Cugetare

Gânduri, sentimente, fapte,
Lucruri dragi și trecătoare,
Cum să fac cu ele oare
Ca în trecerea prin „noapte”
Să le fac nemuritoare
Și în „Zori” să-audă șoapte
Dulci și îmbucurătoare?

O, le fac pe toate roabe
Ascultării de Hristos,
Lepădând orice „podoabe”
Și comori de-aici de jos,
Ca să-adun câteva „boabe”
În „Grânarul” luminos…

Ioan Hapca

Reclame

Nu este niciun Har mai mare

Nu este niciun Har mai mare
Și nicio viață mai frumoasă,
Decât ca jos, aici sub soare,
Chiar dacă viața-i trecătoare,
Tu să aspiri spre Sfânta Casă!

Nu este umblet mai frumos
Și nici trăire mai aleasă,
Decât ca frate cu Hristos,
C-un trai, cuvânt și gând frumos,
Să trăiești jos ca și Mireasă!

Nu e niciunde-n lume trai,
Nici suflet și pas mai voios,
Decât când tu dai tot ce ai
Și ții cărarea către rai,
Chiar și pe drum anevoios!

Nu este viitor frumos
Acel clădit pe bani și-avere,
Ci-atunci când Stânca e Hristos,
Când mergi pe drumul Său pe jos,
Cu râvnă și primind Putere!

Și nu e-n lume răsplătire,
Mai mare, sfântă și bogată,
Ca cea primită la venire
Și la măreața întâlnire
A Lui Hristos cu-a Lui Mireasă!

Curcanu Mihaela-Naomi 

Esti sfant in ochii Lui

Ești sfânt în Ochii Lui, știai?
Un temlpu curățit în foc.
Și chiar de încă slavă n-ai
Vei fi ca îngerii din Rai
Când vei fi dus și tu la loc…

Ești fiu în Cer și pe pământ;
Copil născut din Dumnezeu.
Îl porți în duh pe Duhul Sfânt
Și-n inimă un Legământ
Să-ți amintești de El mereu!

Ești tot ce are mai frumos
Măritul Tată-n galaxii.
Atât Îi ești de prețios,
Că n-a cruțat nici pe Hristos
Ca tu să fii salvat. Nu știi?

Ești sfânt! Ești fiu! De ce nu crezi?
Trăiești ca cerșetor aici…
Tu ai în Cer comori grămezi.
Dar te-a orbit Cel Rau, nu vezi?
E timpul azi să te ridici!

Mihaela Mănescu

Nu vă mirați prieteni…

2 Timotei 3:1-5,2 Timotei 4:1-5

Nu vă mirați prieteni că-n zilele din urmă,
E lupta tot mai cruntă, cum a fost profețită,
De-o parte e Hristos și-a lui sfințită turmă,
Iar de cealaltă parte o lume răzvrătită.

Cei care mai aveți un strop de conștiință
Și vă doriți din suflet în bine o schimbare,
Citiți vă rog Scriptura, ca să aveți credință,
Vă-ntorceți de pe calea ce duce la pierzare.

Căci cei ce au făcut un pact cu răutatea,
Și-au lepădat învățătura curată a lui Hristos,
În locul cel de chin le va fi veșnic partea,
Cu tot alaiul crud, viclean și nemilos.

Chiar cei care se cred deștepți, emancipați,
Privesc cu mult dispreț orice trecut frumos,
Ei cred că-s progresiști, moderni, iluminați,
Vai cum vor plânge-odată tot traiul păcătos.

Cei ce-s legați cu lanțul puterii celui rău,
Ce și-au propus ca țel să spurce omenirea,
Sau lepădat fățiș de Sfântul Dumnezeu,
Trăiesc cu mare râvnă păcatul, nesfințirea.

Căci cei care nu vor deloc ca să mai știe,
Că sunt valori în viață ce nu se târguiesc,
Vorbesc cu îndrăzneală și cu obrăznicie,
Tot ce-i curat și sfânt, resping, batjocoresc.

Chiar mulți lăudăroși și iubitori de sine,
Sunt neevlavioși, obraznici, îngâmfați,
Nemulțumiți mereu, nu știu ce se cuvine, …
De căile dreptății tot mai înstrăinați.

Cei ce pășiți acum pe căile stricate,
Ce în Hristos n-au fost și nu sunt acceptate, …
Ev. Matei 7:13-29, Romani 1:18-32
Să nu uitați de sfânta și de divina lege:
Ce semănați acum, aceea veți culege!
Galateni 5:16-26, cap. 6:7-8,1 Corinteni 6:9-11

Căci cine-acceptă răul și-l propăvăduiește,
Respinge adevărul și nu se mai sfințește… ,
Să nu uite că vine o zi de judecată,
Când toți ne vom primi răsplata după faptă.

De aceea vă îndemn cu toată stăruința,
Să lepădați păcatul, să alegeți pocăința.
Stați lângă adevăr, lumină și dreptate,
Ca să trăiți cu Domnul și dincolo de moarte!

de Teodor Groza

Iată Săptămâna Mare

Iată Săptămâna Mare, haideţi să ne-mbrăţişăm,
haideţi să lăsăm dreptatea care credem c-o avem,
haideţi să luăm iubirea ce se pare c-am uitat,
haideţi să ne dăm iertarea cu sărut adevărat.

Trebuia de mult să ţinem seama de Cuvântul spus,
să vedem Ispititorul cum l-a biruit Iisus,
să-nţelegem că ispita cea mai grea e cea din rai
şi că cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai.

Este Săptămâna Mare, iată, este Sfântul Post,
haideţi în genunchi cu toţii, să uităm de tot ce-a fost,
să ne-ntindem mâna păcii şi sărutul iubitor,
să iertăm, pentru-Nviere, toţi şi toate tuturor.

Vine Marea Înviere, Vine Paştele – Hristos,
să-L întâmpinăm cu suflet primenit şi credincios,
să ne înnoim fiinţa din străfunduri şi deplin,
să intrăm în Sărbătoare oameni noi, cu chip divin…

Traian Dorz

Privind la șirul de eroi…

„Și chiar de nu ne va scoate, sa știi, impărate,
ca nu vom sluji dumnezeilor tăi… „Dan. 3:18.

Privind la șirul de eroi –
Eroi ai dragostei, credinței,
Ce-n filele istoriei –
Mers-au drumul biruinței

Și… nu fu presărat cu flori,
Văd – Domnul i-a călăuzit.
În furtună mare, închisori,
În gropi de lei – nu-i părăsit,

Nu-i părăsit nici în cuptor,
Nici în urgia cea mai mare –
Cine-i în Christ’ Mântuitor,
Și-n Mâna Domnului cea tare!

Priviți la jertfa lui Hristos,
Ce-a mers spre cruce-n umilință,
Deschizând victorios –
Drum spre viață-n biruință!

Lăsat-a cer, lăsat-a tron,
Strălucire și splendori
Și răscumpără pe om,
Călcând pe-ai morții grei fiori…

Și-apostolii, cucernici fii
Din Dumnezeu Atotputernic
Învață ca să fiu, să fii –
Neabătut în cale, vrednic!

Și-apoi buneii și părinții,
Ca viu exemplu-n strălucire –
Ținând stindardul biruinței
Prin Isus – Cale-n nemurire!

De-a lungul anilor șirag…
Istoria arată, spune
Că rug aprins, și-al morții prag
N-are putere! – În rugăciune

Și-n încredere deplină,
De ești salvat, sau nu contează?
Când inima de Cer e plină,
Fii curajos, perseverează!

Domnul este Cel ce luptă!
Totul e-n controlul Lui!
Neabătut – luptă și-nfruntă,
Ostaș în oastea Domnului.

Învinge, doar credința vie!
Iubirea, biruie oricând!
Slăvit în tot, oricând să fie –
Dumnezeul Mare, Sfânt!

Lidia Cojocaru 

Aleargă oamenii, aleargă

Aleargă oamenii, aleargă,
Nefericiți în lumea largă,
Tot mai împovărați de vină,
În suflete fără odihnă.

Dar cine-i omul înțelept,
Care alege drumul drept?
Doar el găsește împlinirea,
În Domnul Isus fericirea!

De-aceea eu vă rog frumos,
Întoarceți-vă la Hristos!
Veniți chiar azi cât mai e har,
Mâine se poate a fi-nzadar.

Petrec oamenii, petrec,
La distracții se întrec…
Lumii-ntregi îi dau ocol
Cu sufletul tot mai gol.

Dar cine-i omul luminat,
Ce pricepe că-i creat,
De Preasfântul Creator,
Cu un scop înălțător?

O, vă rog, vă rog fierbinte,
Ascultați, luați aminte,
Trăiți pentru Dumnezeu,
Să fiți fericiți mereu.

Trudesc oamenii, trudesc,
Pentru bani se ostenesc,
Uită ce-i scris în Cuvânt:
Toate-s goană după vânt!

Dar cine-i omul credincios,
Ce se pune bucuros,
Cu viața și-averea lui,
În lucrarea Domnului?

Pe sărac și pe bogat,
Azi vă-ndemn cu gând curat,
Nu uitați că toate pier…
Vă strângeți comori în cer.

Luptă oamenii, se luptă,
Să scape de calea strâmtă.
Multe patimi necurate,
Sunt prin legi azi promovate.

Dar cine-i omul blând, smerit,
Ce deplin a biruit,
Lumea, firea și păcatul
Și-ascultă de Împăratul?

Vrei să fii biruitor
Și în Rai nemuritor?
Leapădă tot ce-i scârbos,
Stai sub legea lui Hristos!

Teodor Groza

Înlăcrimată îmi este ruga de iertare

Motto: „”Deschideți-mi porțile neprihănirii, ca să intru și să laud pe Domnul!””
Amin! Psalmul 118:9

Întărește-mi pașii în al Tău Cuvânt,
Prin Tine în trupul Tău să mă zidesc;
Luminează-mă prin Duhul Tău cel sfânt
În inimă, ca Domn, să te sfințesc.

În Tine uit de a Egiptului robie,
De cărămizile lui Faraon, din lut;
De drumul curățirii mele prin pustie,
De apele amare pe care le-am băut.

În Tine uit de-a mele harfe atârnate
În sălciile acelui Babilon al meu,
Și cânt cântările rămase necântate
Pe acel pământ străin de Dumnezeu.

Aveam în mine un duh al întristării
Și buzele îmi rămâneau mereu tăcute…
În inimă cântam cântarea înstrăinării
În mijlocul acelei lumi pierdute.

Înlăcrimată-mi  este ruga de iertare
Că veșnicia mi-am târât-o în noroi,
Și am fugit ca Iona, în lumea mare,
Dar chitul iarăși m-a adus înapoi.

Așteptam cu teamă că ai să mă cerți
Și să mă mustri, ca să mă îndrept…
Dar Tu ești, Doamne, gata să ne ierți,
Un Tată iubitor și credincios, și drept.

Acum mă lupt ca inima să nu-mi aplec
Spre acele pofte rele ale firii…
Să fug de adunarea celor ce petrec
Și nu văd funia întins-a nimicirii.

Hristos – Lumina lumii, mă desparte
De bezna vătămătoare a nelegiuirii,
Și în candela privegherii mele arde
Untdelemnul nădejdii mântuirii.

Azi, când la chemarea Ta cea sfântă
Și porțile neprihănirii se deschid,
Cu bucuria mântuirii inima Îți cântă
Minunații psalmi ai lui David.

Smerit mă închin că Te înduri de mine;
În tot, și-n toate, vreau să Te ascult;
Să umblu, Domnul meu, numai cu Tine
Precum Enoh în vremuri de demult.

Ioan Vasiu 

Mireasma cerului

În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu
o mireasmă a lui Hristos…2 Cor. 2:5.

Mireasma Cerului în noi, fie parfum ales!
Mireasma Cerului în noi Să spună:am fost cules

Din lumea plină de păcate, ca să fiu vas de cinste
În haine alb-curate – o inimă fierbinte

Adevăr vestească – în faptă, trai, cuvânt
Cuvânt Celest păzească, crească în ce-i sfânt!

Mireasma Cerului în noi, parfum sfânt, prețios
Să-mbie inimi noi, s-aducă la Hristos,

Să spună făr’ cuvinte:am fost răscumpărat
Să port sfinte veșminte în alb-imaculat,

Din inimă, din suflet dorind a fi cucernic
Prin orice-n al meu umblet de slavă, cinste vrednic

Să fie Domnul, Sfântul, să fie Creatorul –
Atotstăpân! – Pământul, e-n viată prin Izvorul

Cel Preasfânt și veșnic, Făuritor și Tată
Ce cheamă a fi sfeșnic prin Marea Jertfă dată,

Mireasmă ce îmbie, parfum sfânt, prețios
Să bem din Apă Vie, mergând după Hristos!

Mireasma cea de Cer, de crin Imaculat
Topească orice ger, lucească-n alb curat,

Cheme-ntreg pământul la sacră-nsărcinare,
Vestit fie Cuvântul! ‘Nălțat Domnul Cel Mare! ! !

Lidia Cojocaru 

„Îl vom vedea așa cum este.”

Motto: „”Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu.
Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea ne-
zguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. „” Evrei 3: 6.

Se clatină ale lumii împărății,
Popoarele îngrijate se frământă;
Sunt vremile vestite-n profeții
Care cutremură și înspăimântă.

Sunt vești cumplite de războaie –
Din zi în zi sunt tot mai rele,
De împărății ce-s gata de bătaie
Și neamuri ce se luptă între ele.

Vedem în lume ce scrie Cuvântul
De ce va fi în vremile din urmă:
Cutremure ce zdruncină pământul,
Și pe alocuri, foamete și ciumă.

Adevărații închinători proscriși,
Urâți de lumea celui păcătos. . .
Fără judecată, frații sunt uciși
Pentru credința sfântă în Hristos.

Prorocii mincinoși lucrând cu iscusință
Și strecurând învățături nimicitoare,
Iar cei slabi cred și cad de la credință
Și se-alipesc de duhurile înșelătoare.

Vedem că fărădelegea se înmulțește,
Și dragostea atâtora, azi s-a răcit. . .
Dar mântuit va fi acel ce izbutește
Să rabde cu tărie până la sfârșit.

Atunci răbdarea fi-va răsplătită,
Dacă până la sfârșit o să păstrăm
Încrederea-n Hristos nezguduită
Și nădejdea cu care noi ne lăudăm.

Dumnezeu ne cere credință și răbdare,
În pocăință, noi să urmărim mereu
Pacea cu toți, și sfințirea, fără  de care
Nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.

Hristos, prin Duhul ne va da putere
Să biruim în lupta bună a credinței,
Iar cei biruitori vedea-vom învierea
Și mântuirea în urma biruinței.

Nu știm noi sorocul zilei de apoi,
Dar știm că Domnul vine fără veste;
Când se va arăta vom fi ca El și noi
Pentru că Îl vom vedea așa cum este.

Ca pământeni, purtăm chip pământesc
Și trup de carne supus la putrezire;
În ceruri, noi vom purta chipul ceresc
Al Celui ce ne îmbracă în nemurire.

Aici, lumina de la soare ne este dată
Să fie zile luminoase pe pământ;
Dar Împărăția cerurilor este luminată
De slava Dumnezeului cel Sfânt.

Aici, lupta cu păcatul nu mai contenește
Și mulți sunt cei ce cad în bătălie;
Dar cei biruitori ajung unde domnește
Pacea Domnului Isus, o veșnicie.

Ioan Vasiu