Mă țin de haina Ta

În valea umbrei morții acum dacă aș fi
Aș ști că ești cu mine și că mă vei păzi.
Aș merge pe cărare cântând de dragul tău
Simțindu-te pe Tine, Isuse, Domnul meu.

Căci bucuria Sfânta și dragostea-Ți divină
M-ar umple de speranță, mi-ar oferi lumină.
M-ar ține în picioare și m-ar purta prin har,
Mi-ar oferi putere, iubire, pace-n dar.

De-aceea nu mă clatin, privesc mereu în sus
Căci știu, Tu ești cu mine o, Domnul meu Isus.
Chiar dacă e furtună și valu-i ambițios,
Mă țin de haina Ta, iubitul meu, Hristos.

Tu ști o, scump Isuse, cunoști sufletul meu,
Te rog, rămâi cu mine când vine ceasul greu.
Călăuzește-mi viața, întinde-Ți mâna Ta
Și poartă-mă pe cale, simțindu-ți Dragostea.

 Nichifor Nicu 

Început de an şcolar

Afară miroase a toamnă
Iar soarele mai rece luminează
Vara, parcă a trecut în goană
Şi zilele, vizibil se scurtează.

Îmbrăcămintea cea de vară
De-acum aţi pus-o-ntr-un dulap
Mai repede se face seară
Şi ne trezim cu noaptea-n cap.

De-aş fi avut putere-n rugăciune
Ca şi Iosua bunoară
Te-aş fi rugat Prea Bunule Stăpâne,
Lungeşte această minunată vară!

Dar totuşi ştiu că Tu conduci
De ani şi ani a soarelui cărare
Te rog acum la fel să faci
Cu-aceştia mici, cu fiecare.

Apucă Tu cu mâna sfântă
Mânuţa lor în mâna Ta
Iar rugăciunile le-ascultă
Când înspre Tine se vor îndrepta.

Le dă inţelepciune să înveţe
Şi ascultare de părinţii lor
Din Cartea sfântă, dă-le Tu poveţe
Şi fă-i copiii Tăi pe viitor!

Viorel C.  

Să-L chemi

Să-L chemi și s-aștepți ajutoru-n tăcere;
De porți vreun jug pe grumaz să nu plângi,
Te roagă fierbinte și mila I-o cere,
Dar propria vrere-naintea-I să-ți frângi!

În barca ta cheamă-L când vântul și marea
Îți stau împotrivă și-i greu să vâslești,
Când nori plumburii îți întunecă zarea
Și nu vezi limanul, oricât te trudești…

Mai cheamă-L pe Domnul și-n ceasul din noapte,
Când nu ai Lumină și focul e stins,
Prea des pleci urechea la vitrege șoapte,
Iar duhul tău geme și zace învins.

Să-L chemi când îți pare povara nedreaptă,
Când singur duci crucea și spinii și-amarul,
Când frații trădează, știind ce te-așteaptă
Și nu-i vis urât, aievea-i coșmarul…

Să-L chemi cu privirea spre cer ațintită,
El vede și ceea ce nu-i la vedere,
E-aproape de inima frântă, zdrobită,
El poate să-ți dea înnoită putere!

Olivia Pocol

„Puterea de impotrivire”

Text: Romani 7:14-25

Căci binele, pe care vreau sâ-l fac, nu-l fac, ci râul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” Romani 7:19

Fiecare creştin are „o personalitate împărţită”. El este un camp de bătălie viu în care binele şi răul se luptă pentru supremaţie. Credinciosul are încă vechile tendinţe spre a păcătui, dar are şi noile dorinţi de a-I fi plăcut lui Dumnezeu. Conflictul acesta interior poate fi foarte deranjant, dar el nu trebuie să ne învingă. Victoria în viaţa creştină este posibilă, nu prin lupta noastră umană, ci prin predarea vieţilor noastre lui Dumnezeu, şi lăsand ca Duhul Sfant să preia conducerea în campul nostru de bătălie (Romani 6:13). Ea nu este posibilă prin puterea noastră de voinţă, deoarece necazul cu puterea de voinţă este că ea nu ţine cont că factorul opus poate fi mai puternic. Este la fel cum afirma un bătran fermier care a fost văzut într-o zi luptandu-se cu un catar nărăvaş. În final, cineva l-a întrebat: „Hei, Sam, unde îţi este puterea de voinţă?” El a răspuns: „Puterea mea de voinţă este în regulă, dar ar trebui să vii aici, să vezi „puterea de ne-voinţă” a acestui animal!”


Natura noastră carnală, fiind în totalitate coruptă, vrea să facă numai răul. Atunci cand trebuie să facă binele, nu are nimic altceva decît „putere de ne-voinţă”. De îndată ce avem puterea de discernămant să recunoaştem aceasta, trebuie să fugim la Cristos şi să-L lăsăm pe Duhul Sfînt să preia conducerea. Te-ai predat pe deplin? Pană nu vei recunoaşte că puterea ta de ne-voinţă este mai mare ca puterea ta de voinţă şi pană nu-i vei dărui întreaga viaţă puterii Lui, vei avea mereu numai înfrangeri. Aşa cum a recunoscut apostolul Pavel, singura noastră victorie poate fi numai „prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (Romani 7:25). – H.G.B.

Predispus să rătăcesc, Doamne, o simţesc 
Predispus să-L las pe Domnul ce-L iubesc,
Aşa mi-e inima. Tu o sigilează,
Pecetluieşte-o pentru raiul ceresc.
” – Robinson

Predarea în faţa lui Dumnezeu duce la victorie împotriva lumii

Painea zilnica

Primim de la Tine…

Primim de la Tine iertare
Ne dai, ne ajuți și ne crești
Ne scoți din necazul cel mare
Atât de mult ne iubești!

Primim Lumină cerească
Să nu rătăcim prin deșert
Urcușul să nu se oprească,
Să fie precis, nu incert.

Primim, o Tată, tărie
Să stăm în încinsul cuptor
Să fim oricând mărturie
În veacul meschin, impostor.

Totu-i posibil cu Tine
Chiar uriași biruim
Brațul Tău ne susține
Divin e tot ce primim.

Zilnic cu inimi deschise
Al Tău răspuns e-așteptat
Iar daruri promise
Sosesc neîntârziat.

Mana ce vine din Slavă
Nu lipsește, n-a lipsit
E servită pe tavă
Și-azi cu har a sosit.

Ne dai ce lumea nu are:
Conecții cu tot ce e-n Cer
Ești fără asemănare,
Ești El-Șadai, nu mister.

Primim de la Tine suflare
Ne dai, ne ajuți și ne crești
Ne scoți din necazul cel mare
Atât de mult ne iubești!

George Cornici

Chiar dacă…

Chiar dacă ieri a fost furtună
Și cerul mai întunecat,
Eu azi Te laud, sfinte Tată
Căci Tu nicicând nu m-ai uitat!

Chiar dacă ieri nu înțeles-am planul
Pe care-l ai în dreptul meu,
Eu astăzi spun: „Ca Tin’ nu-i altul,
Ca Tine Dumnezeul meu!”

Chiar dacă ieri lacrimi amare
Brăzdau obrazul meu firav;
Îți mulțumesc că-n încercare
Te-ai aplecat spre min’ degrab’!

Chiar dacă ieri, atâtea gânduri
Mă copleșeau și mă-ntrebam „de ce?”,
Eu Te voi lăuda de-a pururi
Căci azi am înțeles de ce!

Chiar dacă ieri a fost mai greu,
Eu astăzi spun: „S-a meritat,
Căci am un mare Dumnezeu
Care nicicând nu m-a uitat!”

Chiar dacă ieri a fost ce-a fost
Eu astăzi, Doamne, recunosc
Că numai prin puterea Ta
Am biruit și stau la dispoziția Ta!

Andreia Ungureanu 

„Bea-l tot!”

V-aţi gandit vreodată la apele care curg continuu peste stancile cascadei Niagara? Dar la milioanele de flori care împanzesc campurile şi pădurile unde nici un ochi de om nu le-a văzut vreodată? Apa şi florile nu sunt lucruri de prisos; ele ilustrează generozitatea cu care Dumnezeu ne dăruieşte totul din cauza bunătăţii Sale şi a harului Său fără margini. El ne invită să luăm, fără plată, din infinitele Sale resurse pană ce vom fi pe deplin satisfăcuţi.
Un băieţel a avut un accident şi a fost spitalizat. După ce a fost pus în pat cat mai confortabil, o soră medicală i-a adus un pahar mare cu lapte. S-a uitat cu poftă la el, dar nu l-a luat. Venea dintr-o familie săracă unde rare ori îşi potolise foamea în întregime. Dacă a primit un pahar cu lapte, a fost numai în parte umplut, şi chiar şi atunci trebuia să-l împartă cu unul din frăţiorii lui. În sfarşit, s-a uitat la pahar şi la sora medicală, apoi a întrebat: „Cat pot să beau din el?” Sora medicală i-a răspuns: „Bea-l tot! Mai este!”


Tot aşa, nu există limite ale graţiei divine din care putem gusta în mod gratuit. Izvoarele reamprospătării spirituale curg în permanenţă pentru a aproviziona pe cel credincios zi de zi. Suntem binecuvântaţi „cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Cristos” (Efeseni 1:3), şi acestea includ şi iertarea (v. 7), cunoştinţa (v. 8), moştenirea vieţii veşnice (v. 11) şi siguranţa CV.13). Avem o bogăţie a graţiei divine asigurată pentru acum şi pentru veşnicie (Efeseni 2:7). Nu trebuie să cerem toată ziua: „Doamne, binecuvantează-măt”, ci mai degrabă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru harul bogat care deja este al nostru!      – H.G.B.

El ne dă mai mult har cand poverile sporesc,
Trimite putere cu cat munca e mai tenace.
El vine cu mila cand durerile ne cresc,
Şi la mulţimea-ncercărilor răspunde cu pace.” – Flint

Cele mai mari nevoi pe care le avem nu pot întrece bogăţia resurselor lui Dumnezeu

Painea zilnica

Oricâte piedici

Oricâte piedici se ridică
Din mers spre Rai nu ne oprim
Chiar dacă vremea se complică.

Un val de frică-l cucerim
Și ridicăm spre sori privirea
Cu har ceresc ne-acoperim.

Oricât ne-ar ataca slujirea
Agenți cu sediul în infern
Nu aruncăm neprihănirea.

Divine simțuri se aștern
Chiar când e lupta-nverșunată,
Când ploile tristețe cern.

Cărarea, știm, e-ntortocheată
Și crucea-i grea, apasă greu
Dar biruința-i câștigată.

Din nou apare-un curcubeu
La orizontul existenței
Și-urcăm, urcăm spre apogeu.

Primim avântul ascendenței
Din revelații prin Cuvânt
Și din puterea reverenței.

Oricât de neprielnic vânt
Nu poate rupe legătura
Stăm credincioși în Legământ.

C-așa înseninăm făptura.

George Cornici

Marca pretioasa

Text: Luca 6:27-36

Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvantaţi pe cei care vă blastâmă…” Luca 6:27, 28

Imaginaţi-vă că aţi ieşit la cumpărături. Treceţi pe langă o tarabă a unui vanzător de cremă de ghete şi vanzătorul vă atrage atenţia spunandu-vă: „Cumpăraţi acest miracol al ştiinţei moderne care face ca pielea obişnuită a pantofilor să capete o nouă strălucire, nemaivăzută. Secretul ei constă într-un amestec rar de uleiuri extrase din măduvă de os de pui de balenă. Este atat de bună crema că în curand toţi vecinii dumneavoastră vor observa diferenţa şi vă vor întreba ce folosiţi. Desigur că ea costă mai mult – douăzeci de lei pentru un borcan – dar nu vă puteţi îngădui să n-o cumpăraţi”. Pană la acest moment, aţi avut răbdare, dar acum este prea de tot. Aşa că veţi spune: „Sunt sigur că aveţi toată încrederea în crema dumneavoastră, dar ce-i cu asta! După cate văd, crema cu care sunt daţi pantofii dumneavoastră nu face ceva mai grozav decat crema pe care eu dau doi lei. Dacă ceea ce vreţi să-mi vinderi este atat de grozav, atunci de ce nu vă lucesc pantofii mai tare ca ai mei?”


Eforturile noastre de a-i face pe oameni interesaţi de viaţa creştină sunt uneori tot la fel de neconvingătoare. Prea des le cerem să-L primească pe Isus ca Salvator şi să plătească marele preţ al călcării pe urmele Lui, dar falimentăm să le dăm o mărturie vizibilă că noi avem o viaţă mai bună decît un necredincios moral şi integru.
Atunci cum ne stabilim credibilitatea? Iubind aşa cum a iubit Cristos – nu numai pe prieteni. Să faci binele şi să fii amabil cand nu se aşteaptă nimeni şi cand nu merită nimeni. Prin puterea Duhului Sfant, să arătăm lumii marca noastră scumpă care schimbă într-un mod evident felul nostru de trai. – M.R.D. II

Să trăiască-n mine zi de zi
Gandul lui Cristos cel bun.
Puterea dragostei să-mi ţină
Tot ce fac şi tot ce spun.”  – Wilkinson

Trăieşte astfel ca atunci cand oamenii te vor cunoaşte să-L cunoască pe Cristos

Painea zilnica

O lectie de istorie

Text: Psalmul 33

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul.”  Psalmul 33:12

S-ar putea oare ca Statele Unite să urmeze calea decăderii asemenea Romei antice? Să analizăm cinci motive cheie care au dus la căderea Romei, aşa cum sunt ele prezentate de Edward Gibbon în lucrarea lui clasică Declinul şi căderea Imperiului Roman?
Ele sînt:
(1) Subminarea demnităţii şi sfinţeniei căminului.
(2) Creşterea taxelor şi cheltuirea banilor publici pentru paine şi circuri.
(3) Goana nebună după plăceri, şi sporturi care devin din ce în ce mai senzaţionale şi mai brutale.
(4) înarmarea gigantică în timp ce adevăratul duşman era decadenţa poporului.
(5) O alterare a religiei, credinţa reducandu-se doar la formă. Aceste lucruri par familiare?
Din primii ani ai istoriei americane, părinţii fondatori ai naţiunii au recunoscut providenţa lui Dumnezeu şi au acceptat că destinul acestei naţiuni este în mana Sa. Dar astăzi vedem cum numele Lui este dezonorat, standardele Lui referitoare la bine şi rău sunt luate în bătaie de joc, poruncile Lui ignorate. Drept rezultat, aceiaşi factori care au subminat puterea Imperiului Roman, secătuiesc încet şi puterea naţiunii americane.


Ce pot face creştinii, cetăţeni ai Statelor Unite – sau ai altor ţări din lume – ca să împiedice declinul naţiunilor lor? Trebuie să spunem altora despre Cristos şi despre importanţa credinţei în Dumnezeu. Trebuie apoi să susţinem adevărul şi dreptatea si să cerem conducătorilor noştri să conducă ţara cu dreptate. Lecţia istoriei este clară: Nici o naţiune nu poate supravieţui dacă Dumnezeu nu este Domnul ei! – P.R.V.

Dă înţelepciune, Doamne, şi putere
Celor ce să ne conducă i-ai pus.
Ne iartă păcatul şi vindecă ţara
Te rugăm în numele lui Isus. ” – Land

Este imposibil să guvernezi bine lumea fără Dumnezeu si fără Biblie. „- George Washington

Painea zilnica