Sunny Tranca
putere
Viața mea
Viața mea nu-i doar un soare,
Și să zâmbesc mereu, nu pot,
Dar și atunci când plâng și doare,
Dacă îL am pe El, am tot!
Viața mea nu-i doar pe munte,
Căci mă trezesc și-n vale jos,
Dar și acolo El mi-e punte,
Și tot ce sunt, sunt prin Hristos!
Viața mea nu-i doar putere,
Căci eu mai simt și slăbiciuni,
Dar și prin cruntă sfâșiere,
El mă ridică prin minuni.
Viața mea nu-i doar pasiune,
Căci uneori focul mi-e stins,
Dar când Îl chem prin rugăciune,
Atunci prin har sunt reaprins.
Viața… nu, nu-mi aparține,
Căci nu-i a mea, i-am dat-o Lui!
Nu sunt perfect, dar ce mă ține
E îndurarea Tatălui!
22 Februarie
„Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie.” Naum 1:3
Iehova este „îndelung răbdător”. Când vine în lume, îndurarea călătoreşte cu mare repeziciune; de sub roţile carului ei sar scântei. Dar pedeapsa vine cu paşi furişaţi, fiindcă Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului. Nuiaua îndurării se află întotdeauna în mâinile Sale întinse, în vreme ce sabia dreptăţii este în teacă, ţinută de mâinile străpunse care au sângerat pentru păcatele oamenilor. „Domnul este îndelung răbdător” fiindcă El este foarte puternic.
Cel care are putere asupra lui însuşi este într-adevăr puternic. Puterea lui Dumnezeu Ii controlează acţiunile, fiindcă este o putere adevărată: o putere care leagă atotputernicia este mai tare decât atotputernicia. Un om care are o minte puternică poate îndura mult timp insultele, şi resimte răul doar atunci când simţul său de dreptate o cere. In timp ce mintea slabă este deranjată de lucrurile mărunte, mintea puternică îndură supărarea ca o stâncă neclintită, chiar şi atunci când este lovită cu toate săgeţile aprinse ale răutăţii. Dumnezeu îşi vede duşmanii, dar nu acţionează, ci îşi stăpâneşte mânia. Dacă ar fi mai puţin divin decât este, demult şi-ar fi trimis tunetele şi ne-ar fi nimicit Demult ar fi viscolit pământul cu crivăţul mâniei Lui, şi oamenii ar fi fost măturaţi. Dar măreţia puterii Sale ne aduce îndurare.
Dragă cititorule, care este starea minţii tale în seara aceasta? Poţi să priveşti cu umilinţă la Christos şi să spui: „Mântuitorule, Tu eşti stânca şi nădejdea mea”? Dacă da, nu trebuie să te temi de puterea lui Dumnezeu. Dacă ai alergat la Isus căutând adăpost prin credinţă, puterea lui Dumnezeu nu trebuie să te îngrozească mai mult decât îi îngrozeşte sabia şi scutul unui războinic pe cei din familia sa. În loc să te îngrozeşti, bucură-te că Cel „de o mare tărie” este Tatăl şi Prietenul tău.
C.H. Spurgeon
Dă-mi, Doamne, putere!
Cu fiece clipă din zi sau din noapte
Noi tot mai departe de Tatăl suntem,
Deşi El ne cheamă cu dulcile-I şoapte
În nopţile noastre mai mult să veghem.
Şi-n firul de iarbă şi-n steaua din noapte
Şi-n glasul ce-adesea-l auzi murmurând,
În orice lucrare a mâinilor Sale
Se-aude ecoul “Veni-voi Curând!”.
O, cât ne iubeşte şi câtă răbdare
Cerescul Părinte ne-arată şi azi,
Şi-n loc să-I răspunzi cu un DA la chemare,
Te clatini în lume, te-mpiedici şi cazi.
Ferice de-acela ce glasu-I aude,
De-acela ce totul în urm-a lăsat,
Pe Domnul Vieții urmându-L oriunde,
Schimbând în lumină trecutul pătat.
Dă-mi, Doamne, putere şi-ajută-Mi pe cale,
Izbândă cerească te rog să îmi dai,
Ridică-mi Tu sufletul din marea de jale
Şi pune-l Tu astăzi într-un colţ de rai.
Ajută-Mă, Doamne, prin marea-Ţi putere
Să duc a mea cruce întreagă mereu,
Să rabd suferinţa cea grea în tăcere,
Să lupt pân` la capăt oricât e de greu.
Şi dacă sub cruce cădea-voi adesea,
Putere dă-mi, Doamne, ca să mă ridic.
Slăvesc al Tău nume şi ziua şi noaptea,
Căci fără de Tine eu sunt un nimic.
În lupta credinţei dă, Doamne, izbânda
Acelora care Cuvântul păzesc,
Şi-apoi, la-nviere, Tu dă-le cununa,
Cununa de aur şi-un nume ceresc.
Te simt o, Isuse, atât de aproape,
Chiar şi-atunci când crucea mi-e grea,
Aud glasul Tău ca un vuiet de ape
Şi ştiu că eşti în preajma mea.
6 Februarie
„Rugaţi-vă unul pentru altul.” Iacov 5:16
Ca o încurajare pentru rugăciunile de mijlocire din toată inima, amintiţi-vă că aceste rugăciuni sunt cele mai plăcute lui Dumnezeu, fiindcă rugăciunile lui Christos au acelaşi caracter. In toată tămâia pe care Marele Preot o aşează pe altarul tămâierii, nu este nici un grăunte pentru El însuşi. Mijlocirea Sa este cea mai primită — şi cu cât mai asemănătoare este rugăciunea noastră, cu atât este mai plăcută. In vreme ce cererile pentru noi sunt acceptate, mijlocirile în favoarea altora au mai mult din roadele Duhului Sfânt — mai multă dragoste, mai multă credinţă, mai multă bunătate frăţească — sunt grăsimea jertfei noastre, cel mai bun dar oferit lui Dumnezeu prin meritele lui Isus Christos.
Aminteşte-ţi, de asemenea, că rugăciunea de mijlocire este foarte răspândită. Câte minuni a produs! Cuvântul lui Dumnezeu o dovedeşte din plin. Credinciosule, ai o armă puternică în mâini; foloseşte-o bine, şi foloseşte-o constant. Foloseşte-o cu credinţă, şi vei fi un binefăcător pentru fraţii tăi. Când eşti ascultat de Rege, vorbeşte-I despre mădularele suferinde ale trupului Său. Când eşti în faţa tronului Său, şi Regele îţi spune „orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da” (Ioan 16:23), nu cere numai pentru tine, ci pentru toţi cei care au nevoie de ajutor.
Dacă ai har şi nu mijloceşti, harul tău este ca un grăunte de muştar. Ai har doar cât să-ţi scoţi sufletul din puţ, dar nu poţi ajunge la adâncime. Altfel, ai purta în barca ta toate nevoile celorlalţi, şi te-ai întoarce de la Domnul încărcat de binecuvântări pe care ei nu le pot obţine. Să-mi uite braţele puterea Şi limba pentru veci să amuţească, Să se oprească inima şi vrerea De voi uita-ndurarea Ta cerească!
C.H. Spurgeon
25 Ianuarie
„Deci, prin credinţă desfiinţăm noi legea? Nicidecum, Dimpotrivă, prin credinţă întărim legea.” Romani 3:31
Odată ce credinciosul este adoptat în familia Domnului, relaţia lui cu legea şi vechiul Adam încetează; el este sub o nouă stăpânire şi sub un nou legământ. Credinciosule, tu eşti copilul lui Dumnezeu. Prima ta datorie e să asculţi de Tatăl ceresc. Nu trebuie să faci nimic din obligaţie; eşti copil, nu sclav. Şi acum, de vreme ce eşti copil preaiubit, eşti legat să asculţi cea mai mică dorinţă a Tatălui, cea mai neînsemnată vrere a Sa. Te îndeamnă El să îndeplineşti un legământ sfânt? Eşti în pericol dacă îl neglijezi, fiindcă nu îţi asculţi Tatăl. Îţi spune El să cauţi chipul lui Isus? Nu este bucuria ta să faci aşa? Iţi spune Isus ,fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48)?
Nu din cauză că îţi porunceşte legea, ci pentru că Mântuitorul tău îţi spune, vei face tot posibilul să fii desăvârşit în sfinţenie. Îşi îndeamnă El sfinţii să se iubească unul pe altul? Da, şi nu din cauză că legea spune „iubeşte-ţi aproapele39 (Leviticul 19:18), ci fiindcă Isus spune „dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (loan 14:15). Aceasta este porunca pe care El v-a dat-o „iubiţi-vă unii pe alţii” (loan 13:34). Ţi s-a spus să dai săracului? Fă-o, nu fiindcă mila este o povară de care nu îndrăzneşti să te scuturi, ci pentru că Isus te învaţă „daţi-i fiecărui om ce vă cere” (Luca 6:30).
Cuvântul Domnului îţi spune „iubeşte-l pe Dumnezeu cu toată inima ta”? (vezi Deuteronom 6:5). Uită-te la poruncă şi răspunde „Poruncă, Christos te-a împlinit deja. De aceea nu am nevoie să te împlinesc ca să fiu mântuit, ci mă bucur să te ascult fiindcă Dumnezeu este acum Tatăl meu, şi El are drepturi indiscutabile asupra mea”. Fie ca Duhul Sfânt să-ţi facă inima să asculte de puterea constrângătoare a iubirii lui Christos, astfel încât rugăciunea ta să fie „ajută-mă să păşesc pe calea poruncilor Tale, caci în ele îmi aflu desfătarea” (Psalmi 119:35). Harul este mama şi doica sfinţeniei, şi nu scuza păcatului.
C.H. Spurgeon
21 Ianuarie
„Fiindu-i foarte sete a strigat către Domnul şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire; şi acum să mor de sete?” Judecători 15:18
Samson era gata să moară de sete. Primejdia aceasta era total diferită de cele prin care trecuse înainte. Cu siguranţă, să-ţi fie sete nu este o problemă atât de mare ca a scăpa de o mie de filisteni! Dar, când setea 1-a biruit, Samson a simţit că pericolul prezent era mai mare decât pericolul din care fusese izbăvit în mod miraculos în trecut. Este un lucru obişnuit pentru poporul lui Dumnezeu care, după ce este izbăvit dintr-un pericol de moarte, se poticneşte întro problemă minoră. Samson ucide o mie de filisteni şi îi aşează grămezi — apoi este gata să moară pentru o înghiţitură de apă! Iacov se luptă cu Dumnezeu la Peniel şi II biruieşte pe Cel Atotputernic, apoi şchiopătează din şold!
E ciudat că puterea ne slăbeşte chiar în ziua în care am învins. E ca şi cum Domnul ar vrea să ne arate cât suntem de neputincioşi. Samson s-a lăudat foarte tare când a spus „am ucis o mie de bărbaţi” (Judecători 15:16). Gura lui lăudăroasă s-a uscat în curând de sete, şi a început să se roage. Dumnezeu are multe căi pentru a-şi umili poporul. Dragul meu copil al lui Dumnezeu, dacă te scufunzi după ce primeşti un mare har, să nu crezi că eşti singurul. Când a urcat pe tronul Israelului, David a spus „eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească” (2 Samuel 3:39).
Trebuie să te aştepţi să fii slab în ziua în care ai câştigat cel mai mare triumf. Dacă Dumnezeu a câştigat mari biruinţe în numele tău în trecut, problemele tale prezente sunt asemănătoare cu setea lui Samson, iar Dumnezeu nu te va lăsa să cazi şi să fii învins de duşmani. Drumul plângerii este singurul drum spre ceruri, dar el este străjuit de izvoare cu apă vie. Voi, toţi cei încercaţi, bucuraţi-vă inimile cu făgăduinţa lui Samson şi fiţi siguri că Dumnezeu vă va izbăvi în curând.
C.H. Spurgeon
Mai sus de stele
Mai sus de stele, mă așteaptă-un Rege
Un Domn Etern, un Tată iubitor,
E cel care când tac mă înțelege
Și când suspin, nu stă nepăsător.
De câte ori mă-împiedicam pe cale
Cădeam plângând, rănindu-mă ades,
Și nu vedeam ‘nainte nicio vale
Doar drum cu pietre, așa l-am ales….
Treceau pe-alături toți cu nepăsare
Căci mă vedeau pe mine ca un scrum
Și îmi părea că n-am nicio scăpare,
Că mor așa, la început de drum.
Dar am simțit îndată o putere
Era o mâna ce mă ridica,
Și-atunci nu mai simțeam nicio durere
Căci Mâna Blândă, rana-mi vindeca.
De-atunci El nu mă lasă niciodată
Și nu mai pot cădea pe drumul meu
Căci dragostea și mila Lui de Tată
Nu m-a lăsat când era cel mai greu.
Și azi cu-atâta grijă mă veghează
Mă poartă-n Carul Său Biruitor
De tot ce e murdar mă-depărtează,
Ca să ajung in cer triumfător.
Și știu că vine-odat-o zi măreață,
Când dorul meu cumplit se va sfârși
Și-l voi vedea pe Domnul meu in față
Pe cel ce rana grea-mi tămădui.
Sfârșit de an
Ce as putea sa spun Isuse
Acum la închidere de an
Decât că n marea neveghere
Am aruncat cu vorbe n-van.
Și am rănit atâția oameni
De atâtea ori în anu- acest
Mie greu să număr câte palme
Am dat vorbind… făcând un gest.
Și vin naintea ta cu toate
O iartă Doamne azi îți cer
Că n loc să duc oameni la tine
I am aruncat în hau, etern.
O iartă mi te rog judecata
Când am rănit pe cel slăbit
Și am crezut că am dreptate
Că eu sunt cel obijduit.
Te rog mai iartă-mi ochii care
De sus privit-au frații mei
Că am crezut că sunt mai mare
Dar nu eram mai bun ca ei.
Acum la fin de an se pare
Că ne încolțește-n noi durerea
Că ne căim de fapta moartă
Și căutăm la cer puterea.
Te rog Isuse da-ne astăzi
Iertarea care-o căutăm
Și fă în fiecare clipă
Sa fie ca sfârșit de an
O zi de har, recunoștință
Și n dragoste sa Te aflăm!
27 Decembrie
„Domnul te va călăuzi neîncetat.” Isaia 58:11
„Domnul te va călăuzi”. Nu un înger, ci Iehova te va călăuzi. El nu spune că va merge prin pustie înaintea poporului Său, şi că un înger îi va călăuzi; Moise spune: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm” (Exod 33:15). Creştine, Dumnezeu nu lasă călăuzirea ta pământească pe seama unui înger: El însuşi te conduce pe drumul tău. Nu poţi să vezi stâlpul de nor, dar Iehova nu te uită niciodată. Observă cuvântul „te va” – „Domnul te va călăuzi”. Cât de sigură este această afirmaţie! Cât de sigur este că Dumnezeu nu te va uita! Acest „te va” este mai preţios decât promisiunile oamenilor. „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Observă apoi adverbul „neîncetat”. Nu suntem călăuziţi uneori, ci avem o călăuză permanentă. Nu suntem lăsaţi ocazional pe seama înţelegerii noastre, ca să rătăcim, ci auzim neîncetat vocea călăuzitoare a Marelui Păstor. Dacă îi urmăm de aproape paşii, nu ne vom rătăci. Vom fi conduşi pe un drum drept spre o cetate în care să locuim. Dacă trebuie să-ţi schimbi poziţia în viaţă, dacă trebuie să te muţi pe un ţărm îndepărtat, dacă ţi se întâmplă să ajungi sărac dintr-odată, sau într-o poziţie cu mai multe responsabilităţi, dacă eşti aruncat printre străini sau duşmani, nu te teme, fiindcă „Domnul te va călăuzi neîncetat”. Dacă trăieşti aproape de Dumnezeu şi inima ta este încălzită de dragostea Lui sfântă, nu există dileme din care să nu fii scăpat. Nu poţi să greşeşti când eşti în compania lui Dumnezeu. Ca şi Enoh, umblă cu Dumnezeu, şi nu te poţi înşela în privinţa drumului. Înţelepciunea infailibilă te conduce, dragostea neclintită te mângâie, şi puterea veşnică te apără. Iehova – fii atent la cuvântul acesta – Iehova te călăuzeşte neîncetat.
C.H. Spurgeon
Dumnezeu e în control 