Ai fost la Golgota sus pe culme?

Ai fost la Golgota sus pe culme
Să vezi pe Domnul, Cel țintuit pe-o cruce?
Ai fost să vezi cum cuie nemiloase
I-au străpuns mâinile și-a Lui sfinte picioare?

Ai fost să vezi cum preoții acolo îl huleau
Pe Cel venit din Cer, pe Cel ce-I Dumnezeu?
Ai fost atunci când coroana cea de spini
Era înfiptă-n frunte-I de oamenii haini?

Ai fost atunci când ei I-au dat să bea oțet,
Fără cea mai mică urmă și umbră de regret?
Ai fost când lancea cea romană
A pătruns adânc pieptu-I, adânc și fără milă?

Sigur c-ai fost acolo, acolo-am fost și eu
Prin desaga de păcate, făcut-am chinul greu.
Am fost cu toți acolo, cu rânjetul macabru
Luând cu toții parte la circul cel sinistru.

Hristos a triumfat prin greaua-I cruce
A nimicit scursura, grămada de păcate.
A triumfat chiar moartea, prin Învierea Lui
Pe diavolul cel mândru și toată hoarda lui.

Și toate pentru tine și chiar pentru noi toți
S-avem cu toții parte, de-a Cerului splendori.
De-aceea vino astăzi la sfântă sărbătoare,
Să primești de la Domnul, pe veci eliberare.

Simion Ioanăș

Reclame

Multumire

Iti multumesc Isuse
Pentru ziua cea insorita
Pentru painea de pe masa
Pentru ziua de odihna.

Pentru picurii de ploaie
Care stampara pamantul
Pentru raza cea de Soare
Care-mi lumineaza gandul.

Multumesc pentru a Ta viata
Pentru mine ai murit
Iar durerea de pe cruce
Pentru mine ai simtit.

Binecuvantatu-Ti Nume
Este Sfant si minunat
Esti atat de drag Isuse
Pentru sufletu-mi curat.

Ridicat esti peste viata-mi
Ca un steag de biruinta.
Binecuvantat Esti, Doamne
Fiinta Ta-I nemarginita!

Intareste-mi pasii Doamne
Pentru sfanta biruinta,
Fata Ta sa-mi lumineze,
Chipul meu clipa de clipa.

Ramona Boruga 

Agonia Lui şi mântuirea noastră

„Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit numit Ghetsimani, și a spus ucenicilor:…..Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”.

Matei 26:36; 38

Nu putem pătrunde niciodată adâncimea agoniei lui Cristos din Ghetsimani, dar cel puţin nu trebuie s-o înţelegem greşit. Este agonia îmbinată a lui Dumnezeu şi a Omului faţă în faţă cu păcatul. Nu putem şti nimic despre Ghetsimani prin experienţa personală. Ghetsimani şi Calvarul reprezintă ceva unic; ele sunt pentru noi poarta către Viaţă.

Nu de moartea pe cruce S-a temut Isus în Ghetsimani; El a spus foarte clar că a venit cu scopul de a muri. In Ghetsimani El S-a temut ca nu cumva să nu poată trece prin aceasta ca Fiu al Omului. El putea trece ca Fiu al lui Dumnezeu – Satan nu L-ar fi putut atinge în această privinţă; dar atacul lui Satan a fost să-L facă să pară că trece prin aceasta doar ca o Fiinţă izolată, ca Dumnezeu izolat în trup omenesc; aceasta ar fi însemnat că El n-ar mai fi putut fi Mântuitor. Citeşte istoria agoniei Sale în lumina ispitirii din pustie: „Atunci diavolul L-a lăsat pentru o vreme”. în Ghetsimani Satan a venit din nou şi a fost din nou învins. Atacul final al lui Satan împotriva Domnului nostru ca Fiu al Omului s-a dat în Ghetsimani.

Agonia din Ghetsimani a fost agonia Fiului lui Dumnezeu în împlinirea destinului Său ca Mântuitor al lumii. Perdeaua este dată la o parte pentru a revela tot ce L-a costat pe El pentru a face posibil ca noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu. Agonia Lui este baza simplităţii mântuirii noastre. Crucea lui Cristos este un triumf pentru Fiul Omului. Ea semnifică nu numai faptul că Domnul nostru a învins, ci şi că El a învins pentru mântuirea rasei umane. Orice fiinţă umană poate veni acum în prezenţa lui Dumnezeu datorită suferinţelor prin care a trecut Fiul Omului.

Oswald CHAMBERS

Pe urmele Tale

Pe urmele Tale, sunt spini care rănesc
O frunte ce se dă pe sine.
Pe urmele Tale, sunt cuiele ce bat
În mâini, întinse de iubire.
Pe urmele Tale, piroane țintuiesc
Picioarele pe mijlocul Cărării Vieții.
Pe urmele Tale tresare biciuirea în jertfă
Întrebărilor fără răspuns.
Pe urmele Tale este disprețul
Pentru un om ce e în ele-ascuns.
Pe urmele Tale o suliță pătrunde-adânc
Smulgând tresărirea de moarte nonsensului.
Însă mai mult de-atât, pe urmele Tale
E veșnicia ce începe
Acolo unde urmele nu mai sunt.
Ci ești chiar Tu…
Față în față cu mine…
Și îmi zâmbești
Din spini
Din cuie
Și din răni
Din întrebări.
Din dragoste ce arde
Dureri, tristeți și necuprinsuri.
Cenusa…le-o împrăștii în suflul blând
Al Duhului Sfânt,
Ce odihnește-n noi
De-acum și mereu:
Prin zâmbetul Crucii.

Gabriela L.

Drumul spre slava cerească

De unde Ilie pornit-a spre slavă
Domnul a ridicat neagra ocară,
Ghilgal este locul tăierii-mprejur
Locul îndurării și-al sfântului har.

De-acolo plecăm și noi către slavă
Prin credința în Jertfa de la Cruce,
Când inima e de Domnul schimbată
Dumnezeu se-ndură, te scapă moarte.

Ilie apoi a trecut prin Betelul istoric
Casa lui Dumnezeu pentru cel vrednic.
Acolo Iacov și-a-ntâlnit Creatorul
Avraam a zidit un altar pentru Domnul.

Pentru creștinul ce-aleargă spre slavă
În Biserică trebuie-un altar ca să-și facă,
Acolo sunt frații-mpreună la-nchinare
Dumnezeu oferă prin Cuvânt alinare.

Ilie a trecut prin Ierihon către slavă
Acolo Iosua a fost pregătit pentru luptă,
Acolo zidurile s-au surpat cu putere
Lângă popor Dumnezeu făcut-a minune.

La fel noi creștinii ce-alergăm către slavă
Suntem în lupte, necazuri și trăim în ocară.
Orice zid ridică dușmanul și-orice capcane
În Hristos noi vom trece biruitori prin toate.

Ilie a trecut și Iordanul s-ajungă în slavă
Cu mantaua s-a despicat drumul către casă.
La fel când Iosua se-ndrepta spre Țara Promisă
Domnul a despicat apele ca poporul să treacă.

Tot așa și pentru noi ce vom ajunge în slavă
Doar Domnul ne trece s-ajugem cu bine acasă.
Prin puterea primită prin al Său Sfânt Duh
Vom întâmpină dar pe Domnul sus în văzduh.

Simion Ioanăș

Mâinile Lui

Cât e de minunat să simți în încercare
O Mână sfânta, şi puternică, şi tare,
Ce te susține, te ridică, te păzeşte
Şi nu te lasă când puterea îți slăbeşte!

E Mâna sfântă ce străpunsă-a fost pe cruce,
E Mâna tare ce poverile ne duce;
E Mâna blândă ce ne mângâie-n durere,
Mâna lui Isus, ce e plină de putere…

Din Mâna Sa cea tare, nimic nu ne va smulge,
Căci suntem ocrotiți prin al lui Isus sânge!
Iertare de păcate primim din Mâna Sa,
Şi biruință mare, când lupta este grea!

În palmele Lui sfinte am fost de El săpați,
Prin suferință cruntă noi fost-am înfiați;
Ne sprijinim pe Domnul, pe Mâna Lui cea tare
Şi-i cerem ajutor în clipe de-ncercare!

Cu mulțumire, Doamne, azi vin în fața Ta,
Îți recunosc iubirea, blândețea, bunătatea;
Şi îmi doresc ca Mâna Ta sfântă, iubitoare,
Mereu să sprijinească ființa- mi muritoare!

Şi când aici sfârşi-voi călătoria vieții,
Să mă trezesc in slava, în zorii dimineții;
Şi-acolo voi cunoaşte pe Cel ce m-a salvat,
Prin mâinile străpunse ce
m-au răscumpărat!

Viorica Robu 

Eutih și Onisim

De vei vedea-n biserica noastră
Un Eutih proptit de-o fereastră,
Sau stând ascuns pe după vreo scară
Nici înăuntru şi nici pe afară …,

Neluând seama la ce se spune
Nici lângă Domnul, dar nici în lume,
Cu mintea dincolo de dosul porţii,
Aproape cuprins de ‘somnul morţii’,

Întinde-i mâna, priveşte-l cu drag,
Adu-l înăuntru stingher de stă-n prag,
Şi pomeneşte-l, cu milă, în rugă,
Poate o patimă grea îl subjugă,

Poate-i rănit, sau duhul i-e stins,
Sau poate-i de răzvrătire cuprins,
Poate nu ştie ce cale s-apuce,
Condu-l în rugă, cu milă, la cruce!

Sau de vei da peste vreun Onisim
Pornit să prade … ce-agonisim,
Ori fuge bezmetic şi n-are ostoi
Nu-l izgoni, ci adu-l înapoi!

Azi poate nu-i nimănui de folos,
Dar şi pentru el murit-a Cristos!
Domnul ți-a şters datoria cu milă,
Mustră-l, dar nu cu ură sau silă!

Cel ce toate-a adus în ființă
Îți rabdă zilnic a ta necuviință,
Fă-ți milă şi iartă-l, mai rabdă-l un pic …
În scurtă vreme şi el dă în spic.

Copiii noştri-s pierduți lângă noi
Fii omul păcii când ei ‘vor’ război!
Arată-le calea crucii, cu har,
În Rai, lângă Domnul, stă chiar un tâlhar!

Olivia Pocol

Dragostea

Durerea-i cel mai aprig scriitor,
Penița ei aluneca ușor,
Cerneala lacrimilor lasă urme-adânci
Ce își imprima scrisul chiar și-n stânci.

Sa ii oprească cursul azi nu pot,
Va trece mări de lacrimi prin înot
Ca să învețe lecția ce-a-nvățat, in scris
Acelora ce ușa i-au deschis.

Cuvinte mari și promisiuni fierbinți
Raman săgeți in tolba unui luptător învins-
Durerea inimii nu o va alunga
Nici o armata, oricât ar încerca…

Și mari întregi s-o spele de ar vrea,
Și foc s-o ardă de ar încerca,
Durerea sufletului nu va dispărea
Decât când dragostea locu-i va lua.
*
Dar când, când oare vom afla?
Caci e adevarata taina dragostea…
Si nimeni pe pământ pana acum
Nu a cuprins-o măcar într-un gand.

Am auzit că luptă și că iartă, că jertfește,
Dar câți din noi vor azi sa o încerce?
Să lupte lângă ea și de-ar putea
Să-nfrâng-odata lumea și puterea sa…
*
A fost doar Unul care-a dovedit
Că taina dragostei adevărate-a stăpânit
Și nu prin trandafiri și vorbe dulci
Ci printr-o cruce grea și cuie lungi.

Știi ca durerea lasă urme-adânci
Pe inima ce pe altar o frangi,
Dar Dragostea-i balsam vindecător
Și va lega rănile tuturor.

Iubeste pan’ la capat, iarta, lupta
Caci vei avea într-un final izbânda!
Iar cel care durerea azi a întâlnit,
Mâine, cu toată dragostea va fi-ntarit!

Agheorghiesei Maria 

Azi, când vechiul an se duce

Motto: „”Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci iarăși sănătos
și îmi dai iarăși viața.”” Amin! Isaia 38:16.

Azi, când vechiul an se duce,
Pe genunchi Îți mulțumim –
Jertfă Sfântă de pe Cruce,
Că prin Tine Noi trăim.

Îți mulțumim că-n clipe grele
Ai fost cu noi adeseori,
De-am putut trece prin ele
Și-am ieșit biruitori.

Tu ne-ai încins cu putere
Când în trup am obosit
Și-ai fost sfântă mângâiere
Pentru orice duh mâhnit.

Când boala ne-a tras înapoi
Și-am ajuns neputincioși,
Ai pus iarăși viață în noi
Și ne-ai făcut sănătoși.

Tu ne-ai ocrotit ființa
Cu puterea Mâinii Tale
Și ne-ai întărit credința
Să umblăm pe a Ta cale.

În necaz și-n încercare
Duhul Tău ne-a întărit
Și în orice împrejurare
Dreapta Ta ne-a sprijinit.

Iar în lupta cu cel rău
Păcatul ne-ar fi răpus
Fără ajutorul Tău –
Fără putere de sus.

Azi, venim cu mulțumire
Și  smerită închinare,
Că numai prin a Ta iubire
Mai putem sta în picioare.

Pentru anul care vine –
Că cel vechi acum apune,
Înălțăm, Doamne, spre Tine
O fierbinte rugăciune:

Doamne, dă-ne Tu tărie
Pe calea cucerniciei,
Ca-n mintea noastră să nu fie
Decât gândul veșniciei.

Întărește-n noi dorința
De a deveni mai sfinți –
Fă-ne, Doamne, prin credință,
Ai sfințeniei terebinți.

Doamne, suspinăm și plângem,
După-al Tău Cuvânt tânjim…
Vrem ca-n inimă să-L strângem,
Să nu mai păcătuim.

Fă-ne credința să crească
Să putem umbla-n lumină,
De pacea Ta dumnezeiască
Inima să fie plină.

Întărește în noi gândul
De-a ne pocăi mereu,
Ca s-ajungem toți în rândul
Sfinților lui Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Și-i vei pune numele Isus…

 ”Și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui
pe poporul Lui de păcatele sale. ” Mat. 1:21 (b).

– ”Și-i vei pune numele Isus,
El va mântui poporul. ”
El, venit din cer de sus,
Va fi Viața și Izvorul!

N-a fost sub cer, n-o fi, nu este
Un nume dat spre Mântuire,
Peste veacuri viu lucește
Numele-I întru sfințire!

El – Domn, Rege și ‘Mpărat
Se coborâ din strălucire,
S-a întrupat și ne-a salvat!
Calea vie-n Nemurire

Ne-a deschis Isus, în El
Pășind spre Zorii Veșniciei,
Domnul Sfânt Emanuel
Ne dă cântul bucuriei!

Îți mulțumim pentru Salvare –
Isus, Miel Sfânt, Victorios!
Ne-ai salvat din grea pierzare
Lăsând tron, Dar Glorios

Ai ridicat păcatul lumii!
De la iesle păn’ la cruce
Te-ai dat Jertfă, praful humei
Ți-a fost scump. Salvare-aduce

Astăzi vestea că Isus
S-a născut spre Mântuire,
Îl primești – ai nume pus
Pe File-n Veșnic Fericire.