Pururi te vom lăuda!

Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat
sacul de jale și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima
mea să-Ţi cânte și să nu stea mută. Doamne Dumnezeule,
eu pururea Te voi lăuda! Ps. 30:11-12.

Pururi te vom lăuda!

Ref. : Ps. 30:11-12.

Tu încinzi cu bucurie,
Dumnezeule slăvit!
Schimbi tânguiri în veselie –
Onorat fii, proslăvit!

Pururi te vom lăuda,
Inimi vor cânta mereu
Înălțând mărirea ta –
Sfânt și Mare Dumnezeu!

Ce măreț, ce bun Părinte –
Mereu fii glorificat!
Vom cânta, purtând aminte
Măreția-Ți de Împărat!

Tot în fața Ta se pleacă,
Pas cu pas conduci pe fii,
Iubirea Ta, spre noi se-apleacă –
Purtând pe-aripi spre veșnicii!

Cum vom răsplăti o, Tată,
Veșnica-ți Credincioșie?
Posibil e a fi vreodată?
-Nu, nici odat’! Mărire Ție!

Ne închinăm în plecăciune,
Pe cărarea vieții în zbor –
Iubirea-Ți: Veșnică-Minune,
Fie slăvită, Creator! ! !

Lidia Cojocaru 

Reclame

Eu tot te-aș lăuda

Chiar dac-aș fi o piatră
Eu tot, te-aș lauda
Cu lovituri și strigăt
Eu Ție ți-aș cânta

Chiar dac-aș fi o floare
Mereu eu ți-aș cânta
Cu strigăt și petale
Mereu te-aș onora

Chiar dac-aș fi un munte
Cu vârful înălțat
Nu m-aș mândri Isuse
De Tine sunt creat!

Chiar dac-aș fi un râu
Ce curge, neîncetat
De Tine am nevoie
Ca să mă ții curat

Chiar pasăre de-aș fi
Ce-aș face fără Tine
Când tu m-ajuți să zbor
Nimic sunt fără Tine

Chiar soarele să fiu
Tu m-ai creat să ard
Și Tu m-ai pus în slujbă
Lumina ca să dau!

Chiar vântul de aș fi
Și mult, eu, aș striga
Supus ți-aș fi Stăpâne
De Tine sunt suflat!

Orice viețuitoare
Supusă ți-e, doar Ție
Cum să se-mpotrivească
Mărețului Părinte?

Și eu, un om, cu viața
Cu gânduri și decizii
Mă-npotrivesc, eu, Ție…
Tu, m-ai creat, Părinte!

Mi-ai dat o cale-n fața
M-ai pus ca să aleg
Mi-ai spus: Viața sau moartea
Ce drum ai sa alegi?

Maria Rank 

Rugăciune de An Nou

Vin Doamne înaintea Ta, iartă-mi îndrăzneala,
Te rog dă-mi înţelepciune şi o inimă curată,
O puternică voinţă, să fac voia Ta de-ndată.
Să nu mă cuprindă teama, leneveala.

În noul an ce-ncepe acum, Tu fă din mine,
Un mădular vrednic, cu care să poţi, să lucrezi.
Rodul muncii sufletului Tău, în mine să-l vezi.
Să înflorească în mine, firile divine.

Doresc purtarea mea, să fie puternică lumină,
Să fiu sare bună și un bun miros, plăcut.
Să se vadă tot ce Tu Doamne, în viața mea ai făcut.
Ca la chemarea Ta, cât mai mulţi, să vină.

Ia-ne în brațele Tale, pe stâncă ne ridică.
Ocrotește-ne, veghează, potoleşte furtuna,
Că-n Tine ne este nădejdea, întotdeauna!
Tămăduieşte-ne inima rănită și zdrobită.

Cuvântul Tău Sfânt să ne fie nouă călăuză.
Slăvit să fie Numele Tău. Prea Mărit şi Sfânt,
În vecii vecilor în cer şi pe pământ!
Inima noastră să te laude mereu, fără pauză.

Dan Viorica 

Cântă-i fiului slăvit!

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin. Rom. 11:36.

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Înalță-i laudă, mulțumire
Fiului ce s-a jertfit!

El veni umil în lume
Ca un Miel blând, fără glas,
Asupra-i luând păcat în spume –
Salvă viața din impas.

Viața noastră a tuturor
Era în Mâna Lui! Știa,
Ca să-și sfințească un popor
Va trebui ca crucea grea

Să o îndure în tăcere.
În corp stins spre Dumnezeu
Strigat-a: ”Iartă-i! ” cu putere,
”Nu știu ce fac o, Domnul Meu! ”

Și a îndurat batjocorit
El, Fiu Sfânt de Dumnezeu,
Cel prin care a fost zidit
Tot ce vede ochiul tău,

Tot, ce mintea nu pătrunde,
Nepricepând tot niciodat’ –
Lăsă slavă, știind unde
El, glorios Fiu de ‘Mpărat

A venit și pentru cine.
Și azi, fără număr gloată
Prin El, ce s-a dat pe Sine
Pot aduce lauda toată:

Dumnezeului măririi
Creatorului slăvit,
Fiului Jertfei, Iubirii
Ce-a mers făr’ glas în pas smerit

Ducând crucea în tăcere,
Văzând rodul cel bogat.
Rabdă frate și-n veghere
Laudă-l pe Împărat!

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Din toată inima-n iubire
Cântă-i Fiului slăvit!

Înalță-i glorii, plecăciune
Vei avea, ai viață-n El!
Ne-a scăpat din grea genune –
Domnul Sfânt – Emanuel!

Lidia Cojocaru 

Recunoscător

În puținele-mi cuvinte, vreau să-Ți mulțumesc frumos
Ție, scumpul meu, Părinte, Ție, Domnul meu, Hristos.
Pentru bunătatea-Ți mare, pentru harul minunat,
Pentru că mi-ai dat iertare și de moarte m-ai scăpat.

Mă închin cu umilință, mă proștern în fața Ta,
Te slăvesc plin de credință și cu toată inima.
Că mi-ai dat înțelepciune și puteri din Duhul Tău,
Că Te-ai îndurat de mine, în necazul cel mai greu.

Gloria să Te-mpodobească, Sfânt și mare Salvator
Pentru pacea Ta cerească îți sunt recunoscător.
Mă închin cu reverență și în duh Te preamăresc
Fă-ți simtit-a Ta prezență, Dumnezeule ceresc.

Minunatule Părinte, binecuvântat să Fii,
Că m-ajuți să merg-nainte, orice luptă ar veni
Mă încred deplin în Tine, Dumnezeule sublim
Lauda Ți se cuvine, până-n veci de veci, Amin.

Nichifor Nicu 

N-am cuvinte îndeajuns

N-am cuvinte îndeajuns ca să-Ți mulțumesc Isus,
Pentru Jertfa Ta măreață, prin care am primit viață.
Viață veșnică în dar, slavă Ție, o, ce har!
Mi-ai iertat orice păcat și m-ai binecuvântat.

Ai plătit prețul Isus căci Tu m-ai iubit nespus,
Și în dragostea-Ți de jar, mi-ai dat mântuirea-n dar.
În dar fără nicio plată, pe Golgota însângerată,
Acolo ai pătimit, Doamne, ce mult m-ai iubit!

Prin Tine eu sunt iertat și cu Tatăl împăcat.
Cred în Tine Domnul meu și Îți mulțumesc mereu,
Cu Tine sunt fericit Dumnezeul meu iubit,
Mi-ai dat pace, bucurie, loc în sfânta Împărăție.

Ridic mâinile spre cer și smerit iertare cer,
Iartă-mi greșelile toate, iartă-mi multele păcate,
Pentru mine ai răbdat, Isus, fii în veci lăudat.
Meriți laudă, închinare, slavă Ție Doamne mare.

Te voi binecuvânta, Isus, toată viața mea,
Ție am să-Ți cânt mereu, Fiu preasfânt de Dumnezeu.
Doamne, mi-ai făcut mult bine, la greu ai fost lângă mine,
Povara grea mi-ai luat, pe brațe Tu m-ai purtat.

Nu mă las de Tin` nicicând, cât voi trăi pe pământ,
Pentru asta-Ți cer mereu, ajută-mă Domnul meu.
Ceas cu ceas din viața mea, vreau să fac doar voia Ta,
Slavă Ție, mulțumesc și spun sincer: Te iubesc!

Ica Dragoi

Cântarea dinaintea răstignirii

Cântarea dinaintea răstignirii
( Matei 26:30; Marcu 14:26)

E seară acum… şi-n jur e linişte şi pace.
Mulţimea nu-i mai adunată-n drum.
Şi nici nu se mai strigă Osanale…
Şi nici n-aşterne nimeni haina lui…

Doar o odaie sus e pregătită-n noapte
Să-şi onoreze Oaspetele drag,
Şi-n ea e cina cea de taină
A ucenicilor şi-a Mielului ce jertfă va fi dat.

Isus şedea la masă cu cei care
În toate zilele L-au însoţit,
Şi-n fiecare ceas din zi şi noapte
Văzut-au ce minuni a săvârşit.

Tristeţea L-a cuprins pe Domnul, care,
Atât de simplu către ei a cuvântat:
„Cu-adevărat vă spun că astăzi, unul
Din voi, la moarte sigură M-a dat!”

S-au întristat îndată ucenicii
Şi unul pe-altu-ntruna se-ntrebau:
„Nu-s oare eu acela, Doamne?”
„Nu te-am vândut chiar eu, o Domnul meu?”

El i-a privit cu drag pe fiecare,
Şi fără ură-n ochii vânzătorului apoi,
Şi cu blândeţe-n glas la toţi le spune
Duios, cu gingăşie şi mult dor:

„Acela ce-ntinde mâna-n blid cu Mine,
Acela ce cu Mine-ntrun-a fost,
A hotărât el singur că Mă vinde
Crezând că e un lucru de folos.

Dar Fiul omului se duce astăzi,
Aşa cum Sulul Cărţii scrie despre El,
Şi voia Tatălui o face,
Nu voia omului sau altui dumnezeu.”

Şi vânzătorul a privit la Domnul,
Luând cuvântul si-ntrebând încet:
„Nu-s eu acela care azi te vinde?
Învăţătorule… Tu ştii? ! Sunt eu?”

„Da, tu eşti!” i-a răspuns Învăţătorul.
Şi-ndată Iuda a ieşit grăbit
Să împlinească voia celui care
Pe Domnul l-a vrut ascuns într-un mormânt.

Din nou e linişte şi pace-n casă.
Şi-apoi Învăţătorul a luat
O pâine şi-un pahar pe care
Cu reverenţă El le-a binecuvântat.

„Luaţi, mâncaţi; acesta este trupu-mi
Şi sângele-Mi pe care-l voi vărsa
Ca să se spele pentru totdeauna
Şi-n orice vreme, orişice păcat.

Adevărat vă spun că de-azi-ncolo
Nu voi mânca şi nici nu-l voi mai bea,
Decât în ziua fericită-n care
În Împărăţia Tatălui vom sta.”

Şi-apoi a început Isus să cânte,
Să murmure cântări spre Creator.
Iar ucenicii ce-au rămas cu Domnul
L-au însoţit cu voci şi-n inimi cu mult dor.

Nu au cântat despre nicio durere,
Nici de trădare sau tristeţe, nu!
Ei au cântat cântările de laudă
Şi le-a cântat si ceru-ntreg atunci!

Şi după ce şi-au terminat cântarea,
Îmbărbătaţi şi întăriţi acum,
Ei au ieşit cu toţii împreună
Spre muntele Măslinilor, spre munţi!

Şi chiar dacă atuncea ucenicii
Doar bănuiau ce va veni-n curând,
Isus ştia că El, Fiul, e Mielul
Ce s-a jertfi pe lemn, pe Golgota!

El, pământeanul fără nicio pată,
El, Fiul omului cel fără de păcat,
Urca spre dealul morţii, spre Golgota,
Cântând cântări de laudă în inima Sa.

De eşti acum în valea cea adâncă,
De urlă-n jurul tău furtuna grea,
Poţi regăsi tu liniştea şi pacea
În jertfa de pe cruce, în jertfa Sa!

O, Tată, pune-mi în inimă cântarea,
Acel vers scump, de laudă, mereu,
Să-ţi cânt de-a pururi, veşnic, măreţia
Să laud tot mereu Numele Tău!

Sanda Schuller

Iarăși Îl voi lăuda!

Aceasta este mângâierea mea în necazul meu:
că făgăduința Ta îmi dă iarăși viață.
Psalmul 119:15

Necazuri vuiesc, Doamne, necazuri  vuiesc  tare,
mi-e sufletu-ncleștat, mă zbat în așteptare.
’Naintea mea se-așterne doar un necunoscut,
neliniștea mă doare, nu știu ce-am de făcut!

Spre cer înalț un strigăt tăcut, nemângâiat:
„Mai ești cu mine oare, sau, poate, m-ai uitat?”
Și  îmi coboar-o șoaptă, iubindu-mă duios:
„Ce Ți-am promis? Mai crezi, tu, că Eu sunt credincios?”

Ce mi-ai promis? … Făgăduința, izvor de viață nouă,
îmi curge peste suflet și-mparte marea-n două.
Lărgești drumul sub pașii ce-mi numeri, de pribeag,
și toate lacrimile le-ai adunat șirag.

Întoarce-te-al meu suflet iar la odihna ta,
și Domnul Cel Prea Înalt să-ți fie desfătarea;
căci bine ți-a făcut și jugul Lui ți-a dat,
povara de pe umeri, Isus ți-a ridicat.

Cine-altul ți-a mai fost așa aproape ție?
Și unde ai găsit o mai frumoasă bucurie?
Nu uita, inimă, lucrările văzute,
ci fă-le, cu credință, și-altora cunoscute!

Învață-ne să Te iubim

Lucrează Tu, o, Tată Sfânt
Și-nvață-ne să Te iubim
Oriunde sântem pe pământ
Doar despre Tine să vorbim.

Să proslăvim a Ta lucrare
Prin Duhul Sfânt de înviere
Și unde mergem, să fim sare,
Lumină pentru cel ce piere.

Învață-ne să fim umili
Și-n inimi să purtăm dorința,
Acolo unde sânt infirmi,
Ca să cunoască Biruința.

Și de vor fi împotriviri,
Să apelăm la Harul Tău
Ca pământeștele azi firi,
Să iasă din eternul hău.

Învață-ne să fim smeriți
Și în supunere mereu
De Tine doar sântem iubiți
Chiar de sântem urâți de rău.

Căci cine altul e ca Tine
Ca să vorbească ne-ncetat
Cuvintele ce aduc zile
În viața celui încercat?

Învață-ne să Te-așteptăm
În laudă și rugi fierbinți
Și nicidecum să nu uităm
Căci Tu ne-ai făcut ai Tăi sfinți

Și dacă răul se avântă
Ca cel ce vrea să prăpădească
Noi să avem o viață sfântă
Și o iubire, doar frățească.

Acea Iubire, ce-ntr-o zi
Ne va purta în veșnicii
Unde dureri nu vor mai fi
Ci doar eterne bucurii.

Berbec Ion 

În fiecare dimineață

În fiecare dimineață,
Când soarele zâmbește-n geam,
Privesc spre cer cu bucurie,
Mă-nchin și-Ți aduc slavă Ție,
Și fericit cu drag exclam:

O, slavă Ție Doamne mare,
Măreț ești, unic, drept și sfânt,
Slăvesc și laud Numele-Ți mare,
Ce n-ar e-n lume asemănare,
Te laud cât voi fi pe pământ.

Îmi ridic mâinile spre Tine,
Te recunosc ca Dumnezeu,
Îți mulțumesc căci ești cu mine,
Tu ești puterea ce mă ține,
Laud și slăvesc Numele Tău.

Tu meriți lauda și închinarea,
Ești țelul meu, tăria mea,
Prin Tine am primit iertarea,
Tu mi-ai adus eliberarea,
Mi-ai luat povara mea cea grea.

Povara mea apăsătoare,
La poala crucii am adus,
Prin Jertfa Ta, o, Doamne mare,
Am primit mântuirea care,
Mi-ai dat-o-n dar iubit Isus.

De ace ea-n zori, de dimineață,
Mă plec smerit și mă închin,
Ești tot ce-i bun în astă viață,
Isus, Tu ești a mea speranță,
Te laud pe Tine-n veci, amin.
Amin!

Ica Drăgoi