Biserică scumpă!

Biserică scumpă, născută-n Iubirea
Ce-a fost atârnată-ntre cuie și bici,
Nu-i jertfă mai mare în toată-omenirea
Să poată da celor ce cred, mântuirea
Și Duhul prin care simțim înfrățirea
Cu Tatăl din cer si cu frații de-aici.

Biserică sfântă, sublimă, curată —
Albită la cruce, iertată-n Hristos,
De-ai tăi ești cântată, de alții — scuipată,
Dar nimeni, nicicând nu va stinge vreodată,
Din Golgota până-n a raiului poartă,
Lumina drapelului tău glorios!

Biserică dragă, iubită, aleasă,
Nimic pe pământ nu-i așa necuprins,
Ești taină-ntre taine — de mulți ne-nțeleasă,
Că veacuri ai fost și bătută și arsă
Și-au vrut din istorii pe veci să fii ștearsă,
Dar nici o putere din lume n-a-nvins.

Ce mari bucurii și ce lacrimi senine,
Inundă azi ochii atâtor creștini,
Căci ani au trecut… ani ce nu-ncap în rime…
O, sfântă biserică, Domnul revine!
Tot cerul a fost pregătit pentru tine,
Ca-n veci să te bucuri cântând în lumini.

Biserică scumpă, cu ‘naltă chemare,
Ce-n veacul de-acum pe Isus îl slujești,
Rămâi credincioasă și triumfătoare
Și-n lumea aceasta cu inimi murdare,
Rămâi o lumină din cer spre salvare,
Purtând sus drapelul chemării cerești!

Irina M 

Deși e lumea întinată

Deși e lumea întinată,
De mult prea multă răutate,
Eu nu vreau a trădării plată,
Ci cu iubire mai curată,
Să fiu o slugă devotată,
Semănător de bunătate!

Deși e lumea înrobită,
De mult prea multele-i păcate,
Eu nu vreau viață nesfințită,
Ci o credință împlinită,
Să fiu în valea cu ispită,
Semănător de libertate!

Deși e lumea derutată,
De-a veacului babilonie,
Eu nu vreau calea necurată,
Ci separare luminată,
Să fiu în valea întunecată,
Semănător de bucurie!

Deși e lumea greu legată,
De-a patimilor neputință,
Eu nu vreau viață subjugată,
Ci izbăvire adevărată,
Să trag în holdă brazdă dreaptă,
Semănător de biruință!

Deși e lumea învrăjbită,
De mult prea multă nedreptate,
Eu nu vreau turmă necăjită,
Ci dragoste desăvârșită,
Să fiu în lumea risipită,
Semănător de unitate!

Deși e lumea azi cuprinsă,
De foc străin, de necredință,
Eu vreau din cer să fie ninsă,
În harul Domnului cuprinsă,
Să fiu în ea lumină aprinsă,
Semănător de pocăință!

Deși e lumea adormită,
De duhul veacului fălos,
Eu vreau să fie-acum trezită,
Din somnul morții izbăvită,
De judecată pregătită,
Un rod al jertfei lui Hristos!

Teodor Groza

Dovezile iubirii

Motto: „”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”” Amin! Ioan 3:16.

Primește, Doamne, jertfa mea de mulțumire –
O ardere-de-tot pe un altar zidit din lut…
Un strigăt, al celui însetat după a Ta iubire
Cu care ne-ai înconjurat de la început.

Îți mulțumesc că din a cerului Împărăție –
Din slavă ai venit, Isuse, să ne izbăvești
Și să ne scoți pe noi din a păcatului robie,
Și viață să ne dai… Ce mult ne iubești!

Dovadă-i crucea ce-ai purtat-o-n spate,
Împovărată cu al lumii întregi păcat…
Dar și mila Ta, și nesfârșita-Ți bunătate
Cu care-ai săturat norodul înfometat.

Dovezile iubirii Tale sunt cuiele și spinii,
Și buretele înmuiat în fiere și venin…
Dar și limpezimea cerului și a Luminii
În apele din Cana preschimbate-n vin.

Dovadă a iubirii Tale e a Golgotei colină –
Altarul pentru Jertfa Celui fără păcat…
Dar și rodul viței din paharul de la Cină
Și Frângerea-de-Taină pe lemnul înălțat.

O dovadă a iubirii Tale, este că la Cină
Loc are și iudeul, loc are și străinul…
Și Tu ne dai, Isuse, din frângere lumină
Și ne sfințești cu pâinea și cu vinul.

Dovadă-i că Te-ai dat pe Tine pentru noi
Lui Dumnezeu, ca o jertfă de bun miros –
Ca un prinos – pentru ca în Ziua de Apoi
Socotiți să fim ca frați întru Hristos.

Nu știm când va fi ziua aceea sorocită
Dar, tânjim de dor după a Ta venire
Precum Mireasa, de nuntă pregătită,
Așteaptă să-L întâmpine pe Mire.

Noi n-avem, Doamne, ramuri de finici și palmieri
Să Îți așternem la venire cărăruia…
Dar vom așterne sfintele cântări din psalmi
Slăvindu-Ți Numele cu „Amin” și „Aleluia!”

Ioan Vasiu 

Puterea imparţială a lui Dumnezeu

„Căci printr-o singură jertfa El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţi.” Evrei 10:14

Noi călcăm în picioare sângele Fiului lui Dumnezeu dacă ne închipuim că suntem iertaţi deoarece ne pare rău că am păcătuit. Singura explicaţie a faptului ca Dumnezeu ne-a iertat păcatele şi a promisiunii Sale hotărâte de a nu-Şi mai aduce aminte de păcatele noastre este moartea lui Isus Cristos. Pocăinţa noastră este doar rezultatul faptului că am înţeles Ispăşirea pe care a făcut-o El pentru noi. „Cristos Isus a fost făcut pentru noi înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare” Când înţelegem că El a fost făcut toate acestea pentru noi, suntem cuprinşi de bucuria nemărginită a lui Dumnezeu; oriunde nu este prezentă bucuria lui Dumnezeu, sentinţa morţii este la lucru.Indiferent cine sau ce suntem, Dumnezeu ne aduce într-o relaţie bună cu El numai prin moartea lui Isus Cristos, şi nu prin altceva; nu pentru că Isus Se roagă pentru noi, ci pentru că El a murit. Nu este un lucru pe care-l câştigăm, ci pe care-l acceptăm.

Orice rugăciune pentru mântuire care refuză în mod deliberat să recunoască Crucea este inutilă, este ca şi cum am bate la o altă uşă decât la cea pe care a deschis-o deja Isus. „Nu vreau să vin pe calea aceasta, este prea umililor să fiu primit ca păcătos „”Nu este nici un alt Nume.” (Fapte 4:12). Ceea ce pare să fie lipsa de inimă din partea lui Dumnezeu este, de fapt, expresia reală a inimii Sale. Avem intrare din plin pe calea deschisă de El: „Prin sângele Lui avem iertarea păcatelor” (Efesem 1:7).

Identificarea cu moartea lui Isus Cristos înseamnă identificarea cu El până la moartea a tot ceea ce e străin de El în noi.Faptul că Dumnezeu mântuieşte oameni răi îşi găseşte justificarea numai în aceea că El îi face buni. Domnul nu pretinde că suntem buni, când de fapt suntem răi. Ispăşirea este un act prin care Dumnezeu, prin moartea lui Isus, face un sfânt din omul nesfânt.

Oswald CHAMBERS

În mâna Domnului

În orice ceas permis de Providență,
De-atâtea ori aș fi putut să mor,
Fără să știu de-a Domnului prezenţă
Și despre Harul eliberator!

Un tributar al vieții și al morţii,
Contemporanul fiu risipitor,
Am fost străinul, ce în voia sorţii
De cer nutrea în permanenţă-un dor,

Credinţa fariseică avută
Și fapte bune numai de decor,
Independent de jertfa neștiută,
Al vieţii proprii critic-spectator!

Cu preţ de sânge-a fost răscumpărarea
Și am primit divinul ajutor,
Isus prin jertfa Sa mi-a dat iertarea
Și-mi este-al vieţii Sfânt Reformator!

Cu înnoirea minţii prin credinţă,
Chiar dacă știu că drumul nu-i ușor,
Doar El îmi dă putere-n suferință
Și cu slujire-acum Îi sunt dator.

În mâna Domnului e-ntreaga lume,
Căci este în controlul tuturor,
El S-a descoperit în rugăciune
Și în Cuvântul edificator.

Senin în vremi de mare turbulenţă,
Cu soare- n suflet când afară-i nor,
Mă-nchin și mulțumesc cu reverență
Lui Dumnezeu, supremul Creator!

Laura Minciună 

Justificarea prin credinţă

„Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său. cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. „Romani 5:10

Eu nu sunt mântuit prin credinţă: prin credinţă doar îmi dau seama de faptul că sunt mântuit. Nu pocăinţa mă mântuieşte, ci pocăinţa este semnul că înţeleg ce a făcut Dumnezeu în Isus Cristos. Exista pericolul să punem accentul pe efect şi nu pe cauză – “Ascultarea mea, consacrarea mă pun într-o relaţie bună cu Dumnezeu” Niciodată! Sunt adus într-o relaţie bună cu Dumnezeu deoarece, mai intăi de toate, Cristos a murit. Cănd vin la Dumnezeu și accept, prin credinţă, ceea ce-mi revelează El, într-o clipă Ispăşirea extraordinară făcută de Isus Cristos pe cruce mă aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu si, prin miracolul supranatural al harului lui Dumnezeu, sunt justificat, nu pentru că-mi pare rău de păcatul meu nu pentru că m-am pocăit, ci datorită lucrării lui Isus. Duhul lui Dumnezeu îmi arată aceasta cu o lumină puternică ce mă învăluie şi ştiu că sunt mântuit, chiar dacă nu ştiu cum s-a realizat acest lucru.

Mântuirea lui Dumnezeu nu se bazează pe logica umană, ci pe jertfa lui Isus. Noi putem fi născuţi din nou datorită Ispăşirii făcute de Domnul nostru. Oamenii păcătoşi pot fi transformaţi în făpturi noi, nu prin pocăinţa sau credinţa lor, ci prin lucrarea minunată a lui Dumnezeu in Cristos Isus, lucrare care este anterioară oricărei experienţe. Siguranţa de nezdruncinat a îndreptăţirii şi a sfinţirii noastre este Dumnezeu însuşi. Nu trebuie să realizăm noi aceste lucruri. ele au fost împlinite prin Ispăşirea lui Cristos. Supranaturalul devine pentru noi natural prin miracolul lui Dumnezeu; ajungem să înţelegem ceea ce a făcut Isus Cristos: “S-a sfârşit!”

Oswald CHAMBERS

Cheia mesajului misionarului

„El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

                                                                          1 Ioan 2:2

Cheia mesajului misionarului este ispăşirea făcută de Isus Hristos. Priveşte orice aspect al lucrării Lui Hristos: vindecarea, mântuirea sau sfinţirea şi vei vedea că nu este nimic fără margini în toate acestea. Dar ..Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (loan 1:29), acesta este un lucru fără margini. Mesajul misionar se referă la însemnătatea nemărginită a Lui Isus Hristos ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre; misionarul este un om care este impregnat cu adevărul acestei revelaţii.

Cheia mesajului misionarului este aspectul eliberator al vieţii Lui Hristos, nu blândeţea sau bunătatea Sa, nici chiar faptul că El ni L-a revelat pe Dumnezeu ca Tată. Mare şi nemărginit în semnificaţie este faptul că Isus este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. Mesajul misionarului nu este un mesaj patriotic, nu favorizează naţiuni sau indivizi, el este pentru lumea întreagă. Când vine în mine Duhul Sfânt. El nu ia in considerare predilecţiile mele, ci mă face una cu Domnul Isus.Misionarul este cel care e devotat Domnului şi Stăpânului Său, el nu trebuie să-şi proclame propriul lui punct de vedere, ci să-L vestească pe „Mielul Lui Dumnezeu”.

Este mai uşor să aparţin unui grup care spune ce a făcut Isus Hristos pentru mine. Este mai uşor să fiu un adept al vindecării divine sau al unui gen special de sfinţire sau al botezului cu Duhul Sfânt. Dar Pavel n-a spus: „Vai mie dacă nu spun ce a făcut Hristos pentru mine,” ci: „Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia” (1 Corinteni 9:16). Aceasta este Evanghelia: „Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.

Oswald CHAMBERS

Iubit de Dumnezeu

Iubit mă simt de Dumnezeu,
În orice pas, pe drumul meu,
Și pot mărturisi oricui,
Minunile și dragostea Lui!

Când am fost jos, M-a ridicat,
De mână El M-a apucat,
Lângă min’ mereu a stat,
Și rănile Mi Le-a vindecat.

Când am fost slab, M-a întărit,
Credința-n El mi s-a mărit,
Și-acum pot spune tot mereu:
„Tu ești Adevăratul Dumnezeu!”

Mă ții mereu pe Brațul Tău,
Și mă păzești de orice rău,
Mă ocrotești în fiecare zi,
Și-mi dai putere Cuvântul să Îl pot păzi!

Și la bine, și la greu,
Ești cu mine tot mereu,
Nu mă lași singur în vale,
Ci-mi conduci pașii pe cale!

Când am căzut, Tu M-ai primit,
Haina, din nou, Tu Mi-ai albit,
Mi-ai spus să cred în jertfa Ta,
Singura ce poate păcatul spăla!

Și am crezut, și am simțit,
Că sunt al Tău fiu, mântuit,
Și pot cânta de-acum mereu:
„Eu sunt iubit de Dumnezeu!”

Florica Igna 

Frunze

Când sub primul păcat am căzut
Și-am văzut cât sunt de gol, slab și urât,
Din frunze-o haină mare mi-am făcut
De ochii Tăi dorind să mă ascund…
Erau doar frunze.

Când prima jertfă pe altar eu am adus
Crezând ca fumul ei v-ajunge-acolo sus,
Am pus doar frunze smulse de prin pom
Pe care focul le-a topit pe loc…
Erau doar frunze.

Când ai venit la mine-ntâia data,
Dorind să calci cărarea cea mai plată
Ți-am pus covor de frunze sub picioare,
Dar s-au uscat și drumul a fost tare…
Erau doar frunze.

Când ai privit la jertfa mea săracă
Și ai mustrat trăirea întinată
Cerând din pom nu frunzele, ci rodul
Știind că pan’ acum nu am dat totul…
Erau doar frunze.

Știai că printre frunze am ajuns la rod
Și ca din lemn o cruce ca să fac eu pot,
Simțind înțepătura cununii de spini
Tu ai privit adânc, adânc in min ‘…
Erau doar frunze.

Dar ai văzut și-n frunze un folos
Căci pentru Tine eram valoros.
Tu m-ai creat: știai ce sunt, ce pot
Și mi-ai dat șansa sa aduc un rod…
Nu numai frunze.

Iar Tu ai luat din ce am fost cândva
Punând chiar totul in lucrarea Ta.
Un pom cu rod Tu m-ai făcut acum
Și-mi pregătești in cerul Tău cununi…
Cununi frunze.

Agheorgiesei Maria 

Taina jertfei

“Cine crede în Mine, din inima lui vor curge…” loan 7:38

Isus n-a spus: “Cine crede în Mine va cunoaşte binecuvântarea plinătăţii lui Dumnezeu”, ci: “Din cel ce crede în Mine va curge tot ceea ce primeşte”. Învăţătura Domnului nostru este întotdeauna împotriva realizării de sine. Scopul Lui nu este dezvoltarea omului; scopul Lui este să-l facă pe om să fie exact ca El, iar caracteristica Fiului lui Dumnezeu este dăruirea de Sine. Dacă noi credem în Isus, important nu este ceea ce primim, ci ceea ce El revarsă prin noi. Scopul lui Dumnezeu nu este să facă din noi struguri copţi şi frumoşi, ci să stoarcă dulceaţa din noi. Din punct de vedere spiritual nu ne putem măsura viaţa după succesul pe care-l avem, ci numai după ceea ce revarsă Dumnezeu prin noi, iar aceasta nu o putem măsura deloc.

Când Maria din Betania a spart vasul cu mir preţios pe care l-a turnat pe capul Iui Isus, acesta a fost un act pe care nimeni altcineva nu l-a considerat potrivit momentului: ucenicii au spus că a fost o risipă. Dar Isus a lăudat-o pe Maria pentru fapta ei de mare devotament şi a spus că oriunde se va predica Evanghelia, “se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. Domnul nostru tresaltă de bucurie când vede pe vreunul dintre noi făcând ce a făcut Maria, nefiind legat de un lucru sau altul, ci fiind predat Lui cu totul.

Dumnezeu a dat viaţa Fiului Său pentru ca lumea să poată fi mântuită: suntem noi pregătiţi să ne dăm viaţa pentru El? “Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apa vie”, adică sute de alte vieţi vor fi încontinuu înviorate. Este timpul acum să spargem vasul de alabastru al vieţii noastre, să încetăm să mai dorim satisfacţia personală şi să lăsăm ca viaţa noastră să curgă pentru El. Domnul nostru întreabă care dintre noi vrea să facă aceasta pentru El.

Oswald CHAMBERS