Ziua cercetării

Când m-a cercetat Cuvântul,
Eram greu legat de patimi,
Eram rob muncit de duhul,
Celui rău și printre lacrimi.

A brăzdat din nou văzduhul,
Pentr-un suflet chinuit,
A venit din ceruri Duhul,
Celui care S-a Jertfit.

Fiul meu muncit de rele,
A sosit al vremi ceas,
Când cu marea Mea putere,
Te voi izbăvi, chiar azi!

Să cunoști și tu ce-i pacea,
Să cunoști a Mea putere,
Azi voi sta în mijlocire,
Pentru plata ce se cere.

Căci trecutul tău e greu,
Milioane de păcate,
Cer acum la Dumnezeu,
Să fii condamnat la moarte!

Și văzând trecutul meu,
Ca și la televizor,
Au trecut prin fața mea,
Toate relele în cor.

Și privind acestea toate,
Sufletul s-a răscolit,
Da, sunt vinovat de toate,
Dar Isus, Tu a-i plătit.

Și am plâns acestea toate,
Cu regret de nedescris,
Și atunci ce libertate,
Și ce pace m-a cuprins.

Sângele de pe Golgota,
A spălat trecutul meu,
Și în jertfa Sa măreață,
Am fost mântuit și eu.

Slavă Tie Tată sfânt!
Pentru marea Ta lucrare,
Căci nu este pe pământ,
Nume ca al Tău de mare.

Voi mărturisi mereu,
În orice împrejurare,
Cât de bun e Dumnezeu,
Ce mare-i a Sa lucrare.

Anonim

23 Aprilie

„Şi la mijloc… am văzut stând în picioare un Miel, Părea înjunghiat.” Apocalipsa 5:6

De ce să apară Domnul nostru rănit în mijlocul slavei? Rănile lui Isus sunt slava, podoaba şi lauda Sa. Pentru ochii credinciosului, Isus este mai mult decât frumos; El este „alb şi rumen” (Cânt. 5:10) — alb de nevinovăţie şi rumen de propriul sânge. II vedem ca pe un crin de neasemuită puritate, şi ca pe un trandafir înroşit de sânge. Christos este minunat pe Muntele Măslinilor şi pe Tabor, triumfător pe mare, dar neasemuit pe cruce! Pe cruce s-a arătat întreaga desăvârşire a frumuseţii Sale, s-au dezvoltat toate atributele Sale, s-a revărsat toată dragostea Sa şi s-au exprimat toate calităţile Sale.

Prea iubiţilor, rănile lui Christos sunt mult mai minunate decât splendorile şi onorurile regilor. Coroana de spini este mai preţioasă decât o diademă imperială. E adevărat că nu mai poartă sceptrul de trestie, dar în el a existat o glorie pe care nu a atins-o nici un sceptru de pe pământ Isus apare ca un Miel înjunghiat care mijloceşte pentru sufletele noastre şi ne răscumpără prin jertfa Sa. Rănile nu sunt singurele Sale ornamente. Ele sunt trofeele iubirii şi victoriei Sale. El a „împărţit prada cu cei puternici” (Isaia 53:12). A răscumpărat o mulţime pe care nimeni nu o poate număra, şi rănile acestea sunt amintirea bătăliei. Dacă Christos ne iubeşte atât încât să-şi amintească mereu de suferinţele Sale pentru noi, cât de preţioase ar trebui să fie rănile Sale pentru noi!

Priviţi cum picură din fiecare rană
Balsam curat de Galaad
Ce vindecă tot ce păcat se cheamă
Şi urmele pe care răul le-a lăsat
Aceste răni istorisesc povestea harului
Şi a iubirii fără de sfârşit
Vestesc apusul chinului şi-amarului
Şi întâlnirea lângă porţi de mărgărit.

C.H. Spurgeon

Doamne câtă bucurie

Ev. Matei 28:8-9

Doamne, câtă bucurie,
Dai prin har acum la toți,
Care cred în jertfa-Ți mare,
Și învierea Ta din morți!

Doamne, câtă fericire,
Ce schimbare și speranță,
Dai celor ce prin credință,
Sunt aduși din morți la viață!
(Efeseni 2:1-10)

Doamne Tu dai pace sfântă,
În necazuri mângâierea,
Celor ce-și plâng acum morții,
Dar așteaptă învierea!
(1Tesaloniceni 4:13-18)

Doamne câtă înțelepciune,
Dai la cei ce-Ți dau dreptate,
Care cred în înviere,
Și-n viața după moarte!
(1 Corinteni 15:1-23)

Doamne, în zi de sărbătoare,
Să deschizi în inimi porți,
Să cântăm cu mulțumire:
Hristos a înviat din morți!
Ev. Luca 24:13-35

de Teodor Groza

N-a fost jertfa în zadar

N-a fost jertfa în zadar
Ci-a deschis era de har
(Spune Cartea foarte clar)

Sacrificiu-a fost suprem
Și de-aceea azi putem
Bucurii din Cer s-avem.

Fiul Omului, Hristos
A fost sfânt nu păcătos
S-a jertfit s-avem folos.

Din lemn a fost crucea grea
Și-a purtat povara mea
Și-a purtat-o și pe-a ta.

A purtat și-al meu păcat
Când a fost crucificat
Și spre Rai m-a îndrumat.

Biciuit, scuipat, bătut
El tot timpul a tăcut
O! Ce tare L -a durut!

Când pe cruce-L răstigneau
Unii mult se delectau
Cu vorbe-L batjocoreau.

Mâini străpunse cu piroane
Folosind grele ciocane
Cu metode inumane.

El pe toate le-a răbdat
Și cu Cerul ne-a-mpăcat
Fie-n veci glorificat!

Jertfa în zadar n-a fost
Dar s-a dat supremul cost
Spre-a avea sfânt adăpost.

A fost plan din Cer; o știm
Necurmat Îl prețuim
Pe-al nostru Păstor sublim.

George Cornici

Prin Cruce

Alin & Florina Jivan

Se strigă din Seir

Se strigă și-astăzi din Seir
Spre cei ce stau de strajă,
Că-al somnului amar potir
Cuprinde cu-a lui vrajă

Pe cei ce stau în turn la post:
Că vine ațipirea,
Că tot ce încă are rost
Își află nimicirea,

Că tot ce-i vrednic și curat
E călcat în picioare,
Iar ce-i firesc, ce-i întinat
Stă-n frunte-n adunare.

Străjerule, cât va mai fi
Din lunga neagră noapte?
Când, oare când vei reveni?
Căci sunt atâtea șoapte

Ce caută să oprească-n drum
Pe cei ce merg pe Cale,
Cei răi prefac totul în scrum
Ștergând urmele Tale;

Au pus în templul Tău cel sfânt
Semnele lor drept semne,
Nu vor s-aud-al Tău Cuvânt,
Nici Duhul să-i îndemne.

Nu vor ca Tu să stăpânești
În propria-Ți lucrare,
Ci interesele firești
Conduc în adunare.

Iar cei ce sunt încă ai Tăi
Te caută cu suspine,
Vor să mai vii, să stai cu Ei
Să Te simtă pe Tine,

Să vadă revărsări de har
Și semne minunate,
Să lași al Duhului Sfânt Dar
În suflete curate!

În cei ce caută slava Ta,
Nu slava lor deșartă,
Nici pofta ce-i în lumea rea
Ci-au haina nepătată… !

Se-aduce și-azi străinul foc
‘Naintea Feței Tale,
Sunt lucruri care nu-și au loc
Să intre-n adunare!

Se vrea a se înlocui
Podoaba Casei Tale:
Sfințirea, ce o dărui
Dreptatea jertfei Tale

Cu ce e fals și e firesc
Cu zgomot și-anarhie,
Ca cel ce e duhovnicesc
Să n-aibă bucurie,

Să nu se poată ridica
La starea ce o cere
Isus în Cartea Biblia,
Să capete putere.

De-aceea nici cuvântul dat
Nu-și are vlaga sfântă;
Ce-i scris pe foaie, redactat
Pe Domnul nu-L încântă.

Căci Duhul Sfânt ce-și are-n El
Cuvântul viu, Solia
Dă viață, caci doar Sfântul Miel
Aprinde-n noi făclia!

Doar El dă har îndestulat…
Și cine poate oare
Să dea, dacă El nu a dat,
Și El nu-i în lucrare?

Se fac lucrări fără de har,
Se zbat să iasă bine;
Dar dacă traiul e murdar,
Iar stima cea de sine

E pusă-n locul cel dintâi,
Nu cum ne cere Cartea;
Cum poți curat ca să rămâi
Ca Domnul să-Și dea partea?

Cum vrei ca ce-i Dumnezeiesc
Să locuiască-n tine,
Când traiul tău e tot firesc
Și faci și ce nu-i bine?

Dar oare în zadar stă scris
În a Scripturii taină
Când Cartea Vieții s-a deschis,
Că cei ce n-aveau haină

Au fost de Domnul alungați
Afară unde-s câinii
Deși, au fost și ordinați
Prin vot, cum fac păgânii!

Vor spune-atuncea îngroziți
Auzindu-și sentința
Toți cei ce-au adunat arginți
Când au vândut credința,

Acea credință dată-n dar
De Mielul sfânt, prin cruce
Ca cei ce au traiul murdar
Viața să apuce,

Crezând în Jertfa din Calvar
Și-n Dumnezeu ca Tată,
Să poată să primească-n dar
Viața fără plată!

„Dar Doamne, nu noi am vestit
Al Tău Cuvânt la lume?
Am scos și draci, și-am proorocit
În al lui Isus Nume?

Și câte nu au mai făcut,
Minuni mari, fapte multe…
Dar în păcate au căzut
Și n-au vrut să asculte

De Cel ce îi chema cu dor
Cu vocea lui duioasă
Să lase lumea, pofta lor
Și să se-ntoarcă-acasă…

Sunt cei ce nu au fost chemați
Prin Sfânta Cercetare,
Ci ei, prin vot de „democrați”
S-au impus în lucrare,

Cei ce-au făcut alte lucrări
Decât ce le-a dat Sfântul,
Cei ce-au trăit în nepăsări
Și n-au păzit Cuvântul.

Cum s-or putea oare scuza,
‘Naintea Celui veșnic?
Că au călcat porunca Sa
Pentru ce e vremelnic?

Să fie ei priviți mai sus,
Să stea acolo-n frunte,
Cinste să capete-ndeajuns
Și plecăciuni profunde,

Să fie ei pe primul loc…
Dar Domnul? unde oare?
Cel care-i Milă dar și Foc
Nu poate-n adunare

Sa Își aleagă El slujbași
Și cin’ sa-i fie robul?
De trebuie ca niște lași
Să fuga chiar de Domnul

Prin ocolișuri, scurtături…
Așa le e cărarea…
Ah Doamne, cât să mai înduri
Să-Ți strice ei lucrarea?

Ridică-Te ca un Viteaz,
Înfruntă mișelia,
Ca cel ce încă este treaz
Să știe că Mesia

Își are dreptul pe deplin
Stăpân să fie-n toate!
– Drept câștigat pe cruce-n chin
Murind pentru păcate,

Pentru acei ce încă vor
Și caută-Împărăția,
Și dovedesc prin traiul lor
Că sunt ai lui Mesia!

Ce-i de făcut? s-or întreba
Acei mușcați de șarpe…
Căci vina este tot mai grea
Și cine să-i mai scape?

Da! Încă mai este și har
Și încă e iertare
Prin jertfa cea de pe Calvar
Mai este vindecare!

Încă se poate ca ce-i rău
Ce e bolnav, pe moarte,
Să fie scris de Dumnezeu
În a Vieții Carte!

Prin pocăință, plâns amar
Regrete și-umilință
Se poate primi viața-n dar
Și Cereasca credință!

Nu e departe, doar sa crezi
Sa-ți schimbi numai purtarea
Iar ce e rau, azi să lepezi
Să vină-nviorarea!

Cuvântul Viu este și azi
Candelă pe cărare,
Ia seama la El, să nu cazi
Cuprins de nepăsare!

Îndreaptă ce e de-ndreptat,
Lucrează spre sfințire,
Să poți avea un trai curat
Spre a Sa proslăvire!

Fii înțelept, nu te-ndoi,
Primește-I dar îndemnul
Căci vine, nu va zăbovi,
Să ai parte de Domnul!

Valentin Ilisoi 

Nu-i ruga noastră în zadar

Nu-i ruga noastră în zadar,
deși ea greu spre ceruri suie,
primită-i de Domnul iubirii, prin Har,
în jertfă, cruce, spini și cuie.

așa cum salvarea e dată în dar,
la fel e răspunsul, deși la noi nu e
vreun merit infim, dar Domnul descuie
portița milos, cu dragoste, iar.

nu-i Dumnezeu ca o statuie,
nici un drumeț, ce trece rar,
El e-adăpost și cetățuie
și pentru rătăcit e-un far.

nu-i ruga noastră în zadar,
când Domnul rugăciuni adună
și rugi, și lacrimi, împreună,
ajung în ceruri, pe altar

și El aduce vreme bună
acelui om ce e fugar,
ce nu mai știe cui să spună
de plânsul lui mocnit, amar.

Singeorzan Dorin  

Lumina

Cuvântul ieşise din Pronia divină,
Vestind peste ape: ”Să fie lumină!”
Din raze ţesute, o zi se încheagă,
Deplin despărţită de noaptea pribeagă.

Din Iacov răsare o stea minunată,
Ce nu mai apune pe cer niciodată.
De veacuri la oameni lumină aduce
Prin jertfa supremă depusă pe cruce.

Cu ea, primăvara surâde în muguri,
Iar toamna aduce rubinul pe struguri.
Ce forţă măreaţă, ce caldă minune,
Chiar umbrele morţii pe fugă le pune.

Toţi sfinţii din lumea pătrunsă de rele,
Apar ca o boltă umplută de stele
Sau ca o căţuie aprinsă în sfeşnic,
De raza sublimă a Soarelui veşnic.

Prin ochiul curat strălucirea inundă
Întreaga fiinţă, în orice secundă,
Dar mult prea adesea sălbatica fire
Aduce în lume declin şi orbire.

În veacul umplut cu mormane de tină,
Credinţa prin fapte aduce lumină
Lividelor feţe din zone rupestre,
Ce n-au înspre ceruri deschise ferestre.

Deşi nu e soare, nici mari felinare,
Lipsită-i de noapte cereasca splendoare.
S-o ştie temeinic întreg Israelul,
Făclia aprinsă atunci, fi-va MIELUL!

Tudor Maier

Fii mulțumitor

Dacă astăzi ești în viață
Om prin lume călător
Ridică ochii spre ceruri
Și să fii mulțumitor.

Dacă pâinea ta pe masă
Domnul astăzi ți-a mai dat
Dacă n-ai răbdat de foame
Mulțumește-i neîncetat.

Pentru apa cristalină
Și al ei nesecat izvor
Să nu uiți să mulțumești
Veșnicului Creator.

Dacă astăzi dimineață
Te-ai putut trezi din pat
Mulțumește Acelui care
Somnul tău ți la vegheat.

Dacă poți să admiri o floare
Să asculți un susur de izvor
Nu privi cu indiferență
Fii mereu mulțumitor.

Dacă în mâini și în picioare
El putere ți-a mai dat
Mulțumește-i zi și noapte
Căci de tine sa îndurat.

Multumeste-i și de ziua
Când bolnav zăcea-i pe pat
Căci de acolo numai mâna
Domnului te-a ridicat.

Dacă ai un loc de muncă
Și o casă în care stai
Îndreaptă-ți glasul spre cer
Mulțumește-i de tot ce ai.

Pentru jertfa Lui măreață
Care te-a răscumpărat
Pentru sângele iertării
Multumește-i necurmat.

Mulțumește întotdeauna
Celui ce în iubirea Sa
A păzit în orice clipă
Viața mea și viața ta.

Dinu Ciolte

Din lăcașuri viitoare

Din, locuri de noi neștiute,
Și, chiar neimaginate,
Din înălțimi, unde-n virtute,
De îngerii drepți sunt păstrate

De-acolo, Te, cobori pe nori,
Într-un timp, apropiat,
Unde-n, cântec, de viori
Stă și ne cheamă Cel Prea Înalt! ! ! …

Tu, vii la noi, cum ne-ai promis,
Ca-n veșnicii, să fim cu Tine,
Când, orice fel, de compromis,
Îl cercetezi și-l ștergi, Stăpâne! …

Cunoști, ce purtăm noi, în vine
În care e amestecat,
Trup și sânge, de la Tine
Slăvit și Vrednic Împărat! ! ! …
Ce-n jertfa-Ți mare ne-ai salvat…

Te-atrage, precum un magnet,
Sângele-acesta-nnobilat,
Lumină ești, oricărui drept
Sau pocăit cu-adevărat! …

Celor, ce-s simple licăriri,
Ce-n întuneric, se arată,
Tu, cel trecut, prin prigoniri,
Le dai în locul lor, Un Tată! ! ! …
Pe care l-au pierdut odată.

Cu El, împaci această, lume
De-atunci, căzută sub blestem,
Cu, Creatorul ei, Prea Bune
Punând blestemul, vechi pe lemn! ! …

Jertfa cea, care învinge
Și-anihilează boldul morții,
Pîine a vieții, ce se frânge,
Din ea părtași, să fim cu toții! ! …

Ne fă părtași, la trup și sânge,
Care pe-ai Tăi, urmași îi strânge,
Ei mădulare, fiindu-ți, Ție,
Altarului-Ofrandă Vie-

Ne faci, Isus, marea onoare
Că Tu ne-ai, scos Doamne
din vâltoare.
Ne duci la Cea mai-naltă Stâncă
Într-o Grădină, ce ne-ncântă
Fiind Pacea, lumii viitoare,
Lumină omului ce moare! …

Moldovan Pavel