Să ne-amintim, să nu uităm

Să nu uităm de cruda biciuire,
Nici de batjocuri, de ocări,
Pentru-a nu zburda în fire,
Să n-ațipim în binecuvântări!

Să ne-amintim de spinii răi-
Singura cunună la prima-Ți venire,
De cum ai fost trădat de-ai Tăi,
Isus, etern Izvor de Iubire!

Să nu uităm de crucea grea de Har,
În Ghetsimani cum transpirai sânge,
Și cum, căzând pe calea spre Calvar,
Pe femei le opreai de-a Te plânge!

Când ne-amintim de vin cu pelin,
De oțet, când strigai: „Îmi e sete!”
Ne revelezi, clar și deplin,
Jerfa ta, sfinte patimi perfecte…

Iar de trudim să medităm
La sulița profanatoare,
Nici lanțuri pauline nu uităm:
Și-orice-ncercări ne par ușoare!

Apoi, e lesne să ne cercetăm,
Când ne cureți în Lumină, de vină,
Să ne-amintim, să nu uităm
Că ne-ai poftit la Cină!

Marinau Daniela 

Reclame

A coborât ca Jertfă vie

Pe drumul crucii înlăcrimat,
Păşesc şi astăzi cu durere.
Aud vacarmul de altădat’,
Strigătul inimii în tăcere.

Ca om sărman şi-al nimănui,
La moarte L-a trimis poporul.
N-au crezut că-I Fiul cerului,
Şi Domn al Domnilor, El, Mielul.

El, Fiul Lui Dumnezeu Cel sfânt,
A coborât ca Jertfă vie,
Ne-a lăsat Noul Legământ
Şi o Cale spre veşnicie.

Te cheamă azi din căi bizare,
Isus, Cel jertfit, Emanuel,
Să vii la El pe sfânta Cale,
Că mult ne-a iubit Tatăl din cer!

Maria Șopț 

De necuprins Iubire!

”Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, ”de aceea îl voi
izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Ps. 91:14.

De necuprins Iubire!

Fiindcă Mă iubește, zice Domnul, mereu voi fi cu el
Sunt Dumnezeul Sfânt, Cel Viu, Emanuel
Cărarea ocrotesc, celor ce Mă cheamă
Celor ce M-ascultă și de Cuvânt țin seamă.

Fiindcă Mă iubește, zice Domnul, îl voi izbăvi
Cu drag îi voi răspunde și-l voi sprijini
Ochiu-Mi veghetor va fi asupra lui,
Cine ”nu” va spune, când Glasul Domnului

O hotărâre spune, să nu se împlinească?
Va minte El vreodată, sau să obosească?
Cel ce ține cont de vrabie și crin
Să știi, oricând aude al inimii suspin!

Pe cărarea vieții, nu e oricând soare
Spre Zorii Dimineții, însă Dreapta-I tare
Nicicând n-o părăsi pe cel ce-n dor îl cheamă,
Și-n inimă-L cinstește cu frică și cu teamă.

Sfinți în Cel de sus, să pășim spre stele
Mereu ne luminează, Iubirea-I printre ele!
Bucuria vieții, răsune-n imn divin
Slavă, slavă, slavă, Celui ce prin chin,

Smereine și jertfă, de sine lepădare,
Deschis-a drum în Glorii pentru o gloată mare
Ce-l primesc ca Domn, Păstor, Atotstăpân
Pe Soarele Dreptății, Cel Sfânt, de slavă plin!

Mereu voi fi cu el, pentru că Mă iubește
Îl voi izbăvi, pentru că cinstește
Celor ce M-ascultă, le sunt mană, oază
Ascult ruga-n taină, ochiul Meu veghează!

––––––––––––––––––

Ce Mare Ziditor, Ce Mare Dumnezeu,
Răscumpărător, avem tu și eu
Glasuri îngerești, zilnic – mii de mii
Se unesc în imn, spre slava Celui Viu

Cu cel al călătorilor spre Patria de sus,
Cu cei spălați prin jertfa Mielului Isus –
Osana, glorii, glorii, fii lăudat mereu:
Veșnic Atotstăpân, Părinte, Dumnezeu!

Ce Mare Ziditor, ce Mare Dumnezeu!
Să nu-i spui tu: slăvit fii, să nu-i spun: vrednic e
De veșnică cinstire, veșnic mulțumire,
O, ce Mare Jertfire, de Necuprins Iubire! ! !

Lidia Cojocaru 

Îndreaptă-mă, Doamne

Îndreaptă-mă, Doamne, mi-e drumul cu silă,
Vin spinii spre mine și-aduc mărăcini;
Mi-e mintea-ncurcată și vrerea senilă,
Ispitele-s multe, păstorii puțini.

În val de-ntuneric se pierde dreptarul,
Tristețea mă-ndeamnă, se face popas
Și-ndată străinii îmi poartă amarul,
Ștergându-mi nădejdea întâiului pas.

Îndreaptă-mă, Doamne, sunt parte din gloata
Ce-și flutură frunza, uitând rădăcina;
Cu roadă puțină primește săgeata,
Săgeata-i vicleană și-alungă lumina.

Suflare ce trece, făptură de carne,
Tot răul din mine mă vrea la pământ
Și-n zori nebunia încearcă să-mi toarne
În candela goală suflare de vânt.

Curajul când pleacă, se-ndeasă desfrâul,
Crâmpei de-ntinare să ducă spre-altar;
Și-n lume, candoarea își leapădă brâul,
Și trupul nu-i templu, și jertfa nu-i har.

Îndreaptă-mă, Doamne, mă cațăr pe stâncă,
Dar urma mi-e ștearsă, furtunile bat;
Am pâine pe buze și cine mănâncă
Își duce aripa în zbor clătinat.

Se-abate spre mine văzduhul cu oști –
Îndreaptă-mă, Doamne, sunt eu, mă cunoști?

Viorica Mariniuc 

Isus a fost in slava

Isus a fost în slavă
Cel mai înalt Străjer;
Dar când căzu sub cruce,
Mai ‘nalt a fost în Cer.

Isus a fost la Tatăl
Sublimul vieții rost,
Dar când S-a stins pe bârne,
Și mai sublim a fost.

Isus a fost în Ceruri
Divinul slavei crin,
Dar când iertă vrăjmașii,
A fost divin, divin.

Căci nici un om din lume,
Nici Iuda, nici Pilat,
N-au înțeles că Domnul
De voia Lui s-a dat.

N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
Dar și-a ascuns ofranda
Sub haină de învins.

Și-astfel ne-a dat o pildă
Din gându-I nepătruns
Că fapta cea mai-naltă
E jertfa în ascuns.

Costache Ioanid 

Duhul Tău e apă vie

Mă zidește pe-a Ta cale
Mă umple de biruință
Dă-mi putere să fiu tare
Și să fiu plin de credință

Umple-mă cu Duhul Sfânt
Să fiu drept, să fiu ca Tine
Să mă schimb pe acest Pământ
Să fiu iubitor de bine

Duhul Tău e apă vie
Care setea-mi potolește
Slava Ta în veci să fie
Al Tău Duh, mă întărește

Căci prin El eu mă simt tare
Și mă simt cutezător
Ține-mă pe a Ta cale
Domnul meu cel iubitor!

Dă-mi putere să fac bine
Și dreptatea s-o iubesc
Să Te pot urma pe Tine
Domn și Fiu împărătesc

De sunt bun Tu mă sfințești
Căci iubire-mi ceri mereu
În credință mă-ntărești
Să pășesc pe drumul Tău

Nimic nu îmi mai doresc
Doar să fiu biruitor
Veșnic să Te însoțesc
Scumpul meu Mântuitor

De toate să fiu iertat
Căci prea multe am greșit
Iar când nu Te-am ascultat
Tot mereu am pătimit

Am primit nuiaua Ta
De pedeapsă n-am scăpat
Dar a fost greșala mea
Și Tu Doamne, m-ai mustrat

Orice ar fi, Te voi urma
Chiar de lupt și nu-i ușor
Căci Isus bun, jertfa Ta
M-a făcut nemuritor!

Florenta Sarmasan

Jertfa Ta

Stăteam acolo ghemuit
Şi nimeni nu-ndrăznea,
Să mă privească.
Eram murdar, şi dezgolit
Şi toţi acei, ce m-au lovit
Voiau mai mult, să mă rănească.

Atunci, Tu ai venit grăbit
M-ai văzut, şi ţi-a fost milă.
Langă un biet nenorocit
Doar tu, Isuse, te-ai oprit
Şi-ai zis: Lăsaţi-l să trăiască. !

Te-ai aplecat şi m-ai atins
Şi mâna Ta era, aşa de calda.
M-ai luat în braţe, m-ai cuprins.
Ca un tăciune reaprins
Am revenit din nou, la viaţă.

Mi-am ridicat privirea, şi-am văzut.
În ochii Tăi, atâta suferinţă.
De ce, Isuse ai venit,
Să aperi un nenorocit,
Şi să-i redai din nou viaţă?

Mânia celor ce mă asupreau,
S-a îndreptat acum, spre Tine.
Te-au luat şi Te-au batjocorit
Şi multe palme ai primit
Ce se îndreptau spre mine.

Te-au legat de braţe, şi Te-au dus
Şi-au făcut, ce-au vrut cu Tine.
Dar Tu, Miel venit de sus
Ai tăcut şi Te-ai supus
Şi-ai răbdat atâtea, pentru mine.

Printre noroadele ce te-mpingeau
Am căutat, ca să iţi văd privirea.
Sub spinii roşii ce te-ncununau
Şi streangul celor ce te biciuiau
N-aveai în ochi decat, iubire. .

Păşeai cu amar, spre „Locul Căpăţânii”
Căci jugul te apăsa aşa de greu.
Mai grea, decât povara crucii care-o duci
E păcatul omenirii, care-l urci
Să-l pironeşti, acolo sus, pe Golgota.

Pe cruce, cum stăteai răstignit
Ţi-ai îndreptat privirea, către mine.
Am înteles atunci, cât m-ai iubit
Că pentru mine, Te-ai jertfit
Şi pentru lumea toată.

Datorită Tie, azi trăiesc
Căci Tu, mi-ai dăruit viaţă.
Cum as putea Isuse, să îţi mulţumesc
Pentru acest strai împărătesc
Ce l-am primit prin jertfa Ta, însângerată.

Daniel Borgovan

Ai fost creat de Dumnezeu!

Poate crezi că ai fost creat din nimic,
Dintr-un punct minuscul, au apărut
toate.
Universul acesta sublim sau greierul
mic,
Tu, ființă atât de inteligentă sau
poate…

Poate crezi că ai apărut din
întâmplare,
De nicăieri și înspre niciunde…
Frumoasă întâmplare și extrem de
mare,
Să creeze atâtea minunății ce ne cuprinde.

Poate crezi că ai evoluat din maimuță,
Dar nu accepți să ți se spună așa.
Nu vezi cu ochii, fiindcă e ceață,
Alții au implementat-o în mintea ta.

Poate crezi că un extraterestru
misterios,
A adus viață pe această planetă…
Și de atunci existăm, trăim și murim
aici jos.
Oprește-te o clipă și cugetă.

Poate crezi că tu ai fost creat doar de
părinți,
Exiști prin ei și așa toată omenirea.
Dar primii oameni cum au fost creați?
Oare nu de un „Creator”? Pune-ți
întrebarea.

La fel credeam și eu, dar am găsit
răspunsul,
Când Biblia am citit și-a atâtea vieți
schimbate.
Că am fost creat de Dumnezeu,
Unicul…
Și prin Isus, am binecuvântări bogate!

El este Creatorul, El controlează totul.
În mâna Sa ține Universul și tot ce nu
se vede.
Și prin Fiul Său vrea să ne dăruiască
cerul.
Du-te la cruce și în jertfa lui Isus,
crede!

Roagă-te și cercetează Biblia,
El se va descoperi atât de frumos!
Nu vei mai fi mort ci te va învia,
Să trăiești o viață nouă, în Hristos!

Samuel Holbura