A mai trecut din viaţă ta un an…

A mai trecut din viaţă ta un an…
Încă o treaptă ai mai urcat spre infinit
Şi tu… uitat de toţi, priveşti îngândurat prin geam
Tăcut şi trist cu sufletul sărman
La drumul vieţii tale… ce aproape-i de sfârşit.

Ai mai rupt o filă azi din calendar
Simţind în ritmul inimii o jale
Căci prea uşor te-ai văzut pe al vieţii cântar
Iar anii tăi ţi-au zburat în zadar
Şi acum tu plângi în pragul veşniciei tale.

Te uiţi la norii încărcaţi cu frig
Răsfoind mănunchiul zilelor pierdute
Căci amintirile în inimă adânc se înfig
Iar sufletul… ce nu l-ai preţuit
Îndurerat suspină în chinuri negrăite.

Priveşti la mersul limbilor de ceas
Când sună gongul ultimelor clipe
Şi izbucneşti în plâns când vezi cu ce ai rămas
Căci n-ai avut măcar un mic popas
Să-ţi faci cinstit bilanţul zilelor trăite…

Trec anii şi zilele încet se duc
Bat la portiţa vieţii tale nepoftite
Şi în tăcere asculţi cum clipele încet se scurg
Cum frunzele se scutură în amurg
Şi tu ai rămas cu visurile neîmplinite.

Ce vrei să faci acum în ceas târziu?
Când nu mai vezi în viaţa ta scăpare
Şi deznădăjduit suspini pe drumul tău pustiu
Simţind durerea sufletului viu
Ce plânge îndurerat… căci vrea eliberare.

Te zbaţi şi lupţi cu pumnii… dar în vânt
Nu te-ai gândit că vei plăti vreodată
Te-ai crezut grozav… dar vezi că eşti şi tu pământ
Căci un clopot îţi va bate în curând
Şi tu te îngrozeşti căci moartea în prag te aşteaptă.

Ce mai aştepţi acum din viaţa ta
Când la încrucişări de drum te vezi ajuns
Căci un gol în urmă laşi ce nu-l mai poţi umplea
Cu pieptul tremurând de vina grea?
Neputincios oftezi şi nu te poţi opri din plâns…

Mai scurt e timpul astăzi ca oricând
Ce mai aştepţi… din ultima fărâmă…?
Nu te gândeşti la suflet… de ce îl laşi plângând?
În pragul veşniciei sângerând
Când scopul lui e ca să ajungă în slăvi divine.

Te simţi dezamăgit… şi-ţi pare rău
Prea ieftină… a fost plăcerea lumii
Tu ai ales să mergi pe căile şi drumul tău
Şi ai fugit de dragostea lui Dumnezeu
Prin pustiul fără apă unde cresc doar spinii.

Opreşte-te… din alergarea ta
Şi nu mai rătăci pribeag prin lume
Hristos cu drag te aşteaptă… tu nu mai amâna
Căci vrea să fii cu El în slava Sa
Trezeşte-te! Auzi? Căci viaţa ta apune…

Mihail Cebotarev 

Reclame

Bun venit an luminos!

Bun venit an luminos
Pentru noi, ești bucurie
Tu ești darul lui Hristos
Onorat în veci să fie!
E atât de minunat
Că suntem în grija Lui
Pentru viață ne-a creat
Glorie-I dăm Domnului!
Înțelepți să fim pe cale
Zile bune să trăim
Domnu-I plin de îndurare
Și cu El  prin tot răzbim.
De trecem prin încercări
Ajutor primim mereu
Dacă avem supărări
El ne spijină la greu
Domnul este minunat
Zi de zi de întărește
El, Isus ce ne-a salvat
Viață sfântă ne dorește
Anul nou bine-ai venit
Tot mai credincioși să fim
Spre Isus cel preamărit
Hotărâți ca să pășim!

Florenta Sarmasan

Steaua bucuriei

Din mii și mii de stele ce țin pasul
Clipind lumina vremilor ce trec
Doar una pare să nu știe dansul
Mulțimilor de aștri ce petrec.

Răsună strigătul de bucurie
Al stelelor ce Domnului se-nchin’
Doar una stă în urmă și-ntârzie
Pătrunsă de tristețe și suspin.

Și zi și vremi și anii să-i despartă
Din început spre-aceasta au privirea
Doar una nu-și găsește calea dreaptă
Căci cerul nu-i descoperă menirea.

Când magi din depărtări găsesc în carte
Că profețiile străvechi se împlinesc
O stea ce din vechimi a stat deoparte
Aleargă lângă corul îngeresc.

Să dea de știre lumii-ntunecate
Prin cânt de bucurie și lumină
Că asuprirea-n vină și păcate
Sfârșită e, plinită-i Vestea Bună!

Acum e vremea Noii Împărății
Și-a Împăratului din veșnicie
O stea ce luminează-n nopți târzii
Hristos se naște, mare bucurie.

Grigore Hurdubae

Te-ai întâlnit vreodată cu Isus ?

După ce te întâlnești cu Hristos pe drumul vieții
Nu te lauzi pe la frați cu averi și cu palate
Ci vestești Cuvântul Sfânt fără teamă, fără frică
Îl vestești cu bucurie și cu autoritate.

Nu te lauzi cu excursii, ci te lauzi cu Hristos
Și cu Sfânta pocaință, nu cu banii adunați
Nu faci dezbinare-n turmă, nicidecum n-o rătăcești,
Nu-i alungi pe oropsiți și nu ai favorizați.

Când te întâlnești cu Domnul, Eul tău este strivit
Dacă nu s-a întâmplat, n-ai avut o întâlnire
Nu i-ai cunoscut puterea ci a fost alarmă falsă
Diavolul te-a înșelat, ți-a adus o amăgire.

Și tu mergi așa prin viață, alergând de-aici, acolo,
Fără să-ți pui întrebarea dacă a fost o schimbare
Ba, mai mult, asculți doar vorbe, vorbe goale, fără rost
Vorbe care într-o zi te vor duce la pierzare.

Nu te-ai consultat cu Biblia ci cu oameni învățați
Ascultata-i vorbe goale, vorbe aruncate-n vânt
Iar acum alergi prin lume îi bârfești pe frații tăi
Vreau să te întreb ceva, asta face un om Sfânt?

Adâncește-te-n Scriptură și-nțelege adevărul
Caută să te-ntâlnești cu Hristos, cu-adevărat
Când se va-ntampla aceasta, nu vei mai vorbi-n zadar
Ci ai să vestești Cuvântul cum e El, Sfânt și curat.

Nichifor Nicu 

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?

Faptele apostolilor cap. 17:22-34
Isaia 1:1-18

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ai ajuns aproape la alții colonie?
Și cine înțelege cât ești azi de prădată,
De lupii progresiști ce-au năvălit în haită.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Când trădătorii lacomi te vând pentr-o simbrie?
Cine mai stă de veghe, pe cine îl mai doare,
Că-n țară suntem robi și slugi peste hotare?

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ești terorizată de-un duh de sodomie?
Că hoardele păgâne mințind te-au subjugat,
Prin promisiuni deșarte și legi pentru păcat.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Dușmanii tăi bogați te vor în sărăcie.
Să stai la mila lor, mereu cu mâna-ntinsă,
Sub greul lor papuc să te predai învinsă.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ai ajuns vândută felie cu felie?
Și chiar dacă pădurea și munții aur poartă,
Noi am lăsat ca pâinea străinii să ne-mpartă.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie
Și de urmașii tăi ce mâine au să vie?
Ce vor găsi ca zestre? Ce legi, ce rânduială?
Ce îi va motiva să nu plece din țară?

Cui îi mai pasă oare de tine Românie,
Că ești îngenunchiată de-a patimei urgie?
Că ura multor oameni te roade, te-nvenină,
Că lipsa de credință amarnic te dezbină.

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Lui Dumnezeu! Și celor ce strigă în pustie:,                                                                       , Treziți-vă români! Vă-ntoarceți la Hristos!
Ca să aveți prin har un mâine luminos. , ,

Cui îi mai pasă oare de tine Românie?
Că ai ajuns cuprinsă într-o babilonie?
Isus Hristos te cheamă să vii la El degrabă,
Să fii în mâna lui, salvată, țară dragă!

Cui îi mai pasă astăzi de tine Românie,
Se roagă pentru tine, cu harul te îmbie,
Te roagă să-mplinești Cuvântul din Scriptură,
A Domnului curată și sfântă-nvățătură!

Amin! ! !

Teodor Groza

Viața doar o viață ține…

„Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată
al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după
binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” 2 Cor. 5:10.

Zi de zi în frământare
Omul își trăiește viața,
Tot mereu în alergare
Și ea-i firavă ca ața…

Când Stăpânul spune: ”Gata! ”
E sfârșit la orice drum
Și apoi vine răsplata:
Viață sau văpăi și scrum.

Depinde ce aici alege
Depinde cum s-a pregătit.
Vine vremea când culege
Locul bine rânduit.

Dezinteresu-i opțiune?
Indiferența unde duce?
Când un Soare ce n-apune
A mers la Calvar, la cruce…

Viața doar o viață ține –
Scurtă, lungă – cum e dat.
Și fiecare, orișicine –
Merge-n față la Împărat.

Socotelă toți vom da:
Orice clipă și secundă
Va merge în fața sa,
Fără ca nimic s-ascundă.

Să ne punem întrebarea:
”Sunt eu oare pregătit? ”
Și în toată zbuciumarea,
La veșnicie m-am gândit?

Ca o umbră trece viața,
E ca floarea din câmpii.
În curând, o Dimineață,
Va separa pe ”morți” de vii.

Mai cheamă Cerul cu răbdare…
Mai cheamă, îl aud, auzi?
Mai cheamă Cerul cu-ndurare
În nepăsare nu te-ascunzi? ! ?

Lidia Cojocaru

Și totuși poți…

Îți fierbe firea, las să fiarbă
Căci ce poți tu, un fir de iarbă
Sedus de felurite șoapte
În noaptea gata să absoarbă
Mulțimi de suflete-agitate,
Trăind o bucurie oarbă
Căci n-au ieșit încă din noapte… ? !

Da, ce poți tu, ce poți tu oare
Să biruiești ca să ai parte
De Cerul plin de-așa splendoare
Încât nu-i chip c-așa departe
Să-ajungă-a minților visare…
Și cum să treci tu peste moarte
Când a trăi nu ești în stare? !

Viața-i drum anevoios
Cu întorsături neprevăzute,
Un labirint întunecos
Cu adâncimi nemaivăzute
Ce înghit pe cel religios
Și pe-orice suflete încrezute
Ce n-au lumina lui Hristos!

Nu poți… deși nimic nu e prea greu,
Căci falsă-i ținta ce-o ochești…
Degeaba lupți când dai mereu
Cu pumnii făr` să nimerești
În fruntea mândrului tău eu…
Nu-i chip, nu-i chip să reușești
Când nu privești la Dumnezeu!

Și totuși poți când te încrezi
În Cel ce totul, totul poate
Și Domn în inimă-L păstrezi
Pe El mai sus de toate, toate…
Predă-i Lui lupta și-ai să vezi
Cum El învingător te scoate
Când tu decizi să Îl urmezi!

Nu te lăsa condus de eu;
Din `nalte piscuri de trufie
Mâhnire picură mereu!
Dar, o ce har și bucurie
Îți umple-al inimii nucleu
Când te smerești și lași să fie
Stăpân pe toate Dumnezeu!

28/09/2018*Ioan Hapca

Cugetare

Gânduri, sentimente, fapte,
Lucruri dragi și trecătoare,
Cum să fac cu ele oare
Ca în trecerea prin „noapte”
Să le fac nemuritoare
Și în „Zori” să-audă șoapte
Dulci și îmbucurătoare?

O, le fac pe toate roabe
Ascultării de Hristos,
Lepădând orice „podoabe”
Și comori de-aici de jos,
Ca să-adun câteva „boabe”
În „Grânarul” luminos…

Ioan Hapca

Nu este niciun Har mai mare

Nu este niciun Har mai mare
Și nicio viață mai frumoasă,
Decât ca jos, aici sub soare,
Chiar dacă viața-i trecătoare,
Tu să aspiri spre Sfânta Casă!

Nu este umblet mai frumos
Și nici trăire mai aleasă,
Decât ca frate cu Hristos,
C-un trai, cuvânt și gând frumos,
Să trăiești jos ca și Mireasă!

Nu e niciunde-n lume trai,
Nici suflet și pas mai voios,
Decât când tu dai tot ce ai
Și ții cărarea către rai,
Chiar și pe drum anevoios!

Nu este viitor frumos
Acel clădit pe bani și-avere,
Ci-atunci când Stânca e Hristos,
Când mergi pe drumul Său pe jos,
Cu râvnă și primind Putere!

Și nu e-n lume răsplătire,
Mai mare, sfântă și bogată,
Ca cea primită la venire
Și la măreața întâlnire
A Lui Hristos cu-a Lui Mireasă!

Curcanu Mihaela-Naomi 

Esti sfant in ochii Lui

Ești sfânt în Ochii Lui, știai?
Un temlpu curățit în foc.
Și chiar de încă slavă n-ai
Vei fi ca îngerii din Rai
Când vei fi dus și tu la loc…

Ești fiu în Cer și pe pământ;
Copil născut din Dumnezeu.
Îl porți în duh pe Duhul Sfânt
Și-n inimă un Legământ
Să-ți amintești de El mereu!

Ești tot ce are mai frumos
Măritul Tată-n galaxii.
Atât Îi ești de prețios,
Că n-a cruțat nici pe Hristos
Ca tu să fii salvat. Nu știi?

Ești sfânt! Ești fiu! De ce nu crezi?
Trăiești ca cerșetor aici…
Tu ai în Cer comori grămezi.
Dar te-a orbit Cel Rau, nu vezi?
E timpul azi să te ridici!

Mihaela Mănescu