Aștept Isuse

Aștept cu bucurie să mă-ntîlnesc cu Tine
Pe norul Tău și să Te văd în slavă,
Așa cum ucenicii Te văzură
Pe Muntele cel Sfânt, când te-ai schimbat la față.

Va fi frumos, cum mintea omenească
Nu poate să cuprindă, nici pricepe,
Vei străluci mai alb decât lumina,
În gloria cerescă ce întrece

Tot ce-nchipuirea și gândirea
A adunat prin veacuri de restriște,
Aștept cu-ncredere, sunt plin de pace,
Orice ar veni, ori cât de greu să fie,

Sunt ancorat cu ancora credinței
De Stânca  veacurilor, ce rezistă.

Ştefan Culda 

Reclame

Cântă-i fiului slăvit!

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin. Rom. 11:36.

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Înalță-i laudă, mulțumire
Fiului ce s-a jertfit!

El veni umil în lume
Ca un Miel blând, fără glas,
Asupra-i luând păcat în spume –
Salvă viața din impas.

Viața noastră a tuturor
Era în Mâna Lui! Știa,
Ca să-și sfințească un popor
Va trebui ca crucea grea

Să o îndure în tăcere.
În corp stins spre Dumnezeu
Strigat-a: ”Iartă-i! ” cu putere,
”Nu știu ce fac o, Domnul Meu! ”

Și a îndurat batjocorit
El, Fiu Sfânt de Dumnezeu,
Cel prin care a fost zidit
Tot ce vede ochiul tău,

Tot, ce mintea nu pătrunde,
Nepricepând tot niciodat’ –
Lăsă slavă, știind unde
El, glorios Fiu de ‘Mpărat

A venit și pentru cine.
Și azi, fără număr gloată
Prin El, ce s-a dat pe Sine
Pot aduce lauda toată:

Dumnezeului măririi
Creatorului slăvit,
Fiului Jertfei, Iubirii
Ce-a mers făr’ glas în pas smerit

Ducând crucea în tăcere,
Văzând rodul cel bogat.
Rabdă frate și-n veghere
Laudă-l pe Împărat!

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Din toată inima-n iubire
Cântă-i Fiului slăvit!

Înalță-i glorii, plecăciune
Vei avea, ai viață-n El!
Ne-a scăpat din grea genune –
Domnul Sfânt – Emanuel!

Lidia Cojocaru 

De ce oare…

Plină-i lumea… De ce oare?
De „stele rătăcitoare”,
Pentru care-i pregătită,
De Cel  făr` de-asemănare,
„Negura” cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde „viermele nu moare”…
De ce oare? De ce oare? !

Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!

De ce oare-s nori uscați
Ce nici umbră nu mai au,
De ce oare atâția frați
Fără lucru-n „piață” stau,
De ce-s „dezrădăcinați”
Care nici un rod nu dau,
De ce-s toți de „val” purtați
Și de Duhul Sfânt nu vreau
Să se lase înduplecați… ? !

De ce-s turme și nu-i „Turmă”
Iubind glasul Domnului… ?
O fi vremea cea din urmă
Și sfârșitul Harului… ? !

Ioan Hapca

Să nu te temi…

Să nu te temi de ape, căci El este cu noi,
Așa ne spune David, in psalmul 32
Tu crede a Lui Cuvânt și fii încrezător
Te scoate din furtuni, să fii biruitor.

Ridică -ți sus privirea și nu te da învins,
De singur ai rămas și teama te-a cuprins,
Așa ne spune Domnul și Duhul Sfânt a scris,
Cu mâna Lui te scoate, din focul cel incins.

Inalță-ți glasul, către cer, spre Cel ce știe mângâia,
Căci  El promise in scriptură: „cu nici un chip, nu te-oi  lăsa
Și mii să cadă lângă  tine, și zece mii la dreapta ta
Doar vei privi cu ochii, și mâna Mea te va scăpa”.

Ridică steag de biruință, chiar de ești trist și n-ai puteri,
Rămâi puternic lângă El, așa ne spune psalmul trei
Ca și Ilie din trecut, ce scos a fost din ape,
Așa trimite slujitori, din flăcări să te scape.

Cu braț de Tată te conduce, e scris și spune, glasul Lui
Tu fi ascultător în toate, rămâi pe brațul Domnului
Și la plecare e cu tine, iar când te întorci te va păzi,
Așa ne spune în, Isaia că pași-ți va călăuzi.

Cum zice David in scriptură, și scris în psalmul 93,
Vei fi condus de  ingeri către Domnul,
Pe  brațe te vor duce ei,
Căci tot Cuvântul sfânt rămâne, ce-i scris de Pavel la Evrei.

Și nici o iotă  nu va trece, ca să nu fie  ne-mplinit,
El știe mersul vieții tale și cât mai ai tu de trăit,
El este alfa si omega si este fără de sfârșit,
E Dumnezeul cel puternic și minunat e-a Lui cuvânt.

Nu aștepta răsplată-n  lume și  odă de la oameni pe pământ,
Câci  Împăratul slavei suferise și pentru noi  batjocorit,
Așa ne-a scris Isaia, condus de Duhul Celui sfânt,
Rămâi încrezător pe cale, să nu rămâi aici înfrânt.

Vom fi ca El așa ne spune, Ioan a scris  în cartea sa,
Îl vom vedea venind în slavă, când toate se vor termina,
Nu dispera căci se merită, să suferi azi ocară Lui,
Și va incepe bucuria, acolo-n slava cerului.

Floarea Ferghete 

Esti sfant in ochii Lui

Ești sfânt în Ochii Lui, știai?
Un temlpu curățit în foc.
Și chiar de încă slavă n-ai
Vei fi ca îngerii din Rai
Când vei fi dus și tu la loc…

Ești fiu în Cer și pe pământ;
Copil născut din Dumnezeu.
Îl porți în duh pe Duhul Sfânt
Și-n inimă un Legământ
Să-ți amintești de El mereu!

Ești tot ce are mai frumos
Măritul Tată-n galaxii.
Atât Îi ești de prețios,
Că n-a cruțat nici pe Hristos
Ca tu să fii salvat. Nu știi?

Ești sfânt! Ești fiu! De ce nu crezi?
Trăiești ca cerșetor aici…
Tu ai în Cer comori grămezi.
Dar te-a orbit Cel Rau, nu vezi?
E timpul azi să te ridici!

Mihaela Mănescu

Aş vrea să zbor

Pe aripi de nor, aş vrea să zbor, în Cerul mult râvnit
Să plutesc grăbit spre locaşul meu iubit
Să zbor printre stele, în nori de puf, spre veşnicie
Părăsind pământul acesta, pentru frumoasa Împărăţie.

Aş vrea să urc pe scări de nor, până-n patria de sus
Copleşit de slavă, când se va arăta Domnul Isus,
Înfrăţit cu norul, vom zbura spre Împărăţie
Oare, ce-Ţi voi da de mulţumire? Să am viaţă în veşnicie!

Aş vrea să mă ridic în zbor, de pe pământul blestemat
Să plutesc ca un puf de păpădie, purtat în lung şi lat
Privirea, să-mi fie aţintită, spre Cerurile de sus
Spre tărâmul sfânt, în veşnicie, cu Domnul meu Isus.

În zborul spre Împărăţie, aş vrea să fiu mireasa Lui aleasă
Să-I ascult glasul blând: Vino la Mine, acasă
Eşti frumoasă de tot iubito, fără zbârcitură şi fără tină
Eşti aleasa dintre fecioare, pură şi fără vină.

Aş vrea să zbor la tărâmul sfânt, să văd a lui splendoare
Cum va arăta Cerul infinit, în ziua cea mare?
Aş vrea să am pacea cerească, bucuria în Duhul Sfânt
Să fiu cuprins de dragostea divină, neaflată pe pământ.

De vrei să zbori pe nori, spre patria de sus
Sfinţeşte-te mereu, vorbeşte în rugăciune, cu Domnul Isus
El, te va stiga pe nume, să-ţi dea viaţa pentru veşnicie
Să moşteneşti Cerul sfânt, în a Lui Împărăţie.

Ciobanu Stelian.

PSALMUL 150

Lăudat să fie Domnul
În lăcaşul Său cel sfânt
De unde îşi varsă mila
Și iubirea pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
De tot ce are suflare
De tot ce este lumină
Din Lumina Lui cea Mare.

Lăudaţi-L cu timpane,
Din harfă şi din lăută
Din chimvale sunătoare
Până la cer să se audă.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeu care-i Iubire
Și lumină din lumină
Logos sfânt, nemărginire.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeul nostru sfânt
Și să fie-n lume pace
Cum e-n cer și pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
Tronul Domnului divin
Unde-I vom cânta spre slavă
Alleluia și Amin.

Cei cel-L laudă pe Domnul
Domnul le va da răsplata
Vino, Doamne în curând
Vino-acum, Maranata!

Marin Mihalache 

Pe calea Ta

Pe calea Ta pornit-am cu iubire
Când trist eram căzut în deznadejdi
Din val m-ai ridicat si din ruine
Părinte drag, o numai Tu dai vieți.

Si am pornit cu dragoste în suflet
Să te slujesc, caci Tu m-ai izbăvit
De oameni răi ce au otravă-n umblet
O, Tu ești Dumnezeul meu iubit.

Si-am auzit o voce din ‘nălțime
De Tată care dulce mi-a vorbit: ”
O nu te las o vino după Mine
Din grea povară Eu te-am slobozit.

Căci am plătit la Golgota salvarea
Pe care astăzi vreau să-ți dăruiesc
O vino si urmează azi cărarea,
Pe care sfinții mei, pe ea pășesc”.

Si-am alergat spre El cu dor fierbinte,
Pe calea sfântă care duce sus
Pe stânca mântuirii, Doamne Tu m-ai pus
Să-ți văd puterea-Ti mare, o Domnul meu Isus.

Si mi-ai intins o mână să mă poarte
Prin valurile ce băteau din greu,
M-ai izbăvit din  boale si din moarte
O Doamne prin Cuvântul Tău.

Tărie Mi-ai rămas intr-una
Sa pot sa trec necazuri si furtuni,
Si cred c-odată voi purta cununa
Din mână Ta, ce-a făurit minuni.

O ține-mă  să nu mă clatin Doamne
Când răul ne pândește tot mereu,
Sa pot sa tac când leul dă târcoale,
Ne scapă din nevoi când drumul este greu.

Mai dă-mi îndemn si lacrimi de căință
Să-ndur si sa privesc spre cer
Ca cei dintăi urmași în pocăință
Ce te-au iubit, cu-o dragoste de fier.

Mai umple vasul cu cântări de slavă
Si toarnă untdelemnul sfânt
Că ranele sant multe, Tu le spală
Ca să-ți cântăm o Mielule Divin.

Floarea Ferghete

Când razele de soare

Când razele de soare ușor îmi bat în geam,
Privesc cu drag spre ceruri și fericit exclam:
O, Doamne, slavă Ție a toate Creator,
Mă-nchin îți dau onoare, ești Domnul domnilor.

Și florile din glastră cu-a lor parfum sublim,
Te laudă Doamne mare, căci meriți pe deplin.
Totul e plin de viață, frumos, viu colorat,
Slăvit să fii o Doamne, e așa de minunat.

Privesc departe-n zare și văd cerul senin,
Culoarea lui mă face, doar Ție să mă-nchin.
Și asta fac, o, Doamne, doar Ție-Ți mulțumesc,
Mă-nchin și-Ți dau onoare și sincer Te slăvesc.

Văd fluturii cum zboară, și-n valsul lor ușor,
Te laudă Doamne mare, măreț, sfânt Creator.
Covor de iarbă verde cu firul mătăsos,
Pe el flori colorate, Doamne… cât de frumos!

Frumoasă e natura, sublim tot ce-ai creat,
Și pentru toate Doamne, fii binecuvântat.
Ești unic în lucrare, măreț ești Dumnezeu,
Te laud, îți dau onoare, slăvesc Numele Tău.

Ica Drăgoi