Fii mulțumitor

Dacă astăzi ești în viață
Om prin lume călător
Ridică ochii spre ceruri
Și să fii mulțumitor.

Dacă pâinea ta pe masă
Domnul astăzi ți-a mai dat
Dacă n-ai răbdat de foame
Mulțumește-i neîncetat.

Pentru apa cristalină
Și al ei nesecat izvor
Să nu uiți să mulțumești
Veșnicului Creator.

Dacă astăzi dimineață
Te-ai putut trezi din pat
Mulțumește Acelui care
Somnul tău ți la vegheat.

Dacă poți să admiri o floare
Să asculți un susur de izvor
Nu privi cu indiferență
Fii mereu mulțumitor.

Dacă în mâini și în picioare
El putere ți-a mai dat
Mulțumește-i zi și noapte
Căci de tine sa îndurat.

Multumeste-i și de ziua
Când bolnav zăcea-i pe pat
Căci de acolo numai mâna
Domnului te-a ridicat.

Dacă ai un loc de muncă
Și o casă în care stai
Îndreaptă-ți glasul spre cer
Mulțumește-i de tot ce ai.

Pentru jertfa Lui măreață
Care te-a răscumpărat
Pentru sângele iertării
Multumește-i necurmat.

Mulțumește întotdeauna
Celui ce în iubirea Sa
A păzit în orice clipă
Viața mea și viața ta.

Dinu Ciolte

Din lăcașuri viitoare

Din, locuri de noi neștiute,
Și, chiar neimaginate,
Din înălțimi, unde-n virtute,
De îngerii drepți sunt păstrate

De-acolo, Te, cobori pe nori,
Într-un timp, apropiat,
Unde-n, cântec, de viori
Stă și ne cheamă Cel Prea Înalt! ! ! …

Tu, vii la noi, cum ne-ai promis,
Ca-n veșnicii, să fim cu Tine,
Când, orice fel, de compromis,
Îl cercetezi și-l ștergi, Stăpâne! …

Cunoști, ce purtăm noi, în vine
În care e amestecat,
Trup și sânge, de la Tine
Slăvit și Vrednic Împărat! ! ! …
Ce-n jertfa-Ți mare ne-ai salvat…

Te-atrage, precum un magnet,
Sângele-acesta-nnobilat,
Lumină ești, oricărui drept
Sau pocăit cu-adevărat! …

Celor, ce-s simple licăriri,
Ce-n întuneric, se arată,
Tu, cel trecut, prin prigoniri,
Le dai în locul lor, Un Tată! ! ! …
Pe care l-au pierdut odată.

Cu El, împaci această, lume
De-atunci, căzută sub blestem,
Cu, Creatorul ei, Prea Bune
Punând blestemul, vechi pe lemn! ! …

Jertfa cea, care învinge
Și-anihilează boldul morții,
Pîine a vieții, ce se frânge,
Din ea părtași, să fim cu toții! ! …

Ne fă părtași, la trup și sânge,
Care pe-ai Tăi, urmași îi strânge,
Ei mădulare, fiindu-ți, Ție,
Altarului-Ofrandă Vie-

Ne faci, Isus, marea onoare
Că Tu ne-ai, scos Doamne
din vâltoare.
Ne duci la Cea mai-naltă Stâncă
Într-o Grădină, ce ne-ncântă
Fiind Pacea, lumii viitoare,
Lumină omului ce moare! …


Moldovan Pavel

16 Ianuarie

„Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic.” Daniel 9:26

Binecuvântat să-I fie Numele, fiindcă în El nu exista nimic care să-I cauzeze moartea. Nici păcatul originar şi nici cele actuale nu L-au mânjit; de aceea, moartea nu a avut nici un drept asupra Lui. Nimeni nu putea să-I ia viaţa pe drept, fiindcă nu greşise cu nimic nimănui. Nimeni nu ar fi putut să-L omoare dacă nu s-ar fi lăsat omorât de bunăvoie. Dar unul păcătuieşte şi altul suferă. Dreptatea a fost încălcată de noi, iar greşeala a fost plătită de El. Râurile de lacrimi, munţii de daruri, mările de sânge de miei şi mormanele de tămâie nu au putut să îndepărteze păcatul.

Dar Isus a fost jertfit pentru noi, şi cauza urgiei a fost îndepărtată, fiindcă păcatul a fost nimicit pentru totdeauna. Aici este înţelepciunea, în modul în care răscumpărarea a fost plătită prin substituire! Aici este bunătatea, în moartea pe cruce a lui Mesia, şi în cununa de spini! Aici este dragostea, în jertfa Răscumpărătorului, care a murit pentru duşmanii Săi! Nu este destul, totuşi, să admiri spectacolul jertfei celui nevinovat pentru vina altora; trebuie să te implici. Scopul special al morţii lui Mesia a fost salvarea bisericii Sale.

Avem parte alături de cei pentru care Şi-a dat viaţa ca răscumpărare? Este Domnul Isus reprezentatul nostru? Suntem vindecaţi prin rănile Sale? Ar fi un lucru teribil să nu primim sacrificiul Său; ar fi mai bine pentru noi să nu ne fi născut. Este o întrebare solemnă, la care suntem datori să răspundem deschis şi sincer. Domnul Isus este Salvatorul tuturor celor care cred în El şi pentru care se varsă sângele împăcării. Fie ca toţi cei care cred în meritele morţii lui Mesia să se bucure la fiecare comemorare a Sa, şi recunoştinţa să-i conducă la o deplină consacrare în slujba Sa.

C.H. Spurgeon

Nu-mi pare rău pentru adevăr

Pentru adevărul spus, să-mi pară rău, ar fi stupid
N-am să mă tem în astă lume vreodată de vreun individ.
Mai bine să spun adevărul decât să-mpachetez frumos
Minciuna grosolan-a lumii și-apoi să-L pierd pe-al meu Hristos.

Mai bine singur, fără prieteni, aici pe-acest pământ străin
Decât fără Hristos, Slăvitul, care mi-a dat harul divin.
Să leg o prietenie falsă cu oameni falși și dubioși,
Ar însemna că sunt de partea acelor ce sunt mincinoși.

Nu vreau astfel de prietenii, mă afectează, mă doboară,
Prefer să urc pe calea vieții, nu să cobor pe a ei scară.
Prefer să fiu văzut naiv, sau prost, fără de rațiune,
Decât să fiu un om văzut și important aici în lume.

Ce etichetă-mi pune lumea, e fix problema ei, nu-mi pasă!
Eu știu că Îl slujesc pe Domnul ce-n viață, singur, nu mă lasă.
Ce spune Domnul, chiar contează, e mai de preț părerea Lui,
De-aceea mă încred în El și-ascult doar sfatul Domnului!

Nu-mi pare rău de adevărul pe care-l spun, chiar de-i tăios,
Prefer să fiu un om curat, nu vreau să fiu un mincinos.
Cunosc minciuna, vin de-acolo, știu gustul ei, e foarte-amar,
Când te împotmolești în ea, cu greu scapi din al ei hotar.

Prefer să merg prin adevăr, să calc pe drumul lui frumos,
Nu vreau să spună cei din jur: „Uite-l pe ăla mincinos”
Și de voi fi persecutat pentru adevăruri spuse,
Eu vin la cruce și mă-nchin, mă-ncred în Jertfa Ta, Isuse!

Nimic și nimeni n-o să poată să-mi schimbe calea ce-o urmez,
Căci dacă merg cu Tine, Doamne, în fața lumii nu cedez!
Eu merg purtat de mâna Sfântă, Acelui ce a fost pe-o cruce,
Și știu, sunt sigur, cert convins că mâna Lui, spre Rai mă duce.

Atât a fost ce-am vrut să spun, mai mult, nu cred că-i necesar,
Aleg să spun doar adevărul, nu vreau minciuni fără hotar.
Știu că sunt om, nu-s ipocrit, sunt cert convins că pot greși,
Dar mă străduiesc să fiu cu-acei ce merg spre veșnicii.

Satan e șmecher, e viclean, sunt conștient, dar nu mă las!
Căci știu că Dumnezeu din cer va fi cu mine-n orice ceas.
Mă va păzi de-orice minciună, de orice rău, de-orice-i murdar
Și sângele Lui Sfânt mă spală, mă-mbracă-n dragoste și har!

Slăvit să fie-n veci Hristos, căci lucrează minunat!
Și mâna Lui străpunsă-n cuie cu Dumnezeu m-a împăcat!
De-aceea azi aleg credință, aleg nădejdea și iubirea,
Să fiu în cer cu Dumnezeu care-mi oferă mântuirea!

Nichifor Nicu

13 Decembrie

Sare câta va vrea.” Ezra 7:22

Sarea era folosită în fiecare jertfă oferită Domnului prin foc. Prin proprietăţile ei de păstrare şi curăţare, era simbolul harului divin în suflet. Este vrednic de atenţie faptul că, atunci când Artaxerxe i-a dat sare preotului Ezra, nu a stabilit nici o limită de cantitate (Ezra 6:9); putem fi siguri că, atunci când Regele Regilor îşi distribuie harul preoţilor Săi, cantitatea nu este limitată de El. Adesea ne punem singuri restricţii, dar Domnul nu ne limitează niciodată. Cel care alege să strângă mai multă hrană va vedea că are exact cât doreşte. Nu este foamete în Ierusalim, pentru ca cetăţenii să-şi limiteze porţia de pâine şi apă. Unele lucruri din economia harului sunt însă măsurate; de exemplu, oţetul şi fierea ne sunt date cu exactitate, ca să nu avem nici o picătură în plus; sarea harului nu are însă nici o restricţie: „orice vei cere de la Dumnezeu, îţi va da Dumnezeu” (loan 11:22).

Părinţii trebuie să încuie dulapul cu fructe şi dulciuri, dar sarea nu trebuie ţinută sub cheie, fiindcă puţini copii mănâncă cu lăcomie; din ea. Un om poate avea prea mulţi bani sau prea multă onoare, dar niciodată prea mult har. Ieşurun „s-a îngrăşat, şi a azvârlit din picior” (Deuteronom 32:15) împotriva lui Dumnezeu, dar nu există nici o teamă că se va întâmpla aşa ceva atunci când un om are prea mult har.

Este imposibil să ai prea mult har. Bogăţia multă aduce mai multe griji, dar harul mult aduce mai multe bucurii. Creşterea înţelepciunii aduce creşterea durerii, dar abundenţa Duhului este plină de bucurie. Credinciosule, înfaţişează-te înaintea tronului ca să ceri mai multă sare cerească. Vine anotimpul necazurilor, şi nu îl poţi trece fără sare. Sarea îţi păstrează inima, care se strică fără ea, şi îţi ucide păcatele, aşa cum ucide reptilele. Ai nevoie multă. Caută mult, şi vei avea mult.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Saltă-n miezul sufletesc

Saltă-n miezul sufletesc
Ai dezgustului fiori
Când vezi cum se pregătesc
Oamenii de sărbători
Și-n ce mod sărbătoresc!

Nu mă prea pot bucura
De ce văd în jurul meu
Dar nu-i mod de-a măsura
Bucuria ce-o am eu
Că-mi pot zilnic ancora

 Privirea la Dumnezeu,
Ce S-a lepădat de Slavă,
Luând chip de muritor
Și-a învins bezna grozavă
Ca un rob al tuturor,

S-a smerit să ne arate
Chipul Care ne-a întocmit,
S-a smerit până la moarte
Și pentru noi S-a jertfit,
Împlinind deplin, în toate,
Voia Celui Preaslăvit.

Cum aș putea oare eu,
Care-am fost scăpat de moarte,
Să nu mă bucur mereu
De-această realitate,
Proslăvind pe Dumnezeu? !

Cum să nu poți și tu oare
Să-ți deschizi inima ta
Pentru Cel plin de îndurare,
Să Se nască-acum în ea
Ca să nu mergi la pierzare? !

Astăzi, pentru totdeauna,
Poate orișicine vrea
Să-I primească-n duh „Arvuna”
Și El, viața Lui să-I dea,
Căci  viață e doar una
Și El e Stăpân pe ea!

Bucurați-vă căci iată,
Avem un Mântuitor
Și harul să-I spunem ‘Tată’,
Stăpânului Creator
Care oferă fără plată,
Mântuire tuturor!

Slava ne-a fost arătată
Și Dragostea jertfitoare,
Să ne strângem laolaltă;
Cinstindu-L cu mic, cu mare,
Urmând calea Lui cea dreaptă!

Ioan Hapca

Cum aș putea să-Ți mulțumesc

Doamne, cum aș putea să-Ți mulțumesc vreodată-ndeajuns,
De jertfa crucii ce-a purtat-o, Fiul Tău Isus?
De trupul Său însângerat, mâinile străpunge-n cuie,
Coroană de spini pe cap și sângele pe chip șiroaie.

Îți mulțumesc că m-ai ales și m-ai făcut copilul Tău,
Că durerea ce-a purtat a dat iertare sufletului meu.
Nu ai privit trecutul greu, nici trăirea n-ai judecat-o,
Ci m-ai primit la pieptul Tău și inima de lume mi-ai dezlegat-o.

Îți mulțumesc că de atunci nădejde-n Tine am găsit,
Speranța, pacea, bucuria și dragostea prin Duhul Sfânt.
Iar în nevoi și suferinți în Tine am aflat ce-i biruința
Tu niciodată nu m-ai părăsit, mai mare acum îmi e credința.

Tot ce mai rămâne e să păstrez ce Tu mi-ai dat
O viață sfântă să trăiesc ca fiul Tău răscumpărat,
Să fiu în toate credincios și să mă lupt într-una
Prin har s-ajung acolo sus și să primesc cununa.

Costin Ana Maria  

Recunostinta

Doresc sa-mi fie viata o cantare
De multumire pentru Dumnezeu,
O preacurata jertfa de-nchinare
Adusa ca-ntr-o zi de sarbatoare,
Caci n-are-n univers asemanare,
Nu-i nimeni mai frumos ca Domnul meu.

Ca pana unui scriitor sa-mi fie
De iscusinta plina limba mea,
Intr-o desavarsita armonie
Sa-I cant mereu o noua melodie
Celui ce m-a ales din vesnicie
Si mantuire-a hotarat sa-mi dea.

O lume-ntreaga n-are sa-mi ofere
Ce are El, atat e de slavit;
Eu n-am nevoie pe pamant de-avere,
Nu-mi trebuie nici faima, nici putere,
Mi-a daruit cereasca-I infiere
Si sunt de Imparatul meu iubit.

Doresc sa Ii aduc recunostinta
Ca un prinos pe-al inimii altar,
Cu-adanca si eterna umilinta
Vreau sa-I inchin intreaga mea fiinta,
Caci s-a invesmantat in suferinta,
Iar eu am fost rascumparat prin har.

„Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!” Psalm 45:1b.

Anca Winter 

11 Noiembrie

Sub braţele Lui cele veşnice.” Deuteronom 33:27

Dumnezeu, Dumnezeul cel veşnic, este ajutorul nostru în orice ocazie, mai ales atunci când suntem la ananghie. Sunt timpuri în care creştinul este foarte umilit sub simţământul păcătoşeniei sale, el este umilit în faţa lui Dumnezeu, până când ajunge să nu se mai poată ruga, fiindcă i se pare că este nevrednic. Ei bine, copil al lui Dumnezeu, atunci când ajungi în punctul cel mai de jos, aminteşte-ţi că eşti întotdeauna „sub braţele Lui cele veşnice”. Păcatul te târăşte în jos, dar jertfa de ispăşire a lui Christos este încă deasupra tuturor. Poţi să cobori în cea mai adâncă disperare, dar nu poţi să cazi atât de jos încât El să nu te poată salva.

Alteori, creştinul se cufundă foarte adânc din cauza încercărilor din afară. Fiecare sprijin pământesc este îndepărtat. Ce să te faci? Totuşi, el este şi atunci „sub braţele Lui cele veşnice”. Nu poate să cadă prea adânc în nenorocire şi încercare, fiindcă legământul de har al lui Dumnezeu îl înconjoară. Poate că a ajuns într-un mare necaz, sau este asaltat de un mare conflict, dar niciodată nu poate ajunge atât de jos încât să nu poată fi prins de „braţele Lui cele veşnice”. Ele sunt împrejurul lui, şi, cu acest sprijin, toate eforturile Satanei nu valorează nimic. Asigurarea aceasta este o mângâiere pentru fiecare lucrător obosit din slujba lui Dumnezeu.

Ea implică o făgăduinţă de putere pentru fiecare zi, har pentru fiecare nevoie şi putere pentru fiecare îndatorire. Chiar şi atunci când vine moartea, făgăduinţa aceasta rămâne în picioare. Când vom ajunge în mijlocul Iordanului, vom spune împreună cu David: „nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmi 23:4). Vom coborî în mormânt, dar nu mai jos, fiindcă braţul veşnic nu ne lasă să cădem. Toată viaţa, şi la încheierea ei, vom fi susţinuţi de „braţele Lui cele veşnice” – braţe care nu slăbesc niciodată, nici nu îşi pierd puterea, fiindcă „Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte” (Isaia 40:28).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Calea crucii

Calea crucii nu înseamnă nu știu ce filozofie,
Ci e să te-aduci, tu singur, permanent, o jertfă vie.

Nici a te aduce jertfă nu e nu știu ce mister –
Totu-i să trăiești pe Terra ca Isus venit din cer.

El, pentru că a dat TOTUL – până și cămașa Lui,
Iar la urmă chiar și viața ascultând de Tatăl Lui,
A primit înapoi TOTUL. A primit tot ce Și-a dat:
Slava, viața și puterea la care a renunțat.

A crescut atât de mare, pe cât S-a făcut de mic;
A ajuns să fie TOTUL, căci S-a făcut un NIMIC.

I-a putut iubi pe alții pentru că El, mai întâi,
Se dădea pe El la moarte, și pe toată Sinea Lui.

Deși Dumnezeu puternic Care zice și se face,
Ca om, S-a făcut un vierme pe care-l calci cum îți place.

Ai, cât dai; câștigi ce pierzi; și trăiești numai cât mori.

Valdi Herman