Constatare

Ne-am obișnuit să dăm cu biciul
În tot ce-i bun și ce-i frumos.
Avem atâtea reguli sumbre
Dar nu-s venite din Hristos.

Legați de multele condiții,
În rugă n-avem libertate,
Suntem cuprinși doar de ambiții
Ce ne aruncă-n hău și moarte.

Bisericiile-s tot mai goale
Închinarea-i tot mai rece
Predicile-s tot mai seci
Iar somnul nu mai vrea să plece.

Părtășia-i de fațadă
Și iubirea-i tot la fel
Unitatea nu există
Iar mila nu mai e un țel.

Bărfa este un exempu,
E la modă viclenia,
Teatrul ieftin e puternic
Și pe mulți i-a prins mândria.

Este timpul să lăsăm
Tot ce-i rău, tot ce-i murdar
Să ne-ntoarcem iar jertfa
De la crucea din Calvar.

Să-nțelegem compasiunea
Să trăim în unitate,
Să ne bucurăm în Domnul,
Care ne-a scăpat de moarte.

Să nu mai trăim legați
De pământ și bogăție
Inima și sufletul
Să-și dorească-n veșnicie.

Nichifor Nicu 

Cum as putea sa-I descriu iubirea?

Am vrut să Îi descriu iubirea pe hârtie,
Dar, scriind, apoi am realizat,
Că toate cărțile din aceasta lume,
N-ar cuprinde și nici n-ar putea spune
De iubirea-I fara de hotar.

Am vrut să Îi descriu iubirea prin cuvinte,
Și obosit parcă de atât grăit,
Am realizat că nici predici amănunțite,
Nici discursuri frumoase, prelungite,
Nu pot cuprinde dragostea-I din infinit.

Am vrut să Îi descriu iubirea, dar n-am putut,
Ea este de nepătruns și ne-nțeles:
Cum El, Dumnezeu din nevăzut,
A vrut să ni se facă cunoscut,
Nouă, oamenilor răi, ba chiar sa ne dea un preț,

Să-și părăsească slava Sa și sfinții îngeri,
Să vină pe acest Pământ așa umil,
Să Se dea pe cruce ca jertfă de ispășire,
Ca noi să primim mântuire,
Și să scăpăm astfel de un veșnic chin?

De-acum, când iubirea vreau să-I descriu,
Privesc la Golgota, la sfântul Miel,
Și chiar de nu înțeleg toate și toate nu le știu,
Chiar de n-aș putea sa spun sau n-aș putea sa scriu,
Iubirea Lui e-aceeasi: și ieri, și azi și-n veci.

Marius Tarcău  

Iubirea Ta, Isus iubit

Iubirea Ta, Isus iubit
Se dovedește-ntotdeauna
Pe lemn de-ocară Te-ai jertfit
Din faliment ne-ai izbăvit
Ne-ai pregătit în Rai cununa,
Ne-ai apărat și-ai biruit.

Oricând, oriunde e prezentă
Ne însoțește, e cu noi
Ne ocrotește; e atentă
Și cum mai e? Suficientă
Și în necaz și în nevoi
(Ce-adâncă e a ei amprentă!)

Iubirea Ta, mereu, ne-aduce
Înviorare și alin
Și glasul Ei e-atât de dulce
Ne-ajută să purtăm o cruce
Și îndulcește un suspin
Și multe împliniri produce.

În noi iubirea-Ți e comoară
Ne-nviorează zi de zi
Aroma Ei e-o primăvară
Lumina Ei e-atât de clară
Nicicând nu ne va părăsi
Cu Ea nimic nu se compară.

Zâmbește când vin întristări
Cântă cu noi în încercare
Din Ea vin binecuvântări,
Mirabile manifestări
Din viață face sărbătoare
Cu-nseninări și cu cântări.

Atât de mult Te prețuim
Isuse cu iubirea-Ți sfântă
Cu-al Ei mesaj noi ne hrănim
Din Cina Ta ne-mpărtășim
Oricând prezența Ta ne-ncântă
C-așa, cu drag, spre Rai suim.

George Cornici

Ești cel mai bun prieten, Tu ești deosebit

Ești cel mai bun prieten, Tu ești deosebit
Mereu eu am visat la cineva așa ca Tine
Dar printr-un miracol Doamne, Însuți ai venit.
Și din mulțimea întreagă m-ai găsit pe mine.
Tu m-ai privit Isuse cu atâta gingășie
La mine ai venit atunci când îmi era mai greu
Mi-ai adus în suflet pace și multă bucurie
Și m-ai îmbrățișat cu dragostea și Harul Tău.

Mi-a fost puțin chiar frică și m-am înspăimântat
Că îmi vei reproșa și eu am început să plâng
Dar Tu mi-ai spus duios, știu totul, astăzi ești iertat
M-ai mângâiat și m-ai privit în ochi așa de blând.
Plângeam în hohote căci îmi era rușine…
Cum ai putut Tu, Doamne să ierți un păcătos
Ce mare Dragoste… Ce bun Tu ai găsit în mine
Eu și pentru tine am murit mi-a spus Hristos.

Tu inima îmi cercetezi și totul Doamne știi
Numic, nicicând Isuse scump nu-ți voi ascunde
Tu mi-ai adus în suflet Har și atâtea bucurii
Unde în lumea întreagă n-am găsit niciunde.
Tu ești cel mai frumos… nu pot să te descriu
M-ai copleșit cu dragostea și vocea-Ți dulce
Te voi slăvi mereu, în zori de zi și-n ceas târziu
Pentru Golgota și sângele ce a curs pe cruce.

La cine să mă duc… doar Tu-mi ești siguranță
Știi totul despre mine când sunt vesel sau mâhnit
Iar când vin ispite și încercări îmi ești speranță
Știi chiar și lacrimile pe care uneori le înghit.
Ești cel mai bun prieten nimeni nu-i ca Tine
În fața Ta mă aplec și îngenunchez smerit
Îți mulțumesc frumos căci mi-ai făcut mult bine
Pentru jertfa Ta și dragostea cu care m-ai iubit.

Mihail Cebotarev  

Jertfa de pe Golgota

A coborât cândva la noi Iubirea,
A coborât un Miel preasfânt din cer,
Că să aducă lumii mântuirea,
El, Cel preasfânt, un fiu de Dumnezeu.

A luat un chip de prunc, umil in iesle,
N-a căutat un loc preainalt,
Ci S-a smerit ca să slujească,
Chiar și pe cei ce nu L-au așteptat.

A fost un om cum suntem noi,
Și a trăit pe acest pământ,
A indurat și frig și foamete și ploi,
Dar nu a dat ‘napoi nicicând.

A fost batjocorit și a fost scuipat,
A fost vândut și a fost lovit,
Prieteni pe rând, singur L-au lăsat,
Cu toate astea, neîncetat El i-a iubit.

El S-a atins de mulți bolnavi,
Și vindecare-n dar le-a dat,
Și a hrănit și a mângâiat pe cei firavi,
Și totuși nu L-au acceptat.

A fost primit cu Osanale,
Atunci în ziua de Florii!
Ei au crezut că-i Cel ce-aduce pace,
Scăpare din a lor robie pe vecii.

Dar El avea o altă pace,
Nu cea a lumii, ci una pentru veșnicii,
Și nu au priceput decât aceia,
Ce L-au primit și L-au urmat fără a cârti.

Ei nu L-au înțeles deplin,
Și nu știau că El e Mielul,
Ce-avea să moară mai târziu,
Că să plătească El, tot prețul.

S-a dezbrăcat de slava Sa,
S-a dezgolit de tot pe Sine,
Ca să se apropie de om,
Dar omul, L-a trădat din fire.

Și a plâns acest Isus iubit,
A plâns cu amar in ruga Sa,
Dar nu pentru ce-L aștepta,
Ci pentru nepăsarea mea, și-a ta.

Nu îl durea rana străpunsă,
Nici spinii grei ce-L apăsau,
Cât îl durea a noastră viață ascunsă
Trăită în păcat și-n vină grea.

A mers până la capăt pe Golgota,
Pe dealul Căpățânii-ntre tâlhari,
Deși nevinovat, a cărat crucea.
Și a murit că eu să am viață în dar.

Azi este viu și încă așteaptă,
Să ascultăm de al Său glas Sfânt,
Căci El a dat pentru noi totul
Și ne-a iubit, de la-nceput.

dianavarariu95

Jertfa n-a fost în zadar

Jertfa n-a fost în zadar
Se văd, și azi, rezultate
Ce s-a-ntâmplat la Calvar
A deschis ușa spre har,
Spre cereasca demnitate.

Jertfa n-a fost fără chin
La culme a fost tortura
Dar rănile-i ne susțin,
Poartă caracter divin
Cum afirmă, clar, Scriptura.

Plan în Slavă conceput
Jertfa Fiului la cruce
Să salveze a putut
În prezent(ca și-n trecut)
Vindecare ne aduce.

Nu a fost o întâmplare
Ci-a fost sângele vărsat
Să creeze împăcare,
Să-ndemne la adorare
Pentru Cel crucificat.

Rodul sfintei suferințe
Azi se vede-atât de clar,
Se vede în biruințe
Și-n dumnezeiești dorințe
Spre Acel ce-a fost Tâmplar.

Brațe-ntinse, pironite
Ne invită și-azi la El
S-avem viețile-mplinite
Prin mesaje răspândite,
Prin răspunsul la Apel.

O, ce taină! Ce lucrare!
Cerul s-a-ngrijit de noi
Ne-a adus răscumpărare
Și-o eternă sărbătoare
Fără grijuri sau nevoi.

Jertfa n-a fost în zadar
Milioane, milioane
Acceptat-au sfântul dar
Cu originea-n Calvar
Și la crucea cu piroane.

Ce-a urmat? Răscumpărare,
Adorare și cântări
Cine crede parte are
De comori și perle rare
Și de binecuvântări.

 George Cornici 

2 Aprilie

Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt.” Matei 27:14

El nu a ezitat niciodată să-i binecuvânteze pe oameni, dar nu a spus nici un cuvânt în apărarea Lui. „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7:46), şi niciodată nu a tăcut vreun om ca El. A fost tăcerea aceasta indiciul jertfei Sale desăvârşite? A arătat că nu voia să rostească nici un cuvânt care să împiedice uciderea Sa, fiindcă se consacrase ca jertfă pentru noi? Se dăruise atât de deplin încât nu intervenea deloc în apărarea Sa, şi se lăsa să fie legat şi ucis ca o victimă supusă şi ascultătoare? A fost această tăcere un indicator al neputinţei păcatului? Nimic nu putea fi spus în apărarea vinovăţiei omului; de aceea, El i-a purtat întreaga povară şi a stat mut în faţa judecătorului.

Nu este tăcerea răbdătoare cel mai bun răspuns la acuzaţiile lumii? Suferinţa tăcută răspunse unor întrebări într-un mod mult mai concludent decât cea mai puternică elocvenţă. Cei mai buni martori ai creştinismului timpuriu au fost martirii. Nicovala rupe o mulţime de ciocane îndurându-le în tăcere loviturile. Prin tăcerea Sa Mielul lui Dumnezeu ne oferă un exemplu de înţelepciune. Intr-un moment în care orice cuvânt ar fi fost o ocazie de blasfemie, datoria Sa a fost să nu ofere Combustibil pentru flăcările păcatului. Neclaritatea şi falsul, nevrednicia şi lucrurile vrednice de dispreţuit se vor distruge singure peste puţin timp; de aceea, adevărul îşi permite să-şi arate înţelepciunea prin tăcere. Este evident că Domnul nostru, prin tăcere, a furnizat o împlinire a profeţiei.

O cuvântare de apărare ar fi fost contrară profeţiei lui Isaia. „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis deloc gura, ca un miel pe care-l duci la măcelărie si ca o oaie mută înaintea celor ce o tund;) n-a deschis gura” (Isaia 53:7). Prin tăcerea Sa, a dovedit că era adevăratul Miel al lui Dumnezeu. In Calitatea aceasta îl salutăm în această dimineaţă. Fii cu noi, Isuse, şi, în tăcerea inimilor noastre, ajută-ne să ascultăm vocea iubirii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Tu ai ultimul cuvânt

O, Doamne, ce urgie nedorită
S-a răspândit deodată pe pământ:
E omenirea-ntreagă uluită
Și totuși, Tu ai ultimul cuvânt.

Un virus mic a căpătat putere
Ca să coboare oameni în mormânt.
Între savanți și doctori e tăcere
Și totuși, Tu ai ultimul cuvânt.

Se sting oameni de rând, se sting și lideri
Căci viața noastră-i doar o frunză-n vânt.
Ne credem sănătoși, puternici, liberi
Și totuși, Tu ai ultimul cuvânt.

Au zis prea mulți, prea multe pân-acuma
Și-au ignorat Cuvântul Tău cel Sfânt,
Azi, gura tuturor le-a ‘nchis-o ciuma
Căci Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Ne-ai spus să ne oprim, să luăm aminte
Căci Tu ești Domn în Cer și pe pământ,
Să punem preț pe lucrurile sfinte,
Să știm că Tu, ai ultimul cuvânt.

Acum sunt teatre, stadioane goale,
Spectacole, distracții nu mai sunt;
Înghesuiți stau numai în spitale
Și totuși, Tu ai ultimul cuvânt.

Și-acum, în timpu-acesta de-ncercare,
M-aplec în fața Tronului Tău Sfânt,
Cerându-Ți a Ta milă și-ndurare,
Căci Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Oprește Tată bun, Te rog, urgia
Ce-a coborât atâția în mormânt,
Deși planeta-Ți merită mânia
Dar Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Pe Golgota-n dureri usturătoare,
Muri pe-o cruce Mesia cel Sfânt.
Prin jertfa Lui și-acum avem salvare,
Căci Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Te rog în numele jerfirii Sfinte:
Oprește pandemia pe pământ!
Noi n-avem nici un merit drag Părinte
Dar Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Ajută-ne pe toți câți ne vei ține,
Să ne-înnoim al nostru legământ,
Nicicând să nu ne depărtăm de Tine;
O, Doamne-n veci ai ultimul cuvânt!

Daniel Hozan 

Ce clipa grea…

Ce clipă grea, ce crudă zbuciumare
să fii trântit de unii la pământ
iar alţii să te calce în picioare
şi tu să stai să fii de toţi înfrânt!

Să fii făcut asemeni cu nimicul,
mai mic decât o slugă la stăpân;
din praf doar ochii să-ţi ridici spre altul
şi să-l priveşti cu sufletul senin.

Să preţuieşti mai mult o umilinţă
decât o înălţare de un ceas
că trecătoare-i slava care-nalţă
pe omul muritor pe-al lumii tas.

Să nu arunci cuvintele mâniei
spre-acei ce ne’nţelept te asupresc;
să nu laşi limba ta pradă furiei!
Tăcerea e un giuvaer ceresc.

Să nu te-ascunzi sub masca falsităţii
a celor ce cu numele îşi spun
că sunt creştini, slujesc Divinităţii
dar faptele sunt trestie şi fân.

Să pui ‘naintea ta pe cel ce-ţi este
prieten drag ori frate, chiar duşman;
folosul lor îl caută în toate
şi vei vedea că nu slujeşti în van!

Să cauţi să te porţi cu simplitate,
nu în veşminte scumpe fel de fel.
Să-ţi fie hainele mereu curate;
le spală-n sângele cel sfânt, de Miel.

Să te păstrezi smerit şi blând în viaţă
chiar dacă simţi ades că eşti prea jos.
Mândria dacă-i masca de pe faţă,
o leapădă, că nu ţi-e de folos!

Galaţi,
Cristina Magdalena Frâncu

Din nou la Cină

Din nou veniți la Sfânta Cină
Ne-apropiem de-al Tău altar
Cu gândul nostru la Calvar,
La Jertfa Sfântă, fără vină.

Simțim fiori și-abundă Harul
Ce-a fost și-n camera de sus
Când s-a sculat umil Isus
Și însuși El și-a-ncins ștergarul.

Și parcă auzim prin ceață:
”Acesta-i trupul Meu cel Sfânt!”
Și-”Acesta-i noul Legământ!
Luați, mâncați s-aveți viață!”

Noi știm că suntem slabi, netrebnici
Dar Tu-ai murit și-Ai înviat
O, Domnul nostru Minunat,
Numai prin Tine suntem vrednici.

Luăm din Sfânta Pâine frântă
Și din pahar sorbim și bem
Viață astfel să avem
Iar sufletele noastre cântă.

Ce sfânt fior, ce Har sublim
La masa Sfântă să cinăm
Isus, Jertfirea Ta serbăm
Și tuturora o vestim.

Daniel Hozan