Ce s-a mai întâmplat?

Am mai urcat o treaptă
Pe drumul spre splendori
S-a mai țesut o faptă
Cu sfintele-i valori.

Am mai purtat o cruce
Ușoară sau mai grea
Lăuntrul mai produce
Răbdări să pot lupta.

Am mai căzut pe cale
Dar iar m-au ridicat
Doar forțe speciale
Din veșnicul Palat.

Am mai cules cuvinte
Cu-n înțeles divin
Să merg doar în incinte
Unde se spune-”Amin”

Am mai cântat cântarea
Știută de demult
Sosit-a ușurarea
S-alunge un tumult.

Am mai vestit mesajul
Primit din sfânt meleag
S-a-nflăcărat curajul
Și Cerul mi-e mai drag.

Am mai deschis volumul
Cu perle și comori
Să-mprospătez albumul
Cu multe sărbători.

Da-n toate numai harul
M-a susținut, constant
M-aplec, deci, la altarul
Atât de captivant!

George Cornici

Anunțuri

Prin Tine vrednic

Nevrednic sunt, Isuse
De Dragostea cea mare
Prin care pe o cruce
In chinuri mi-ai plătit
Prețul intrării-n ceruri
La marea sărbătoare..
Nevrednic sunt, Isuse,
Dar totusi, m-ai iubit!
Cu haina mea pătată
Ce imi dădea sentința
Care asupra-ai luat-o
As fi ajuns in chin!
Dar marea Ta iubire
A scris prin sfantu-Ți sânge
Iertare si salvare
Si-un loc pe înălțimi!…
Ca floarea care crește
Si se intoarce-n tină
Ca iarba de pe câmpuri
Ce piere negresit,
Așa-aș fi fost Isuse
Dacă Tu din Lumină
In bezna de păcate
Jos nu ai fi venit!
Nevrednic sunt Isuse
De casa cea din ceruri
De pomul vieții care
Aduce rod bogat,
De râul ce se varsă
Printre cete si coruri
Ce-Ți laudă prin cântare
Al Tău Nume Înalt!
Nevrednic sunt Isuse
Însă prin Tine vrednic
Sunt si voi fi de-a pururi
Si doar prin Harul Tău!
Acasă-n veșnicie
La masa Ta cea sfântă
Îți voi canta cu sfinții
De-a pururi Domnul meu!

Emanuel Hasan 

Sub piatră și cărbune

În multe nopți și zile
Verși lacrimi prin suspine,
În ascuns,
Dar iată, El nu vine,
Și cerul tot rămâne
Nepătruns…

Ca șoapta din tăcere,
Credința parcă piere
Sub ninsori,
Iar gândul tău, din zare,
Alunecă spre vale,
Spre furori…

Căci flacăra se stinge
Și sânge se prelinge
Fără rost,
Și-n loc de mângăiere
Descoperi doar durere
Cum n-a fost.

Răspuns la rugăciune,
Sub piatră și cărbune
Tot aștepți,
Dar ruga ți-e uitată,
Sau chiar neascultată,
Sub nămeți!

Și cauți plin de groază
Greșeala, sau o oază,
În mister!
Să vezi de ce Stăpânul
Te leapădă ca spinul
În ungher?

Prin negură și ceață,
Furtuni ce bat din față,
Te târăști,
Îți pierzi încet voința
Și tot mai slab credința
Cântărești…

Și dragostea, sub stele,
E prinsă în zăbrele,
Sub obroc.
Și judecând cu toții,
Te vor lovit, dat morții,
Ars în foc!

Dar iată: văd o cruce,
Văd Sângele cum curge
Pe Pământ!
Luptând în Duh și carne,
Un Om prins în piroane
Stă plângând!

Și văd în jur romanii
Și sulița și banii
De argint!
Și plâng la fel creștinii,
Se bucură rabinii:
L-au înfrânt!

Păcatele se iartă
Când mulți, veniți în gloată,
Îl hulesc:
„Coboară de pe cruce
Și slavă Ți-om aduce,
Fiu ceresc!”

Privea Isus cu milă,
Purtând a noastră vină,
Plătind greu,
Prin semne de-ntrebare
Să poți privi spre zare
Când ți-e greu!

Pe cale, pe la cruce,
Azi treci căci te conduce
Sfant, milos!
Ca celor trei din Dura
Să-ți fie armătura,
El, Hristos!

În vreme de-ntristare
De poți să lupți, când doare,
Când mulți mor,
Puterea-ți va fi mare,
De treci cu ascultare
De cuptor!

Nu-i ruga ta uitată,
Nici viața destinată
Spre mormânt!
Ești pus în antrenare,
În timp de prelucrare:
Rabdă blând!

Căci ești iubit sub soare,
Privit cu îndurare
De Hristos!
Să crezi că El e mare,
Urmând a Sa chemare,
Curajos!

Emanuel Adrian Vlaicu 

Acela ce doreşte slava

Acela ce doreşte slava
să ştie c-are de luptat
cu eul lui, cu duhul lumii
şi cu păcatul ne-ncetat,

Să lupte să învingă lumea
’nălţându-se mereu mai sus
şi acolo îngenunchiat la Cruce
să-şi ia putere din Isus.

Orice cădere să-l ridice
mai hotărât, mai înţelept
mai veghetor făcându-i duhul
mai sfântă flacăra din piept.

Trecând biruitor prin toate
mereu cu adevăru-ncins
curând ajunge starea în care
nimica nu-i de neînvins.

Să poată o dată şi el spune
senin, înalt şi fericit
precum Isus a spus la urmă :
– curaj căci Eu am biruit.

Acel ce caută mântuirea
luptând statornic şi aprins
ţinându-şi la Hristos privirea
– ajunge odată de neînvins.

Traian Dorz 

Eram copil în zorii vieții

Eram copil în zorii vieții
cu ochi de vis cînd am gustat
cu buze arse de dorință
otrava primului păcat.

Din dulcea lui otravă care
eu am băut-o însetat,
mi s-a lăsat adînc pe suflet
povara primului păcat.

Sub apăsarea uriașă
de-atunci simțit-am ne-ncetat
cum arde inima și-o neacă
durerea primului păcat.

Cînd mi-am privit trecutu-n tina
păcatului adînc pătat,
mi-a năvălit amară-n suflet
mustrarea primului păcat.

Așa s-a zămislit în mine
din jalea primului oftat
cu prima lacrimă-a mustrării
căința primului păcat.

Eram copil, copil Isuse
atît de fraged și curat
cînd m-a făcut să gust ispita
minciuna primului păcat.

Iar azi de-atunci, de-atîta vreme,
plătesc cu plîns nemîngîiat
cu remușcări și suferință
căderea primului păcat.

Isuse, Jertfa Crucii Tale
și Prețul Sîngelui vărsat,
ah, cred că pot să-mi dea deplină
iertarea primului păcat.

Traian Dorz 

Între mine şi Tine

Între mine şi Tine
e un zid de păcate
şi mă-ntreb cât e bine
să mai plâng pentru toate.

Între mine şi Tine
cresc mereu bariere,
să le-nfrunt nu mai ţine,
să mai lupt n-am putere.

Între mine şi Tine
e atâta distanţă,
rugăciuni sunt puţine
şi o mică speranţă.

Între noi, sfinte Tată,
e o flacără mică,
jertfa nu e bogată,
însă-atâtea o strică.

Drumu-i lung către Tine
şi căldura m-aprinde,
vin furtuni să mă-ncline
şi sunt fără merinde.

Între mine şi Tine
e-o aşa-nstrăinare,
mi-este tare ruşine
de aşa-ndepărtare.

Dar, deodată, în mine
o nădejde tresare,
fiindc-aud de la Tine
un cuvânt de-ndurare.

Cânt cu inima toată,
mulţumiri ea-ţi aduce,
între noi, sfinte Tată,
e o jertfă şi-o cruce.

Între mine şi Tine
tot mai mult creşte dorul,
când, din cer, intervine,
mijlocind, Salvatorul.

Singeorzan Dorin

Am dorit să-Ți fiu…

Am dorit să-Ți fiu, Isuse, o lumină dulce,
însă, parcă Ți-am fost numai un sărut pe Cruce,
și-am dorit să-Ți fiu o mînă moale și ușoară,
însă, parcă Ți-am fost numai cantec și povară…

Am dorit să-Ți fiu un zîmbet într-un ceas de jale,
însă, parcă Ți-am fost numai plans și dor pe cale,
am dorit să-Ți fiu o umbră într-o grea dogoare,
însă, parcă Ți-am fost numai dragoste ce doare…

Am dorit să ai, Isuse, un alin în mine,
dar atît de prea departe dragostea mea vine
şi-a Ta sete-ndepărtată nu se mai alină
– orişicît Ți-ar fi de dulce, apa mea-i puțină…

Doamne, cand va fi, odată, să nu-Ți fiu departe,
tot ce n-am putut fi-n viată să-Ți pot fi în moarte,
și-apoi, după Înviere, pană-n Veşnicie,
ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi,
măcar Maine fie.

Traian Dorz

Dacă voieşte cineva

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L urmeze,
Acela, ca un bun ostaş, păcatul să-nfiereze.
Tot sinele mândriei lui să-şi lepede deodată,
Cu-a vieţii Cruce pe Isus urmându-l viaţa toată.

Urmarea Lui nu e un chin, ci-o binecuvântare.
O, fericiţi toţi cei ajunşi cu El în sărbătoare!…

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L asculte,
Acela va putea smerit să-nveţe-atât de multe!
Doar învăţând de la Isus blândeţea şi iubirea,
Va învăţa pe cei pierduţi să-şi afle mântuirea.

O cruce-n lume toţi avem, mai grea ori mai uşoară,
Dar fără de Isus simţim cum crucea ne doboară
Oricine-n viaţa de acum  din dragoste voieşte
Şă-şi ducă crucea cu Iisus, puteri din El primeşte.

Şi va vedea apoi uimit cum sângerata-I Mână
Îi va purta şi crucea lui, el doar va merge-n urmă.

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L primească,
Va trebui şi firea lui cu El să-şi răstignească.
Acelaşi nefârşit calvar, aceeaşi grea durere
Vor îndura acei ce vor s-ajungă la-nviere.

Pe calea lui Isus mereu e numai suferinţă,
Dar cei ce-L vor urma primesc prin cruce biruinţă…

Oricine va voi fricos viaţa aici să-şi scape,
Acela o va pierde apoi şi va ajunge-n moarte.
Dar orişicine viaţa-acum va pierde-o prin jertfire
Va străluci-ntre sfinţii Lui la marea Răsplătire.

Oricine va mărturisi pe Domnu-n astă lume
Şi Domnul va mărturisi, în Cer, frumosu-i nume,
Dar cel ce se va ruşina pe Domnul să-L vestească
Cum va putea în ochii Lui apoi să mai privească?!

În faţa Oştilor Cereşti şi-a Tatălui, odată,
Pentru acel care-a tăcut, şi Domnul o să tacă…

Ce-i foloseşte unui om să aibă-aici mărire
Dacă în clipa morţii lui va merge la pieire?!
De-ar câştiga pământu-ntreg, să-i meargă numai bine,
Ah, ce folos de-i aruncat în veşnice suspine?

Ce va putea să dea în schimb ca sufletul să-şi scape?
Spre-al mai răscumpăra apoi, el cu nimic nu poate!…
De-aceea orişicine vrea dupa Isus să vină,
El Însuşi îi va dărui răsplata Lui Divină!

Gigi Garneata

Ce-a dat Mântuitorul

De ce atâta nepăsare
De tot ce-n dar tu ai .
Şi-atâta-nverşunare
În faţa Celui care stai.

Priveşte-ţi azi trecutul…
Se merită acum să pierzi?
Viaţă ţi-a dat Mântuitorul,
Cu ochiul tău…nu vezi?

Tu…copil al rătăcirii
Opreşte-ţi ura sacră.
El, Domnul Învierii
La cruce te aşteaptă!

În Mila-I neclintită
Prin Jertfă te-a salvat.
Călcând orice ispită
Dragostea, ţi-a arătat.

Domnul azi te-ndeamnă
Cât încă frate mai ai timp.
Acuma vino şi te-mpacă
Cu-acel pe care l-ai rănit!

Dezbracă-ţi toată mândria
Şi duhul care ţi-e străin.
Îmbracă-te cu bucuria
Preasfântului nost’Stăpân.

Nu ai nimic de-a pierde,
O, fiule…decât de câştigat.
La Tronul Tatălui se vede
De rău dacă te-ai lepădat!

Vino… şi dă-i mâna de pace
Iertat să fii şi-n cerul sfânt.
-Iubirea; Domnului Îi place
Nu mândria, trufia pe pământ.

Te-ndemn acum iubite frate
Să cugeţi mereu în jurul tău.
Fii luptător prin ispitele toate
Şi cere ajutor lui Dumnezeu!

La urmă vei culege roada
În Harul Său, te vei bucura.
Ai să-I vezi Puterea, Slava
Când numele ţi-l va striga.

Doina Ketterer

A inviat Isus dar nu doar atat !

In vale, jos, in intunericul bezna
Stau zeci si mii de oase goale,
Fara de viata, fara suflare,
Fara ca cineva sa le faca o strigare.

Dar tot acolo, sub o piatra greoaie ,
Intr-o grota de stanca ,
Sta ingropat Acel ce da pacea adanca
Si o dragoste fara sa o masoare .

Cine-i Acel ? S-au intrebat zeci de ani profetii !
Cine-i Acel ce-a invins boldul mortii?
Cine-i Acel ce te-a chemat pe nume ?
Cine-i Acel ce a fost, este si va fi dincolo de genune ?

Cine-i Acel ce viata ti-a dat ,
A rupt lanturi si lacate grele ?
Doar ca sa stii, El te-a rascumparat
Si ti-a iertat si trairile rele !

Dar tu ? Tu…tu esti tot jos,
Tot os si gol si fara viata
Si ai uitat ca azi a inviat Hristos !
Omule, asculta azi a Lui povata !

Ridica-te din mormanele de oase
Caci El e viu, nu-L vei gasi in mormant !
De pe drumul pierzaniei multimi de oameni intoarse .
Intoarce-te si tu, cere viata arzand !

Mult prea multi ani am zacut in huma
Si am spus :”E bine si asa.” .
Nu! Azi Cel de Sus iti daruie lumina!
Tu trebuie doar sa spui :”Faca-se voia Ta !” .

Nu meritam nimimc si totusi am primit totul !
Nu stati acolo, jos, departe si reci !
Haidem sa mergem sa-L intampinam pe Creatorul
Cu sunet de-alauta si steaguri de biruinta-n veci !

Ne-a ajuns tristetea si amaraciunea !
De-ajuns cu-atata plans!
El pentru noi purtat-a cununa
Ca noi in vale si pe munte sa fim legati cu funii de iubire, strans!

Nu plangeti c-ati murit odata,
Voi ati murit fata de pacat !
Acum a sosit timpu, Tatal ne asteapta .
Sunati din trambite :Hristos a inviat !

Mai treceti astazi pe la cruce ,
Urcati Calvarul, cu El nu e greu ,
Vedea-ve-ti ce bucurie in inimi va aduce
Acela ce in veci e Dumnezeu !

A inviat Isus…dar nu doar atat…
A biruit Isus …dar nu doar atat…
S-a inaltat la cer dar nu doar atat…
El e Domn, e Rege, e Sus, e tot in toate in cer si pe pamant !

Simona Niculai