Sfânta Rugăciune

Nu spre cinstirea-acelor ce caută înălțare
Nici pentru-a lumii lauri pe frunte a ne pune
Nu spre slăvirea humii mustind de îngâmfare
Nici pentru-a noastre-ambiții nu-i Sfânta Rugăciune.

Ci Sfânta Rugăciune care ne-a fost lăsată
Model ceresc și tainic, chiar de Mântuitorul
Ne-arată tuturora că Dumnezeu e Tată
Ce merită-nchinarea, cinstirea și onorul.

Doar Numele Lui mare, sfințit în veci să fie
Doar voia Lui cu cinste în toate să se facă
Și-a Lui Împărăție ce o dorim să vie
Doar ea în veci rămâne când toate au să treacă.

Nu, Sfânta Rugăciune, de loc nu e menită
Spre-a cere daruri multe și cele mai alese
Nici viață cât mai lungă sau cât mai fericită
Doar pâinea necesară în orice zi pe mese.

Isus Mântuitorul, Acel ce ne iubește
Cunoaște-orice nevoie, necontenit îi pasă
Acelui care-L caută cu drag îi dăruiește
Pecetea mântuirii și-a Lui belșug în casă.

Căci El e Pâinea Vieții, atotsuficientă
Ce-a coborât din Ceruri și ne-a adus salvare
Prin sfînta Lui jertfire, activă și prezentă
S-avem prin ea cu Tatăl de-a pururea-mpăcare.

Căci lumii scufundate în marea de păcate
I-a frânt pe veci zapisul la Golgota pe cruce
Iubirea Lui eternă iertându-le pe toate
Isus Hristos e Calea care la Tatăl duce.

Prin Sfânta Rugăciune-nțelegem fiecare
C –am fost iertați de vina păcatelor șuvoi
Cum vom putea de-acuma să mai primim iertare
Dacă pe-ai noștri semeni nu-i vom ierta și noi?

O, Sfântă Rugăciune, în scurtele-ți cuvinte
Ne faci ca să-nțelegem ce trebuie să știm
Atâtea adevăruri și-atîtea-nvățăminte. .
Ce fiecare-n parte putem să le trăim.

Nu urmărind succese și numai sănătate,
Să nu cunoaștem grijuri, doar zile fericite
Ci-n Sfânta Rugăciune cerând Celui ce poate
Să ne ferească pașii de cruntele ispite.

Căci firea pământească-n lăuntrul nostru zace
Iar sfânta pocăință nu are cum să-i placă
Și-atunci când dau năvală ispitele rapace
Nu voia firii noastre, ci-a Lui ca să se facă.

Tu vezi din înălțime, a noastră străduință
Că singuri n-avem șanse luptând cu cel viclean
Ne dă putere Doamne s-avem și biruință
În orice zi din viață și-n fiacare an.

Că-a Ta-i Împărăția ce-i plină de Lumină
Toată Puterea, Slava, aici și-n Cer de-a pururi
Mă-nchin cerându-Ți milă, iertare și lumină
O, Doamne, Tatăl Nostru, ce locuiești în Ceruri.

Daniel Hozan

Luptători pentru credință

Ce și cum face Hristos,
Nu contest și nu refuz,
Datoria mea e una,
Să fiu treaz, să am auz.

Ca atunci când El vorbește,
Să fiu gata să-mplinesc,
Și când El spune ceva
Eu să nu mă-mpotrivesc.

Ținta mea să fie cerul,
Lupta mea doar prin credință,
Altfel voi fi un învins
Și lipsit de biruință.

Fiecare pas ce-l fac,
Să îl fac prin al Său har
Să tac când spune să tac,
Și să-L chem să-mi fie far!

Îndrumarea Lui să-mi fie,
Călăuză pe pământ,
Scopul meu să fie unul:
Patria, Cerul Lui Sfânt.

Ce-i în lume, pe pământ,
Nu-mi oferă bucurii
Dar sunt sigur că în cer,
Dumnezeu mă va primi!

N-am nevoie de gunoi,
Luați-l voi, vă aparține.
Eu mă mulțumesc cu Domnul,
Mă iubește, e cu mine!

Dacă-L am pe El, e-un har,
Ba, mai mult, e o-mplinire.
Lumea asta nu oferă
Mai mult decât amăgire.

Și la ce mi-ar folosi
Să am saci cu bani sau aur?
Când Îl am pe El, Hristos,
Minunatul meu tezaur?

Omenirea-i adormită
În păcat, în depravare,
Și cuvântul Lui Hristos,
Pentru ea, n-are valoare.

De-asta spune și scriptura:
„Mulți chemați, puțini aleși”
Omule, de-auzi Cuvântul
Din păcat astăzi să ieși!

Timpul este limitat,
Viața este doar un vis,
Te-ai gândit unde-ai să mergi,
De nu mergi în Paradis?

Nu-ți face iluzii faine,
Să nu crezi că poți oricum…
Dacă n-ai curate haine,
Tu nu ești pe noul drum.

Te gândește foarte bine
Și renunță la păcat,
Scoală-te, te cheamă Domnul,
Să te facă un soldat!

Luptători pentru credință,
Asta trebuie să fim,
Dacă scopul nostru-i altul,
Vai și-amar, ne amăgim!

Deci, să mergem la război,
Să luptăm, să biruim
Să trăim pentru Hristos,
Cerul să îl moștenim.

Nichifor Nicu 

Din mii de stele

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”
(Luca 2:14)

Din mii de stele licărind răzlețe
Doar una se desprinse luminând,
Purtând în ea promisiuni mărețe
Și magii spre Mesia conducând.

Și Pruncului născut în sărăcie,
Ce întrupase-atunci mărețul Har,
S-au închinat cu mare bucurie,
Cu aur, smirnă și tămâie-n dar.

Ne amintim de Cel născut în iesle,
De Mesia trimis din veșnicii
Să ne răscumpere din întuneric,
Să fim pe veci ai Domnului copii.

Cânta-vom bucuria mântuirii,
Că Dumnezeu, iubind pe păcătos,
Dar condamnând păcatul omenirii,
L-a făcut om pe Fiul Său, Cristos.

În cer cântau oștirile de îngeri
Cinstind venirea-n lume-a Domnului,
În locurile preaînalte slavă
Și pace între oameni plăcuți Lui!

E timpul să îndepărtăm rutina,
Să ne-amintim de-al Domnului destin,
Să facem bine răspândind Lumina,
Cum trebuie să facă-un bun creștin!

Că Dumnezeu ne priveghează soarta
Și ne-amintim că suntem trecători,
În car de biruință El ne poartă
Și-I dedicăm aceste sărbători.

Să ducem tuturor din lume vestea
Despre Isus, ce S-a născut smerit,
Pe El Îl onorăm zilele-acestea
Și-ntotdeauna fie preamărit!

 Laura Minciună

Cum aș putea să-Ți mulțumesc

Doamne, cum aș putea să-Ți mulțumesc vreodată-ndeajuns,
De jertfa crucii ce-a purtat-o, Fiul Tău Isus?
De trupul Său însângerat, mâinile străpunge-n cuie,
Coroană de spini pe cap și sângele pe chip șiroaie.

Îți mulțumesc că m-ai ales și m-ai făcut copilul Tău,
Că durerea ce-a purtat a dat iertare sufletului meu.
Nu ai privit trecutul greu, nici trăirea n-ai judecat-o,
Ci m-ai primit la pieptul Tău și inima de lume mi-ai dezlegat-o.

Îți mulțumesc că de atunci nădejde-n Tine am găsit,
Speranța, pacea, bucuria și dragostea prin Duhul Sfânt.
Iar în nevoi și suferinți în Tine am aflat ce-i biruința
Tu niciodată nu m-ai părăsit, mai mare acum îmi e credința.

Tot ce mai rămâne e să păstrez ce Tu mi-ai dat
O viață sfântă să trăiesc ca fiul Tău răscumpărat,
Să fiu în toate credincios și să mă lupt într-una
Prin har s-ajung acolo sus și să primesc cununa.

Costin Ana Maria  

Așa că , capul sus!

Nu renunța când viața-i grea
Și simți că sufletul te doare
Căci Dumnezeu cu mâna Sa
Îți dă alin și vindecare.

De câte ori ai fost căzut
Trântit, lovit de valul mării
Dar Dumnezeu nu te-a lăsat
Să fii dat pradă încercării.

Mai ai speranță chiar de ceața
Acoperă in juru-ți tot
Ridică-te și spală-ți fața
Și spune întristării “Stop!”

Mai ai credință, chiar de greul
Lovește-n inimă sau gând
Ridica-ți ochii înspre ceruri
Și luptă-te ca să fii sfânt.

Nu te opri din drumul tău
Pentru o clipă de-ncercare
Căci în curând se va opri
Și vei uita durerea mare.

Ochii sa-ți fi ațintiți
Spre Tatal tău ceresc și sfânt
Amintindu-ți că și El
A suferit pe-acest pământ.

Așa am fost creați
Și asta ne este menirea
Căci doar prin suferință vom
Putea gusta Dumnezeirea.

Dar chiar și-acolo-n suferință
Când parcă toți ne părăsesc
Domnul, El este biruință
Și cu El toate izbutesc.

Așa că, capul sus
Privirea drept în față
Și nu lăsa nici-o problemă
Să îți stingă-a ta speranță.

Acea speranță este Isus
Așa că luptă pentru El
Știind că în ceruri sus
Vei fi cu El, cu Dumnezeu.

Sorin Florica  

Nu te teme

Nu te teme, Domnu-ți spune,
Luptă până la sfârșit.
Nu te lasă, e cu tine,
Tu ești fiul Său iubit.

Chiar de treci prin valuri grele,
Biruință vei avea,
De te-ncrezi deplin în Isus,
El va fi salvarea ta.

Când te afli-n strâmtoare,
Isus vine-n ajutor,
El ți-aduce mângâiere,
El e scut ocrotitor.

E cu tine-orice vreme,
În necaz sau bucurii,
În zile grele sau senine,
Viteaz războinic tu să fii.

Te-a-mbrăcat cu armătură,
Te-a încins cu adevăr,
Ești a Domnului făptură,
Fii plin de râvnă, fii cu zel.

Ține sus privirea-ntruna,
Și veghează ne-ncetat,
Doar așa primești cununa,
Pe vecii, tu ești salvat.

Ia mereu scutul credinței,
Sabia Duhului Sfânt,
Îmbracă haina umilinței,
Cât trăiești pe-acest pământ.

Pe cap coiful mântuirii,
Dat de Domnul minunat,
Cu platoșa neprihănirii,
Vei învinge ne-ncetat.

Lăudat să fii Isuse,
Cel ce ești al nostru dor,
Prin Tine suntem întruna,
Mai mult decât biruitori.

Roxana Mititelu

Și astăzi…

Și astăzi m-ai călăuzit
Pe drum spre veșnica Cetate
Ce-a fost uscat ai înverzit
Și glasul Tău l-am auzit
Cu sfaturi binecuvântate.

Și azi al Tău Cuvânt mi-a dat
Curaj să-nfrunt dificultatea
Să nu uit, Mire, niciodat’
C-ai suferit și m-ai salvat
Să înțeleg eternitatea.

Și astăzi harul Tău sublim
M-a însoțit pe-ngusta cale
Să pot iubirea-Ți s-o exprim
Și amândoi una să fim
(S-avem relații amicale)

Și astăzi bunătatea Ta
S-a înnoit ca-ntotdeauna
Să pot spre Rai înainta,
Să pot răspunsuri aștepta
Să nu îmi părăsesc arvuna.

Și astăzi Te-am urmat cu drag
Și prin pustiu și prin câmpie
Vorbele-Ți sfinte mă atrag
Iar faptul că m-aștepți în prag
Creează-n suflet bucurie.

Că zi de zi mă ocrotești
Și mă conduci spre biruință
E o dovadă că Tu ești
Al meu Păstor, că Tu mă crești
Să-nving necaz și neputință.

A mai trecut o zi și iar
Am constatat ce mult îți pasă
Și-am consemnat în calendar:
“Isuse, îmi ești Scut și Far
Pe calea-ngustă și spinoasă.”

George Cornici

Dă-mi Dragostea !

Când toate rând pe rând au să se strice,
Căci vremuri tot mai rele-s pe pământ,
Pe noi, pe credincioși să nu ne-nfrice
Având speranța dată prin Cuvânt.

Când sfintele valori sunt demontate
Cuvântul va rămâne neschimbat
Lumina Lui, prin toate va străbate
Și-a Lui valori nu vor pieri vreodat’

Credința și Nădejdea vor rămâne
Și Dragostea la fel va rămânea
Pe-acest pământ nicicând nu vor apune
Dar cea mai mare este Dragostea.

O Dragoste, din Cer, Dumnezeiască,
Sublim fior venit din veșnicii
Ce inima o face ca să crească
Cu-atâta dor, mereu te-aștept să vii.

O, Doamne, dă-mi o dragoste mărită
Să pot și eu pe alții să-i iubesc
Și-atunci când nu mi-e calea însorită
Și-atunci când multe piedici întâlnesc,

O, Tată, dă-mi o dragoste-înțeleaptă
Discernământul sfânt să-l dobândesc
Să pot să-ndrept pe mulți pe calea dreaptă
Să pot mereu s-ajut… și să iubesc.

O dragoste atentă, iscusită
Să-mi dai în viața asta de pripas
Celor căzuți, loviți de vreo ispită
Chemarea împăcării să le-o las,

Te rog să-mi dai o dragoste agilă
Pentru acei ce sunt descurajați,
Căci sunt atâția ce-Ți imploră milă…
Să simt cu ei… să fie ascultați,

S-am dragostea ce chiar dacă-i ascunsă
De-acei orbiți, de-a lumii înțelepți,
Intrând pe-acea cărare nepătrunsă
Înspre Lumină, Doamne să-i îndrepți.

Aș vrea să am o dragoste vădită
Să-mi țină-aprins al sufletului dor
Ca-n ziua cea măreață, fericită
Cu-a ei aripi spre Tine ca să zbor,

Și-n palma Ta să stau o veșnicie
Să strălucesc mereu ca și o stea
Mulțumitor că Tu mi-ai dat și mie
Prin harul Tău Isuse, Dragostea.

Iar pentru Har, Nădejde și Credință
Și Dragostea primită de la Tine
Voi ridica un steag de biruință
Pentru minunea ce-ai făcut din mine.

Daniel Hozan

O schimbare în noi

Oare unde și când ne-am pierdut
Conștiința și gândul rațiunii?
Cum și de ce ne-am vândut
Pacea, cum fac toți nebunii?

De ce ne-am legat de pământ
Și suntem mai reci și mai goi?
De ce alergăm tot în vânt,
Și strângem grămezi de gunoi?

De ce ne distrugem credința
Gonind ca turbații spre hău?
De ce nu dorim biruința
Să-nvingem prin bine-orice rău?

De ce ne-amăgim cu veninul
Păcatului greu și amar?
De ce nu alegem Divinul
Ce-a stat pironit pe calvar?

De ce nu dorim părtășia,
Unitatea cu frații din jur?
De ce nu ne place-armonia?
De ce n-avem sufletul pur?

De ce ne-adâncim în minciună
Și-n suflet purtăm doar război?
De ce nu ne ținem de mână
Și nu ne iubim noi pe noi?

De ce suntem plini de ranchiună
Bârfind, în loc să iubim?
De ce nu trăim împreună,
Și vrem despărțiți să trăim?

De ce suntem gata de ceartă
Și stăm pregătiți de scandal?
De ce nu-nvățăm cum se iartă,
Și-ajungem în ultimul hal?

De ce nu alegem scriptura
Și-alegem mereu ce-i murdar?
De ce ne cuprinde-ades ura
Și suntem săraci, fără har?

Sunt multe-ntrebări ce mă dor,
Și-n suflet îmi fac răni enorme.
Și când mă gândesc, mă-nfior,
Că ura a prins multe forme.

Și nu vrem deloc o schimbare,
Ne place acolo-n păcat.
Iar asta e trist și mă doare
Și sufletul meu e-ntristat.

Mă rog cu toată credința
Și cer de la Domnu-ndurare,
Să ne umple pe toți cu dorința
De-a face în noi o schimbare.

Cu noi să înceapă schimbarea,
Din noi să țâșnească izvorul,
Să vadă întreagă suflarea
Că Domnul e biruitorul!

Nichifor Nicu 

Daca n-ai fi cu noi

N-am fi biruitori in ceasul incercarii
Daca n-ar fi puterea Ta cu noi,
Ne-ar cobori-n adancuri valurile marii,
Ne-am pierde tinta in furtuni si ploi.

De nu ne-ai alina cu mana Ta suspinul,
Ni s-ar preface sufletu-n pustiu,
Si ochii nostri n-ar intrezari seninul
Ce e ascuns de norul cenusiu.

Ne-am prabusi fara nadejde in durere
De soarta ne-ar depinde de hazard,
De nu ne-ai picura balsam de mangaiere
In inimile noastre-atunci cand ard.

Noi nu strabatem singuri prin aceasta lume,
Te-avem pe Tine, bunule Pastor,
Pe fiecare dintre noi ne stii pe nume,
Si stii cand ranile adanc ne dor.

Nu-i incercare grea, nu-i lacrima fierbinte,
Sa n-o aline mangaierea Ta,
Fiindca ne-ai sapat pe-a Tale palme sfinte,
Si niciodata nu ne vei uita.

Suntem purtati in carul Tau de biruinta
Cand trecem prin intunecoase vai;
Tu nu ne lasi sa fim zdrobiti de suferinta,
Caci mare pret avem in ochii Tai.

„Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” Isaia 41:10.

Anca Winter