Biserica nu poate fi închisă

Biserica nu poate fi închisă
Chiar dacă adunările se-nchid
De veacuri a rămas necompromisă
Chiar dac-a fost hulită, interzisă
Că-n dreptul ei nu oamenii decid.

Biserica nu poate fi stopată
De viruși, pandemii sau vre-un decret
Biserica cea Sfântă și Curată
Din sufete de sfinți este formată
Urmașii lui Isus din Nazaret.

Biserica nicicând nu se răcește
Doar catedrale părăsite-s reci
Biserica e vie și trăiește
Căci Răscumpărătorul ei domnește
Isus e Domn și Împărat în veci.

Biserica nu poate fi oprită
Oricâte-ar fi să vină-n viitor
Ea este de Isus Hristos zidită
Și are temelia neclintită
Ea-i turma preiubitului Păstor.

Biserica nicicând nu se-nvechește
Chiar dacă ani s-au scurs vreo două mii
Oricîte-au fost și-or fi le biruiește
Și zi de zi mereu se pregătește
De sărbătoarea care va veni.

Biserica nu poate fi distrusă
Chiar de-i lovită sau trântită jos
Dar niciodată nu va fi răpusă
Atâta vreme cât va fi condusă
De marele Păstor Isus Hristos.

Biserica va trece peste toate
Și știm că încercari vor mai veni
Trăind credința vie-n unitate
Păstrând în inimi cugete curate
Răbdând pân’ la sfârșit vom birui.

Daniel Hozan 

Se clatina pamantul…

Se clatina pamantu-ntreg si-n jur lipseste pacea…
E zarva mare printre-acei, ce si-au pierdut speranta…
Precum pamantul insetat, vrea setea sa-si aline,
Intrega lume, asteapta azi… un picur de la Tine.

Ne indragim a noastra viata si alergam sa adunam,
Iar undelemnul in ulcioare, uitam ades sa-l strangem…
Traim pentru a cheltui, si-n graba mare amanam…
Pe Dumnezeu sa-L onoram, pacatul nost’sa-l plangem.

Ne tinem strans de -aceasta glie, de parca alta n-ar mai fi. .
Nesocotind o-mparatie, ce vesnic ea va dainui…
Strigat-am toti: vino Isuse, dorim pe Tine-a Te vedea,
Dar ne-nspaimanta gheara mortii, si ne infric-amprenta sa.

De-am pus nadejdea in Hristos, doar pentru viata aceasta,
Ce este-un fulg de soare stins, ce-si pierde frumusetea…
Necugetand ce va veni… caci Mirele-o sa-ntarzie…
Suntem cei mai nenorociti… suntem doar o pustie.

Dorim cununa sa purtam, un stalp sa fim in Templu,
Dar trebuie sa ne trezim: spre vesnicie gandul!
Cuvantul Sau de-l vom pazi, ne va sluji rabdarii,
Iar El promite caci e scut, in ceasul incercarii!

Ignatescu Liliana 

Un freamăt blând

Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.

Un freamăt blând îngână șoapte
Ce-n „noapte”-s greu de deslușit
Și gânduri de „lumină” coapte
Lucesc în suflet, năbușit:

– „E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!”
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit? !

Ne vom ținti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruință
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credință? !

Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n „Palatul Lui ceresc”
Făcând dovada de iubire
La toți ce-n noapte ne rănesc? !

Un freamăt blând adie șoapte
Trădându-I dragostea, „Mireaso”!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezește-te acum, „Aleaso!”

01/03/2020*Ioan Hapca

Când ziua îți sărbătorești

Când ziua îți sărbătorești,
Privește atent în vale…
Întreabă-te de ce trăiești?
Ce scopuri ai și cui slujești?
Cu cine mergi pe cale?

Când nu aveai nici o dorință,
Că încă nu erai născut,
Înconjurat de neputință,
În lupta pentru biruință,
Domnul ți-a fost un scut!

Când nu erai decât un plod,
Un ghem plăpând ce-și strânge ața,
Al dragostei firești un rod,
Moartea îți pregătea prohod…
Domnul ți-a dat viața!

Când ai venit înlăcrimat,
Printre cei triști și necăjiți,
Îngerii buni te-au ajutat,
Să fii iubit și protejat…
Domnul ți-a dat părinți!

Când ai deschis ochii în lume,
În lumea rea și nemiloasă,
Tu te-ai născut cu-n scop anume,
Să fii o pildă, o minune…
Domnul ți-a dat o casă!

Să judeci drept și liniștit,
Să nu fii supărat…
Din inimă fii mulțumit,
Că ești ales, ești prețuit,
Om binecuvântat!

Astăzi în zi de sărbătoare,
Te rog să te gândești,
Că tot ce ai și vrei sub soare,
Comori cerești nepieritoare,
În Domnul le primești!

Fii înțelept și sănătos,
Copil drag și iubit…
Primește darul lui Hristos,
IERTAREA să fii bucuros,
De-a pururi fericit!

Teodor Groza

Prin sita cercetării deasă

Prin sita cercetării deasă
Ev. Luca 22:31-32, Ev. Matei 24:12-14
1 Timotei 4:1-9

Prin sita cercetării deasă,
Sunt azi cernuți pe rând creștinii,
Ca să rămână ca, , Mireasă, ,
Doar sfinții cărora le pasă,
De căile Luminii!

Că mulți din cei ce ieri aveau
Și dragoste și râvnă mare,
Azi mai la focul lumii stau,
Paharul de păcat îl beau,
Cuprinși de nepăsare.

Odată erau nelipsiți,
La rugăciuni cu bucurie,
În jugul bun neobosiți…
Acum de lume-s năpădiți,
N-au timp de părtășie.

Erau în Domnul fericiți,
Cu o credință neclintită…
Azi sunt de modă biruiți,
Apatici, reci și rătăciți,
Cu inima-npărțită.

O vreme-au fost înflăcărați,
Cu toți talanții în lucrare,
În fața morții neînfricați,
Azi mulți de oameni speriați,
În prag de lepădare.

Să ne rugăm, să ne sfințim,
Hristos ne-avertizează.
Pe El să îl mărturisim
Și de-am căzut să ne căim…
Biserică fii trează!

Acum în zilele din urmă,
Prin sită trecem fiecare,
Hristos se roagă pentru turmă…
Pe cine-alegem noi la cârmă?
Veghează Adunare!

Teodor Groza

Deși e lumea întinată

Deși e lumea întinată,
De mult prea multă răutate,
Eu nu vreau a trădării plată,
Ci cu iubire mai curată,
Să fiu o slugă devotată,
Semănător de bunătate!

Deși e lumea înrobită,
De mult prea multele-i păcate,
Eu nu vreau viață nesfințită,
Ci o credință împlinită,
Să fiu în valea cu ispită,
Semănător de libertate!

Deși e lumea derutată,
De-a veacului babilonie,
Eu nu vreau calea necurată,
Ci separare luminată,
Să fiu în valea întunecată,
Semănător de bucurie!

Deși e lumea greu legată,
De-a patimilor neputință,
Eu nu vreau viață subjugată,
Ci izbăvire adevărată,
Să trag în holdă brazdă dreaptă,
Semănător de biruință!

Deși e lumea învrăjbită,
De mult prea multă nedreptate,
Eu nu vreau turmă necăjită,
Ci dragoste desăvârșită,
Să fiu în lumea risipită,
Semănător de unitate!

Deși e lumea azi cuprinsă,
De foc străin, de necredință,
Eu vreau din cer să fie ninsă,
În harul Domnului cuprinsă,
Să fiu în ea lumină aprinsă,
Semănător de pocăință!

Deși e lumea adormită,
De duhul veacului fălos,
Eu vreau să fie-acum trezită,
Din somnul morții izbăvită,
De judecată pregătită,
Un rod al jertfei lui Hristos!

Teodor Groza

Dovezile iubirii

Motto: „”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”” Amin! Ioan 3:16.

Primește, Doamne, jertfa mea de mulțumire –
O ardere-de-tot pe un altar zidit din lut…
Un strigăt, al celui însetat după a Ta iubire
Cu care ne-ai înconjurat de la început.

Îți mulțumesc că din a cerului Împărăție –
Din slavă ai venit, Isuse, să ne izbăvești
Și să ne scoți pe noi din a păcatului robie,
Și viață să ne dai… Ce mult ne iubești!

Dovadă-i crucea ce-ai purtat-o-n spate,
Împovărată cu al lumii întregi păcat…
Dar și mila Ta, și nesfârșita-Ți bunătate
Cu care-ai săturat norodul înfometat.

Dovezile iubirii Tale sunt cuiele și spinii,
Și buretele înmuiat în fiere și venin…
Dar și limpezimea cerului și a Luminii
În apele din Cana preschimbate-n vin.

Dovadă a iubirii Tale e a Golgotei colină –
Altarul pentru Jertfa Celui fără păcat…
Dar și rodul viței din paharul de la Cină
Și Frângerea-de-Taină pe lemnul înălțat.

O dovadă a iubirii Tale, este că la Cină
Loc are și iudeul, loc are și străinul…
Și Tu ne dai, Isuse, din frângere lumină
Și ne sfințești cu pâinea și cu vinul.

Dovadă-i că Te-ai dat pe Tine pentru noi
Lui Dumnezeu, ca o jertfă de bun miros –
Ca un prinos – pentru ca în Ziua de Apoi
Socotiți să fim ca frați întru Hristos.

Nu știm când va fi ziua aceea sorocită
Dar, tânjim de dor după a Ta venire
Precum Mireasa, de nuntă pregătită,
Așteaptă să-L întâmpine pe Mire.

Noi n-avem, Doamne, ramuri de finici și palmieri
Să Îți așternem la venire cărăruia…
Dar vom așterne sfintele cântări din psalmi
Slăvindu-Ți Numele cu „Amin” și „Aleluia!”

Ioan Vasiu 

Din slava cerului înalt

Din slava cerului înalt,
Cum mulți profeți ne-au învățat,
În valea nopții și-a cruzimii,
A coborât la noi Rabunii…
Isus Hristos! Lumina lumii!

Din slava cerului de sus,
Cum toți profeții sfinți au spus,
În valea morții, în durere,
A coborât plin de putere,
Isus a noastră înviere!

Din slava cerului curat,
Cum este scris cu-adevărat,
În valea cea cu neputință,
A coborât în umilință,
Isus, să aducă biruință!

Din slava cerului sfințit,
Cum Tatăl Sfânt a rânduit,
În valea cu necaz și jale,
A coborât cu îndurare,
Isus ca să ne fie Cale!

Din slava cerului sublim,
Cum din Scriptură deslușim,
În valea unde-i grea robie,
A coborât lumii să fie,
Isus salvare și bucurie!

Din slava cerului preaînalt,
Al lumii veșnic Împărat,
În valea celor răzvrătiți,
A coborât spre-a fi găsiți,
Prin, , cruce, , veșnic mântuiți!

Din slava cerului senin,
Cum toți creștinii azi vestim,
În zorii sfinți ai dimineții,
A coborât, , Apa vieții, ,
Să fericească, , toți drumeții! , ,

Teodor Groza

Ce vremi cumplite

Ce vremi cumplite vor veni, ce oameni se vor naşte,
că pe Hristos Îl vor urî, nevrând a-L mai cunoaşte.
Când li se va vorbi de El, vor spumega de ură
şi vor striga, şi vor huli cu-nverşunată gură.

Chiar frați pe frați îi vor preda la chinuri şi la moarte
şi toți ca nişte ucigași cu alții-or să se poarte.
Pentru iubirea lui Hristos şi pentru-al Lui Sfânt Nume,
ai Săi vor fi batjocoriți şi omorâți în lume.

Dar cel ce va rabda tăcut pan’la sfârşit durerea,
acesta fi-va mântuit şi va vedea-nvierea.
Căci mântuirea nu se dă la început credinței,
ci se dă numai la sfârşit, în clipa biruinței.

Voi, care veți fi-atunci trimişi să duceți Vestea Bună,
la multe chinuri şi dureri cei răi au să vă pună,
dar nu uitați că şi Iisus a fost întins pe cruce
privind la El, veți fi-ntăriți şi voi să v-o ştiți duce.

Isus cel scump ne-a spus că El cu noi e-n încercare
şi-o să ne scape ne-apărat pe toți şi pe oricare,
iar când necazul cel cumplit va fi să fie-aproape,
El mai nainte va veni, pe toți ai Lui să-i scape.

Voi, toți ai lui Isus, luptați şi-ncredeți-vă tare,
cu-al Lui Cuvânt vă-mbărbătați şi dați-I ascultare.
Să nu vă îndoiți deloc în nici o suferință,
a Marelui Biruitor e marea biruință.

Traian Dorz

Același Hristos neschimbat

Pune-ți speranța și nădejdea-n Hristos,
Pășește în viață mereu prin credință,
Slăvește-L pe Domnul Isus, bucuros
Și-n toate avea-vei prin El, biruință.

Privește spre cer în clipele grele,
Stai tare pe stâncă, nu te speria!
Căci este o forță, deasupra de stele,
Ce zilnic veghează în Dragostea Sa.

Tu, crede în El și cere-i putere,
Când simți că privirea-ți alunecă-n jos,
El știe o, frate să-ți dea mângâiere,
Căci El este și rămâne același Hristos.

El nu s-a schimbat și nici n-o va face,
Rămâne același în veci, neschimbat
E-același Hristos plin de putere și pace,
El, încă-l ridică pe cel ruinat.

El încă mai șterge azi lacrimi pe fețe,
Și mâna-Și întinde atunci când îl chemi,
El are puterea și vrea să te-nvețe,
O, frate iubit, să nu te mai temi.

Deci, urcă chiar astăzi în barcă cu Domnul,
Fii plin de credință și pace, mereu,
Atenție o, frate, să nu vină somnul!
Stai treaz și ascultă de-al tău Dumnezeu.

Nichifor Nicu