Al cerului dulce miros

Cândva se va ști despre mine c-am fost trecător pe pământ
Și tot ce-am făcut rău sau bine, rămâne în urmă un cânt.
Cândva voi pleca-n veșnicie și tot ce-am făcut aici jos
Va fi doar un cânt de-armonie, sau un zgomot adânc, rușinos.

Cândva, peste timp când viața, va fi la sfârșit de hotar
Rămâne în urmă speranța sau gustul puternic, amar.
Și-atunci nimic, niciodată nu voi mai putea corecta
Căci tot ce-am făcut eu odată, în bine sau rău va schimba.

Apare un semn de-ntrebare, trăiesc eu sau nu în Hristos,
Sunt eu oare mâini și picioare și ochii acelui de jos?
Sunt gata de jertfa oricând, sunt gata să-mbrac eu orfanul,
Sau sunt eu legat de pământ și domn îmi este doar banul?

Un singur lucru-mi doresc și lupt pentru el orice-ar fi
Ca orice-ar veni, cât trăiesc, să fiu un exemplu-ntre vii.
Să las la al vieții apus, al cerului dulce miros,
Și-apoi să mă-ndrept spre Isus cântând plin de har, bucuros.

Așa să-mi ajute Hristosul, dorința să se-nfăptuiască
S-arăt prin trăire frumosul și dragostea-n suflet să-mi crească
Să stau în picioare când valul e gata să-mi rupă catargul,
Și-atunci când aproape e malul, ochii-mi să vadă stindardul.

 Nichifor Nicu

Conectat la trăirile divine

Când vorbești despre trădare și tu ești legat de ea,
Ești fățarnic, n-ai valoare, cauți a te afirma.
Nu poți spune de mândrie și să-i fi un rob supus,
Asta-i prefăcătorie și nu ai nimic de sus.

Nu poți arăta spre alții că-s dublicitari în umblet
Când tu ocolești toți frații și ai vicleșug în cuget.
Nu poți arunca cu pietre în acel ce se-ostenește
Nu-i mai căuta defecte, mai bine, te pocăiește!

Nu poți spune de gunoiul din ograda altcuiva
Când la tine e noroiul și mizeria cea mai rea.
Nu mai arăta cu mâna, doar spre alții, dragul meu
Că-ți vei pierde și cununa și pe Sfântul Dumnezeu!

Nu mai încerca mereu să arăți a om curat
Când păcatul tău e greu și ai cugetul pătat.
Caută să te sfințești, să-mplinești cu drag scriptura
Căci așa cum tu trăiești, tot așa-ți vorbește gura.

Nu-ncerca să-nvinuiești, pe nimeni în locul tău
Că ai să păcătuiești și-L superi pe Dumnezeu.
Asumă-ți ceea ce faci și învață să iubești
Taci când trebuie să taci și când trebuie vorbești.

Nu privi la ce fac alții, fii atent la viața ta
Și iubește-i pe toți frații, nu îi mai tot judeca.
Fiecare om pe lume, are câte un defect
Dar are și lucruri bune, asta îl face perfect.

Căci așa, plini de defecte ne-a iubit Isus Hristos
Și ne-a dat zece decrete, să trăim armonios.
Dar mai este o poruncă, fără ea nu poți trăi
Iubește-l pe cel de-aproape și-astfel mântuit vei fi.

Că-n iubire stă esența mântuirii-n general
Dacă e doar aparența, asta poate fi fatal.
Când iubești cu-adevărat pe acel de lângă tine,
Omule, ești conectat la trăirile divine!

Fii al cerului exemplu pentru cei din jurul tău
Căci inima ta e templu” Fiului de Dumnezeu.
Ține-al fericirii steag ridicat orice ar fi
Să-l vadă orice pribeag pe Hristos ce va veni.

Nichifor Nicu

Marea dimineață

Când treci prin valea rece a umbrei morții,
Și împotriva ta îți sunt sorții.
Când umbre reci se lasă și e seară
Iar tu pornești acum spre o altă țară.

Aș vrea să-ți spun, că acolo suferințe nu-s,
Că toate câte au fost, toate s-au dus.
Și legăturile și lanțurile nu-s
În stare să reziste la cuvântul lui Isus.

Acolo sus e o altă țară,
Nu-i iarnă, ci e veșnic primăvară,
Și acolo florile au toate un miros frumos,
Căci răspândesc mireasma lui Hristos.

Da, nu mă va ținea nici glia nici mormântul,
Când din înaltul cerului strigav-a iar Preasfântul,
M-oi ridica atunci la o nouă viață,
Când trâmbița a suna în marea dimineață.

Îl voi vedea pe El și toți vom fi acasă,
Cu glasul Lui chemanev-a pe toți la masă,
Se va încinge apoi Să ne servească,
Și vom serba, acolo în patria cerească.

Dar până atunci, voi sta dormind sub glie,
Voi aștepta pe Domnul meu ca să revie,
M-oi odihni de zbuciumul și frământările din viață,
Până într-o zi, când va fi marea dimineață.

Vasile Les  

În iubire

În iubire nu e frică
De căderi sau prăbușiri,
Căci iubirea te ridică
Și-ți aduce împliniri.

Dragostea alungă teama
Când iubești cu adevărat,
Dacă-n calea ta iei seama
Și ești sincer și curat.

În iubire nu-i schimbare,
Jurământul ei e sfânt;
Nu e umbră de mutare,
Nici în cer, nici pe pământ.

Să iubești e o onoare,
E un sentiment frumos,
E un har nespus de mare,
E iubirea Lui Hristos.

Nu e loc de răzbunare
Chiar de ești vorbit de rău,
Când iubești și noaptea-i soare
Căci iubirea-I, Dumnezeu.

În iubire e iertare,
Este dragoste, e dor,
Este milă, acceptare,
Și-n nevoi, e ajutor.

 Puiu Chibici  

Crede-L pe Hristos

Crede-L pe Hristos după cuvânt
Și așteaptă în tăcere ajutorul
Căci aici în lume, pe acest pământ
Ne-a trimis în dar Mângâietorul.

Căci orice luptă grea va fi pe cale
Dacă Îl chemi în ajutor, El nu te lasă
Dar tu să ai credință și în vale
Căci El întinde mâna, Lui de tine-i pasă.

Să nu cârtești când cu putere valul
Va lovi în barcă să-ți distrugă liniștea
Atunci privește și-ai să vezi că malul
Este mai aproape decât ți-ai imagina.

Să nu te temi de nici o veste care
Încearcă să-ți distrugă pacea ta
Tu ai credință și rămâi tot în picioare
Căci Hristosul înviat te va salva.

Și-atunci când urlă diavolul mai tare
Credința ta să-ți fie scut
Să nu te lași răpus, stai în picioare
Cu tine-i Domnul de la început!

Credința să îți fie sprijin tare
Nădejdea să o ai în Dumnezeu
Și-atunci când treci prin încercare
Iubirea Lui, să-ți fie-al tău toiag mereu.

Nichifor Nicu 

Hristos-Și îndreaptă mâinile spre tine

Hristos-Și îndreaptă mâinile spre tine
Cununa mântuirii vrea să-ți dea
Să fii cu El în slăvile divine
Ce mai aștepți, azi este ziua ta.
O, dacă-ai ști cum cerul radiază
Toți îngerii te-așteaptă ca să vii
Căci Dumnezeu din străluciri veghează
Cu brațele de Tată pe vecii.

Întregul cer se agită-în așteptare
Să-și verse peste tine Harul Său
El vrea să-ți dăruiască azi iertare
Să fii în cer cu Dumnezeul tău.
Hristos cu drag azi mâinile-ți întinde
El te așteaptă, fă dar primul pas
Grăbește-te și Domnul-îți va răspunde
Va fi mereu cu tine-în orice ceas.

O, dacă-ai fi văzut cum cerul cântă
Cum stelele reflectă slava Lui
Că numele ți-e scris în cartea sfântă
Copil răscumpărat al Domnului.
Isus Hristos îți dă îndreptățire
Prin jerfa Lui tu ești răscumpărat
Căci Dumnezeul tău este Iubire
Și iartă pe oricine de păcat.

Nu zăbovi căci astăzi este timpul
Iar ziua cea de mâine nu e a ta
De ce nu vrei să fii în cer tu primul
Primește-L azi, deci nu mai amâna.
Întregul cer te-așteaptă cu iubire
Să fii cu El, cu Dumnezeul tău.
Înconjurat de slavă și mărire
Să-Și verse peste tine Harul Său.

Mihail Cebotarev 

De ziua ta

Azi, gândul m-a purtat spre tine
Și-oprindu-mă puțin din drum
Vreau inimii să-ți fac urare
Și gânduri bune să-ți adun.

Doresc l-acest hotar din viață
Să-L simți pe Domnul mai aproape
Să-i recunoști a Lui povață
Având călăuzire-n toate.

Să ai în suflet mulțumire
Și-n inimă mereu credință
Să te-ocoleasc-orice-ncercare
De-ar fi aceasta cu putință.

Să-ți fie timpul cu folos
În via Marelui Stăpân
Zidește fapte prin Hristos
Știind c-acestea doar rămân.

S-aștepți în toate cu răbdare
A cerului făgăduință
Crezând că-n lunga așteptare
Se-ascunde-o mare biruință.

Să fii o binecuvântare
Pentru toți cei ce te-ntâlnesc
Ca ei să recunoască-n tine
Un trai sublim, dumnezeiesc.

Să ai în trup doar sănătate
Tot binele să te-nsoțească
Și străbătând prin astă lume
Să ai ca țel cauza cerească.

Mulți ani să fie dar cu Domnul,
Să-L ai Sfătuitor în toate
Și-astfel îți vei parcuge drumul
Doar în Lumină chiar de-i noapte.

 Calfa Diana 

Eu nu mai vreau să mă mai joc cu viața mea

Eu nu mai vreau ca să mă mai joc cu viața mea
Nu mai vreau prin filozofie simplul să-l complic
Nu vreau să mă mai târguiesc cu firea mea cea rea
Ci vreau Doamne din zi în zi ca să mă fac mai mic.

Eu nu vreau să mai trăiesc doar numai de a trăi
Nu mai vreau să merg târâș, pe brânci spre Paradis
Nu vreau ca veșnicia să mi-o trăiesc oricum ar fi
Iar dreptul meu să-l vând pe o ciorbă sau pe-un vis.

Eu nu mai vreau doar pe jumătate să trăiesc
Nu mai vreau să mă mai încurc în plasa celui rău
Vreau de îngâmfare și mândrie să mă pocăiesc
Sub crucea Ta, Isuse să-mi plâng păcatul meu.

Eu nu mai vreau ca să iubesc pe jumătate
Nu mai vreau să-mi pierd prietenii cei dragi pe drum
Eu nu mai vreau să judec pe-acel ce-mi este frate
Ci mai iubitor de frați să fiu, mai credincios, mai bun.

Eu vreau să fiu așa cum sunt, să nu mă mai prefac
Eu nu mai vreau spiritual în ochii mei să par
Vreau să mă smeresc mai mult și cât mai mult să tac
Iar viața ce o trăiesc să nu mai treacă în zadar.

Eu nu mai vreau să trec acum pe lângă cel rănit
Vreau să-l ridic pe asin așa cum a făcut Hristos
Să-aprind candela dragostei la căpătâiul obosit
Să fiu pentru acei ce plâng un samaritean milos.

Eu vreau cu orice preț ca să ajung la Tine în cer
În seninul ochilor Tăi, Doamne vreau să mă afund
Și-n raiul strălucirii să te slăvesc, să cred, să sper
Să-ți respir iubirea Ta și chipul Tău cel blând.

Mihail Cebotarev 

A înviat Isus

Stă țintuit pe cruce, pe Golgota,
Isus Hristos și-n jurul Lui privesc
Ostași romani, aprozii și cohorta
De oameni răi, ce moartea I-o doresc.

Privind la Fiu Său, Cerescul Tată,
Și-a ‘ntors cu-amar privirea sus în Cer
Iar prin văzduh cu mintea-ntunecată
Venea râzând în hohot, Lucifer…

Fiind acum cuprins de frenezie
C-a reușit pe Domnu-a răstigni;
Dar planul Sfînt el n-avea cum să-l știe
Nici ce se va-ntîmpla a treia zi.

Acum cuprinși de-aceiași bucurie
Și-aprozi și preoți ținta și-au văzut
C-au vrut demult într-un mormânt să-L știe
C-au vrut și ei, ce Lucifer, a vrut.

Din toată trista scenă, doar tâlharul
L-a înțeles pe Domnul și-a primit
Iertarea de păcat numită: Harul
Fiind pe veci salvat și mântuit.

Isus în chinuri a strigat „- Mi-e sete!”
Și nici un srop de apă n-a primit
Ci-n schimb I-au dat oțet într-un burete
Ca-n urmă să declare: „- S-a sfârșit!”

Deși la ucenici Isus le spuse,
Deși atunci au fost încredințați,
Acum orice speranță dispăruse
Fiind dezamăgiți și-ndurerați.

Dar cînd spre-a treia zi dădură zorii
Un fulger tot văzduhul l-a brăzdat
Și leșinați căzură păzitorii
Când la mormânt, un Înger s-arătat.

Rupând pe veci a minții rațiune,
Dintr-un mormânt cu piatră ferecat,
A săvârșit cea mai de preț minune
Isus Hristos din morți a înviat!

A înviat Isus, Izvorul Vieții!
Cu moartea Lui, El moartea birui;
Luceafărul din zorii dimineții
Și Soarele ce nu va asfinți.

Cînd s-au trezit ostașii, plini de frică,
La marii preoți ei au alergat
Și tremurînd au început să zică:
-” Să știți cu toți… Hristosul… A-nviat!”

„Rabuni!” izbucni în plâns Maria –
Când pe Învățător L-a cunoscut
Cine-ar putea să spună bucuria
Ce sufletul, deodată, i-a umplut?

A înviat Isus și-i sărbătoare!
A sfărâmat și lanțuri, și peceți
Și cine crede-n El, în veci nu moare;
Isus e dătătorul noii Vieți.

A înviat Isus, și-n tot pământul
Creștinii dus-au vestea-n lung și-n lat
„De dragul nostru-a suferit mormîntul,
El S-a smerit dar Tatăl L-a’nălțat”!

El S-a ‘nălțat lăsând Mângăietorul
Prin El avem al Harului șuvoi
– Rabuni! Te dorim, ne arde dorul!
Ca într-o zi, să înviem și noi!

Daniel Hozan

In zorii Invierii

In zorii Învierii s-a scuturat pământul
De moartea și de chinul Fiului de-Împărat
Căci neputând sa strige devenise complice
La răstignirea Celui ce toate a creat.

In zorii dimineții trântiți au fost ostașii
Și piatra grea a morii din loc a fost urnită
Căci Printul Învierii Sapa-n și peste moarte
A părăsit mormântul in ziua profețită.

In zorii Învierii au fost Uimiți urmașii
De îngeri și de giulgiu de mormântul lăsat
Iar cei ce cu ardoare au vrut sa îl găsească
L-au întâlnit aievea pe Hristos înviat

In zorii dimineții mai ai și tu o șansa
Sa crezi ca El la moarte s-a dat din vina ta
Și acceptând pe Domnul sa ai vie speranta
Ca-n Ziua Vesniciei și tu vei învia.

Nelu Roşu