Nu-mi pare rău pentru adevăr

Pentru adevărul spus, să-mi pară rău, ar fi stupid
N-am să mă tem în astă lume vreodată de vreun individ.
Mai bine să spun adevărul decât să-mpachetez frumos
Minciuna grosolan-a lumii și-apoi să-L pierd pe-al meu Hristos.

Mai bine singur, fără prieteni, aici pe-acest pământ străin
Decât fără Hristos, Slăvitul, care mi-a dat harul divin.
Să leg o prietenie falsă cu oameni falși și dubioși,
Ar însemna că sunt de partea acelor ce sunt mincinoși.

Nu vreau astfel de prietenii, mă afectează, mă doboară,
Prefer să urc pe calea vieții, nu să cobor pe a ei scară.
Prefer să fiu văzut naiv, sau prost, fără de rațiune,
Decât să fiu un om văzut și important aici în lume.

Ce etichetă-mi pune lumea, e fix problema ei, nu-mi pasă!
Eu știu că Îl slujesc pe Domnul ce-n viață, singur, nu mă lasă.
Ce spune Domnul, chiar contează, e mai de preț părerea Lui,
De-aceea mă încred în El și-ascult doar sfatul Domnului!

Nu-mi pare rău de adevărul pe care-l spun, chiar de-i tăios,
Prefer să fiu un om curat, nu vreau să fiu un mincinos.
Cunosc minciuna, vin de-acolo, știu gustul ei, e foarte-amar,
Când te împotmolești în ea, cu greu scapi din al ei hotar.

Prefer să merg prin adevăr, să calc pe drumul lui frumos,
Nu vreau să spună cei din jur: „Uite-l pe ăla mincinos”
Și de voi fi persecutat pentru adevăruri spuse,
Eu vin la cruce și mă-nchin, mă-ncred în Jertfa Ta, Isuse!

Nimic și nimeni n-o să poată să-mi schimbe calea ce-o urmez,
Căci dacă merg cu Tine, Doamne, în fața lumii nu cedez!
Eu merg purtat de mâna Sfântă, Acelui ce a fost pe-o cruce,
Și știu, sunt sigur, cert convins că mâna Lui, spre Rai mă duce.

Atât a fost ce-am vrut să spun, mai mult, nu cred că-i necesar,
Aleg să spun doar adevărul, nu vreau minciuni fără hotar.
Știu că sunt om, nu-s ipocrit, sunt cert convins că pot greși,
Dar mă străduiesc să fiu cu-acei ce merg spre veșnicii.

Satan e șmecher, e viclean, sunt conștient, dar nu mă las!
Căci știu că Dumnezeu din cer va fi cu mine-n orice ceas.
Mă va păzi de-orice minciună, de orice rău, de-orice-i murdar
Și sângele Lui Sfânt mă spală, mă-mbracă-n dragoste și har!

Slăvit să fie-n veci Hristos, căci lucrează minunat!
Și mâna Lui străpunsă-n cuie cu Dumnezeu m-a împăcat!
De-aceea azi aleg credință, aleg nădejdea și iubirea,
Să fiu în cer cu Dumnezeu care-mi oferă mântuirea!

Nichifor Nicu

Cum aș putea să-Ți mulțumesc

Doamne, cum aș putea să-Ți mulțumesc vreodată-ndeajuns,
De jertfa crucii ce-a purtat-o, Fiul Tău Isus?
De trupul Său însângerat, mâinile străpunge-n cuie,
Coroană de spini pe cap și sângele pe chip șiroaie.

Îți mulțumesc că m-ai ales și m-ai făcut copilul Tău,
Că durerea ce-a purtat a dat iertare sufletului meu.
Nu ai privit trecutul greu, nici trăirea n-ai judecat-o,
Ci m-ai primit la pieptul Tău și inima de lume mi-ai dezlegat-o.

Îți mulțumesc că de atunci nădejde-n Tine am găsit,
Speranța, pacea, bucuria și dragostea prin Duhul Sfânt.
Iar în nevoi și suferinți în Tine am aflat ce-i biruința
Tu niciodată nu m-ai părăsit, mai mare acum îmi e credința.

Tot ce mai rămâne e să păstrez ce Tu mi-ai dat
O viață sfântă să trăiesc ca fiul Tău răscumpărat,
Să fiu în toate credincios și să mă lupt într-una
Prin har s-ajung acolo sus și să primesc cununa.

Costin Ana Maria  

Neclintiți în credință

Nu ne-au înnăbușit teorii
Din coridoare subterane
Și nu acceptăm bucurii
Din lumești categorii
Și nu ne-nchinăm la icoane.

Solidul crez ne păstrează
Conectați cu divinele stări
Care în lăuntru creează
O foarte puternică bază
Pentru cerești binecuvântări.

Nu ipoteze precare
Ne hrănesc sufletul predat
Ci în Scripturi găsim mâncare
Ce dă avânt în lucrare
Și-nverzește ce e uscat.

Pășim încrezători spre glorii
(Ce îi așteaptă pe cei salvați)
Ascultăm ce ne spun păstorii
Despre incintele splendorii
La care-am fost, prin har, chemați.

Când valu-ncercării apare
S-atace credința în noi
Ne gândim la-ntrupare
Și-atunci teama dispare
Și-nvingem adversele ploi.

Suntem neclintiți în slujire
Oriunde am fi și oricând
Cerul ne dă fericire
Să-L urmăm dedicați pe Mire
Melodii sublime cântând.

Statornici cu crucea în spate
Suntem pelerini spre Liman
Ne-așteaptă eterna Cetate
De-ceea soră și frate
Stați în al iubirii ocean.

George Cornici

Vii pentru Dumnezeu (2)

Motto: Romani 6/11 „”Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față
de păcat și vii pentru Dumnezeu, în sus Hristos, Domnul nostru,””Amin.

A fost odinioară întunecime mare
În lumea care are alte rânduieli
Și toți trăiam în pofte înșelătoare,
Dar eram morți în păcat și greșeli.

Ca niște păgâni cu mintea întunecată,
Robiți de plăceri, păcătuiam mereu…
Eram copiii mâniei lipsiți de judecată –
Fără nădejde și fără Dumnezeu.

Și eu eram odată, ca orice păcătos:
Un muribund în acea groap-adîncă…
Acolo m-a găsit Isus care m-a scos
La viață, așezându-mă pe stâncă.

Nici nu puteam fi altfel, căci trăiam
Ca un rob supus al pământeștii firi
Și toate poftele ce-i le împlineam
Stârneau dureri, iscau nenorociri.

Nu aș putea spune că îmi era trăirea
Față de alții, mai dreaptă și mai bună…
Ci, aveam nădejdea falsă și amăgirea
Că unde ni-i dat vom merge împreună.

În mintea mea, voiam să mă ascund
În spatele unei religii neadevărate,
Dar nu făceam decât să mă scufund
În străfundul mocirlei de păcate.

Că era bazată pe lumeștile temeiuri
Acea religie pe care-am moștenit-o
Cu fel de fel de rânduieli și obiceiuri…
Dar fericirea mult visată n-am găsit-o.

Rătăceam în lume de rele împovărat,
Pierdut în beznă mă simțeam distrus…
Dar, dintr-odată, totul s-a schimbat
Din clipa întâlnirii mele cu Isus.

Eu, cel mort în păcat și fărădelege,
De către Domnul vieții am fost găsit…
Mintea mi-a deschis-o să pot înțelege
Că numai lângă Isus pot fi fericit.

El a purtat o cruce grea în spate…
Hulit cu vorbe de ocară și rușine…
Scuipat, bătut, și chinurile toate
Isus le-a îndurat și pentru mine.

El Însuși S-a lăsat să fie omorât –
Mielul ce Sfânt a lui Dumnezeu,
Cel a cărui vină nu a fost decât
Că purta asupra Lui păcatul meu.

El Însuși a murit și moartea mea –
Și în acest fel, și eu am murit,
Omul pământesc acolo se sfârșea
În lutul din care fusese întocmit.

Hristos Isus din morți S-a ridicat
Ca El să nu mai moară niciodată…
Și împreună cu El, și eu am înviat –
El m-a adus la viață adevărată.

El m-a făcut părtaș la binecuvântări –
Și prin harul Său ceresc m-a întărit…
A luat asupra Lui a mele frământări
Și prin credința -n El m-a mântuit.

M-a făcut o zidire nouă plămădită
Și curățită prin sângele stropirii,
Iar inima mea e pe deplin fericită –
Plină de pace și bucuria mântuirii.

El m-a înfiat și m-a numit copilul Lui
Făcându-mi parte de o moștenire a mea,
Neîngăduindu-se vreodată nimănui
Să se poată atinge în vreun fel de ea.

Acum știu unde merg, Isus mi-a spus
Căci sus în ceruri am locul pregătit,
Acolo unde voi fi pentru vecie cu Isus
În cereasca Împărăție fără de sfârșit.

Și Dumnezeu mi-a dat tot ce-i necesar
Să ajung la ținta care-mi stă în față –
Păcatul nu mai e stăpân, eu sunt sub har
Și Duhul lui Hristos mă îndrumă-n viață.

Sunt binecuvântat cu atâția frați –
Părtașii mei în rugăciune și închinare
Și sprijinit de închinători adevărați
Gata să-mi stea alăturea în alergare.

Așa Mântuitorul meu m-a ridicat
Pe când mă afundasem în noroi…
Și pe fiecare în parte ne-a salvat
Că morți am fost oricare dintre noi.

El ne-a înviat în chip duhovnicesc
Ca să ne socotim noi înșine mereu
Morți față de păcat și față de lumesc
Dar vii și plini de râvnă pentru Dumnezeu.

 Ioan Vasiu  

Întoarcere

Mă-ntorc să bat la porțile-ndurării,
Un biet pribeag ce-a rătăcit cărarea,
Mă-ntorc știind că nu m-ai dat uitării,
La pieptul Tău îmi caut alinarea.

Mă-ntorc să bat la ușa milei sfinte
Din lumea rea, haină, nemiloasă,
La ruga-mi slabă ia, te rog, aminte,
Căci vin, ca fiul cel pierdut, acasă.

Mă-ntorc sărac, nevrednic de iertare,
Am risipit comoara vieții dată,
Desculț, flămând, cu hainele murdare,
Primește-mă ca slugă-ndatorată!

Cu pocăință mă întorc la cruce
Să-mi plâng păcatul răzvrătirii mele,
Din Golgota izvor de viață curge,
Mai lasă sfântu-Ți sânge să mă spele!

Mă-ntorc și vreau să te urmez, Isuse,
Iau jugul Tău, iau sarcina-Ți ușoară,
Pe calea Ta sunt bucurii nespuse,
Iubirea Ta-i cea mai de preț comoară!

Olivia Pocol 

13 Octombrie

Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă.” 2 Corinteni 7:10

Calea adâncă şi spirituală pentru păcat este lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Pocăinţa este o floare rară, şi nu creşte în grădina lumii. Perlele cresc natural în scoici, dar pocăinţa nu se arată niciodată în sufletul păcătosului dacă Duhul Sfânt nu lucrează în el. Dacă ai o părticică de ură adevărată faţă de păcat, o ai fiindcă ţi-a dat-o Dumnezeu, fiindcă spinii naturii umane nu produc nici o singură smochină. „Ce este născut din carne, este came” (loan 3:6). Adevărata pocăinţă se referă direct la Mântuitor. Când ne pocăim de păcate, trebuie să avem un ochi îndreptat la ele şi unul la cruce. Ar fi încă şi mai bine dacă ne-am aţinti amândoi ochii la Christos şi am vedea fărădelegile noastre în lumina iubirii Lui. Adevărata durere pentru păcat este mai ales practică. Nici un om nu poate spune că urăşte păcatul dacă trăieşte în el.

Căinţa ne face în stare să vedem răul păcatului, nu doar în teorie, ci practic – aşa cum un copil care se frige se teme de foc. Vai de el ca un om care a fost jefuit de curând şi acum tremură de frica hoţilor. II vom ocoli – îl vom ocoli în toate – nu numai în lucrurile mari, ci şi în cele mici, aşa cum oamenii ocolesc viperele, care nu sunt şerpi atât de mari. Adevărata durere pentru păcat ne va face să ne stăpânim cu mare atenţie limba, ca să nu spunem un cuvânt greşit Vom fi foarte atenţi la acţiunile noastre zilnice, ca să nu păcătuim cu ceva.

Vom încheia fiecare zi cu dureroasa mărturisire a rieîmplinirilor noastre, şi ne vom trezi în fiecare dimineaţă cu rugăciuni fierbinţi, pentru ca Domnul să ne păzească şi să nu păcătuim împotriva Lui. Pocăinţa sinceră este continuă. Credincioşii se pocăiesc până în ultima lor zi. Durerea lor pentru păcat nu este intermitentă. Orice altă durere încetează cu timpul, dar această durere creşte odată cu noi, şi este atât de dulce şi de amară încât îi mulţumim lui Dumnezeu fiindcă ne îngăduie să suferim până vom intra în odihna veşnică.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Lumina care izvorăște

Lumina care izvorăște
Din Raiul cel de raze nins,
Acum din nou ne-nvăluiește
În frumuseți de nedescris.

Căci auzim și-acuma graiul
Acela de iubire plin,
Ce-a străbătut cândva Sinaiul
Din slava cerului divin.

Căci Dumnezeu voia s-arate
Că doar în numele-I preasfânt
Vor fi-n veci binecuvântate
Popoarele de pe pământ.

Și Fața Lui, strălucitoare,
S-o-ndrepte înspre noi, voia,
Să lase razele de soare
Ca să ne scalde inima.

Însă lumina cea divină
Care răsare din Cuvânt,
Nu o primești când a ta vină
O-ngropi, pe veci, ca-ntr-un mormânt.

Ci-atunci când ai la rugăciune
Potirul lacrimilor plin,
Când peste-a inimii genune
Simți un fior sfânt și divin.

Și când în freamătul cântării
Simți îngeri cum în cale-ți ies,
Iar în amurgul înserării
Privești cu drag spre cer, mai des.

Și când din vechiul rob al legii
Primești să fii un fiu iertat,
Să ai un tron cum n-au nici regii…
Un loc în Raiul minunat!

Atuncea, Domnul, cu-ndurare,
Din bogățiile-I de har
Și-a slavei cea nepieritoare,
Ți-ar da pe Fiul Său în dar!

Ți-ar da o bucurie dulce
Și fața ta ar străluci
La fel cum fața Lui străluce
De focul sfintei părtășii.

Și ți-ar mai da atâtea alte,
Cât nici nu știi tu să gândești…
Ți-ar da comori și nestemate
Din sferele-I dumnezeiești.

Dar trebuie și tu, creștine,
Să stai smerit pe calea Sa,
Să nu te temi când valul vine,
Căci mâna ta e-n Mâna Sa.

Și când privești în ochii care
Au lăcrimat de dragul tău,
Când știi că Mâna-I de ninsoare
A șters cândva păcatul tău…

Ce bucurie-ar fi mai dulce?
Spre ce te-ai mai putea-ndrepta?
Când numai jertfa de pe cruce
Îți poate chipul lumina!

Căci sub a Domnului privire,
Viața e un sul deschis.
El știe faptă și gândire,
El știe tot ce-ai spus și scris.

Dar oamenii, cu a lor vină,
Trăiesc în umbre și-n păcat,
Și-n loc să vină la Lumină,
Aleg un drum întunecat.

Iar Domnu-i lasă-n a lor umblet,
Dar plânge-n taină anii grei,
Căci sângerează al Său suflet,
Căci s-a jertfit și pentru ei!

Să fim o rază de lumină,
Un crin al dorului nespus,
Să trecem în sfera divină
Când soarele va fi apus…

Și-atunci vom fi stele curate,
Vom lumina în ceruri, sus…
Iar inimile noastre, toate,
Se contopi-vor cu Isus!

Buble Estera

24 August

Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor.” Mica 2:13

Fiindcă Isus a mers înaintea noastră, lucrurile nu sunt aşa cum ar fi fost dacă El nu ar fi trecut niciodată pe acolo. El a cucerit fiecare duşman care bloca drumul. Inviorează-te, războinic slăbit. Nu doar că Christos a mers înainte pe drum, El ţi-a şi ucis duşmanii. Te temi de păcat? El l-a ţintuit pe cruce. Te temi de moarte? El a omorât moartea. Te temi de iad? El l-a închis înaintea oricărui copil al Său; ei nu vor vedea niciodată prăpastia pierzării. Oricâţi duşmani ar avea creştinul, sunt toţi învinşi. Sunt lei, dar dinţii le sunt rupţi; sunt şerpi, dar veninul le este scos; sunt râuri, dar sunt zăgăzuite şi au poduri; sunt flăcări, dar noi purtăm veşminte impermeabile, care ne fac invulnerabili în faţa focului.

Sabia care a fost forjată împotriva noastră este deja tocită. Instrumentele de război pregătite de duşman şi-au pierdut deja puterea. Dumnezeu a învins în persoana lui Christos toate puterile care ne-ar putea răni. Armata poate să înainteze în siguranţă, şi tu îţi poţi continua bucuros călătoria, fiindcă toţi duşmanii tăi au fost învinşi dinainte. Ce poţi să faci, decât să mărşăluieşti şi să iei prada? Sunt bătuţi; sunt învinşi. Tot ce trebuie să faci este să împărţi prada.

Vei fi adesea angajat în luptă, este adevărat; dar lupta se va da cu un duşman învins. Capul lui este zdrobit. Poate să încerce să te rănească, dar puterea nu îi este îndestulătoare pentru a-şi împlini planul. Victoria îţi va fi uşoară, şi comoara ta va creşte peste aşteptări. Proclamă numele Mântuitorului Care-a făcut spărtura înaintea ta; O, dulce nume-al Răscumpărătorului Care-a învins pământ, păcat, iadul şi nedreptatea.

Meditaţii C. H. Spurgeon

14 August

Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne.” Psalmi 92:4

Crezi tu că păcatele tale sunt iertate şi că Christos a făcut ispăşire deplină pentru ele? Atunci ar trebui să fii un creştin tare bucuros! Cum ar trebui să treci peste încercările şi necazurile lumii! De vreme ce păcatul ţi-a fost iertat, mai contează ce se întâmplă cu tine acum? Luther spunea: „loveşte, Doamne, loveşte, fiindcă păcatul meu este iertat; dacă Tu nu m-ai iertat, loveşte cât de tare vrei”. Într-un spirit asemănător, tu poţi spune: „trimite-mi boală, sărăcie, pierderi, cruci, persecuţii; trimite-mi ce vrei Tu, fiindcă m-ai iertat, şi sufletul meu este bucuros”. Creştine, dacă eşti mântuit, fii bucuros, recunoscător şi iubitor. Agaţă-te de crucea care ţi-a îndepărtat păcatele; slujeşte-L pe Cel care ţi-a slujit. „ Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru ; indurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Romani 12:1).

Nu-ţi lăsa zelul să se evaporeze într-o neînsemnată izbucnire de cântec. Arată-ţi dragostea pe căi expresive. Iubeşte-i pe fraţii Celui care te-a iubit. Dacă există undeva un Mefiboşet şchiop şi neputincios, ajută-l de dragul lui Ionatan. Dacă vezi un biet credincios încercat, plângi alături de el şi poartă-i crucea de dragul Celui care a plâns pentru tine şi ţi-a purtat păcatele. De vreme ce eşti iertat de dragul lui Isus, du-te şi spune şi altora vestea îndurării uimitoare. Nu te mulţumi să păstrezi binecuvântările numai pentru tine, ci împrăştie pretutindeni povestea crucii.

Bucuria sfântă şi îndrăzneala sfântă te vor face un bun predicator, şi lumea întreagă va deveni un amvon de la care vei predica. Sfinţenia voioasă este cea mai bună predică, dar trebuie să o primeşti de la Domnul. Caut-o în dimineaţa aceasta, înainte să pleci în lume. Atunci când ne bucurăm în lucrarea Domnului, nu trebuie să ne temem că ne vom veseli prea tare.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Calea, Adevărul și Viața

Isus este Calea noastră, drum sigur pe-acest pământ,
Binecuvântat cu sânge și sfințit prin Duhul Sfânt.
Calea-i duce către ceruri, Har și Pace-n ea găsești.
Nu mai sta în îndoială, doar pe El să-L urmărești !

Isus este Adevărul, decantat, clar, Absolut .
Fără paznici și zăvoare, gratis tuturor vândut…
Cere să-l lași sa lucreze, fericire pentru tine,
Deci deschide-I și-L primește, doar pe El, Supremul Bine !

Isus este Viața vie, bând din El ești săturat,
Te-a iubit deplin la cruce, mântuit, răscumpărat.
Totul scump dar, fără plată, doar să-I fim însoțitori,
Să-L primim cu drag în casă, să-I fim recunoscători !

Cale, Adevăr și Viață, am găsit numai prin El,
El ne caută pe nume , Sfântul Domn Emanuel !
De aceea cu iubire, ce vine din tronu-I Sfânt ,
Să-L mărturisim de-a pururi, tuturor pe-acest pământ !

Si viata vesnica este aceasta, sa te cunoasca pe Tine , singurul Dumnezeu Adevarat si pe Isus Hristos pe care l-ai trimes Tu! Isus este esenta existentei noastre pamantesti, fara El nu avem nici un sens…

Cristinel Agape