Însemnele iubirii

Cu har iubirea e divină,
Cu jertfa să măsori iubirea!
Vorbirea goală-ascunde-o vină
Și-n van își flutură-mplinirea.

Un zâmbet ține loc de soare
Când norii razele-i alungă,
Când licărul nădejdii moare,
Un zâmbet poate răni să ungă.

O mână-ntinsă e însemnul
Iubirii căreia îi pasă,
Urmându-i inimii îndemnul,
Pradă nevoii nu te lasă.

Privirea caldă, grijulie,
Topește sloiuri prin unghere,
Înmoaie ger, sau vijelie,
Alină suflete stinghere.

Scriem, în trecere, destine
Și timpul tare se grăbește!
Cel ce rămâne lângă tine,
Acela, negreșit, iubește!

Olivia Pocol 

7 Ianuarie

Pentru mine, a trăi este Christos.” Filipeni 1:21

Credinciosul nu trăieşte întotdeauna pentru Christos. Începe să facă aşa atunci când Dumnezeu Duhul Sfânt îl convinge de păcat, şi când este adus prin har să vadă cum Mântuitorul îi ispăşeşte păcatele. Din momentul acela al naşterii din nou, credinciosul începe să trăiască pentru Christos. Isus este pentru credincioşi „comoara de mare preţ” (Matei 13:46), pentru care suntem gata să vindem tot ce avem. Ne-a câştigat dragostea atât de complet încât inima noastră bate doar pentru El.

Vrem să trăim pentru gloria Lui, şi suntem gata să murim pentru a apăra Evanghelia Sa. El este scopul vieţii noastre şi modelul după care ne sculptăm caracterele. Cuvintele lui Pavel înseamnă mai mult decât crede majoritatea oamenilor. Mulţi vor spune că Pavel declară că sfârşitul vieţii lui este Christos, dar, mai degrabă, întreagă viaţa lui a fost Isus! In cuvintele unui sfânt din vechime, El a „mâncat şi băut şi dormit viaţa veşnică”. Isus era aerul lui, sufletul sufletului său, inima inimii sale, viaţa vieţii sale. Poţi să spui tu, ca şi creştin, că trăieşti după acest ideal? Poţi să mărturiseşti că pentru tine „a trăi este Christos”? Îţi faci munca pentru Christos, sau munceşti pentru beneficiul tău şi pentru bunăstarea familiei tale? Întrebi „este acesta un motiv de bază”? Pentru un creştin este. Profesia lui este să trăiască pentru Christos. Cum poate să trăiască altfel fără să comită adulter spiritual? Sunt mulţi cei care îndeplinesc acest principiu într-o oarecare măsură, dar cine îndrăzneşte să spună că el trăieşte în întregime pentru Christos, aşa cum a
făcut apostolul?

Totuşi aceasta şi numai aceasta este adevărata viaţă a unui creştin — izvorul ei, scopul ei, felul ei şi sfârşitul ei. Toate se adună într-un singur cuvânt: Isus. Doamne, acceptă-mă. Mă prezint în faţa ta, rugându-mă să trăiesc prin Tine şi pentru Tine. Îngăduie-mi să fiu vita de jertfă care stă între plug şi altar. Îngăduie ca motto-ul meu să fie: Gata pentru muncă sau pentru jertfă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

„Cristy-camera 104”

26 decembrie

Text: Filipeni 4:1-20

„… ce mi-ati trimis (este) un miros de buna mireasma,
o jertfa bine primita si placuta lui Dumnezeu.”

Filipeni 4:18

Credinciosii din Filipi, preocupati de nevoile lui Pavel, i-au
trimis daruri. Epafrodit a fost trimis sa le duca apostolului in
celula lui din Roma. Pavel a recunoscut ca aceste daruri – fara
indoiala, lucruri de care avea nevoie – reprezentau un sacrificiu
din partea celor care le-au trimis. I-a costat mult ca sa-l ajute pe
Pavel, dar ei erau gata sa se lipseasca de aceste lucruri, ca sa
mareasca numele lui Cristos.

O parte vitala a inchinarii noastre este darnicia. Noi trebuie
sa raspundem nevoilor Bisericii si a poporului lui Dumnezeu intr-o
maniera plina de dragoste si facand sacrificii. Leslie B. Flynn ilus-
treaza acest gen de darnicie personala in cartea lui: „Worship”. El
a scris: „Un om impacheta un transport de alimente colectate de o
scoala pentru saracii din Muntii Apalasi. Sorta pungile de lapte
praf, de conservele de fasole si conservele de vegetale, de conser-
vele cu carne. Introducandu-si mana intr-o cutie cu conserve de tot
felul, el a scos o punga de hartie maro. Se parea ca un elev a adus
ceva diferit de articolele sugerate in lista de alimente. Din punga
a cazut un sandwich, un mar si un biscuit. Pe punga era scris cu
litere mari numele fetitei: „Cristy – camera 104”. Ea renuntase la
masa ei de pranz pentru o persoana oarecare ce ducea lipsa”.

Ori de cate ori dam din inima, preocupati de situatia celor
nevoiasi, noi aducem o jertfa care-L multumeste pe Domnul. „Si sa
nu dati uitarii binefacerea si darnicia; caci lui Dumnezeu jertfe ca
acestea ii plac” (Evrei 13:16). Dumnezeu considera ca aceste
daruri l-au fost aduse Lui. – D.C.E.

Cu o inima larga, dezlegata,

Da-ne, Doamne, harul ca sa dam,

Ca viata si trairea noastra

Tie numai sa le consacram.” – Murray

Dumnezeu se uita la inima,
nu la mana; la cel ce da, nu la dar.

Painea zilnica

Rastignit impreuna cu Hristos

Ai fost rastignit pentru mine, Isuse,
Si eu, impreuna cu Tine, prin har;
Ti-aduc azi dorinte si ganduri supuse,
Ca jertfa intreaga pe sfantu-Ti altar.

Si vorbe, si fapte, si toata trairea
Desprinsa-i din Tine, de cand m-ai schimbat,
Mai mult, si mai mult oglindindu-Ti iubirea
Fara de masura ce-n locu-mi S-a dat.

Si doar prin credinta pasesc mai departe,
In viata pe care-o mai am de trait,
Cu Tine, Isuse; Tu m-ai scos din moarte
Murind pentru mine. Ce mult m-ai iubit!


Inspirata din Galateni 2:20.

Anca Winter 

E toamnă, înspre primăvară, căci iarna grea a fost dintâi

E toamnă, înspre primăvară, căci iarna grea a fost dintâi,
A fost atunci când la Golgota Iubirea ne-a stat căpătâi!
E seară, înspre dimineață, căci peste noapte am sărit,
Căci pentru noi, Lumina jertfei e-un veșnic far și-un răsărit!

Nu mai avem nici grija zilei celei de azi, celei de mâine,
Căci Dumnezeul cel puternic ne e și azi și mâine pâine!
Am început cu secerișul, căci am sărit de semănat,
Am început doar să culegem ce-n Golgota Isus ne-a dat!

Am început cu bucuria, căci am sărit peste necaz
Și chiar dacă mai e vreunul, întoarcem celălalt obraz!
Am început cu veșnicia de-aici de jos, de pe pământ
Că-n noi, comoara-mpărăției, ne-a scris-o-n sfântul legământ

E toamnă, înspre primăvară, nu vom cunoaște iarna noi
Căci rădăcina cea din Domnul nu va lăsa măslinii goi
Și chiar de-ar fi să ne-nconjoare, vreun vânt, vreun crivăț, sau zăpezi
Noi ne vom încălzi la focul din inimă, pe care-l vezi!

Căci ardem azi și ardem mâine de dorul celor ce vom fi
Căci tot ce facem azi, în ceruri la sânul Lui noi vom găsi
Căci tot ce-adun aici, se stinge, este deșert și trecător,
Dar dacă dau, slujind pe alții, pe Domnul, sunt câștigător!

Vom câștiga o primăvară, acolo sus în veșnicii
Căci prin credința noastră-n Isus, suntem numiți ai Lui copii
Îmbracă-ne copacii, Doamne, în toamna asta de acum
Cu rodul sfânt, roduri bogate, și fii cu noi și azi pe drum!

Camelia Stîngaciu 

Mai mult decat biruitori

Cine-ar putea pe noi sa ne desparta
De dragostea slavitului Isus,
Ce rani sapate-n mainile Lui poarta
Prin jertfa sfanta care S-a adus?

Necazul de-ar lovi fara crutare
Si stramtorarea ne-ar invalui,
Ne ancoram de El, de Stanca tare,
Ce nici un val n-o poate birui.

De-ar fi vrajmasul sa ne prigoneasca,
Flamanzi sau goi de-ar fi sa pribegim,
Ne protejeaza mana Lui cereasca,
Suntem predestinati sa biruim!

Primejdii fara numar de-ameninta,
Si sabii s-indreptate catre noi,
Suntem predestinati la biruinta,
Caci nu suntem din cei ce dau ‘napoi.

Noi stim si credem ca acestea toate
Lucreaza impreuna spre folos,
Spre bine vesnic si eternitate,
Cand vom domni in slava cu Hristos.

Nimic nu va putea sa ne desparta
De dragostea cea fara de apus,
Ce Tatal a ales ca sa ne-o-mparta
Prin Fiul Sau iubit, Hristos Isus.

Nici moartea, si nici viata, si nici ingeri,
Nici stapaniri, puteri oricat de mari,
Nici inaltimi, ori adancimi de plangeri
Nu ne vor lua din bratele Lui tari.

Prin lucruri de acum, sau viitoare,
El ne traseaza-un glorios destin;
Suntem, prin dragostea-I nemuritoare,
Mai mult decat biruitori. Amin!

Inspirata din Romani 8:28-39.

Anca Winter

Iertat – apoi liber

Text: Tit 2:11-15                                    

…să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.” Tit 2:12

După o întrunire ţinută în aer liber într-o mahala săracă a Londrei, s-a apropiat de Alexander Glegg, un om foarte bine îmbrăcat şi i-a cerut ajutorul spiritual. A recunoscut că bea pe ascuns. A mai spus că se temea că în curand această problemă îl va costa serviciul şi familia. Glegg a stat cateva ore cu acest om; dar nu a fost în stare să-l ajute. Peste mai mulţi ani, Glegg a explicat de ce: „Deoarece niciodată nu l-am condus la cruce. Eliberarea este pentru aceia care au fost „împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Trebuie să păstrăm această ordine prima dată împăcarea, apoi eliberarea”.


Dacă dorim ca vieţile noastre să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim prima dată curăţiţi de păcat. Acest principiu este profund înrădăcinat în învăţătura Bibliei. În ritualurile Vechiului Testament, sangele, care semnifica iertarea şi împăcarea, era stropit pe altarul de aramă, înainte ca să fie aduse alte jertfe.
Cand Pavel i-a scris lui Tit despre mantuire, în primul rand el a menţionat „harul lui Dumnezeu care aduce mantuire” (2:11). Numai după ce am fost la crucea Calvarului pentru a primi iertarea şi o nouă natură, putem fi numiţi oameni care o „rupem cu păganătatea şi cu poftele lumeşti” şi putem „trăi în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (2:12). Să nu uităm, mantuirea începe la cruce. Acolo Isus a oferit jertfa care face posibilă iertarea care precede eliberarea de sub puterea păcatului. – H.V.L.

Priveşte la El oriunde ai fi!
Priveşte la El şi trăieşte!
Singur Isus Cristos poate rosti
Cuvantul ce vieţi dăruieşte.
” – McLendon

Cristos a fost dat pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre

Painea zilnica

Înălțarea Domnului

De multe ori în patru zeci de zile
Mântuitorul după ce-înviase,
Să le-ntărească fințele fragile
Facându-le puternice, stabile,
La ucenicii Lui se arătase

Făcând să ardă-n inima lor dorul
Le-a dat dovezi, le-a arătat în față
Că El e Unsul și Mântuitorul
Cerescul Fiu și Răscumpărătorul
Că jertfa Lui aduce lumii viață.

Spunându-le să nu se depărteze
Ci împreună întru-n gând sublim
Să-aștepte, să se roage, să vegheze
Și-a Lui cuvinte-n inimi să păstreze
Și să rămână în Ierusalim.

Acolo vor primi făgăduința
Promisiunea Duhului de sus
Care va transforma complet ființa
Pecetluind și întărind credința
Puterea cea trimisă de Isus.

Spunându-le cum vor pleca în lume
Și vor fi martori plini de Duhul Sfânt
Cum ei pe mulți spre Cer o să-i îndrume
Vestind salvarea în Preasfântu-I Nume
Ducând credința pe întreg pământ.

Și cum stăteau sorbind învățătura
El mâna peste ei și-a ridicat
Și parcă s-a oprit din mers natura
Când El, Mesia î-și deschise gura
Și El pe-ai Săi i-a binecuvantat.

Ce Sfânt fior simțit-a fiecare
Ce clipe ireale și sublime
Deplin pătrunși de-o Sfântă cercetare
Tot muntele era în sărbătoare
Și-un nor se coborâ din înălțime.

Ei Îl priveau cu drag dar dintr-o dată
Ce taină, ce mister ne nepătruns
Privirea lor normală și curată
Îl pierde din vedere dintr-o dată
Căci norul L-a cuprins și L-a ascuns.

Și cum stăteau cu fața ridicată
Cu ochii înspre ceruri pironiți
De sus, din zarea ‘naltă și curată
Doi îngeri li se-arată dintr-o dată
Zicîndu-le: ” de ce priviți uimiți?”

”Acest Isus, ce tocmai se-nălțase
El ne-a trimis spre a vă linști
Să v-amintim ce El vă învățase:
Din Slăvile Divine și frumoase
Precum s-a dus. . așa va reveni!”

Iar ucenicii plini de bucurie
Au dus această veste-n lung și-n lat
Având în suflet o nădejde vie
Încredințați spuneau la toți să știe:
” Isus, Mântuitorul s-a-înălțat!”

Isus acum e-n Slavă și-n Lumină
Și stă la dreapta Tatălui Slăvit
În fața Lui toți îngerii se-nchină
Împodobit de-o glorie deplină
Precum Ioan in Patmos L-a zărit.

La fel Ștefan, martirul fără pată
Pe tron la drepta L-a văzut șezând. .
Curând în lumea noastră zbuciumată
Precum Te-ai dus Tu vei veni odată
O, vino scump Isuse mai curând!

Te-ai înălțat lăsându-ne doar dorul
De-aceea-n rugăciune te chemăm
Cum caută cerbul însetat izvorul
Dorim din nou să se coboare norul
Dar până-n ziua-aceea. . Te-așteptăm.

Te așteptăm ca zorii dimineața
Și-al nostru suflet strigă: Maranata!
Dar până-n ziua când dispare ceața
Și-Ți vom privi în realitate fața
Ne-ajută să veghem. . și să fim gata!

Daniel Hozan

A iubi inseamna a darui

Text: Romani 5:1-8  

„…El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiud Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. „1 loan 4:10

Cea mai înaltă expresie a dragostei este în dăruire. Aceasta a fost arătată desăvarşit prin faptul că Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru mantuirea lumii (loan 3:16). După cum dragostea a fost aceea care L-a făcut pe Tatăl să-L dea pe Fiul pentru noi, tot aşa dragostea noastră pentru El trebuie să fie singura noastră motivaţie pentru a demonstra dragostea prin dăruire (2 Cor. 8:8, 9). Facem acest lucru aducand trupurile noastre „ca jertfe vii, sfinte şi plăcute lui Dumnezeu”, acest lucru constituind din partea noastră „o slujbă duhovnicească” (Rom. 12:1).


În cartea sa „Omul viu”, John Whittle relatează despre o văduvă al cărui fiu i-a spus că el va asculta de chemarea lui Dumnezeu pentru a merge în misiune. Deşi femeia era o creştină de mulţi ani, decizia fiului a supărat-o deoarece, sperase că pe măsură ce va îmbătrani, fiul ei va fi în apropiere atunci cand va avea nevoie de el. Frica şi îngrijorarea îi întunecaseră mintea. Dar într-o zi s-a întamplat ceva, şi acest lucru i-a schimbat întreaga concepţie. Citind în loan 3, cuvintele familiare din versetul 16, i-au atras atenţia într-un fel cum n-o mai făcuseră pană atunci. In minte i-a venit un gand, pe care Whittle l-a formulat astfel: „Dumnezeu îi dăduse privilegiul să facă la scară redusă ceea ce făcuse El însuşi”, întreaga perspectivă s-a schimbat. Era gata acum să-şi dea „fiul pentru a merge în campul de misiune din pricina dragostei lui Dumnezeu pentru ea. Erau în măsură acum să se vadă împreună parteneri în lucrarea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a spus că „dragostea lui Cristos ne strange” (2 Cor. 5:14). Aceasta înseamnă că vom iubi, dăruindu-ne pe noi înşine Lui şi altora.      – R.W.D.

Iubirea, nevoilor din lume, dăruieşte.
Iubirea-mparte cand Duhul o călăuzeşte.
Iubirea alină plansul lumii dureros,
Iubirea-i milă cu ochi c-ai lui Cristos. – Brandt

O inimă egoistă iubeşte pentru ceea ce primeşte;o inimă asemănătoare lui Cristos iubeşte pentru ceea ce dăruieşte

Painea zilnica

Din nesfarsite Taine

Din Crucea de la Golgota mi-e dat
Sa port si eu, tarana pieritoare,
A suferintei cruce – har bogat –
Dar sunt biruitoare
Prin Jertfa Ta, Ceresc Mantuitor!
Ingaduie-mi de aceea
Sa ma-nchin
Si Sa-Ti sarut
Preasfintele picioare!

Ma doare … tot ce doare pe pamant
Mandria fara rost si viclenia,
Batjocura,
Minciuna – fals vesmant –
Si ura ce ucide bucuria!
Meschinaria, barfa fara rost,
Cortegiul trist de boli apasatoare
Si vorbele murdare …
Si-orice gand,
Sau faptele
Ce se-ascund
De sfantul Soare!

Sub umbra suferintelor ma frang!
Dar, intr-o clipa-as fi deplin zdrobita
Daca nu ar purta chiar Domnul Sfant
Aceasta dura cruce de granit …
Ciudat e
Ca ma-nalta-n cuget iar
Ingusta Cale a Dragostei cu jar:
– Slavit sa fii, Acel ce m-ai iubit! !
Si nu oricum,
Ci pana la sfarsit! !
Da, nu oricum!
Ci c-o Iubire – adanca.

Anonim