Rugă

O, Doamne, dă-mi puterea
Să pot înlătura
Toți stâlpii neputinței,
Ce-s munți în calea mea.

O, Doamne, dă-mi curajul
Să-nfrunt încrezător
A fricii-ntimidare
Cu iz vătămător.

O, Doamne, dă-mi iubirea
Să acopăr ne-ncetat
Greșeala ce lovește
Cu scop necugetat.

O, Doamne, dă-mi și vorba
Ce leagă decisiv
Atâtea răni deschise
Din suflet depresiv.

O, Doamne, îndurarea
Din mâna Ta mi-o dă,
Mai plin de bunătate,
Mai drept, mai blând mă fă.

O, Doamne, vreau și traiul
Să-mi fie mai intens,
Să nu alerg degeaba
Spre un veșnic, trist non-sens.

O, Doamne, ascultă-mi ruga,
Coboară-Te-n răspuns!
Ce-mi dai, înseamnă totul,
Ce-mi spui, îmi e de ajuns.

Lucian Cazacu 

Ai fost vreodată mut de întristare?

„Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot. Căci era foarte bogat.” Luca 18:23

Tânărul bogat a mers acasă mut de întristare; nu a putut scoate nici un cuvânt. Nu avea nici o îndoială cu privire la ceca ce spusese Isus, nici un comentariu despre semnificaţia spuselor Lui, care au produs în el o tristeţe de nedescris. Ai fost vreodată în starea aceasta? Ţi-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu cerându-ţi să renunţi la vreun domeniu din viaţa ta în care eşti foarte bogat – temperament, preferinţe personale, dorinţe, legături ale inimii sau ale minţii? Dacă da, atunci ai fost mut de întristare.

Domnul nu va veni după tine, nu te va ruga, dar de fiecare dată când te va întâlni în acel loc, El îţi va repeta pur şi Simplu: ..Dacă eşti sincer în ceea ce spui, acestea sunt condiţiile”.”Vinde tot ce ai” – dezbracă-te înaintea lui Dumnezeu de tot ce poate fi bogăţie, până când nu mai eşti altceva decât o fiinţă umană conştientă, apoi dă-I lui Dumnezeu şi aceasta. Aici se dă lupta – în domeniul voinţei tale înaintea lui Dumnezeu. Eşti mai devotat ideii tale despre ceea ce doreşte Isus decât Lui însuşi? Dacă da, atunci s-ar putea să auzi unul dintre cuvintele Lui aspre, care te va întrista.

Ceea ce spune Isus este aspru: este uşor numai când e auzit de cei care au în ei atitudinea Lui. Ai grijă să nu îngădui vreunui lucru să atenueze asprimea vreunui cuvânt al lui Isus Cristos. Pot fi atât de bogat în sărăcie, atât de bogat în conştientizarea faptului că nu sunt nimic, încât nu voi fi niciodată un ucenic al lui Isus; şi pot fi atât de bogat în conştieniizarea faptului că sunt cineva, încât nu voi fi niciodată un ucenic. Sunt eu gata să fiu golit de sentimentul că sunt lipsit? Aici apare descurajarea. Descurajarea este dragostea de sine înşelată; dragostea de sine poate fi dragostea faţă de devotamentul meu pentru Isus.

Oswald CHAMBERS

Unicul Tezaur!

Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Doamne, Tu ești stânca mea! Ps. 18:1-2 (a).

Ref. Ps. 18:1-2; Iov 42:2; Ps. 18:16.

Stânca mea, tăria mea, cetățuie tare
Te iubesc din inimă, Domnul meu cel Mare
Fără Tine ce aș fi? – Un nimic, doar humă, abur
Doar prin Tine este ”a fi”, Tu ești Unicul Tezaur!

Știu că Tu poți totul, Doamne, împotrivă nu-ți stă nimeni
În Tine-i viața, calea, rostul, este cineva asemeni?
Nu-i, căci tu ești Sfântul Soare, Unicul, de la-nceput
Ce măreț, și ce splendoare-i tot ce-n Tine-i conceput!

Părinte peste vremi, soroace, ce veghezi cărare, cale
Minunat în tot ce-ai face, la umbra aripilor Tale
Caută adăpost fii din țărână, înfiați prin Jertfa-n Dar
Stăpân pe clipa cea haină, îi porți cu drag, Preasfânt Olar!

Fii lăudat în orice vreme, preasfințit în orice ceas
Numele Tău Sfânt azi cheme, pământeni în rugă, glas
Venereze în ardoare, pe Cel Sfânt, Cel înviat
În viața – clipă de sub soare, mereu, mereu fii înălțat!

Lidia Cojocaru 

Doamne, înmulțește harul!

Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.
1 Timotei 6:6

Doamne, înmulțește harul
pentru cei ce Te căutăm,
cei ce Casei Tale, pragul,
plini de râvnă îl călcăm.

Te chemăm în rugăciune
să cobori azi între noi.
Înălțăm al Tău sfânt Nume,
cântând, uităm de nevoi.

Însă nu putem uita
de cei dragi ce nu-s aici.
Te rugăm nu îi lăsa
cheamă-i, scrie-i între sfinți!

Și-n dreptul scaunelor goale
peste frați ce n-au venit,
las-o binecuvântare
chiar acum, Isus iubit!

Noi suntem aici cu Tine
unii pe-alții ne-ndemnăm,
nu știm lor de le-o fi bine,
nici pe ei nu îi uităm.

Strânge-ne cu-a Ta iubire,
vrem să fim mulțumitori
și c-o singură simțire
să lucrăm al Tău ogor.

Știm că secerișul vine
târziu după semănat,
însă pace-avem în Tine;
sufletul ne-am ancorat

în nădejdea revărsării
harului mântuitor
peste noi, peste ai noștri
peste-ntregul Tău popor!

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

El… Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune. Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm.

Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda? Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm Lui. Când îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, devenim duri şi dogmatici. Azvârlim cererile noastre la tronul lui Dumnezeu şi-I dictăm ce vrem să facă. Nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu încercăm să formăm în noi gândul lui Cristos.

Dacă suntem aspri faţă de Dumnezeu, vom deveni aspri şi faţă de oameni.Ne închinăm noi lui Dumnezeu în aşa fel, încât să ne ridicăm până la El, pentru a putea ajunge să înţelegem gândul Lui în legătură cu cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu sau suntem aspri şi dogmatici? “Dar nimeni nu mijloceşte cum trebuie.” Atunci fii tu însuţi acela, fii cel care se închină lui Dumnezeu şi trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Implică-te în lucrarea reală dc mijlocire şi nu uita că ea este cu adevărat o lucrare, o lucrare care necesită toată energia; dar este olucrare ce nu conţine nici o capcană. Predicarea Evangheliei are capcane, dar rugăciunea de mijlocire nu are.

Oswald Chambers

Eutih și Onisim

De vei vedea-n biserica noastră
Un Eutih proptit de-o fereastră,
Sau stând ascuns pe după vreo scară
Nici înăuntru şi nici pe afară …,

Neluând seama la ce se spune
Nici lângă Domnul, dar nici în lume,
Cu mintea dincolo de dosul porţii,
Aproape cuprins de ‘somnul morţii’,

Întinde-i mâna, priveşte-l cu drag,
Adu-l înăuntru stingher de stă-n prag,
Şi pomeneşte-l, cu milă, în rugă,
Poate o patimă grea îl subjugă,

Poate-i rănit, sau duhul i-e stins,
Sau poate-i de răzvrătire cuprins,
Poate nu ştie ce cale s-apuce,
Condu-l în rugă, cu milă, la cruce!

Sau de vei da peste vreun Onisim
Pornit să prade … ce-agonisim,
Ori fuge bezmetic şi n-are ostoi
Nu-l izgoni, ci adu-l înapoi!

Azi poate nu-i nimănui de folos,
Dar şi pentru el murit-a Cristos!
Domnul ți-a şters datoria cu milă,
Mustră-l, dar nu cu ură sau silă!

Cel ce toate-a adus în ființă
Îți rabdă zilnic a ta necuviință,
Fă-ți milă şi iartă-l, mai rabdă-l un pic …
În scurtă vreme şi el dă în spic.

Copiii noştri-s pierduți lângă noi
Fii omul păcii când ei ‘vor’ război!
Arată-le calea crucii, cu har,
În Rai, lângă Domnul, stă chiar un tâlhar!

Olivia Pocol

O, vino iar

Prin cerul deschis auzi-vom cântarea divină,
Osana, e prezenţa minunată a Lui Isus,
Îngerii cântă şi-aşteaptă momentul să vină
Pe norii cerului să-i ia pe cei ce L-au iubit mult.

Inimi se frâng şi urcă lacrimi din cuptoare,
Secerea-i pusă şi-i pregătit, copt lanul aşteaptă,
Prin sita deasă, cernerea e mare şi-i strâmtoare,
Cu toţii privim la cer că judecata Ta-i dreaptă.

Pe întinsa zare se-aud paşii ce-au străbătut
Şi altădată Calea Iubirii spre acest pământ,
Cum ai promis, acuma Te-ntorci pe drumul cunoscut!
Vino să-Ţi iei mireasa aleasă, rodul cel mai scump!

Pe-ntregul pământ e o rugă necurmată,
Cu mâini împreunate veghem a Ta venire,
O, vino iar, vino Isuse să ne duci Acasă,
Acolo Sus în cer, unde-i sfânta Împărăţie!

Ne vom bucura, dar şi lacrimi vor fi când vom zbura
Spre Patria veşniciei de Sus mult adorată,
Vom plânge durerea celor ce-şi pierd Împărăţia,
Şi pe veci raiul ceresc, mântuirea minunată!

Maria Șopț 

Dacă Domnul azi mă-ntreabă

Dacă Domnul azi mă-ntreabă:, , Mintea îți mai este trează
Sufletu-ți mai e-n veghere
Mâinile-ți mai au putere
Ochiul mai vede departe
Unde este miere, lapte
Ruga-ți mai este fierbinte
Te hrănești din Har sau linte
Calea îți mai este Cale
Pentru sărac mai știi jale
Ești o santinelă-n noapte
Faci truditului dreptate
Te avânți spre veșnicii
Cu ai Mei iubiți copii
Ești mereu în mijlocire
Lupți cu pământeasca-ți fire
Te mai duci pe la bolnavi
Pe la cei, ce sânt azi sclavi
Să le spui de vindecare
Despre cum dau liberare
Le vorbești celor din stradă
Despre Sfântul Ceresc Tată
Cum a dat pe Fiul Său
Să-l răpună pe cel rău
Ca oricine-L va cunoaște
Să-L proclame al său Paște?
Știu eu oare să-I răspund? ? ? ? ?

Berbec Ion

Ce mare esti!

Se lasă noapte adâncă,
Şi o linişte deplină peste toate…
Nu pot să dorm ştiind,
Că Tu eşti treaz
Şi mă veghezi de-aproape…
Emoții mă cuprind
Şi ştiu că-s în prezența Ta
Şi pot să-ți spun,
Nestingherit de nimeni,
Tot ce gândesc şi simt,
Să-ți povestesc de toate! …

Dar ce vorbesc? …
La celălalt capăt de pământ,
Soarele-i sus,
Şi lumea-n alergare
Şi poate mii ‘şi-ndreaptă glasul,
În rugă către Tine,
Prin Iisus,
Mijlocitorul tuturor acelor care,
Şi-au spălat haina vieții-n sânge sfânt! …

Însă mai ştiu un lucru…
Că eşti atât de mare,
Că mintea, timpul, spațiul,
Nu Te-ncape! …
Că fiecare stea,
Cunoşti ce nume are,
Chiar dacă într-o zi, ea va dispare…
Le chemi la Tine
Şi ele, Ți se-nchină la picioare! …
Cum dar atunci,
Să nu-mi ştii gândurile,
Miile…
Ce-mi trec hai-hui prin minte? …
Şi firele din părul meu,
Le ştii numărul până la ultimul,
Neînsemnat…
Ce mâine cade jos
Şi moare! …

Toate acestea,
Nu sunt la întâmplare! …
Ci vor să îmi comunice ceva:
Că-n măreția Ta,
Eu totuşi am valoare! …
Şi că nici o secundă măcar,
Din viața mea, scurta si trecatoare,
Nu sunt mai puțin în atenția Ta,
Chiar dacă milioane de rugăciuni odată,
Ți se aduce la picioare! …

Ce mare eşti, Doamne!
Căci mintea şi inima şi duhul meu,
Aşeaptă o transformare,
Să înteleg măcar puțin mai mult,
Să Te cunosc și să mă minunez,
Aşa cum nici un înger,
Har nu are! …

Ce mare eşti! …
Ce mare! …

Mihaela Tureatca