Nu vă mirați prieteni…

2 Timotei 3:1-5,2 Timotei 4:1-5

Nu vă mirați prieteni că-n zilele din urmă,
E lupta tot mai cruntă, cum a fost profețită,
De-o parte e Hristos și-a lui sfințită turmă,
Iar de cealaltă parte o lume răzvrătită.

Cei care mai aveți un strop de conștiință
Și vă doriți din suflet în bine o schimbare,
Citiți vă rog Scriptura, ca să aveți credință,
Vă-ntorceți de pe calea ce duce la pierzare.

Căci cei ce au făcut un pact cu răutatea,
Și-au lepădat învățătura curată a lui Hristos,
În locul cel de chin le va fi veșnic partea,
Cu tot alaiul crud, viclean și nemilos.

Chiar cei care se cred deștepți, emancipați,
Privesc cu mult dispreț orice trecut frumos,
Ei cred că-s progresiști, moderni, iluminați,
Vai cum vor plânge-odată tot traiul păcătos.

Cei ce-s legați cu lanțul puterii celui rău,
Ce și-au propus ca țel să spurce omenirea,
Sau lepădat fățiș de Sfântul Dumnezeu,
Trăiesc cu mare râvnă păcatul, nesfințirea.

Căci cei care nu vor deloc ca să mai știe,
Că sunt valori în viață ce nu se târguiesc,
Vorbesc cu îndrăzneală și cu obrăznicie,
Tot ce-i curat și sfânt, resping, batjocoresc.

Chiar mulți lăudăroși și iubitori de sine,
Sunt neevlavioși, obraznici, îngâmfați,
Nemulțumiți mereu, nu știu ce se cuvine, …
De căile dreptății tot mai înstrăinați.

Cei ce pășiți acum pe căile stricate,
Ce în Hristos n-au fost și nu sunt acceptate, …
Ev. Matei 7:13-29, Romani 1:18-32
Să nu uitați de sfânta și de divina lege:
Ce semănați acum, aceea veți culege!
Galateni 5:16-26, cap. 6:7-8,1 Corinteni 6:9-11

Căci cine-acceptă răul și-l propăvăduiește,
Respinge adevărul și nu se mai sfințește… ,
Să nu uite că vine o zi de judecată,
Când toți ne vom primi răsplata după faptă.

De aceea vă îndemn cu toată stăruința,
Să lepădați păcatul, să alegeți pocăința.
Stați lângă adevăr, lumină și dreptate,
Ca să trăiți cu Domnul și dincolo de moarte!

de Teodor Groza

Reclame

Iată Săptămâna Mare

Iată Săptămâna Mare, haideţi să ne-mbrăţişăm,
haideţi să lăsăm dreptatea care credem c-o avem,
haideţi să luăm iubirea ce se pare c-am uitat,
haideţi să ne dăm iertarea cu sărut adevărat.

Trebuia de mult să ţinem seama de Cuvântul spus,
să vedem Ispititorul cum l-a biruit Iisus,
să-nţelegem că ispita cea mai grea e cea din rai
şi că cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai.

Este Săptămâna Mare, iată, este Sfântul Post,
haideţi în genunchi cu toţii, să uităm de tot ce-a fost,
să ne-ntindem mâna păcii şi sărutul iubitor,
să iertăm, pentru-Nviere, toţi şi toate tuturor.

Vine Marea Înviere, Vine Paştele – Hristos,
să-L întâmpinăm cu suflet primenit şi credincios,
să ne înnoim fiinţa din străfunduri şi deplin,
să intrăm în Sărbătoare oameni noi, cu chip divin…

Traian Dorz

Privind la șirul de eroi…

„Și chiar de nu ne va scoate, sa știi, impărate,
ca nu vom sluji dumnezeilor tăi… „Dan. 3:18.

Privind la șirul de eroi –
Eroi ai dragostei, credinței,
Ce-n filele istoriei –
Mers-au drumul biruinței

Și… nu fu presărat cu flori,
Văd – Domnul i-a călăuzit.
În furtună mare, închisori,
În gropi de lei – nu-i părăsit,

Nu-i părăsit nici în cuptor,
Nici în urgia cea mai mare –
Cine-i în Christ’ Mântuitor,
Și-n Mâna Domnului cea tare!

Priviți la jertfa lui Hristos,
Ce-a mers spre cruce-n umilință,
Deschizând victorios –
Drum spre viață-n biruință!

Lăsat-a cer, lăsat-a tron,
Strălucire și splendori
Și răscumpără pe om,
Călcând pe-ai morții grei fiori…

Și-apostolii, cucernici fii
Din Dumnezeu Atotputernic
Învață ca să fiu, să fii –
Neabătut în cale, vrednic!

Și-apoi buneii și părinții,
Ca viu exemplu-n strălucire –
Ținând stindardul biruinței
Prin Isus – Cale-n nemurire!

De-a lungul anilor șirag…
Istoria arată, spune
Că rug aprins, și-al morții prag
N-are putere! – În rugăciune

Și-n încredere deplină,
De ești salvat, sau nu contează?
Când inima de Cer e plină,
Fii curajos, perseverează!

Domnul este Cel ce luptă!
Totul e-n controlul Lui!
Neabătut – luptă și-nfruntă,
Ostaș în oastea Domnului.

Învinge, doar credința vie!
Iubirea, biruie oricând!
Slăvit în tot, oricând să fie –
Dumnezeul Mare, Sfânt!

Lidia Cojocaru 

Aleargă oamenii, aleargă

Aleargă oamenii, aleargă,
Nefericiți în lumea largă,
Tot mai împovărați de vină,
În suflete fără odihnă.

Dar cine-i omul înțelept,
Care alege drumul drept?
Doar el găsește împlinirea,
În Domnul Isus fericirea!

De-aceea eu vă rog frumos,
Întoarceți-vă la Hristos!
Veniți chiar azi cât mai e har,
Mâine se poate a fi-nzadar.

Petrec oamenii, petrec,
La distracții se întrec…
Lumii-ntregi îi dau ocol
Cu sufletul tot mai gol.

Dar cine-i omul luminat,
Ce pricepe că-i creat,
De Preasfântul Creator,
Cu un scop înălțător?

O, vă rog, vă rog fierbinte,
Ascultați, luați aminte,
Trăiți pentru Dumnezeu,
Să fiți fericiți mereu.

Trudesc oamenii, trudesc,
Pentru bani se ostenesc,
Uită ce-i scris în Cuvânt:
Toate-s goană după vânt!

Dar cine-i omul credincios,
Ce se pune bucuros,
Cu viața și-averea lui,
În lucrarea Domnului?

Pe sărac și pe bogat,
Azi vă-ndemn cu gând curat,
Nu uitați că toate pier…
Vă strângeți comori în cer.

Luptă oamenii, se luptă,
Să scape de calea strâmtă.
Multe patimi necurate,
Sunt prin legi azi promovate.

Dar cine-i omul blând, smerit,
Ce deplin a biruit,
Lumea, firea și păcatul
Și-ascultă de Împăratul?

Vrei să fii biruitor
Și în Rai nemuritor?
Leapădă tot ce-i scârbos,
Stai sub legea lui Hristos!

Teodor Groza

Înlăcrimată îmi este ruga de iertare

Motto: „”Deschideți-mi porțile neprihănirii, ca să intru și să laud pe Domnul!””
Amin! Psalmul 118:9

Întărește-mi pașii în al Tău Cuvânt,
Prin Tine în trupul Tău să mă zidesc;
Luminează-mă prin Duhul Tău cel sfânt
În inimă, ca Domn, să te sfințesc.

În Tine uit de a Egiptului robie,
De cărămizile lui Faraon, din lut;
De drumul curățirii mele prin pustie,
De apele amare pe care le-am băut.

În Tine uit de-a mele harfe atârnate
În sălciile acelui Babilon al meu,
Și cânt cântările rămase necântate
Pe acel pământ străin de Dumnezeu.

Aveam în mine un duh al întristării
Și buzele îmi rămâneau mereu tăcute…
În inimă cântam cântarea înstrăinării
În mijlocul acelei lumi pierdute.

Înlăcrimată-mi  este ruga de iertare
Că veșnicia mi-am târât-o în noroi,
Și am fugit ca Iona, în lumea mare,
Dar chitul iarăși m-a adus înapoi.

Așteptam cu teamă că ai să mă cerți
Și să mă mustri, ca să mă îndrept…
Dar Tu ești, Doamne, gata să ne ierți,
Un Tată iubitor și credincios, și drept.

Acum mă lupt ca inima să nu-mi aplec
Spre acele pofte rele ale firii…
Să fug de adunarea celor ce petrec
Și nu văd funia întins-a nimicirii.

Hristos – Lumina lumii, mă desparte
De bezna vătămătoare a nelegiuirii,
Și în candela privegherii mele arde
Untdelemnul nădejdii mântuirii.

Azi, când la chemarea Ta cea sfântă
Și porțile neprihănirii se deschid,
Cu bucuria mântuirii inima Îți cântă
Minunații psalmi ai lui David.

Smerit mă închin că Te înduri de mine;
În tot, și-n toate, vreau să Te ascult;
Să umblu, Domnul meu, numai cu Tine
Precum Enoh în vremuri de demult.

Ioan Vasiu 

Mireasma cerului

În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu
o mireasmă a lui Hristos…2 Cor. 2:5.

Mireasma Cerului în noi, fie parfum ales!
Mireasma Cerului în noi Să spună:am fost cules

Din lumea plină de păcate, ca să fiu vas de cinste
În haine alb-curate – o inimă fierbinte

Adevăr vestească – în faptă, trai, cuvânt
Cuvânt Celest păzească, crească în ce-i sfânt!

Mireasma Cerului în noi, parfum sfânt, prețios
Să-mbie inimi noi, s-aducă la Hristos,

Să spună făr’ cuvinte:am fost răscumpărat
Să port sfinte veșminte în alb-imaculat,

Din inimă, din suflet dorind a fi cucernic
Prin orice-n al meu umblet de slavă, cinste vrednic

Să fie Domnul, Sfântul, să fie Creatorul –
Atotstăpân! – Pământul, e-n viată prin Izvorul

Cel Preasfânt și veșnic, Făuritor și Tată
Ce cheamă a fi sfeșnic prin Marea Jertfă dată,

Mireasmă ce îmbie, parfum sfânt, prețios
Să bem din Apă Vie, mergând după Hristos!

Mireasma cea de Cer, de crin Imaculat
Topească orice ger, lucească-n alb curat,

Cheme-ntreg pământul la sacră-nsărcinare,
Vestit fie Cuvântul! ‘Nălțat Domnul Cel Mare! ! !

Lidia Cojocaru 

„Îl vom vedea așa cum este.”

Motto: „”Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu.
Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea ne-
zguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. „” Evrei 3: 6.

Se clatină ale lumii împărății,
Popoarele îngrijate se frământă;
Sunt vremile vestite-n profeții
Care cutremură și înspăimântă.

Sunt vești cumplite de războaie –
Din zi în zi sunt tot mai rele,
De împărății ce-s gata de bătaie
Și neamuri ce se luptă între ele.

Vedem în lume ce scrie Cuvântul
De ce va fi în vremile din urmă:
Cutremure ce zdruncină pământul,
Și pe alocuri, foamete și ciumă.

Adevărații închinători proscriși,
Urâți de lumea celui păcătos. . .
Fără judecată, frații sunt uciși
Pentru credința sfântă în Hristos.

Prorocii mincinoși lucrând cu iscusință
Și strecurând învățături nimicitoare,
Iar cei slabi cred și cad de la credință
Și se-alipesc de duhurile înșelătoare.

Vedem că fărădelegea se înmulțește,
Și dragostea atâtora, azi s-a răcit. . .
Dar mântuit va fi acel ce izbutește
Să rabde cu tărie până la sfârșit.

Atunci răbdarea fi-va răsplătită,
Dacă până la sfârșit o să păstrăm
Încrederea-n Hristos nezguduită
Și nădejdea cu care noi ne lăudăm.

Dumnezeu ne cere credință și răbdare,
În pocăință, noi să urmărim mereu
Pacea cu toți, și sfințirea, fără  de care
Nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.

Hristos, prin Duhul ne va da putere
Să biruim în lupta bună a credinței,
Iar cei biruitori vedea-vom învierea
Și mântuirea în urma biruinței.

Nu știm noi sorocul zilei de apoi,
Dar știm că Domnul vine fără veste;
Când se va arăta vom fi ca El și noi
Pentru că Îl vom vedea așa cum este.

Ca pământeni, purtăm chip pământesc
Și trup de carne supus la putrezire;
În ceruri, noi vom purta chipul ceresc
Al Celui ce ne îmbracă în nemurire.

Aici, lumina de la soare ne este dată
Să fie zile luminoase pe pământ;
Dar Împărăția cerurilor este luminată
De slava Dumnezeului cel Sfânt.

Aici, lupta cu păcatul nu mai contenește
Și mulți sunt cei ce cad în bătălie;
Dar cei biruitori ajung unde domnește
Pacea Domnului Isus, o veșnicie.

Ioan Vasiu

Priviți în sus!

Motto: „”Ridicați ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor
pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii
lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și nepri-
hănirea Mea nu va avea sfârșit. „”  Isaia 51: 6.

Comoară neprețuită-i credința adevărată
Ce-ți dă putere s-alergi necontenit;
Credința neclintită în Fiu și în Tată
Deplină și vie, primi-va răsplată
Mântuire și viață fără de sfârșit.

Credința ne întărește și-aduce biruință
Asupra lumii stricată la minte;
Și Însuși Dumnezeu găsit-a de cuviință
Ca cei biruitori – bogații în credință –
Să fie moștenitori rânduiți dinainte.

Domnul a spus că-n vremea de pe urmă
Dragostea celor mulți se va răci;
Că vor pătrunde înșelătorii ce scurmă
Să rătăcească oile din turmă,
Și odată rătăcite ele vor pieri.

Vegheați! Fiți treji că printre noi
Lupii răpitori și cruzi se-arată!
Ei vin ascunși în blăni de oi
Să samene îndoială, și apoi,
Să vadă turma împrăștiată.

Au vorbe mieroase cu miez de obidă
Și gura li-i plină de blesteme și-amar;
Sub buze ei au venin de aspidă,
Limba vicleană – năpârcă perfidă –
Și-n cuget ascund porniri de tâlhar.

Dar vremea-i aproape și fără-ndoială
Noi știm că judecata stă să înceapă;
Atunci și acolo, vor da socoteală
Toți lupii aceștia care înșală,
Și de osândă, nimenea nu-i scapă.

Iar noi, s-avem o inimă înțeleaptă,
Să ne împotrivim acestora mereu;
Să ne stea picioarele pe calea dreaptă,
Căci Tatăl Sfânt în ceruri ne așteaptă
La nunta Mielului lui Dumnezeu.

Noi credem în a Domnului făgăduință
Că El va da răsplată celui credincios;
Scriptura ne arată a Domnului voință
Că cel neprihănit trăi-va prin credință
În veșnica Împărăție cu Hristos.

Noi credem în Isus! Și în acei profeți
Care ne-au spus că Domnul o să vină;
Dar până atunci va trebui s-aveți
Credința – scut pentru săgeți,
Și rugăciunea – platoșă divină.

Puțin mai este, și Domnul se arată
Pe nori de slavă. Priviți în sus!
Și mântuirea, astfel, va fi dată
Oricărei inimi ce a fost spălată
În Sângele cel Sfânt a lui Isus.

Priviți în sus, în așteptarea mântuirii,
Că noi suntem străini aicea jos!
Acolo-i locul robilor neprihănirii,
Locașul pregătit în cinstea Nemuririi –
Spre a fi o veșnicie cu Hristos!

Ioan Vasiu 

Fericit sunt…

Fericit sunt ca și Taina
Care după îngropare
Iată-I strălucește haina
Și-I în veci strălucitoare. . .

Mă simt fericit să dărui
Dacă nu un poem, un vers,
Chiar de trebuie să stărui,
Către mulți, cu interes. . .

Mă simt parte din departe,
Respirând prin armonii
Rânduite într-o Carte
Cu sorgintea-n veșnicii.

Dar poate-s ca fulgu ușor,
Mirosind înalt, văzduhuri,
Biet, sărman de omușor,
Din văzduh, lovit de duhuri.

Orișicum, sunt fericit
Și nu-mi pasă de nimic
Că-n Hristos sunt infinit
Orișicât ași fi de mic.

Fericirea mea-i ca rugul
Ce veac după veac petrece. . .
Zorii-or trece, și amurgul,
Dar ea tot nu mi se trece,

Rămân fericit ca Taina
Care după îngropare
Iată-I strălucește haina
Și-I în veci strălucitoare. . .

Da, fericirea mea-i ca rugul,
Ca Rugul acela aprins. . .
El îmi mistuie amurgul
Din duh și nu va fi stins!

Ioan Hapca 

Ia seama,frate drag!

Să știi Cuvântul,să îl crezi
Și totuși într-o zi
Că ești pierdut să realizezi,
Pierdut pentru vecii…
Să știi c-ai fost și ai cântat
Și chiar ai predicat
Sau chiar pe bancă să fi stat
Și să fi lepădat…
Ce poate fi mai dureros
Decât o luptă-n vânt
Și veșnic fără de Hristos
În iazul crunt arzând?….
Se poate-ajunge prea ușor
Ca viața să ți-o pierzi
Acolo-n iadul arzător
Trăindu-l pentru veci…
Știind Cuvântul tu încerci
Singur să te convingi
Că poți să faci și poți să dregi
Și teama să ți-o-nvingi.
Nu teama ta, ci de Cel Sfânt
De tot ce-a poruncit
Să împlinești jos pe pământ
Cât tu vei fi trăit.
-Eh, lasă doar, că nu-i păcat
Cum vrei doar să trăiești?
Eu mă descurc, c-așa-i lăsat:
Să poți ca să răzbești!
*
Apoi urmează rând pe rând
Tot felul de acțiuni
Ce iau amploare cu avânt
Prin strâmbe și minciuni…
Dar, gata, tu le-ai convertit
La crezul tău pătat:
Te-ai descurcat doar, nu-i nimic
Tu ești imaculat!…
Ce nu-i al tău cu foame iei
Precum luă Acan
Oaia săracului o vrei
Precum zicea Natan…
Și, plin de tine, împlinit
Vii spre locașul sfânt,
Duminica iată-a sosit
Tu simți un „nou” avânt.
Și-un pic te simți chiar mai presus
Decât „frații de rând”
Ce chiar se-nchină lui Isus
Venirea-i așteptând.
Tu ce s-aștepți când gândul tău
E numai după bani?
Lacrimi și rugi spre Dumnezeu??
Asta-i pentru sărmani!…
Ia seama însă frate drag
Că numai te înșeli!
Plecarea ta poate-i în prag!
Vrei mâinile să-ți speli
Așa ușor de ce-ai făcut
Și-a fost numai păcat?
Azi de-ai pleca, ai fi pierdut!
Ia seama, frate drag!
Să te convingi că ce faci rău
E doar un strop curat
Înseamnă mers direct spre hău,
Și pași grăbiți spre iad!
Întoarce-te la Dumnezeu
Din propriul tău pustiu
Căci mâine poate fi mai greu
Sau, poate, prea târziu!

Emanuel Hasan