Nu-i ruga noastră în zadar

Nu-i ruga noastră în zadar,
deși ea greu spre ceruri suie,
primită-i de Domnul iubirii, prin Har,
în jertfă, cruce, spini și cuie.

așa cum salvarea e dată în dar,
la fel e răspunsul, deși la noi nu e
vreun merit infim, dar Domnul descuie
portița milos, cu dragoste, iar.

nu-i Dumnezeu ca o statuie,
nici un drumeț, ce trece rar,
El e-adăpost și cetățuie
și pentru rătăcit e-un far.

nu-i ruga noastră în zadar,
când Domnul rugăciuni adună
și rugi, și lacrimi, împreună,
ajung în ceruri, pe altar

și El aduce vreme bună
acelui om ce e fugar,
ce nu mai știe cui să spună
de plânsul lui mocnit, amar.

Singeorzan Dorin  

Ai fost creat

Ai fost creat să crești
Și-n greu neprevăzut,
Să știi și să zâmbești
De-un mâine neștiut.

Ai fost creat să zbori
Mai sus de valuri mari,
Să poți și să dobori
Prin rugă munții tari.

Ai fost creat să ai
Acel intern auz,
Să nu fii și să n-ai
O viață de confuz.

Ai fost creat să poți
Visa mai mult, mai clar,
S-alergi corect, când mulți
Alergă în zadar.

Ai fost creat să știi
Că nu ești accident,
Prin tot ce ești, să fii
Exemplu concludent.

Ai fost creat perfect…
Istoria te-a schimbat!
Dar modul cel corect
E să trăiești curat.

Ai fost creat să strângi
Comori ce nu au preț…
Să știi să râzi, să plângi,
E prețios, măreț!

Ai fost creat să crezi,
Când alții nu mai vor,
Mereu să demonstrezi
Că ești un călător.

Ai fost creat cu țel:
Acela de-a trăi
Alături lângă El,
Aici și-n veșnicii.

Lucian Cazacu 

Creștinul

A fi creștin, nu-i doar un nume,
Ce împrumut tu l-ai luat,
A fi creștin, înseamnă mersul,
Cu Cel de care alții s-au lepădat.

A fi creștin, nu-i eticheta
Ce are scris cu cod de bară,
A fi creștin, înseamnă setea,
Pentru Isus, și Sfânta Țară !

A fi creștin, nu-i amăgirea
Că poți să faci cam ce dorești,
Să zbengui după pofta lumii,
Să fii și-n slăvile cerești.

A fi creștin, nu-i doar reclamă,
Nu e un brand, sau un partid,
Nu-i propagandă ce aspiră
Să poți să ajungi în cer, rapid .

A fi creștin, înseamnă crucea,
Și jugul care vrea Isus,
Să îl purtăm cu vehemență,
Spre gloria Patriei de Sus !

A fi creștin, e învierea
Ce-ai înviat din morți cândva,
A fi creștin, nu-i o rușine,
Isus, să fie-n viața ta !

Creștinătatea, nu-i profitul
Ce umple-atâtea visterii,
Nu sunt giganții ce se înalță,
În aur și bijuterii.

A fi creștin, înseamnă rugă,
Înseamnă lacrimă, suspin,
E bătălia întunecoasă,
Către un cer mult mai senin !

A fi creștin, nu-i doar un nume.
Nu-i hram de îmbuibări fără folos,
A fi creștin, înseamnă una;
Lumină pentru lume, și sare în Hristos !

Viorel Balcan

Rugă la sfârșit de an

Zile vin și trec în grabă
Și nu-i chip să le oprim. .
Nu se-opresc și nu ne-ntreabă
Ce-am făcut. . ce mai dorim. .

Timpu-i neschimbat în sine
Însă noi nu realizăm. .
Căci cu orice zi ce vine
Fiecare ne schimbăm.

Mai puțin și-i gata anul
Timpul și-a umplut valiza
Mulțumit închide planul
Și rămâne… analiza.

Poți să-i ceri vreo socoteală?
Oricâte-ai avea de spus. .
Vorba ta e una goală
Nu contează. . el s-a dus.

Mâine anul se-nnoiește
Ce-o fi? . . Cine poate spune? . .
Doar c-acesta se sfârșește
Și cu rele. . și cu bune.

Unii au marcat într-însul
Împliniri și bucurii
Alții l-au stropit cu plânsul
Provocat de tragedii.

Unii și-au umplut hambarul. .
Binecuvântări. . puhoi
Altora li sa stins harul
Să mai fie printre noi. .

Și li s-a oprit tot planul
Când li se oprise pasul
Fiindcă nu aduce anul
Cât de mult aduce ceasul. .

Anul nou spre noi pășește
Și pe nesimțite vine
Fiecare își dorește
Tot mai mult și tot mai bine.

Cât mai multă sănătate,
Să putem ce n-am putut
Sau să excelăm în toate. .
Să avem ce n-am avut. .

Doamne bun, iubit Părinte,
Ne cunoști atât de bine. .
Pumnul mâinii Tale Sfinte
Timpu-ntreg în el îl ține.

După degetul Tău Doamne
El e ca un fir subțire
Zile, primăveri sau toamne
Tu le numeri cu iubire.

Tu dai astrelor lumină
Aduci ploaia, vântul, norii
Hrana, apa cristalină
Frigul și căldura, zorii.

Tot ce-avem e de la Tine
Și din mâna Ta primim
Pentru toate se cuvine
Neîncetat să-Ți mulțumim.

Nu știu ce ne-aduce anul
Însă știu Cine-l aduce. .
Domnul Nostru, Suveranul
Mielul răstignit pe cruce.

Cel născut în umilință
Într-o iesle friguroasă
Care ne-a adus crediță
Mântuirea Lui în casă. .

Doamne Tată, bun și mare
Pentru Noul An ce vine
Dă-ne Tu la fiecare
Multă-ncredere în Tine.

Pentr-acei ce-s prin spitale
Sau pe-un pat de suferință
Lasă-amprenta mâinii Tale
Vindecare și credință.

Pentru-acei ce-ndepărtare
Umblă pe cărări străine
Adu timpul de-mpăcare
Și de-ntoarcere la Tine.

Doar în Tine-i siguranță
Pace, bucurii, iubire
Sănătate și speranță
Vindecare, mântuire.

Ce-aș dori să-mi dai și mie
Nu sunt lucruri și nici bani
Ci ca mâna Ta să fie
Peste mine. . La mulți ani!

Te mai rog ceva, o Tată
Cel ce-atâta ne-ai iubit
Adă pentru lumea toată
Un An Nou mai fericit!

Daniel Hozan

Psalmul 62

Tu ești turnul de scăpare, şi ești Dumnezeul meu,
Ajutor în strâmtorare și sprijin în ceasul greu.
Numa-n tine mi se-ncrede, sufletul neâncetat,
Ajutorul vine-n grabă, dacă în rugă stau plecat.

Când în jurul meu se lasă un amurg înfricoșat,
Când dușmanii dau năvală, și temelia mi-au surpat,
Atunci zic: Suflet al meu, încrede-te în Dumnezeu
El e scut, e alinare, este  locul de scăpare.

Iar când Domnul intervine, și îţi dă eliberare,
Când ai multe avuții, pâine multă în hambare,
Vezi, ce faci cu libertatea, și cu tot ce ai primit,
Domnul este drept și-atunci, după fapte, răsplătit.

Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu
Fii statornic, credincios, urmează pilda lui Hristos
Căci El a fost ascultaror, ba mai mult, împlinitor
Supus pân-la moartea care, ți-a adus eliberare.
Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu!

 Ana Onofrei 

Întoarcere

Mă-ntorc să bat la porțile-ndurării,
Un biet pribeag ce-a rătăcit cărarea,
Mă-ntorc știind că nu m-ai dat uitării,
La pieptul Tău îmi caut alinarea.

Mă-ntorc să bat la ușa milei sfinte
Din lumea rea, haină, nemiloasă,
La ruga-mi slabă ia, te rog, aminte,
Căci vin, ca fiul cel pierdut, acasă.

Mă-ntorc sărac, nevrednic de iertare,
Am risipit comoara vieții dată,
Desculț, flămând, cu hainele murdare,
Primește-mă ca slugă-ndatorată!

Cu pocăință mă întorc la cruce
Să-mi plâng păcatul răzvrătirii mele,
Din Golgota izvor de viață curge,
Mai lasă sfântu-Ți sânge să mă spele!

Mă-ntorc și vreau să te urmez, Isuse,
Iau jugul Tău, iau sarcina-Ți ușoară,
Pe calea Ta sunt bucurii nespuse,
Iubirea Ta-i cea mai de preț comoară!

Olivia Pocol 

Gloriosul meu Isus!

Doamne dă-mi înțelepciune
Ca să pot fii credincios
De Tine, ca să pot spune
Și să Te slăvesc, Hristos.

Iar dacă mă poticnesc
Scoate-mă, nu mă lăsa
Ca să pot să mai vorbesc
Despre Împărăția Ta.

Să nu îl lași pe cel rău
Calea mea, să o ațină
Nici ca să îmi fie greu
Ca să nu am nici o vină.

Când Tu pe nori vei veni
Să ne duci spre Împărăție
Lângă ai Tăi îngeri mii
Unde-i pace, bucurie.

Învață-mă cum să fac
Ca să fiu pe placul Tău
În neștiință, să nu zac
Nici pe mâna celui rău,

De toate să fiu ferit
Căci sunt slab, fără putere
Eu cu Tine am pornit
Adă-mi Doamne, mângâiere.

Când robit de supărare
Ruga mea încetinește
Deschide a Ta cărare
Și durerea-mi ostoiește.

Eu sunt robul Tău, Isus
Și al Tău fiu, Doamne sunt
Nădejdea mi-e la cer sus
Te urmez și Te ascult.

Căci sunt un om mulțumit
Pentru toate ce mi-ai dat
Tu ești Domnul meu iubit
Care m-a eliberat.

Gloria Îți aparține
Dumnezeul meu iubit
Vreau să fiu în veci cu Tine
Să sfârșesc ce am pornit.

Mântuirea, s-o primesc
Să Îți cânt cu bucurie
Lângă cei ce Te iubesc
În sfânta-Ți Împărăție.

 Florenta Sarmassan  

Ruga mamei

Copilul meu, din frageda-ți pruncie,
Când primii pași încrezător făceai,
Ți-am povestit despre credința vie,
De Creator și despre veșnicie,
De două căi ce duc la iad, sau rai.

Am semănat în mintea ta firavă
Sămânța vie-a sfântului Cuvânt
Și m-am rugat cu sârg, fără zăbavă,
Să cadă ploile de har din slavă,
Să-nmoaie-al inimii-mpietrit pământ.

Ți-am fost aproape-n ceasul șovăielii,
N-am contenit să stărui și să sper
C-avem un Dumnezeu al rânduielii,
Că smulge El neghina îndoielii
Și vei aduce roadă pentru Cer.

Te-am îndrumat cum am știut mai bine
Și ți-am croit cărarea dinadins,
Știind că și cel rău pe urmă-ți vine
Să te-amagească, pe cărări străine
N-am vrut să rătăcești în noapte prins…

Ajuns acum la-a drumului răscruce,
La-a Sa chemare astăzi dai răspuns,
Nu știi de-o fi vreun mâine, ori ce-aduce,
Te-ai hotărât să te oprești la cruce,
În moartea Lui să fii și tu ascuns.

Cât voi trăi, așa cum m-oi pricepe,
Voi mijloci, voi fi străjeru-n post
Să văd în duh ce mintea nu concepe,
Că lupta pentru tine-acum începe
Și de la tine se va cere-un cost!

Dar nu te teme, Domnul nu te lasă,
El ține ce-a promis, așa să crezi!
De vrei s-ajungi în țara glorioasă,
La nunta Mielului să stai la masă,
Oricât de greu e drumul, să-L urmezi!

Olivia Pocol  

Nu devia al Meu popor…

Nu devia poporul Meu
Păstrează pân’ la capăt crezul
Am stabilit acel traseu
Ca să ajungi la apogeu
Deci nu uita care e țelul.

Altaru-l frecventezi mai rar
Uitând că-n rugă e putere
Ai fost mai sfânt, mai temerar
Puteai învinge un coșmar
Dar azi te-nvinge o durere.

Te chem la trai neprihănit
Să ‘nalți onorul către stele
De ce n-alergi la cel rănit,
La cel cu sufletul zdrobit?
De ce sfidezi legile Mele?

Iar fala-n care te complaci
Ți-a devenit prioritate
De ce pe demoni nu-i ataci?
Ai pus comori în ai lor saci
Crezând că scapi de greutate.

Te-am însoțit în pribegie
S-ajungi în pace la Liman
Dar ți-ai format o strategie
Străină de Împărăție
Și nu lucrezi cu spor în lan.

În tine nu-i vitalitatea
Ce ai trăit-o nu de mult
Ți-ai transformat activitatea,
Ți-e afectată unitatea
Și nu poți trece de-un tumult.

Azi vreau să-mi înțelegi apelul:
Să nu mai cauți netezi căi
Repară-ți umbletul și zelul
Să fii mai tare ca oțelul
În luptele din munți și văi.

Nu devia al Meu popor
Spre poleială și spectacol
Lucrează-n Vie cu mult spor
Căci nu te saturi cu umor
Ci cu credință și miracol.

George Cornici

Balada cautatorului

Mai verde-i iarba-n alta parte,
Mai buna-i pentru pasunat,
Si apa-i dulce de-adapat;
Anticipez deja, si-s foarte
Miscat si entuziasmat;
De fratii mei m-am saturat,
La revedere, am plecat.

As vrea sa-mi implinesc menirea
Insa, ma simt cam deranjat,
Caci eu sunt mai emancipat,
Si stiti, cu mult mai educat,
Si ei, sarmanii, cu slujirea,
Mai au cam multe de-nvatat,
De-apreciat, si tolerat.

Acolo unde ma voi duce,
E-atata har la predicat,
Si la rugat, si la cantat,
Ma simt asa de motivat;
Ce bucurie imi produce,
Si cat sunt de incurajat;
Eu cred ca sunt justificat.

Ma duc sa-mi promovez talentul
Caci sunt si foarte inzestrat,
Eu banuiesc c-ati remarcat;
Nu vreau sa pierd cumva momentul
Si sa raman nerealizat,
De-aceea m-am mobilizat.
Sa fiti iubiti! Eu v-am lasat!

**************************************

O, Doamne, iarta-mi insolenta
De cate ori m-am inaltat
Pe mine, si am confundat
Mandria mea cu excelenta
Slujirii intr-un mod curat;
In tot ce mi-ai incredintat
Vreau Tu sa fii glorificat.

Te rog sa izgonesti tendinta
Si boala dupa cautat
Ceva ce nu e de aflat,
Ci, imbracat cu umilinta
De slujitor indatorat,
Pe fratii care mi i-ai dat
Sa-i pretuiesc cu-adevarat.

„Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia.” Romani 12:10.

Anca Winter