O mie ..e prea putin !

O mie de soapte sa iti spun Doamne la capat de pat…
si Tu sa imi raspunzi inapoi doar cu un simplu cuvant …
eu stiu ca nu e nimic mai frumos si placut pe-nserat …
decat sa stau de vorba cu Cel ce e bun, cu Cel ce e sfant!

O mie de pasi sa ii fac inspre Tine pe-a vietii carare…
iar Tu unul macar, inspre sufletul meu doritor, de a Ta apropiere….
Eu ma simt ca o floare, ce soare peste ea in roua rasare …
si sufletu-mi primeste in framantari si taceri, adiere…

O mie de zile de as trāi, iubind ca cel ce iubeste…
Iar Tu, macar o zi sa mā mângai cu mana Ta buna si moale …
ca plin de Tine cu aripa -Ti spre ceruri sa pot a ma creste…
O amfora cu ambrozie printre cioburi sparte si goale. .

O mie de ganduri de as avea deodata in ratiunea-mi stârnita…
Daca cel care vine din Tine poposeste in creierul meu…
imi alunga stresul, teama si grija in mine protapita…
Si imi da pace si somn la pieptul Tau cald, Dumnezeu!

O mie de zambete de as culege din jur imprejur in umblare…
Doar al Tau ar conta Isuse pentru mine in fiece clipa…
Doar el e gustul sarii ce da vietii mele nesat si savoare …
Ce aduna in mine tezaur de impliniri si nu face risipa!

O mie de ani de as trai in viata aceasta colbuita de vreme…
Si mi-ai da posibilitatea unui ceas impreuna cu Tine in cer…
As alege de-ndata fara teama si fara probleme
In intimitate cu Tine nu in ani si trudnici sa prosper!

 Traian Suciu1  

Străini suntem pe-acest pământ

Străini suntem pe-acest pământ
Prin lumea plină de durere
Și-ades uităm vechiul Cuvânt
Că totu-i goană după vânt
Și viața-i doar o adiere.

Trăind printre deșertăciuni
Suntem pe fugă zi de zi
Și-ades răpuși de slăbiciuni
De lacrimi și de-amărăciuni
Uităm chiar și de veșnicii.

Orbiți de tot ce ne-nconjoară
Umblăm prin noapte bâjbâind
Uitând de haina de fecioară
De Harul de odinioară
Când și prin greu mergeam cântând.

Suntem străini și călători
Și tot ce-am strâns aici rămâne
Căci dincolo mai sus de nori
Din aur, bani și-alte comori
Nu poți lua nimic cu tine.

Ridică-ne milos Părinte
Și unge-ne cu tină ochii
Măcar de-acuma înainte
Să îți vedem tainele sfinte
Și să ne mai plecăm genunchii.

Puiu Chibici 

Psalmul 119 a (1-32)

Ferice de acei fără păcate
În calea lor, oriunde ei pășesc
Că-n legea Domnului ei umblă-n toate
Și-a Lui porunci anume le păzesc.

Ce-L caută din inima lor toată
Care nelegiuiri nu săvârșesc
Ci-n a Lui căi ei umblă fără pată
Și niciodată nu le părăsesc.

Tu-ai dat sfinte porunci, legile Tale
Spre-a fi mereu păzite cu sfințire
O, de-ar ținti întruna a mea cale
Spre-a Tale-orânduiri și-a lor păzire.

Nu voi roși atuncea de rușine
De-Ți voi vedea poruncile pe cale
Cu inima neprihănită-n mine
Te-oi lăuda-nvățând legile Tale.

În al meu suflet am un dor fierbinte
A Tale-orânduiri a le păzi
Spre Tine-nalț această rugăminte:
De tot, o Doamne, nu mă părăsi!

Cum poate dar, un tânăr ca să-și țină
Curată-a lui cărare pe pământ
Spre-a Ta Împărăție de Lumină?
Doar de se-ndreptă după-al Tău Cuvânt.

Te caut dar, din inima mea toată
O Domnul meu, te rog nu mă lăsa
De la poruncile-Ți, să pot vre-o dată
Pe drumul meu să mă abat cumva.

Cuvântul Tău cu-a lui învățăminte
În inima mea-l strâng și mă silesc
Ca împotriva Ta, Slăvit Părinte
Nicicum să nu pot să păcătuiesc.

Da, binecuvântat fii Doamne-ntruna
Învațămă-ale Tale-orânduiri
Vestesc cu-a mele buze totdeauna
A gurii Tale sfinte hotărâri.

Mă bucur și sunt plin de fericire
Când eu urmez a Ta învățătură
De parcă aș avea în stăpânire
Avere și comori fără măsură.

La-a Tale Legi, adânc fac meditare
Și-a Tale căi sub ochi am pe pământ
Cu-a Tale-orâduiri am desfătare
Și nu uit nicidecum al Tău Cuvânt.

Ca să trăiesc, robului Tău, fă bine
Și să păzesc Cuvântul Tău în toate
Deschide-mi ochii ca să văd în sine
A Legii Tale lucruri minunate.

Pe-acest pământ sunt un străin întruna
Să nu-mi ascunzi Poruncile Divine
De dor dup-a Ta lege-ntotdeauna
Mi se topește sufletul în mine.

Pe îngâmfați, Tu-i mustri cu asprime
Pe blestemații ce se rătăcesc
Dispreț, ocară, ia-le de pe mine
C-a Tale-nvățături eu le păzesc

Să tot stea voievozii să vorbească
Spre mine ridicând împotriviri
Dar, robul Tău, să nu se potihnească
El cugetă la-a Tale-orânduiri.

A Tale-nvățături mă desfătează
Și-mi sunt sfătuitori de neclintit
Cum ai făgăduit, mă-nviorează
Căci de țărână-i sufletu-mi lipit.

Eu căile-mi istorisesc pe față
Și Tu m-asculți când fac mărturisiri
Te rog acum, o Doamne, Tu mă-nvață
Ca să cunosc a Tale-orânduiri.

Mă fă ca să pricep aleasa cale
Poruncilor ce-au fost de Tine date
Și-oi cugeta la lucrurile Tale
Ce sunt mereu atât de minunate.

Sufletu-mi plânge de durere-n mine
Ridică-mă după Cuvântul Tău
Mă depărtează, tot mai mult spre Tine,
De calea necredinței, de ce-i rău.

Și dă-mi, o Doamne, sfânta-Ți îndurare
Urmându-Ți legea Ta să mă supun
Aleg a adevărului cărare
Și-a Tale Legi sub ochii mei le pun.

Mă țin de-a Tale-nvățături Părinte
O Doamne, rușinat nu mă lăsa
Alerg pe calea legilor Preasfinte
Că-mi scoți la larg, o Doamne, inima.

Daniel Hozan

Urări pentru anul 2023

Noul An să vă aducă
Tot ce din Cuvănt doriți
Roade viața să producă
Zilnic fericiți să fiți.

Faptele să dovedească
Traiul vostru creștinesc
Hărnicia să sporească
S-aveți zel dumnezeiesc.

Vorba voastră să aline
Sufletul îndurerat
Lăuntrul să se închine
Celui ce suflare-a dat.

Cartea vieții să vă fie
Spre Cetate îndrumar
S-adunați în visterie
Comori atinse de har.

Fiți mulțumitori în toate
Osanale înălțând
Mergeți spre eternitate
Psalmi de slavă intonând.

Nu lăsați ca întristarea
Să umbrească-al vostru trai
Nu uitați că adorarea
E doar pentru Adonai.

Noul an să vă aducă
Sănătate și succes
Gândurile să se ducă
La recoltă și cules.

Stați mai mult în rugăciune
Izbânzi să puteți avea
C-așa sfânta viziune
O puteți îmbrățișa.

Fiți în toate cu răbdare
Slăvind-L pe Creator
Iar când vine vreo-ncercare
Chemați-L pe Salvator.

Nu lăsați îngrijorarea,
Nicicând, să pătrundă-n voi
Aplicați încredințarea
Pentru viața de apoi.

Fericiri să vă-nsoțească
Și în anul ce-a sosit
Credința să nu se-oprească
Ci să dea rod înzecit.

Zilnic să vă fie-altarul
Frecventat cu bucurie
Să vă fie drept cântarul,
Să trăiți în armonie.

George Cornici

Mulțumesc !

Uitându-mă cinstit, iubit Părinte,
La unde-am fost și unde mă găsesc,
Doar un cuvânt, atâta am în minte:
Mulțumesc!

Pentru părinții ce mi-ai dat pe lume,
Și frați, și locul unde-a fost să cresc
Să pot cunoaște astfel Sfântu-Ți Nume. .
Mulțumesc!

Lăsat-am pe cei dragi, cu dor acasă
Când m-am desprins de plaiul românesc
Dar Tu mi-ai pregătit o nouă casă
Mulțumesc!

Cînd am trecut prin valea umbrei morții
Și-am fost aproape să mă prăpădesc
Eu Te-am chemat, iar Tu schimbat-ai sorții
Mulțumesc!

Nu voi uita momentul împăcării
Când mi-Ai promis ”n-am să te părăsesc!”
Și m-Ai stropit cu Sângele salvării
Mulțumesc!

M-Ai așezat pe Stânca cea înaltă
Cu drag m-Ai srtâns la pieptul Tău Ceresc
Tu mi-Ai dat Har iar sufletul îmi saltă
Mulțumesc!

Mi-Ai daruit soție credincioasă
Și-apoi copii, ca dar Dumnezeiesc
S-avem un colț de Rai la noi în casă. .
Mulțumesc!

Și daruri Tu ne-Ai dat la fiecare
Talanți pentru ogorul Tău Ceresc
Ca mărturie-n lumea asta mare
Mulțumesc!

Și pentru prieteni, frați întru credință
Cu care-al Tău Cuvânt împărtășesc
Și-n bucurii dar și în suferință
Mulțumesc!

Pentru servici și pentru sănătate
Și pentru tot ce-mi dai iar eu primesc
Eu nu le merit însă pentru toate
Mulțumesc!

Purtând în piept nădejdea mântuirii
Încrezător pe calea Ta pășesc
Iar orice zi, e-o zi a muțumirii
Mulțumesc!

Și-n Ziua cea măreață și ferice
Îngenunchind la Tronul Tău Ceresc
Aș vrea cu bucurie să-Ți pot zice:
Mulțumesc!

Daniel Hozan

Dă-mi Dragostea !

Când toate rând pe rând au să se strice,
Căci vremuri tot mai rele-s pe pământ,
Pe noi, pe credincioși să nu ne-nfrice
Având speranța dată prin Cuvânt.

Când sfintele valori sunt demontate
Cuvântul va rămâne neschimbat
Lumina Lui, prin toate va străbate
Și-a Lui valori nu vor pieri vreodat’

Credința și Nădejdea vor rămâne
Și Dragostea la fel va rămânea
Pe-acest pământ nicicând nu vor apune
Dar cea mai mare este Dragostea.

O Dragoste, din Cer, Dumnezeiască,
Sublim fior venit din veșnicii
Ce inima o face ca să crească
Cu-atâta dor, mereu te-aștept să vii.

O, Doamne, dă-mi o dragoste mărită
Să pot și eu pe alții să-i iubesc
Și-atunci când nu mi-e calea însorită
Și-atunci când multe piedici întâlnesc,

O, Tată, dă-mi o dragoste-înțeleaptă
Discernământul sfânt să-l dobândesc
Să pot să-ndrept pe mulți pe calea dreaptă
Să pot mereu s-ajut… și să iubesc.

O dragoste atentă, iscusită
Să-mi dai în viața asta de pripas
Celor căzuți, loviți de vreo ispită
Chemarea împăcării să le-o las,

Te rog să-mi dai o dragoste agilă
Pentru acei ce sunt descurajați,
Căci sunt atâția ce-Ți imploră milă…
Să simt cu ei… să fie ascultați,

S-am dragostea ce chiar dacă-i ascunsă
De-acei orbiți, de-a lumii înțelepți,
Intrând pe-acea cărare nepătrunsă
Înspre Lumină, Doamne să-i îndrepți.

Aș vrea să am o dragoste vădită
Să-mi țină-aprins al sufletului dor
Ca-n ziua cea măreață, fericită
Cu-a ei aripi spre Tine ca să zbor,

Și-n palma Ta să stau o veșnicie
Să strălucesc mereu ca și o stea
Mulțumitor că Tu mi-ai dat și mie
Prin harul Tău Isuse, Dragostea.

Iar pentru Har, Nădejde și Credință
Și Dragostea primită de la Tine
Voi ridica un steag de biruință
Pentru minunea ce-ai făcut din mine.

Daniel Hozan

Nu te teme

„Nu te teme!” – glas de taină
Mi-a șoptit în duhul meu,
„Eu sunt veșnicul tău Tată,
Eu sunt Dumnezeul tău!

Vezi tu norii de furtună,
Vezi tu marea-nfuriată,
Câte valuri sunt în spumă,
Eu le pot opri îndată.

Nu te teme niciodată,
De vreun om, de muritor,
La porunca Mea, de-ndată,
Nu întârzii cu-ajutor.

Nu te teme vreodată,
De vreo vorbă, de dispreț,
Spusă-n duh de judecată:
Ai în Mine veșnic preț.

Vezi tu multele popoare?
Câte neamuri, câte nații,
Pentru tine dau pe dată,
Vremuri, timpuri, generații.

Nu te teme! Universul
Mă ascultă la clipire
Împlinindu-Mi tot cuvântul
Fără nicio șovăire!

Nu te teme! Tu credința,
Ai în Cel ce îți vorbește,
Ce-ți acoperă ființa
Și de-a pururi te iubește!

Ai încredere în Mine!
Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu rămân mereu cu tine
Și la bine și la greu!

Nu te teme! Toți vrăjmașii
Îți înfrunt cu mână tare,
Oștile cerești ca sprijin
Îți ridic în apărare!

Nu te teme! Veșnicia
Pentru tine pregătesc,
Pentru tine bucuria
Să aduc Eu mă grăbesc!

Nu te teme! Pleacă-ți duhul,
Să asculți Cuvântul Meu.
Eu îți netezesc iar drumul
Și te port pe brațul Meu!

Vezi tu norii din înalt?
Vezi tu soarele pe cer?
Peste-al lor stingher hotar
Va veni Emanuel!

Nu te teme! Spune-n grabă
Celor ce te înconjoară:
Vine Mielul! Vine iară,
Vine pentru-a doua oară!”

„Nu te teme!” – glas de taină
Strigă prin divin Cuvânt,
„Căci fricoșii stau afară,
Neintrând în Legământ.”

„Nu te teme!” – cântă corul
Celor sfinți și credincioși,
Și răspunde-n taină cerul:
„Ei sunt cei victorioși!”

 M. S.  

Dragostea-Ți mărturisesc

De multe ori, Isuse, încerci credința mea
Dar știu că ești acolo mereu alăturea.
Veghezi a mea ființă și sufletu-mi păzești,
Și-n bunătatea-Ți mare cu Dragoste-mi vorbești.

Iubirea Ta o simt, Isuse, chiar dacă noaptea este grea,
Atunci când Tu ești lângă mine în piept îmi saltă inima.
De dorul Tău, iubit Părinte, suspin în fiecare zi,
Și Te aștept cu-nflăcărare pe norii cerului să vii.

Îmi pun nădejdea-n Tine și cred al Tău Cuvânt,
Căci Tu ești adevărul venit jos pe pământ.
Nu am nici o-ndoială, știu că Tu, vei lucra
Și ochii mei, Isuse, minunea vor vedea.

Mă-nchin cu multă umilința în fața tronului ceresc,
Te preamăresc, dulce Isuse și Dragostea-Ți mărturisesc.
Că-n bunătatea-Ți minunată ai mai primit un păcătos,
Te laud cu toată ființa și-Ți mulțumesc, Isus Hristos!

Nichifor Nicu

Când spui Tu, Doamne, un Cuvânt

Când spui Tu, Doamne, un Cuvânt
Tresaltă serafimii;
Și Se pogoară Duhul Sfânt
Turnând din Ceruri pe pământ
Când spui Tu, Doamne, un Cuvânt,
Lumina Cincizecimii.

Când sufli peste robii Tăi
Suflarea Ta învie.
Și toate oasele din văi
Prind viață scăpărând văpăi,
Când sufli peste robii Tăi
Cu Har si bucurie.

Când vii Tu, Tată, și Te-atingi
De vasul meu de tină,
Oricât sunt nopțile de lungi
Din mine teama o alungi
Când vii Tu, Tată, și Te-atingi,
Mă umpli cu Lumină!

 Mănescu Mihaela  

Ce este omul ca sa-ti pese Doamne…

Ce este omul ca sa-Ti pese Doamne O mana de tarana care doarme
Un vas de lut ciobit si aruncat Dar Tu Isuse viata pentru el Ti-ai dat
Il cercetezi in fiecare dimineata si vrei ca el sa se ridice-n viata
Sa urci mereu in viata inca o treapta, sa il slavesti pe El caci te asteapta.

Sa nu ramai pe loc sau sa cobori, sa te ridici, sa-L lauzi deseori
Caci multe pentru tine Domnul a facut, si asteapta de la tine tot mai mult.
Cind ai cerut ca El sa intervina sa ierte si sa stearga a ta vina,
El tot mereu a ascultat si a implinit si pacea, bucuria in inima au venit.

Si cand slabit si trist erai ingenunghiat si cand cereai ca El sa-ti dea un sfat
El te-a primit si in brate te-a luat si binecuvintarea Lui cu drag ti-a dat
Cand ai venit in rugaciuni fierbinti, pentru ai tai copii, frati sau parinti
El totdeauna ruga a implinit si a dat raspunsul cel mai potrivit.

Sunt vasul cel ciobit si aruncat dar Tu Isus de min te-ai indurat
Tu m-ai iertat si Tu m-ai ridicat si inca o treapta in viata am urcat
Iti multumesc Isus si vreau sa spun ca Tie Tata vreau sa ma supun
Si voia Ta in viata sa implinesc, in fiecare dimineata sa ma imbogatesc.

Al Tau cuvant ma invata sa traiesc si tot mai mult vreau sa ma pocaiesc
Vreau sa traiesc cu Tine-n vesnicii, Isuse drag te astept ca sa revii…

 Cornelia Moldoveanu