Ah, cum mi se stinge duhul…

Ah, cum mi se stinge duhul
Și pe cale mă opresc
Nu mai înverzesc ca nucul
Și întruna obosesc

Gura mea ca altă dată
Nu rostește lauda,
Și urechea mea e surdă
Nu aude gura Ta…

Ochii mei acoperiti,
Nu mai plâng ca altă dată
Și se lasă ațintiți
Spre o altă cale, lată…

Și genunchi mei adesea
Nu mai cad în rugăciune
Nu mai sunt cuprinși de setea
De-a te simte iar pe Tine…

Tată te rog,.. izbește-n mine
Valul mării-nvolburate,
Ca să n-văţ o Doamne Sfinte
Să-Ţi slujesc iar în dreptate…

Năpădește Doamne-n mine
Focul Tău arzând pe veci
Ca să ard și eu cu Tine
De la mine să nu pleci…

Țintuește-mă Părinte
Cu privirea-Ţi arzătoare,
Ca să fiu copil de cinste
Demn de-a Regelui splendoare…

Avasilcai David

O viziune sfântă

Iată, îmi plec genunchii în fața Ta, Stăpâne
Tatăl Domnului nostru prea Sfânt, Isus Hristos,
Din care orice ființă, familie, și-orice nume,
Poartă amprenta Ta de Creator Frumos.

Te rog, bogate Tată în slavă și-n putere
Să ne-ntărești lăuntric prin Duhul Tău cel Sfânt
Așa încât, Isus să fie a noastră avere
Prin dragoste, plantați în dreptul Tău Cuvânt,

Ca să putem pricepe împreună cu toți sfinții
Care-Ți este lărgimea-n gigantul Univers,
Și să lăsăm lungimea și adâncimea minții
Să explodeze-n cântec, în lauda și în vers,

Ca să putem cunoaște, dragostea Ta Isuse,
Care întrece știința a omului căzut
Și-n plinătatea Ta, s-avem inimi supuse
Și-o viziune Sfântă cum nu am mai avut.

Știm că puterea Ta lucrează-n noi iubire
Mai mult decât noi cerem, mai mult decât gândim.
A Ta să fie slava, și-acum, și-n nemurire,
Din neam în neam, și-n vecii vecilor, Amin!

Alin jivan

Am cântare pentru cer

Din suspine, din durere,
Am cântare pentru cer
Adun lacrimile mele
Şi-n schimb pace, eu Îi cer.

Lui Isus, Îi cânt din suflet
Şi Îl laud cît trăiesc
El mă simte şi în cuget
Căci iubire-I, dăruiesc!

Tot de slavă-Ţi cânt Isuse,
Prin cântări pentru  mărire
Căci mi-ai pus miere pe buze
De-a-Ţi  cânta pentru slăvire.

Cânt şi ziua, cânt şi seara
Numai Ţie-Ţi cânt mereu
Am iubire ca şi Sara,
Că eşti Dumnezeul meu!

Dă-mi putere să Te laud
Totdeauna Domnul meu,
Pentru cerul care-l caut
Să-Ţi măresc Numele Tău.

Doina Ketterer

Mânia spre slava lui Dumnezeu

“Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.” (Psalmul 76.10)

Cei răi se lasă duşi de mânie. A răbda această mânie este o parte din lucrarea noastră şi o dovadă că suntem despărţiţi de ei. Dacă am fi din lume, lumea ne-ar iubi. Dar mânia ei contra noastră, nu va face decât să scoată mai mult la iveală slava lui Dumnezeu. Când oamenii în furia lor L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, ei au împlinit fără să ştie planul lui Dumnezeu şi în mii de cazuri, planurile lui Dumnezeu se împlinesc prin îndârjirea celor răi. Ei se cred liberi; dar ca şi ocnaşii puşi în lanţuri, ei împlinesc fără să-şi dea seama, hotărârile Celui Atotputernic.

Planurile pe care şi le fac, îi duc la propria lor înfrângere şi mânia lor nu poate să ne facă nici un rău. Ei îşi fac rău lor însuşi şi uneltirile lor se întorc împotriva lor. Fumul care se ridica din rugurile martirilor îi făcea pe oameni să se dezguste şi mai mult de învăţătura papilor.

Domnul nostru ştie cum să pună botniţă şi să lege în lanţuri pe urşi şi cum să stăvilească furia vrăjmaşilor noştri. El face ca morarul care schimbă cursul apei şi nu lasă să treacă prin jgheabul morii decât apa necesară ca să mişte roata morii. Mai bine să cântăm decât să suspinăm. Chiar atunci când vântul suflă şi mugeşte, să nu ne temem de nimic, căci Domnul îl cârmuieşte cum vrea El.

Charles Spurgeon

A lăsat soare şi rouă

Bucuria vieţii mele
Este Bunul Dumnezeu.
Tatăl sufletelor care…
A iertat prin Fiul Său.

Când se-ncepe o zi nouă
Ştiu că-n dar… a dat-o El.
A lăsat soare şi rouă,
Domnul Sfânt,  Emanuel!

Peste văi şi peste dealuri,
Bunătatea Lui… o simţi.
Ne ridică dintre valuri
Cu dragostea de părinţi.

Grija… poartă El, în toate
Din prea sfântul cer Divin.
Pentru sufletele noastre
Şi ale celor… ce mai vin!

Nu-i mai mare bucurie
Să te ştii tot ocrotit,
De Acel ce-n veşnicie,
Îţi va spune: ”Bun venit”!

De aceea, soră… frate,
Haideţi mai mult să veghem,
De vrem cerurile-nalte…
Cum pe Domnul Îl urmăm….

Să-I aducem mulţumire
Celui… care ne-a ales.
Pentru scumpa veşnicie,
Păcatele, căci le-a şters!

Zi şi noapte… ne-ncetat
Glorie, slavă Lui să-I dăm,
Pentru plata ce a dat,
Veşnic, toţi să-L lăudăm!

Doina Ketterer

Când mi-a fost greu…

Când mi-a fost greu, m-ai sprijinit,
Cu palmele-Ți străpunse,
Când Te-am chemat, m-ai auzit,
În ajutor Tu mi-ai venit,
Am fost căzut, m-ai întărit,
Slăvit să fii Isuse.

Am privit cerul lăcrimând,
Cu gândul tot la Tine,
Și laudă Ți-am adus plângând,
Cu lacrimi Te-am lăudat cântând,
Pe Tine Te aveam în gând,
Căci mi-ai făcut mult bine.

Când am crezut că sunt uitat,
Mi-ai spus cu vocea-Ți blândă:
Cu tine sunt, nu te-am lăsat,
Crede în Mine neîncetat,
Ești un copil răscumpărat,
Cu Mine ai izbândă.

M-ai întărit, Îți mulțumesc,
Te laud, Îți dau onoare,
La toți eu Te mărturisesc,
Și spun sincer căci: Te iubesc!
Ești Dumnezeul meu ceresc,
Și n-ai asemănare.
Amin

Ica Drăgoi

Un ceas…

Un ceas m-am dezlipit de Tine
Și am rămas fără de grai.
Și am aflat că nemurirea,
Doar Tu Isuse poți s-o dai…

O zi din viață fără Tine,
E un blestem nemărginit.!
Și-o clipă scurtă fără Tine
E un neant fără sfârșit…

O răsuflare fără Tine,
E un ocean de ‘năbușire…
Secunda Doamne fără Tine,
E-un an întreg de despărțire…

Doar Tu mă împlinești deplin
Numai iubirea Ta cea pură
Îmi ia amarul de pelin
Și-mi pune lauda în gură…

Fără de Tine Doamne Tată,
Mă simt o umbră plutitoare.
Și fără Tine niciodată
Nu voi putea sta în picioare!

Avasilcai David

Pale calde, râu de soare

Pale calde, râu de soare,
Ce mă scaldă în răcoare,
Pală blândă, adiere,
Lasă feței mângâiere.

Crâng cu melodii măiestre,
Poartă-n spate o poveste
Ca un mit legat în sac
Și sute de ani cărat

Pentru tine, pentru mine,
Să-avem pace, să-avem bine,
Mulți viața lor și-au dat
Și mult sânge-a fost vărsat…

Astăzi, mai mulțumitor
Decât ieri, și mai cu dor
Îți întind pe-al Tău altar
Jertfa laudei în dar.

Toate-n taină le-ai făcut;
La sfârșit, Ți-au și plăcut.
Așa bine-au fost croite
Că-au ajuns desăvârșite.

Tu ești mai presus de toate.
Tu ești Cel ce totul poate.
Nimeni nu este ca Tine,
Când faci ceva, Tu faci bine.

Tu ești Bun și nimeni altul
Nu se poate măsura
În tărie sau în sfatul
Ce cu dragoste-l poți da.

Tu ești Cel Atotputernic.
Tu ești Dumnezeul meu.
Mulțumiri vrea să-Ţi aducă,
Și laude, sufletul meu.

Pentru jertfa de pe cruce,
Pentru sângele vărsat
Ce viață, pace-mi aduce,
Doamne, fii-n veci lăudat!

Lidia Gheorghe

Deosebit de preţioşi

“Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.” (Maleahi 3.17)

Va veni o zi când pietrele preţioase din coroana Marelui împărat vor fi numărate şi se va face un inventar de tot ceea ce I-a fost dat de Dumnezeu. Suflete al meu, vrei să fii din numărul acestor pietre preţioase ale lui Isus? Dacă tu îl preţuieşti şi El te preţuieşte; şi vei fi al Lui “în ziua aceea”, dacă El “azi” e al tău.

În zilele prorocului Maleahi, aleşii Domnului aveau obiceiul să vorbească unul către altul, în aşa fel că însuşi Dumnezeu îi asculta cu plăcere şi chiar nota în cartea aducerilor aminte, vorbirea lor. Fiindcă Domnului îi plăceau cuvintele lor, îi plăcea de asemenea şi de ei. Ia gândeşte-te, suflete al meu: Dacă Domnul Isus ar asculta vorbirea mea, aş fi eu pe placul Său? Cuvintele rostite de mine sunt pentru zidirea fraţilor mei? Ce cinste va fi pentru noi, sărmane făpturi, să fim recunoscuţi de către Domnul ca fiind pietrele preţioase ale cununii Sale! Această cinste o au toţi sfinţii. Domnul Isus nu spune numai: “Ei sunt ai Mei”, ci şi “Ei vor fi ai Mei”. El ne-a răscumpărat, ne-a căutat, ne-a adus acasă şi atât de mult a lucrat în noi încât să ne facă de preţ pentru El.

Charles Spurgeon