Nu stingeţi Duhul!

„Nu stingeţi Duhul! ” 1 Tesaloniceni 5:19

Vocea Duhului este blândă ca zefirul, atât de blândă, încât. dacă nu trăieşti într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, n-o auzi niciodată. Atenţionările Duhului vin pe căile cele mai extraordinar de blânde şi dacă nu eşti destul de sensibil ca să detectezi vocea Lui, o vei stinge, iar viaţa ta spirituală va slăbi. Atenţionarea Lui vine întotdeauna ca ..un glas blând şi liniştit”, atât de gingaş încât numai un sfânt îl poate auzi.

Fereşte-te ca în mărturia ta personală să te uiţi mereu înapoi şi să spui: ..Odată, cu ani în urmă, am fost mântuit”. Dacă umbli în lumină, nu există privire înapoi; trecutul este transpus în minunea prezentă a părtăşiei cu Dumnezeu. Dacă te îndepărtezi de lumină, devii un creştin sentimental şi trăieşti din amintiri, iar mărturia ta capătă o notă aspră, rece. Fereşte-te să încerci să acoperi refuzul de a umbla în lumină în prezent apelând la experienţele trecute, când ai umblat în lumină. Ori de câte ori Duhul te atenţionează, opreşte-te şi pune lucrurile în ordine, altfel vei continua să-L întristezi fără să-ţi dai seama.

Să spunem că Dumnezeu te-a adus într-o criză şi aproape că ai trecut prin ea, dar nu până la capăt; El va aduce din nou criza aceea, dar ea nu va mai fi aşa de ascuţită cum a fost prima dată. Nu ÎI vei mai discerne pe Dumnezeu bine şi vei fi mai umilit că nu L-ai ascultat. Dacă întristezi Duhul în continuare, va veni un timp când criza nu se va mai putea repeta, căci L-ai întristat într-atâta, încât El S-a îndepărtat. Dar dacă treci prin criză, viaţa ta va fi un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu te ataşa niciodată de lucrurile care-L rănesc mereu pe Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să distrugă ceea ce trebuie să dispară.

Oswald CHAMBERS

Anunțuri

În Hristos – înaintând!

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi
inima şi nădăjduieşte în Domnul! Ps. 27:14.

Oricât de grea e împotrivirea, Tu – crede și râmăi curat!
Curând vedea-vei izbăvirea, laudă pe Domnul adorat!

Stai în El în zi cu soare! Fii cu El în verzi pășuni!
Vine noaptea-n groază mare? Stai pe genunchi în rugăciuni!

Prin Har primi-vei noi puteri, păși-vei valul neînfricat!
Te-ncrezi în Domnul? – Nu! Nu pieri! Fii pe stâncă neîncetat!

Înalță-I laude-n vrednicie din cuget sfânt, onest, smerit.
Iubirea-i rodul ce învie! În Cuvânt – stai neclintit!

Curând vedea-vei răsplătirea, curând vei auzi duios:
”Primită-i ruga și trăirea! Vino rob bun și credincios!

Ales-ai cu suspine calea – pe drum îngust, anevoios…
În imnul mulțumirii valea, crescut-a florile-n Hristos!

Te fac moștenitor al țării, ce n-ai văzut-o, dar crezând
Te-ai avântat… Și-n largul zării, văd Slova Vieții – triumfând!”

–––––––––––––––––––––––––

Stăpânul chiamă slujitori, înrolați în oastea sfântă!
Stăpânul vrea luminători, cu versul inimii ce-ncântă,

Ce țin stindardul biruinței și-n foc: înalță rugi, cântând!
Puterea dragostei, credinței – croiește drum, înaintând!

Lidia Cojocaru 

Ah, cum mi se stinge duhul…

Ah, cum mi se stinge duhul
Și pe cale mă opresc
Nu mai înverzesc ca nucul
Și întruna obosesc

Gura mea ca altă dată
Nu rostește lauda,
Și urechea mea e surdă
Nu aude gura Ta…

Ochii mei acoperiti,
Nu mai plâng ca altă dată
Și se lasă ațintiți
Spre o altă cale, lată…

Și genunchi mei adesea
Nu mai cad în rugăciune
Nu mai sunt cuprinși de setea
De-a te simte iar pe Tine…

Tată te rog,.. izbește-n mine
Valul mării-nvolburate,
Ca să n-văţ o Doamne Sfinte
Să-Ţi slujesc iar în dreptate…

Năpădește Doamne-n mine
Focul Tău arzând pe veci
Ca să ard și eu cu Tine
De la mine să nu pleci…

Țintuește-mă Părinte
Cu privirea-Ţi arzătoare,
Ca să fiu copil de cinste
Demn de-a Regelui splendoare…

Avasilcai David

O viziune sfântă

Iată, îmi plec genunchii în fața Ta, Stăpâne
Tatăl Domnului nostru prea Sfânt, Isus Hristos,
Din care orice ființă, familie, și-orice nume,
Poartă amprenta Ta de Creator Frumos.

Te rog, bogate Tată în slavă și-n putere
Să ne-ntărești lăuntric prin Duhul Tău cel Sfânt
Așa încât, Isus să fie a noastră avere
Prin dragoste, plantați în dreptul Tău Cuvânt,

Ca să putem pricepe împreună cu toți sfinții
Care-Ți este lărgimea-n gigantul Univers,
Și să lăsăm lungimea și adâncimea minții
Să explodeze-n cântec, în lauda și în vers,

Ca să putem cunoaște, dragostea Ta Isuse,
Care întrece știința a omului căzut
Și-n plinătatea Ta, s-avem inimi supuse
Și-o viziune Sfântă cum nu am mai avut.

Știm că puterea Ta lucrează-n noi iubire
Mai mult decât noi cerem, mai mult decât gândim.
A Ta să fie slava, și-acum, și-n nemurire,
Din neam în neam, și-n vecii vecilor, Amin!

Alin jivan

Am cântare pentru cer

Din suspine, din durere,
Am cântare pentru cer
Adun lacrimile mele
Şi-n schimb pace, eu Îi cer.

Lui Isus, Îi cânt din suflet
Şi Îl laud cît trăiesc
El mă simte şi în cuget
Căci iubire-I, dăruiesc!

Tot de slavă-Ţi cânt Isuse,
Prin cântări pentru  mărire
Căci mi-ai pus miere pe buze
De-a-Ţi  cânta pentru slăvire.

Cânt şi ziua, cânt şi seara
Numai Ţie-Ţi cânt mereu
Am iubire ca şi Sara,
Că eşti Dumnezeul meu!

Dă-mi putere să Te laud
Totdeauna Domnul meu,
Pentru cerul care-l caut
Să-Ţi măresc Numele Tău.

Doina Ketterer

Mânia spre slava lui Dumnezeu

“Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.” (Psalmul 76.10)

Cei răi se lasă duşi de mânie. A răbda această mânie este o parte din lucrarea noastră şi o dovadă că suntem despărţiţi de ei. Dacă am fi din lume, lumea ne-ar iubi. Dar mânia ei contra noastră, nu va face decât să scoată mai mult la iveală slava lui Dumnezeu. Când oamenii în furia lor L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, ei au împlinit fără să ştie planul lui Dumnezeu şi în mii de cazuri, planurile lui Dumnezeu se împlinesc prin îndârjirea celor răi. Ei se cred liberi; dar ca şi ocnaşii puşi în lanţuri, ei împlinesc fără să-şi dea seama, hotărârile Celui Atotputernic.

Planurile pe care şi le fac, îi duc la propria lor înfrângere şi mânia lor nu poate să ne facă nici un rău. Ei îşi fac rău lor însuşi şi uneltirile lor se întorc împotriva lor. Fumul care se ridica din rugurile martirilor îi făcea pe oameni să se dezguste şi mai mult de învăţătura papilor.

Domnul nostru ştie cum să pună botniţă şi să lege în lanţuri pe urşi şi cum să stăvilească furia vrăjmaşilor noştri. El face ca morarul care schimbă cursul apei şi nu lasă să treacă prin jgheabul morii decât apa necesară ca să mişte roata morii. Mai bine să cântăm decât să suspinăm. Chiar atunci când vântul suflă şi mugeşte, să nu ne temem de nimic, căci Domnul îl cârmuieşte cum vrea El.

Charles Spurgeon

A lăsat soare şi rouă

Bucuria vieţii mele
Este Bunul Dumnezeu.
Tatăl sufletelor care…
A iertat prin Fiul Său.

Când se-ncepe o zi nouă
Ştiu că-n dar… a dat-o El.
A lăsat soare şi rouă,
Domnul Sfânt,  Emanuel!

Peste văi şi peste dealuri,
Bunătatea Lui… o simţi.
Ne ridică dintre valuri
Cu dragostea de părinţi.

Grija… poartă El, în toate
Din prea sfântul cer Divin.
Pentru sufletele noastre
Şi ale celor… ce mai vin!

Nu-i mai mare bucurie
Să te ştii tot ocrotit,
De Acel ce-n veşnicie,
Îţi va spune: ”Bun venit”!

De aceea, soră… frate,
Haideţi mai mult să veghem,
De vrem cerurile-nalte…
Cum pe Domnul Îl urmăm….

Să-I aducem mulţumire
Celui… care ne-a ales.
Pentru scumpa veşnicie,
Păcatele, căci le-a şters!

Zi şi noapte… ne-ncetat
Glorie, slavă Lui să-I dăm,
Pentru plata ce a dat,
Veşnic, toţi să-L lăudăm!

Doina Ketterer

Când mi-a fost greu…

Când mi-a fost greu, m-ai sprijinit,
Cu palmele-Ți străpunse,
Când Te-am chemat, m-ai auzit,
În ajutor Tu mi-ai venit,
Am fost căzut, m-ai întărit,
Slăvit să fii Isuse.

Am privit cerul lăcrimând,
Cu gândul tot la Tine,
Și laudă Ți-am adus plângând,
Cu lacrimi Te-am lăudat cântând,
Pe Tine Te aveam în gând,
Căci mi-ai făcut mult bine.

Când am crezut că sunt uitat,
Mi-ai spus cu vocea-Ți blândă:
Cu tine sunt, nu te-am lăsat,
Crede în Mine neîncetat,
Ești un copil răscumpărat,
Cu Mine ai izbândă.

M-ai întărit, Îți mulțumesc,
Te laud, Îți dau onoare,
La toți eu Te mărturisesc,
Și spun sincer căci: Te iubesc!
Ești Dumnezeul meu ceresc,
Și n-ai asemănare.
Amin

Ica Drăgoi

Un ceas…

Un ceas m-am dezlipit de Tine
Și am rămas fără de grai.
Și am aflat că nemurirea,
Doar Tu Isuse poți s-o dai…

O zi din viață fără Tine,
E un blestem nemărginit.!
Și-o clipă scurtă fără Tine
E un neant fără sfârșit…

O răsuflare fără Tine,
E un ocean de ‘năbușire…
Secunda Doamne fără Tine,
E-un an întreg de despărțire…

Doar Tu mă împlinești deplin
Numai iubirea Ta cea pură
Îmi ia amarul de pelin
Și-mi pune lauda în gură…

Fără de Tine Doamne Tată,
Mă simt o umbră plutitoare.
Și fără Tine niciodată
Nu voi putea sta în picioare!

Avasilcai David