E aşa frumos

E aşa frumos, când ne-adunăm,
Şi cu cântări Îl onorăm,
Când între fraţi şi surioare,
Hristos e tot, e cel mai mare.

E aşa frumos, când El ne-adună.
Şi psalmi de laudă răsună.
De parcă spre cer ne-nălţăm,
Pământu acesta îl lăsăm.

E aşa frumos, când ne smerim,
Când plângem şi ne pocăim.
E Duhul Sfânt care lucrează
Biserica o cercetează.

E aşa frumos, Cuvântul spus
În inimile noastre pus.
Şi orice-ar fi, ce mult dorim
Cum este scris să-L împlinim.

E aşa frumos în rugăciune
Cuvântul pe genunchi ne pune.
Aceleaşi simţuri, unitate
Hristos în noi face pe toate.

E aşa frumos, E aşa frumos,
Când în noi este viu Hristos.
Şi viaţa noastră ne conduce.
Şi noi mai ducem a Sa cruce.

E aşa frumosă îmbrăţişarea,
E aşa de scumpă adunarea.
N-or înţelege niciodată
Acei care nu-L au ca tată.

C.Valentina 

Numai de dragul Lui

Text: 2 Connteni 4:5-15

Căci noi nu ne propovaduim pe noi înşine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.” 2 Corinteni 4:5

Cei doi copii ai mei de pe bancheta din spate a maşinii, erau doar nişte copii, şi nu nişte adulţi la scară redusă. Încercam din greu să accept acest fapt. Dar glumele lor şi semnificaţiile ascunse ale celor spuse mă îngrijorau. Ştiau ceea ce simt atunci cand se tratau astfel unul pe celălalt. Erau hotăraţi să se bage unul în sufletul celuilalt şi să-mi încerce în acelaşi timp limitele toleranţei părinteşti. Nu a durat mult pană să primesc cateva pastile insultătoare. De ce nu se puteau purta civilizat şi cu dragoste, m-am gandit – cel puţin din pricina mea? Nu le păsa de mine? Nu aveau nici măcar puţin respect faţă de sentimentele mele? La acel punct, m-a lovit un alt gand. Era ca şi cand unul din gandurile mele s-ar fi întors ca un bumerang, lovindu-mă pe la spate. Deodată mi s-a părut că eu însumi stăteam pe bancheta din spatele maşinii şi Tatăl ceresc era la volan. M-am gandit cat de multe lucruri fac eu – şi pe cate nu le fac – numai de dragul Lui? Cate lucruri fac eu – nu numai pentru că sunt bune, nu numai pentru că aşa este creştineşte, sau că este în interesul meu să le fac, dar să le fac de dragul Domnului?


Apostolul Pavel pare să fi petrecut ceva timp gandindu-se la aceste lucruri. Probabil că el şi-a dat seama că din pricina dragostei sale pentru Isus şi a dorinţei de a-L mulţumi, tot ce a făcut a fost făcut de dragul Domnului.
Cu aceste ganduri în minte, cred că mai bine sâ trec pe bancheta din spate, cu ceilalţi copii – pentru o vreme. – M.R.D. II

De vrei să faci ceva frumos
Pentru Cristos, priveşte bine
Şi-ai să descoperi ne-ndoios
Ce-aproape e Cristos de tine.” – Traian Dorz.

Facem cel mai mult pentru noi înşine atunci cand facem cel mai mult pentruDomnuL

Painea zilnica

Nu-i ușor a scrie

Nu e chiar așa ușor ca să compui,
Poezii-nrămate într-o rimă…
Și cu-atât mai mult să le agați în cui,
Tainic, undeva-ntr-o altă inimă.

Uneori te trezești în noapte,
Alteori lași lucrul jos…
Și începi a scrie după șoapte,
Așezate în condeie de Hristos.

Te zbați și te frămânți în fiecare vers,
Să nu pierzi tonul și măsura,
Iar de vrei să aibă rezonanță-n Univers,
Deschide și citește doar Scriptura.

Fiindcă oricât ai fi de talentat,
Dibaci de mână și ager la gândire…
Dacă nu ești de Domnul inspirat,
Toate-s o nefericită-nșiruire!

Și de-ai alege din întreg vocabularul
Tot ce-i mai frumos dintre cuvinte,
Dacă nu se toarnă peste ele harul,
Nu se pot urca la nici o minte.

Nu-i ușor, dar se merită cu-adevărat
Să trimiți pe-adresa cerului o poezie,
Ca un dar de-un bun miros și legănat
Cu care-ai să te-ntâlnești și-n veșnicie!

Alin Groza 

Tu esti unic

Text: 1 Corinteni 12:12-27

Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” 1 Corinteni 12:18

Dacă eşti creştin, atunci ocupi un loc special în planul lui Dumnezeu. El ţi-a dat un dar unic şi capacităţi cu care să-L serveşti. Apostolul Pavel a folosit ilustraţia cu trupurile fizice pentru a defini îndatoririle de membri ai Bisericii – Trupul lui Cristos. El îi atenţionează pe creştini să nu încerce să funcţioneze ca un „ochi” dacă Domnul i-a destinat să fie o „mană”. Cu alte cuvinte, nu încercaţi să copiaţi talentele şi capacităţile altora. Folosiţi darurile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a vă aduce contribuţia particulară.


O legendă antică ne spune despre un rege care a intrat într-o zi în grădinile sale şi a găsit aproape totul veşted şi uscat. Stejarul era bolnav, deoarece nu era aşa de frumos şi de înalt ca bradul. Bradul era supărat că nu putea face fructe aşa ca părul, iar acesta era necăjit că nu are aroma atat de plăcută ca şi molidul. Aceeaşi nemulţumire predomina pretutindeni în grădină. Cand a ajuns la panseluţă, a găsit-o plină de bucurie şi cu faţa strălucitoare. „Mică floricică, a spus regele, sunt bucuros să găsesc cel puţin o plantă care este fericită.” „Maiestate,” a spus panseluţă, „ştiu că sunt micuţă, dar m-am gîndit că dacă am fost plantată aici, măria ta are nevoie de o panseluţă. Dacă ai fi vrut un stejar, sau un brad, i-ai fi plantat în locul meu. Aşa că m-am hotărît să fiu cea mai frumoasă floricică!”
Creştinule, tu ai un loc unic în planul lui Dumnezeu – încadrează-te cat mai desăvarşit în el!– H.G.B.

Exist-un loc asigurat pentru oricare
în divina, sfanta Lui lucrare.
Să nu se simtă nimeni ne-nsemnat.
A fi în planul Său e har nemăsurat. „– Reich.

Cand eşti într-un loc greşit, adevăratul tău loc este gol”

Painea zilnica

Eu nu mă tem

Eu nu ma tem de ce-o să vină,
De mâine nu mă-ngrijorez,
Eu am o Țară în Lumină,
Și partea mea e să veghez.

Eu nu mă tem nici de vești rele,
Războaiele sunt pe pământ!
Dar cand voi fi mai sus de stele
Voi fi cu Domnul meu Cel Sfânt.

Eu nu mă tem de-o năvălire
Din partea solului cel rău,
Nu mă-nspăimântă a lui oștire,
Cu mine este Dumnezeu!

Eu nu mă tem nici de vreo piatră
Care țintește ființa mea,
Cu mine-i Domnul și mă scapă!
El e protecție în ziua rea.

Eu nu mă tem nici de momentul
În care cel rău mă urăște,
Căci Domnul este lângă mine,
Întotdeauna mă păzește!

Eu nu mă tem de ceasul morții,
Nici de-ntunericul cel gros,
Căci Dumnezeu îmi e Lumina,
Eu sunt în Brațul Lui Hristos!

Pașca Ana Claudia 

Demn de Hristos

N-am să mai condamn vreodată, omul ce-a păcătuit,
Dar voi condamna păcatul, care l-a nenorocit.
N-am să-mi judec semenul, nu sunt eu mai bun ca el
Am și eu greșeli enorme și adesea fac la fel.

Nu mai vreau să dau cu piatra, nu voi fi acuzator,
Vreau să fiu demn de Hristos, vreau să fiu folositor.
Vreau să-nvăț să leg o rană, de făcut, am tot făcut,
Azi încep un nou capitol, azi o iau de la-nceput.

Nu mai vreau să fiu ostil, vreau doar să ofer iubire,
Vreau să fiu exemplu bun, nu mai vreau în rătăcire.
Vreau ca toți să vadă-n mine, chipul Domnului Hristos,
Nu mai vreau să zac în ură, nu vreau să fiu urâcios.

Nu vreau să aud de bârfă, nu vreau să mai clevetesc,
Vreau să Îl slujesc pe Domnul, vreau mai mult să mă smeresc.
Nu vreau să mai port invidie, vreau să fiu mulțumitor,
Gura mea să Îl slăvească pe al meu Mântuitor.

Vreau cu-ntreaga mea ființă, să mă-nchin în fața Lui,
Și cât mai primesc putere, s-aduc cinste Domnului.
Iar prin tot ce eu voi face, să se vadă necurmat
Mâna și prezența Lui și-al Său nume minunat.

Nichifor Nicu 

Alege să fii cuprins de Hristos

Rânjește satan prin colț de mustață
Privind cu turbare și gata de-atac,
Se zbate puternic, se luptă, înhață
Și are pretenția să-i faci după plac.

E tot mai vizibil, se-aude mai clar
Căci răcnetul lui e tot mai strident,
El e de profesie un bun măcelar,
Ucide-orice suflet, e foarte atent.

Nu-i pasă de nimeni și nu-i emotiv,
Nu știe deloc ce-nseamnă iubirea.
Ci poartă la el un rău pandantiv
Prin care aduce mereu amăgirea.

E foarte șiret și-un bun jucător,
Se joaca cu prada, apoi o distruge.
Mai joacă și teatru, satan e actor,
Apoi, pe furiș, se strecoară și fuge.

El știe că vremea și timpu-i aproape,
Când vine Hristos să-l prindă, să-l lege.
De-aceea lovește în oile șchioape,
Și ia tot, la rând, el nu mai alege.

Fii foarte atent, te roagă, veghează,
Alege să fii cuprins de Hristos.
Căci Domnu-I Acela ce te cercetează,
Și-ți umple viața cu tot ce-i frumos.

Să nu te lași prins de șoapta vicleană,
Păzește-ți credința și sufletul tău,
Aleargă puternic, aleargă în goană,
Să fii împreună cu-al tău Dumnezeu.

Nichifor Nicu 

Să nu-ți amanetezi iubirea

Să-ți hrănești întotdeauna, sufletul cu hrană bună,
Să te-adapi de la izvoare unde curg ape curate.
Și să fugi întotdeauna de o lume rea, nebună,
Să trăiești pe-acest pământ nu prin vorbe, ci prin fapte.

Să te adâncești mai mult, în Scriptură și-n cântare,
Să veghezi în rugăciune și în post să stai mereu,
Să trăiești în adevăr, nicidecum în înșelare,
Să Îl proslăvești de-a pururi, pe Hristosul, Dumnezeu.

Să te-nchini cu bucurie și cu sinceră credință
Și să plângi cu reverență sus la Golgota, la cruce.
Să stai tare-ncredințat că primi-vei biruință,
Și să Îl aștepți pe Domnul, ce în Slavă te va duce.

Să nu-ți tulburi inima și să nu ai deloc teamă,
Să privești mereu în sus chiar de lupta este aspră,
Să nu crezi că ești orfan, căci Hristos, ți-e tată, mamă
Și-ntr-o zi, te va chema, dragostea să-ți răsplătească.

Să nu asculți străina șoaptă, de Hristos s-asculți mereu,
Să nu-ți amanetezi iubirea și dreptul de întâi născut,
Să dai mereu cu bucurie în Numele Lui Dumnezeu,
Și să trâmbițezi Cuvântul și pe Cel ce te-a făcut.

Nichifor Nicu  

Pe ce… noi uneori ne risipim viața…?

Pe ce… noi uneori ne risipim viața…?
Pe vorbe goale aruncate adesea în vânt
Pe cuvinte spuse fără rost și reci ca gheața
De ce… ne risipim fără folos viața…?
Ea trebuie trăită în adevăr după Cuvânt.

Până la zgură ne arde viața uneori…
Pentru lucruri de nimic ce n-au valoare
Căci alergăm spre nicăieri strângându-ne comori
Și ne ardem în cenușă viața deseori…
Cu Hristos ea trebuie trăită în ascultare.

Cu toți noi ne grăbim să ajungem undeva
Mereu îngrămădim… dar strângem doar furtuni
Știind… că în urma noastră plânge cineva
Pe ce… îți risipești în vânt viața ta…?
Când că ar trebui să fim mai omenoși, mai buni.

Pe ce… ne vindem viața noastră așa ușor…?
Pe faimă și prestigiu ce nu aduc folos
Noi ne îngrămădim doar numai răni care ne dor
Și de ce… ne vindem viața așa ușor…?
Ea trebuie după Cuvânt trăită în Hristos.

Pe ce… ne pierdem viața adesea fără rost…?
Alergând prin lume… uităm de veșnicie
Căci ne-am făcut iluzii dar dezamăgiți am fost
De ce… ne pierdem oare timpul fără rost…?
Când cerul este plin de atâta bogăție.

De ce… nu ne gândim că doar o viață avem…?
Ea este darul cel mai scump și prețios
Căci trece așa de iute și cu toții noi zburăm
Să ne gândim… căci numai o viață doar avem
Și trebuie trăită pentru Dumnezeu frumos.

Mihail Cebotarev

Să iubești nelimitat

Când te umilește omul, te ridică Dumnezeu,
Să nu-ți fie deloc teamă, te va-mbărbăta mereu.
Oamenii prin răutate, vor să-ți spulbere credința
Dar tu mergi tot înainte, înainte-i biruința.

Dragostea este răspunsul pe care poți să-l dai mereu
Chiar de ești batjocorit, chiar de ești în ceasul greu.
Căci porunca cea mai mare-i să iubești nelimitat,
Dacă poți să faci aceasta, ești un om eliberat.

Inima să-ți fie plină de iubirea Lui Hristos,
Și mereu să stai de veghe ca să poți fii de folos.
Celui ce te-a umilit, tu să-i fii de ajutor
Dacă poți să faci și asta, ești un om împlinitor.

Mângâie prin vorba ta, să zidești, să nu dărâmi,
Căci ce spui, te definește și aceea ai s-aduni.
Dacă spui o vorbă goală, nu are nici un efect,
De-aceea, fii o pildă, caută să fii corect.

Căci prin ceea ce vei face, te vei caracteriza
Vor cunoaște-acei din jur, cine e de partea ta.
De aceea, cel mai bine-i, să te lași mereu ghidat,
De Hristosul ce prin cruce la Golgota a triumfat.

Nichifor Nicu