24 Iunie

Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod a ridicat glasul și a spus: „Ferice de pântecele care te-a purtat, şi de ţâţele pe care le-ai supt!” Şi El a răspuns; „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul luii Dumnezeu, şi-l păzesc!” Luca 11:27-28

Unii îşi imaginează că mama Domnului nostru a avut parte de mari privilegii, fiindcă îşi închipuie că ea a avut ocazia să privească în inima Lui într-un mod în care noi nu putem. S-ar putea să fie unele motive demne de încredere în această părere, dar nu prea multe. Noi nu ştim dacă Maria a cunoscut mai multe decât alţii. Ea a păstrat în suflet tot ce ştia dar nu am citit nicăieri în Biblie că ar fi fost mai instruită decât ceilalţi ucenici ai lui Christos.

Şi noi putem descoperi tot ce ştia ea. Te miri să auzi acest lucru? Iată textul care mă sprijină: „prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură” (Psalmi 25:14). Aminteşte-ţi cuvintele învăţătorului: „nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (loan 15:15).

Descoperitorul divin nu ne ascunde nimic din ceea ce ar fi în folosul nostru. Propria Sa asigurarea este „daca nu ar fi aşa, v-aş fi spus” (loan 14:2). Nu ţi s-a arătat astăzi ţie aşa cum nu se arată lumii? Chiar aşa este; de aceea, nu vom striga în neştiinţă , ferice de pântecele care te-a purtat” ci II vom binecuvânta pe Dumnezeu fiindcă, în primul rând, auzind Cuvântul şi păstrându-l, avem o părtăşie la fel de adevărată cu Mântuitorul ca şi fecioara Maria, şi în al doilea rând, fiindcă avem parte de secretele pe care se presupune că le-a obţinut Maria. Ferice de sufletul atât de privilegiat!

Meditaţii C. H. Spurgeon

17 Mai

Trebuie să trăiască şi El cum a trăit Isus. ” 1 loan 2:6

De ce trebuie creştinii să-L imite pe Isus? Trebuie să o facă pentru binele lor. Dacă vor ca sufletele lor să fie sănătoase, dacă vor să scape de boala păcatului şi să se bucure de puterea creşterii în har, Isus trebuie să fie modelul lor. De dragul fericirii lor, dacă vor să se bucure de o părtăşie sfântă şi fericită cu Isus, şi dacă vor să fie scăpaţi de grijile şi necazurile lumii, trebuie să trăiască aşa cum a trăit El. Nu este nimic care să te ajute mai mult în mersul spre cer decât imaginea lui Isus în inima ta, ajutându-te în orice mişcare.

Atunci când, prin puterea Duhului Sfânt, eşti gata să păşeşti pe urmele lui Isus, eşti fericit şi recunoscut ca fiu al lui Dumnezeu. Poziţia lui Petru care ÎI urma „de departe” (Luca 22:54) este nesigură şi grea. De dragul credinţei, luptă-te să fii ca Isus. Ah, sărmană credinţă, ai fost greu încercată de vrăjmaş, dar nu ai fost niciodată atât de rănită ca în momentul în care te-au lovit prietenii. Cine a făcut rănile acestea din mâinile bunătăţii? Cel care s-a dat drept credincios, dar a folosit pumnalul făţărniciei. Omul care intră în mijlocul turmei, ca un lup îmbrăcat în haine de oaie, oboseşte turma mai mult decât leul de afară.

Nu este nici o armă mai mortală decât sărutul lui Iuda. Creştinii falşi batjocoresc Evanghelia mai mult decât o pot face criticii sau necredincioşii. Dar, mai ales de dragul lui Isus, să căutăm să-I urmăm exemplul. Creştine, îţi Iubeşti Mântuitorul? Este Numele Său preţios pentru tine? Iţi este dragă cauza Lui? Vrei să-L vezi stăpânind toate împărăţiile lumii? Vrei să fie slăvit? Tânjeşti ca toate sufletele să-I fie supuse? Dacă este aşa, urmează-I exemplul; fii o „epistolă a lui Christos” (2 Corinteni 3:3), „cunoscută şi citită de toţi oamenii” (vers. 2).

Meditaţii C. H. Spurgeon

12 Aprilie

Mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.” Psalmi 22:14

Binecuvântatul nostru Domn a fost teribil de mişcat şi tulburat în suflet. „Duhul omului îl sprijineşte la boală, dar duhul doborât de întristare cine îl va ridica?” (Proverbe 18:14). Depresia adâncă este cea mai dureroasă încercare; orice altceva este nimic în comparaţie cu ea. Când Mântuitorul a strigat către Dumnezeu „nu Te îndepărta de mine” (Psalmi 71:12), a exprimat nevoia oricărui om tulburat şi chinuit de povară. Credinciosule, apropie-te de cruce în această dimineaţă, şi slăveşte-L pe Regele Gloriei, căci El este mai aproape de tine decât oricare altul, în nenorocire şi durere; observă-I dorinţa de a fi un Mare Preot Credincios,: care are „milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15).

Cei încercaţi de tristeţe ar trebui să caute părtăşia apropiată cu Isus Ca să simtă în mod direct dragostea Tatălui nostru. Să nu ne lăsăm pradă disperării, de vreme ce învăţătorul a trecut înaintea noastră prin valea ei întunecată. Este posibil ca uneori să ne simţim obosiţi şi neliniştiţi în suflet, şi să dorim lumina feţei Domnului. In asemenea ocazii, să ne întărim gândindu-ne la simpatia Marelui nostru Preot. S-ar putea ca picăturile noastre de durere să dispară în oceanul suferinţei Sale, dar dragostea noastră va creşte.

O, dragoste adâncă şi puternică a lui Isus, vino în inima noastră ca revărsarea unor ape! Acoperă-ne toate puterile, îneacă-ne toate păcatele, spală-ne toate grijile, ridică-ne sufletul de pe pământ şi poartă-l până la picioarele Domnului. Apoi lasă-ne acolo, ca pe nişte scoici sfărâmate, spălate de dragostea Lui, fără preţ şi fără merite; iar când Domnul îşi va pune urechea lângă noi, va auzi în inimile noastre ecoul valurilor dragostei Sale, care ne-au purtat până la limanul odihnei veşnice.

Meditaţii C. H. Spurgeon

21 Martie

Veţi fi risipiţi fiecare la ale lui, şi pe Mine Mă veţi lăsa singur.” Ioan 16:32

Puţini au împărtăşit durerile din Ghetsimani. Majoritatea ucenicilor nu era destul de înaintată în har ca să fie admişi la taina „chinului” său (Luca 22:44). Ocupaţi să sărbătorească Pastele la casele lor, îi reprezintă pe cei care citesc litera, dar rămân mereu departe de spiritul Evangheliei. Celor doisprezece, ba nu, celor unsprezece, li s-a oferit privilegiul să intre în Ghețimani şi să vadă marea luptă. Dintre cei unsprezece, opt au fost lăsaţi deoparte; aveau părtăşie, dar nu de felul aceleia în care doresc oamenii să fie incluşi din toată inima. Doar trei au fost favorizaţi să se apropie de Domnul în noaptea tainicei dureri. Dar nici măcar aceştia nu puteau intra fără văl; trebuiau să stea la o aruncătură de piatră distanţă.

El trebuia să „calce în teasc” (Isaia 63:3) singur, şi nimeni din poporul Său nu trebuia să fie cu El. Petru şi cei doi fii ai lui Zebedei îi reprezintă pe cei câţiva sfinţi eminenţi şi experimentaţi, care au rămas în istorie ca „părinţii bisericii”. Fiindcă făcuseră treabă pe ape mari, se Considera că puteau să străbată valurile imense din Atlanticul patimilor Mântuitorului. Pentru unele suflete este sortit, pentru binele altora şi pentru întărirea puterilor lor în conflictele viitoare, să intre în cercul interior şi să asculte gemetele de durere ale Marelui Preot.

Au împărtăşit cu El durerile şi s-au făcut asemenea cu moartea Lui (Filipeni 3:10). Totuşi, nici rnăcar aceştia nu pot pătrunde în locul sacru al suferinţei Mântuitorului. „Durerile tale ascunse” este expresia remarcabilă a liturghiei greceşti. Exista o cameră interioară a durerii Stăpânului, închisă cunoaşterii şi părtăşiei omeneşti. Acolo Isus a fost lăsat singur. Aici Isus a fost mai mult decât oricând „darul nespus de mare” (2 Corinteni 9:15). Nu a avut dreptate Watts să scrie „El ne-a cumpărat toate bucuriile necunoscute cu dureri binecunoscute”?

Meditaţii C. H. Spurgeon

13 Martie

La ce să şedem aici până vom muri?” 2 împăraţi 7:3

Dragă cititorule, această carte a fost scrisă special pentru zidirea credincioşilor, dar dacă tu eşti încă nemântuit, inima mea plânge. Ţi-aş spune bucuros câteva cuvinte care să reprezinte o binecuvântare pentru tine. Deschide-ţi Biblia şi cieşte povestea leproşilor. Observă poziţia lor, care seamănă farte mult cu poziţia ta. Dacă rămâi unde eşti,vei pieri, dar dacă mergi la Isus, nu poţi decât să mori. Nu rişti, nu câştigi, spune înțeleptul proverb, şi în cazul tău riscul nu este mare.

Dacă stai liniştit într-o stare disperată, nimeni nu îţi va plânge de milă când te va ajunge nenorocirea; dar dacă mori căutând îndurarea – dacă este posibil aşa ceva – vei fi obiectul simpatiei universale. Nici unul dintre cei care refuză să privească la Isus nu va scăpa. Ştii că doar cei care cred în El sunt salvaţi, fiindcă unele dintre cunoştinţele noastre au primit îndurare. Atunci de ce să nu primeşti şi tu? Ninivitenii au spus „cine stie dacă…?” (Iona 3:9). Acţionează conform aceluiaşi principiu, şi încearcă îndurarea Domnului. Pieirea este atât de îngrozitoare încât, dacă ar exista un singur pai de care să te poţi agăţa, instinctul de conservare te-ar ajuta să te prinzi. Am spus aceste lucruri vorbind din punctul de vedere al unui necredincios. Acum te voi asigura din partea Domnului că, dacă ÎI cauţi, ÎI vei găsi.

Isus nu alungă pe nic unul dintre cei care vin la El. Nu vei pieri dacă îţi pui îecrederea în El; din contră, vei găsi comori mult mai bogate decât cele găsite de sărmanii leproşi în tabăra sirienilor. Fie ca Duhul Sfânt să te încurajeze să ieşi imediat, şi nu va fi în zadar. Când ştii că eşti mântuit, nu poţi să nu spui şi altora vestea cea bună. Nu sta liniştit. Spune întâi bisericii, şi uneşte-i în părtăşie sfântă. Spune-i şi pastorului despre descoperirea ta, şi apoi proclamă vestea cea bună în orice loc. Fie ca Domnul să te salveze astăzi, înainte de apusul soarelui.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Cu Tine pe cărare….

Cu Tine, Isuse iubit
Nu mi-e frică pe cărare
Nicicând nu m-ai părăsit
Dai, mereu, încurajare.

Chiar atunci când m-ai chemat
Am simțit c-a fost minune
Traiul mi s-a luminat
Cu convingere pot spune.

Transformare s-a produs
Și în suflet și în minte
Credință în mine-ai pus
S-ascult dulcile-Ți cuvinte.

La jug tragem amândoi
Nu sunt singur niciodată
Iar când calea-i cu noroi
Tu o faci, din nou, uscată.

Melodii cu iz ceresc
Ne însuflețesc pe cale
O, ce mult Îți mulțumesc
Pentru stări spirituale!

Fără Tine aș fi prins
În hățișul frământării
O, ce har că nu e stins
Focul binecuvântării!

Cu privirea spre Liman
E progres și părtășie,
E-ajutor și e elan
Spre eterna-mpărăție.

George Cornici

Iubirea ne-nsoțește

Iubirea ne-nsoțește
Și în aprins cuptor
Ea nu ne părăsește
Și nu se ofilește
Și naște sfânt fior.

Ea e cu noi întruna
Oriunde-am fi, oricând
Poate-nfrunta furtuna
Ne-aduce-n dar cununa
O auzim cântând.

Pe drumul suferinței
Ne-aduce mângâieri
În starea neputinței
Mai dă avânt voinței
Fără întârzieri.

EA singuri nu ne lasă
Pe drum să pribegim
Ce mult, ce mult îi pasă!
Venind la noi în casă
Cântăm și o cinstim.

Cu noi în părtășie
Se bucură nespus
Cu multă duioșie
Ne spune, ne descrie
Cum e acolo Sus.

Iubirea ne-nsoțește
În ceasul cel mai greu
Când încercarea crește
Ea ne adăpostește,
Ne-aduce un trofeu.

Zadarnic vor dușmanii
Să nu mai fim cu ea
Oricâte-ar fi strădanii
Puterea lor, sau banii
Nu vor putea s-o ia.

O, Dragoste sublimă
În veci cu noi vei fi!
Spre Patria-n Lumină
Cu pacea ei deplină
Cu Tine vom sui.

George Cornici

Binecuvantari de care nu ne dam seama

23 noiembrie

Text: Luca 15:11-32

Fiule, i-a zis tatal, tu totdeauna esti cu mine, si tot ce am
eu este al tau.” Luca 15:31

Cand Helen Keller avea doi ani, o boala nemiloasa a facu t-o sa
ramana surda, muta si oarba. Drept rezultat, ea a fost intru
totul inconstienta de dragostea mamei sale in toti anii formarii ei.
Mama sa statea langa patul ei, si spunea: „O, Helen, cat de mult te
iubeste mamica ta! Cat de mult ar vrea sa-ti spuna despre dragostea
ei! Dar ea nu te poate face sa intelegi. Ochii tai sunt inchisi, si
urechile iti sunt infundate”.

Cat de trist este sa vezi oameni care nu sunt capabili sa-si dea
seama de binecuvantarile lor! Dar ce tragedie mai mare este atunci
cand consideram binecuvantarile ca pe ceva meritat. Acelasi lucru
l-a facut fratele mai mare din istoria fiului risipitor. El nu s-a
bucurat de reantoarcerea fratelui sau mai mic, si a trecut cu
vederea tratamentul bun pe care el l-a avut pana atunci. Tatal i-a
reamintit: „Fiule, tu totdeauna esti cu mine, si tot ce am eu este al
tau”. Partasia permanenta cu tatal sau plin de dragoste era a lui,
dar el o luase ca pe ceva ce i se cuvenea, de drept.

Fiecare crestin este bogat din punct de vedere spiritual. Am fost
justificati prin credinta (Romani 5:1). Suntem copii ai Iui Dum-
nezeu, mostenitori impreuna cu Cristos (Romani 8:16, 17). Suntem
cetateni ai cerului (Filipeni 3:20). Duhul Sfant locuieste in noi (1
Corinteni 6:19). Am fost stramutati din imparatia intunericului in
imparatia Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Ba mai
mult, Tatal nostru Cel ceresc are mult mai multe lucruri minunate
pregatite pentru noi (1 Corinteni 2:9).

Sa nu lasam ca aceste binecuvantari sa ne scape din vedere si sa
le luam ca pe un merit, ca pe un drept. – H.V.L.

Ajuta-mi, Doamne, sa nu uit de pretul greu

Ce Isus plati pentru pacatul meu

Si fie binecuvantarile de sus

Sa ne tina in iubirea lui Isus.” – D.J.D.

iti sporesti bucuria
atunci cand iti numeri binecuvantarile.

Painea zilnica

Iti pasa?

24 octombrie

Text: Romani 9:1-5

Caci aproape ca doresc sa fiu eu insumi anatema,

despartit de Cristos, pentru fratii mei, pentru rudele mele

trupesti.

Romani 9:3

Cinci baieti au aruncat cate o moneda de 1 cent in farfuria
colectei misionarilor, spune o povestire. Unul dintre ei a pus
moneda si a ras. Era un cent subtire, simbol al inimii sale inguste,
a atitudinii sale nepasatoare fata de soarta celor pierduti. Al doilea
baiat a pus centul lui si s-a uitat in jur, evident multumit de sine
insusi. Era o moneda stralucitoare de arama lustruita, simbol al
unei inimi mandre. Al treilea baiat si-a pus banutul cu retinere,
spunandu-ti: „Presupun ca trebuie sa fac lucrul acesta din moment
ce si altii il fac”. Moneda de otel era simbolul unei inimi reci.

Urmatorul a fost un baiat care a varsat o lacrima si a spus:
„Saracii pagani”. Era un cent de argint dat cu mila. Al cincilea baiat
a venit cu o inima franta: „Doamne Isuse, a spus el, dau de dragul
Tau, sperand ca multi oameni vor crede in Tine”. Era o moneda de
aur a compasiunii si a iubirii.

Cum raspunzi atunci cand te gandesti la cei pierduti in lume, cei
ce locuiesc cu tine in cartier, In orasul tau, sau pe alt continent
indepartat? Priveste la exemplul lui Pavel, care plange pentru
mantuirea neamului evreiesc – poporul sau. El era in acord cu
Cristos, care a vazut multimile si „I s-a facut mila de ele, pentru ca
erau necajite si risipite, ca niste oi care n-au pastor” (Matei 9:36).

Daca vom ramane in partasie cu Mantuitorul nostru care ne poarta
de grija, vom deveni si noi asemenea Lui in dragostea pentru cei
pierduti. Apoi, motivati de mila Sa, vom deveni crestini carora le
pasa – P.R.V.

Pune-n noi un foc, ne scoala, Te rugam!

In timp ce lumea piere, noi ne vedem de drum;

Fara scop si pasiune, traim pentru acum.

Pune-n noi un foc, ne scoala, Te rugam!” – Cushman

Unui crestin ii pasa de lume
atunci cand disperarea o apasa.

Text: Galateni 5:16-26

Painea zilnica

În liniștita cămăruță

În liniștita cămăruță ne retragem
Din închinare odihnă să extragem
Ființa de trudă ostenită dorește
Să fie tratată dumnezeiește
E un timp atins de intimitate
Când gândul merge la eterna Cetate
Ne copleșește-atunci Slava divină
Inundându-ne cu cereasca Lumină
Dezlegat din lanțul îngrijorării
Sufletul ‘nalță cântul eliberării.
Conecția intensă cu dumnezeirea
Deschide o ușă să intre iubirea.
Ce dulce-i părtășia cu Trinitatea
Când în noi pătrunde eternitatea
Poverile toate sunt ușurate
Necazurile vieții sunt uitate
Totul e calm și e-n liniștea serii
Și e vindecată starea durerii
Se aștern în noi revelații divine
Și-nviorarea-n ființă revine.
Taina vieții aici își află răspuns
Căci lăuntrul e cu Sfântul Duh uns
Și-mbrăcați cu noi energii vom putea
Să-nvingem și mâine situația grea
Și vom călători voioși spre Liman
Cu cântări de laudă și-ntinerit elan.

George Cornici