Credinţă şi experienţă

„Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine… „Galateni 2:20

Trebuie să ne învingem stările sufleteşti pentru a ajunge la o consacrare absolută faţă de Domnul Isus, să ieşim din sfera măruntă a experienţelor noastre pentru a ne consacra Lui în întregime.

Gândeşte-te cine zice Noul Testament că este Isus Cristos şi apoi gândeşte-te la sărăcia de dispreţuit a slabei noastre credinţe pe care o arătăm când spunem: “N-am avut încă experienţa cutare sau cutare!” Gândeşte-te ce susţine credinţa in lsus Cristos: că El ne poate înfăţişa fără pată înaintea tronului lui Dumnezeu, având o puritate de nedescris, transformaţi în chip absolut şi perfect îndreptăţiţi. Rămâi într-o credinţă plină de adorare faţă de Isus Cristos, pentru că El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi, înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare.

Cum îndrăznim să vorbim despre a face un sacrificiu pentru Fiul lui Dumnezeu?!

Am fost salvaţi de la iad şi pierzare, dar noi vorbim despre sacrificiile pe care le facem!

Trebuie să umblăm continuu în credinţa în lsus Cristos; nu într-un Isus Cristos pe care-L întâlnim la ora de rugăciune sau un lsus Cristos întâlnit într-o carte, ci în lsus Cristos prezentat de Noul Testament, în Cel care este Dumnezeu întrupat, în Cel la picioarele căruia ar trebui să cădem ca morţi. Credinţa noastră trebuie să fie în Acela din care izvorăşte experienţa noastră. lsus Cristos doreşte să ne devotăm Lui cu totul. Nu-l putem niciodată experimenta pe Isus Cristos, nici nu-L putem cuprinde în limitele inimii noastre, dar credinţa noastră trebuie să fie clădită pe o încredere puternică şi categorică în El.

In această direcţie vedem intoleranţa severă a Duhului Sfânt faţă de necredinţă. Toate temerile noastre sunt rele; noi ne temem pentru că refuzăm să ne hrănim din credinţă. Cum poate cineva, care s-a făcut una cu Isus Cristos, să sufere de îndoieli şi teamă? Viaţa noastră ar trebuie să fie un imn de laudă al credinţei perfecte, triumfătoare.

Oswald CHAMBERS

Anunțuri

Urari la binecuvantare

Zilnic vine  îndurarea
Noi o cerem; Tu o dai
Tu, Părinte, da-i  suflarea
Şi dorinţa  pentru Rai,

Tu reverşi  Harul  întruna
În cascade  de  iubire
Vrem în Duhul să  fim una
Să dăm Regelui  cinstire.

Astăzi te rugăm fierbinte
Să inunzi  noua făptură
Cu traiul stărilor sfinte
Şi cu-a  Duhului măsură.

Lasă  pacea Ta  cerească
Să-i  cuprindă  viaţa toată
Iar dragostea să  domnească
În inima-i  consacrată

Fă-i parte de multe zile
Trăite  doar lângă  Tine
Iar când vin forţe  ostile
Să le-nfrunte doar cu bine.

În necazuri  dă-i  putere
Să  învingă încercarea
Iar când  vine o  durere
Pregăteşte-i  vindecarea.

Parte fă-i de  bucurie
De-un cămin cu pace plin
Când vin valuri cu furie
Numai Tu-i poţi da alin.

Tu-i  vei  alina  suspinul
În zilele de-ntristare
Iar când va gusta pelinul
Vei trimite   uşurare.

Pune  duh  de rugăciune
În fiinţa nou-născută
Fereşte-o de-ntinăciune
În lumea necunoscută.

Pe părinţi îi  ocroteşte
În prezenţa  Ta slăvită!
Iar când  Pârâşul pândeşte
Dă puterea  potrivită.

Din izvoarele  cereşti
Toarnă  binecuvântare
Pe Rebeca sa o cresti
Să  lucreze-n Adunare.

Orice lucru bun, O, Tată
Îl  primim din  mâna Ta
Ne dai Harul fără  plată
Veşnic Te vom lăuda.

George Cornici 

Nu stingeţi Duhul!

„Nu stingeţi Duhul! ” 1 Tesaloniceni 5:19

Vocea Duhului este blândă ca zefirul, atât de blândă, încât. dacă nu trăieşti într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, n-o auzi niciodată. Atenţionările Duhului vin pe căile cele mai extraordinar de blânde şi dacă nu eşti destul de sensibil ca să detectezi vocea Lui, o vei stinge, iar viaţa ta spirituală va slăbi. Atenţionarea Lui vine întotdeauna ca ..un glas blând şi liniştit”, atât de gingaş încât numai un sfânt îl poate auzi.

Fereşte-te ca în mărturia ta personală să te uiţi mereu înapoi şi să spui: ..Odată, cu ani în urmă, am fost mântuit”. Dacă umbli în lumină, nu există privire înapoi; trecutul este transpus în minunea prezentă a părtăşiei cu Dumnezeu. Dacă te îndepărtezi de lumină, devii un creştin sentimental şi trăieşti din amintiri, iar mărturia ta capătă o notă aspră, rece. Fereşte-te să încerci să acoperi refuzul de a umbla în lumină în prezent apelând la experienţele trecute, când ai umblat în lumină. Ori de câte ori Duhul te atenţionează, opreşte-te şi pune lucrurile în ordine, altfel vei continua să-L întristezi fără să-ţi dai seama.

Să spunem că Dumnezeu te-a adus într-o criză şi aproape că ai trecut prin ea, dar nu până la capăt; El va aduce din nou criza aceea, dar ea nu va mai fi aşa de ascuţită cum a fost prima dată. Nu ÎI vei mai discerne pe Dumnezeu bine şi vei fi mai umilit că nu L-ai ascultat. Dacă întristezi Duhul în continuare, va veni un timp când criza nu se va mai putea repeta, căci L-ai întristat într-atâta, încât El S-a îndepărtat. Dar dacă treci prin criză, viaţa ta va fi un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu te ataşa niciodată de lucrurile care-L rănesc mereu pe Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să distrugă ceea ce trebuie să dispară.

Oswald CHAMBERS

În Hristos – înaintând!

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi
inima şi nădăjduieşte în Domnul! Ps. 27:14.

Oricât de grea e împotrivirea, Tu – crede și râmăi curat!
Curând vedea-vei izbăvirea, laudă pe Domnul adorat!

Stai în El în zi cu soare! Fii cu El în verzi pășuni!
Vine noaptea-n groază mare? Stai pe genunchi în rugăciuni!

Prin Har primi-vei noi puteri, păși-vei valul neînfricat!
Te-ncrezi în Domnul? – Nu! Nu pieri! Fii pe stâncă neîncetat!

Înalță-I laude-n vrednicie din cuget sfânt, onest, smerit.
Iubirea-i rodul ce învie! În Cuvânt – stai neclintit!

Curând vedea-vei răsplătirea, curând vei auzi duios:
”Primită-i ruga și trăirea! Vino rob bun și credincios!

Ales-ai cu suspine calea – pe drum îngust, anevoios…
În imnul mulțumirii valea, crescut-a florile-n Hristos!

Te fac moștenitor al țării, ce n-ai văzut-o, dar crezând
Te-ai avântat… Și-n largul zării, văd Slova Vieții – triumfând!”

–––––––––––––––––––––––––

Stăpânul chiamă slujitori, înrolați în oastea sfântă!
Stăpânul vrea luminători, cu versul inimii ce-ncântă,

Ce țin stindardul biruinței și-n foc: înalță rugi, cântând!
Puterea dragostei, credinței – croiește drum, înaintând!

Lidia Cojocaru 

Ah, cum mi se stinge duhul…

Ah, cum mi se stinge duhul
Și pe cale mă opresc
Nu mai înverzesc ca nucul
Și întruna obosesc

Gura mea ca altă dată
Nu rostește lauda,
Și urechea mea e surdă
Nu aude gura Ta…

Ochii mei acoperiti,
Nu mai plâng ca altă dată
Și se lasă ațintiți
Spre o altă cale, lată…

Și genunchi mei adesea
Nu mai cad în rugăciune
Nu mai sunt cuprinși de setea
De-a te simte iar pe Tine…

Tată te rog,.. izbește-n mine
Valul mării-nvolburate,
Ca să n-văţ o Doamne Sfinte
Să-Ţi slujesc iar în dreptate…

Năpădește Doamne-n mine
Focul Tău arzând pe veci
Ca să ard și eu cu Tine
De la mine să nu pleci…

Țintuește-mă Părinte
Cu privirea-Ţi arzătoare,
Ca să fiu copil de cinste
Demn de-a Regelui splendoare…

Avasilcai David

O viziune sfântă

Iată, îmi plec genunchii în fața Ta, Stăpâne
Tatăl Domnului nostru prea Sfânt, Isus Hristos,
Din care orice ființă, familie, și-orice nume,
Poartă amprenta Ta de Creator Frumos.

Te rog, bogate Tată în slavă și-n putere
Să ne-ntărești lăuntric prin Duhul Tău cel Sfânt
Așa încât, Isus să fie a noastră avere
Prin dragoste, plantați în dreptul Tău Cuvânt,

Ca să putem pricepe împreună cu toți sfinții
Care-Ți este lărgimea-n gigantul Univers,
Și să lăsăm lungimea și adâncimea minții
Să explodeze-n cântec, în lauda și în vers,

Ca să putem cunoaște, dragostea Ta Isuse,
Care întrece știința a omului căzut
Și-n plinătatea Ta, s-avem inimi supuse
Și-o viziune Sfântă cum nu am mai avut.

Știm că puterea Ta lucrează-n noi iubire
Mai mult decât noi cerem, mai mult decât gândim.
A Ta să fie slava, și-acum, și-n nemurire,
Din neam în neam, și-n vecii vecilor, Amin!

Alin jivan

Am cântare pentru cer

Din suspine, din durere,
Am cântare pentru cer
Adun lacrimile mele
Şi-n schimb pace, eu Îi cer.

Lui Isus, Îi cânt din suflet
Şi Îl laud cît trăiesc
El mă simte şi în cuget
Căci iubire-I, dăruiesc!

Tot de slavă-Ţi cânt Isuse,
Prin cântări pentru  mărire
Căci mi-ai pus miere pe buze
De-a-Ţi  cânta pentru slăvire.

Cânt şi ziua, cânt şi seara
Numai Ţie-Ţi cânt mereu
Am iubire ca şi Sara,
Că eşti Dumnezeul meu!

Dă-mi putere să Te laud
Totdeauna Domnul meu,
Pentru cerul care-l caut
Să-Ţi măresc Numele Tău.

Doina Ketterer

Mânia spre slava lui Dumnezeu

“Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.” (Psalmul 76.10)

Cei răi se lasă duşi de mânie. A răbda această mânie este o parte din lucrarea noastră şi o dovadă că suntem despărţiţi de ei. Dacă am fi din lume, lumea ne-ar iubi. Dar mânia ei contra noastră, nu va face decât să scoată mai mult la iveală slava lui Dumnezeu. Când oamenii în furia lor L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, ei au împlinit fără să ştie planul lui Dumnezeu şi în mii de cazuri, planurile lui Dumnezeu se împlinesc prin îndârjirea celor răi. Ei se cred liberi; dar ca şi ocnaşii puşi în lanţuri, ei împlinesc fără să-şi dea seama, hotărârile Celui Atotputernic.

Planurile pe care şi le fac, îi duc la propria lor înfrângere şi mânia lor nu poate să ne facă nici un rău. Ei îşi fac rău lor însuşi şi uneltirile lor se întorc împotriva lor. Fumul care se ridica din rugurile martirilor îi făcea pe oameni să se dezguste şi mai mult de învăţătura papilor.

Domnul nostru ştie cum să pună botniţă şi să lege în lanţuri pe urşi şi cum să stăvilească furia vrăjmaşilor noştri. El face ca morarul care schimbă cursul apei şi nu lasă să treacă prin jgheabul morii decât apa necesară ca să mişte roata morii. Mai bine să cântăm decât să suspinăm. Chiar atunci când vântul suflă şi mugeşte, să nu ne temem de nimic, căci Domnul îl cârmuieşte cum vrea El.

Charles Spurgeon

A lăsat soare şi rouă

Bucuria vieţii mele
Este Bunul Dumnezeu.
Tatăl sufletelor care…
A iertat prin Fiul Său.

Când se-ncepe o zi nouă
Ştiu că-n dar… a dat-o El.
A lăsat soare şi rouă,
Domnul Sfânt,  Emanuel!

Peste văi şi peste dealuri,
Bunătatea Lui… o simţi.
Ne ridică dintre valuri
Cu dragostea de părinţi.

Grija… poartă El, în toate
Din prea sfântul cer Divin.
Pentru sufletele noastre
Şi ale celor… ce mai vin!

Nu-i mai mare bucurie
Să te ştii tot ocrotit,
De Acel ce-n veşnicie,
Îţi va spune: ”Bun venit”!

De aceea, soră… frate,
Haideţi mai mult să veghem,
De vrem cerurile-nalte…
Cum pe Domnul Îl urmăm….

Să-I aducem mulţumire
Celui… care ne-a ales.
Pentru scumpa veşnicie,
Păcatele, căci le-a şters!

Zi şi noapte… ne-ncetat
Glorie, slavă Lui să-I dăm,
Pentru plata ce a dat,
Veşnic, toţi să-L lăudăm!

Doina Ketterer