18 Septembrie

Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” Galateni 5:25

Cele mai importante două lucruri din religia noastră sfântă sunt trăirea prin credinţă şi umblarea în credinţă. Cel care le înţelege corect nu este departe de a fi expert în practicarea teologiei, fiindcă ele sunt puncte vitale pentru un creştin. Nu o să găseşti niciodată credinţă adevărată fără evlavie adevărată; pe de altă parte, nu vei găsi niciodată o viaţă sfântă care să nu se „întemeieze pe credinţa vie, bazată pe neprihănirea lui Christos. Vai de cei care caută să aibă una fără cealaltă!

Sunt unii care cultivă credinţa şi uită sfinţenia; ei pot să fie tari în ortodoxie, dar vor primi o mare condamnare, pentru că „înabuşă adevărul în nelegiuirea lor” (Romani 1:18). Sunt alţii care se luptă pentru sfinţirea vieţii, dar leapădă credinţa, ca fariseii din vechime, despre care învăţătorul a spus că sunt morminte văruite. Noi trebuie să avem credinţă, fiindcă ea este temelia; trebuie să avem sfinţenia vieţii, fiindcă aceasta este suprastructura. La ce îi foloseşte temelia unei clădiri unui om prins de furtună? Poate să se ascundă în ea? Are nevoie de o casă care să-l acopere, dar şi de o temelie pentru casă. Noi avem nevoie de clădirea vieţii spirituale dacă vrem să avem mângâiere în ziua îndoielii.

Dar nu căutaţi să trăiţi o viaţă sfântă fără credinţă, fiindcă aceasta înseamnă să ridici o casă care nu-şi permite să te adăposteşti tot timpul în ea, pentru că nu are temelia pe stâncă. Puneţi împreună credinţa şi viaţa sfântă, şi, ca două picioare ale unui pod, ele vor face evlavia să reziste. Ca lumina şi căldura, care vin de la acelaşi soare, sunt pline amândouă de binecuvântări. Asemeni celor doi stâlpi din templu, sunt înălţate pentru slavă şi pentru frumuseţe. Ele sunt două şuvoaie din fântâna harului, două lămpi cu foc sfânt, doi măslini udaţi de grija cerului. O Doamne, dă-ne viaţă lăuntrică astăzi, şi ea se va descoperi spre slava Ta.

Meditaţii C. H. Spurgeon

28 August

Undelemn pentru sfeşnic.” Exod 25:6

Suflete, câtă nevoie ai de acest undelemn, fiindcă lampa ta nu poate lumina fără el. Fitilul tău va începe să fumege şi va deveni o ocară dacă nu are lumină, şi nu vei avea lumină fără undelemn. Din natura ta omenească nu izvorăşte undelemn; de aceea, trebuie să mergi la Cel care vinde şi să cumperi untdelemn, altfel vei striga ca fecioarele neînţelepte: „ni se sting candelele” (Matei 25:8). Nici lămpile consacrate nu ar putea lumina fără undelemn. Deşi strălucesc în templu, au nevoie să fie alimentate. Chiar dacă nici un vânt nu suflă asupra lor, au nevoie să fie curăţite, şi nevoia ta este la fel de mare. In cele mai fericite împrejurări, nu poţi să luminezi încă o oră dacă nu eşti umplut cu undelemn proaspăt.

Nu orice undelemn poate fi folosit în slujba Domnului. Nici petrolul care iese din pământ, nici uleiul de peşte şi nici cel din nuci nu va fi acceptat. Doar cel mai bun ulei de măsline era selectat. Harul pretinde bunătate naturală, sau harul imaginar din mâinile preoţilor sau din ceremoniile exterioare nu va sluji niciodată adevăraţilor sfinţi. Ei ştiu că Domnul nu este mulţumit cu un asemenea undelemn. Ei merg la teascul din Ghetsemani şi îşi iau rezerve din Cel care a fost strâns acolo. Undelemnul harului evanghelic este liber de impurităţi; de aceea, lumina lui este clară şi strălucitoare.

Bisericile noastre sunt sfeşnicele de aur ale Mântuitorului, şi, dacă vor să lumineze în lumea aceasta, trebuie să aibă undelemn sfinţit. Să ne rugăm pentru noi înşine, pentru pastori şi pentru biserică, ca să nu suferim niciodată din lipsă de undelemn. Adevărul, sfinţenia, bucuria, cunoştinţa şi dragostea sunt raze ale luminii sfinţite, dar nu le putem arăta în vieţile noastre dacă nu primim undelemn de la Dumnezeu Duhul Sfânt în particular.

Meditaţii C. H. Spurgeon

12 Iulie

„Sfinţiţi în Dumnezeu Tatăl.” Iuda 1 „Sfinţiţi în Christos Isus” (1 Corinteni 1:2).„Prin sfinţirea lucrată de Duhul”‘(1 Petru 1:2).

Observaţi unirea celor trei persoane divine, în toate faptele harului. Cât de nesăbuiţi sunt credincioşii care au preferinţe între persoanele Trinităţii, care gândesc că Isus este întruchiparea iubirii şi blândeţii, în timp ce Tatăl este drept şi sever, dar lipsit de bunătate. La fel de greşiţi sunt cei care preamăresc însuşirile Tatălui şi Ispăşirea Fiului, dar neglijează lucrarea Duhului. Nici una din persoanele Trinităţii nu lucrează aparte de celelalte, în toate faptele harului.

Ele sunt la fel de unite în fapte şi esenţă. În dragostea faţă de cei aleşi ei sunt una, şi în acţiunile care izvorăsc din marea sursă centrală, sunt la fel de nedespărţiţi. Observaţi acest lucru în mod special în problema sfinţirii. În timp ce vorbim despre sfinţire ca fiind lucrarea Duhului, şi nu greşim, trebuie să nu pierdem din vedere participarea Tatălui şi a Fiului. Este corect să vorbim despre sfinţire ca despre lucrarea Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Iehova este cel care spune „să facem om după chipul şi asemănare Noastră” (Genesa 1:26), şi de aceea suntem „lucrarea Lui, şi am fost Sădiţi în Christos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).

Observaţi valoarea pe care o acordă Dumnezeu adevăratei sfinţiri, de vreme ce toate persoanele Trinităţii sunt reprezentate ca lucrând împreună pentru a produce o biserică ,fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). Şi tu, credinciosule, ca urmaş al lui Christos, trebuie să acorzi o mare importanţă sfinţirii — curăţirii vieţii şi vorbirii evlavioase. Preţuieşte sângele lui Christos ca temelie a speranţei tale, dar nu vorbi niciodată uşuratic despre lucrarea Duhului care te califică pentru „moştenirea sfinţilor, în lumină” (Coloseni 1:12). Să trăim astăzi în aşa fel, încât să arătăm lucrarea Dumnezeirii întreite în noi.

Meditatii zilnice:

C.H. Spurgeon

15 Iunie

Şi Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs; oricine va auzi, va râde de mine”. Genesa 21:6

Era departe de puterea naturii, şi chiar contrar legilor ei, ca Sara să fie onorată cu un fiu la vârsta ei. In acelaşi fel, este împotriva tuturor regulilor ca eu, un păcătos nenorocit, neajutorat şi stricat, să aflu harul de a purta în suflet Duhul Domnului Isus. Eu, care odinioară am fost cât se poate de disperat din cauza firii mele blestemate, pustii şi neroditoare, chiar eu am fost făcut în stare să aduc roadele sfinţeniei. Gura mea este plină de laudă şi veselie, datorită harului uimitor pe scare l-am primit de la Domnul, fiindcă l-am găsit pe Isus, Sămânţa făgăduită, şi El va fi al meu pentru totdeauna!

Astăzi voi înălţa psalmi de laudă către Domnul care şi-a amintit de starea mea păcătoasă, fiindcă „mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi se deschide larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău” (1 Samuel 2:1). Ii voi face să se bucure pe toţi cei care aud de marea mea izbăvire, şi de binecuvântata mea înălţare. Îmi voi surprinde familia cu pace din belşug. Îmi voi încânta prietenii cu marea mea fericire. Voi întări biserica cu mărturia mea plină de recunoştinţă, şi voi impresiona lumea cu bucuria conversaţiei mele.

Bunyan ne spune că Mercy (îndurarea, n. trad.) râdea în somn, şi nu se mira când îl vedea pe Isus; bucuria mea nu va fi mai scurtă decât a ei, fiindcă Preaiubitul meu este tema gândurilor mele zilnice. Domnul Isus este o mare adâncă de bucurie; sufletul meu se va cufunda în ea, şi va fi învăluit în desfătările părtăşiei Sale. Sara îl privea pe Isaac şi râdea de bucurie, şi toţi prietenii ei râdeau cu ea; suflete, priveşte la Isus şi uneşte-te cu cerul în bucuria ta negrăită.

Meditaţii C. H. Spurgeon

2 Iunie

Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, si Duhul împotriva firii pământeşti.” Galateni 5:17

În inima fiecărui credincios se dă o luptă constantă între firea veche şi cea nouă. Firea veche este foarte activă, şi nu pierde nici o ocazie de a-şi îndrepta toate armele mortale împotriva harului nou născut; pe de altă parte, firea cea nouă este întotdeauna gata să reziste şi să-şi distrugă duşmanul. Harul va folosi întotdeauna rugăciunea, credinţa, speranţa şi dragostea ca să alunge răul. El ia „toată armătura lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11) și se luptă din răsputeri. Aceste două firi opuse nu vor înceta niciodată să se lupte, cât timp ne vom fi pe acest pământ.

Pelerinul lui Bunyan, Christian, s-a luptat cu Apollyon trei ore, dar bătălia cu el însuşi a durat până a trecut prin poarta îngustă spre râul Iordan. Duşmanul este atât de legat de noi, încât nu putem scăpa niciodată de el atâta timp cât purtăm trupurile acestea. Deşi suntem tulburaţi, şi adesea în luptă crâncenă, avem întotdeauna un Ajutor atotputernic, pe Isus, Căpetenia mântuirii noastre. El este întotdeauna cu noi şi ne asigură că vom fi „mai mult decât biruitori” (Romani 8:37) prin El. Cu o asemenea insistenţă, firea nou născută este mai mult decât egală cu duşmanii ei. Lupţi cu duşmanul astăzi? Sunt Satana, lumea şi firea împotriva ta? Nu te descuraja şi nu dispera. Luptă înainte, fiindcă Dumnezeu însuşi este de partea ta!

Iehova-Nisi este steagul tău, şi Iehova-Rafa este vindecătorul rănilor tale. Nu te teme, fiindcă vei birui. Cine poate lupta contra Atotputerniciei? Luptă înainte, uitându-te „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Deşi lupta este lungă şi aspră, biruinţa va fi dulce, şi răsplata promisă glorioasă.

Mergeţi din biruinţă-n biruinţă
Luptând, în rugăciune şi Duh Sfânt
Ca să învingeţi firea prin credinţă
Şi să ajungeţi la răsplată, pe un nou pământ.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Psalmul 142

Cu glasul meu spre Domnul strig întruna
Necazu-mi vărs. ‘naintea Lui îl pun
Cu glasul meu mă rog Lui totdeauna
‘Naintea Lui, eu strâmtorarea-mi spun.

Când duhul mi-e așa mâhnit în mine
Tu Doamne, îmi cunoști cărarea mea
Pe drumul care umblu, Tu știi bine
Ce cursă mi-au întins pentru-a cădea.

Aruncă-Ți ochii-n dreapta și cunoaște
Că orișice scăpare-mi este rasă
Și parcă nimeni nu mă recunoaște
Iar de-al meu suflet nimănui nu-i pasă.

Spre Tine Doamne strig fără oprire
Și zic: ” Tu-mi ești scăparea, orice-ar fi
La fel și partea mea de moștenire
Cât fi-voi pe pământul celor vii ”.

La strigătele mele ia aminte
Mă izbăvește că-s nenorocit
Când oameni mult mai tari îmi ies ‘nainte. .
Atunci când ei mă prigonesc cumplit.

Îmi scoate sufletul din strâmtorare
Din temniță… să laud al Tău nume
Când sfinții vor veni să mă-ncojoare
Cât bine mi-Ai făcut eu le voi spune.

Daniel Hozan

Ridica-i cu duhul blandetii

14 noiembrie

Text: Galateni 6:1-5

Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo
greseala,… sa-l ridicati cu duhul bltndetii.

Crestinii trebuie sa urmareasca binele spiritual unul altuia.
Uneori aceasta inseamna a arata un pacat sau o greseala in
viata credinciosului de langa tine. Si acest lucru nu este usor.
Corectarea in mod adecvat a unui frate sau a unei surori in Cristos
trebuie s-o faci cu blandete si dragoste.

In casa in care am copilarit era o perie ce atarna agatata intr-un
cui in holul de Ia intrare, perie folosita pentru indepartarea pra-
fului si a murdariei de pe haine. Dar avea si o alta intrebuintare.
Era folosita pentru a fi pedepsit cu ea atunci cand faceam rele.
Pentru a va indica modul in care parintii o foloseau, trebuie sa
mentionez ca pe spatele acelei perii era scris cuvantul
„DRAGOSTE”. Acest cuvant trebuia sa le aminteasca parintilor ca
orice pedeapsa pe care mi-o administrau trebuia data cu o anumita
retinere.

La fel, atunci cand corectam un frate credincios, trebuie sa fim
stapaniti de o atitudine de blandete, caracteristica dragostei (1
Corinteni 13:4). Acest lucru I-a avut Pavel in minte atunci cand a
spus: „Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala,
voi care sunteti duhovnicesti, sa-1 ridicati cu duhul blandetii. Si ia
seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu”. Este usor sa spui: „Am
sa-ti spun cinstit cum este si fa tu ce vrei dupa aceea”. Sa nu uitam,
Pavel ne-a sfatuit „sa spunem adevarul in dragoste” (Efeseni 4:15).

Da, uneori trebuie sa aratam slabiciunile fratilor nostri in cre-
dinta. Dar sa fim siguri ca ii ridicam intotdeauna cu Duhul Blan-
detii.- P.R.V.

Imbraca-ma cu Duhul Tau, Isus 

Sa fiu bland, puternic, intelept –

Ca sa-i vad pe cei ce sunt gresiti

Cu un ochi intelegator si drept.” – White

Dragostea este gata sa ajute oamenii
chiar si atunci cand ii raneste.

Painea zilnica

Stapanul casei

4 noiembrie

Text: Efeseni 5:15-21

„…trupul vostru este templul Duhului Sfant.

 1 Corinteni 6:19

De cata caldura ospitaliera m-am bucurat stand in casele unor
crestinii. Odata cu primirea plina de gratie, de obicei, a venit
cheia de la usa din fata si invitatia de-a fi „stapanul casei”. Mi se
spunea ca biroul este gata pentru a-l putea folosi, frigiderul nu are
lacat, si confortul din camera de zi este la dispozitia mea. Intreaga
casa imi era deschisa.

Totusi, in unele case, primirea a fost diferita. Am fost salutat
cordial, dar simteam ca trebuie sa-mi restrang activitatile la una
sau doua camere. Acest lucru imi aminteste de primirea calda pe
care o fac unii crestini Duhului Sfant, care locuieste in ei. In loc
sa-L lase sa conduca El casa, ei din unele incaperi numai pentru ei.
Dar daca Il lasam pe Duhul Sfant sa ocupe orice coltisor din
„templul” nostru, El ne da putere sa traim victoriosi si plini de
bucurie.

F.B. Meyer a descoperit ca prin faptul ca si-a deschis intreaga
viata pentru Duhul Sfant, a reusit sa se elibereze de un pacat pe
care nu-l putea birui. Dupa o indelungata batalie cu acel pacat, a
ingenuncheat langa patul lui, cu mainile deschise, intinse in fata, si
s-a rugat: „Doamne, iata aici ai cheile vietii mele. Ia-le si deschide
orice usa. Ocupa orice camera! Fa-ma sa doresc sa ocupi orice
incapere si elibereaza-ma de orice pacat ascuns”. De indata ce a
dat Duhului Sfant acces liber in viata sa, pacatul a fost infrant.

Ai lasat tu ca Duhul Sfant sa ia cheile tuturor incaperilor vietii
tale? Daca vrei sa ai victorii, trebuie sa-L lasi sa fie „stapanul casei”.

– P.R.V.

Tot lui Isus ii predau,

Ii dau totul bucuros.

II iubesc si pururi vreau

Sa traiesc pentru Cristos.” – Van de Venter

Da-i totul lui Cristos;
El S-a dat cu totul pentru tine.

Painea zilnica

Nu exista pacate nevatamatoare

21 octombrie

Text: 1 Corinteni 6:12-20

Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant… si ca
voi nu mai sunteti ai vostri? „1 Corinteni 6:19

Un ziar publica un articol intitulat: „Infractiunile care nu se
soldeaza cu victime, se reanalizeaza”. El afirma ca practici
cum sunt: prostitutia si jocurile de noroc se afla intr-un proces de
reevaluare de catre autoritati. Deoarece legile care pedepsesc
asemenea infractiuni sunt greu de aplicat, unii cred ca aceste
infractiuni ar trebui legalizate. Unele state nu mai considera betia
o infractiune. Unele nu au legi impotriva actelor sexuale ilicite
intre persoane adulte care consimt. Se pretinde ca aceste com-
portari reprobabile nu lasa victime pentru ca nimeni nu este ranit.
Este un rationament profund gresit. Pacatul intotdeauna raneste
fiinta umana, atat pe cel care comite pacatul cat si pe ceilalti. Nici
un om nu este o insula izolata, si societatea este la fel de puternica
pe atat cat sunt de puternici indivizii ce-o compun. Dar patrunzand
mai adanc in miezul problemei, putem sa vedem ca pacatul Il
ofenseaza pe Dumnezeu care ne-a creat dupa chipul si asemanarea
Sa si care ne spune ce este bine si ce este rau. Poruncile Sale sunt
intotdeauna indreptate spre bine. A nu le da ascultare inseamna
sa nu cunoastem niciodata ceea ce a pregatit El bun pentru noi.

In textul de azi, Pavel a spus ca noi crestinii nu ne mai apartinem
noua insine – suntem in posesia altuia. A viola trupul, mintea, si
sufletul prin imoralitatea sexuala, inseamna a lovi direct in Dum-
nezeu, care ne-a creat si a pus Duhul Lui cel Sfant in noi.

Poate credem ca unele lucruri sunt nevatamatoare. Dar chiar si
atunci cand nimeni nu este afectat direct, ne ranim singuri si
producem amaraciune Celui care ne-a creat. Nu exista pacate
nevatamatoare! – D.J.D.

Tu esti sortit, legat de alte vieti

Prin fapta sau cuvant de rau sau bine.

Pacatul tau, sa nu crezi niciodata

Ca el te va rani numai pe tine.” – D.J.D.

Pacatul unui singur om
adesea aduce tragedia in viata multora.

Painea zilnica

Semnul celui credincios

Motto: „”De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit
pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește
pururea ca să mijlocească pentru ei.”” Amin!

Dacă ne apropiem de Dumnezeu
Și ne alipim de Domnul neîncetat,
Duhul lui Hristos ne va însoți mereu
Și sufletul va fi un cer înseninat.

Acesta-i semnul celui credincios –
Pecete sfântă în suflet tipărită:
În inimă el are Duhul lui Hristos,
Duh de viață și lumină negrăită.

Duhul Său ne face înnoirea minții
Ca toți s-ajungem drepți și buni;
El este Veșmântul ce îmbracă sfinții
Și-i încununează cu veșnice cununi.

Drumul vieții Hristos ni-l rostuiește
Și liniștește sufletul ce se frământă,
În puterea tăriei Lui, El ne întărește –
Hristos Isus e pacea noastră sfântă.

El trăiește pururi ca să mijlocească
Pentru cei ce sunt ai Lui, mereu,
Și-n chip desăvârșit să mântuiască
Pe cei ce se-alipesc de Dumnezeu.

Căci prin Hristos în care locuiește
Întreaga plinătate a Dumnezeirii,
Dumnezeu ne-a dat tot ce privește
Viața sfântă în vederea mântuirii.

Ne-a dat făgăduințe mari și sfinte
Și scumpe binecuvântări cerești,
Ca să ne facem în cuget și în minte
Părtașii firii Lui dumnezeiești.

Să ținem fără șovăire la mântuirea
Nădejdii noastre și s-avem credința
Că Domnul dă voința și înfăptuirea
Și Domnul își va împlini făgăduința.

Aceasta-i cea mai minunată veste –
Nădejdea vie a celui credincios,
Și făgăduința cea mai scumpă este
Viața veșnică în Isus Hristos.

Prin dragoste și har dumnezeiesc –
Și prin credința în Hristos Isus
Suntem copiii Lui, ai Tatălui ceresc,
Iar casa noastră este-n ceruri sus.

Până când clipa întâlnirii o să vină
El să ne poarte pe calea mântuirii!
Să umple sufletul de pace și lumină
Și inima să ardă de dorul întâlnirii!

Dumnezeu cel Sfânt și Credincios
Să ne sfințească astăzi pe deplin
Și în harul Domnului Isus Hristos
Să creștem înspre mântuire, Amin!

Ioan Vasiu