O inima ce canta

Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau,
si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu…

Fapte 16:25

Pavel si Sila erau intr-o stare jalnica. Stateau in temnita dina-
untru, cu spatele sangerand dupa bataia cruda si cu picioarele
stranse in butuci. Cu toate acestea nu se plang, ci se roaga – nu
ofteaza ci canta! Asa se intampla atunci cand credinta triumfa
asupra circumstantelor – cand bucuria spirituala da biruinta in
suferinte fizice. Trupul poate fi intemnitat dar sufletul mantuit, nu.
El poate zbura deasupra necazurilor prin puterea lui Cristos. Harul
lui Dumnezeu rupe legaturile necazului si poate sa-i conduca pe
altii spre lauda si slavirea Aceluia care daruieste bucurie eterna.

Un crestin, pe nume Robinson, trebuia sa coboare intr-o mina de
carbuni pentru a aduce niste informatii de la un miner. Cand a
ajuns jos, a intrebat pe unul din mineri cum ar putea sa-l gaseasca
pe acel om. O, nu vei avea nici o dificultate, a spus omul, cu
siguranta ca il veti gasi cantand”. In timp ce Robinson inainta de-a
lungul galeriilor intunecoase ale minei, se gandea ca acest om
trebuie sa cante unul din acele imnuri sumbre, ca de exemplu:
Valea umbrei mortii m-ameninta iar”. N-a mers mult, cand a auzit
in schimb o voce vesela cantand cu bucurie:

In Tara unde curge
laptele si mierea / A mea e bogatia intregului tinut / Aici straluce
pururi ziua fericita / si noaptea mea de patimi pe veci a disparut”.
Harul lui Dumnezeu schimba noaptea in zi si durerea in cantare.
Doamne, daruieste-ne inimi ce canta! – H.G.B.

Prin tumultul luptei mari si grele
Aud mereu un cantec, dulce, sfant
si-n suflet imi rasuna-al lui ecou,
Cum as putea sa tac si sa nu cant? „- Lowry

Credinta in bunatatea lui Dumnezeu
da tarie sufletului
si o cantare inimii.

Painea zilnica

Remediu pentru „fata de pruna uscata”

Text: Psalmul 13

O inimă veselă înseninează faţa… Proverbele 15:13 …cant Domnului căci mi-a făcut bine.” Psalmul 13:6

Noi produse cosmetice continuă să invadeze piaţa, promiţand frumuseţe celor ce le vor utiliza. Unele pretind să îndepărteze ridurile, altele să îmbunătăţească aspectul tenului. Cateva produse promit chiar să restaureze îmbujorarea tinerească. Producătorii de cosmeticale au propus multe răspunsuri întrebării: „Cum aş putea să arăt mereu tanără?”
Un ziar din Detroit oferă însă o nouă soluţie. Intr-un articol întitulat: Remediu pentru „faţa de prună uscată”, autorul scrie: „Doamnelor, vreţi să arătaţi mereu tinere? Dacă da, atunci înscrieţi-vă în corul bisericii. Femeile care cantă arată mereu tinere. Muşchii obrajilor unei femei care cantă sunt atat de bine dezvoltaţi prin exerciţiu că nu vor avea de-a face cu ridurile atat de repede ca în cazul celor care nu cantă”. Acum, nu vreau să sugerez că trebuie de urgenţă să-ll sunaţi pe dirijor şi să vă înscrieţi în cor. Pentru-unele dintre noi, poate acest lucru ne va îmbunătăţi expresia facială, dar va produce mare pagubă armoniei corului. Ceea ce vreau să spun este că un creştin trebuie să cante Domnului, ori este ori nu este în corul bisericii.


Cantarea reflectă o inimă fericită, iar „o inimă veselă înseninează faţa”. Nu are importanţă dacă vom canta astfel ca cineva să ne audă, „cu psalmi, cu cantări de laudă, şi cu cantări duhovniceşti” (Efeseni 5:19), ori vom canta în tăcere, trebuie să continuăm a-I canta slavă lui Dumnezeu.
Cauţi metode de a-ţi îmbunătăţi tenul şi înfăţişarea exterioară? Nu te baza numai pe ultimele realizări ale industriei cosmetice, oricat de bune ar putea fi. Cantă laudă lui Dumnezeu din toată inima. Aceasta îţi va înfrumuseţa faţa.-P.R.V.

Feţe frumoase, curate, au aceia care
De dragostea lui Isus le sunt strălucitoare.
Suflete frumoase au cei ce-or arăta
Spiritul lui Isus oriunde vor umbla. ” – Anonim

O cantare în inimă pune zambetul pe faţă

Painea zilnica

Cum trăiesc, așa rămâne

De plâng un ceas sau două azi,
Sau merg desculț pe jaru-ncins
Eu n-am să dau nicicând-napoi,
Ci-L voi lăuda pe Cel ce-a-nvins.

Nu voi cârti când valul mare,
Lovește în catargul meu.
Îl voi chema în ajutor,
Pe Cel ce este Dumnezeu.

Nu am de gând să îmi îngrop
Talantul dat de Dumnezeu,
Din contra, îl voi folosi,
Spre lauda Domnului, mereu.

Căci doar așa mă voi numi,
La capăt, drept biruitor
De voi rămâne în picioare,
Și de voi fi împlinitor.

Căci credința fără fapte,
E ca ciorba fără sare,
Dacă nu mai are gust,
Nu mai are nici valoare.

Dar mai bine împletesc,
Traiul, fapta și credința
Căci prin toate cele trei,
Se denotă pocăința.

Cum trăiesc, așa rămâne,
Nu mai pot schimba nimic…
Dar mă străduiesc să fiu,
Demn și vrednic ucenic.

Străduiește-te și tu,
Luptă-te cu tot ce-i rău,
Dacă tu-ți vei face partea,
Restul, face Dumnezeu.

Roagă-te în orice vreme,
Crede cu toată ființa
Căci la capătu-alergării,
Te așteaptă biruința.

Nichifor Nicu  

În liniștita cămăruță

În liniștita cămăruță ne retragem
Din închinare odihnă să extragem
Ființa de trudă ostenită dorește
Să fie tratată dumnezeiește
E un timp atins de intimitate
Când gândul merge la eterna Cetate
Ne copleșește-atunci Slava divină
Inundându-ne cu cereasca Lumină
Dezlegat din lanțul îngrijorării
Sufletul ‘nalță cântul eliberării.
Conecția intensă cu dumnezeirea
Deschide o ușă să intre iubirea.
Ce dulce-i părtășia cu Trinitatea
Când în noi pătrunde eternitatea
Poverile toate sunt ușurate
Necazurile vieții sunt uitate
Totul e calm și e-n liniștea serii
Și e vindecată starea durerii
Se aștern în noi revelații divine
Și-nviorarea-n ființă revine.
Taina vieții aici își află răspuns
Căci lăuntrul e cu Sfântul Duh uns
Și-mbrăcați cu noi energii vom putea
Să-nvingem și mâine situația grea
Și vom călători voioși spre Liman
Cu cântări de laudă și-ntinerit elan.

George Cornici

Cel Preaînalt – împărățește!

Ref. Is. 55:12-13; 35:10.

Da, veți ieși cu bucurie, în pace fiind călăuziți,
Munți și dealuri și câmpie, vor răsuna, vă veseliți!

Copacii bate-vor din palme: se întorc biruitorii,
În a bucuriei haine – cununa-I: fiice și feciorii,

Răscumpărați prin a Lui Sânge, cu cântece de biruință,
Păstorul în dragoste îi strânge, înainte prin credință!

Imn măreț, cap încunună, spre Sion cu bucurie,
Lucruri noi, în El – cunună, armonie, veselie!

înpărățește, Cel Preaînalt, pământu-ntreg se veselește,
Nu-i nimeni ca El mai ´nalt, viața-și cântă imn, rodește!

Râurile-n palme bată, munții strige-n bucurie,
Din arfe, lauda-i înălțată, vine Cel, ce-I Apa Vie!

Slava Domnului se înalță, Mareția Lui, domnește!
Armonia, râvna încalță, Cel Preaînalt – împărățește!

Da, vom ieși cu bucurue, cu biruință spre Sion,
Munți și dealuri și câmpie – tresăltați, Domnu-I pe tron!

Lidia Cojocaru

Luptă și cunună

O, Doamne, deschide-ne ochii să vedem,
Că sunt mai mulți cu noi, nu împotriva noastră.
Cu ei e doar un braț ce-i pieritor,
Dar Domnul e mereu tăria noastră.

E drept, avem o luptă grea de dus;
Și nu luptăm cu sânge sau cu carne.
Căci lupta-i pe tărâm spiritual,
Și nu se poate duce fără arme.

Să ne-mbrăcăm cu toată armătura,
Ca să ne-mpotrivim în ziua rea.
Scutul credinței, încinși cu adevărul,
Și în picioare, încălțați cu Evanghelia.

În rugăciuni să stăm în orice vreme,
Prin Duhul vocea sa ne-o înăltăm.
Cu stăruință, împreună cu toți sfinții,
Peste puterea celui rău ca să călcăm.

Avem totul deplin în Domnul nostru,
Iertați de vină doar prin jertfa Sa.
Moștenitori în El suntem noi astăzi,
Ca să slujim de laudă pentru slava Sa.

E timpul ca să fim fecioare înțelepte,
S-avem ulei nu doar în candelă, ci-n vas.
Căci mirele-i aproape, chiar la usă,
Chiar în curând răsună al Său glas.

Iată că trâmbița-i aproape ca să sune,
Ce glorios va fi acel eveniment!
Ce-i adormiți in Domnul să învie,
Iar noi cei vii, schimbați într-un moment.

Ce-i muritor în noi, va fi-nghițit de viață,
Și vom zbura cu toții în văzduh.
Îl vom vedea pe Isus, față-n față,
Cei ce-am trăit cu toții într-un duh.

Nu vor mai fi nici boli, nici carantine,
Și ne va fi șters atunci orice plâns.
Și vom împărăți o veșnicie,
Cu cel ce pentru noi, totul a-nvins.

Nu vom avea nici lampă și nici soare,
Domnul va fi lumina-n orice zi.
Nici urma de blestem și de durere
Căci Dumnezeu și Mielul vor împărăți.

Să-L așteptăm cu inima curată,
Căci doar așa în față-L vom vedea.
Și Duhul și mireasa astăzi strigă:
Amin, vino Isuse! Maranata! ! !

 Dany Căpătan  

O nouă zi

Dumnezeu din Cer veghează
Îndelungul nopților
Înțelept El dirijează
Revărsatul zorilor.

Chiar de-i noaptea furtunoasă
Și pe boltă-s fulgere
Domnu-i bun și nu mă lasă
Pradă la distrugere.

Nu medicamentu-i baza
Unui somn odihnitor
Eu mă culc și-adorm în paza
Îngerului păzitor.

Doamne, Tu veghezi în noapte
Astfel odihnindu-mă
Mâna Ta ce milă-mparte
Iar din somn trezindu-mă.

Dimineața simt tandrețea
Razelor puternice
Înc-o zi ‘mi-arăți blândețea
Bunătății veșnice.

Tu rejuvenezi natura
Dai mirosul florilor
Lauda Ta răsună-n gura
Mică-a păsărelelor.

Al Tău Har înviorează
Codrii și izvoarele
Duhul Tău îmi cercetează
Toate mădularele.

Sufletul meu Ți se-nchină
Plin de satisfacere
Inima din nou mi-e plină
De-a Ta binefacere.

La Cuvântul Tău Părinte
Îmi îndrept reflecțiile
Ca umblării mele sfinte
Să-i aplic corecțiile.

Pentru c-ai vegheat în noapte
Dându-mi somn odihnitor
Pentr-a Tale sfinte șoapte
Doamne-Ți sunt mulțumitor.

Pentru apă, pentru pâine
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
Pentru ce-ai în plan pe mâine
Mulțumesc! anticipat!

Ca să port slăvita-Ți cruce
Poate fi umilitor
Dar eu știu că vei aduce
Ziua răsplătirilor.

Harul Tău iubit Părinte
Este supraomenesc
Pe cărarea Vieții Sfinte
Doar prin Har călătoresc.

Daniel Hozan 

1 Corinteni 13

Referințe1 Corinteni 13

Chiar de-ai vorbi în limbi o mie și pământești și îngerești,
Și de-ai cunoaște multe taine, așa încât să prorocești.
Chiar de-ai descoperi știința, toată credința de-ai avea,
Să știi nu valorezi nimica de îți lipsește dragostea.

De ți-ai fi împărțit averea și pe săraci i-ai îmbrăca,
Dacă minuni mereu vei face, chiar trupul jertfă de-l vei da,
Tămăduirii, ajutorare, cârmuitor chiar de-ai să fii,
Nu-ti folosește la nimica, dacă n-ai dragoste întâi.

Căci dragostea este răbdare, e bunătate, adevăr,
Nu pizmuiește, nu se mânie, ci se gândește doare la cer.
Nu caută folosul său, nici nu se laudă vreodată,
Nu se mândrește cu nimik, ci iartă totul de îndată.

Ea crede totul pe cuvânt, nădăjduiește fără teamă,
Și chiar de e badjocorită, ea suferă fără de seamă.
Ea nu se bucură de rău și nici de vreo nelegiuire,
Acoperă în întregime și este-o bună mărturie.

Acum rămân aceste trei, nădejdea, dragostea, credința,
Noi să privim la Cel ce-I viu, prin El avem noi biruința.
Să cerem daruri, să umblăm, să-le râvnim ca pe-un trofeu
Dar cel mai mare dintre ele, să știți e DRAGOSTEA mereu!

Anna Puiu 

Comoara mea

Iubit Isus, comoara mea
Aș vrea spre Tine a zbura
Să trec de norii întunecați
Să fiu pe veci cu ai mei frați!

Tu care îmi cunoști viața
Și pașii mei când se opresc
În locul unde frații-n taină
Cu glasul lor Te preamăresc!

Tu care meriți toată lauda
Cunoști și inima zdrobită
Si sufletul care așteaptă
Înviorarea mult dorită…

Sunt mulți ce stau în așteptare
Și te cheamă pe Tin’ Isus
Să îi ridici din a lor stare
Să-i  urci pe stânca, tot mai sus!  

Întinde-Ți mâna bun Părinte
Privește spre acel sărman
Ce trece azi prin suferință
Dă-i mângâierea Ta, ca dar!

E mare har când Tu Isuse
Cobori din ceruri între noi
Prezenta Ta cea glorioasă
Ne duce sus, dincol de nori…

Acolo unde-i fericire
Si bucurie-n Duhul Sfânt
Unde cu toți se închină
În fața Celui Veșnic Sfânt!

Îți multumim căci tu esti Tată
Și mângâiere la orfani
În mila Ta ne porți pe brațe
Până în  Noul Canaan!

Osana! Glorie! Mărire!
Răsună azi de pe pământ
Și mii de glasuri se înalță
Până la tronul Celui Sfânt!

Ți-aducem cinste si onoare!
Și îți mulțumim Isus iubit
Că-n dragostea Ta cea măreață
Un loc în cer ne-ai pregătit!

Pop Beniamin 

Psalmul 122

Mă umplu și sunt plin de bucurie
Când mi se face nobila chemare
Atunci când “Haidem” mi se zice mie
“La Casa Domnului de închinare”.

Ierusalime-n porțile-ți mărețe
Picioarele mi se opresc deodată
Tu ești orașul plin de frumusețe
Zidit ca dintr-o singură bucată.

Acolo semințiile se urcă
După-a lui Iacov lege câte sunt,
Dorind lui Dumnezeu ca să-I aducă
Prinos de laudă Numelui Său Sfânt.

Fiindcă-s acolo scaune de domnie
Ce-s folosite pentru judecată
Sunt scaunele de împărăție
A casei ce lui David i-a fost dată.

Rugați-vă ca pacea să abunde
Ierusalimul să trăiască-n tihnă
Iar cei ce te iubesc să aibă unde
Să vină să se bucure de-odihnă.

Între-ale tale ziduri pace fie
Și liniște în casele-ți domnești
Pentru acei ce-s frați și prieteni mie
Doresc în sânu-ți pacea să primești.

Din pricină că Domnul are-o Casă
Și Dumnezeu se odihnește-n ea
Din pricină că e cea mai frumoasă
Îți fac urări spre fericirea ta.

Daniel Hozan