Luptă și cunună

O, Doamne, deschide-ne ochii să vedem,
Că sunt mai mulți cu noi, nu împotriva noastră.
Cu ei e doar un braț ce-i pieritor,
Dar Domnul e mereu tăria noastră.

E drept, avem o luptă grea de dus;
Și nu luptăm cu sânge sau cu carne.
Căci lupta-i pe tărâm spiritual,
Și nu se poate duce fără arme.

Să ne-mbrăcăm cu toată armătura,
Ca să ne-mpotrivim în ziua rea.
Scutul credinței, încinși cu adevărul,
Și în picioare, încălțați cu Evanghelia.

În rugăciuni să stăm în orice vreme,
Prin Duhul vocea sa ne-o înăltăm.
Cu stăruință, împreună cu toți sfinții,
Peste puterea celui rău ca să călcăm.

Avem totul deplin în Domnul nostru,
Iertați de vină doar prin jertfa Sa.
Moștenitori în El suntem noi astăzi,
Ca să slujim de laudă pentru slava Sa.

E timpul ca să fim fecioare înțelepte,
S-avem ulei nu doar în candelă, ci-n vas.
Căci mirele-i aproape, chiar la usă,
Chiar în curând răsună al Său glas.

Iată că trâmbița-i aproape ca să sune,
Ce glorios va fi acel eveniment!
Ce-i adormiți in Domnul să învie,
Iar noi cei vii, schimbați într-un moment.

Ce-i muritor în noi, va fi-nghițit de viață,
Și vom zbura cu toții în văzduh.
Îl vom vedea pe Isus, față-n față,
Cei ce-am trăit cu toții într-un duh.

Nu vor mai fi nici boli, nici carantine,
Și ne va fi șters atunci orice plâns.
Și vom împărăți o veșnicie,
Cu cel ce pentru noi, totul a-nvins.

Nu vom avea nici lampă și nici soare,
Domnul va fi lumina-n orice zi.
Nici urma de blestem și de durere
Căci Dumnezeu și Mielul vor împărăți.

Să-L așteptăm cu inima curată,
Căci doar așa în față-L vom vedea.
Și Duhul și mireasa astăzi strigă:
Amin, vino Isuse! Maranata! ! !

 Dany Căpătan  

O nouă zi

Dumnezeu din Cer veghează
Îndelungul nopților
Înțelept El dirijează
Revărsatul zorilor.

Chiar de-i noaptea furtunoasă
Și pe boltă-s fulgere
Domnu-i bun și nu mă lasă
Pradă la distrugere.

Nu medicamentu-i baza
Unui somn odihnitor
Eu mă culc și-adorm în paza
Îngerului păzitor.

Doamne, Tu veghezi în noapte
Astfel odihnindu-mă
Mâna Ta ce milă-mparte
Iar din somn trezindu-mă.

Dimineața simt tandrețea
Razelor puternice
Înc-o zi ‘mi-arăți blândețea
Bunătății veșnice.

Tu rejuvenezi natura
Dai mirosul florilor
Lauda Ta răsună-n gura
Mică-a păsărelelor.

Al Tău Har înviorează
Codrii și izvoarele
Duhul Tău îmi cercetează
Toate mădularele.

Sufletul meu Ți se-nchină
Plin de satisfacere
Inima din nou mi-e plină
De-a Ta binefacere.

La Cuvântul Tău Părinte
Îmi îndrept reflecțiile
Ca umblării mele sfinte
Să-i aplic corecțiile.

Pentru c-ai vegheat în noapte
Dându-mi somn odihnitor
Pentr-a Tale sfinte șoapte
Doamne-Ți sunt mulțumitor.

Pentru apă, pentru pâine
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
Pentru ce-ai în plan pe mâine
Mulțumesc! anticipat!

Ca să port slăvita-Ți cruce
Poate fi umilitor
Dar eu știu că vei aduce
Ziua răsplătirilor.

Harul Tău iubit Părinte
Este supraomenesc
Pe cărarea Vieții Sfinte
Doar prin Har călătoresc.

Daniel Hozan 

1 Corinteni 13

Referințe1 Corinteni 13

Chiar de-ai vorbi în limbi o mie și pământești și îngerești,
Și de-ai cunoaște multe taine, așa încât să prorocești.
Chiar de-ai descoperi știința, toată credința de-ai avea,
Să știi nu valorezi nimica de îți lipsește dragostea.

De ți-ai fi împărțit averea și pe săraci i-ai îmbrăca,
Dacă minuni mereu vei face, chiar trupul jertfă de-l vei da,
Tămăduirii, ajutorare, cârmuitor chiar de-ai să fii,
Nu-ti folosește la nimica, dacă n-ai dragoste întâi.

Căci dragostea este răbdare, e bunătate, adevăr,
Nu pizmuiește, nu se mânie, ci se gândește doare la cer.
Nu caută folosul său, nici nu se laudă vreodată,
Nu se mândrește cu nimik, ci iartă totul de îndată.

Ea crede totul pe cuvânt, nădăjduiește fără teamă,
Și chiar de e badjocorită, ea suferă fără de seamă.
Ea nu se bucură de rău și nici de vreo nelegiuire,
Acoperă în întregime și este-o bună mărturie.

Acum rămân aceste trei, nădejdea, dragostea, credința,
Noi să privim la Cel ce-I viu, prin El avem noi biruința.
Să cerem daruri, să umblăm, să-le râvnim ca pe-un trofeu
Dar cel mai mare dintre ele, să știți e DRAGOSTEA mereu!

Anna Puiu 

Comoara mea

Iubit Isus, comoara mea
Aș vrea spre Tine a zbura
Să trec de norii întunecați
Să fiu pe veci cu ai mei frați!

Tu care îmi cunoști viața
Și pașii mei când se opresc
În locul unde frații-n taină
Cu glasul lor Te preamăresc!

Tu care meriți toată lauda
Cunoști și inima zdrobită
Si sufletul care așteaptă
Înviorarea mult dorită…

Sunt mulți ce stau în așteptare
Și te cheamă pe Tin’ Isus
Să îi ridici din a lor stare
Să-i  urci pe stânca, tot mai sus!  

Întinde-Ți mâna bun Părinte
Privește spre acel sărman
Ce trece azi prin suferință
Dă-i mângâierea Ta, ca dar!

E mare har când Tu Isuse
Cobori din ceruri între noi
Prezenta Ta cea glorioasă
Ne duce sus, dincol de nori…

Acolo unde-i fericire
Si bucurie-n Duhul Sfânt
Unde cu toți se închină
În fața Celui Veșnic Sfânt!

Îți multumim căci tu esti Tată
Și mângâiere la orfani
În mila Ta ne porți pe brațe
Până în  Noul Canaan!

Osana! Glorie! Mărire!
Răsună azi de pe pământ
Și mii de glasuri se înalță
Până la tronul Celui Sfânt!

Ți-aducem cinste si onoare!
Și îți mulțumim Isus iubit
Că-n dragostea Ta cea măreață
Un loc în cer ne-ai pregătit!

Pop Beniamin 

Psalmul 122

Mă umplu și sunt plin de bucurie
Când mi se face nobila chemare
Atunci când “Haidem” mi se zice mie
“La Casa Domnului de închinare”.

Ierusalime-n porțile-ți mărețe
Picioarele mi se opresc deodată
Tu ești orașul plin de frumusețe
Zidit ca dintr-o singură bucată.

Acolo semințiile se urcă
După-a lui Iacov lege câte sunt,
Dorind lui Dumnezeu ca să-I aducă
Prinos de laudă Numelui Său Sfânt.

Fiindcă-s acolo scaune de domnie
Ce-s folosite pentru judecată
Sunt scaunele de împărăție
A casei ce lui David i-a fost dată.

Rugați-vă ca pacea să abunde
Ierusalimul să trăiască-n tihnă
Iar cei ce te iubesc să aibă unde
Să vină să se bucure de-odihnă.

Între-ale tale ziduri pace fie
Și liniște în casele-ți domnești
Pentru acei ce-s frați și prieteni mie
Doresc în sânu-ți pacea să primești.

Din pricină că Domnul are-o Casă
Și Dumnezeu se odihnește-n ea
Din pricină că e cea mai frumoasă
Îți fac urări spre fericirea ta.

Daniel Hozan 

Hotărârea de a sluji

Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească.”

Matei 20:28

Ideea lui Pavel despre slujire a fost ca şi aceea a Domnului nostru: „Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte“: „noi suntem robii voştri pentru Isus“. Avem ideea că un om chemat la o viaţă de slujire este chemat să fie o altfel de fiinţă decât ceilalţi oameni. Dar, după cum a spus Isus Cristos, el este chemat să fie slujitorul celorlalţi; să fie conducătorul lor spiritual, dar nu superiorul lor, Pavel a spus: „Ştiu să trăiesc smerit.

Iată ideea lui Pavel despre slujire: „Mă voi cheltui până la capăt pentru voi, indiferent dacă mă veţi lăuda sau critica. Atât timp cât mai există un om care nu-L cunoaşte pe Isus Cristos, eu sunt dator să-l slujesc pană când va ajunge să-L cunoască”. Motivul principal al slujirii lui Pavel nu a fost dragostea pentru oameni, ci dragostea pentru Isus Cristos. Dacă suntem devotaţi cauzei umanităţii, vom fi curând zdrobiţi şi cu inima frântă, pentru că deseori vom întâlni multă nerecunoştinţă din partea oamenilor.

Dar, dacă motivaţia noastră este dragostea pentru Dumnezeu, nici o nerecunoştinţă nu ne va putea opri să-i slujim pe semenii noştri.Faptul că Pavel a înţeles modul cum a lucrat Isus Cristos cu el constituie secretul hotărârii lui de a-i sluji pe alţii. El spune: ..Eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor” – cu alte cuvinte, indiferent cum îl vor trata oamenii, nu-l vor trata cu dispreţul şi ura cu care el L-a tratat pe Isus Crislos. Când înţelegem că Isus Cristos ne-a slujit coborând până în străfundurile josniciei noastre, ale egoismului nostru şi ale păcatului nostru, nimic din ceea ce suferim de la alţii nu poate clinti hotărârea noastră de a-i sluji pe oameni de dragul Lui.

Oswald CHAMBERS

Sa fie laudat Dumnezeu

Ce minunat e-n strâmtoare!
Și știu că este greu de spus
Dar e momentu-acela-n care
Trebuie să strigi cu voce tare:
„Să fie lăudat ISUS”

Ce fericit sunt in ispită!
Când Diavolul mă-mpinge-n jos
Când inima parcă-i zdrobită
Simt o durere negrăită
Și totuși: fie lăudat Cristos.

Ce pace am în întristări!
Și știm că-s multe pe pământ
Ce-s însoțite de căderi
Cu prea puține mângâieri
Dar fii slavit Duhule Sfânt.

Ce slavă mare vom vedea
Caci haina-acum ne e curată
Iar cand in cer ne vom afla
ÎL vom privi si-I vom striga:
„Îți multumesc doar ție Tată”.

Grecu Ruslan 

Pururi te vom lăuda!

Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat
sacul de jale și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima
mea să-Ţi cânte și să nu stea mută. Doamne Dumnezeule,
eu pururea Te voi lăuda! Ps. 30:11-12.

Pururi te vom lăuda!

Ref. : Ps. 30:11-12.

Tu încinzi cu bucurie,
Dumnezeule slăvit!
Schimbi tânguiri în veselie –
Onorat fii, proslăvit!

Pururi te vom lăuda,
Inimi vor cânta mereu
Înălțând mărirea ta –
Sfânt și Mare Dumnezeu!

Ce măreț, ce bun Părinte –
Mereu fii glorificat!
Vom cânta, purtând aminte
Măreția-Ți de Împărat!

Tot în fața Ta se pleacă,
Pas cu pas conduci pe fii,
Iubirea Ta, spre noi se-apleacă –
Purtând pe-aripi spre veșnicii!

Cum vom răsplăti o, Tată,
Veșnica-ți Credincioșie?
Posibil e a fi vreodată?
-Nu, nici odat’! Mărire Ție!

Ne închinăm în plecăciune,
Pe cărarea vieții în zbor –
Iubirea-Ți: Veșnică-Minune,
Fie slăvită, Creator! ! !

Lidia Cojocaru 

Eu tot te-aș lăuda

Chiar dac-aș fi o piatră
Eu tot, te-aș lauda
Cu lovituri și strigăt
Eu Ție ți-aș cânta

Chiar dac-aș fi o floare
Mereu eu ți-aș cânta
Cu strigăt și petale
Mereu te-aș onora

Chiar dac-aș fi un munte
Cu vârful înălțat
Nu m-aș mândri Isuse
De Tine sunt creat!

Chiar dac-aș fi un râu
Ce curge, neîncetat
De Tine am nevoie
Ca să mă ții curat

Chiar pasăre de-aș fi
Ce-aș face fără Tine
Când tu m-ajuți să zbor
Nimic sunt fără Tine

Chiar soarele să fiu
Tu m-ai creat să ard
Și Tu m-ai pus în slujbă
Lumina ca să dau!

Chiar vântul de aș fi
Și mult, eu, aș striga
Supus ți-aș fi Stăpâne
De Tine sunt suflat!

Orice viețuitoare
Supusă ți-e, doar Ție
Cum să se-mpotrivească
Mărețului Părinte?

Și eu, un om, cu viața
Cu gânduri și decizii
Mă-npotrivesc, eu, Ție…
Tu, m-ai creat, Părinte!

Mi-ai dat o cale-n fața
M-ai pus ca să aleg
Mi-ai spus: Viața sau moartea
Ce drum ai sa alegi?

Maria Rank 

Rugăciune de An Nou

Vin Doamne înaintea Ta, iartă-mi îndrăzneala,
Te rog dă-mi înţelepciune şi o inimă curată,
O puternică voinţă, să fac voia Ta de-ndată.
Să nu mă cuprindă teama, leneveala.

În noul an ce-ncepe acum, Tu fă din mine,
Un mădular vrednic, cu care să poţi, să lucrezi.
Rodul muncii sufletului Tău, în mine să-l vezi.
Să înflorească în mine, firile divine.

Doresc purtarea mea, să fie puternică lumină,
Să fiu sare bună și un bun miros, plăcut.
Să se vadă tot ce Tu Doamne, în viața mea ai făcut.
Ca la chemarea Ta, cât mai mulţi, să vină.

Ia-ne în brațele Tale, pe stâncă ne ridică.
Ocrotește-ne, veghează, potoleşte furtuna,
Că-n Tine ne este nădejdea, întotdeauna!
Tămăduieşte-ne inima rănită și zdrobită.

Cuvântul Tău Sfânt să ne fie nouă călăuză.
Slăvit să fie Numele Tău. Prea Mărit şi Sfânt,
În vecii vecilor în cer şi pe pământ!
Inima noastră să te laude mereu, fără pauză.

Dan Viorica