Ia medicamentul

17 octombrie

Text: Ioan 1:1-13

Dar tuturor celor ce L-au primit…
le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.

Ioan 1:12

Multi oameni nu sunt singuri si cum pot ei sa fie siguri ca
Dumnezeu i-a iertat si ca ii va primi in cer. Nu stiu ce
inseamna sa-L primesti, sa crezi in, sau sa-L accepti pe Cristos.

Pentru a ajuta audienta sa inteleaga acest adevar, doctorul-
predicator Walter L. Wilson obisnuia sa spuna o ilustratie, pe care
o are in cartea sa „The Romance of a Doctor’s visits” (Romania
vizitelor unui doctor). Odata, in timp ce predica, Wilson a luat un
vas in mana, l-a ridicat in sus, Si a spus: „Sa ne imaginam ca acesta
este o sticluta cu un medicament, dovedit fara indoieli ca fiind un
medicament ce vindeca tusea. De aceea eu va pot da cuvantul meu
ca este in masura sa va vindece de tuse”. Dr. Wilson a intrebat
atunci audienta: „Ce credeti? Poate medicamentul acesta sa-mi
faca bine?” A facut o pauza, asteptand raspunsul. Au trecut cateva
momente. Linistea a fost sparta in sfarsit, de vocea unui baietel care
a spus: „Nu, numai in cazul ca-l veti lua!” Copilul avea dreptate.
Oricat ar fi medicamentul acela de bun impotriva tusei, beneficiile
lui nu vor putea fi simtite – numai in cazul ca a fost luat.

Acelasi lucru este valabil si despre mantuire – a fi iertat si a merge
in cer. Cu toate ca Isus ne-a asigurat toate acestea prin moartea
Sa pe cruce, tot ceea ce a realizat El la cruce nu ne va folosi la
nimic daca nu-L primim pe El.

Ai crezut tu vreodata tot ce ne spune Biblia despre Isus, Si l-ai
cerut tu sa fie mantuitorul tau personal? Adu-ti aminte, „acei care-L
primesc” pe Isus devin „copiii lui Dumnezeu”. – R.W.D.

Neprihanirea lui Cristos

Se da gratis orisicui;

Se cere numai ne-ndoios

Sa crezi in Fiul Tatalui.” – D.J.D.

Cristos te va primi intotdeauna
numai daca crezi.

Painea zilnica

La un pas de moarte

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine tn rai

luca 23:43

Atat timp cat traieste cineva exista speranta pentru convertirea
sa la Cristos. Una din ultimele fapte ale Domnului nostru Isus
de pe cruce a fost sa-i daruiasca mantuire unui muribund.

Un capitan de vapor, pe nume Bjorn Kristiansen, zacea pe patul
mortii intr-un spital. Aproape ca inima nu-i mai batea si nu mai
respira. O sora medicala norvegiana i-a vorbit: ‘Capitane Kristian-
sen, esti pe moarte. II cunosti pe Isus Cristos? Ma voi ruga pentru
dumnevoastra”. Kristiansen i-a auzit vocea, Si mai tarziu si-a amin-
tit ca s-a agatat de acele cuvinte ca de firul vietii. Spre uimirea
doctorilor, Bjorn a revenit la viata. El s-a increzut in Cristos si a
stiut ca a fost salvat.

Poate ca nu vom sti niciodata ca suntem in prezenta unei persoane
pe moarte, a carei stare spirituala ne este necunoscuta. Marturia
noastra poate constitui diferenta dintre rai si iad pentru viata
aceea in clipele ei finale. Trebuie sa stim si sa fim gata sa im-
partasim esentialul Evangheliei: Dumnezeu ne iubeste, dar pacatul
ne-a despartit de El. Isus Cristos, Fiul desavarsit al lui Dumnezeu,
a murit pe cruce pentru a plati pedeapsa pacatelor noastre si
pentru a ne da viata vesnica. Trebuie sa ne rugam cu persoana
aceea si s-o invitam sa se roage cu noi.

Ceea ce trebuie spus unei persoane aflate pe moarte, nu este
diferit de ceea ce trebuie sa le spunem tuturor. Problema este
aceeasi pentru toti. Sa fim gata sa le spunem celor vii si celor in
pragul mortii despre Isus. Nu putem sa stim cine este la un pas de
moarte. – D.J.D.

Condu-ma spre un suflet apasat,

Sa spun cuvantul ce alina;

Prietenii pierduti sunt in pacat

Si nu stiu drumul spre lumina.” – Houghton

Noi, care stim nevoia*
trebuie sa fim gata sa semanam, samanta.

Painea zilnica

Mulțumesc lui Dumnezeu

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru tot ce-mi dă în viață,
Pentru noua zi de har,
Pentru raza de speranță!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că-mi dă viața și mișcarea
Și lumina din Scriptură,
Să nu rătăcesc cărarea!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că și-n vremi de încercare,
Îmi ascultă rugăciunea,
Și-mi dă sfântă alinare!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că deși-am fost rătăcit,
El s-a îndurat de mine,
Din păcat m-a izbăvit!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru apă, pentru pâine,
Pentru haina ce o port
Și nădejdea de mai bine!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru scumpa mea soție,
Ajutorul potrivit,
Strop de har și bucurie!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru toți cei dragi, iubiți…
Mă rog zilnic pentru ei
Ca să fie fericiți!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru frații de credință,
Care sunt părtași cu mine,
La necaz și biruință!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru rodul din, , ogoare, ,
Pentru cei întorși din patimi,
Ce-au primit în dar iertare.

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că în marea lui iubire,
Ne mai iartă, ne mai rabdă
Și ne cheamă la sfințire!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru planul de salvare,
Pentru jertfa lui Hristos
Și a Duhului lucrare!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru jug și pentru cruce
Și mă lupt să pot mereu,
Înțelept să le pot duce!

Teodor Groza

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora  

Lumina dintre stele

A fost odată ca niciodat’
Din zări depărtate, zări de povești
Un Bun și Drept, Măreț Împărat
Stăpân pe pământ, dar și-n cele Cerești

Era Mândru în toate, Bun peste măsură
Plin de iubire și dragoste neântâlnită
În Prezența Sa, nu există ură
Ci numai iubire, cu bucurie-mpletită

Și-avea un Fiu, asemeni cu Tatăl
Mândru și Falnic, în toate cele
Blând și smerit, în Duh și în fapte
Un Astru Măreț, o Stea între stele

Iubirea eternă, ce ne-a fost arătată
S-a Făcut om și a Venit pe pământ
Și Trupul, Cuvântul, venit de la Tată
A zămislit în Fecioară, prin Duhul cel Sfânt

Și S-a Născut pe pământ, om după fire
Chip după Chipul, Celui de Sus
Dar Sfânt în felul de-a fi, și gândire
Copilaș, drăgălaș, cu nume Isus

A crescut ca și noi, cu bune și rele
În lumea, în care cu toții  trăim
Dar fără păcat, lumină-ntre stele
O punte, pe care ar trebui să pășim

N-a fost cunoscut de popor, ca Mesia
De toți ai săi, cei de neam și iubiți
L-au ocărât, arătând-și ticăloșia
Plini de păcat și de rău împietriți

N-au vrut să primească, viața de sus
Tăgăduind cu putere, pe Cel ce-a Venit
Să ne ierte păcatul, după cum El a spus
Dar cu toții într-un glas, s-au răzvrătit

Pironit sus pe cruce, cu toți au strigat
Să moară, să moară, e vinovat
Cu vina cea falsă, a fost acuzat
Că rătăcește pe toți, spre păcat

Trăit-ai durerea lui Dumnezeu
Să-ți vezi, Singurul Tău Fiu?
Cum e zdrobit, pe lemnul cel greu!
În mijlocul celor, cu suflet pustiu?

Aceasta-i iubirea ce ne-a fost arătată
De Tatăl prin Fiul și Duhul Cel Sfânt
Un Har imens, un legământ fără plată
O legătură de viață, între cer și pământ

Pentru toți cei ce vor să trăiască
Și-au ales viață din viață, spre veșnicie
Trupul și firea, să putrezească
Iar Duhul din om, cu Tatăl să fie.

Bandi Sebastian Alexandru

Iertat – apoi liber

Text: Tit 2:11-15                                    

…să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.” Tit 2:12

După o întrunire ţinută în aer liber într-o mahala săracă a Londrei, s-a apropiat de Alexander Glegg, un om foarte bine îmbrăcat şi i-a cerut ajutorul spiritual. A recunoscut că bea pe ascuns. A mai spus că se temea că în curand această problemă îl va costa serviciul şi familia. Glegg a stat cateva ore cu acest om; dar nu a fost în stare să-l ajute. Peste mai mulţi ani, Glegg a explicat de ce: „Deoarece niciodată nu l-am condus la cruce. Eliberarea este pentru aceia care au fost „împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Trebuie să păstrăm această ordine prima dată împăcarea, apoi eliberarea”.


Dacă dorim ca vieţile noastre să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim prima dată curăţiţi de păcat. Acest principiu este profund înrădăcinat în învăţătura Bibliei. În ritualurile Vechiului Testament, sangele, care semnifica iertarea şi împăcarea, era stropit pe altarul de aramă, înainte ca să fie aduse alte jertfe.
Cand Pavel i-a scris lui Tit despre mantuire, în primul rand el a menţionat „harul lui Dumnezeu care aduce mantuire” (2:11). Numai după ce am fost la crucea Calvarului pentru a primi iertarea şi o nouă natură, putem fi numiţi oameni care o „rupem cu păganătatea şi cu poftele lumeşti” şi putem „trăi în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (2:12). Să nu uităm, mantuirea începe la cruce. Acolo Isus a oferit jertfa care face posibilă iertarea care precede eliberarea de sub puterea păcatului. – H.V.L.

Priveşte la El oriunde ai fi!
Priveşte la El şi trăieşte!
Singur Isus Cristos poate rosti
Cuvantul ce vieţi dăruieşte.
” – McLendon

Cristos a fost dat pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre

Painea zilnica

Siguri in El

Text: Isaia 53

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Isaia 53:5

În timp ce un misionar spunea istoria lui Isus unui trib din Africa de Sud, şeful tribului asculta cu mare atenţie. Cand misionarul a terminat, şeful tribului i-a cerut să mai spună odată istoria. Cand acesta a ajuns să povestească despre moartea lui Isus, şeful tribului a sărit deodată în picioare şi alergand în faţă a spus: „Opreşte, Bwana, opreşte! Ia-L pe Isus jos de pe cruce! Ia-L jos! Nu este locul Lui acolo. Este locul meu! Ia-L jos şi pune-mă pe mine acolo!” Şeful de trib recunoştea importanţa acestui adevăr biblic: Isus a murit în locul nostru.


O privire asupra catorva versete ne aduce aminte cat de clar este Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand explică acest concept: Isaia 53:6: „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui…” 1 Petru 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire – prin rănile Lui suntem vindecaţi”. Romani 8:32: „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi…” 1 Petru 3:18: „Cristos de asemenea a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu”.
Da, Dumnezeu a judecat păcatele noastre în persoana Fiului Său. Mania care trebuia să vină peste noi, s-a revărsat complet peste Isus, purtătorul păcatelor noastre. Cand prin credinţă acceptăm pe Cristos, Dumnezeu pune în contul nostru dreptatea Sa. Nu mai putem fi condamnaţi. Acceptand jertfa lui Isus, primim siguranţă în Substitutul nostru, Isus, care a murit în locul nostru. – P.R.V.

Străpuns pentru mine, străpuns pentru mine,
Pe cruce a fost străpuns pentru mine.
Păcatul îmi iartă în rane divine.
Sunt liber, Isus a muri pentru mine.” – Ovens

Cristos a devenit blestem pentru noi, pentru a îndepărta blestemul păcatului de la noi

Painea zilnica

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora 

Murind pentru a trai

Text: Romani 6:1-14

„…Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, in Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:11

In cartea sa: „It Only Hurts When I Laugh” (Rasul îmi produce durere), Ethel Barrett scrie despre patru slujitori proeminenţi ai lui Dumnezeu care au murit faţă de ei înşişi şi faţă de păcat. Cand George Muller a fost întrebat despre puterea sa spirituală, a răspuns simplu: „într-o zi George Muller a murit”. D. L. Moody, în timp ce vizita New York-ul, a murit faţă de toate ambiţiile sale personale. Pastorul Charles Finney s-a retras într-un loc singuratic din pădure ca să moară faţă de el însuşi. Şi evanghelistul Christmas Evans, a pus pe hartie predarea sa lui Cristos, începand să scrie: „îmi dau sufletul şi trupul lui Isus”. A fost, într-un sens foarte adevărat, o moarte a eului. John Gregory Mantie a scris: „Există o mare diferenţă între a-ţi da seama că: „Pe cruce El a fost răstignit pentru mine”, şi „Pe cruce am fost crucificat împreună cu El”. Primul aspect ne aduce eliberarea de condamnarea păcatului, celălalt de puterea păcatului”.


Recunoscand faptul că „noi am fost răstigniţi împreună cu Cristos” (Galateni 2:20), ar trebui, aşa cum ne sfătuieşte Pavel în Romani 6:11, să ne considerăm „ morţi faţă de păcat”. Avem încă tendinţe păcătoase înăuntrul nostru, dar fiind morţi faţă de ele, păcatul nu va mai domina peste noi. Am murit faţă de dorinţele şi preocupările noastre. Dar în acelaşi timp, credincioşii trebuie să se socotească „vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul” (Romani 6:11).
Trebuie să facem aceste lucruri care-L satisfac pe Dumnezeu. Creştinii victorioşi sunt cei ce-au murit – pentru a trăi! – R.W.D.

Murind cu Cristos, pentru lume nu mai trăiesc;
Trăind cu Isus, o ce viaţă de bucurie!
Privind la Isus, pentru El mereu mă sfinţesc
Clipă de clipă, Isuse-s al Tău pe vecie. „– Whittle

Trăind pentru noi înşine, vom muri; murind faţă de noi înşine, vom trăi

Painea zilnica

Zdrobit in fata crucii

Text: Filipeni 3:1-11

In ce mă priveşte, departe de mine gandul să mă laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Cristos…” Galateni 6:14

Cu mare umilinţă contemplăm crucea pe care a murit Cristos. Toată autoandreptăţirea noastră, toată mandria, toate faptele noastre bune pălesc în comparaţie cu semnificaţia şi importanţa ei. Fără cruce am fi goi şi pierduţi fără speranţă.
În prefaţa cărţii sale, „Crucea lui Cristos”, John R. W. Stott scrie: „Cand cineva îndrăzneşte să scrie (sau să citească) o carte despre cruce, există, desigur, un mare pericol de a-şi aroga o cunoaştere mai mare decat este cu putinţă. În parte este aşa deoarece ceea ce s-a petrecut la cruce, cand „Dumnezeu era în Cristos împăcînd lumea cu Sine”, este un mister atat de mare, încat îi vom sonda adancimile o veşnicie întreagă; şi în parte este aşa pentru că ar fi cel mai necuviincios lucru să simulăm o detaşare rece în timpul contemplării crucii lui Cristos.

Vrand-nevrand, suntem implicaţi. Păcatele noastre L-au pus pe cruce. Aşadar, departe de a ne flata, crucea discreditează pretenţia noastră de-a fi justificaţi prin propriile fapte. Noi nu putem sta înaintea ei decat cu capul plecat şi cu duhul zdrobit. Vom rămane aşa pană cand Domnul Isus ne vorbeşte inimilor noastre rostind cuvantul iertării şi al acceptării, iar noi, cuprinşi de dragostea Lui şi plini de mulţumire, mergem în lume trăindu-ne vieţile în slujba Sa.” Nu e de mirare că apostolul Pavel a văzut toată neprihănirea sa caştigată prin religiozitate ca fiind fără nici o valoare. Crucea lui Cristos a scos la lumină golul ei.
Ori de cîte ori începem să ne gandim în termeni prea înalţi despre noi înşine, avem nevoie să ne vedem pe noi înşine în lumina crucii. Cand mîndria ne este zdrobită înaintea crucii, nu ne mai slăvim pe noi înşine.– D.C.E.

Nu poţi sta în faţa crucii
Unde Isus a murit
Făr să-ţi vezi hidoasa zgură
A mandriei, chip cumplit.” – D.J.D.

Adevărata umilinţă nu înseamnă să te uiţi în jos la tine însuti, ci să te uiţi în sus la Cristos

Painea zilnica