Ce bine e în brațul Tău

Ce bine e în Brațul Tău, Mântuitorul meu Slăvit
Ce bine e să știu că sunt iertat, iubit și mântuit!
Ce pace, ce iubire sfântă, ce Har, ce binecuvântare,
Reverși peste acei ce cheamă a Ta prezență-n adunare!

Ce curcubeu multicolor se-arată-acolo-n largul zării,
Și ce speranță pui în omul aflat în pragul încercării!
Ce dor nespus se naște-n inimi când Îți gustăm din bunătate,
Ce Har măreț să Te slujim și să Te regăsim în toate!

Ce adieri de vânt ușor reverși în fiii ce Te cheamă
Si ce putere dai Tu celor ce spulberă din inimi teama!
Ce noi comori găsim în Tine, ce daruri veșnice de Har,
Ce dulce e să fie jertfa primită pe al Tău altar!

Ce infinit de șoapte sfinte, ce dragoste nemărginită,
Ce foc poți să aprinzi Isuse, în cel cu inima trudită.
Ce-ncurajări trimiți prin îngeri, și ce balsam divin, curat,
Cum am putea să-Ți mulțumim pentru tot ceea ce ne-ai dat?

Ce jertfă binecuvantată s-a frânt acolo sus pe deal,
Ce matematică preasfântă să ne iubești în mod egal!
Ce fericire și ce zâmbet ne pui pe chipul obosit,
Și câtă pace și iubire de când pe Tine Te-am găsit!

Ce-nțelepciune torni în noi când vrem să stăm în ascultare,
Ce mângâiere dai Tu celor ce se zdrobesc în dormitoare.
Ce viitor frumos scrii celor ce-și împart visele cu Tine,
Ce minunat ești Tu cu toți si cat de special cu mine!

Îți multumesc de tot ce-mi dai și mie și fraților mei,
Și vreau ca a Ta iubire caldă să știu cum să o-mpart cu ei,
Ajută-mă ca-ntotdeauna să pot fi pentru toți lumină,
Până în ziua când voi fi cu Tine-n slava Ta divină!

 Laura Neagu 

Suntem chemați…

Suntem chemați să răspândim
Mireasma Sfintei pocăințe
Și din Cuvânt să ne hrănim
Și în Eden să investim
Conform cereștilor cerințe.

Suntem chemați să transformăm
Tristețile în sărbătoare
Și melodii să intonăm
Și crucea vieții s-o purtăm
Prin orice val de încercare.

Suntem chemați să biruim
Ispitele ce ne-nconjoară
Iar pe cei slabi să-i sprijinim
Uniri cu sfinții să dorim,
S-avem o viziune clară.

Suntem chemați să dăm onor
Stăpânului în orice vreme
Iar munca s-o ornăm cu spor
Alături de Blândul Păstor
C-a vrut la Dânsul să ne cheme.

Suntem chemați să Îl urmăm
Pe-al nostru Mire cu ardoare
Avântul să-l înflăcărăm,
În spațiul sec să nu intrăm
Și nici în starea de-ntristare.

Apelul este foarte clar
Să fim Lumină pe cărare
Să stăm în starea cea de har,
Să fie lupta nu-n zadar
Ci-ornată cu încredințare.

Suntem chemați de-ntregul Cer
S-asimilăm divinitatea
Să dovedim un caracter
Care rezistă și la ger
Și când apare greutatea.

Suntem chemați, suntem chemați
La tot ce scrie-n Testamente
C-atunci nu vom fi derutați,
Ne vom uni cu-ai noștri frați
Primind din Slavă tratamente.

George Cornici

Bogatiile si credinta

Text: 1 Timotei 6:17-19

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se ingamfe si să nu-si pună nădejdea in nişte bogăţii nestatornice, ci in Dumnezeu…” 1 Timotei 6:17

O zi de luni din octombrie 1987, a fost numită „Lunea cea neagră” pentru că bursa americană a căzut într-o singură zi cu 500 de puncte, lovindu-i cumplit pe cei ce făceau investiţii. Căderea a făcut ca mulţi oameni să-şi reajusteze relaţia faţă de bani. Celor înţelepţi, ziua aceasta le-a reamintit că banul este un dumnezeu trecător şi plin de dezamăgiri.
Iacov a spus că bogatul se veştejeşte ca iarba de căldura soarelui (1:11). Fără îndoială că s-a referit la vantul puternic, fierbinte şi uscat care străbătea Palestina. Acest vant usca şi veştejea holdele date în floare în cateva ore. Tot la fel, viaţa unui om bogat nu este decat un scurt moment în timp. Viaţa şi bogăţiile sale vor trece curand – şi o dată cu ele, o credinţă fără temelie.


Nu are importanţă cat trăieşte cineva sau cat de bogat poate să fie, banii nu-i pot aduce fericirea. În cartea sa „La bine şi la rău”, Walter Maier a inclus următoarea povestire: „Un bogat s-a sinucis, iar în buzunarele lui s-au găsit două obiecte: un teanc de 30 de mii de dolari şi o scrisoare. Scrisoarea spunea printre altele: ‘Am descoperit, pe parcursul vieţii, că teancurile de bani nu aduc fericirea, Îmi iau viaţa pentru că nu mai pot răbda singurătatea şi plictiseala vieţii. Cand eram un simplu muncitor în New York, am fost fericit. Azi am milioane, sunt infinit de trist şi prefer moartea” .
Să învăţăm această lecţie din Scripturi. Să rezistăm ispitei de-a ne pune încrederea în averile noastre. Să ne încredem în cele eterne, în Dumnezeul cel veşnic. – D.C.E.

Nu dorim mărirea lumii, nici nimic al ei nu vrem,
Toată-averea noastră-i, Doamne, prietenia Ta s-avem.
Dulcea noastră fericire este să-Ţi-nălţăm mereu
Toată slava numai Ţie, veşnicule Dumnezeu. „– Traian Dorz

Agaţă-te puţin de lucrurile de pe pămant dar tine-te tare de lucrurile din cer

Painea zilnica

Primim de la Tine…

Primim de la Tine iertare
Ne dai, ne ajuți și ne crești
Ne scoți din necazul cel mare
Atât de mult ne iubești!

Primim Lumină cerească
Să nu rătăcim prin deșert
Urcușul să nu se oprească,
Să fie precis, nu incert.

Primim, o Tată, tărie
Să stăm în încinsul cuptor
Să fim oricând mărturie
În veacul meschin, impostor.

Totu-i posibil cu Tine
Chiar uriași biruim
Brațul Tău ne susține
Divin e tot ce primim.

Zilnic cu inimi deschise
Al Tău răspuns e-așteptat
Iar daruri promise
Sosesc neîntârziat.

Mana ce vine din Slavă
Nu lipsește, n-a lipsit
E servită pe tavă
Și-azi cu har a sosit.

Ne dai ce lumea nu are:
Conecții cu tot ce e-n Cer
Ești fără asemănare,
Ești El-Șadai, nu mister.

Primim de la Tine suflare
Ne dai, ne ajuți și ne crești
Ne scoți din necazul cel mare
Atât de mult ne iubești!

George Cornici

Peniel

Rămase singur Iacov când luptase
Cu-acel inopinant necunoscut
Din greu o noapte-ntreagă încercase
Dar ca să-l biruiască n-a putut.

Deodată a primit o lovitură
Ce cu putere l-a trântit pe jos
Căci o primise la încheietură
La vână, fisurând a coapsei os.

Atuncea Iacov își dăduse seama
De fapt cu cine se lupta din greu
Și-a început ca să-l cuprindă teama
Fiindcă se lupta cu Dumnezeu.

Iar Iacov l-a cuprins și-L strânse bine
Deși-i zvâcneau in inimă fiori
Dar Îngerul i-a zis: ”nu mă mai ține!
Căci mă grăbesc să plec până la zori”

Deodată mintea lui se luminează. .
Că-n fața morții, și de ești de bogat
E doar un singur lucru ce contează:
A fi de Domnul binecuvântat. .

Iar iacov i-a răspuns: ” o, Doamne mare,
N-am să te las ca să te depărtezi
Până mă vei privi cu îndurare
Și până nu mă binecuvântezi!”

S-au întrebat de nume fiecare
Dar Domnul al Său nume nu i-a dat
Da-i dăruise binecuvântare
Și numele lui Iacov l-a schimbat.

Da, Iacov a-nceput o nouă viață
Cu-n nume nou și-anume Israel
Căci a luptat cu Domnul față-n față
În locul ce-l numise Peniel.

Și viața lui trecută, tulburată
Cu încercări destule, fel de fel
De-acuma pe deplin va fi schimbată
Din întâmplarea de la Peniel.

Istoria-întâmplării e departe
De vremurile care le trăim
Dar fiecare dintre noi în parte
Inopinant cu Domnul ne-ntâlnim.

Că-n viața asta plină de probleme
Oricine-ai fi nevoie ai de El
Când Domnul vrea pe nume să te cheme
Vei experimenta un Peniel.

De ești robit și lupți de-o viață-ntreagă
În lupta ta cu tine lupți cu El
Iar mintea ta nu poate să-nțeleagă
Căci Domnul te-a ajuns la Peniel.

Predă-te dar în brațul Lui cel tare
Cu orișice problemă care-o ai
În mila Lui tu poți găsi iertare
Și-o nouă viață pe-un nou drum. . spre Rai.

Nu aștepta ca El să te confrunte
Să-ți pedepsească tot ce-ai făptuit
Spre tronul milei Sale este-o punte
E crucea lui Isus ce s-a jertfit.

La crucea Lui fusese confruntarea
Și-ntreg păcatul lumii s-a plătit
Isus Hristos aduse împăcarea
Prin jertfa Lui să poți fi mântuit.

De-acolo pleacă-oricine mai departe
Cu-un viitor deplin asigurat
De Cel ce-a biruit sinistra moarte
Și ca la Peniel e transformat.

Isus, Tu ești pe veci biruitorul
Încoronat cu slavă și splendori
De-mbrățișarea Ta ne arde dorul
Cu Tine-om fi și noi biruitori.

Noi n-avem de luptat doar cu păcatul
Iar biruința o avem prin El
Spiritual e tot mai greu climatul
Dar știm ce am primit la Peniel.

Noi am primit putere și lumină
Credință, viață nouă, Sfântu-I Har
De-a Lui iubire inima ni-e plină
E-o luptă Peniel, dar e și-un Dar.

Daniel Hozan

Neliniste in cuib

Text: Deuteronomul 32:1-14

Ca vulturul care-şi scutură cuibul… Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său…” Deuteronom 32:11, 22

Atenţia unui fermier a fost atrasă de o pasăre care era foarte ocupată cu construirea cuibului ei. Din păcate, locul ales pentru aceasta era o grămadă de crengi uscate, de curand tăiate dintr-un copac. Dandu-şi seama că acesta era un loc periculos pentru viitorii ei puişori, fermierul a distrus lucrarea harnicei păsărele. A doua zi, viitoarea mămică a încercat din nou, şi din nou fermierul i-a zădărnicit eforturile. În a treia zi, pasărea şi-a construit cuibul pe o creangă langă uşa bucătăriei fermierului. De data aceasta, fermierul i-a dat un zambet aprobator, lăsand-o în pace. Crengile uscate atat de nesigure de unde el alungase de două ori pasărea, au fost arse cu mult timp înainte ca pasărea să fi scos puişorii.


La fel ca şi creatura aceasta înaripată neştiutoare, vedem de multe ori că planurile noastre sînt zădărnicite şi vieţile noastre uneori dezrădăcinate. Ne întrebăm de ce Dumnezeu trebuie să ne strice cuibul pămantesc pentru care ne luptăm atat de mult şi lucrăm atat de greu ca să-l construim. Dar dacă am putea să vedem lucrurile aşa cum le vede El, am şti că El caută pentru noi un destin mai înalt, un loc cu mai mare siguranţă şi resurse pentru nevoile noastre. Aşa Şi-a condus poporul Său, Israel afară din Egipt, prin pustie, în ţara promisă. El a ştiut unde erau pericolele şi unde era siguranţă adevărată pentru ei.
Oh, dacă am învăţa să ne încredem în Dumnezeu în pasajele întunecoase ale vieţii noastre, cu simplitatea credinţei unui copil, să nu ne îndoim niciodată de înţelepciunea şi de bunătatea Sa, chiar şi atunci cand trebuie să creeze nelinişte în cuibul nostru. – H.G.B.

încrede-te-n Cristos – şi-n clipa
Cand totul pare că-i pierdut,
Aceasta-i slava Lui că face
Chiar ce părea de necrezut.” – Traian Dorz

Adesea cele mai mari bariere ale vieţii devin cele mai mari binecuvîntări ale ei

Painea zilnica

Coroana creatiunii

Text: Psalmul 8

L-ai făcut (pe om) cu puţin mai pe jos decat Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.” Psalmul 8:5

Oare omul nu este altceva decat o formă foarte evoluată a unui animal? Aceasta este deducţia logică a evoluţioniştilor atei şi ceea ce susţin umaniştii atei. Ei subliniază că oamenii sunt într-o competiţie pe tăramul puterii şi al înfăţişării fizice. Ei vin în sprijinul acestui punct de vedere afirmand că o persoană cu un temperament agresiv, cu trup atrăgător, puternic din punct de vedere fizic şi cu capacităţi superioare, tinde să-i domine pe ceilalţi. Ei afirmă, de asemenea, că unele calităţi umane, cum ar fi protejarea din instinct a celui slab, pot fi găsite şi la animale. Delfinul brun, de exemplu, a putut fi observat ajutandu-şi un tovarăş rănit. Totuşi, aceasta nu este întreaga istorie. C.S. Lewis a afirmat că putem prezenta mărturii solide ale faptului că ne distingem de animale. Omul adesea decide să acţioneze împotriva instinctului.


Putem asculta porunca lui Isus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc” (Matei 5:44). Animalele nu fac aşa ceva! Da, comportarea noastră poate fi uneori brutală, iar animalele apar uneori foarte umane. Aceasta nu dovedeşte că ne tragem din ele,ci pur şi simplu comfirmâ învăţătura din Biblie care arată câ fiinţele umane au o natură păcătoasă, decăzută, şi au nevoie de iertarea şi transformarea lui Dumnezeu. Şi cand ne încredem în Isus Cristos, suntem schimbaţi. Prin puterea vieţii noi şi prin prezenţa Duhului Sfînt, putem trăi deasupra instinctelor noastre decăzute.
Să încercăm să punem azi în practică dragostea şi neprihănirea. Nu este oare aceasta intenţia lui Dumnezeu pentru coroana creaţiunii Sale?– H.V.L.

Deşi păcatul a stricat coroana creaţiunii,
Dumnezeu ne zice: Omule, nu dispera,
L-am trimis pe Fiul, păcatele să-ţi curăţească,
Iar avea-vei chipul şi asemănarea Mea. ” – D-J.D

Omul dovedeşte că este mai mult decat un animal prin faptul că doreşte să fie tot mai mult ca Dumnezeu

Painea zilnica

Micul dejun de la Dumnezeu

Text: Exod 16:1-16

„…şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos.” Filipeni 4:19

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mancare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mană şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru”. În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mancare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mancare”. Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Cand au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi paine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt paine proaspătă. Iat-o.” Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curand o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare.


Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atata încredere? Pentru că văzuse de multe ori pană atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea”. Cand ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      – P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale,
Domnul ne poartă de grijă în toate.
Putem încrezători să mergem pe cale
Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.”         – D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări

Painea zilnica

Nu astepta pana nu mai este

Text: Proverbele 23:15-24                       

„… părinţii sint slava copiilor lor”. Proverbele 17:6

Iată o scrisoare scrisă de un om care a simţit că trebuie să dea glas dragostei pentru tatăl lui, chiar dacă acesta era mort de 30 de ani:
Dragă tată:
Simt că trebuie să spun unele lucruri pe care am neglijat să le spun atunci cînd eram copil. Numai după ce am trecut prin şcoala lungă şi grea a vieţii, înţeleg ceea ce am simţit atunci. Eu trebuie să fi fost o încercare amară pentru tine. Am crezut în ideile mele superficiale, dar numai acum îmi dau seama cat de ridicole erau faţă de profunzimea înţelepciunii tale mature. Vreau să-mi mărturisesc una din cele mai grave greşeli – că am crezut că într-un fel tu nu înţelegi. Mă cunoşteai mai bine decat mă cunoşteam eu însumi. Înţelepciunea ta mă înconjura aşa cum apele oceanului înconjoară o insulă. Cat de multă răbdare ai avut cu mine! Ce îndelungă răbdarel Aş vrea să pot să-ţi spun azi cat de mult te iubesc şi cat de mult te preţuiesc.


Nu va trece mult şi voi fi şi eu acolo şi cred că tu vei fi cel dintai să-mi iei mana şi să mă conduci în slavă. Atunci vei realiza că nici un dor, nici o suferinţă investită în mine n-a fost zadarnică. Îmi pare atat de rău pentru nechibzuinţa mea şi pentru lipsa de dragoste, dar slavă Domnului, te voi întalni curand pe străzile de aur, deoarece m-ai iubit, rugandu-te neancetat pentru fiul tău neascultător! Cu dragoste, fiul tău recunoscător. Dacă tatăl tău mai trăieşte încă, exprimă-ţi dragostea şi aprecierea pentru el chiar azi. Nu aştepta pană cînd nu mai este! -H.G.B.

Mulţumindu-Ţi, Doamne, pentru taţii
Ce ne-arată-n faptă şi cuvant
Ascultarea sfantă-a voii Tale
Şi iubirea de Cuvantul sfant.” – Johnson

Mulţumim lui Dumnezeu pentru taţii care nu numai că ne-au adus la viaţă, dar ne-au învăţat si cum să trăim

Painea zilnica

Mi-ești bucuria vieții

Mi-ești bucuria vieții
Isuse, Domnul meu
Dai sens frum’seții
Mă-nveselești mereu.

Ești tot de ce-am nevoie
Oricând, oriunde-aș fi
Pe răni mi-aduci aloe
Și alte alifii.

Mi-aduci înviorare
Când sufletul mi-e trist
Răspunzi la o-ntrebare:
De ce, aici, EXIST?

Îndrumător pe cale
Ca nimeni altul ești
Faci așternutul moale
Cu Cerul mă unești.

O, câtă-ncurajare
Îmi dă privirea Ta!
În Slava viitoare
Cu Tine-veci voi sta.

Părtaș la jug cu mine
Sfârșim ce-am început
Onor Ți se cuvine
Că-n har Tu m-ai crescut.

Îmi netezești cărarea
Și pașii mi-i păzești
Mi-ai pregătit intrarea
În spațiu-n care ești.

A vieții împlinire
Ai fost și-așa vei fi
Vom fi în moștenire
Cu-ai Nemuririi fii.

George Cornici