Adevăru-i o ființă

Adevărul-i o ființă
Ce te poate îndruma.
Poți s-o afli prin credință
Când te-apropii cu căință.
Greșul El îți va ierta,
Calea ți-o va lumina.

Isus Hristos e Adevărul.
Numai cunoștința Sa
Îți îndepărtează vălul,
Îți dezleagă tot misterul
Să-L poți crede și urma,
Făcând sfântă voia Sa.

Nu poți să ajungi a crede
Adevărul până când
Dorul inimii nu-ți arde
Ființa toată să-ți inunde,
Să fii dornic și flămând
A-l cunoaște-n primul rând.

Fraților, fiți drepți la suflet,
Adevărul să-L iubiți!
Și cu râvnă-n ori ce umblet,
Voi să fiți curați în cuget!
Apărați-L și fiți sfinți,
Chiar de-ar fi să pătimiți!

Nu descurajați atuncea
Când minciuna biruiește!
Noru-i nor, nu-i veșnicia.
Jos e doar vremelnicia,
Soarele pe veci lucește.
Domnul credința-ntărește.

Pe minciună, cât trăiești,
Să n-o cumperi niciodată,
Nici un ban să nu plătești,
Ba cât poți să te ferești.
Dar pentru Adevăr, ca plată,
Poți să-ți pui viața toată.

Fraților, viața toată,
Nici cât e un fir de păr,
Nu v-abateți niciodată,
Nu vă luați după gloată,
Nu fugiți de Adevăr
Ci rămâneți tari în El!

C-adevărul, țineți minte,
Frații mei, e un cățel
Care mușcă, are ținte
Pe acela care minte,
Pe acei ce fug de el,
Fug departe fără țel.

Vrem ca Adevărul veșnic
Să-L păstrăm în conștiință
Să ne fie har și sfeșnic,
Călăuză, dar și paznic,
Și tărie în credință,
S-ajungem la biruință.

Augustin Tecar

Creștin înafară, nu între ziduri

Nu cred în creștinsmul închis între ziduri
Și nici nu-mi doresc să fiu prieten cu el.
Prefer să împart cu oameni doar gânduri
Ce-n sufletul lor, zidesc un Betel.

Doar stând pe o bancă, într-o adunare
Zăcând peste mine-o nepăsare morbidă,
Nu-i de folos și-i fără valoare,
E ca în deșert într-o zi mai toridă.

Prefer să alerg, să vestesc din scriptură
Să spun tuturor cât de bun e Hristos.
De-ajut pe un om să scape de ură,
Înseamnă-un câștig și sunt bucuros.

Căci asta ne cere Hristos prin scriptură,
Să mergem în lume predicându-I puterea.
Și cine-L acceptă, Îl spală de zgură
Și-n suflet Îi simte mereu mângâierea.

Aceasta e slujba la care ne cheamă
Și asta-i misiunea oricărui creștin.
Să mergem la luptă-n război, fără teamă,
Să spunem la toți de harul divin.

Nu-i rău nici să mergi să ai părtășie
Cu frații să cânți, să-L înalți pe Hristos.
Însă e trist când ajungi pe stradă-n pustie,
Și-ascunzi creștinismul, devenind rușinos.

De astfel de oameni e plin tot pământul
Avem printre noi destui molipsiți.
De-aceea chiar astăzi e vremea, e timpul,
Din somn mă trezesc, din somn vă treziți.

Să ne împotrivim puternic satanei
Smulgându-i din mână orice suflet furat
Căci Domnul ne-oferă speranța coroanei,
De naștem și noi pentru cer rod bogat.

Căci nu un păstor naște-ntr-o turmă
Ci oile nasc, așa e normal.
Să ne grăbim, să nu rămânem în urmă,
Căci asta cu timpul, devine fatal.

Așa să ne-ajute Hristos pe cărare
S-aducem un rod bogat și frumos.
Ca-n ziua răpirii, atunci, la plecare
S-ajungem în Rai cu al nostru Hristos.

 Nichifor Nicu 

20 Martie

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, cum a iubit şi Christos biserica.” Efeseni 5:25

Ce exemplu minunat le-a lăsat Christos ucenicilor! Puţini învăţători s-ar aventura să spună: „dacă vreţi să-mi urmaţi învăţăturile, trăiţi ca şi mine”. Dar deoarece viaţa lui Isus a fost transcrierea virtuţii perfecte, El poate arăta spre El însuşi ca spre un model de sfinţenie, aşa cum ne învaţă. Creştinul nu trebuie să uite nimic din modelul lui Christos. În nici o împrejurare, nu trebuie să fim mulţumiţi până nu reflectăm tot harul care a fost în EL. Soţul creştin trebuie să se uite la portretul lui Isus Christos şi să se poarte cu soţia sa aşa cum s-a purtat El cu biserica.

Dragostea unui soţ este specială. Domnul Isus îşi iubeşte biserica cu o dragoste rezervată numai ei: „pentru ei mă rog nu mă rog pentru lume” (Ioan 17:9). Biserica este favorita cerului şi comoara lui Christos, coroana de pe fruntea Sa, brăţara de pe braţul Său, pieptarul inimii Sale, centrul şi miezul dragostei Sale. Un soţ trebuie să-şi iubească soţia cu o dragoste constantă, fiindcă aşa îşi iubeşte Christos biserica. El nu este schimbător. Poate să-şi schimbe modul de a o demonstra, dar afecţiunea rămâne aceeaşi. Un soţ trebuie să-şi iubească soţia cu o dragoste de durată, fiindcă nimic „nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Christos, Domnul nostru” (Romani 8:39).

Un soţ adevărat îşi iubeşte soţia cu o dragoste din ce în ce mai puternică şi mai fierbinte. Nu este o promisiune deşartă. Iubite cititor, ce ar mai fi putut face Isus ca să-ţi demonstreze dragostea Lui? Isus îşi iubeşte soţia cu o dragoste divină. El îi arată afecţiune şi o priveşte cu multă mulţumire. Credinciosule, eşti uimit de dragostea lui Isus? O admiri, dar o imiţi? Este dragostea ta din relaţiile domestice aşa „cum a iubit şi Christos biserica”?

C.H. Spurgeon

Viața mea

Viața mea nu-i doar un soare,
Și să zâmbesc mereu, nu pot,
Dar și atunci când plâng și doare,
Dacă îL am pe El, am tot!

Viața mea nu-i doar pe munte,
Căci mă trezesc și-n vale jos,
Dar și acolo El mi-e punte,
Și tot ce sunt, sunt prin Hristos!

Viața mea nu-i doar putere,
Căci eu mai simt și slăbiciuni,
Dar și prin cruntă sfâșiere,
El mă ridică prin minuni.

Viața mea nu-i doar pasiune,
Căci uneori focul mi-e stins,
Dar când Îl chem prin rugăciune,
Atunci prin har sunt reaprins.

Viața… nu, nu-mi aparține,
Căci nu-i a mea, i-am dat-o Lui!
Nu sunt perfect, dar ce mă ține
E îndurarea Tatălui!

Lucian Cazacu

Omniștiența

Eu nu mă cunosc cât Hristos mă cunoaște,
Sunt taine profunde în inima mea.
Nu pot să prevăd ce primejdie mă paște,
Dar știu că doar El mă salvează din ea.

Când apă și neguri pluteau peste glie,
Atunci se notase cu lux de-amănunt,
Tot șirul de oameni ce-a fost și-o să vie,
De Geniul ce zice: – Eu Sunt Cel ce Sunt!

E planul de veacuri trasat cu migală
De cel mai faimos și mai bun arhitect,
Dar nu cu grădini sau cazane cu smoală,
În care să intri de-avalma, direct.

În El zac ascunse noiane de taine.
De ochii Săi însă, nimic nu-i ascuns.
Pătrunde dincolo de frunți și de haine,
Dar firii rămâne pe veci nepătruns.

Cunoaște rodirea înainte de grapă,
Cuvântul ni-l știe când nici nu-i rostit…
Prevede în pustiuri izvoare de apă
Și în dese șuvoaie, uscatul cumplit!

Cu tâlc se înnoadă cârmâzul pe gheme,
Lumina se țese din negru fuior.
Cad stele, steluțe, din vreme în vreme,
Și-o dată cu ele, sclipirile mor…

Mă închin cu sfială, nemernic de mine,
Un strop din oceanul ce în valuri s-a dus.
Condu-mă prin toate cum știi că-i mai bine,
Ca până la moarte să-ți fiu rob supus!

Tudor Maier 

Privirea când ți-ntorci spre mine

Luca 22:61”Domnul s-a întors și s-a uitat țintă spre Petru”.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Mântuitorule Hristos
Abia atunci pricep mai bine
Că-s mic și sunt neputincios.

Fără iubirea-Ti minunată
Ca Petru m-aș fi lepădat
Însă privirea Ta curată
Spre mine blând s-a îndreptat

Și-am înțeles că ce mă ține
E numai harul Tău bogat
Căci Te-ai jertfit și pentru mine
Să fiu și eu răscumpărat.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Ca și spre tânărul bogat
Pricep că nu-i mai mare bine
Ca a-Ti sluji cu-adevărat.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Ca spre Maria, la mormânt
Știu că ești viu și pentru mine
Pe veci, Mesia cel preasfânt.

Privirea Ta, ce-i veșnic trează
E scutul și tăria mea
Asupra mea mereu veghează
În zori, ca și în noaptea grea.

Privirea ce mi-o dărui mie
Plină de dragoste și har
O recunosc și dintr-o mie,
E-o mare fără de hotar

De mângâiere, alinare
De liniște și bucurii
Aduce pace, vindecare
În triste, nopțile tîrzii.

Privirea Ta ce mă inundă
Cu-al bucuriei sfânt izvor
În viața mea vreau să pătrundă
Ca să Te-aștept mereu cu dor.

Pavel Mariana Florica 

Oglindească-se Hristos

Oamenii-și dau cu părerea despre roadele-altora,
Despre pocăința lor n-au de spus nici un cuvânt.
Ei se văd mereu perfecți, n-au nimic a-și reproșa
Sparg destine, sfarmă vise folosind cuvântul Sfânt.

Sunt categorii de oameni care nu se văd pe ei,
Dar atenția lor se-ndreaptă către cei ce se-ostenesc.
Dacă văd că faci ceva, ești ca prada între lei,
Și-apoi caută să te-atace, din lovit nu se opresc.

Propășirea lor nu-i harul, este doar în falsitate,
Scopul lor e unul singur, să dărâme ce-i frumos.
Reguli sumbre și doctrine și versete-ntortochiate,
Dar trăirea lor e rece și e fără de Hristos.

Ce crezi tu, ce ai văzut, ce-ai trăit doar prin credință,
Pentru ei, n-are valoare, și-i lipsit de Dumnezeu.
Dacă nu faci cum spun ei, ești un om în neputință,
Și te zbați în întuneric și-n păcatul cel mai greu.

De nu faci dup-al lor plac, ești catalogat pierdut,
Ești un om ce-aleargă-n viață doar în pofte și-n plăceri.
Ești firesc, nelegiuit, păcătos, ești un rebut,
Care n-are destinație, se-ndreaptă spre nicăieri.

Pentru ei, firma contează, dacă nu-i urmezi pe ei,
Clar ești împotriva lor și ești om periculos.
Au privirea sfidătoare și-atitudine de zei,
Și îi simți că-s reci și goi și străini de El, Hristos.

Vorba ta nu-i necesară, însă vorba lor e cheia
Care-oferă-nțelepciune și te poartă spre liman.
După asta se ghidează și trăiesc oamenii-aceia,
Care n-au nimic ceresc, uneori nici chiar uman.

Însă ce să vezi, surpriză, biblia spune altceva,
Că acei ce cred în Domnul și în Sfânt Numele Lui,
Dacă L-au primit în inimi și credința vor urma,
Vor primi drept să se facă toți, copii ai Domnului.

Nu prin voia firii lor, nici din sânge omenesc,
Nici prin voia vreunui om, ci născuți din Dumnezeu.
Astfel, toți aceia care în Hristos se-adăpostesc,
Au o siguranță-n suflet și-s purtați pe brațul Său.

Garanția oferită de Hristos și de scriptură,
Este cea mai importantă, nu se poate anula!
Toți acei ce-s plini de bârfă, de invidie și de ură,
Partea lor e doar osânda, cerul nu îl vor vedea.

Ce a spus Hristos în biblie, clar, e mult mai important
Ce spun oamenii din jur, treaba lor, mie nu-mi pasă!
Știu, invidia și cu bârfa sunt un cancer galopant
Care macină în suflet și tristețe-n urmă lasă.

Mă încred deplin în Domnul și așa să faci și tu,
Dacă împlinești aceasta, ferice va fi de tine.
Oamenii-și dau cu părerea dar tu spune-le un „Nu”
Și trăiește prin credință nu prin ura care vine.

Căci de ură-i plină lumea, însă dragostea lipsește,
Dac-o ai, păstreaz-o în suflet, răspândește-o-n jurul tău,
Căci așa face un om care zilnic se-ostenește
Să trăiască pentru cer, pentru Sfântul Dumnezeu!

Un creștin adevărat, nu dărâmă, ci zidește,
Nu aruncă vorbe goale, ci-l ridică pe-un căzut
Astfel, în credința lui, zilnic, zilnic propășește,
Și lucrează cu Hristos, pentru omul cel pierdut.

Să ne-ajute Dumnezeu să fim sare și lumină,
Să dăm gust, să dăm valoare, oferind tot ce-i frumos,
Să fim grâu la seceriș, nu cumva să fim neghină,
Și în noi în orice vreme, oglindească-se Hristos!

Nichifor Nicu 

Luptători pentru credință

Ce și cum face Hristos,
Nu contest și nu refuz,
Datoria mea e una,
Să fiu treaz, să am auz.

Ca atunci când El vorbește,
Să fiu gata să-mplinesc,
Și când El spune ceva
Eu să nu mă-mpotrivesc.

Ținta mea să fie cerul,
Lupta mea doar prin credință,
Altfel voi fi un învins
Și lipsit de biruință.

Fiecare pas ce-l fac,
Să îl fac prin al Său har
Să tac când spune să tac,
Și să-L chem să-mi fie far!

Îndrumarea Lui să-mi fie,
Călăuză pe pământ,
Scopul meu să fie unul:
Patria, Cerul Lui Sfânt.

Ce-i în lume, pe pământ,
Nu-mi oferă bucurii
Dar sunt sigur că în cer,
Dumnezeu mă va primi!

N-am nevoie de gunoi,
Luați-l voi, vă aparține.
Eu mă mulțumesc cu Domnul,
Mă iubește, e cu mine!

Dacă-L am pe El, e-un har,
Ba, mai mult, e o-mplinire.
Lumea asta nu oferă
Mai mult decât amăgire.

Și la ce mi-ar folosi
Să am saci cu bani sau aur?
Când Îl am pe El, Hristos,
Minunatul meu tezaur?

Omenirea-i adormită
În păcat, în depravare,
Și cuvântul Lui Hristos,
Pentru ea, n-are valoare.

De-asta spune și scriptura:
„Mulți chemați, puțini aleși”
Omule, de-auzi Cuvântul
Din păcat astăzi să ieși!

Timpul este limitat,
Viața este doar un vis,
Te-ai gândit unde-ai să mergi,
De nu mergi în Paradis?

Nu-ți face iluzii faine,
Să nu crezi că poți oricum…
Dacă n-ai curate haine,
Tu nu ești pe noul drum.

Te gândește foarte bine
Și renunță la păcat,
Scoală-te, te cheamă Domnul,
Să te facă un soldat!

Luptători pentru credință,
Asta trebuie să fim,
Dacă scopul nostru-i altul,
Vai și-amar, ne amăgim!

Deci, să mergem la război,
Să luptăm, să biruim
Să trăim pentru Hristos,
Cerul să îl moștenim.

Nichifor Nicu 

Nu-mi pare rău pentru adevăr

Pentru adevărul spus, să-mi pară rău, ar fi stupid
N-am să mă tem în astă lume vreodată de vreun individ.
Mai bine să spun adevărul decât să-mpachetez frumos
Minciuna grosolan-a lumii și-apoi să-L pierd pe-al meu Hristos.

Mai bine singur, fără prieteni, aici pe-acest pământ străin
Decât fără Hristos, Slăvitul, care mi-a dat harul divin.
Să leg o prietenie falsă cu oameni falși și dubioși,
Ar însemna că sunt de partea acelor ce sunt mincinoși.

Nu vreau astfel de prietenii, mă afectează, mă doboară,
Prefer să urc pe calea vieții, nu să cobor pe a ei scară.
Prefer să fiu văzut naiv, sau prost, fără de rațiune,
Decât să fiu un om văzut și important aici în lume.

Ce etichetă-mi pune lumea, e fix problema ei, nu-mi pasă!
Eu știu că Îl slujesc pe Domnul ce-n viață, singur, nu mă lasă.
Ce spune Domnul, chiar contează, e mai de preț părerea Lui,
De-aceea mă încred în El și-ascult doar sfatul Domnului!

Nu-mi pare rău de adevărul pe care-l spun, chiar de-i tăios,
Prefer să fiu un om curat, nu vreau să fiu un mincinos.
Cunosc minciuna, vin de-acolo, știu gustul ei, e foarte-amar,
Când te împotmolești în ea, cu greu scapi din al ei hotar.

Prefer să merg prin adevăr, să calc pe drumul lui frumos,
Nu vreau să spună cei din jur: „Uite-l pe ăla mincinos”
Și de voi fi persecutat pentru adevăruri spuse,
Eu vin la cruce și mă-nchin, mă-ncred în Jertfa Ta, Isuse!

Nimic și nimeni n-o să poată să-mi schimbe calea ce-o urmez,
Căci dacă merg cu Tine, Doamne, în fața lumii nu cedez!
Eu merg purtat de mâna Sfântă, Acelui ce a fost pe-o cruce,
Și știu, sunt sigur, cert convins că mâna Lui, spre Rai mă duce.

Atât a fost ce-am vrut să spun, mai mult, nu cred că-i necesar,
Aleg să spun doar adevărul, nu vreau minciuni fără hotar.
Știu că sunt om, nu-s ipocrit, sunt cert convins că pot greși,
Dar mă străduiesc să fiu cu-acei ce merg spre veșnicii.

Satan e șmecher, e viclean, sunt conștient, dar nu mă las!
Căci știu că Dumnezeu din cer va fi cu mine-n orice ceas.
Mă va păzi de-orice minciună, de orice rău, de-orice-i murdar
Și sângele Lui Sfânt mă spală, mă-mbracă-n dragoste și har!

Slăvit să fie-n veci Hristos, căci lucrează minunat!
Și mâna Lui străpunsă-n cuie cu Dumnezeu m-a împăcat!
De-aceea azi aleg credință, aleg nădejdea și iubirea,
Să fiu în cer cu Dumnezeu care-mi oferă mântuirea!

Nichifor Nicu

Vor trece încercările…

Doamne, ai vrut s-avem parte cu Tine,
Venim în rugăciuni cu mulțumiri,
Că ne zidești mereu zile senine
Pe temelia unei mari iubiri.

Vor trece încercările ca vântul,
Vom izbândi prin Cel ce e cu noi
Și ne va îndruma mereu Cuvântul
Să nu privim nicicând spre înapoi.

În veacu-acesta plin de silnicie,
Când rânduieli divine se desfac,
În pregătirea pentru veșnicie
Să ne ferim de-al răului atac!

Să-i ținem influența la distanță,
Să apelăm la Domnu-n rugăciuni,
La El găsim iubire și speranță,
Protecție, vigoare-n slăbiciuni.

Doar Dumnezeu e Cel ce ne susține,
Să nu ne pierdem timpul prețios,
Când Cel care-a tămăduit destine
E Domnul veșnic viu, Isus Hristos!

Și Domnul dacă e la cârma navei,
Prin cât de grele valuri navigăm,
Hristos este în noi nădejdea slavei,
Cu El vâslim, răzbim și ancorăm!

Laura Minciună