Disprețuit şi părăsit de oameni

Disprețuit şi părăsit de oameni,
Om al durerii, cu suferința obişnuit,
Ducea Isus cu greu crucea şi spinii,
Din dragoste, El pentru noi a suferit.

El a crescut ca o odraslă slabă,
Ca un lăstar dintr-un pământ uscat,
Nu avea strălucire să ne-atragă,
În seamă noi pe El nu L-am băgat.

Dar totuşi El, a noastre suferințe,
Asupra Lui le-a luat şi le-a purtat,
Şi prin a Sale răni ce erau sfinte,
Am fost tămăduiți şi vindecați.

Dar El era străpuns pentru păcate,
Zdrobit pentru a noastre fărdelegi,
Pedeapsa care nouă ne-a dat pace,
A ridicat povoara lumi-ntregi.

Noi rătăceam ca nişte oi pierdute,
Şi fiecare îşi vedea de drumul lui,
Dar Domnul a făcut atunci să cadă,
Nelegiuirea noastră-asupra Lui.

Când Domnul fost-a chinuit şi asuprit,
Deloc n-a deschis gura… ca un Miel,
Cu multă dragoste atunci a suferit,
Şi a răbdat tot greul… numai El.

Prin apăsare şi prin judecată,
A fost luat de cei din vremea lui,
Dar cine a crezut atunci vreodată? ,
Că e lovit pentru păcatu-ntregii lumi.

Chiar groapa Lui între cei răi fusese,
Mormântul la un loc cu cel bogat,
Măcar că nici un rău nu săvârşise,
Şi-n gura Lui nu s-a găsit păcat.

Domnul găsi cu cale să-L zdrobească,
Prin suferință pe Isus Hristos,
„Iar după ce-şi va da viața ca jertfă,
Să vadă o sămânța de urmaşi”.

Noi suntem astăzi rodul suferinței,
Pe care Domnul şi l-a câştigat,
La Golgota, pe culmea biruinței,
Prin moarte, El cu Tatăl ne-a-mpăcat.

Felician

De n-ar fi fost

De n-ar fi fost un Iacov și-un Ioan
Dorind chiar și în Cer întâietate
Unde-am fi noi când Eul cel viclean
Își cere astăzi drepturile-n toate?

De n-ar fi fost un Iscariotean
Un Iuda cunoscut pentru trădare
N-am ști că idolul suprem zis ban
E implicat în orișice vânzare.

De n-ar fi fost o cină și-un ștergar
Și-o pâine care pentru noi se frânge
Am ști noi oare despre Sfântu-Ți Har
Și că-nfrățirea s-a făcut cu sânge?

De n-ar fi fost în noaptea de amar
Cocoșul să anunțe deșteptarea
Câți dintre noi am pierde-un ultim har
Trăindu-ne în tihnă lepădarea.

De n-ar fi fost Caiafa și Pilat
Să judece cum a voit poporul
Să osândească pe nevinovat. .
Și noi L-am acuza pe-Învățătorul.

De n-ar fi fost coroana cea de spini
Scuipatul, pălmi și zbiciuiri pe spate
Cu toții-am fi străini printre străini
Zbătându-ne între păcat și moarte.

De n-ar fi fost pe cruce țintuit
Isus între tâlharii cei de seamă
N-am ști ce mult chiar Tatăl ne-a iubit
Și că pe cel mai păcătos Îl cheamă.

De n-ar fi fost mormântul sigilat
Și-atâtea străji romane să-L păzeasccă. .
Cu toate-aceste Domnul A-nviat!
Ca planul cel Divin să-l împlinească.

De n-ar fi stat trei zile în mormânt
Descătușând din locuința morții. .
Prin a Lui moarte boldul morți-a frânt
Isus deține-n veci cheile porții

De n-ar fi fost Maria-n zori de zi
Să vadă prima piatra răsturnată. .
Dar cel care-L iubește poate ști
Căci El ți se prezintă ca răsplată.

De n-ar sta ucenicii încuiați
Cînd pe-a lor inimi gânduri negre plouă
Cînd sunt atât de triști și disperați
Isus li se arată: ”Pace vouă!”

De n-ar fi fost și Toma cel absent
Să-l întâlnești apoi și ca dovadă
Să Te atingă fizic, conștient
Și astfel lămurit și el să creadă.

De n-ar fi fost Emaus și cei doi
Și-o cină unde ochii le-Ai deschis. .
O, ce nevoie Doamne-avem și noi
De Tine-n drumul înspre Paradis.

Privind în urmă la atâta Har
Prin Sfântul Duh, credința se renaște
Și-Ți mulțumim Isuse iar și iar
Căci ne-ai salvat, că ești al nostru Paște.

Vom proclama de-acum în lung și-n lat
Contra destinului supus tăcerii
Căci jertfa Ta cu Tatăl ne-a-mpăcat
Iar noi am fost motivul Îvierii.

Daniel Hozan

Ce implică jertfa crucii

Mărețul plan de mântuire
A implicat grele torturi
Nălțăm respect și prețuire
Ne-a scos din colb și uscături.

Un plan cum nu a fost vreodată
De Trinitate conceput
Să fie ființa împăcată
Cu Cel ce n-are început.

Ce-au scris profeții s-a-mplinit
În răni și-n sânge-i vindecare
Cei ce-L slujesc pe Cel jertfit
Intră în eliberare.

Păcatul pironit pe cruce
(Prin palmele Celui mai sfânt)
Pe individ nu-l mai seduce
Să-ncalce duhul din Cuvânt.

Oceanul de dispreț, rușine
Asupra Fiului s-a dus
Dar jertfa Lui ne va menține
În traiul fără de apus

Cum alta n-a fost suferință
Răbdată demn, cu-n scop precis
Dar prin nevrednica sentință
S-a împlinit tot ce-a fost scris.

Păcatul omenirii-ntregi
A fost purtat cu agonie
Dar marii preoți, mari strategi(?)
N-au înțeles ce-i jertfa vie.

Dar cei cu sufletul deschis
Privesc spre jertfă cu-adorare
Și înțeleg că nu-i un vis
Ci-i chin și e crucificare.

La cruce suprema iubire
La toți le zice: ”Azi veniți!
Căci veți intra în moștenire
Cu Regele-nviat să fiți.”

George Cornici

Recunoștință

În fața tronului Tău Sfânt
De Slavă și Mărire
M-aplec cu fața la pământ
Și vin cu mulțumire.

Părinte drag, nu pot plăti
Și n-ar fi cu putință
Oricât ar vrea și s-ar trudi
Umila mea ființă.

Căci eu spre Tine am strigat
” Părinte Sfânt, ai milă!
Copilul mi-e accidentat
Și starea-i instabilă. .

Tu ști că încercarea-i grea
Și ne cunoști durerea. .
Dar eu îl pun în mâna Ta
Tu ai toată puterea ”

Și-n ruga ce-am înaintat,
Să fie jertfa-ntreagă,
Cu drag ni s-au alăturat
Mulți frați din lumea largă.

Iubirea Ta ne-a aprobat
A inimii dorință
Și ca răspuns, ai declarat
”Deplină biruință!”

După cinci zile de amar,
De comă, intubare
Din mâna Ta primit-am Har
Și Danny e-n picioare.

Precum Isuse, Tu ne-ai spus
Că ”totu-i cu putință”
Pentru acel ce-Ți e supus
Și-Ți cere cu credință.

La cruce-n Sângele vărsat
În Jertfa Ta cea mare
Găsim balsamul minunat
Ce-aduce vindecare.

Căci Tu ești Domn și-n veci domnești
Oriunde să se știe!
Minuni și astăzi săvârșești
Puterea Ta e vie!

De-aceea, iată-mă că vin
Cu-adâncă mulțumire
În fața tronului Divin
De Slavă și Mărire

Primește-mi jertfa pe-al Tău jar
Adusă prin credință
E tot ce pot să pun pe-altar. .
A mea recunoștință.

Daniel Hozan

Cruce

Nu-i dragoste-așa jertfitoare
Și-aceasta-i suprema dovadă,
Când Domnul se duce și moare
În mâna păcatului pradă.

Și răni și batjocuri cumplite…
Iar noi să găsim mântuire,
Când sufletele noastre menite
Erau pentru iad și pieire.

Și El, din iubire, alege
Pe cruce să scrie o cale
Și-a omului grea făr’delege
S-o șteargă cu rănile sale.

Iubire din ceruri venită,
Iubire ce răbdă și iartă
Pe toți ce-s cuprinși de ispită,
Pe toți cu o inima moartă.

Și-oricine, c-un bob de credință,
Venit dintr-o lume de geruri,
De-și leagă întreaga ființă
De Domnul: ajunge în ceruri.

Un Miel fără vină, de Paște,
Alege noblețea jertfirii
Și astfel izbânda se naște,
O șansă se dă omenirii.

S-a dus de la sine la moarte
Din dragoste pentru o lume
Pe brațe de Har să ne poarte
Și-n ceruri s-avem toți un nume

Și eu și oricine-o să creadă
În Harul ce-acum ne conduce
Suntem, pretutindeni, dovadă
Că viața ni-e scrisă pe cruce.

Pedeapsa ne era meritată,
Dar Fiul din cer, prin zdrobire,
A șters-o cu sângele, toată
Și blând ne-a șoptit “Fiți iubire!”

Singeorzan Dorin

Agonia crucii

Text: Isaia 53

„S-a smerit şi S-a făcut ascultător pană la moarte, si încă moarte de cruce.” Filipeni 2:8

Cei mai mulţi creştini înţeleg semnificaţia spirituală a jertfei lui Cristos de la Calvar, dar noi uneori uităm de agonia îngrozitoare pe care a suferit-o El acolo. Ştim că cel mai greu lucru de suportat a fost despărţirea de Tatăl, dar nu trebuie să uităm că suferinţele Sale au fost atît de grozave încat întrec orice imaginaţie.


In cartea sa „îndrăzneşte să crezi”, Dan Baumann împărtăşeşte cateva ganduri despre răstignire, care ne vor aprofunda sentimentele de mulţumire faţă de ceea ce-a făcut Mantuitorul nostru pentru noi. El scrie: „Secolul douăzeci a uitat cat de crudă şi de hidoasă a fost în realitate răstignirea. Uneori, poate din lipsă de înţelepciune şi inconştienţi fiind, am înfrumuseţat răstignirea. Ea a fost cea mai dureroasă metodă de execuţie publică din primul secol. Victima era aşezată pe o cruce din lemn. Cuie, confecţionate din lemn, erau bătute prin mainile şi picioarele victimei, apoi crucea era ridicată şi fixată în pămînt, carnea crucificatului sfîşiindu-se şi trupul atarnandu-i în dureri extraordinare. Istoricii ne spun că nici chiar soldaţii nu puteau să privească imaginea îngrozitoare, de aceea luau băuturi tari pentru a-şi amorţi simţurile.” Isus a îndurat timp de 6 ore o asemenea agonie.
Cu o proaspătă conştientizare a agoniei Mantuitorului, să-I mulţumim mai mult, acum, pentru jertfa Sa de pe Calvar. El ne-a iubit aşa de mult că a acceptat să moară pentru noi – chiar moartea atat de dureroasă de pe cruce.– R.W.D.

Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
Să aperi un pămant pierdut,
Căci numai Tu ştiai că-n lume
N-aveam alt preţ, n-aveam alt scut.
” C. loanid

Niciodată na vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi

Painea zilnica

Ne-a corectat tot caracterul

Cu multă dragoste, prin jertfă, ne-a înfiat Isus Hristos
Ne-a învățat scopul iubirii și sensul vieții cu folos.
În bunătatea Lui cea mare și-n mila Lui nemărginită,
Ne-a corectat tot caracterul, ne-a dat o viață infinită.

A fost cu noi și în necaz, a fost cu noi și-n bucurie,
El ne-a iubit chiar și-atunci când noi eram plini de trufie.
Ne-a acceptat așa defecți și ne-a primit din nou acasă,
El ne-a spălat haina în sânge și ne-a pus cu El la masă.

Nu ne-a lăsat în bezna lumii, nu ne-a lăsat jos, în noroi,
Ne-a scos cu brațul Lui puternic, El a avut milă de noi.
Ne-a oferit o șansă nouă, nu ne-a trimis spre condamnare,
Și azi avem curat cazierul, și azi avem din nou onoare.

Și ne-a-nvățat să nu ne temem, să credem în al Lui Cuvânt,
Să nu ne îndoim pe cale, să ne rugăm prin Duhul Sfânt.
Să stăm puternici, în picioare, să fim cu râvnă îmbrăcați,
Și să vestim curat, Cuvântul, acelor în păcat legați.

De-aceea, merită onoarea, de-aceea, merită slăvit,
Căci El a fost întâiul care, S-a îndurat și ne-a iubit.
Ne-a dat chiar dreptul prin Scriptură să ne numim ai Lui copii,
Mărit să fie Tatăl nostru și pe pământ, și-n veșnicii.

Nichifor Nicu 

Vom preamări

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul, ce în dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, ce domnește ca Împărat,

Curând în Zborul Nemuririi la Tronu-I ne vom închina,
Unde-n imnul mulțumirii, cu îngeri mii, vom înălța

Minunata îndurare, pentru omul păcătos,
Ce din Iubire, slavă mare, lăsă și venit-a jos,

Făcând veșnica împăcare: creatură – Creator,
Prinț Divin, Domn Sfânt și Mare, fii slăvit, Mântuitor!

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul ce în Dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, Veșnic Domn și Împărat!


Să se bucure și să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul! Ps. 40:16.

Lidia Cojocaru 

Suntem chemați

Motto: (Romani 8:28) „”De altă parte, știm că toate lucrurile
lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu,
și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.””

Chiar dacă vin vești care înspăimântă –
Vești de războaie, foamete și ciumi,
Noi credem ce-i scris în Cartea Sfântă
Că nu-i acum sfârșitul acestei lumi.

Cel Preaînalt, Cel Sfânt și Credincios
Mai are în bunătatea Lui, îngăduință,
Și cum nu vrea moartea celui păcătos
Dumnezeu ne cheamă azi la pocăință.

Noi suntem chemați de El la slobozenie
Eliberați de patimi și metehne idolești,
Ca să trăim în dragoste și în smerenie –
Și nu după îndemnul firii pământești.

Suntem chemați de Domnul să fim sfinți
Ca să ne dea cunună împărătească –
Să fim numiți, ai neprihănirii terebinți
Care, spre slava Lui să Îi slujească.

Suntem chemați să fim lumini și sare
Ca orice om lumesc, ateu sau păcătos
Să priceapă din trăire și din închinare
Că noi suntem pe veci ai lui Hristos.

Pe El Îl vom urma și dincolo de moarte
Că prin credința-n El noi suntem mântuiți;
Prin Hristos avem iertarea de păcate –
Prin jertfa Lui pe cruce suntem izbăviți.

Noi suntem chemați s-avem credință –
Să nu ne încovoiem sub jugul greu,
Că fără de credință nu este cu putință
Ca noi să fim plăcuți lui Dumnezeu.

Suntem chemați să fim plini de iubire,
Să fim aproapelui întruna de folos…
Suntem chemați s-ajungem la sfințire,
Suntem chemați la pacea lui Hristos.

Noi suntem chemați să fim încrezători
În Acela ce are puterea să ne scape;
Să ne întărim în inimi, să fim răbdători,
Că venirea Domnului este aproape.

Dar așteptând această clipă minunată
S-avem necontenit în inimă și-n minte
Dorința arzătoare, dorința înflăcărată
De-a ne ruga lui Dumnezeu fierbinte
Să ne găsească vrednici de a Sa chemare –
Și să împlinească în noi orice dorință
De bunătate, de dragoste și de îndurare,
Și orice lucrare izvorâtă din credință.

 Ioan Vasiu