Fa primul pas!

Text: Iosua 1:1-11

întăreşte-te şi îmbărbătează-te.. Josua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă…” Iosua 1:6, 10

Este foarte uşor să credem că ceea ce vrem să facem este cel mai inteligent lucru posibil. Poate că ştim că este corect şi cerem ajutorul Domnului, dar din pricină că vedem greutăţile, ezităm să facem primul pas. Îmi aduc aminte de istoria hazlie a unuia care, sculandu-se dimineaţa, a văzut că era o zi friguroasă, mizerabilă şi ploioasă. Asa că I-a cerut Domnului să-i dea putere să se trezească, să se îmbrace şi să parcurgă cei 15 kilometri pană la lucru ca de obicei. Apoi s-a întors pe partea cealaltă şi s-a culcat din nou, spunand: „Domnul, în schimb mi-a dat înţelepciune”. Obstacolele care stăteau în faţa poporului lui Israel în timp ce se pregătea să cucerească ţara promisă, necesitau mai multă putere decat poseda acest popor.

Nu ştim cat s-a rugat Iosua, dar citim cum, de repetate ori, Dumnezeu l-a atenţionat să fie tare şi plin de curaj (Iosua 1:6, 9). Sigur de prezenţa lui Dumnezeu şi de succesul misiunii sale, Iosua a poruncit imediat căpeteniilor oştirii să se pregătească pentru trecerea Iordanului şi să înceapă cucerirea. El nici nu a ezitat, nici nu s-a tocmit. A ştiut că tot ce-i lipsea va fi aprovizionat de Domnul în timp ce vor înainta prin credinţă şi ascultare.
Toţi dintre noi trecem prin situaţii în care ştim că drumul pe care mergem este corect, chiar dacă există obstacole. Ne rugăm pentru a avea putere, ori auzim vocea Domnului care ne spune să fim curajoşi. Atunci un singur lucru avem de făcut – să facem primul pas! Poate vom înainta prin slăbiciuni şi cu teamă, dar a te da înapoi, în timp ce Dumnezeu ne-a comandat să mergem înainte, aceasta nu este înţelepciune. Dumnezeu nu ne dă ceea ce avem nevoie înainte , ci atunci cand se cere să le folosim. – D.J.D.

îmi dai mereu puteri să-nfăptuiesc

Ce-i bun, frumos şi-adevărat.
Şi cand în cale piedici întalnesc,
Deschizi drum nou şi minunat. ”     – D.J.D.

Dumnezeu ne dă putere în funcţie de efortul nostru

Painea zilnica

Intariti-va in Domnul!

Text: Efeseni 3:14-21

Încolo fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi in puterea tăriei Lui.„Efeseni 6:10

Privirile agitate şi îndreptate peste umărul meu spre acul indicator al nivelului de benzină mi-au adus aminte că a rămanea în pană de benzină nu era pentru nimeni o posibilă distracţie. Nimeni nu dorea să rămanem blocaţi în mijlocul unui drum necunoscut, într-o maşină fără benzină. Mai mult, era o problemă ce se putea preveni. Fuseseră o mulţime de staţii de benzină la care am fi putut umple rezervorul mereu. Dacă rămaneam fără benzină, era numai din pricina că dorisem să văd pană la ce punct mă puteam juca încordand nervii tuturor şi să ies pentru benzină în ultima instanţă. Am ieşit la următoarea staţie de benzină. Dar odată plinul făcut, aceasta n-a rezolvat toate problemele noastre. După ce am ajuns la destinaţie, am început să simţim o pierdere de putere spirituală din vieţile noastre. Ne călcasem pe bătături. Nervii ne erau zdruncinaţi. Mania era gata să izbucnească. Numai după scuze şi o rugăciune tăcută de supunere faţă de Domnul, ni s-a restaurat puterea interioară. Cand ne-am uitat unii la alţii, ne-am zîmbit şi ne-am îmbrăţişat, de parcă ne oprisem să facem din nou plinul pentru inimi şi pentru minţile care aveau nevoie din nou de energie.

De fapt, la fel ca şi în cazul maşinii, nu mai puteam merge mai departe fără sursa de putere. Aveam pe Duhul Sfînt în inimile noastre, dar II întristasem şi II blocasem pentru a nu mai putea inunda vieţile noastre cu puterea Sa. În timpul călătoriei pe drumul vieţii n-ai avut nici o criză de putere? Nu încerca să vezi cat de departe poţi merge fără puterea Duhului Sfînt. Adu-ţi aminte, El este sursa nelimitată de putere spirituală.   – M.R.D. II

Tată, prin aceste dulci simţiri,
Te rugăm acum cu glas fierbinte,
Locuieşte numai Tu în noi,
Cu Tine umple-ne de azi-nainte.”   – Havergal.

Potenţialul limitat al omului scoate in relief puterea nelimitată a lui Dumnezeu

Painea zilnica

O rugaciune plina de putere

Text: Luca 6:27-33

„… binecuvantaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. ” Luca 6:28

In anul 1973, pastorul Kefa Sempangi predica în biserica sa din Uganda. Afară, ascunşi în umbră, stăteau cinci agenţi ai poliţiei secrete a lui Idi Amin, cu puştile mitraliere rezemate de şolduri. In biserică erau văduvele multora dintre cei ucişi în mod bestial de către poliţie. După ce Kefa şi-a terminat predica, cei cinci l-au urmat la biroul său. „Am venit să te ucidem” a spus conducătorul lor. „Ai ceva de spus?” Pastorul îşi aminteşte că genunchii îi tremurau, şi cu vocea sugrumată de frică a spus: „Aş vrea să mă rog pentru voi, ca Dumnezeu să nu vă judece pentru ceea ce veţi face” Liderul criminalilor 1-a întrerupt: „Ce-i cu oamenii aceştia – de ce arată aşa de fericiţi? Chiar văduvele păreau să aibă pace.” Pastorul i-a explicat că viaţa pe care o dă Isus nu poate fi luată de nimeni, nici măcar de moarte. Oamenii ascultau, muşchii feţei li se relaxaseră. Şeful a spus că niciodată n-a cunoscut dragostea şi 1-a rugat pe pastor să se roage pentru el. Apoi s-au întors şi au plecat. Peste cateva luni, liderul acela a ajuns să-L cunoască pe Cristos.


Rugăciunea pentru cei care ne persecută nu aduce întotdeauna eliberarea sau sfarşitul suferinţelor. Ştefan a murit cu cuvintele iertării pe buze (Faptele 7:60). Dar rugăciunea sa a gravat o amintire de neşters adanc în inima lui Saul, care mai tarziu a devenit apostolul Pavel.
Poate nu vom muri de mana unui duşman. Dar, uneori membrii familiei sau colegii de lucru ne pot dispreţui şi cuvintele lor taie adanc. Cere-I lui Dumnezeu să-şi arate dragostea faţă de ei prin tine. Aceasta este o rugăciune plină de putere. -D.J.D.

Nu-ţi urî duşmanii nici în gand măcar,
Nu-ntrista iubirea cu nimic amar.
Numai rugăciunea arma ta s-o faci
Şi blandeţea, punte cînd răspunzi sau taci.”   Traian Dorz.

Acolo unde se concentrează rugăciunea, coboară puterea lui Dumnezeu

Painea zilnica

Demn de Hristos

N-am să mai condamn vreodată, omul ce-a păcătuit,
Dar voi condamna păcatul, care l-a nenorocit.
N-am să-mi judec semenul, nu sunt eu mai bun ca el
Am și eu greșeli enorme și adesea fac la fel.

Nu mai vreau să dau cu piatra, nu voi fi acuzator,
Vreau să fiu demn de Hristos, vreau să fiu folositor.
Vreau să-nvăț să leg o rană, de făcut, am tot făcut,
Azi încep un nou capitol, azi o iau de la-nceput.

Nu mai vreau să fiu ostil, vreau doar să ofer iubire,
Vreau să fiu exemplu bun, nu mai vreau în rătăcire.
Vreau ca toți să vadă-n mine, chipul Domnului Hristos,
Nu mai vreau să zac în ură, nu vreau să fiu urâcios.

Nu vreau să aud de bârfă, nu vreau să mai clevetesc,
Vreau să Îl slujesc pe Domnul, vreau mai mult să mă smeresc.
Nu vreau să mai port invidie, vreau să fiu mulțumitor,
Gura mea să Îl slăvească pe al meu Mântuitor.

Vreau cu-ntreaga mea ființă, să mă-nchin în fața Lui,
Și cât mai primesc putere, s-aduc cinste Domnului.
Iar prin tot ce eu voi face, să se vadă necurmat
Mâna și prezența Lui și-al Său nume minunat.

Nichifor Nicu 

Lucruri bune-rezultate rele

Text: Filipeni 1:1-14

…împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” Filipeni 1:12

A fi în închisoare nu este un lucru plăcut, dar poate duce la rezultate bune. De fapt, cunosc cateva persoane care au fost convertite în urma acestei experienţe. Apostolului Pavel nu i-a plăcut că a fost întemniţat pentru predicarea Evangheliei, dar a fost mulţumitor lui Dumnezeu chiar şi în închisoare. Oficialităţile şi gardienii au auzit şi au crezut Evanghelia. Exemplul său i-a impulsionat pe mulţi creştini să aibă un zel mai mare şi să fie fără frică în proclamarea lui Cristos. Să ne gîndim la John Bunyan. Cînd a scris Călătoria creştinului, era în închisoare. Mereu, mereu, Dumnezeu transformă situaţiile neplăcute şi dureroase în ceva folositor. Să ne gîndim numai la masacrarea lui Jim Elliot şi a celor patru tovarăşi ai lui misionari,de către indienii Auca din Ecuador, în 1956. Martirajul lor i-a provocat pe mulţi tineri să-şi predea vieţile pentru slujirea misionară. El a fost un factor care a dus ca mulţi din tribul Auca să devină creştini deosebit de buni. Să ne gîndim apoi la Joni Eareckson Tada. În adolescenţă, în urma unui accident, a rămas paralizată. Dar azi conduce o misiune unică şi de mare folos comunităţii creştine.


Dacă eşti prins în împrejurări potrivnice, nu te lăsa cuprins de disperare, de auto-compasiune, sau de amărăciune. In schimb, încrede-te în Domnul pentru a primi putere. Mii de oameni pot mărturisi cum vieţile le-au fost schimbate în bine tocmai de vremurile rele. In ceruri, mulţi martiri se bucură că prin moartea lor au contribuit la înaintarea cauzei lui Cristos. Da, pentru un copil al lui Dumnezeu, lucrurile rele pot duce la rezultate bune.    H.V.L.

Suferinţa pentru Domnul
nu-i cădere ci înălţare,
nu e pierdere în viaţă,
ci-i cîştigul cel mai mare. ”   Traian Dorz

Dificultăţile vieţii sînt lăsate să ne facă vieţile mari bune, nu pline de amărăciune.

Painea zilnica

Datornici …

Prea mare-i vina ştearsă mie
Cu sfântu-I sânge la Calvar,
Să nu-ţi iert mica datorie,
Să ţi-o pretind cu gând avar‎.

E mult prea scumpă-a Sa iertare,
Ce fără merit ni s-a dat,
‎Cum să-ţi condamn a ta purtare
Când sunt la fel de vinovat?

‎Al urii cost e mult prea mare
Şi prea chinuitor e gândul
Că El, milos, mi-a dat iertare,
Dar eu nu iert când mi-este rândul.

‎Prea mare-mi va fi osândirea
‎Dacă nu iert, ci mă răzbun,
Şi cum mi-aş împlini menirea
De-a fi, la fel ca Domnul, bun?

Te iert şi eu, cu-a Lui putere,
Şi-L rog să-mi dea leac pentru rană,
Mă-ncred în El şi-n sfânta-I vrere,
Mult mai de preţ e-a Lui coroană!

Olivia Pocol

El a știut

ReferințeIoan 18:1-9

Pentru c-a știut să-Și zică „NU” voinței Lui mereu,
A avut din plin în Sine puterea lui Dumnezeu,
Împreună cu lumina și dragostea de a face
Tot ce-I poruncește Tatăl, tot ce Tatălui Îi place.

Armatei care venise cu săbii și cu ciomege,
Cu cătușe și cu funii ca să-L ia prins și să-L lege,
I-a spus doar „Eu sunt” și-ndată, au căzut toți ca trăsniți
Zăcând jos ca bolovanii fără viață-nțepeniți.

Și, din nou, când a zis Tatăl, Fiule, Mi-ar place-acum
Să Te lași legat de-aceștia care i-ai culcat în drum,
Pentru c-a știut să-Și zică „NU” voinței Lui mereu,
A putut și-acum să facă ce-I plăcea lui Dumnezeu.
Deci tot El îi scoală-acuma, și le dă puterea Lui
Ca să-L lege după voia și plăcerea Tatălui,
Să Îl ducă-apoi să fie bătut, scuipat, schingiuit
Iar la urmă să sfârșească sus pe cruce răstignit.
Și repet: știind să-Și zică „NU” voinței Lui mereu,
A putut și-acum să facă, ce-I plăcea lui Dumnezeu.

* * *
Haideți să vă spun acuma ce am eu de-aici de luat.
Când mulțime de necazuri peste mine se abat
Să m-arunce-n disperare și să mă paralizeze,
Să mă culce în țărână, să mă imobilizeze,
Dacă-nvăț să-mi zic „NU” mie, pot îndată, cu-n cuvânt,
Să-mi trântesc împotrivirea și zbuciumul la pământ.

Și-apoi, dacă Domnul zice că ar vrea să fiu legat
Prin dureri, pierderi și lucruri, care-s greu de suportat,
Dacă-nvăț să-mi zic „NU” mie, chiar dacă-n afară doare,
În inimă am plină pace, e lumină, viață, soare.

Valdi Herman

Rugăciunea

Chiar dacă vreodată îți va fi greu,
A te ruga aşa cum se cuvine,
Nu uita, tu te rogi lui Dumnezeu,
Acelui Domn al slăvilor divine.

Cu El trebuie să avem,
O părtăşie sfântă-n fiecare zi,
Să stăm treji şi să veghem,
În rugăciune a stărui.

Căci prin aceasta noi primim,
Puteri de sus, putere mare,
Şi putem chiar să biruim,
Duhurile rele şi neascultătoare.

Rugăciunea schimbă totul,
Schimbă însăşi viața noastră,
Ne transformă întru totul,
Spre-un bine ne modelează.

Rugăciunea ne dă aripi,
Să zburăm mai sus, mai sus,
Ne-ntăreşte-n clipe grele,
Precum a făcut-o cu Isus.

Ne deschide ochii minții,
Ne-ntăreşte-n trup şi cuget,
Ne uneşte cu toți frații,
Chiar şi-n al nostru umblet.

Pentru mine-i o-nviorare,
Ce-o experimentez mereu,
Ce-o aflu-n fiecare dimineață,
Când mă rog lui Dumnezeu.

Doamne, ascultă-mi rugăciunea mea,
Pleacă-Ţi urechea la cererile mele!
Ascultă-mă în credincioșia și dreptatea Ta!
Chiar şi-atunci când Te rog în zile bune sau rele. (Psalmul 143:1)

Afin Hamat

Într-o lume subjugată

Într-o lume subjugată,
Prin minciuni de-Nșelătorul,
Cum ar fi dacă am spune,
Toți din inimă-adevărul?
Cum ar fi toți să renunțe,
La hoții și viclenie
Și ar semăna grăunțe,
De virtuți și omenie?
Cum ar fi când prin iubire,
Plini de har și bucurie,
Toți un duh și o simțire,
Am învinge orice ură,
Și-am trăi cu vrednicie,
Adevărul din Scriptură?

Am ajuns o vreme tristă,
Cu prea multă înșelare,
Șarpele cel vechi insistă,
Să îi dăm lui ascultare.
Deghizat în filantrop,
Fără milă nici un strop,
Ne promite lumea toată,
Dacă lui ne închinăm,
Și îl recunoaștem, , tată. , ,
Însă omul înțelept,
Ce cunoaște adevărul,
Ține bine drumul drept,
Are-un singur Domn în piept:
Pe Isus Mântuitorul!

Lumea zace-n neputință,
Dar se vrea o resetare,
Se pretinde prin știință,
Înnoire, transformare…
Cum să fie cu putință?
Omul rău mai bun să fie,
Fără biblică credință,
Fără strop de pocăință? …
Îmi fac sfânta datorie,
Să vă spun la fiecare:
Nu dați orișicui crezare,
Viața noastră-i cu folos,
Fericită pe vecie,
Când o-nchinăm lui Hristos!

Pe pământ e strâmtorare,
Rânduieli tot mai pe dos,
Știri tot mai îngrozitoare,
Moartea seceră în vale,
Și-un duh rău și mincinos,
Pretinde la mic și mare,
La un virus, , închinare, , …
Însă omul credincios,
Ce-nțelege adevărul,
Ce e drept și de folos,
Simte duhul odios…
De aceea cu ardoare,
Spre-a lui veșnică salvare,
Preamărește pe Hristos!

Mai în vremea comunistă,
Sub un leat necredincios,
Purtau mulți cravată, bască,
Obligați de sus în jos.
Propaganda ateistă,
Se lupta să nimicească,
Tot poporul credincios.
Azi același duh insistă,
Prin, , sămânța, , hedonistă:, , Cine vrea să mai trăiască,
Să se-nchine la o, , mască, , !
Dar omul evlavios,
Nu vrea duhul rău să-l pască…
Dă slavă doar lui Hristos!

E la modă un progresism,
Fără țară și cultură,
Un nou imperialism,
Ce se-ncrede-n ocultism,
Desfrânat fără măsură,
Un extrem fariseism,
Vas de fală plin de zgură.
Vai obraznic nihilism,
Care cere plin de ură,
Să fim robi la globalism,
Pervertit capitalism…
Însă omul credincios,
Nu-și pierde dreapta măsură,
Ține calea lui Hristos!

Am ajuns vremuri ciudate,
Răului se spune bine,
Mulți trăiesc cu nedreptate,
Fără milă sau rușine…
Sub pretext de sănătate,
Pun zăvor la libertate,
Dar în inimi au venin.
Pentru bani, pentru putere,
Ascunzând un plan meschin,
Vor ca să le dăm crezare,
Fac un idol din vaccin,
Însă omul credincios,
Vrea în Rai, nu în pierzare.
Se-nchină doar lui Hristos!

Teodor Groza

Care este secretul curajului?

Text: 1 Corinteni 2:1-5

Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur.” 1 Cor. 2:3

Editorul revistei „Parade „, Walter Anderson, a scris o carte intitulată: „Curajul este un cuvînt cu două litere”. Mesajul cărţii este clar şi simplu. Curajul real înseamnă să spui „da” vieţii în loc să te dai înapoi atunci cînd întîmpini greutăţi. EI spune că a avea curaj înseamnă a acţiona cu frică şi nu fără frică. Mai mult ca atît, la un interviu recent luat la „Grand Rapids Press”, el a spus: „Despre toţi oamenii de succes despre care am scris în cartea mea, pot să spun că ei nu numai că au învăţat cum să facă faţă îngrijorărilor sau să trăiască în ele, ei au învăţat să trăiască mai bine chiar din pricina îngrijorărilor.” Apoi descrie o personalitate a vieţii publice care, crede el, a arătat mare curaj şi caracter puternic, tocmai pentru că a spus „da” vieţii după ce a fost umilit şi terfelit înaintea întregii ţări.


După descrierea lui Anderson, apostolul Pavel a fost un om de un real curaj. În 1 Corinteni 2, el singur admite că a trăit cu frică, şi nu fără ea (v. 3). El a spus că a fost „plin de cutremur” în timp ce ducea mesajul lui Cristos la oamenii împotrivitori. Cu toate acestea, Pavel ne spune că a învăţat să trăiască mai bine din pricina acestei frici. În timp ce recunoaşte propriile neputinţe şi neajunsuri, ele i-au dat motivele şi ocazia de-a depinde de puterea Duhului lui Dumnezeu (v. 4).
Doamne, Tu doreşti un astfel de curaj pentru copiii Tăi. Ajută-ne să-Ţi spunem „da”, în ciuda temerilor noastre şi a cutremurului ce ne cuprinde. Ajută-ne ca în slăbiciunile noastre să experimentăm puterea Ta.    – M.R.D. II

„Cînd plin de frică şi cutremur
Şi sufletul îţi e îngrijorat,
Adu-ţi aminte căci curajul vine
Cînd frica-n rugi ai transformat.  ”    – D.J.D.

Curajul nu este absenta fricii, ci victoria împotriva ei.”

Painea zilnica