4 Ianuarie

Crescând în har, şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Christos Isus.” 2 Petru 3:18

Crescând în har” – nu doar într-o însuşire a harului, ci în tot harul. Crescând în rădăcina harului, credinţa. Să te încrezi în făgăduinţe mai mult decât înainte. Lasă credinţa să crească în plinătate, statornicie şi simplitate. Crescând în dragoste. Cere ca dragostea ta să fie mai adâncă, mai intensă şi mai practică, şi să-ţi influenţeze orice gând, cuvânt şi faptă. Crescând în umilinţă Caută să te aşezi cât mai jos, şi să afli cât mai multe despre nimicnicia ta. Pe măsură ce cobori în umilinţă, caută să te ridici apropiindu-te de Dumnezeu în rugăciune şi într-o relaţie mai strânsă cu Isus.

Fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să te facă să „creşti… în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului”. Cel care nu creşte în cunoştinţa lui Isus refuză binecuvântarea. Să-L cunoşti pe El este „viaţa veşnică” (Ioan 17:3) şi să te adânceşti în cunoştinţa Lui înseamnă să creşti în fericire. Cel care nu-şi ia timp prea mult să-L cunoască pe Isus nu ştie nimic despre El. Oricine bea din vinul acesta însetează mai tare fiindcă, deşi Christos te hrăneşte, este o hrană de care nu te saturi niciodată. Dacă vei cunoaşte dragostea lui Isus aşa „cum doreşte un cerb izvoarele de apă” (Psalmi 42:1), atunci vei înseta şi tu după adâncimile dragostei Sale. Dacă nu vrei să-L cunoşti mai bine înseamnă că nu-L iubeşti, fiindcă iubirea strigă întotdeauna „mai aproape, mai aproape”, îndepărtarea de Christos înseamnă moarte, dar apropierea Lui aduce cerul mai aproape.

Nu te mulţumi deci cu o cunoaştere mediocră a lui Isus. Caută să cunoşti mai multe despre El în natura Lui divină, în relaţiile Lui cu oamenii, în lucrarea Lui desăvârşită, în moartea Lui, în învierea Lui, în prezenta Lui lucrare de mijlocire şi în viitoarea Lui revenire glorioasă. Apropie-te de cruce, şi caută taina rănilor Sale. Să creşti în dragostea pentru Isus, şi să ai o mai bună înţelegere a dragostei Sale pentru noi, este cea mai bună încercare a creşterii în har.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Drag Isus

Drag Isus te însoţesc
Cu nespusă bucurie
Doar Cu Tine pot să cresc
Să fiu sare, mărturie.

M-ai chemat; eram distrus
Jos de tot, în degradare
Dar, duios, Tu mi-ai propus
Darul de răscumpărare…

Şi-acceptându-l am pornit
Pe cărarea stabilită
Ziua când Te-am întâlnit
E, mereu, sărbătorită.

Când în har m-ai îmbrăcat
Am simţit fioru-Ţi dulce
Şi apoi m-ai înştiinţat
Că vom trece pe la cruce.

Te-am urmat, de-atunci, fidel
Fără murmur sau regrete
Şi mi-ai procurat inel,
Şi mi-ai dat cereşti reţete.

Din Unire nu mai ies
Chiar de-ar fi să mă linşeze
Cei ce au doar interes
Piedici multe să creeze.

Chiar de m-ar ameninţa
Cu pedeapsa cea mai dură
Foarte clar aş înştiinţa
Că rămân lângă Scriptură.

Armonia dintre noi
Nimeni nu poate s-o rupă
Nici nemernicul puhoi,
Nici împestriţata trupă…

Ci-ancoraţi în Legământ
Mergem către Nemurire
Însoţiţi de neamul sfânt
Dornic de neprihănire

George Cornici

Scrisoare

Drag Isuse, vreau să știi,
Eu sunt unul dintre vii!
O scrisoare vreau să-ți scriu,
Să-ți comunic tot ce știu.
Să enumăr, așadar,
Ce mi-ai adus Tu în dar.
De asemenea, voi scrie
Ce Ți-am dat eu, ca dar, Ție.

Păi, Tu mi-ai adus lumină,
Eu, Te-am pus în beznă plină
Și-adevărul, mi-ai adus,
Eu minciuni, în loc, am pus.
Tu, mi-ai dat mulțimi de har,
Eu nu le-am primit, măcar.
Tu, în grajd ai fost născut,
Eu, în puf am fost făcut.
Tu ai fost sărac, în lume,
Eu în schimb, avut-am nume.
Tu ai fost ascultător,
Iar eu, împotrivitor.
Tu, de mine-ai avut milă,
Eu de Tine-avut-am silă.
Ai venit, căci m-ai iubit,
Eu, cu ură Te-am primit.
Ai vrut să mă iei în mâini,
Iar eu, Te-am primit în pumni.
Pe cât de mult m-ai iubit,
Pe-atât Te-am batjocorit.
Ai venit ca să-ți faci treaba,
Eu ți-am smuls, cu ură, barba.
Mi-ai dat strai făr` cusătură,
Eu, Ți-am dat în schimb, ruptură.
O coroană mi-ai adus,
Eu, pe cap, doar spini Ți-am pus.
Mi-ai adus o-împărăție
Și, nici nu mi-a păsat, mie.
Mi-ai adus pe Dumnezeu,
Eu, prin viață, pe cel rău.
Dumnezeu era în Tine
Și-eu credeam că ești ca mine.
Mi-ai adus, din cer, un nimb,
Eu Ți-am dat bice, la schimb.
Ai venit să-mi iei păcate,
Eu, Ți-am pus crucea în spate.
Când Tu liber m-ai făcut,
Eu, pe-o cruce Te-am bătut.
Tu, din mine-ai scos frisoane,
Eu, în Tine-am pus piroane.
Ai venit să-mi dai alin,
Eu, Ți-am dat Ție, suspin.
Mi-ai dat în cer o avere,
Pe pământ, eu Ți-am dat fiere.
De mila mea, însetat,
Eu, să bei, oțet Ți-am dat.
Când omorai moartea mea,
Eu ți-am înfipt sulița.
Când spre cer Mi-ai dat avânt,
Eu Ți-am dat Ție mormânt.
Ușa morții-ai descuiat-o,
Eu, cu-o piatră-am astupat-o.
Când Tu, viața-n schimb Ți-ai dat,
Eu, din morți am înviat.
Ai dat tot ce-aveai să dai,
Să mă ai cu Tine-n rai.
Și de-ar mai fi trebuit,
Sigur nu Te-ai fi oprit.

Ar mai fi multe de spus
Dar, eu mă opresc, Isus,
Căci de mine, mi-e rușine
Să mă mai compar cu Tine.
Totuși, doar mai vreau să-ți spun
Că-acum, sunt pe drumul bun;
Pentru mine, nu degeaba,
Tu, Isus, sfârșit-ai treaba.
Mai jos, scrisoarea-am semnat:

Un mort care a-înviat!

Dumitru Gheorghiu

Prea mandru?

21 noiembrie

Text: Isaia 53

Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de
drumul lui.” Isaia 53:6

Nimic nu se poate compara cu mandria inimii omenesti. Parem
determinati sa facem toate lucrurile dupa placul nostru si
suntem capabili sa facem totul ca sa evitam sa ne umilim inaintea
altora. Chiar si in problema mantuirii, suntem gata mai degraba sa
facem fapte marete prin puterea noastra, decat sa-I cerem lui
Dumnezeu iertare prin lucrarea lui Cristos.

Mandria omului este ilustrata de Bill Walker, un personaj din
piesa lui Bernard Shaw, „Major Barbara”. Beat si furios, Walker o
apuca de par pe Jenny Hill, o tanara de la Armata Salvarii, si-i
zdrobeste fata cu lovituri de pumn. Cand cei care urmareau cele ce
se petreceau l-au acuzat de lasitate, a inceput sa doreasca sa faca
ceva pentru a indeparta vinovatia si pentru a-si repara reputatia.


Nici nu i-a trecut prin minte sa-si ceara iertare, desi ea a spus ca-l
iarta. In primul rand, a provocat la bataie pe un campion la lupte
care fusese convertit. S-a gandit: „Daca-mi va frange maxilarul,
lucrurile s-ar echilibra”. Dar noul crestin a refuzat sa se bata. Apoi,
a incercat sa scape de vinovatie, platind o amenda in locul unui
prieten. Aruncand banii, a spus: „M-am oferit sa platesc. Nu pot
face altceva mai mult. Ia-i sau lasa-i acolo”. Apoi, a plecat cu pasi
apasati, refuzand sa ceara iertare lui Jenny.

Poate ca ai fost si tu la fel cu Dumnezeu. Nu vrei sa accepti
iertarea Sa pe care ti-o ofera prin lucrarea lui Cristos in locul tau.
Isaia a spus ca Dumnezeu a facut sa cada asupra Lui toata nele-
giuirea noastra (53:6).

Prietene, nu fi atat de mandru incat sa nu-I ceri iertare lui Dum-
nezeu. Pune-ti increderea in El chiar azi! – D.C.E.

Nimic in viata nu detin,

De crucea Ta acum ma tin.

Si-n sangele-ti curat izvor

Ma spala Tu sau vreau sa mor.” – Toplady

Suntem mantuiti prin rascumpararea lui Cristos
si nu prin realizarile noastre.

Painea zilnica

Locuitor al cerurilor sfinte

„El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti*, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea* Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Efeseni 2:6,7

Eu sunt locuitor al cerurilor sfinte,
Cel așezat de Dumnezeu în locurile ce-s cerești
Și-n faptele ce-s pregătite dinainte
Eu umblu, căci așa în mine, Doamne, crești!

Cu trupul meu sunt încă jos, în vale
Dar eu trăiesc în cer, cu Dumnezeu
Și tot ce văd, e slava Ta în cale
Prin înfierea care strigă Ava-n pieptul meu!

Sunt cetățean în cerurile cerurilor Tale
Servesc ca laudă slăvilor divine
Tot ce e pământesc am lepădat în vale
Și taina voiei Tale, Doamne, este-n mine!

Tot ce sunt azi e izvorât din sfatul voiei Tale
Căci nu-i nimic neaprobat de Tine
Și hotărârea Ta mi-a stat la cruce-n cale
Când harul Tău s-a revărsat spre mine!

Deschide-mi ochii, Doamne, să Te văd mai bine
Ca să pricep nădejdea cunoștinței Tale
Și pune-un duh de-nțelepciune-n mine
Și-adu-mi, Isus, din cerul Tău pe cale!

Camelia Stîngaciu 

Îmbrățișări

Să-mbrățișăm iubirea
Pe cruce s-a jertfit
Să nu ne-nvingă firea
Nici vântul cel cumplit.

Să-mbrățișăm Cuvântul
Din Slavă revelat
Spre a spori avântul
Spre Plaiul luminat.

Să-mbrățișăm mustrarea
(Să n-o îndepărtăm)
Va lumina cărarea
Să nu ne-mpiedecăm.

Să-mbrățișăm mesajul
De Duhul Sfânt atins
Va vindeca necazul,
Va stinge-un duh aprins.

Să-mbrățișăm povața
Lăsată de profeți
Vom prețui viața
Uita-vom de tristeți.

Să-mbrățișăm iertarea
Căci răni a vindecat
Ne-a dat răscumpărarea
Și ne-a încununat.

Să-mbrățișăm pe Mire
Și să-L urmăm cu zel
Ne duce-n moștenire
În veșnicul Betel.

George Cornici

Ia medicamentul

17 octombrie

Text: Ioan 1:1-13

Dar tuturor celor ce L-au primit…
le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.

Ioan 1:12

Multi oameni nu sunt singuri si cum pot ei sa fie siguri ca
Dumnezeu i-a iertat si ca ii va primi in cer. Nu stiu ce
inseamna sa-L primesti, sa crezi in, sau sa-L accepti pe Cristos.

Pentru a ajuta audienta sa inteleaga acest adevar, doctorul-
predicator Walter L. Wilson obisnuia sa spuna o ilustratie, pe care
o are in cartea sa „The Romance of a Doctor’s visits” (Romania
vizitelor unui doctor). Odata, in timp ce predica, Wilson a luat un
vas in mana, l-a ridicat in sus, Si a spus: „Sa ne imaginam ca acesta
este o sticluta cu un medicament, dovedit fara indoieli ca fiind un
medicament ce vindeca tusea. De aceea eu va pot da cuvantul meu
ca este in masura sa va vindece de tuse”. Dr. Wilson a intrebat
atunci audienta: „Ce credeti? Poate medicamentul acesta sa-mi
faca bine?” A facut o pauza, asteptand raspunsul. Au trecut cateva
momente. Linistea a fost sparta in sfarsit, de vocea unui baietel care
a spus: „Nu, numai in cazul ca-l veti lua!” Copilul avea dreptate.
Oricat ar fi medicamentul acela de bun impotriva tusei, beneficiile
lui nu vor putea fi simtite – numai in cazul ca a fost luat.

Acelasi lucru este valabil si despre mantuire – a fi iertat si a merge
in cer. Cu toate ca Isus ne-a asigurat toate acestea prin moartea
Sa pe cruce, tot ceea ce a realizat El la cruce nu ne va folosi la
nimic daca nu-L primim pe El.

Ai crezut tu vreodata tot ce ne spune Biblia despre Isus, Si l-ai
cerut tu sa fie mantuitorul tau personal? Adu-ti aminte, „acei care-L
primesc” pe Isus devin „copiii lui Dumnezeu”. – R.W.D.

Neprihanirea lui Cristos

Se da gratis orisicui;

Se cere numai ne-ndoios

Sa crezi in Fiul Tatalui.” – D.J.D.

Cristos te va primi intotdeauna
numai daca crezi.

Painea zilnica

La un pas de moarte

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine tn rai

luca 23:43

Atat timp cat traieste cineva exista speranta pentru convertirea
sa la Cristos. Una din ultimele fapte ale Domnului nostru Isus
de pe cruce a fost sa-i daruiasca mantuire unui muribund.

Un capitan de vapor, pe nume Bjorn Kristiansen, zacea pe patul
mortii intr-un spital. Aproape ca inima nu-i mai batea si nu mai
respira. O sora medicala norvegiana i-a vorbit: ‘Capitane Kristian-
sen, esti pe moarte. II cunosti pe Isus Cristos? Ma voi ruga pentru
dumnevoastra”. Kristiansen i-a auzit vocea, Si mai tarziu si-a amin-
tit ca s-a agatat de acele cuvinte ca de firul vietii. Spre uimirea
doctorilor, Bjorn a revenit la viata. El s-a increzut in Cristos si a
stiut ca a fost salvat.

Poate ca nu vom sti niciodata ca suntem in prezenta unei persoane
pe moarte, a carei stare spirituala ne este necunoscuta. Marturia
noastra poate constitui diferenta dintre rai si iad pentru viata
aceea in clipele ei finale. Trebuie sa stim si sa fim gata sa im-
partasim esentialul Evangheliei: Dumnezeu ne iubeste, dar pacatul
ne-a despartit de El. Isus Cristos, Fiul desavarsit al lui Dumnezeu,
a murit pe cruce pentru a plati pedeapsa pacatelor noastre si
pentru a ne da viata vesnica. Trebuie sa ne rugam cu persoana
aceea si s-o invitam sa se roage cu noi.

Ceea ce trebuie spus unei persoane aflate pe moarte, nu este
diferit de ceea ce trebuie sa le spunem tuturor. Problema este
aceeasi pentru toti. Sa fim gata sa le spunem celor vii si celor in
pragul mortii despre Isus. Nu putem sa stim cine este la un pas de
moarte. – D.J.D.

Condu-ma spre un suflet apasat,

Sa spun cuvantul ce alina;

Prietenii pierduti sunt in pacat

Si nu stiu drumul spre lumina.” – Houghton

Noi, care stim nevoia*
trebuie sa fim gata sa semanam, samanta.

Painea zilnica

Mulțumesc lui Dumnezeu

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru tot ce-mi dă în viață,
Pentru noua zi de har,
Pentru raza de speranță!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că-mi dă viața și mișcarea
Și lumina din Scriptură,
Să nu rătăcesc cărarea!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că și-n vremi de încercare,
Îmi ascultă rugăciunea,
Și-mi dă sfântă alinare!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că deși-am fost rătăcit,
El s-a îndurat de mine,
Din păcat m-a izbăvit!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru apă, pentru pâine,
Pentru haina ce o port
Și nădejdea de mai bine!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru scumpa mea soție,
Ajutorul potrivit,
Strop de har și bucurie!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru toți cei dragi, iubiți…
Mă rog zilnic pentru ei
Ca să fie fericiți!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru frații de credință,
Care sunt părtași cu mine,
La necaz și biruință!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru rodul din, , ogoare, ,
Pentru cei întorși din patimi,
Ce-au primit în dar iertare.

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că în marea lui iubire,
Ne mai iartă, ne mai rabdă
Și ne cheamă la sfințire!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru planul de salvare,
Pentru jertfa lui Hristos
Și a Duhului lucrare!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru jug și pentru cruce
Și mă lupt să pot mereu,
Înțelept să le pot duce!

Teodor Groza

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora