Planta de Aloe-simbolul Jertfei

Ai auzit vreodată o poveste
Cu-Aloea din tărâmul însoririi?
Cum, un secol, umilă, ea crește
Și își așteaptă vremea înfloririi…
Atunci,  se deschid mugurii-cunună
În o mie de flori minunate,
Regina vegetală, tropicală
Este văzută înflorind o dată!
Florile-i sunt coroane mortuare
O dată a-nflorit, în floare moare!

Ai auzit vreodată, tu, istorii
Despre-al pustiei unic pelican
Ce-și iubește cu patimă puii
Și-i crește în deșertul african?
El le aduce apă de izvoare
Din oazele cu palmierii vii
Și pescuiește pentru ei, în mare..
În foamete, ajunge-a se jertfi:
Atunci, pelicanii cu sângele lor
Își hrănesc puii, iar părinții mor.

Ai auzit vreodată o poveste
Cu lebăda tăcută, înotând,
Ce Albă-ca-Zăpada din lac este,
Însă nu cântă-n valul de argint?
Ea își înalță trilul la sfârșit,
Când e bolnavă sau a-mbătrânit,
Pân-atunci țipă numai, răgușit,
Alunecând pe unda de argint.
Învăluită în amurgul fatal
Își cântă unicul concert, final..

Ai auzit Vestea adevărată
Mai mare și mai sfântă decât toate?
Despre Isus, Fiul iubit de Tată,
Ce-a coborât din ceruri minunate:
Cum a lăsat al îngerilor cor,
(În Fața-I cădeau duhuri în leșin),
Dorind să fie-al lumii Salvator
El a răbdat ca Miel, al crucii chin!
Moartea Lui îți e Viață, prin credință,
Ai fericirea-n plâns, prin pocăință!

Dr. Henry Harbauge 

(traducere după „The Aloe Plant”)

Anunțuri

Taina jertfei

“Cine crede în Mine, din inima lui vor curge…” loan 7:38

Isus n-a spus: “Cine crede în Mine va cunoaşte binecuvântarea plinătăţii lui Dumnezeu”, ci: “Din cel ce crede în Mine va curge tot ceea ce primeşte”. Învăţătura Domnului nostru este întotdeauna împotriva realizării de sine. Scopul Lui nu este dezvoltarea omului; scopul Lui este să-l facă pe om să fie exact ca El, iar caracteristica Fiului lui Dumnezeu este dăruirea de Sine. Dacă noi credem în Isus, important nu este ceea ce primim, ci ceea ce El revarsă prin noi. Scopul lui Dumnezeu nu este să facă din noi struguri copţi şi frumoşi, ci să stoarcă dulceaţa din noi. Din punct de vedere spiritual nu ne putem măsura viaţa după succesul pe care-l avem, ci numai după ceea ce revarsă Dumnezeu prin noi, iar aceasta nu o putem măsura deloc.

Când Maria din Betania a spart vasul cu mir preţios pe care l-a turnat pe capul Iui Isus, acesta a fost un act pe care nimeni altcineva nu l-a considerat potrivit momentului: ucenicii au spus că a fost o risipă. Dar Isus a lăudat-o pe Maria pentru fapta ei de mare devotament şi a spus că oriunde se va predica Evanghelia, “se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. Domnul nostru tresaltă de bucurie când vede pe vreunul dintre noi făcând ce a făcut Maria, nefiind legat de un lucru sau altul, ci fiind predat Lui cu totul.

Dumnezeu a dat viaţa Fiului Său pentru ca lumea să poată fi mântuită: suntem noi pregătiţi să ne dăm viaţa pentru El? “Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apa vie”, adică sute de alte vieţi vor fi încontinuu înviorate. Este timpul acum să spargem vasul de alabastru al vieţii noastre, să încetăm să mai dorim satisfacţia personală şi să lăsăm ca viaţa noastră să curgă pentru El. Domnul nostru întreabă care dintre noi vrea să facă aceasta pentru El.

Oswald CHAMBERS

Rodnicia prieteniei

“V-am numit prieteni.” Ioan 15:15

Nu vom cunoaşte niciodată bucuria sacrificiului de sine până când nu ne predam lui Dumnezeu în fiecare domeniu al vieţii noastre. Lucrul cel mai dificil este să ne predăm pe noi înşine. “Mă voi preda dacă…!” sau: “O, da, cred c-ar trebui să-mi predau viaţa lui Dumnezeu”. Nu există nimic din bucuria sacrificiului de sine în nici unul dintre aceste cazuri.

De îndată ce ne predăm cu adevărat lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne dă bucuria lui Isus. Scopul final al sacrificiului de sine este să ne dăm viaţa pentru Prietenul nostru. Când vine în noi Duhul Sfânt, cea mai mare dorinţă pe care o avem este să ne dăm viaţa pentru Isus. Însă gândul că ne sacrificăm nu ne trece niciodată prin minte, pentru că sacrificiul este expresia dragostei Duhului Sfânt.

Domnul nostru este exemplul unei vieţi de sacrificiu de sine. “Mă desfătez în a face voia Ta, Dumnezeule.” El a mers până la jertfă cu mare bucurie. M-am predat eu vreodată în ascultare deplină de Isus Cristos? Dacă Isus Cristos nu e steaua mea călăuzitoare, nu există nici un folos în sacrificiul meu. Dar când sacrificiul este făcut cu ochii ţintă la El, influenţa Sa modelatoare începe să lucreze în viaţa mea încet, dar sigur.

Fereşte-te să laşi ca afinităţile naturale să-ţi împiedice umblarea in dragoste. Unul dintre cele mai crude moduri de a ucide dragostea naturală este dispreţul clădit pe afinităţi naturale. Afinitatea sfântului este faţă de Domnul Isus Cristos. Dragostea pentru Dumnezeu nu este sentimentală; a iubi aşa cum iubeşte Dumnezeu este cel mai practic lucru pentru un sfânt.

“V-am numit prieteni.” Prietenia bazată pe viaţa nouă din noi este cea care nu are nici o afinitate cu viaţa noastră veche, ci numai cu viaţa lui Dumnezeu. Este o viaţă nespus de umilă, curată şi absolut devotată lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Eram copil în zorii vieții

Eram copil în zorii vieții
cu ochi de vis cînd am gustat
cu buze arse de dorință
otrava primului păcat.

Din dulcea lui otravă care
eu am băut-o însetat,
mi s-a lăsat adînc pe suflet
povara primului păcat.

Sub apăsarea uriașă
de-atunci simțit-am ne-ncetat
cum arde inima și-o neacă
durerea primului păcat.

Cînd mi-am privit trecutu-n tina
păcatului adînc pătat,
mi-a năvălit amară-n suflet
mustrarea primului păcat.

Așa s-a zămislit în mine
din jalea primului oftat
cu prima lacrimă-a mustrării
căința primului păcat.

Eram copil, copil Isuse
atît de fraged și curat
cînd m-a făcut să gust ispita
minciuna primului păcat.

Iar azi de-atunci, de-atîta vreme,
plătesc cu plîns nemîngîiat
cu remușcări și suferință
căderea primului păcat.

Isuse, Jertfa Crucii Tale
și Prețul Sîngelui vărsat,
ah, cred că pot să-mi dea deplină
iertarea primului păcat.

Traian Dorz 

Între mine şi Tine

Între mine şi Tine
e un zid de păcate
şi mă-ntreb cât e bine
să mai plâng pentru toate.

Între mine şi Tine
cresc mereu bariere,
să le-nfrunt nu mai ţine,
să mai lupt n-am putere.

Între mine şi Tine
e atâta distanţă,
rugăciuni sunt puţine
şi o mică speranţă.

Între noi, sfinte Tată,
e o flacără mică,
jertfa nu e bogată,
însă-atâtea o strică.

Drumu-i lung către Tine
şi căldura m-aprinde,
vin furtuni să mă-ncline
şi sunt fără merinde.

Între mine şi Tine
e-o aşa-nstrăinare,
mi-este tare ruşine
de aşa-ndepărtare.

Dar, deodată, în mine
o nădejde tresare,
fiindc-aud de la Tine
un cuvânt de-ndurare.

Cânt cu inima toată,
mulţumiri ea-ţi aduce,
între noi, sfinte Tată,
e o jertfă şi-o cruce.

Între mine şi Tine
tot mai mult creşte dorul,
când, din cer, intervine,
mijlocind, Salvatorul.

Singeorzan Dorin

Înălțarea

Te-ai Înălțat la ceruri
De-aici de pe pămănt
Biruitor în valuri
Prin brațul Tău cel sfănt.

E zi de sărbătoare
Pentru al Tău popor
O binecuvîntare
Un har mîngăietor.

Noi știm c-a Ta venire
Din nou va fi la fel
De-aceia cu iubire
Noi ne luptăm cu zel.

Te-ai înălțat din valuri
Biruitor Isus
Prin jertfa Ta în ceruri
Putem ajunge sus.

Tu ne-ai lăsat aicea
În luptă pe pămînt
Iubirea Ta și crucea
Și Duhul Tău cel sfănt.

E mare suferința
În care ne găsim
Dar ne păstrăm credința
Și voia Ta-nplinim.

O dulce Înălțare
Al biruinței har
Noi ținem adunare
În cinstea Ta azi iar.

Ostași rămînem pururi
Ostași ai lui Isus
Cu gîndul sus la ceruri
La patria de sus.

Această Înălțare
A Mirelui cel sfănt
E pentru noi salvare
De-aici de pe pămînt.

Pop Alexandru

Mai mult decât biruitor

O profeție către tineri
Un glas de dincolo de nori:
,,Să fiți în lupta cu păcatul,
Mai mult, decât biruitori. ,,

În încleștarea cu ispita
De multe ori vă prind fiori
Nu disperați, fiți mai departe,
Mai mult, decât biruitori.

Isus în lupta cu păcatul
E un Exemplu tuturor
Priviți-L răstignit pe cruce
Mai mult, decât Biruitor.

Stă-n fața noastra biruința
Și suntem Cerului datori
A pus în noi curaj s-ajungem
Mai mult, decât biruitori.

La orizont în mii de raze
Se-arată-ai mântuirii zori
Ne va chema Isus în Slavă
Mai mult, decât biruitori.

Pe drumul către Țara Sfântă
Să nu gândim la pat cu flori
O jertfă vie ne va face
Mai mult, decât biruitori.

O profeție către tineri
Un glas de dincolo de nori:
,,Fiți credincioși, și vă voi face,
Mai mult decât biruitori.”

Emil Mocanu Alangelei

Ești gata să fii turnat ca o jertfă de băutură? (2)

  „Eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură…” (2 Timoiei 4:6, RV)

„Eu sunt gata acum să fiu turnat ca o jertfă”. Acesta este un act al voinţei, nu al sentimentelor. Spune-l lui Dumnezeu că eşti gata să fii jertfit; apoi acceptă consecinţele, indiferent care ar fi ele, fără nici o urmă de plângere, orice ar alege Dumnezeu. El te trece printr-o criză lăuntrică prin care nimeni nu te poate ajuta să treci. Din afară, viaţa ta poate părea aceeaşi; schimbarea se face în voinţa ta. O dată ce treci prin această criză la nivelul voinţei, atunci când ea se va manifesta în exterior, nu te vei mai gândi la preţ. Dacă nu-L laşi pe Dumnezeu să lucreze mai întâi Ia nivelul voinţei tale, rezultatul va fi doar stârnirea compasiunii faţă de tine însuţi.

„Să legi jertfa cu funii de coarnele altarului.” Altarul înseamnă foc – ardere, purificare şi izolare cu un singur scop: distrugerea oricărei afinităţi care nu este de la Dumnezeu şi a oricărei legături care nu este îndreptală spre Dumnezeu. Nu tu eşti cel care distruge aceste lucruri, ci Dumnezeu; tu leagă jertfa de coarnele altarului şi ai grijă să nu laşi loc autocompătimirii alunei când începe focul. După ce ai trecut prin foc, nimic nu te mai poate apăsa sau tulbura. Atunci când apare o altă criză, îţi dai seama că lucrurile nu te mai pot atinge ca înainte. Care este focul care-ţi stă în faţă acum?

Spune-I lui Dumnezeu că eşti gata să fii „turnat” ca jertfă şi Dumnezeu Se va dovedi a fi tot ceea ce ai visat vreodată că va fi.

OSWALD CHAMBERS

Eşti gata să fii turnat ca jertfă?

„Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur. Şi mă bucur cu voi toţi.”

 Filipeni 2:17

Eşti gata să fii oferit ca jertfă pentru lucrarea celor credincioşi – să-ţi verşi sângele vieţii tale ca o jertfă de băutură peste jertfa credinţei altora? Sau spui: „Nu mă voi oferi ca jertfa încă, nu vreau ca Dumnezeu să-mi aleagă lucrarea. Eu vreau să aleg decorul jertfei mele; vreau să fiu privit de anumiţi oameni care să spună: «Bravo, bună treabă!»”

Este un lucru să mergi pe calea singuratică cu un eroism demn, dar e cu totul altceva dacă drumul trasat pentru tine de către Dumnezeu îţi cere să fii „un preş la uşă”, pe care alţii să-şi şteargă picioarele. Poate că Dumnezeu vrea să te înveţe să spui: „Ştiu să fiu smerit” – eşti gata să fii jertfit în felul acesta? Eşti gata să nu fii nici măcar cât o picătură de apă într-o găleată, să fii atât de nesemnificativ, încât nimeni să nu-şi amintească de slujirea ta? Eşti gata „să cheltuieşti şi să te cheltuieşti”, să nu cauţi să fii slujit, ci tu să slujeşti? Unii sfinţi nu pot să facă muncă de slujitor şi să rămână sfinţi, pentru că simt că această slujire este sub nivelul demnităţii lor.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS