Pelerini printre versuri

Ne deplasăm printre versuri spre infinit
Foarte fericiți că inspirația a venit
Lumina Scripturii ne ghidează la orice pas
Din când în când, normal, mai facem vre-un popas
Ne însoțesc cântâri compuse cu pasiune
Și-așa-ntâmpinăm vreun necaz, vreo minune
Apar încercări să ne oprească progresul
Dar știm Cine ne-ajută, Cine-i Alesul
Printre Psalmi și pasaje ce-ndeamnă la rugă
Pe cei mai aprigi dușmani îi facem să fugă
Cuvinte, expresii atinse de slavă divină
Pot consacrarea, în noi, s-o mențină
Încurajări lansate de vreun dedicat poet
Înlătură orice urmă de plâns și regret
Și-așa adunăm cu entuziasm comori
Și privim, încântați, spre cerești splendori.
Creații descriu felul de trai prin sfințire
Cum să eliminăm tot ce se naște din fire,
Cum să respingem săgeți trimise din gheenă,
Cum să-nălțăm spre tronul de har antenă.
Rânduri parcurse când, lin, seara coboară
S-ar putea să aline un chin, o povară
Versuri parcurse la umbră deasă-n livadă
Ne duc cu gândirea la celesta Fațadă
Unii pe alții ne stimulăm să-nvingem rutina
Să facem loc liber să ne inunde Lumina.

*****
Suntem pelerini printre versuri spre Țara promisă
Știm c-ajungând acolo ușa va fi deschisă
Vom compune și-acolo melodii și poeme?
Întrebați pe Cel ce rezolvă orice probleme.

George Cornici

Dumnezeu domnește

Dumnezeu în Cer domnește
Plin de Har și Grație
Slava Lui se oglindește
Zilnic în Creație.

De la iarba din câmpie
Până-n vârful munților
De la cuc și ciocârlie
Pân’ la peștii mărilor.

De la gâza zburătoare
Pan’ la lei și vipere
De la cea mai mică floare
La gigantul arbore.

Toate sunt sub ocrotirea
Brațelor puternice
Doamne Tu ne-arăți iubirea
Bunătății veșnice.

Căci natura Te slăvește
Cu-a ei adorație
Omu-n schimb Te părăsește
Fără motivație.

Oamenii în loc să fie
Plini de recunoaștere. .
Cea mai scumpă ființă vie
Relelor dă naștere.

Chiar primind atâta bine
Dovedesc opunere
Te nesocotesc pe Tine
Plini de nesupunere.

Căci în loc să Te slăvească
Strălucind ca stelele
Au ajuns să se urască
Făcând toate relele.

Sumedenii de păcate,
Caractere josnice
Îmbibate-n răutate
De putere dornice.

Amăgiti de faima lumii
Trecatoarea grație
Chiar știind că rostul humii
Este putrefacție.

Pentru-a lumii artificii
Slabe și vremelnice
Trecătoare beneficii
Să pierzi haruri veșnice?

Slava lumii-i trecătoare
Trece ca și sunetul
Cu ce poți să cumperi oare
De ți-ai pierde sufletul?

Dar în lumea agitată
Ce mereu se năruie
Cu iubire Sfântul Tată
Harul Său ni-l dăruie.

Căci iubirea-I jertfitoare
E așa puternică
Ne salvează din pierzare
La o viață veșnică.

Cin’ se lasă de păcate
Deși răul bântuie
Jerfa lui Isus mai poate
Încă să îl mântuie.

Dacă ieși din mersul lumii
Domnului rugându-te
Alegând în locul humii
Viața, pocăindu-te.

Zilnic Domnul ne privește
Cu considerație
Și prin har ne dăruiește
Sfântă satisfacție.

Căci în noi, la noua ființă
Dumnezeu dă naștere
Ce trăiește prin credință
Crescând în cunoaștere.

Milă și înțelepciune
El ni le atribuie
Iar când facem fapte bune
E că El contribuie.

Nu că fapta cea făcută
E de Slavă vrednică
Dar făcând-o El ne-ajută
Spre Viața Veșnică.

Prin a umbrei morții vale
Unde lumea tremură
Noi înaintăm pe cale
Pașii noștri-I numără.

Iar când Ziua Minunată
Își arată zorile
Când cu drag al nostru Tată
Își va strânge florile,

Spre Cereasca Sărbătoare
Noi din valea plângerii
Spre Isus, al nostru Soare
Vom zbura cu îngerii.

Domnul nostru stăpânește
Chiar și-n vremi potrivnice
Și în Rai ne pregătește
Locurile veșnice.

Daniel Hozan

Roada iubirii

Am dorit undeva să ajung,
Totdeauna, spre-o lume reală,
Însă eu rămâneam ca-n trecut
Fire rea, egoistă și goală.

Căutam între stele și nori,
Căutam în lăuntru, afară
Și găseam ca un lup între oi
Fire rea, egoistă și goală.

Mă simțiam câteodată-n Eden
Necuprinsă iubire și slavă!
Însă vai, ca un fulger venea din mister
Firea mea egoistă și goală.

Iar porneam spre altare de foc,
Duhul meu căuta înfrățirea
Și mergeam amândoi peste tot
Duhu-mi veșnic și firea,

Până-n clipa tăcerii adânci
Unde-n față-mi văzusem pieirea,
Și deatuncea la inima mea
Zi și noapte lucrează Iubirea.

Câtă muncă se face din zori
Și se ară, se seamănă bine
Ca să fie găsită apoi
Roada iubirii în mine!

Mihai Ghidora 

Psalmul 29

Veniți voi fii de Dumnezeu, dați cinste
Numelui Lui i se cuvine Slavă
Veniți cu a-nchinării-mbrăcăminte
Sfințenia luati-o ca podoabă.

Căci glasul Lui pe ape mari răsună
Un glas măreț, puternic, suveran
Când Domnul Slavei cu asprime tună
Sfărâmă cedrii falnici din Liban.

Cu glasul Lui, să sară face Domnul
Ca niște pui de bivol sau viței
Atât Libanul cât și Sirionul
Din glasul Lui ies fulgere, scântei.

Când glasul Lui pustia Cades taie
Ea tremură la vocea Lui Cerească
Căci glasul Lui pădurile despoaie
Și face pe cerboaice ca să nască.

Căci Domnul stă pe tron din veșnicie
Și glasul Lui țâșnește ca o lavă
Iar în Locașu-I plin de măreție
Acolo totul strigă-ntruna: – Slavă!

Căci Domnul sta pe tronul de Lumină
Și când potopul revărsa urgie
Va-mpărăți și-n veacuri ce-o să vină
Căci veșnic e-al Său scaun de domnie.

La-al Său popor, să biruie furtuna
Le dă tărie și cu drag o face
Căci Domnul binecuvântează-ntruna
Pe-al Său popor cu liniște și pace.

Daniel Hozan

De ce te uiți la mine?

„De ce te uiți la mine
Și mă privești ciudat,
Tu, stea, ce stai lipită
De cerul înstelat?

Ce ști tu ce înseamnă
Cuvântul „muritor”,
Când veșnic stai în gloria
Și-n slava stelelor?”

Vroiam să cert privirea,
Ce parcă reușea
Povara mea din suflet
S-o facă și mai grea.

Dar astrul îmi vorbește,
Cu tainic înțeles:
„De-aș fi și eu ca tine!
De-aș fi și eu ales!

De-aș fi și eu făptura
Iubită de Isus,
Sub crucea ce-o purtase!
De-aș fi și eu! … Dar nu-s!

N-aș plânge-n deznădejde,
Mocnind neîmplinit,
L-aș lăuda pe Domnul
Și-aș fi mai fericit!

Aș ști să râd mai bine,
Să lupt, să merg decis,
Să umblu prin credința
În tot ce mi-a promis!

Aș ști să-mi număr anii,
Trăind mai priceput,
Păstrându-mă-n iubire
Mereu ca la-nceput!

Aș căuta într-una,
Curajul să-mi găsesc
Și-n orice-mprejurare
Să-i spun iar: MULȚUMESC!”

Lucian Cazacu  

Hristos-Și îndreaptă mâinile spre tine

Hristos-Și îndreaptă mâinile spre tine
Cununa mântuirii vrea să-ți dea
Să fii cu El în slăvile divine
Ce mai aștepți, azi este ziua ta.
O, dacă-ai ști cum cerul radiază
Toți îngerii te-așteaptă ca să vii
Căci Dumnezeu din străluciri veghează
Cu brațele de Tată pe vecii.

Întregul cer se agită-în așteptare
Să-și verse peste tine Harul Său
El vrea să-ți dăruiască azi iertare
Să fii în cer cu Dumnezeul tău.
Hristos cu drag azi mâinile-ți întinde
El te așteaptă, fă dar primul pas
Grăbește-te și Domnul-îți va răspunde
Va fi mereu cu tine-în orice ceas.

O, dacă-ai fi văzut cum cerul cântă
Cum stelele reflectă slava Lui
Că numele ți-e scris în cartea sfântă
Copil răscumpărat al Domnului.
Isus Hristos îți dă îndreptățire
Prin jerfa Lui tu ești răscumpărat
Căci Dumnezeul tău este Iubire
Și iartă pe oricine de păcat.

Nu zăbovi căci astăzi este timpul
Iar ziua cea de mâine nu e a ta
De ce nu vrei să fii în cer tu primul
Primește-L azi, deci nu mai amâna.
Întregul cer te-așteaptă cu iubire
Să fii cu El, cu Dumnezeul tău.
Înconjurat de slavă și mărire
Să-Și verse peste tine Harul Său.

Mihail Cebotarev 

Anotimpurile vieţii

În Primăvara vieţii,
Din vânt şi ploi prelunge
Avut-am fericirea
Smerit să mă înfrupt.
Dar Soarele dreptăţii,
Care pe toţi ajunge,
Îmi lumină trăirea
Cât putu El de mult.

Şi, astfel, a mea viaţă
Nu se sfârşi deodată,
Căci dragostea de Tată
Cu braţu-i m-a salvat
Din fără de speranţă
Şi de nebuna gloată,
Ce-nghite tot de-odată,
Fără de mestecat.

Când vara vieţii caldă
Se instalează, iată,
Furtună mai cumplită
Se-abate-asupra mea.
Când rece val mă scaldă,
Cu dreapta spre-al meu Tată
Strig – Taci! Fii liniştită! –
Şi văd iar slava Sa.

În Numele-I de pace
Şi sabie-nfocată
Înfrunt astfel furtuna,
Fără a pregeta,
Căci nu are ce-mi face
Vuirea cea turbată
Cât ţin către El mâna
Oricât s-ar agita!

George Dinu  

Interesant si Minunat

Traim si noi pe langa toate cele
Nu suntem doar o umbra in neant
Ne confruntam cu bune si cu rele
Interesant. .

Destine diferite-or sa ne poarte
Spre-acelasi Adevar trist si socant
Oricat traim suntem datori c-o moarte
Interesant. . .

Planeta noastra cat e ea de mare
E doar un fir din praful cel gigant
Oare sa fim aicea la-ntamplare?
Interesant. . .

Privind natura, floarea ce-nfloreste
Simtim fioru-acela palpitant
De parca orice floare ne vorbeste
Interesant. . .

De unde-i sentimentul ce ne leaga
De-aceia dragi, ca sa-i iubim constant
Si sa le ducem dorul viata-ntreaga
Interesant. . .

Desi oriunde-am vrea sa fie pace
Se-aud rachete-n zobrul lor picant
Cate cruzimi mai poate omul face
Interesant. . .

Dece e-n om atata rautate
De ce e egoist recalcitrant
Lacom de bani, lucrand cu nedreptate
Interesant. . .

Dar Dumnezeu exista nu-i poveste
Nici basm inchipuit si demodat
El este-n veci ” Acel ce Este”
Ce minunat!

Pe-o cruce Adevarul in suspine
Striga spre Tatal cu un glas uscat:
„S-a ispravit, ia-mi Duhul meu la Tine”
Ce minunat!

In casa ucenici-n rugaciune
Stateau inchisi dar Domnul a intrat
Si parca-L vad cum „Pace voua” spune
Ce minunat!

S-a inaltat apoi sa pregateasca
Un loc pentru acei ce l-au urmat
Acolo sus in Patria Cereasca
Ce minunat!

Curand planeta noastra cea firava
V-a fi schimbata la in moment dat
Si-un alt asezamant avea-va Slava
Ce minunat!

La Crucea Lui poti capata iertare
Prin Harul Sfant, prin sangele-I varsat
Si cine-i mantuit in veci nu moare
Ce minunat!

Nu stiu cat pot s-arat prin poezie
Ca Adevaru-i viu si revelat
El este-acel ce mi-a dat Har si mie
Ce minunat!

Daniel Hozan

Venim ca ploaia

Venim ca ploaia și plecăm ca vântul
Un lat de palmă-i viața pe pământ
Ne ‘ntreb-acum din nou pe toți Cuvântul:
Chiar dac-am câstiga întreg pământul
La ce ne folosește în mormânt?

Muncim din zori cu trudă și sudoare
Dar înțeleptul Solomon ne spune
Făcând de fapt tranșanta constatare
Că tot ce-agonisim aici sub soare
Sunt toate în final deșertăciune.

Atunci de ce să ne hrănim cu vise
Când viața-i doar un abur ce se duce?
Valorile ce nu sunt compromise
Le vom găsi-n Cuvântul Vieții scrise
Și Calea ce spre Viață ne conduce.

Pentru că după viața trecătoare
Care ne-aruncă iute în sicrie
Există o viață viitoare
O veșnicie plină de splendoare
Sau una de amar și de urgie.

De asta într-o noapte friguroasă
Din Slava Lui veni-ntre noi Mesia
Dar oamenii nu L-au primit în casă
Și sa născut în ieslea-ntunecoasă
Deși El aducea Împărăția.

Apoi a trebuit ca El să moară
Să fie răstignit de-un braț călău
Purtând pe umeri cea mai grea povară
A omeniri-ntreg păcat și-ocară
Murind în locul meu și-n locul tău.

Pe El mormântul n-a putut să-L țină
A înviat a treia zi în zori
Rabuni, ai purtat a noastră vină
Și ne-ai adus lumină din Lumină
Chiar de la Tatăl dincolo de nori.

Apoi cu bucurie și mirare
Toți ucenicii cu privirea-n sus
Aveau să vadă sfânta decolare
Cum Te ‘nălțai spre Slăvi nemuritoare
Ce stări de Har, ce dor ceresc nespus!

Isus Tu ne-ai promis că-i cu putință
Prin nașterea din nou să fim cu Tine
Și-aceasta este numai prin credință
Și fapte vrednice de pocăință
Prin Harul care vine de la Tine.

Trăim acum în vremea de pe urmă
Vei reveni! Cu siguranță știm
Chiar dacă viața asta ni se curmă
Vom fi pe veci doar un Păstor și-o turmă
În preajma Slavei Tale când sosim.

În Cer vom fi pe veci moștenitori
Pe cei aleși i-asigură Cuvântul
Aici suntem doar simpli muritori
Și parcă-atât de iute trecători
Venim ca ploaia și plecăm ca vântul.

Daniel Hozan

Ca zorii îmbăiați în rouă

Ca zorii îmbăiați în rouă
Scânteiază versul
De cântare nouă,
Pe un ritm vioi,
Umplând universul
Necuprins din noi.

Minunată-i Slava
Care prin Scriptură
Revarsă-n făptură
Dragostea lui Ava!

O, și ce minune-i
Traiul minunat,
Cu-o dimensiune
`Naltă din Înalt –

Menirea ortăcii,
Legătură-a păcii
Prin Acel ce pace
Pe pământ și-n ceruri
Cu-al Său sânge face.

O, ce bucurie,
Ce har maiestuos;
Om în veșnicie,
În Omul Hristos!

Ce Misionar,
La un timp anume,
(Tridimensionar),
A trăit în lume!

Ce-oportunitate;
(Fără vreun mister,)
Frate lângă frate
Pe pământ și-n Cer,
Prin „Unul” sunt una
Pentru totdeauna!

Vezi tu, omenire,
Cu ce te acoperi?
Tresalți de uimire
O stea când descoperi
Și-ai nedumerire
Să te redescoperi

Și să vezi că-n tine
Univers renaște
Prin ce-a fost și vine
După-„o zi de Paște”!

Ce lumină-i versul
Oamenilor noi,
Conturând cântarea
Care umple valea
Și tot universul,
Necuprins din noi!

Ioan Hapca