a făcut cu mine un legământ veşnic.” 2 Samuel 23:5

Legământul acesta are origini divine. „El a făcut cu mine un legământ veşnic”. O, ce mare este cuvântul „El” Opreşte-te, suflete. Dumnezeu, Tatăl veşnic, a făcut un legământ cu tine – da, Dumnezeul care a făcut lumea printr-un cuvânt! El, coborându-se din maiestatea Lui, îţi ia mâna şi face un legământ cu tine. Nu este bunătatea acestei fapte îndestulătoare ca să-ţi trezească inima şi s-o poţi înţelege? „El a făcut cu mine un legământ veşnic”. Nu un rege a făcut un legământ cu mine – deşi şi acest lucru ar fi ceva; ci Prinţul regilor de pe pământ, Şadai, Domnul Atotputernic, Iehova din veac, veşnicul Elohim, „El a făcut cu mine un legământ veşnic”.

Dar ia aminte, este particular ca aplicaţie. „El făcut cu mine un legământ veşnic”. În faptul acesta există multă bucurie pentru orice credincios. Pentru mine nu ar însemna nimic dacă El ar fi făcut pace cu lumea; vreau să ştiu dacă a făcut pace cu mine! Nu e mare lucru că a făcut un legământ; vreau să ştiu dacă a făcut un legământ cu mine. Binecuvântat este faptul că El a făcut un legământ cu mine! Dacă Dumnezeu Duhul Sfânt îmi oferă siguranţă, atunci mântuirea este a mea, inima Lui este a mea, El însuşi este al meu – El este Dumnezeul meu.

Legământul acesta are durată veşnică. Un legământ veşnic înseamnă un legământ care nu are început şi nici sfârşit. Cât de plăcut este să ştii printre toate nesiguranţele vieţii, că „temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită” (2 Timotei 2:19), şi să ai promisiunea lui Dumnezeu – „nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele” (Psalmi 89:34). Când voi fi pe patul morţii, voi cânta această făgăduinţă împreună cu David, chiar dacă afacerile mele şi membrii familiei nu vor fi în locul pe care-1 doreşte inima mea înaintea lui Dumnezeu.

Meditaţii C. H. Spurgeon

11 Decembrie

„Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.” 1 Tesaloniceni 5:24

Cerul este un loc în care nu vom mai păcătui niciodată, şi unde vom înceta să ne supraveghem permanent duşmanul neobosit, fiindcă acolo nu vor mai exista ispite care să ne prindă în laţ. Acolo, cei necăjiţi nu se vor mai zbuciuma, şi cei obosiţi se vor odihni. Cerul este „o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată” (1 Petru 1:4). Este ţinutul sfinţeniei desăvârşite şi, deci, a siguranţei desăvârşite. Dar oare sfinţii de pe pământ nu se bucură uneori de binecuvântarea siguranţei? Învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu este că toţi cei ce sunt uniţi cu Mielul sunt în siguranţă; că toţi cei neprihăniţi îşi vor ţine cărarea, şi că cei care şi-au încredinţat sufletele lui Christos află în El un Ajutor credincios şi neclintit.

Susţinuţi de o asemenea doctrină, putem să ne bucurăm de siguranţă şi pe pământ – nu de siguranţa glorioasă care ne eliberează de orice grijă, ci de siguranţa sfântă izvorâtă din făgăduinţa lui Isus, care spune că nici unul din cei care cred în El nu va pieri, ci vor fi acolo unde este El. Credinciosule, să medităm cu bucurie la învăţătura perseverenţei sfinţilor, şi să onorăm credincioşia lui Dumnezeu printr-o încredere sfântă în El. Fie ca Dumnezeul nostru să ne aducă acasă în siguranţă prin Isus Christos! Fie ca El să te asigure că numele tău este gravat pe palmele Sale, şi că El îţi şopteşte la ureche făgăduinţa: „nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 43:5).

Priveşte spre El, marele Garant al legământului, credincios şi adevărat, şi leagă-te să te prezinţi şi tu, cel mai slab din familia lui Dumnezeu, cu tot neamul ales, înaintea tronului lui Dumnezeu. Într-o asemenea contemplare, vei bea din mustul de rodii înmiresmate al Domnului şi vei gusta din roadele minunate ale paradisului. Vei gusta toate bucuriile care încântă sufletul sfinţilor de sus, dacă poţi crede cu tărie că „Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

9 Decembrie

„Totuşi, Domnul aşteaptă să se milostivească de voi.” Isaia 30:18

Dumnezeu întârzie adesea cu răspunsul la rugăciune. Avem câteva dovezi ale acestui fapt în Scriptură. Iacov nu a primit binecuvântarea îngerului până în zorii zilei; a trebuit să se lupte toată noaptea pentru ea. Sărmana femeie sirofeniciană nu a primit nici un cuvânt de răspuns multă vreme. Pavel L-a implorat pe Domnul de trei ori, cerând să-i fie luat „ţepuşul din carne” (2 Corinteni 12:7). Nu a primit nici o asigurare că va fi îndepărtat; dimpotrivă, a primit făgăduinţa lui Dumnezeu că harul Său îi este de ajuns.

Dacă ai bătut la poarta îndurării şi nu ai primit nici un răspuns, să-ţi spun eu de ce. Făcătorul nu ţi-a deschis poarta şi nu te-a lăsat înăuntru? Tatăl nostru are motive numai de El ştiute ca să ne lase să aşteptăm. Uneori o face ca să-Şi arate puterea şi suveranitatea, pentru ca oamenii să ştie că Iehova are dreptul să dea sau să reţină. Mult mai des, întârzierea este spre folosul nostru. Poate că ai fost lăsat să aştepţi pentru ca dorinţele tale să fie mai fierbinţi. Dumnezeu ştie că întârzierea va grăbi mărirea dorinţei, şi că, dacă te lasă să aştepţi, îţi vei vedea nevoia mai clar, şi vei cere cu mai multă înflăcărare. El ştie şi că vei preţui mai mult îndurarea pe care ai aşteptat-o mai mult. S-ar putea să ceri ceva rău în ceea ce ceri, şi trebuie să fie îndepărtat înainte de a primi bucuria în Domnul.

Poate că vederile tale în privinţa planului Evangheliei sunt confuze, sau poate că te încrezi în tine însuţi, în loc să te predai pe deplin Domnului Isus. Sau Dumnezeu ne face să aşteptăm puţin, ca să-Şi poată arăta mai bine bogăţia harului Său la urmă. Rugăciunile tale sunt înregistrate în cer, şi, chiar dacă nu ţi se răspunde de îndată, nu sunt nicidecum uitate. Peste puţin timp, vor fi îndeplinite, spre bucuria şi plăcerea ta. Nu lăsa disperarea să te reducă la tăcere, ci continuă să te rogi cu credincioşie.

Meditaţii C. H. Spurgeon

11 Noiembrie

„Sub braţele Lui cele veşnice.” Deuteronom 33:27

Dumnezeu, Dumnezeul cel veşnic, este ajutorul nostru în orice ocazie, mai ales atunci când suntem la ananghie. Sunt timpuri în care creştinul este foarte umilit sub simţământul păcătoşeniei sale, el este umilit în faţa lui Dumnezeu, până când ajunge să nu se mai poată ruga, fiindcă i se pare că este nevrednic. Ei bine, copil al lui Dumnezeu, atunci când ajungi în punctul cel mai de jos, aminteşte-ţi că eşti întotdeauna „sub braţele Lui cele veşnice”. Păcatul te târăşte în jos, dar jertfa de ispăşire a lui Christos este încă deasupra tuturor. Poţi să cobori în cea mai adâncă disperare, dar nu poţi să cazi atât de jos încât El să nu te poată salva.

Alteori, creştinul se cufundă foarte adânc din cauza încercărilor din afară. Fiecare sprijin pământesc este îndepărtat. Ce să te faci? Totuşi, el este şi atunci „sub braţele Lui cele veşnice”. Nu poate să cadă prea adânc în nenorocire şi încercare, fiindcă legământul de har al lui Dumnezeu îl înconjoară. Poate că a ajuns într-un mare necaz, sau este asaltat de un mare conflict, dar niciodată nu poate ajunge atât de jos încât să nu poată fi prins de „braţele Lui cele veşnice”. Ele sunt împrejurul lui, şi, cu acest sprijin, toate eforturile Satanei nu valorează nimic. Asigurarea aceasta este o mângâiere pentru fiecare lucrător obosit din slujba lui Dumnezeu.

Ea implică o făgăduinţă de putere pentru fiecare zi, har pentru fiecare nevoie şi putere pentru fiecare îndatorire. Chiar şi atunci când vine moartea, făgăduinţa aceasta rămâne în picioare. Când vom ajunge în mijlocul Iordanului, vom spune împreună cu David: „nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmi 23:4). Vom coborî în mormânt, dar nu mai jos, fiindcă braţul veşnic nu ne lasă să cădem. Toată viaţa, şi la încheierea ei, vom fi susţinuţi de „braţele Lui cele veşnice” – braţe care nu slăbesc niciodată, nici nu îşi pierd puterea, fiindcă „Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte” (Isaia 40:28).

Meditaţii C. H. Spurgeon

5 Noiembrie

„Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere.” Isaia 54:17

Ziua de astăzi este memorabilă în istoria Angliei pentru două mari izbăviri înfăptuite de Dumnezeu în folosul nostru. Pe 5 noiembrie 1605, Complotul prafului de puşcă, conspiraţia care trebuia să distrugă Palatul Parlamentului, a fost descoperit.

In timp ce pentru prinţi se pregătea
In peşteri, în adânc, trădarea
El a trimis din cer o rază ca o stea
Să nimicească răul şi-nşelarea.

In al doilea rând, astăzi este aniversarea debarcării regelui William al III-lea la Torbay în 1688, debarcare care a asigurat monarhia protestantă şi libertatea religioasă. Ziua aceasta trebuie sărbătorită, nu numai de veselia tinerilor, ci şi de imnurile sfinţilor. înaintaşii noştri puritani au dedicat un timp special recunoştinţei. Există încă o culegere de predici anuale, predicate de Matthew Henry în ziua aceasta. Sentimentele noastre protestante, şi dragostea pentru libertate, ar trebui să ne facă să privim această aniversare cu recunoştinţă sfântă.

Să ne unim inimile şi buzele spunând: „Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe care le-a făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară” (Psalmi 44:1). Ai făcut din această naţiune adăpostul Evangheliei; şi, când duşmanii s-au ridicat asupra ei, ai ocrotit-o cu scutul Tău. Ajută-ne să înălţăm imnuri nenumărate pentru o eliberare infinită. Oferă-ne un duh de ură faţă de Antichrist, şi grăbeşte ziua distrugerii totale. Până atunci, credem această făgăduinţă: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere”. Nu ar trebui ca ziua de azi să facă din fiecare credincios un luptător pentru Evanghelia lui Isus, care să se împotrivească învăţăturilor false şi să propovăduiască adevărul divin? Nu ar fi bine să ne cercetăm inimile şi să eradicăm orice urmă de îndreptăţire de sine, care ar putea să se ascundă în ele?

Meditaţii C. H. Spurgeon