Bucuria disperării

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.”

Apocalipsa 1:17

Ca şi apostolul Ioan, s-ar putea să-L cunoşti bine pe Isus Cristos, când, deodată, EI ţi se arată sub o înfăţişare deloc familiară şi singurul lucru pe care-l poţi face este să cazi „la picioarele Lui ca mort”. Sunt momente când Dumnezeu nu Se poate arăta altfel decât în măreţia Sa; atunci, caracterul înfricoşător al viziunii te duce la bucuria disperării; dacă te vei mai ridica vreodată, aceasta trebuie sa fie prin mâna lui Dumnezeu.

„El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine.” In mijlocul groazei vine o atingere şi ştii că este mâna dreaptă a lui Isus Cristos. Nu e mâna constrângerii sau a disciplinării sau a pedepsei, ci mâna dreaptă a Taiâlui cel Veşnic. Când mâna Lui este peste line, ea îţi aduce pace ţi mângâiere de nedescris. sentimentul că „dedesubt suni mâinile veşnice”, pline de sprijin, de mângâiere şi de putere. Atunci când te atinge El, nimic nu te mai poate infricoşa. Din mijlocul gloriei Sale cereşti. Domnul Isus vine să-i vorbească unui ucenic neînsemnat şi să-i spună: ..Nu te teme”. Blândeţea Lui esle nespus de dulce. Îl cunosc eu în felul acesta?

Priveşte la câteva dintre lucrurile care provoacă disperare. Există o disperare în care nu este nici o bucurie, nici un orizont, nici o speranţă de ceva mai strălucit. Dar bucuria disperării vine atunci când ştiu că „nimic bun nu locuieşte în mine (adică în carnea mea)”. Mă bucur să ştiu că există în mine acel ceva care trebuie să se prosterne înaintea lui Dumnezeu atunci când El mi Se revelează şi că, dacă mă voi ridica vreodată, aceasta va trebui să fie prin mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să facă nimic pentru mine până eu nu ajung la capătul posibilităţilor mele.

Oswald Chambers

Invincibilitatea lăuntrică

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învățați de la Mine.

Matei 11:29

Domnul îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte” (Evrei 12:6, Bucureşti 2001). Cât de jalnice sunt plângerile noastre! Domnul începe să ne aducă în locul unde putem avea părtăşie cu El, noi gemem şi spunem: “O, Doamne, lasă-mă să fiu ca alţi oameni!” Isus ne cere să stăm alături de El şi să luăm jugul împreună cu El. „Jugul Meu este uşor, vino lângă Mine şi-l vom purta împreu­“. Te-ai identificat tu astfel cu Domnul Isus? Dacă da, Îi vei mul­ţumi Lui Dumnezeu pentru apăsarea mâinii Lui. “Celor care nu au tărie El le măreşte puterea” (Isaia 40:29, KJV).

Dumnezeu vine, ne scoate din sentimentalismul nostru şi atunci plângerile noastre se transformă într-un imn de slavă. Singura cale de a cunoaşte puterea Lui Dumnezeu este aceea de a lua jugul Lui Isus asupra noastră şi de a învăţa de la El.„Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” De unde-şi iau sfinţii bucuria? Dacă nu i-am cunoaşte pe unii credincioşi, am spune: „O, el sau ea n-are nici o povară de purtat”.

Ridică vălul! Faptul că sunt acolo pacea, lumina şi bucuria lui Dumnezeu este o dovadă că şi povrara este acolo. Povara pe care o pune Dumnezeu striveşte stru­gurii din viaţa noastră şi din ei curge vinul. Însă cei mai mulţi dintre noi vedem numai vinul. Nici o putere de pe pământ sau din iad nu poate învinge Duhul Lui Dumnezeu dintr-un duh omenesc; este o invincibilitate lăuntrică.Dacă în tine sunt vaiete, scoate-le afară fără menajamente. Este o mare vină a unui creştin să fie slab când puterea Lui Dumnezeu se află în el.

Oswald Chambers

Este El cu adevărat Domnul meu?

“…vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.” Fapte 20:24

 

Bucuria vine în urma împlinirii depline a scopului pentru care am fost creat şi regenerat, nu în urma realizării cu succes a unui lucru. Bucuria Domnului nostru era să facă lucrurile pentru care a fost trimis de Tatăl, şi El ne spune: “…Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Ai primit o slujbă de la Domnul? Dacă da, trebuie să te dedici ei, să-ţi preţuieşti viaţa numai pentru îndeplinirea acelei slujbe. Gândeşte-te ce satisfacţie vei avea când îl vei auzi pe Isus spunând: “Bine, rob bun şi credincios”; când vei şti că ai făcut lucrul pe care El te-a trimis să-l faci. Fiecare trebuie să ne găsim locul în viaţă din punct de vedere spiritual. Îl găsim când ne primim slujba de la Domnul. Pentru a face aceasta, trebuie să umblăm cu Isus; trebuie să-L cunoaştem pe El mai mult decât ca Mântuitor personal. “Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine.”

“Mă iubeşti?” Atunci: “Paşte oile Mele”. Nu există nici o alternativă a modului în care-I putem sluji, ci doar o loialitate absolută faţă de însărcinarea pe care ne-a dat-o Domnul nostru – loialitate faţă de ceea ce înţelegem atunci când ne aflăm cât mai aproape de Dumnezeu. Dacă ai primit o slujbă de la Domnul Isus, vei şti că nevoia nu este niciodată identică cu chemarea: nevoia este oportunitatea de a-ţi exersa chemarea. Chemarea implică loialitate faţă de slujba pe care ai primit-o când erai într-adevăr în strânsă legătură cu El. Aceasta nu implică faptul că s-a planificat deja o campanie de lucru pentru tine, dar înseamnă că trebuie să ignori solicitările de a lucra în alte domenii.

Oswald CHAMBERS

Bucuria…

Bucuria se răsfață
Într-o rază de speranță
Și într-o lacrimă pe față
Străluciri cerești învață.

Ea purcede din Viață
Să înflăcăreze viața
În prospețimi de dimineață
Care apropie Dimineața…

Bucuria se răsfață
Într-un zâmbet liniștit
Strălucind semeț pe față
Har sublim din infinit.

O flacără-i bucuria
Pe-un altar în duh ascuns,
Mireasmă din veșnicia
Cu Taine de nepătruns.

Bucuria-i roada care
Reflectă Dumnezeirea,
Lucrare nespus de mare
Ce exprimă mântuirea.

Ioan Hapca

Bucuria…

Bucuria se răsfață
Într-o rază de speranță
Și într-o lacrimă pe față
Străluciri cerești învață.

Ea purcede din Viață
Să înflăcăreze viața
În prospețimi de dimineață
Care apropie Dimineața…

Bucuria se răsfață
Într-un zâmbet liniștit
Strălucind semeț pe față
Har sublim din infinit.

O flacără-i bucuria
Pe-un altar în duh ascuns,
Mireasmă din veșnicia
Cu Taine de nepătruns.

Bucuria-i roada care
Reflectă Dumnezeirea,
Lucrare nespus de mare
Ce exprimă mântuirea.

Ioan Hapca

Rugă…

O mai asculta Doamne iar suspinul,
Durerea care sufletul mi-apasă,
Adu din nou izvorul lin si umple,
Cu untdelemnul Tău cel sfânt, iar, vasul.

Ne dă din nou din bucuria slavei,
Si-n stanca Ta ne întărește pașii,
Caci doar prin Tine, doar prin Tine avea-voi,
Tarie atunci cand mă pandesc vrăjmașii.

Mă poartă -n carul Tău de biruință, Tată,
Iar mâna Ta să-mi vie vesnic scut,
Sa nu mă clatin Doamne, niciodată,
Prin incercarile ce vin tumult.

Talazuri dac-ar trece peste mine,
Eu stiu! Cu Tine sunt oricând păzit,
Si chiar dacă cu groază valul vine,
Atunci, nu ma voi teme de nimic.

Te laud Doamne pentru îndurarea,
Și mila care zilnic Ți-o-nnoieşti,
Ajută-ne ca să păstrăm cărarea,
S-ajungem sus in slăvile ceresti.

Așa e. Dragostea nu e fierbinte,
Și far’delegea s-a-nmulțit nespus,
Eu vreu cu Tine Doamne, înainte,
Să îmi trăiesc viața pe pământ.

Nu pofte, nici plăceri, nici silnicie,
Nici ura care vine din Satan,
Nici multa, nici puțina avuție,
Sa nu mă lege de acest pământ tiran.

Da! Vreau cu Tine sa mă laud Tată.
Tu esti al vieții mele suveran!
Da-mi dar putere ca sa umblu fără pată,
Până ajungem sus, l-al Tău liman.

Cornel Gherasim

Slavit sa fie Domnul care ne inspiră. Atunci cand sunt singur obisnuiesc sa ma rog, sa cant si sa am timpul meu de părtăşie cu Dumnezeu. Acestea sunt momente care ma inspira. Aceasta poezie a fost scrisa acum, fara oprire. Fără să ma gândesc. Domnul sa fie lăudat in toate. Amin!

Secerişul luminii, bucuria

“Lumina este semănată pentru cel neprihănit şi bucuria pentru cei cu inima curată.”(Psalmul 97.11)

Neprihănirea poate să-I coste pe cel care o urmăreşte în orice împrejurare, dar până la urmă se sfârşeşte printr-o răsplătire care este un mare câştig. O viaţă sfântă este o sămânţă; multă sămânţă este răspândită şi este îngropată în pământ, dar nu este complet pierdută. Noi greşim dacă aşteptăm o recoltă imediată, dar greşeala este firească, căci este imposibil ca să acoperi lumina. Totuşi “lumina este semănată”, spune versetul de mai sus. Aici ea este ascunsă; nimeni nu poate s-o vadă, dar ea este semănată. Într-o zi suntem siguri că ea se va arăta.

Noi suntem deplin încredinţaţi că Domnul a pregătit un seceriş pentru semănătorii care răspândesc lumina, seceriş în care va culege fiecare pentru el însuşi. Atunci va urma pentru el o uşurare; un snop de bucurie pentru fiecare sămânţă de lumină. Căci inima lor era neprihănită înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă oamenii nu aveau încredere în ei şi-i opreau să semene lumina. Ei au încă de aşteptat roadă de preţ a pământului; dar lumina este semănată şi Domnul le pregăteşte un seceriş de bucurii.

Îndrăzniţi, fraţilor, să semănăm fără grabă, stăpânindu-ne inimile cu răbdare şi în curând ele vor avea bucurie şi lumină.

Charles Spurgeon

Mângâiere, siguranţă, satisfacţie

“Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23.5)

Aici avem un mănunchi de făgăduinţe, ca o cutie cu perle. Legământul este chivotul care cuprinde toate lucrurile. Aceste ultime cuvinte ale lui David, pot să fie şi ale mele astăzi. Ele încep printr-un suspin: nici eu, nici ai mei, nu suntem înaintea lui Dumnezeu aşa cum am vrea. Încercări, griji, păcate, fac să-ţi pară perna tare.

Apoi vine un gând mângâietor: “El a făcut cu mine un legământ veşnic”, Dumnezeu însuşi S-a legat cu mine şi a pecetluit contractul cu sângele lui Isus. Eu sunt legat cu Dumnezeu şi Dumnezeu este legat de mine.

De aici iese o siguranţă; căci acest legământ fiind veşnic, bine întărit şi sigur, n-am de ce mă teme pentru viitor, nici de lipsurile mele asupra unor lucruri uitate, nici de nesiguranţa lucrurilor trecătoare. Acest legământ este o stâncă pe care eu pot să pun temelia şi să clădesc pentru viaţă şi moarte. David nu doreşte nimic mai mult decât mântuirea sa, şi toate dorinţele sale sunt înaintea Lui. El găseşte în acest legământ tot ce poate să dorească un om.

Charles Spurgeon

A lăsat soare şi rouă

Bucuria vieţii mele
Este Bunul Dumnezeu.
Tatăl sufletelor care…
A iertat prin Fiul Său.

Când se-ncepe o zi nouă
Ştiu că-n dar… a dat-o El.
A lăsat soare şi rouă,
Domnul Sfânt,  Emanuel!

Peste văi şi peste dealuri,
Bunătatea Lui… o simţi.
Ne ridică dintre valuri
Cu dragostea de părinţi.

Grija… poartă El, în toate
Din prea sfântul cer Divin.
Pentru sufletele noastre
Şi ale celor… ce mai vin!

Nu-i mai mare bucurie
Să te ştii tot ocrotit,
De Acel ce-n veşnicie,
Îţi va spune: ”Bun venit”!

De aceea, soră… frate,
Haideţi mai mult să veghem,
De vrem cerurile-nalte…
Cum pe Domnul Îl urmăm….

Să-I aducem mulţumire
Celui… care ne-a ales.
Pentru scumpa veşnicie,
Păcatele, căci le-a şters!

Zi şi noapte… ne-ncetat
Glorie, slavă Lui să-I dăm,
Pentru plata ce a dat,
Veşnic, toţi să-L lăudăm!

Doina Ketterer