Astăzi timpul ca niciodată!

Referințe

Doamne îți mulțumesc pentru toți copii și tinerii pe care îi cunosc
Și cărora atunci când îi întâlnesc cu plăcere din cuvântul Tău le vorbesc.
Sunt tinerii care astăzi cu drag îi aduc în fața Ta în rugăciune,
Sunt tinerii care în lupta cu viața, n-au lepădat a lor sine.

Tu știi că sentimentele pe care le nutresc în viața , le sunt inoculate
Și mai știi că societatea în care trăiesc nu are pentru ei gânduri curate,
Iar informația care e azi la putere și care ne cere ca să veghem,
Creează un complex de împrejurări pe care n-avem timp să le verificăm.

Timpul astăzi ca niciodată e din ce în ce mai prețios,
Iar viața are un dosar din ce în ce mai voluminos ,
Căci știința și tehnica în jurul nostru au creat,
Valori prin care viața în toate domeniile ei s-a schimbat.

Peste tot în lume sunt promovați tineri corecți și motivați
Și care în câmpul muncii prin tot ceea ce fac, sunt zilnic testați.
În toate acestea nu ar fi nimic rău, dacă nu s-ar fi pierdut,
Ceea ce era mai important, drept de crezut și de urmat.

În societatea capitalistă, tinerii calificați și fără de Dumnezeu,
În ce privește credința, merg din ce în ce mai rău.
Ei nu vor decât să-și trăiască viața-n plăceri
Și când vorbesc de credință, au păreri, și păreri.

Nu petrec niciodată timp cu Dumnezeu
Și în tot ceea ce fac sunt plini de-a lor eu.
Te rog ca-n necuprins-a Ta dragoste, o Tată sfânt,
Să ai milă de ei, cât încă mai sunt pe pământ!

Și pentru că timpul ca niciodată a devenit din ce în ce mai prețios,
Te rog să-i ajuți o Sfinte Tată, ca gândul lor să fie doar la Cristos.
Să-i de-a Lui toată slava, cinstea, mărirea și închinarea,
Căci în El prin tot ce avem de la Tine, găsim iertarea.

Reclame

Leneşul spiritual

“Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, nepărăsind strângerea noastră laolaltă.” Evrei 10:24-25

Noi toţi putem fi nişte leneşi spirituali; nu vrem să avem de-a face cu duritatea şi problemele vieţii aşa cum sunt ele; obiectivul nostru principal este să “ne pensionăm”. Provocarea din Evrei 10 este de a ne îndemna unii pe alţii şi de a rămâne împreună. Amândouă cer iniţiativă: iniţiativa de a deveni asemenea lui Cristos, nu iniţiativa împlinirii proprii. O viaţă solitară, retrasă, închisă este diametral opusă vieţii spirituale pe care a predicat-o Domnul Isus Cristos.

Adevăratul test al spiritualităţii noastre vine atunci când ne confruntăm cu nedreptatea, răutatea, nerecunoştinţa şi tulburarea – lucruri care au tendinţa de a face din noi nişte leneşi spirituali. Noi vrem să folosim rugăciunea şi citirea Bibliei cu scopul de a ne izola. Venim la Dumnezeu de dragul păcii şi al bucuriei, adică nu vrem să devenim asemenea lui lsus Cristos, ci numai să ne bucurăm de El. Acesta este primul pas în direcţia greşită. Toate aceste lucruri pe care le căutăm sunt efecte, dar noi încercăm să facem din ele cauze

“Socotesc că este drept – a spus Petru – să vă ţin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13). Este un lucru foarte deranjant să fii lovit în coaste de cineva trimis de Dumnezeu, de cineva care este activ spiritual. Munca activă şi activitatea spirituală nu sunt acelaşi lucru. Munca activă poate fi o falsificare a activităţii spirituale. Pericolul leneviei spirituale este acela că nu vrem să fim însufleţiţi, singurul lucru despre care vrem să auzim este pensionarea spirituală. Isus Cristos nu încurajează niciodată această idee a pensionării. ..Du-te şi spune fraţilor Mei…”.

Oswald CHAMBERS

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu 

Cântare de dragoste

Motto: „”Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și
dragostea; dar cea mai mare dintre ele rămâne dragostea.””
Amin! 1 Cor. 13:13.

Ea-i mai mare și plăcută
Lui Dumnezeu Savaot,
Ca orice fel de jertfă adusă –
Ca orice ardere de tot.

Dragostea-i virtute înaltă –
Darul celui credincios
Ce ne strânge laolaltă
În Numele lui Hristos.

Că Domnul binecuvântează
Și dă veșnică răsplată
Credinței care lucrează
Printr-o dragoste curată.

Dragostea ne înflăcărează;
Din dragoste tânjim mereu
Și sufletul ne însetează
După viul Dumnezeu.

Dragostea-I mântuitoare
Dă pace și bucurie…
Este îndelung răbdătoare
Și nu se umflă de mândrie.

Dragostea nu pizmuiește
N-are nimic necuviincios,
Ci credința ne-o zidește
În Cel Sfânt și Credincios.

Din dragostea-i înălțătoare
Niciodată să nu ieși,
Că dragostea e steagul care
Flutură peste aleși.

În dragoste nu este frică;
Dragostea-i cu noi mereu
Și ne înalță, ne ridică…
DRAGOSTE e Dumnezeu!

Ioan Vasiu 

Adu-mi în suflet bucuria

Adu-mi în suflet bucuria
Și raiul din copilărie,
Țese-mi Tu iarăși armonia,
Ce mi-ai lăsat-o din pruncie!

Fă iar să pot vedea în zare
Lumina ochilor Tăi, Doamne,
Sădește-n mine prima floare
Și fă-mi o inimă de carne!

Aruncă-n mine cu iubire
Stropi de iertare și de har,
Și-aprinde-a dragostei sclipire
Pe-al rugii mele trist altar!

Nu pentru-a mea nemernicie,
Ci doar pentru Numele Tău!
Și pentru sfânta-Ți vrednicie,
Preasfânt și veșnic Dumnezeu!

Trezește-n mine o dorință
Să Te urmez necontenit,
Și un dor aprins de pocăință,
Să fiu pe cale neclintit!

Adu-mi puterea de iertare
Și-ngăduință ca a Ta,
Să fiu în vorbă, și-n purtare
Așa cum Tu să fiu ai vrea!

Revarsă valuri de-ndurare
Și pace peste acest lut,
Fă-Ți cum voiești a Ta lucrare
Și aruncă-n mare-al meu trecut!

Oprește-Te pentru o clipă
La mucul ars și-aproape stins,
La trestia ce abea palpită,
Tu, Cel în bunătate  necuprins!

Apucă-mi mâna obosită
Și ține-o strâns în mâna Ta!
Atinge-mi inima zdrobită
Și fă-o-n casa Ta să stea!

Adu-mi, te rog, Părinte-al slavei,
Tot ce-am avut și am pierdut…
Și-aprinde flacăra speranței,
Și-a unui nou, nou început.

Puiu Chibici

Fii gata!

Dumnezeu l-a chemat… şi el a răspuns:

lată-mă!”

Exod 3:4

Când ne vorbeşte Dumnezeu, mulţi dintre noi suntem ca pierduţi în ceaţă; nu dăm nici un răspuns. Răspunsul lui Moise a arătat că el ştia unde se afla. A fi gata înseamnă a avea o relaţie bună cu Dumnezeu şi a şti unde ne aflăm în prezent. Suntem atât de insistenţi în aI spune Lui Dumnezeu unde ne-ar plăcea să mergem!

Omul care este gata pentru Dumnezeu şi pentru lucrarea Lui este cel care răspunde imediat când aude chemarea Lui. Noi aşteptăm cu gândul la vreo posibilitate deosebită, la ceva senzaţional, iar când se iveşte o astfel de posibilitate, ne grăbim să strigăm: „Iată-mă”. Ori de câte ori Isus Cristos iese în evidenţă, suntem şi noi acolo; dar nu suntem gata pentru o lucrare obscură.A fi gata pentru Dumnezeu înseamnă a fi pregătiţi să facem lucrul cel mai mic sau cel mai mare, fără nici o deosebire. Nu avem nici o preferinţă cu privire la ce să facem; oricare ar fi planul Lui Dumnezeu, noi suntem prezenţi, gata. Oricând apare vreo lucrare, auzim vocea Lui Dumnezeu, aşa cum Domnul nostru a auzit vocea Tatălui Său, şi suntem gata pentru ea cu toată promptitudinea dragostei noastre pentru El.

Isus Cristos vrea să facă cu noi ceea ce a făcut şi Tatăl Său cu El. El poate să ne pună unde vrea. În lucrări plăcute sau neplăcute, deoarece unitatea noastră cu El este aceea dintre El şi Tatăl. „Ca ei să fie una cum şi noi suntem una.”Fii întotdeauna pregătit pentru vizitele neaşteptate ale Lui Dumnezeu. O persoană care este gata nu mai trebuie să se pregătească. Gândeşte-te la timpul pe care-l pierdem încercând să ne pregătim după ce ne-a chemat Dumnezeu! Rugul în flăcări este un simbol al lucrurilor ce înconjoară sufletul care este pregătit; el este aprins de prezenţa Lui Dumnezeu.

Oswald Chambers

Zbucium…

Mă întreb adesea în zbucium și vâltoare:
Oare îmi vei alina și azi, rana ce doare?
Căci buzele îmi freamătă și nu pot nici un geamăt să rostesc
Simt cum rând pe rând puterile-mi slăbesc
Poate doar ochii înlăcrimați din zori
Vor vindeca cu lacrimi atâtea răni ce dor…
Sau totuși cred că simpla Ta prezență
Îmi conferă în sine dependența
De cer, de dor, de Tine…
Acela ce s-a dat pe Sine
Ca să renască noi puteri în mine
Ca să te ierte și pe tine!
Ca să ridice jugul greu și anevoios
Știind că la Golgota muri chiar, Hristos!
Dar care azi e viu în veci
Nu aștepta să pleci din lume cu ochii reci
Și goi, flămând și pribeag, împovărat și întristat
Adu-ți aminte de tot ce ai adunat
Pe -acest pământ!
Aș vrea să-ți mai împărtășesc un gând:
În cerul sfânt, cu stele mii
Tu ai un Tată Atotputernic, și tu știi…
Te mai așteaptă-n taină
Ca să îmbraci o haină
Albă de iertare
Să știi că pentru împărăția Sa, tu ești cel ce are valoare!
Te mai așteaptă plin de dragoste și bunătate
Vino azi la El, cu sinceritate!
Pune-ți în rânduială  casa!
Invită-L chiar acum la masă!
Și El nu va zăbovi să îți răspundă:
Va poposi numaidecât aproape de inima frântă!
Va șterge tot amarul tău,
Te vei putea în tihnă odihni pe brațul Său!
În cerul sfânt cu stele mii
Te mai așteaptă plin de dragoste și azi, să știi!

Szabo Mihaela Dorina 

Acest pământ ce este doar o umbră !

Trăind pe-acest pământ ce este doar o umbră
A ceea ce-ai creat Divine Creator
Vedem cu ochii noştrii imaginea cea sumbră
A omului ce-i despărţit de-al său mântuitor.

Urmările păcatului se văd in lumea-ntreagă
E foamete, război, e moarte şi durere
Nimic din ce e bun nu pare să mai meargă
Şi omenirea-ntreagă  e-n plină decădere.

Şi tot mai dese şi mai mari, dezastrele apar
Şi tulburări de mase, revolte, duşmănie
Mulţimi de oameni  simt al sărăciei gust amar
Şi prea puţini se mai gândesc acum la veşnicie.

Satan le umple mintea cu tot ce-i mai murdar
Şi face tot ca să-i distragă, spre a nu se mai gândi
La Dumnezeu, iertare, dragoste sau har
Īi minte cu iluzii pentru-ai putea robi.

Aceasta-i lumea în care noi  acum trăim
Dar ochii noştrii-ntrezăresc deja o altă lume
Şi venirea Ta o Doamne, deja noi o simţim
Ca  să ne iei din marea de valuri şi de spume.

Noi avem nădejdea prin Isus Hristos
Ce-a murit pe cruce, chiar pe-acest pământ
Şi oricine vrea s-ajungă-n cerul glorios
Să creadă chiar acum în al Său cuvânt !

Daniel Rozini 

Pe urmele Tale

Pe urmele Tale, sunt spini care rănesc
O frunte ce se dă pe sine.
Pe urmele Tale, sunt cuiele ce bat
În mâini, întinse de iubire.
Pe urmele Tale, piroane țintuiesc
Picioarele pe mijlocul Cărării Vieții.
Pe urmele Tale tresare biciuirea în jertfă
Întrebărilor fără răspuns.
Pe urmele Tale este disprețul
Pentru un om ce e în ele-ascuns.
Pe urmele Tale o suliță pătrunde-adânc
Smulgând tresărirea de moarte nonsensului.
Însă mai mult de-atât, pe urmele Tale
E veșnicia ce începe
Acolo unde urmele nu mai sunt.
Ci ești chiar Tu…
Față în față cu mine…
Și îmi zâmbești
Din spini
Din cuie
Și din răni
Din întrebări.
Din dragoste ce arde
Dureri, tristeți și necuprinsuri.
Cenusa…le-o împrăștii în suflul blând
Al Duhului Sfânt,
Ce odihnește-n noi
De-acum și mereu:
Prin zâmbetul Crucii.

Gabriela L.

Bucurie neclintită

Dar în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit.

Romani 8:37

Pavel vorbeşte aici despre lucrurile care par a fi în stare să-l despartă pe cel sfânt de dragostea lui Dumnezeu; dar lucrul remarcabil este că nimic nu poate interveni între dragostea lui Dumnezeu şi cel sfânt. Lucrurile menţionate de Pavel pot interveni şi chiar intervin pentru a strica partăşia sufletului nostru cu Dumnezeu şi a ne îndepărta de El; dar nici unul dintre ele nu se poate interpune între dragostea lui Dumnezeu şi sufletul celui sfânt.

Fundamentul credinţei noastre creştine este minunea dc nepătruns şi nementală a dragostei pe care Dumnezeu ne a arătat-o pe crucea de la Calvar, o dragoste pe care n-o merităm şi nu o vom putea merita vreodată. Pavel spune că acesta este motivul pentru care noi suntem mai mult decât învingători in toate aceste lucruri. extraordinar de victorioşi, cu o bucurie pe care nu am putea-o avea dacă nu ar exista chiar lucrurile care par gata să ne copleşească.Valunle uriaşe, care-l înspăimântă pe înotătorul obişnuit, produc în schiorul nautic bucuria extraordinară de a trece învingător prin ele. Să aplicăm aceasta la propria noastră situaţie. Necazurile, întristările, persecuţiile sunt exact lucrurile care produc în noi o bucurie nemaipomenită; nu trebuie să luptăm împotriva lor. Noi suntem mai mult decât învingători prin El în toate aceste lucruri; nu în ciuda lor, ci în mijlocul lor.

Cel sfant nu cunoaşte niciodată bucuria Domnului în ciuda suferinţelor, ci datorită lor…„Mă bucur în toate aceste suferinţe”, spune Pavel.Bucuria neclintită nu se întemeiază pe ceva trecător, ci pe dragostea Iui Dumnezeu pe care nimic n-o poate schimba. Experienţele vieţii, fie că sunt evenimente teribile sau obişnuite, nu sunt capabile să atingă dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Cristos, Domnul nostru.

Oswald CHAMBERS