Riscurile spectatorilor

27 noiembrie

Text: Evrei 5

…voi care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi
trebuinta de cineva care sa va invete…

Evrei 5:12

Cei mai slabi dintre noi pot participa la competitii atletice, dar
numai cei tari pot supravietui ca spectatori. Potrivit unui
specialist in boli de inima, atunci cand devii un spectator, in loc sa
fii un participant, functiile organismului cresc si scad invers de
cum ar trebui. Greutatea corpului, tensiunea, bataile inimii, cole-
sterolul si triglicerinele cresc. Capacitatea vitala, consumul de
oxigen, flexibilitatea, rezistenta la oboseala, si puterea, scad.

A fi numai un spectator pe arena trairii crestine reprezinta de
asemenea un risc. Apare o inversare de roluri in cresterea si
scaderea anumitor factori importanti. Creste spiritul critic, des-
curajarea, nemultumirea si plictiseala. Sensibilitatea fata de pacat
si fata de nevoile umane, receptivitatea fata de resursele divine si
fata de Cuvantul lui Dumnezeu scade. Desigur, este extraordinar
si incantator sa auzi pe cineva marturisind cum a lucrat Dumnezeu.
Dar nu este nimic ca bucuria de a sti tu insuti acest lucru. Nu exista
nici un substituent pentru a-ti croi singur cararea pacii, a-ti tese
propria experienta a credintei, si a-ti folosi propriile capacitati
date de Dumnezeu in folosul altora.

Nu te multumi sa-ti observi tovarasii de credinta dezvoltandu-si
o inima pentru Dumnezeu. Sentimentul pe care-l ai cand intri si tu
insuti in acelasi proces nu se poate compara cu nimic. Merita sa ai
mainile umede, nervi in stomac si momente emotionale. Daca vrei
sa devii un crestin eficient si folositor, trebuie sa te aventurezi prin
credinta, si acest lucru este riscant. Dar nu uita, te expui unui risc
mult mai mare fiind doar un spectator. – M.R.D.

Deschide-mi ochii credintei sa zaresc
Si da-mi putere Cuvantu-Ti sa vestesc.
Sa aduc pe cineva, o,Doamne, la Tine.
Foloseste-ma, Doamne, chiar si pe mine.” –

Dumnezeu ne-a chemat sa intram in joc, nu sa tinem scorul.”

Painea zilnica

Dumnezeiască putere

Putere divină de Sus se revarsă
Să-nlăture orice sfidare și farsă
Pune în noi energie cerească
Ce-a fost uscat va putea să-nverzească.

S-a rostit un cuvânt (Stăpânul rostise)
Și-au ieșit planete cu forme precise
Magnitudinea Ei stârnește uimire
Învinge pornirea cu sediul în fire.

Ce rezultat, ce efect EA produce!
S-a văzut în mod consternant la cruce
Căci Mielul de jertfă a răbdat suferința
Învingând și tortura și neputința.

De EA e nevoie în orice lucrare
De vrem să-mplinim sublima chemare
Ne dă noi tării să-nvingem atacul,
Să alungăm în prăpăstii păcatul.

Dificultăți n-ar putea fi învinse
Și nici culmi spirituale atinse
Fără a Ei captivantă prezență,
Fără a Ei dumnezeiască potență.

Pătrunde-n ființe și-i simțim efectul
Prin EA putem finaliza proiectul
Nicicând nu ne lasă în strâmtoare
Ci ne-ndreaptă spre viața viitoare.

Curajul în lupte din Ea rezultă
E binecuvântat cine de Ea ascultă
Zidește credința și-o face să crească
Nimic în lume n-ar putea s-o oprească.

Se așează-n noi și primim îndrăzneală
Să ne punem traiul în rânduială,
Orice obstacol să-l dăm la o parte
Să putem avea de Nemurire parte.

Cum au putut credincioșii să-nfrunte
Necazuri, dureri mai mari ca un munte?
I-a inundat, mereu, divina putere
Și-au înțeles taine adânci și mistere.

Am fi pierduți fără a Ei prezență
Creează unire nu divergență
Stăpâne Tată, Te rugăm fierbinte,
Așeaz-o în noi: în suflet și-n minte.

George Cornici

Sa intelegem Biblia

9 noiembrie

Text: 1 Corinteni 2:6-16

…nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu,

afara de Duhul lui Dumnezeu.

 1 Corinteni 2:11

In servieta in care imi duc Biblia am un mic dosar cu un microfilm
ce reproduce intreaga Biblie. Toate cele 1.245 de pagini cu mai
mult de 773.746 de cuvinte sunt tiparite intr-un patrat cu latura
putin mai mare de 2,5 centimetri! Nu pot vedea nici macar un
cuvant din ea. Nici daca iin filmul la lumina sau daca-l asez pe un
fond inchis la culoare, nu ajuta cu nimic. Cu ochii liberi nu pot sa
citesc. Numai cu ajutorul unui microscop ce mareste pot citi a-
ceasta Biblie.

Nevoia de a furniza o sursa exterioara pentru a citi o reproducere
sub forma de microfilm a Bibliei imi reaminteste de dificultatile pe
care le au unii oameni in intelegerea Bibliei. O, ei n-au dificultati
citindu-i cuvintele, ci nu pot intelege ceea ce spun aceste cuvinte.
Au nevoie de iluminarea puterii Duhului Sfant. Incercarea de-a
prinde intelesul mesajului Bibliei se aseamana cu incercarea de a
citi microfilmul fara aparatul de marire. In 1 Corinteni 2:14, Pavel
ne explica de ce este asa. El spune: „Dar ornul cel firesc nu primeste
lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el, sunt o nebunie; Si
nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste”.
Biblia – indiferent de marimea in care este tiparita – poate fi
inteleasa numai cu ajutorul Duhului Sfant.

Ai cautat ajutorul pentru intelegerea a ceea ce spune Cartea lui
Dumnezeu? Fii sigur ca L-ai acceptat pe Isus ca Salvator personal.
Apoi cere ca Duhul Sfant sa locuiasca in tine si sa-ti reveleze
adevarul ei. El face din Biblie o carte care poate fi inteleasa.- P.R.V.

Nu poti spune: Cunosc tot Adevarul sfant,

Pana nu-L cunosti pe Domnul Isus.

Cand inima si viata de El legate sunt,

Pricepi Cuvantul Lui venit de sus.” – Anonim

Cunoasterea CUVANTULUI VIU
este cheia intelegerii CUVANTULUI SCRIS.

Painea zilnica

Ce mai ai?

Îți văd chipul trist și în piept simt o apăsare
Suflete drag cât vei mai sta în astă stare?
Când în Cuvânt de cauți găsești vindecare,
Pentru ce atâta luptă? Mai suspini mult oare?

Poate rana ta fi atât de adâncă?
Crezi că Domnul la ea nu are cum să ajungă?
Când el este medic dintre cei mai buni,
De ce stai cu rana? De ce nu îl chemi?

Te lași frământat de gânduri și poveri
Un pic de bucurie nu ai de nicăieri
Te încrezi în tine și în cei din jurul tău
Dar totul vine și pleacă și iar rămâi
Tu cu focul tău…

De ce nu lași că focul acel să ardă
Să ardă pentru Domnul, să ardă pentru cer?
De ce privești la oameni la lucruri care pier
De ce lași mântuirea mereu într-un stingher?

Gândește-te tu astăzi încă ești în picioare
După atâtea și atâtea fierbinți cuptoare
Focul ce arde încă nu te-a mistuit
Pentru că cel de sus mult te-a prețuit.

Te-a prețuit și te va prețui
Tu până când îl vei ocoli?
Îl vei ocoli mereu când vezi oportunități
Sau vei plânge și îi vei cade la piept?

De cazi la pieptul lui te poți numi învingător
Dar de amâni clipa poți pierde darul, poți pierde cununa
Căci oamenii se nasc și mor.
Nu uita că tu ești doar un CĂLĂTOR.

UNDE DUCE CĂLĂTORIA TA?
SUFLETUL TĂU OARE PACE VA AVEA?
PACE PENTRU SUFLET ȘTII UNDE O GĂSEȘTI.
CAUȚI TU ACEA PACE SAU TRUPUL ȚI-L HRĂNEȘTI?

Nu mai sta pe gânduri, nu te mai chinui
Mâna e întinsă nu vezi semnele lui?
Acele semne acolo au rămas
Semnele iubirii, semnele jertfirii.

Cine mai are răni ca ale lui?
Cine pentru tine și-a dat trupul lui?
Cine pentru tine sânge a plâns și a vărsat?
Cine e acela ce s-a sacrificat?

Cine pentru tine s-a dus către moarte?
Cine pentru tine a fost bătut de alții?
Cine pentru tine și-a dat oare suflarea
Există cineva? Există cineva?

Nu, nu există nimeni să facă așa
El și numai el poate să îți dea
Pentru totdeauna pacea și iubirea.
Prietenul cel mai bun pe drum
Nu îl mai respinge caută-l chiar acum.

Alev Caienar 

Cresterea

11 octombrie

Text: Efeseni 4:7-16

…ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhov-
nicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire.

 1 Petru 2:2

O persoana poate fi crestina de multi ani, si cu toate acestea,
sa ramana nematurizata din punct de vedere spiritual. De
aceea, este posibil ca un nou credincios sa fie mult mai crescut in
Domnul decat cineva care este de 40 de ani la pocainta.

Un bun exemplu in acest sens il gasim in incidentul descris de
Ethel Barrett in cartea ei „Rasul imi aduce numai durere”. Ea spune
ca atunci cand D.L. Moody a devenit crestin, a capatat o asa foame
dupa Cuvantul lui Dumnezu, a petrecut atat de mult timp in citirea
Lui, si a fost atat de pregatit sa asculte acest Cuvant, incat a devenit
un fel de „primejdie” pentru unii credinciosi. Cresterea sa spi-
rituala rapida a devenit deranjatoare pentru anumiti oameni care,
desi erau mantuiti de multi ani, nu au crescut niciodata in Cristos.
Saptamana de saptamana, in biserica pe care o frecventa Moody, el
marturisea o noua experienta pe care a avut-o cu Domnul. In final,
unii dintre batranii sfinti care nu mai puteau suporta sa fie umiliti
de aceasta viata exemplara, s-au dus la unchiul lui Moody si l-au
rugat sa-si reduca nepotul la tacere.

Ethel Barrett a tras aceasta concluzie despre Moody: „Sanatatea
sa spirituala robusta si energia sa izbitoare le-a tulburat motaiala;
era prea de tot. Asa ca, in timp ce ei isi sugeau degetele, el crestea
lasandu-i in urma; el crescu in cativa ani mai mult decat crescusera
ei in treizeci”.

Care este situatia noastra? Cat de mult ne-am maturizat? Avem
noi o foame reala dupa Cuvantul lui Dumnezeu? Suntem gata sa-L
ascultam? Suntem noi in crestere? R.W.D.

„‘Isuse, ia-mi inima si mana

Si Te rog ocupa-Te de mine,

Ca in iubirea Ta sa cresc mereu

Si sa fiu din zi in zi ca Tine.” – Garrison

Cand inceteaza cresterea,
incepe decaderea.

Painea zilnica

Suntem chemați…

Suntem chemați să răspândim
Mireasma Sfintei pocăințe
Și din Cuvânt să ne hrănim
Și în Eden să investim
Conform cereștilor cerințe.

Suntem chemați să transformăm
Tristețile în sărbătoare
Și melodii să intonăm
Și crucea vieții s-o purtăm
Prin orice val de încercare.

Suntem chemați să biruim
Ispitele ce ne-nconjoară
Iar pe cei slabi să-i sprijinim
Uniri cu sfinții să dorim,
S-avem o viziune clară.

Suntem chemați să dăm onor
Stăpânului în orice vreme
Iar munca s-o ornăm cu spor
Alături de Blândul Păstor
C-a vrut la Dânsul să ne cheme.

Suntem chemați să Îl urmăm
Pe-al nostru Mire cu ardoare
Avântul să-l înflăcărăm,
În spațiul sec să nu intrăm
Și nici în starea de-ntristare.

Apelul este foarte clar
Să fim Lumină pe cărare
Să stăm în starea cea de har,
Să fie lupta nu-n zadar
Ci-ornată cu încredințare.

Suntem chemați de-ntregul Cer
S-asimilăm divinitatea
Să dovedim un caracter
Care rezistă și la ger
Și când apare greutatea.

Suntem chemați, suntem chemați
La tot ce scrie-n Testamente
C-atunci nu vom fi derutați,
Ne vom uni cu-ai noștri frați
Primind din Slavă tratamente.

George Cornici

Puterea unui compliment

Text: Luca 7:36-50

Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult.

Domnul Isus a ştiut că un cuvant sincer de laudă poate aduce mare încurajare inimii cuiva. În incidentul povestit de textul de azi, Isus a făcut un compliment foarte mare unei femei care nu auzise altceva decat numai insulte. El a lăudat părerea ei de rău pentru păcat şi dragostea pe care o avea pentru El. Cu siguranţă, cuvintele lui Isus i-au dat noi speranţe că viaţa ei era preţioasă.
O femeie din biserica noastră a experimentat într-o zi puterea complimentului. Ea este o gospodină şi mamă foarte ocupată, munceşte din greu pentru satisfacerea nevoilor familiei. Are cateva însărcinări importante în viaţa bisericii. Pe langâ toate acestea are şi un serviciu cu jumătate de normă. Într-o vreme cand programul îi era deosebit de încărcat, a simţit o depresiune deosebită. I se părea că fiecare profita de ea şi de munca ei, fără nici o recunoştinţă. Copiii aşteptau haine curate şi mancăruri gustoase. Soţul era mereu ocupat. La serviciu, nimeni nu-i dădea nici o atenţie. Fraţii din biserică păreau că nu apreciază nimic din ceea ce făcea ea. Atunci i-a sosit de la florărie un buchet mare de flori în faţa uşii. O simplă notă în buchetul de flori spunea: „Vrem să ştii ce mult te apreciem. Eşti o soţie şi o mamă minunată”. Bileţelul era semnat „Soţul tău şi copiii”. S-a aşezat jos pe covor şi a plans. Odată cu lacrimile, i s-a scurs întreaga depresiune.


Ai luat pe cineva ca pe un bun ce-ţi aparţine? Nu i-ai arătat nici o apreciere? Te-ai gandit numai la tine însuţi? Astăzi, spune-i persoanei aceleia că ea este o persoană specială pentru tine şi fă-i un compliment sincer. – D.C.E.

A fost doar un cuvant amabil,
O vorbă spusă-n lină şoaptă,
Dar nu-n zadar, c-a vindecat
O inimă aproape frantă.  – Anonim

Cuvantul tandru al complimentului se spune uşor, dar poartă în el o mare greutate

Painea zilnica

Strigat de trezire

„Mai demult creştinii-n lume erau călători spre-o Țară.
Cum de azi își fac palate într-o lume așa murdară?
Mai de mult veneau creștinii la-nchinare bucuroși.
Cum de azi cu șapte care stau acasă tacticoși?

Mai demult era credința aur din Sfânta Scriptură.
Cum de azi credința-i rară, toți aleargă după zgură?
Nicovala nu se teme niciodată de ciocan,
Biblia nu se îndoaie sub barosul lui Satan.

Mai de mult le era groază credincioșilor să spună
Vre-un cuvânt sucit de bârfă, vreo sudalmă sau minciună.
Cum de azi nu-i nici o teamă de vorbirile de rău,
De gâlcevi și anonime adunate la hârdău?

Mai demult era o râvnă între sfinți să fie pace.
Cum de azi s-au lipit păduchii de-ale sfinților cojoace?
Mai demult era dorința, toți să ajungem misionari,
Cine ne-a schimbat consoana să ne vrem milionari?

Mai demult trăiau creștinii după Biblie, în pace.
Cum de azi i-a momit lumea să se poarte cum le place?
Mai demult era o grijă cei aleși să fie sfinți.
Unde s-a pierdut podoaba prețioasei umilinți?

Mai demult era respectul pentru ziua de închinare
Și stăteau înaintașii ore-n șir la Adunare.
Azi în grabă predicuța și-apoi fuga drept la meci.
Pentru Domnul doar o oră, pentru idoli douăzeci.

Unde-i Cornea cu desaga și cu Biblia în mână?
Unde-i Berbecar să stoarcă lacrima-n limba română?
Unde-i Dașcă, Unde-i Mârza, Viga, Ștrebea sau Brumar
Unde ne sunt azi eroii pentru brazdă și altar?

Mai demult la rugăciune se simțea o adiere,
Duhul Sfânt sufla în inimi flacăra Lui de putere.
Unde-i acel: „Vai de mine, că sunt mare păcătos!”
Unde-i mirul pocăinței în urmașii lui Hristos?

Mai demult chema profetul oamenii la pocăință.
Se îngrămădea norodul la Iordan cu umilință.
Dar Ioan Botezătorul nu cruța nici un păcat
Și era Ioan, el însuși, omul vrednic de urmat.

Mai demult cântarea sfântă se cânta în straie sfinte,
Ca o jertfă pentru Domnul, dintru-a dragostei fierbinte.
Cum de azi jazz-ul din lume, muzica de rock&roll
A ajuns bisericească, sac dulceag de vitriol?

Mai demult era dorința să fim mărturie vie,
Cum de azi creștinul tace, ca o cioară-n colivie?
Mii de mii înaintea noastră pentru Domnul au trăit.
Oare noi nu vrem cununa celor care-au biruit?

Unde-i glasul de aramă ca un clopot din vecernii,
Să ne cheme la sfințire astăzi și pe noi modernii?
Unde e măcar ecoul furișat printre copaci.
Când spunea Învățătorul „ferice de cei săraci!”

Mai demult erau creștinii contopiți într-o iubire,
Și trăiau prin Duhul Slavei într-o bună înfrățire.
Se slujeau unii pe alți proslăvind pe Dumnezeu.
N-auzeai atâta vorbă: „eu și eu și eu și eu.”

O Isuse, Preaslăvite, adu vremi de cercetare!
Ca Biserica Ta Sfântă să trăiască-n ascultare.
Ca atunci când era una, sfântă, toată la un loc,
Snopi de dragoste și pace, iar Tu însuți la mijloc.

Doamne șterge vorba tristă: „mai demult, era odată”.
Vrem să așteptăm din Tine lucruri noi ca niciodată
Să fim iarăși o simțire, sfinții toți un singur gând,
Glorioasa Împărăție ridicată pe pământ.

Oare când va fi strigarea „Iată Mirele, fiți gata!”
Să ne ridicăm la slavă cu urale „Maranata!”
Îmbrăcați în haine albe, in subțire și curat,
O Biserică slăvită, sfântă și fără păcat.

Se aude-n toiul nopții freamăt ca și de trezire.
Avem candele-aprinse, Te-așteptăm, slăvite Mire!
Lasă Duhul Sfânt să crească dragostea aprinsă-n noi.
Astfel să ne pregătească pentru ziua de apoi.”

Valentin Popovici 

Nu vă temeți

Nu vă temeți de acei
Care pot ucide trupul,
Ei răcnesc ca niște lei,
Vor să înspăimânte lutul.

Dar nu au nici o putere
Peste suflet, peste trup,
Se învârt ca niște hiene,
Că-s conduși de belzebut.

Dacă asculți urletul lor
Ți se clatină piciorul,
Te-ngrozești de viitor,
Uiți că Isus ți-e Păstorul.

„Nu te teme, nu te teme!”
Așa scrie în Cuvânt!
Ești păzit în orice vreme
De puterea Acelui Sfânt.

Nu te-atinge niciun rău
Cât ești cu Hristos de mână,
Ei sunt praf, El, Dumnezeu,
Ceru-ntreg I se închină.

Scaldă-ți, frate drag, privirea,
Zi și noapte în Cuvânt.
Doar la Domnu-i izbăvirea
Să ai pace orișicând.

Omul astăzi amenință,
Mâine-i coborât sub glie.
Așa-s toți, un nor de ceață,
Sortiți la chin pentru vecie.

Domnul nostru sfânt rămâne,
Credincios pân’ la sfârșit.
Nu-i ca omul care spune
Da, apoi… s-a răzgândit.

Nu vă temeți niciodată
De acei cari’ pot ucide
Trupu-acesta, ce odată
Țărâna îl va înghite.

Teme-te numai de Domnul
Și de tot ce e păcat,
Singurul ce-are putere
Peste viață, rai și iad.

Dumnezeu în veci rămâne!
Domnitorii vin și pleacă
Pentru sufletul din tine
Se dă lupta-nverșunată.

Nu lăsa ca duhul fricii
Să te scoată din cadență,
Stai în părtășii cu sfinții
Să ai pace în permanență.

Căci afară sunt fricoșii
Ce-au dat dosul bătăliei,
Ei rămân cu păcătoșii
Ca să bea cupa mâniei.

Nu vă temeți de acei
Care pot ucide trupul,
Sus drapelul frații mei,
Curând vom sfredeli văzduhul!

Iany Laurenciuc 

Bine faceți

Bine faceți că vestiți
Pretutindeni vestea bună,
Că pe mulți îi pregătiți
Să primească o cunună.

Bine faceți c- adunați
În suflet comori eterne,
Că-n Cuvânt vă desfătați
Nu-n terestrele guverne.

Bine faceți că-n nevoi
Apelați la Cel ce poate
Așeza credință-n voi
Și iubire și dreptate.

Bine faceți că-n dureri
Știți că vine-o vindecare,
Că urmează adieri
Dup-o zi dogoritoare.

Bine faceți că spre Țel
Ațintiți ades’ privirea
Că la cel mai ‘nalt nivel
Știți: v-așteaptă moștenirea.

Bine faceți că vegheați
Într-o lume cu ispite
Că spre Paradis urcați,
Spre incinte strălucite.

Astfel, împlinind ce-a spus,
Pentru voi, Mântuitorul
Veți vedea că v-a inclus
EL, și Domnul și Păstorul.

George Cornici