Eu nu mai vreau să mă mai joc cu viața mea

Eu nu mai vreau ca să mă mai joc cu viața mea
Nu mai vreau prin filozofie simplul să-l complic
Nu vreau să mă mai târguiesc cu firea mea cea rea
Ci vreau Doamne din zi în zi ca să mă fac mai mic.

Eu nu vreau să mai trăiesc doar numai de a trăi
Nu mai vreau să merg târâș, pe brânci spre Paradis
Nu vreau ca veșnicia să mi-o trăiesc oricum ar fi
Iar dreptul meu să-l vând pe o ciorbă sau pe-un vis.

Eu nu mai vreau doar pe jumătate să trăiesc
Nu mai vreau să mă mai încurc în plasa celui rău
Vreau de îngâmfare și mândrie să mă pocăiesc
Sub crucea Ta, Isuse să-mi plâng păcatul meu.

Eu nu mai vreau ca să iubesc pe jumătate
Nu mai vreau să-mi pierd prietenii cei dragi pe drum
Eu nu mai vreau să judec pe-acel ce-mi este frate
Ci mai iubitor de frați să fiu, mai credincios, mai bun.

Eu vreau să fiu așa cum sunt, să nu mă mai prefac
Eu nu mai vreau spiritual în ochii mei să par
Vreau să mă smeresc mai mult și cât mai mult să tac
Iar viața ce o trăiesc să nu mai treacă în zadar.

Eu nu mai vreau să trec acum pe lângă cel rănit
Vreau să-l ridic pe asin așa cum a făcut Hristos
Să-aprind candela dragostei la căpătâiul obosit
Să fiu pentru acei ce plâng un samaritean milos.

Eu vreau cu orice preț ca să ajung la Tine în cer
În seninul ochilor Tăi, Doamne vreau să mă afund
Și-n raiul strălucirii să te slăvesc, să cred, să sper
Să-ți respir iubirea Ta și chipul Tău cel blând.

Mihail Cebotarev 

A înviat Isus

Stă țintuit pe cruce, pe Golgota,
Isus Hristos și-n jurul Lui privesc
Ostași romani, aprozii și cohorta
De oameni răi, ce moartea I-o doresc.

Privind la Fiu Său, Cerescul Tată,
Și-a ‘ntors cu-amar privirea sus în Cer
Iar prin văzduh cu mintea-ntunecată
Venea râzând în hohot, Lucifer…

Fiind acum cuprins de frenezie
C-a reușit pe Domnu-a răstigni;
Dar planul Sfînt el n-avea cum să-l știe
Nici ce se va-ntîmpla a treia zi.

Acum cuprinși de-aceiași bucurie
Și-aprozi și preoți ținta și-au văzut
C-au vrut demult într-un mormânt să-L știe
C-au vrut și ei, ce Lucifer, a vrut.

Din toată trista scenă, doar tâlharul
L-a înțeles pe Domnul și-a primit
Iertarea de păcat numită: Harul
Fiind pe veci salvat și mântuit.

Isus în chinuri a strigat „- Mi-e sete!”
Și nici un srop de apă n-a primit
Ci-n schimb I-au dat oțet într-un burete
Ca-n urmă să declare: „- S-a sfârșit!”

Deși la ucenici Isus le spuse,
Deși atunci au fost încredințați,
Acum orice speranță dispăruse
Fiind dezamăgiți și-ndurerați.

Dar cînd spre-a treia zi dădură zorii
Un fulger tot văzduhul l-a brăzdat
Și leșinați căzură păzitorii
Când la mormânt, un Înger s-arătat.

Rupând pe veci a minții rațiune,
Dintr-un mormânt cu piatră ferecat,
A săvârșit cea mai de preț minune
Isus Hristos din morți a înviat!

A înviat Isus, Izvorul Vieții!
Cu moartea Lui, El moartea birui;
Luceafărul din zorii dimineții
Și Soarele ce nu va asfinți.

Cînd s-au trezit ostașii, plini de frică,
La marii preoți ei au alergat
Și tremurînd au început să zică:
-” Să știți cu toți… Hristosul… A-nviat!”

„Rabuni!” izbucni în plâns Maria –
Când pe Învățător L-a cunoscut
Cine-ar putea să spună bucuria
Ce sufletul, deodată, i-a umplut?

A înviat Isus și-i sărbătoare!
A sfărâmat și lanțuri, și peceți
Și cine crede-n El, în veci nu moare;
Isus e dătătorul noii Vieți.

A înviat Isus, și-n tot pământul
Creștinii dus-au vestea-n lung și-n lat
„De dragul nostru-a suferit mormîntul,
El S-a smerit dar Tatăl L-a’nălțat”!

El S-a ‘nălțat lăsând Mângăietorul
Prin El avem al Harului șuvoi
– Rabuni! Te dorim, ne arde dorul!
Ca într-o zi, să înviem și noi!

Daniel Hozan

In zorii Invierii

In zorii Învierii s-a scuturat pământul
De moartea și de chinul Fiului de-Împărat
Căci neputând sa strige devenise complice
La răstignirea Celui ce toate a creat.

In zorii dimineții trântiți au fost ostașii
Și piatra grea a morii din loc a fost urnită
Căci Printul Învierii Sapa-n și peste moarte
A părăsit mormântul in ziua profețită.

In zorii Învierii au fost Uimiți urmașii
De îngeri și de giulgiu de mormântul lăsat
Iar cei ce cu ardoare au vrut sa îl găsească
L-au întâlnit aievea pe Hristos înviat

In zorii dimineții mai ai și tu o șansa
Sa crezi ca El la moarte s-a dat din vina ta
Și acceptând pe Domnul sa ai vie speranta
Ca-n Ziua Vesniciei și tu vei învia.

Nelu Roşu

Iubită lume-a sosit ceasul…

Iubită lume, -a sosit ceasul
Stropșirii templelor prea seci
Și nu-s tălăngi să țină pasul
Atâtor drumeții de veci,
Nici bocitori cerând cu glasul,
Izvor de lacrimi să-i petreci.

În racle ajunge un mic grup
Căci nu mai este loc sub iarbă,
Și-n foc se zvârle orice trup,
Din valul de pedeapsă oarbă.

Se prind tălăngile de mână
Din zori și până în amurg,
Jelind ce au la îndemână,
Cu clopoțitul lor prelung.
Ajung și-n patria română,
Și orice inimă străpung.

Și glasul tristei vești străpunge
Parcă, întregul Univers,
Dar la guverne nu ajunge,
Nici chiar al morții grav demers.

Precum un sul, așa se strânge
Tot Universu îngreuiat,
De-atâta rău și-atâta sânge,
Ce-a fost vărsat nevinovat.
(Guvernele ne vor convinge
Că nu e chiar de speriat… )

Văzduhu-i înfierat și urlă
În felul lui, amestecat
Cu urletul din orice turlă
Și templu rece, întunecat.

S-au stins ale fericirii focuri,
Umbrită-i orice bucurie,
Și vântul geme printre blocuri,
Cu neantul parcă-n armonie…
Miroase totul a batjocuri
Și-a cufundare-n veșnicie.

Azurul se îmbracă-n noi
Ce n-am întunecat văzduhul,
În rest, ca-n ziua de apoi,
O groază care-ți smulge duhul.

Dreptăți și adevăruri multe
Se-ntrec pe net și se înfierbântă,
Se tot spun vrute și nevrute,
Da-s și chemări la Calea Sfântă;
Însă, nu-s suflete să-asculte,
Minciuna toate le înmormântă!

E-o stare demnă de deplâns
Dar nu vom plânge că e greu,
Căci noi suntem chemați la plâns,
Pentru ce plânge Dumnezeu.

Cu fiecare zi murim
Apropiindu-ne de-o pauză
Din care-apoi, veșnici ieșim.
Trăim murind pentru o cauză,
Depinde doar ce prețuim
Și pe ce lucruri punem bază.

Covid… cheamă la pocăință
Apoi, se întoarce mânios
Pentru-a se atinge de ființă,
Și vai de cel fără Hristos!

Mass-media-i un ecou tenebru
Cu vești tot mai de speriat…
Și lumea, un concert funebru
Pe-un piedestal avariat
Dar noi, uniți membru cu membru,
Suntem un trup de invidiat.

Căci formăm trupu-Atotcelebru
Al lui Hristos Cel înviat!

Ioan Hapca

Biserica nu poate fi închisă

Biserica nu poate fi închisă
Chiar dacă adunările se-nchid
De veacuri a rămas necompromisă
Chiar dac-a fost hulită, interzisă
Că-n dreptul ei nu oamenii decid.

Biserica nu poate fi stopată
De viruși, pandemii sau vre-un decret
Biserica cea Sfântă și Curată
Din sufete de sfinți este formată
Urmașii lui Isus din Nazaret.

Biserica nicicând nu se răcește
Doar catedrale părăsite-s reci
Biserica e vie și trăiește
Căci Răscumpărătorul ei domnește
Isus e Domn și Împărat în veci.

Biserica nu poate fi oprită
Oricâte-ar fi să vină-n viitor
Ea este de Isus Hristos zidită
Și are temelia neclintită
Ea-i turma preiubitului Păstor.

Biserica nicicând nu se-nvechește
Chiar dacă ani s-au scurs vreo două mii
Oricîte-au fost și-or fi le biruiește
Și zi de zi mereu se pregătește
De sărbătoarea care va veni.

Biserica nu poate fi distrusă
Chiar de-i lovită sau trântită jos
Dar niciodată nu va fi răpusă
Atâta vreme cât va fi condusă
De marele Păstor Isus Hristos.

Biserica va trece peste toate
Și știm că încercari vor mai veni
Trăind credința vie-n unitate
Păstrând în inimi cugete curate
Răbdând pân’ la sfârșit vom birui.

Daniel Hozan 

Se clatina pamantul…

Se clatina pamantu-ntreg si-n jur lipseste pacea…
E zarva mare printre-acei, ce si-au pierdut speranta…
Precum pamantul insetat, vrea setea sa-si aline,
Intrega lume, asteapta azi… un picur de la Tine.

Ne indragim a noastra viata si alergam sa adunam,
Iar undelemnul in ulcioare, uitam ades sa-l strangem…
Traim pentru a cheltui, si-n graba mare amanam…
Pe Dumnezeu sa-L onoram, pacatul nost’sa-l plangem.

Ne tinem strans de -aceasta glie, de parca alta n-ar mai fi. .
Nesocotind o-mparatie, ce vesnic ea va dainui…
Strigat-am toti: vino Isuse, dorim pe Tine-a Te vedea,
Dar ne-nspaimanta gheara mortii, si ne infric-amprenta sa.

De-am pus nadejdea in Hristos, doar pentru viata aceasta,
Ce este-un fulg de soare stins, ce-si pierde frumusetea…
Necugetand ce va veni… caci Mirele-o sa-ntarzie…
Suntem cei mai nenorociti… suntem doar o pustie.

Dorim cununa sa purtam, un stalp sa fim in Templu,
Dar trebuie sa ne trezim: spre vesnicie gandul!
Cuvantul Sau de-l vom pazi, ne va sluji rabdarii,
Iar El promite caci e scut, in ceasul incercarii!

Ignatescu Liliana 

Un freamăt blând

Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.

Un freamăt blând îngână șoapte
Ce-n „noapte”-s greu de deslușit
Și gânduri de „lumină” coapte
Lucesc în suflet, năbușit:

– „E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!”
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit? !

Ne vom ținti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruință
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credință? !

Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n „Palatul Lui ceresc”
Făcând dovada de iubire
La toți ce-n noapte ne rănesc? !

Un freamăt blând adie șoapte
Trădându-I dragostea, „Mireaso”!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezește-te acum, „Aleaso!”

01/03/2020*Ioan Hapca

Când ziua îți sărbătorești

Când ziua îți sărbătorești,
Privește atent în vale…
Întreabă-te de ce trăiești?
Ce scopuri ai și cui slujești?
Cu cine mergi pe cale?

Când nu aveai nici o dorință,
Că încă nu erai născut,
Înconjurat de neputință,
În lupta pentru biruință,
Domnul ți-a fost un scut!

Când nu erai decât un plod,
Un ghem plăpând ce-și strânge ața,
Al dragostei firești un rod,
Moartea îți pregătea prohod…
Domnul ți-a dat viața!

Când ai venit înlăcrimat,
Printre cei triști și necăjiți,
Îngerii buni te-au ajutat,
Să fii iubit și protejat…
Domnul ți-a dat părinți!

Când ai deschis ochii în lume,
În lumea rea și nemiloasă,
Tu te-ai născut cu-n scop anume,
Să fii o pildă, o minune…
Domnul ți-a dat o casă!

Să judeci drept și liniștit,
Să nu fii supărat…
Din inimă fii mulțumit,
Că ești ales, ești prețuit,
Om binecuvântat!

Astăzi în zi de sărbătoare,
Te rog să te gândești,
Că tot ce ai și vrei sub soare,
Comori cerești nepieritoare,
În Domnul le primești!

Fii înțelept și sănătos,
Copil drag și iubit…
Primește darul lui Hristos,
IERTAREA să fii bucuros,
De-a pururi fericit!

Teodor Groza

Prin sita cercetării deasă

Prin sita cercetării deasă
Ev. Luca 22:31-32, Ev. Matei 24:12-14
1 Timotei 4:1-9

Prin sita cercetării deasă,
Sunt azi cernuți pe rând creștinii,
Ca să rămână ca, , Mireasă, ,
Doar sfinții cărora le pasă,
De căile Luminii!

Că mulți din cei ce ieri aveau
Și dragoste și râvnă mare,
Azi mai la focul lumii stau,
Paharul de păcat îl beau,
Cuprinși de nepăsare.

Odată erau nelipsiți,
La rugăciuni cu bucurie,
În jugul bun neobosiți…
Acum de lume-s năpădiți,
N-au timp de părtășie.

Erau în Domnul fericiți,
Cu o credință neclintită…
Azi sunt de modă biruiți,
Apatici, reci și rătăciți,
Cu inima-npărțită.

O vreme-au fost înflăcărați,
Cu toți talanții în lucrare,
În fața morții neînfricați,
Azi mulți de oameni speriați,
În prag de lepădare.

Să ne rugăm, să ne sfințim,
Hristos ne-avertizează.
Pe El să îl mărturisim
Și de-am căzut să ne căim…
Biserică fii trează!

Acum în zilele din urmă,
Prin sită trecem fiecare,
Hristos se roagă pentru turmă…
Pe cine-alegem noi la cârmă?
Veghează Adunare!

Teodor Groza