17 Ianuarie

Apoi m-am uitat, si iată că Mielul stătea pe muntele Sionului.” Apocalipsa 14:1

Apostolul Ioan a avut privilegiul să privească dincolo de porţile cerului, şi îşi începe descrierea cu „apoi m-am uitat, şi iată că Mielul”. Aceasta arată că obiectivul principal al contemplării sale cereşti era „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Nimic altceva nu atrage atât de mult atenţia apostolului ca persoana Fiinţei divine, care ne-a răscumpărat cu sângele Său. El este tema imnurilor cântate de sfinţi şi de corurile îngereşti.

Creştini, aceasta este şi bucuria voastră; v-aţi uitat, şi aţi văzut Mielul. Printre lacrimi, ochii voştri au văzut cum Mielul v-a şters păcatele. Bucuraţi-vă, aşadar. Peste puţin, când lacrimile vă vor fi şterse, II veţi vedea pe Mielul lui Dumnezeu pe tronul măririi. Bucuria inimilor voastre se află în tovărăşia zilnică cu Isus. Veţi avea parte de o şi mai mare bucurie în ceruri. Vă veţi bucura de prezenţa Sa. Veţi locui cu El pentru totdeauna. „Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul”. Mielul acesta este întreg cerul, fiindcă, aşa cum spunea Rutherford, „Mielul şi Christos sunt unul şi acelaşi lucru”.

Să fii cu Christos înseamnă să fii în cer, şi să fii în cer înseamnă să fii cu Christos. Un prizonier al Domnului a scris într-una din minunatele sale scrisori „O, Domnul meu Isus Christos, dacă aş fi în cer fără tine, m-aş simţi ca în iad; şi dacă aş fi în iad, şi Te-aş avea cu mine, aş crede că sunt în cer, fiindcă Tu eşti tot cerul de care am nevoie. ” Este adevărat, nu-i aşa? Creştini, sufletul vostru nu spune acelaşi lucru?

Nici harpele şi nici cântarea
Nu pot aduce cerul jos,
Fără lumina şi-arătarea
Divinului Isus Christos.

Tot ce ne trebuie ca să fim binecuvântaţi pe deplin este „să fim cu Christos” (Filipeni 1:23).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Simplitatea primului Crăciun

Simplitate, modestie
Primul Crăciun așa a fost
N-a fost lux, nici bogăție
Nici mărfuri cu-naltul cost.

Nu a fost maternitate,
Nici odaie cu saltea
Cerul a vrut simplitate
Pruncu-n iesle ca să stea.

S-a născut în încăpere
Unde se-adunau și oi
Bătea vântul prin unghere
Nu erau nici perne moi.

Nu lumini ce-ncântă firea,
Nu steluțe argintii
Astfel și-a-nceput slujirea
Cel ce răstignit va fii.

Nu palat a vrut Mesia
Într-o lume de nevoi
Alta era bucuria
Celui ce-a venit la noi.

Brad înalt și ornamente?
N-au fost parte din decor
Lumânări au fost prezente
(Nu ceva strălucitor)

C-a venit în umilință
E c-a vrut s-aibă acces
Orice neam, orice ființă
Nutrind sacru interes.

Cum e azi? Este-ntrebarea
Ce-și așteaptă răspuns clar
Cum se-așteaptă sărbătoarea
Prin care primit-am har?

Unde e sărbătoritul?
Mai e loc și pentru El?
Ce frumos e coloritul
Dar unde-i Emanuel?

E în centru sau la urmă?
Veniți să ne cercetăm
Pe-Mpărat, la noi în turmă,
Totdeauna Îl chemăm?

El să fie-ntăi în toate
El să fie înălțat
Celelalte? Simplitate
Astfel Fiul ne-a-nvățat.

Loc să aibă-n ființa noastră
Așa să-L sărbătorim
Întruparea Lui măiastră
Ne-arată cum să trăim.

Iesle inima să fie
Să-L privim, să-L adorăm
C-astfel noi în visterie
Comori sfinte adunăm.

George Cornici

Un dublu hot

8 octombrie

Text: Ioan 13:1-17

…trufia si mandria, purtarea rea si gura mincinoasa,
iata ce urasc eu.

 Proverbele 8:13

Mandria pacatoasa ne jefuieste de doua binecuvantari – bucuria
de-a ne darui altora si bucuria de-a primi de la altii. Un fost
pastor, membru al bisericii pe care o pastoream, s-a privat pe sine
de ocazia de-a servi ca diacon pentru ca simtea ca aceasta pozitie
era sub nivelul demnitatii sale. A devenit un om nefericit si neim-
plinit deoarece era prea mandru ca sa fie un diacon dupa ce fusese
pastor.

Mandria ne fura si de binecuvantarea de-a primi. Un barbat in
varsta, ramas vaduv, si care nu avea copii, era incapabil sa gateasca
o mancare buna si sa-si pastreze curatenia in casa. Am aranjat cu
cineva sa vorbeasca cu el si sa-l ia la plimbare intr-o zi cand un
grup de surori din biserica voiau sa mearga sa-i faca intreaga casa
luna. Cand s-a intors acasa, s-a infuriat. Apoi cand femeile i-au
trimis o mancare calda, hotarate sa faca acest gest in fiecare zi, a
refuzat mancarea. Era prea mandru ca sa accepte ajutorul cuiva.

Petru, la fel ca noi toti, avea lupte cu mandria pacatoasa. Cand
L-a vazut pe Isus ca se apropie de el cu ligheanul, s-a lasat cuprins
de mandrie care l-a dus initial la a-L refuza pe Isus sa-i spele
picioarele. Petru, impreuna cu ceilalti ucenici, a fost impiedicat de
mandrie sa-si ia rolul de slujitor pentru a spala picioarele celorlalti.

Trebuie sa fim gata sa luam rolul de slujitori si sa ne daruim
altora. Dar trebuie, de asemenea, sa fim gata sa primim de la altii.
Sa nu lasam ca mandria sa ne jefuiasca de bucuria dubla de-a sluji
si de-a ni se sluji. – H.V.L.

De-ti doresti bucuria lui Cristos

In inima izvor racoritor,

Alunga-ti egoismul pacatos

Si ia-ti slujba de rob ascultator.” – D.J.D.

Binecuvintarile Domnului
sint adeseori jertfite pe altarul mandriei.

Painea zilnica

Mai dă-mi o zi

Mai dă-mi o zi de Har, o Doamne Sfinte
În care-a Ta lumină să primesc
Să pot prin Sfânta-Ți rază ca să cresc
În înțelesul Sfintelor cuvinte.

Mai lasă-mi înc-o zi a Ta-ndurare
Fiindcă m-Ai sădit și m-Ai săpat
Să pot aduce rodul așteptat
Iar bucuria Ta să fie mare.

Mai dă-mi o zi din Duhul Slavei Tale
Să-mi deslușească minunatu-Ți plan
Dar și-uneltiri ascunse-a lui Satan
Ce voi întâmpina pe Sfânta Cale.

Mai dă-mi o zi, dar plină de Credință
Să cred al Tău Cuvânt cum n-am crezut
Să fac un pas ce nu l-am mai făcut
Concret și decisiv spre biruință.

Și înc-o zi Iubirea Ta o lasă
La mine, la soție, la copii
Iubirea Ta pe toți ne va-ntări
Și-avea-vom binecuvâtare-n casă.

Mai dă-mi o zi. . marcată de Speranță
Cu ochii minții ca să pot privi
Oștiri de îngeri ce mă vor păzi. .
O zi cu Tine-nseamnă. . siguranță.

Daniel Hozan

Ești bucuria vieții mele

Ești bucuria vieții mele
Isuse, Tu m-ai transformat
În zile bune, zile grele
Mi-ndrepți privirea către stele,
Spre Plaiul cel mai minunat.

Îmi ești suprema fericire
Prezența Ta îmi este far
La prima noastră întâlnire
Mi-ai arătat a Ta iubire
Să intru-n starea cea de har.

În zilele de întristare
Al Tău surâs îmi dă alin
Când vine valul de-ncercare
Doar mâna Ta biruitoare
Îmi octotește-al meu destin.

În Tine mi-este ajutorul
În tot ce fac și-n tot ce zic
Da, îmi cunosc Mântuitorul
Te urmez dându-ți onorul
Și-n veci doar Ție mă dedic.

Transformi necazul în speranță
Și ce-i uscat Tu înverzești
Nu vreau nici faimă, nici prestanță
Căci s-a format o siguranță
În stările dumnezeiești.

Mi-ești tot ce-mi trebuie în viață
Să pot ajunge la Liman
Lăuntrul tot ce-mi spui învață
Privesc, uimit, slăbita-Ți față
Mi-e bucuria un ocean.

Eram în groapa nepăsării
Dar m-ai ‘nălțat la trai activ
Nu voi uita ceasul chemării
Și nici lucrarea transformării
Și nici cerescul obiectiv.

Trăiesc sublime satisfacții
De când mi-ești prietenul iubit
Pământul dă doar putrefacții
Și multe, multe speculații
Dar Tu, Isus, m-ai împlinit.

George Cornici

Vanatoare de soareci

29 septembrie

Text: 1 Ioan 2:12-17

Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a
parasit…” 2 Timotei 4:10

Un om si-a cumparat un caine de vanatoare. Dornic sa vada cum
isi va face datoria, l-a luat la urmarirea unui urs. Nu mult
dupa ce au intrat in padure, cainele a prins urma ursului. Deodata
s-a oprit, a mirosit pamantul, si a luat-o in alta directie. A detectat
mirosul unei caprioare care si intersectase cararea. Cateva mo-
mente mai tarziu,s-a oprit din nou, de data aceasta prinsese mirosul
unui iepure care taiase calea caprioarei. Si astfel mereu, mereu,
s-a dus pana in final, vanatorul abia rasufland, l-a gasit latrand
triumfator deasupra unui cuib de soareci de camp.

Noi crestinii suntem uneori la fel. Incepem cu hotarari mari de
a-L pune pe Isus pe primul plan in viata noastra. Curand insa,
atentia ne este abatuta spre lucruri de mai mica importanta.
Urmarirea unui lucru ne duce la altul, pana ne trezim departe de
scopul initial. Se pare ca acelasi lucru s-a petrecut cu unul dintre
tovarsii de lucru ai apostolului Pavel, pentru ca Pavel ii scrie lui
Timotei: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit”.

Trebuie ca, in fiecare zi, sa ne reannoim dedicarea noastra pentru
Cristos, pentru ca altfel vom fi atrasi de poftele firii, de poftele
ochilor si de mandria vietii. Aceste influente lumesti il pot deruta
pe cel mai devotat crestin.

Daca slujirea lui Cristos nu este pe primul plan in viata ta, vei fi
atras departe de momeala bogatiei, a puterii, a prestigiului sau a
placerilor senzuale. Rededica-ti viata Domnului. inceteaza de-a
mai „vana soareci”.- D.J.D.

Intoarce-ti capul de la placerile din lume;

Bucuria-i scurta, curand se risipesc.

Sa n-ai odihna pana cand inima-ti va spune:

Il am pe Domnul, nimic nu mai doresc!” – Walker

Rupe-te de partasia lumii,
ori ea te va rupe de partasia cu Dumnezeu

Painea zilnica

Lacom sau multumit?

Text: 1 Timotei 6:1-16

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor…” 1 Timotei 6:10

Cineva a spus: „Banii sunt paşaportul universal cu care poţi merge oriunde în afară de cer, şi cu care poţi cumpăra orice în afară de fericire”. In ei înşişi, banii sunt buni şi necesari, dar dragostea de ei este păcat. Cei care încearcă să-si găsească mulţumirea prin bogăţie de obicei nu pot fi satisfăcuţi, numai dacă ar avea puţin mai mult.
Într-o dimineaţă, în timp ce cobora scările, un om bogat a auzit din bucătărie pe bucătăreasă exclamand: „Oh, dacă aş avea doar 5 dolari, aş fi atat de mulţumită!” Gandindu-se la ceea ce auzise şi dorind s-o vadă multumită bogatul i-a înmanat o bancnotă de 5 dolari. Femeia i-a mulţumit foarte frumos. Omul s-a oprit la uşa bucătăriei să audă dacă femeia va da slavă lui Dumnezeu cu aceeaşi satisfacţie. De îndată ce ea a fost convinsă că n-o aude nimeni, a spus: „O, de ce n-am zis 10 dolari!” Acesta este strigătul tipic al inimii lacome.


O revistă creştină scria că într-o carte de cantâri, dactilografa grăbită, în loc să scrie versul: „Doresc în ceruri ca cristalul”, a scris: „Doresc în ceruri capitalul”. Editorul revistei remarca: „Versiunea revăzută a cantării poate fi acceptabilă pentru mulţi care au căzut pradă dragostei de bani”.
A găsi bucuria şi satisfacţia care vine de la Dumnezeu – aceasta înseamnă mulţumire. Fii realist acum, cauţi să fii bogat în bunuri ori bogat în Dumnezeu? Eşti lacom sau mulţumit?– H.G.B.

Cel ce are în Cristos odihna
în tot ce-i lacrimă şi-ngrijorare,
E mai bogat, chiar dacă ar avea
Al său, tot aurul din lumea mare. – Garrison

Măsura adevăratei noastre bogăţii este ceea ce vom avea în veşnicii

Painea zilnica

„Te voi vedea acolo”

Text: 1 Tesaloniceni 4:13-18

,.Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce-au adormit în EL” 1 Tesaloniceni 4:14

Să ne gandim la aceasta! Fiecare tată, mamă, fiu, fiică, rude şi prieteni care au murit în Domnul, vor fi cu Isus atunci cand El va reveni să-i ia pe ai Săi la Sine. În versetul 17 din 1 Tesaloniceni 4, Pavel declară că „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei”. Aceste două cuvinte scurte: „cu ei” ne vorbesc despre bucuria întalnirii cu toţi credincioşii. Speranţa aceasta a ars strălucitor în inima mameni mele în timp ce viata i se apropia de clipa plecării. Cu o zi înainte de-a muri, în 1976, ne-a chemat pe mine şi fratele meu langă patul ei. Deşi era epuizată, ne-a citat cateva versete din Biblie si ne-a vorbit de „plecarea acasă”. După ce am stat cu ea cateva ore, a insistat să nu stăm acolo toată noaptea, ci să mergem acasă şi să ne culcăm. Cand eram gata să plec, mi-a spus: „Dacă nu ne mai vedem maine, să ne vedem acolo sus!” A doua zi a plecat tăcută în prezenţa Mantuitorului, înainte ca să ajung la patul ei. Ultimele ei cuvinte îmi vor rămane nespus de preţioase atata vreme cat voi trăi.


Ce bucurie să ştii că creştinii nu spun cuvinte finale de adio! Cand moartea ne frange legăturile pămanteşti, avem speranţa sigură că cei care au murit credincioşi trăiesc în prezenţa lui Isus şi se vor întoarce cu El în glorie. Îţi sangereazâ inima din pricină că moartea a luat pe cineva iubit de tine? Gandeşte-te la glorioasa reantalnire care te aşteaptă. Nu-i vom mai vedea poate pe cei dragi ai noştri în viaţa aceasta, dar îi vom vedea acolo sus!– D.J.D.

O, ce întalnire măreaţă acolo pe nori!
Nu vor fi lacrimi nici plans nici fiori.
Cei dragi uniţi vor fi pe vecie,
O, ce zi măreaţăl O, ce bucurie! ” – Blackmore

Despărţirea este legea pământească – reantâlnirea este legea cea cerească

Painea zilnica

Cine sufera daca pacatuiesc?

Text: 2 Samuel 12:1-15

împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit…” Psalmul 51:4

Păcatul este înainte de toate împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în mod obişnuit, îl vedem afectîndu-ne doar pe noi sau pe cei din jur. Intr-una din cărţile sale, John White a scris: „Avem tendinţa să vedem contextul social al păcatului şi nu contextul său divin”.
Cand David a comis adulterul cu Bat-Şeba şi a premeditat uciderea lui Urie în luptă, el a comis o mare crimă împotriva lor. Dar în mărturisirea păcatului în faţa lui Natan (2 Sam. 12:13) şi în Psalmul 51, el recunoaşte că a păcătuit numai împotriva Domnului. De ce nu-i menţionează şi pe cei pe care i-a rănit? White spune că Dumnezeu este Dumnezeul săracului şi al celui lipsit de apărare, apărătorul celui asuprit, făcătorul aproapelui nostru. El însuşi se prezintă ca fiind responsabil de bunăstarea copiilor Săi. Bat-Şeba şi Urie aparţineau lui Dumnezeu. De aceea David L-a sfidat pe Dumnezeul lor. El dispretuise caracterul Lui sfant. Să-l privim acum din acest punct de vedere. Să presupunem că un vecin îţi pălmuieşte fiul sau fetiţa. Este un lucru reprobabil. Dar cand afli despre ofensă, ea devine o problemă între tine şi vecinul tău.


Dumnezeu este apărătorul celor asupriţi. De pildă, El doreşte s-o protejeze pe fata sau băiatul cu care te întîlneşti. Să te angajezi în relaţii sexuale înainte de căsătorie nu numai că distruge puritatea altei persoane, dar ofensează pe Dumnezeul Cel sfant. El este preocupat de persoana pe care o faci de ocară, sau de care profiţi. Cat de important este să vedem că păcatul nostru îl răneşte pe Dumnezeu! Dar cand ne aude rugandu-ne: „împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit,” ne dăruieşte din nou bucuria iertării. – D.J.D.

Păcatul meu sfidează-ntreg Cuvantul Tău
Batjocorindu-Ţi numele divin.
N-am să mai fabric scuze pentru râu,
Ci-n sange sfant mă spală Tu, deplin.” – D.J.D.

Persoana cea mai rănită de păcatul tău este Dumnezeu

Painea zilnica

Mi-ești bucuria vieții

Mi-ești bucuria vieții
Isuse, Domnul meu
Dai sens frum’seții
Mă-nveselești mereu.

Ești tot de ce-am nevoie
Oricând, oriunde-aș fi
Pe răni mi-aduci aloe
Și alte alifii.

Mi-aduci înviorare
Când sufletul mi-e trist
Răspunzi la o-ntrebare:
De ce, aici, EXIST?

Îndrumător pe cale
Ca nimeni altul ești
Faci așternutul moale
Cu Cerul mă unești.

O, câtă-ncurajare
Îmi dă privirea Ta!
În Slava viitoare
Cu Tine-veci voi sta.

Părtaș la jug cu mine
Sfârșim ce-am început
Onor Ți se cuvine
Că-n har Tu m-ai crescut.

Îmi netezești cărarea
Și pașii mi-i păzești
Mi-ai pregătit intrarea
În spațiu-n care ești.

A vieții împlinire
Ai fost și-așa vei fi
Vom fi în moștenire
Cu-ai Nemuririi fii.

George Cornici