Unde-i El, e bucurie!

Chibzuiește, nu mai sta
Căci Isus din nou te cheamă
Lasă nepăsarea ta
Căci o dată, vei da seamă.

Ascultă cu luare aminte
Căci din nou te-a apelat
Iar drumul spre cele sfinte
Încă, este descuiat.

Să nu stai în nepăsare
Fără gânduri, fără rost,
Ascultă a Sa chemare
Căci te strigă, și-a mai fost.

La ușă, ți-a mai bătut
Să-L primești în casa ta
Dar să-L auzi, nici n-ai vrut
Nu ți-ai stricat tihna ta.

Nu glumi, că nu e vreme,
De amânări, de nepăsare,
Căci nu ai de ce te teme
Domu-i plin de îndurare.

De ești binevoitor
Și loc de cinste Îi dai
El nu-ți rămâne dator
Dacă tu lângă El stai.

De la El mai mult primești
Dragoste și sănătate,
De cu El te învoiești
Vei fii fericit în toate.

El dă pace, mângâiere,
Iertarea, de la El vine
Alină orice durere
Spor în toate, vei fii bine.

De-L slujești cu dăruire
Nicicând nu vei regreta
El aduce mântuire
Pace, în inima ta.

Unde-i El e bucurie
Pace, dragoste mereu
Vreau a Sa Împărăție
Și lupt s-o primesc și eu.

Florența Sărmășan 

3 Iulie

Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup.” Genesa 41:4

Visul lui Faraon a fost prea adesea experienţa mea de trezie. Zilele de lenevie au ruinat în mod distrugător toate realizările din timpurile de hărnicie zeloasă. Anotimpurile de răceală au îngheţat toată strălucirea genială din perioadele de zel şi entuziasm, şi atacurile lumeşti m-au tras înapoi de la înaintarea vieţii divine. Trebuie să mă feresc de rugăciunile slabe, de laudele slabe, de îndatoririle slabe şi de experienţele slabe, fiindcă acestea vor mânca grăsimea mângâierii şi păcii mele.

Dacă neglijez rugăciunea, fie şi pentru scurt timp, pierd toată spiritualitatea la care am reuşit să ajung. Dacă nu primesc provizii proaspete din cer, grâul din hambar este consumat cutând de foametea care urlă în sufletul meu. Atunci când omizile indiferenţei, tăciunele asemănării cu lumea şi râmele îngăduinţei de sine îmi rod inima şi îmi fac sufletul să tânjească, toată rodnicia anterioară şi creşterea în har nu-mi mai sunt de nici un folos. Cât de neliniştit aş fi dacă nu aş avea nici o zi slabă, nici o oră urâtă la vedere! Dacă aş călători în fiecare zi spre ţinta dorinţelor mele, aş ajunge curând la ea, dar poticnelile mă ţin încă departe de premiul înaltei mele chemări şi mă jefuiesc de înaintările atât de trudnice.

Singurul mod de a avea toate zilele „grase” este să le hrănesc în păşunea potrivită, să le petrec cu Domnul, în slujba Lui, în tovărăşia Lui, în teamă de El, şi pe calea Lui. De ce să nu fie fiecare an mai bogat decât precedentul în dragoste, rodnicie şi bucurie? Sunt mai aproape de colinele cereşti; ar trebui să am mai multe experienţe cu Domnul şi să semăn mai mult cu El. O Doamne, ţine blestemul slăbiciunii sufleteşti departe de mine. Nu mă lăsa să strig „sunt pierdut! sunt pierdut! vai de mine!” (Isaia 24:16), ci hrăneşte-mă din belşug în casa Ta, ca să laud numele Tău.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Să ningă

Să ningă, Doamne cu iubire în inimile înghețate
Să troieneze-n nemurire
Făclii de dragoste încărcate.

Atingă Susurul Tău blând
Străfundul inimilor grele
Întinsul lor de greu crescând
De lacrimi plin și de durere.

Așterne iar lumină sfântă
În casa inimilor gri
Fă din speranța lor plăpândă
Un curcubeu spre veșnicii.

Așa mă rog, să pui Tu Mână de Preaînalt Făuritor
Să fie mila Ta cea bună
Noian de binecuvântări.

 Gabriela Bucur 

Mai adă-mi Doamne încă-o zi …

Mai adă-mi Doamne încă-o zi
Spre-a-Ţi scrie-un vers de dor!
Să-Ţi spun vreun of ce s-ar ivi
Şi-un păs ce nu s-ar potrivi
Cu Crezu-mi arzător,

Dar şi vreun gând imaculat
Venit cu har şi-alean
Ca mulţumire-n vis curat
Pentru-ajutorul ce mi-ai dat
Să-alung pe cel viclean!

Mai adă-mi Doamne, de vei vrea,
Şi-o dragoste de vis!
Mă iartă-atât cât s-o putea
De-o vină scoasă-n calea mea
De răul din abis,

Şi dă-mi, PreaSfinte şi-un cuvânt
De pace-n bun destin,
O faptă bună pe Pământ
Şi-un preafrumos deznodământ
La viaţa ce Ţi-o-nchin!

Horia Costina

În așteptarea zilei glorioase

În așteptarea zilei glorioase
Când față-n față, Mire, Te-om vedea
Vrem să fim, oricând, curate vase
Să putem acces la har avea.

Suntem convinși de dragostea-Ți fierbinte
Ce zilnic se revarsă pentru noi
Tu ne-ai chemat cu dulcile-Ți cuvinte
Cu Tine să petrecem viața de apoi.

În așteptarea zilei minunate
Când din Slavă vei zice: “ Bun venit!”
Din Calea Ta nu ne vom abate
Păstrând ce de la Tine am primit.

Fiecare pas pe calea vieții
Ne-apropie de ceasul stabilit
Când vom sosi în Țara Frumuseții
Atât de fericiți c-am biruit.

Călătorim cu-ncredere deplină
De Duhul vieții noi călăuziți
Rămâne-vom în veșnica Lumină
C-așa vom fi, de Cer, nedespărțiți.

În așteptarea zilei glorioase
Când să ne duci la Tine vei veni
Ne vom hrăni cu vorbe prețioase
Căci sfânta-Ți voie o vom împlini.

George Cornici

11 Iunie

Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” 1 loan 4:19

Planeta noastră nu are nici o altă lumină în afară de soare, iar inima nu are altă dragoste pentru Isus, în afară de dragostea care vine chiar de la El. Toată dragostea noastră pentru Dumnezeu trebuie să izvorască din fântâna iubirii infinite a lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie un adevăr măreţ şi sigur: Îl iubim pentru singurul motiv că El ne-a iubit întâi. Dragostea noastră pentru El este rezultatul iubirii Sale pentru noi. Oricine poate admira de departe lucrările lui Dumnezeu, dar căldura iubirii nu poate fiu simţită de inimă decât prin lucrarea Duhului Sfânt. Ce minunat este faptul că am ajuns să-L iubim pe Christos, noi, aşa răi cum suntem! Cât de uimitoare este lucrarea lui Dumnezeu care ne-a adus înapoi, atunci când ne-am răzvrătit împotriva Lui! Nu, noi n-am fi avut nici un grăunte de iubire pentru Dumnezeu, dacă El însuşi n-ar fi semănat iubirea în sufletele noastre!

Dragostea, deci, s-a născut din dragostea Lui Dumnezeu în inimile noastre; din cauza originii ei divine, trebuie să aibă parte de hrană divină. Dragostea este o plantă exotică. Nu creşte în mod natural în pământul sufletului uman; trebuie să fie plantată. Dragostea pentru Isus este o floare delicată şi, dacă primeşte numai hrana produsă de stâncile inimilor noastre, se va ofili curând. Fiindcă vine din ceruri, trebuie să se hrănească cu pâine cerească. Nu poate trăi în Sălbăticie, dacă nu este hrănită cu mană. Dragostea trebuie hrănită cu dragoste. Sufletul şi viaţa iubirii noastre pentru Dumnezeu este iubirea Lui pentru noi.

Te iubesc, Doamne, dar nu cu o iubire omenească
Căci eu nu am iubire, nici măcar de dăruit;
Te iubesc, Doamne, cu o dragoste cerească
Căci prin iubirea Ta trăiesc la nesfârşit.
Sunt un nimic, gunoi şi pleavă aruncată-n vânt
Dar ştiu că pot fi ridicat pe dată prin al Tău cuvânt.

Meditaţii C. H. Spurgeon

29 Mai

Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea.” Psalmi 45:7

„Mâniati-vă, şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26). Nu există bunătate într-un om care nu se mânie pe păcat; cel care iubeşte adevărul trebuie să urască minciuna. Cât de tare a urât-o Domnul Isus când a venit ispita! De trei ori L-a asaltat sub diferite forme, şi de trei ori a respins-o, spunându-i „înapoia Mea, Satano” (Matei 16:23; Marcu 8:33; Luca 4:8). El ura păcatul celorlalţi – chiar dacă îşi arăta mai adesea ura prin lacrimi de compătimire, decât prin vorbe aspre. Totuşi, ce limbaj ar putea fi mai aspru, mai asemănător cu al lui Ilie, decât „vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! pentru că voi mâncaţi casele văduvelor în timp ce, ce de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi” (Matei 23:14). El ura răutatea, atât de mult încât a sângerat ca s-o poată şterge din inimile Oamenilor, şi a murit pentru ca şi ea să moară.

A fost îngropat pentru ca ea să fie îngropată cu El, şi s-a înălţat pentru ca s-o poată călca în picioare pentru totdeauna. Christos este : Evanghelia, şi această Evanghelie este opusul răutăţii, sub orice formă. Răutatea se îmbracă în veşminte frumoase şi imită vocea Sfinţeniei, dar preceptele lui Isus, asemenea faimosului Său bici, o alungă din templu şi nu o tolerează în biserică. Ce război se stârneşte între Christos şi Belial, în inima în care domneşte Isus! Când Răscumpărătorul nostru va veni în calitate de Judecător, cuvintele „duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor” (Matei 25:44), care sunt o urmare a învăţăturilor Sale privind păcatul, vor demonstra dreptatea Sa desăvârşită.

Pe cât este de caldă dragostea Sa pentru păcătos, pe atât este de fierbinte ura faţă de păcat; pe cât de perfectă este dreptatea Sa, pe atât de completă va fi distrugerea oricărei forme de răutate. O, tu, Campion la dreptăţii, şi Nimicitor al răului, pentru cauza aceasta Dumnezeul Tău „Te-a uns cu un undelemn de bucurie” (Psalmi 45:7).

Meditaţii C. H. Spurgeon

A înflorit liliacul

A înflorit liliacul, natura-şi schimbă haina,
Sub ştreşini rândunele-şi fac cuibul, an de an,
Duios îşi cântă bobul, sub brazda rece taina,
Murind spre nemurire, dezvăluie un plan.
În lujerul ce urcă mai sus, înspre lumină,
Stă o nădejde vie, parfum de primăveri,
Prin seva vieţii curge o pronie divină,
Splendorile iubirii, născute din dureri.

Ce doină şi ce stihuri pot oare să descrie,
Un plai mai mioritic ca plaiul românesc?
Descopăr în izvoare o caldă melodie,
E plânsetul planetei, fior nepământesc.
Îmbrăţişează zarea, pământul cu ardoare
Şi din sărutul tandru se naşte-o nouă stea,
Luceafărul ce-aduce lumină şi culoare,
Un curcubeu ce leagă pe om, de Golgota.

A înflorit liliacul, natura-şi schimbă haina,
Sub ştreşini rândunele-şi fac cuibul, an de an,
Duios îşi cântă bobul, sub brazda rece taina,
Murind spre nemurire, dezvăluie un plan.
În strânsă simbioză, ambrozia şi nectarul,
Hrănesc ca în vechime, adapă ca-n trecut,
Binecuvântă Doamne şi înmulţeşte harul,
Desăvârşeşte omul şi fă-l ca la-nceput!

Să fie comuniune, să fie părtăşie,
Să nu cunoască starea de vină şi păcat,
Pune un Duh statornic şi-n trup natură vie,
Să laude creaţia pe Cel ce a creat.
Iar clipele rămase, să fie spre sfinţire,
Continuă şlefuire, o jertfă pe altar,
Din inimă curată dorim o revenire,
Primeşte-ne Părinte, în dragoste şi har!

Lucica Boltaşu

Ești cel mai bun prieten, Tu ești deosebit

Ești cel mai bun prieten, Tu ești deosebit
Mereu eu am visat la cineva așa ca Tine
Dar printr-un miracol Doamne, Însuți ai venit.
Și din mulțimea întreagă m-ai găsit pe mine.
Tu m-ai privit Isuse cu atâta gingășie
La mine ai venit atunci când îmi era mai greu
Mi-ai adus în suflet pace și multă bucurie
Și m-ai îmbrățișat cu dragostea și Harul Tău.

Mi-a fost puțin chiar frică și m-am înspăimântat
Că îmi vei reproșa și eu am început să plâng
Dar Tu mi-ai spus duios, știu totul, astăzi ești iertat
M-ai mângâiat și m-ai privit în ochi așa de blând.
Plângeam în hohote căci îmi era rușine…
Cum ai putut Tu, Doamne să ierți un păcătos
Ce mare Dragoste… Ce bun Tu ai găsit în mine
Eu și pentru tine am murit mi-a spus Hristos.

Tu inima îmi cercetezi și totul Doamne știi
Numic, nicicând Isuse scump nu-ți voi ascunde
Tu mi-ai adus în suflet Har și atâtea bucurii
Unde în lumea întreagă n-am găsit niciunde.
Tu ești cel mai frumos… nu pot să te descriu
M-ai copleșit cu dragostea și vocea-Ți dulce
Te voi slăvi mereu, în zori de zi și-n ceas târziu
Pentru Golgota și sângele ce a curs pe cruce.

La cine să mă duc… doar Tu-mi ești siguranță
Știi totul despre mine când sunt vesel sau mâhnit
Iar când vin ispite și încercări îmi ești speranță
Știi chiar și lacrimile pe care uneori le înghit.
Ești cel mai bun prieten nimeni nu-i ca Tine
În fața Ta mă aplec și îngenunchez smerit
Îți mulțumesc frumos căci mi-ai făcut mult bine
Pentru jertfa Ta și dragostea cu care m-ai iubit.

Mihail Cebotarev