26 Martie

„Când va veni in slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” Marcu 8:38

Dacă am fost părtaşi cu Isus la ruşinea Sa, vom împărţi şi slava care îl va înconjura la cea de-a doua venire. Iubite cititor, eşti alături de Isus? Eşti legat de el cu legăturile vieţii? Atunci vei suferi alături de El astăzi în ruşinea Sa. Vei lua crucea şi vei merge „afară din tabără la El” (Evrei 13:13), suferind ocara. Fără îndoială, vei fi alături de El şi în clipa în care crucea va fi schimbată în coroană. Judecă-te singur în seara aceasta. Fiindcă, dacă nu te-ai născut din nou în El, nu vei fi cu El când va reveni în slavă. Dacă te temi de partea întunecata şi dureroasă a părtăşiei cu El, nu vei înţelege strălucirea şi fericirea revenirii Regelui „cu toţi sfinţii îngeri” (Matei 25:31).

Cum? Şi îngerii sunt cu EI? Dar El nu înalţă îngerii; El înalţă sămânţa lui Avraam. Sunt şi sfinţii îngeri cu El? O, suflete, dacă eşti într-adevăr iubit de El, nu poţi sta deoparte. Dacă prietenii şi vecinii sunt chemaţi să-I vadă slava, ce vei face tu, mireasa Lui? Vei sta deoparte? Gândeşte-te că va veni Ziua Judecăţii, şi nu vei putea sta departe de inima Celui care, primind îngerii în părtăşie, te-a primit şi pe tine în unire.

Nu ţi-a spus El „te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare” (Osea 2:19)? Nu ţi-a promis chiar El „Eu vă voi lua” (Ieremia 3:14)? El îşi găseşte plăcerea în tine. Dacă îngerii, care sunt prieteni şi vecini, vor fi alături de el, este mai mult ca sigur că prea iubiţii Săi, în care îşi găseşte plăcerea, vor sta la dreapta Sa. Făgăduinţa aceasta este luceafărul tău de dimineaţă; strălucirea ei este atât de mare, încât poate lumina cea mai întunecată şi tristă experienţă.

C.H. Spurgeon

11 Martie

„Te vor numi „Cetate căutată şi nepăzită””. Isaia 62:12

Nemărginitul har al lui Dumnezeu se vede foarte în clar în faptul că nu suntem doar căutaţi, ci căutaţi şi nepărăsiţi. Oamenii caută ceva care s-a pierdut în casă, dar este doar căutare. Pierderea este mai tulburătoare şi căutarea mai perseverentă atunci când lucrul nu este părăsit. Noi am fost amestecaţi cu noroiul. Eram murdari ca un ban de aur căzut într-un canal. Oamenii se adună cu toţii ca să scotocească cu grijă noroiul oribil, şi continuă să caute şi să scormonească până când comoara este găsită. Sau, ca să folosim alt exemplu, eram pierduţi în mulţime. Rătăceam de colo până colo şi, când îndurarea a venit peste noi sub forma Evangheliei, nu ne-a găsit de la început. A trebuit să ne caute şi să ne tot caute fiindcă, ca şi oaia pierdută, eram rătăciţi departe.

Ne rătăcisem într-un ţinut străin, şi credeam că nimeni, nici măcar Păstorul cel Bun, nu ne va putea găsi. Slavă harului neînvins: am fost căutaţi şi nepărăsiţi! Bezna nu ne-a putut ascunde; noroiul nu ne-a putut acoperi. Am fost găsiţi şi aduşi acasă. Slava iubirii infinite: Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a repus în drepturi! Dacă vieţile unora dintre copiii lui Dumnezeu ar putea fi scrise, ne-ar umple de uimire sfântă. Ciudate şi minunate sunt căile folosite de Dumnezeu în căutarea alor Săi.

Binecuvântat să-I fie numele! El nu renunţă la căutare până când cei aleşi nu sunt găsiţi. Ei nu sunt un popor căutat azi şi aruncat mâine. Atotputernicia şi înţelepciunea la un loc nu greşesc niciodată. Vom fi numiţi „cetate căutată şi nepărăsită”. Că alţii sunt căutaţi, este un har nemărginit, dar că noi suntem căutaţi este o minune! Nu putem găsi nici un motiv în afară de iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. Putem doar să ne înălţăm inimile în uimire şi să-L lăudăm pe Domnul fiindcă în seara aceasta ne numim „cetate căutată şi nepărăsită”.

C.H. Spurgeon

În marea uitării…

În marea uitării au fost aruncate
Trăiri ce n-au fost de Cer aprobate
Și-așa s-a creat în noi transformare
Când răspuns-am la a Tatălui chemare.

Cuvintele Lui ne-au atins făptura
Să cunoaștem Cine-a creat natura
Să nu mai rătăcim pe cărări străine
Să ne-atașăm de Cel ce poate s-aline.

A fost aruncat în marea uitării
Tot ce n-avea semnul binecuvântării
Iar azi pășim cu avânt spre Slavă
Nu mai vrem nici zgură, nici pleavă.

Îngropate sunt îndemnuri din fire
Făcându-se loc pentru sfânta slujire
Și astfel s-a făcut schimbare totală
Suntem ucenici în cereasca Școală.

Apuse sunt zile de necredință
Știm ce scop are o suferință
Știm că-n marea uitării-au fost duse
Fapte ce-n sfințenie nu-s incluse.

Minunea Salvării zilnic o trăim
De-al nostru crez, nicicând, nu ne despărțim
Cu sângele crucii trecutul e șters
Știm unde sfârșește al nostru mers.

Când răspuns-am la a Tatălui chemare
Simțit-am în noi răscumpărare
Trăiri ce n-au fost de Cer aprobate
În marea uitării au fost aruncate.

George Cornici

Vom învia

Vom învia prin Duhul lui Hristos
În trup de slavă şi de nemurire.
Dacă leviţi am fost, cu trai pios,
Vom levita atunci mai sus de fire.

Umplease-va văzduhul de splendori,
Cum fluturi ies din mii de crisalide.
Pătrunşi în suflet de cereşti fiori,
Ne-om înălţa cu toţi, spre zări candide.

Din lutul frământat vom răsări,
Pecetluind cu spicul plin rodirea.
Va scăpăta Luceafărul de zi,
În clipa sfântă când va fi răpirea.

Ca de-un magnet vom fi atraşi spre cer,
De o iubire veşnică şi tare,
Lăsând în urmă lutul efemer,
Serba-vom nunta plină de splendoare.

Uimiţi, vom sta cu îngerii în stal,
Pe plai de vis cum au descris profeţii.
Miros plăcut, ca lemnul de santal,
Va emana din arborele vieţii.

Să-L întrebăm pe Cel de nepătruns:
– O, Mire Sfânt, să te arăţi eşti gata?
Iar Duhul ne va da un bun răspuns:
– Să ştiţi că Domnul vine! Maranata!

 Tudor Maier 

30 Ianuarie

 „In El am fost făcuţi şi moştenitori.” Efeseni 1:11

Când şi-a dat viaţa pentru noi, Isus a renunţat la toate drepturile şi privilegiile Sale. Deşi, ca Dumnezeu etern, are drepturi esenţiale pe care nici un muritor nu le poate reclama, ca Isus, Mijlocitor, Căpetenia legământului harului, El nu are nici o moştenire în afară de noi. Urmarea faptului că a fost ascultător până la moarte este că toţi cei pentru care a împlinit voinţa divină sunt ai Săi. El intră în slavă, dar nu pentru el, fiindcă este scris „Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător” (Evrei 6:20, sublinierea autorului). Stă în prezenţa lui Dumnezeu? El apare „în prezenţa lui Dumnezeu pentru noi” (Evrei 9:24, sublinierea autorului).

Gândeşte-te la aceasta, credinciosule: nu ai nici un drept asupra cerului prin tine însuţi; drepturile tale se află în Christos. Dacă eşti iertat, este prin sângele Său. Dacă eşti îndreptăţit, este prin dreptatea Sa. Dacă eşti sfinţit, este fiindcă eşti în Isus „pe care Dumnezeu l-a făcut sfinţire pentru voi” (1 Corinteni 1:30). Dacă nu cazi, este fiindcă eşti păzit în Christos Isus; şi dacă eşti făcut desăvârşit în cele din urmă, este fiindcă „ai totul deplin în El” (Coloseni 2:10). De aceea este slăvit Isus, fiindcă totul este în El şi prin El.

Moştenirea noastră este sigură, fiindcă este obţinută în El, şi fiecare binecuvântare este mai dulce — chiar şi cerul este mai strălucitor — fiindcă am obţinut totul prin Isus Domnul nostru. Cine poate cântări moştenirea noastră divină? Numără bogăţiile lui Christos şi tezaurul Său, apoi încearcă să numeri bogăţiile care aparţin sfinţilor. Atinge fundul mării de bucurie a lui Christos, apoi încearcă să înţelegi fericirea „pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Îngrădeşte hotarele bunurilor lui Christos, apoi încearcă să zăgăzuieşti moştenirea celor aleşi. „Toate lucrurile sunt ale voastre… şi voi sunteţi ai lui Christos iar Christos al lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:21, 23).

C.H. Spurgeon

Un Semn

Când zările senine se-ntunecă de-odată,
Când vine vijelia, fără a da răgaz,
Se clatină Pământul și bolta înstelată
De groaza care vine, de aprigul necaz,

Se sfarmă stânci și dealuri, munți și piscuri mărețe,
Cetăți zidite-n piatră cu porțile de lemn,
Mă-ncearcă deznădejdea și gânduri mai răzlețe,
Dar eu nu-Ți cer Isuse, decât să-mi dai un semn!

Aștept privind departe, spre zarea-ntunecată,
Cu dorul și dorința lumina de-a vedea,
Și strig din neagra noapte, știind ca Tu-mi ești Tată,
Și ai toata puterea de a mă ridica!

Cărarea ce-mi stă-n față, e-atât de-anevoioasa,
Tânjesc de dor, Te caut, vreau să Te întâlnesc,
Căci nu mă simt în stare, ca să ajung acasă,
În Cortul slavei Tale să pot să poposesc!

Ah, de-ai veni o clipă, sa Îți zăresc eu fața,
Să prind iarăși putere, de-a ‘nainta pe drum,
Să știu că ești cu mine, și-atunci când vine ceața,
Când toate sunt cuprinse de negură și scrum.

Iar jugul ce apasă mai greu pe ai mei umeri,
Să-l port, nu pot eu singur, ah, cum să izbutesc?
Când vin săgeți aprinse de nu poți să le numeri,
Când hoardele de duhuri, mai aprig năvălesc,

Cand inima-mi rămâne, mai tare ca o stâncă
Adesea îngrozită, și fără ajutor,
O singură speranță îmi mai rămâne încă:
Că ești Atotputernic, milos și bun Pastor!

Chiar dacă nimicirea și somnul morții-mi vine
Și carnea se va duce, în recele mormânt…
Nădejdea mea e vie și neclintită-n Tine:
Că voi vedea odată, chiar Fața Celui Sfânt!

Și ce dacă îmi vine, la minte gânduri sumbre,
Că nu-s decât tăciune și abur pe pământ?
Tot ce-am trăit în lume, prin arșițe și umbre
Mă vor conduce-n viață, dincolo de mormânt!

Cu această nădejde, pleca-voi în vecie,
O voi lua cu mine, e singura mea stea!
Căci n-am nimic în lume, ca sa Îți dau eu Ție,
Nicio comoară scumpă, ci însuși viața mea!

Eu Îți dau toată Slava, și-ntreaga mulțumire
Că Ți-ai făcut Tu voia, că Tu ai vrut așa!
Și-nalț spre tine glasul în cânt de proslăvire
Căci meriți Tu Isuse, să primești gloria!

Și ce-aș putea aduce ca plată pentru toate?
Căci n-am nimic în lume decât al Tău Duh Sfânt!
Tu-mi ești speranța vie ce sufletu-mi străbate
Când merg cu dor ‘nainte și-s singur pe pământ.

Tu ești a mea făclie, Îmi luminezi cărarea
Îmi călăuzești pașii și umbletul pe drum
Mă porți pe-a Tale aripi și-mi dai înviorarea
Și-atunci când bate vântul și-s stins ca un tăciun.

Te laud că esti mare, ești plin de bunătate,
Ne porți pe-aripi de slavă, spre locul pregătit,
Ne porți de grijă-n toate, cu haruri nevisate
Ca să strigăm într-una: Isuse fii slăvit!

Valentin Ilisoi 

Botezul Domnului Isus

Ce minunata zi de sarbatoare
Cand Dumnezeu din ceruri a vorbit.
Si ne-a lasat o pilda minunata
Prin Fiul Sau cel scump si mult iubit.

El a venit sa ne arate calea
Pe care cei iubiti de El o vor urma.
Sa ne invete care e cararea
Si drumul care duce-n slava Sa.

Linga Iordan Ioan vorbeste si boteaza
Si spune plin de rivna de pacat,…
Despre minia care va sa vie
Pentru acei ce nu vor asculta.

“Pui de napirci, cum stiti voi oare,
De viitoarea Sa manie sa fugiti?
Doar sufletele voastre va sunt goale
Si inimile voastre neschimbate sunt..

Caci Dumnezeu cunoaste inimile voastre
Ca-s rele, neinduplecate si pustii…
Dar voi veniti, veniti la cel care boteaza
Crezand ca apa va va curati…”.

“ Va veni insa Unul mai presus de mine
El are puterea de a cufunda
Dar nu in apa asta curgatoare
Cu Duhul Sfant si Foc va boteza.

A Sale-ncaltaminte nu sunt vrednic
Sa le ating macar sau sa dezleg…
El este-un Sfint, e Dumnezeu din Ceruri
De El va trebui sa fiti voi preschimbati…”

Si deodata gloata se opreste :
Caci din mijlocul ei apare CINEVA!
Si e chiar El, Fiul lui Dumnezeu din ceruri
Veni si El sa fie botezat.

“ O, Domnul meu, eu nu sunt vrednic…
Eu trebuia la Tin’ sa fi venit…”
“ Da, Ioane, Tatal cel din ceruri
A dat porunca… si trebuie –mplinit!”

Si-ndata dupa aceasta-nfaptuire
Duhul cel Sfint a coborit din Cer
In chip de porumbel s-a asezat pe umar
Si glasul Tatalui s-a auzit din Cer:

“Acesta-I Fiul meu cel preaiubit !
In El gasesc toata placerea Mea!
De El sa ascultati necontenit!”
Caci cei ce cred – vor merge-n slava Sa!”

Ce armoie! Si ce legatura s-a simtit
Cand pe pamant Sfinta Treime s-a unit.
Ce completare, si ce integrare…
Ne-a dat dovada noua de-ascultare!…

Isus ne-a dat modelul ce trebuie urmat
E-un ordin, o porunca, ce trebuie-mplinit.
C-acei ce cred si se boteaza, sa fie mantuiti
Si-apoi cu Domnul o viata-or fi nedespartiti.

Caci nu vor fi salvati aceia
Ce se boteaza-n apa doar…
Ci cei ce se-nnoiesc in Duhul,
Ce-si schimba viata, mintea lor…

Sa-I multumim fierbinte Celui
Ce ne-a dat sansa de salvare
Sa-L iubim cu credinciosie
Si sa venim la –a Sa chemare.

Caci cine crede – se boteaza,
Primeste- aceasta marturie,
Si are-n el o viata-ntreaga
Pe Fiul cel din vesnicie.

O, vino scumpul meu prieten,
Azi inca ai a Sa chemare
Si lasa EU-l si pacatul
Primeste azi a Sa iertare!

Si implineste a Sa porunca
Si mergi la apa, te boteaza.
Si-astfel iti asiguri viata
Si fericirea ta eterna.

 Natalia P 

Acel moment când vrei să treacă timpul

Referințe

Luca 2

Când ești copil și-n jur privești,
Pe toți îi vezi în alergare,
Nici nu te miri dacă-ți dorești
Să te faci într-o zi… . mai mare.

Sau când părinții te-au certat
Pentru o mică neascultare,
Să te revolți imediat
Îți zici: „-Las` că mă fac eu mare! „

Și-ți numeri anii: patru… opt…
Dar timpul că-i oprit se pare,
Oftând îți spui că e nedrept
Să nu te faci odată… mare.

Dar anii vin și trec în rând
Ieșind frumos din calendare
Aducând ziua, vrând-nevrând
Când uite că… ajuns-ai mare.

Ești fericit, în viață-ai rost,
E totul bine, prin urmare
Vrei timpul să-l oprești în loc
Doar casa, contul vrei… mai mare.

În timp, însă, ajuns la greu,
Neîmpliniri, lacrimi, spitale…
Suspini adesea -„Domnul meu!
Câtă durere-i să fii mare! …

Apoi l-ai bătrâneții ani
Când neputința-n trup apare,
Nu vrei vacanțe și nici bani,
Ci… să poți merge pe picioare.

Viața a trecut tip-til
Fără să-i știi a ei valoare,
Nici bucurii ca un copil
Nici fericirea când ești mare.

În viață, pierzi ani în zadar
Fără să știi a lor valoare
Și-n fața morții, solitar,
Cerșești secunda zburătoare.

Înțelepciune, dar ceresc,
Mai vino iar în revărsare
Peste toți cei ce te doresc
S-avem a Lui Hristos umblare!

De-aceea azi când vechiul an
Ieși frumos din calendare,
În drum spre noul Canaan
Vrem inimă mulțumitoare!

Vine o zi când toți plecăm
Boschetar, prinț, copil, om mare…
Bine-i să știm să număram
Nu ani… zilele trecătoare.

Prietene, sunt vremi de har,
Privește-ți pasul pe cărare,
S-antins o mână din Calvar
Îți dă lumină și iertare

Și-o viață unde timpu-n loc
Oprit este de-un veșnic Soare
El e Mesia, Savaot
Domnul fără asemănare.

Cu El vom sta îmbrâțișați
Ani… fără de numărătoare…
În trup de slavă îmbrăcați
Și pruncul mic și omul mare…

Si-acum, la trecerea prin ani
Primiți umila mea urare
Cum Pavel scrie la „Romani„:
Sănătate, har, pace… . cu o sfântă sărutare!

Un an împodobit cu alese binecuvântări, tuturor! Fiți binecuvântați de Acel care, la venirea Lui în lumea noastră, a împărțit istoria „ÎNAINTE DE HRISTOS” și „DUPĂ HRISTOS”

Cornelia Sărac