Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de
ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca
să încerce pe locuitorii pământului. Apoc. 3:10.

– Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Te voi păzi de ceasu’-ncercării,
Ce va veni peste lumea întreagă:
Peste orișice om, făr’ să aleagă.

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Și n-ai dat ‘napoi, vine ceasu’-ndurării:
Cu sfinții în slavă, in veci-bucurie,
Găsi-vei odihnă o veșnicie!

Splendori negrăite, cununi strălucite
Ce nu veștezesc, comori moștenite –
Fiindcă ai păzit al răbdării cuvânt,
Fi-vei moștenitor în locul cel sfânt!

Vine ziua măreață, în grabă ea vine
Cine-n Mine rămâne și strânge cu Mine –
Nu va regreta, suflet, spune: ești gata?
Mirele vine, cu El și răsplata…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării,
Te voi păzi de ceasu’- ncercării:
Al trâmbiței glas, auzi-vei sunând
Eu vin curând, da, Eu vin curând…

Lidia Cojocaru 

Reclame

M-ai cuprins cu a Ta iubire

M-ai cuprins cu a Ta iubire
Duhul Tău m-anconjurat
M-ai scăldat în fericire
Pace și tihnă mi-ai dat

Mi-ai iertat păcatul greu
Și pe cruce Te-ai jertfit
Ești de-a pururi Domnul meu
Tu ești tot ce mi-am dorit

Tu ești Dumnezeul meu
Nimeni nu Te-nlocuiește
Tu ești și vei fi mereu
Farul ce călăuzește

De iubire sunt cuprins
Căci simt a Ta bunătate
Inima mea s-a aprins
Și Te laud pentru toate

Eu Te laud cu iubire
Și cu gura Te slăvesc
Dătător de fericire
Pentru toate-Ți mulțumesc

Glorios ești Domnul meu
Ești în toate ne-ntrecut
Slavă dau numelui Tău
Și porunca Ta, ascult.

Florenta Sarmasan

A mai trecut din viaţă ta un an…

A mai trecut din viaţă ta un an…
Încă o treaptă ai mai urcat spre infinit
Şi tu… uitat de toţi, priveşti îngândurat prin geam
Tăcut şi trist cu sufletul sărman
La drumul vieţii tale… ce aproape-i de sfârşit.

Ai mai rupt o filă azi din calendar
Simţind în ritmul inimii o jale
Căci prea uşor te-ai văzut pe al vieţii cântar
Iar anii tăi ţi-au zburat în zadar
Şi acum tu plângi în pragul veşniciei tale.

Te uiţi la norii încărcaţi cu frig
Răsfoind mănunchiul zilelor pierdute
Căci amintirile în inimă adânc se înfig
Iar sufletul… ce nu l-ai preţuit
Îndurerat suspină în chinuri negrăite.

Priveşti la mersul limbilor de ceas
Când sună gongul ultimelor clipe
Şi izbucneşti în plâns când vezi cu ce ai rămas
Căci n-ai avut măcar un mic popas
Să-ţi faci cinstit bilanţul zilelor trăite…

Trec anii şi zilele încet se duc
Bat la portiţa vieţii tale nepoftite
Şi în tăcere asculţi cum clipele încet se scurg
Cum frunzele se scutură în amurg
Şi tu ai rămas cu visurile neîmplinite.

Ce vrei să faci acum în ceas târziu?
Când nu mai vezi în viaţa ta scăpare
Şi deznădăjduit suspini pe drumul tău pustiu
Simţind durerea sufletului viu
Ce plânge îndurerat… căci vrea eliberare.

Te zbaţi şi lupţi cu pumnii… dar în vânt
Nu te-ai gândit că vei plăti vreodată
Te-ai crezut grozav… dar vezi că eşti şi tu pământ
Căci un clopot îţi va bate în curând
Şi tu te îngrozeşti căci moartea în prag te aşteaptă.

Ce mai aştepţi acum din viaţa ta
Când la încrucişări de drum te vezi ajuns
Căci un gol în urmă laşi ce nu-l mai poţi umplea
Cu pieptul tremurând de vina grea?
Neputincios oftezi şi nu te poţi opri din plâns…

Mai scurt e timpul astăzi ca oricând
Ce mai aştepţi… din ultima fărâmă…?
Nu te gândeşti la suflet… de ce îl laşi plângând?
În pragul veşniciei sângerând
Când scopul lui e ca să ajungă în slăvi divine.

Te simţi dezamăgit… şi-ţi pare rău
Prea ieftină… a fost plăcerea lumii
Tu ai ales să mergi pe căile şi drumul tău
Şi ai fugit de dragostea lui Dumnezeu
Prin pustiul fără apă unde cresc doar spinii.

Opreşte-te… din alergarea ta
Şi nu mai rătăci pribeag prin lume
Hristos cu drag te aşteaptă… tu nu mai amâna
Căci vrea să fii cu El în slava Sa
Trezeşte-te! Auzi? Căci viaţa ta apune…

Mihail Cebotarev 

Din slava cerului senin

Ev. Ioan cap 1.1-14 și Ioan 10:7-11
Ev. Luca 2:8-14

Din slava cerului senin,
S-a coborât Mântuitorul…
Blândul Păstor, smerit, divin,
Să scape oile,  (oamenii) de chin…
Mesia, Salvatorul!

Din dragoste Doamne-ai venit,
Să cauți oile pierdute…
Oi care mult Te-au necăjit,
Ce prin păcat s-au risipit,
Prin văi, pe deal, sau munte.

Din milă Doamne-ai coborât,
Să cauți oile rănite…
Oi care sfatul Ți-au urât,
Ce se-ndreptau înspre mormânt,
De cel viclean înfrânte.

Din dor adânc Te-ai întrupat,
Să cauți oile zdrobite…
Oi care de mult Te-au uitat,
Care păcatului s-au dat
Și au ajuns robite.

Din bunătate Doamne Te-ai născut,
Să cauți oile înstrăinate…
Oi care încă nu Te-au cunoscut,
Cuvântul Tău nu l-au crezut,
Și-au rătăcit în noapte.

Din îndurare ai ales să vii,
Să cauți oile bolnave, disperate…
Oi prinse în a răului stihii,
Oi parcă hăituite prin pustii,
Slăbite mult și însetate.

Din miile de voci ce zilnic te îndeamnă,
Dacă te știi și tu o oaie rătăcită…
Să știi că azi Păstorul cel bun și blând te cheamă,
Mărturisește-i lui a vieții tale dramă,
Să poți să ai de-acum o viață fericită!

Din veșnicie Doamne Ți-ai hotorât venirea,
Să dai oilor Tale viața din belșug…
Iertarea prin credință, căința, mântuirea,
Puterea de sfințire, lumina, ocrotirea
Și harul de a trage cu Tine-acum la jug.

de Teodor Groza

Numai mâna Lui Isus

Numai mâna Lui Isus
Ne-a salvat prin toate
Și ne-a sprijinit mereu
În zi și în noapte

Numai mâna Lui a scris
Pace și iertare
Cind în jur se răspândea
Numai disperare

Numai mâna Lui ne-a scos
Din vâltoarea vieții
Ne-a vorbit, ne-a dat puteri
Apoi mii de grații

Unde mai găsești alin
În probleme grele
Cind la oameni nu e leac
Ci numai durere

Numai mâna Ta Isus
Ne-a dat libertate
Și tot ea ne dă avânt
În sinceritate

Haideți azi să-i mulțumim
Pentru sfînta-i pază
Și cu El să-naintăm
Așa ca prin oază

Nu știm ce-aduce o zi
Dar cât este pace
Noi să arătam mereu
Ce Domnului-i place

Și acolo-n slava Sa
Colo in mărire
Veșnic vom cânta mereu
Spre desăvârșiire.

Sav Simona 

Aștept Isuse

Aștept cu bucurie să mă-ntîlnesc cu Tine
Pe norul Tău și să Te văd în slavă,
Așa cum ucenicii Te văzură
Pe Muntele cel Sfânt, când te-ai schimbat la față.

Va fi frumos, cum mintea omenească
Nu poate să cuprindă, nici pricepe,
Vei străluci mai alb decât lumina,
În gloria cerescă ce întrece

Tot ce-nchipuirea și gândirea
A adunat prin veacuri de restriște,
Aștept cu-ncredere, sunt plin de pace,
Orice ar veni, ori cât de greu să fie,

Sunt ancorat cu ancora credinței
De Stânca  veacurilor, ce rezistă.

Ştefan Culda 

Cântă-i fiului slăvit!

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin. Rom. 11:36.

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Înalță-i laudă, mulțumire
Fiului ce s-a jertfit!

El veni umil în lume
Ca un Miel blând, fără glas,
Asupra-i luând păcat în spume –
Salvă viața din impas.

Viața noastră a tuturor
Era în Mâna Lui! Știa,
Ca să-și sfințească un popor
Va trebui ca crucea grea

Să o îndure în tăcere.
În corp stins spre Dumnezeu
Strigat-a: ”Iartă-i! ” cu putere,
”Nu știu ce fac o, Domnul Meu! ”

Și a îndurat batjocorit
El, Fiu Sfânt de Dumnezeu,
Cel prin care a fost zidit
Tot ce vede ochiul tău,

Tot, ce mintea nu pătrunde,
Nepricepând tot niciodat’ –
Lăsă slavă, știind unde
El, glorios Fiu de ‘Mpărat

A venit și pentru cine.
Și azi, fără număr gloată
Prin El, ce s-a dat pe Sine
Pot aduce lauda toată:

Dumnezeului măririi
Creatorului slăvit,
Fiului Jertfei, Iubirii
Ce-a mers făr’ glas în pas smerit

Ducând crucea în tăcere,
Văzând rodul cel bogat.
Rabdă frate și-n veghere
Laudă-l pe Împărat!

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Din toată inima-n iubire
Cântă-i Fiului slăvit!

Înalță-i glorii, plecăciune
Vei avea, ai viață-n El!
Ne-a scăpat din grea genune –
Domnul Sfânt – Emanuel!

Lidia Cojocaru 

De ce oare…

Plină-i lumea… De ce oare?
De „stele rătăcitoare”,
Pentru care-i pregătită,
De Cel  făr` de-asemănare,
„Negura” cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde „viermele nu moare”…
De ce oare? De ce oare? !

Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!

De ce oare-s nori uscați
Ce nici umbră nu mai au,
De ce oare atâția frați
Fără lucru-n „piață” stau,
De ce-s „dezrădăcinați”
Care nici un rod nu dau,
De ce-s toți de „val” purtați
Și de Duhul Sfânt nu vreau
Să se lase înduplecați… ? !

De ce-s turme și nu-i „Turmă”
Iubind glasul Domnului… ?
O fi vremea cea din urmă
Și sfârșitul Harului… ? !

Ioan Hapca

Să nu te temi…

Să nu te temi de ape, căci El este cu noi,
Așa ne spune David, in psalmul 32
Tu crede a Lui Cuvânt și fii încrezător
Te scoate din furtuni, să fii biruitor.

Ridică -ți sus privirea și nu te da învins,
De singur ai rămas și teama te-a cuprins,
Așa ne spune Domnul și Duhul Sfânt a scris,
Cu mâna Lui te scoate, din focul cel incins.

Inalță-ți glasul, către cer, spre Cel ce știe mângâia,
Căci  El promise in scriptură: „cu nici un chip, nu te-oi  lăsa
Și mii să cadă lângă  tine, și zece mii la dreapta ta
Doar vei privi cu ochii, și mâna Mea te va scăpa”.

Ridică steag de biruință, chiar de ești trist și n-ai puteri,
Rămâi puternic lângă El, așa ne spune psalmul trei
Ca și Ilie din trecut, ce scos a fost din ape,
Așa trimite slujitori, din flăcări să te scape.

Cu braț de Tată te conduce, e scris și spune, glasul Lui
Tu fi ascultător în toate, rămâi pe brațul Domnului
Și la plecare e cu tine, iar când te întorci te va păzi,
Așa ne spune în, Isaia că pași-ți va călăuzi.

Cum zice David in scriptură, și scris în psalmul 93,
Vei fi condus de  ingeri către Domnul,
Pe  brațe te vor duce ei,
Căci tot Cuvântul sfânt rămâne, ce-i scris de Pavel la Evrei.

Și nici o iotă  nu va trece, ca să nu fie  ne-mplinit,
El știe mersul vieții tale și cât mai ai tu de trăit,
El este alfa si omega si este fără de sfârșit,
E Dumnezeul cel puternic și minunat e-a Lui cuvânt.

Nu aștepta răsplată-n  lume și  odă de la oameni pe pământ,
Câci  Împăratul slavei suferise și pentru noi  batjocorit,
Așa ne-a scris Isaia, condus de Duhul Celui sfânt,
Rămâi încrezător pe cale, să nu rămâi aici înfrânt.

Vom fi ca El așa ne spune, Ioan a scris  în cartea sa,
Îl vom vedea venind în slavă, când toate se vor termina,
Nu dispera căci se merită, să suferi azi ocară Lui,
Și va incepe bucuria, acolo-n slava cerului.

Floarea Ferghete