Isaia 53

Cine-a crezut în ce ni se vestise?
Că tot era de Tatăl plănuit?
Cine-a știut că tot ce El decise
Puternicul Sau braț a-ndeplinit?

Că Fiul Său a fost trimis din slavă
Ca Miel de jertfă pentru-al nost’ păcat. .
El a crescut ca o odraslă slabă
Ca un lăstar într-un pământ uscat.

N-avea vreo frumusețe oarecare
Nici străluciri privirea să ne-atragă
Nimic n-avea a Lui înfățișare
Ca să ne placă, să ne fie dragă.

Disprețuit și părăsit de oameni
(Deși El numai bine-a-făptuit. .
Lovit și chinuit de cei mai zdraveni)
Om al durerii și năpăstuit.

Obișnuit cu-atâta suferință
Și-atât dispreț. . ce tristă panoramă
Că fața-ți întorceai a neputință
Iar noi de loc nu L-am băgat în seamă.

Dar El purta a noastre suferințe
Și-a lumii-ntregi durere L-a strivit
Iar noi rosteam în inimă sentințe:
” E pedepsit de Domnul și smerit. .”

Dar El, pentru a noastre-ntregi păcate,
A fost străpuns și fost-a chinuit
Și pentru făr’delegea lumii toate
De însuși Dumnezeu a fost zdrobit.

Pedeapsa care pace ne aduce,
Căci Domnul ne dorise mântuiți,
Făcu să cadă-asupra Lui la cruce
Prin a Lui răni suntem tămăduiți.

Noi rătăceam cu toții, fiecare
Ca niște oi departe de păstor
Domnu-a făcut, pe El să cadă tare
Nelegiuirea noastră-a tuturor.

Când a fost chinuit cu barbarie
El n-a vorbit, ci a tăcut profund
Ca și un miel dus la măcelărie
Ca oaia-n fața celora ce-o tund.

Prin apăsare luat și judecată
Oricui să creadă-aceasta i-a fost greu:
C-a fost, pentru păcate, șters deodată
Și omorât pentru poporul meu.

Iar groapa-I între răi se nimerise
Și-a Lui mormânt la loc cu cel bogat
Măcar că nici un rău nu săvârșise
Și-n gura Lui minciuni nu s-au aflat.

Domnu-a găsit cu cale să-L zrobească
Prin suferință pentru-al nost’ pacat
Dar după ce avea să se jertfească
El va trăi din nou nelimitat.

Vedea-va o sămânță minunată
De ucenici, urmași ai Harului
Și-a Domnului lucrare ca răsplată
Mereu va propăsi în mâna Lui.

Vedea-va-al muncii rod dimensiune
Și sufletul I se va-înviora
Prin cunoștința-I Robul Meu va pune
Pe mulți în starea unde Domnu-i vrea.

Și va lua asupra Lui povara
Nelegiuirilor celor nevrednici
De-aceea partea Lui va fi comoara
So-mpartă cu ce mari și cei puternici.

Fiindcă s-a dat pe Sine Însuși morții
Fiind pus la număr cu cei blestemați
Purtând păcatu-ntreg schimbat-a sorții
Căci Se rugase pentru vinovați.

Daniel Hozan

De n-ar fi fost

De n-ar fi fost un Iacov și-un Ioan
Dorind chiar și în Cer întâietate
Unde-am fi noi când Eul cel viclean
Își cere astăzi drepturile-n toate?

De n-ar fi fost un Iscariotean
Un Iuda cunoscut pentru trădare
N-am ști că idolul suprem zis ban
E implicat în orișice vânzare.

De n-ar fi fost o cină și-un ștergar
Și-o pâine care pentru noi se frânge
Am ști noi oare despre Sfântu-Ți Har
Și că-nfrățirea s-a făcut cu sânge?

De n-ar fi fost în noaptea de amar
Cocoșul să anunțe deșteptarea
Câți dintre noi am pierde-un ultim har
Trăindu-ne în tihnă lepădarea.

De n-ar fi fost Caiafa și Pilat
Să judece cum a voit poporul
Să osândească pe nevinovat. .
Și noi L-am acuza pe-Învățătorul.

De n-ar fi fost coroana cea de spini
Scuipatul, pălmi și zbiciuiri pe spate
Cu toții-am fi străini printre străini
Zbătându-ne între păcat și moarte.

De n-ar fi fost pe cruce țintuit
Isus între tâlharii cei de seamă
N-am ști ce mult chiar Tatăl ne-a iubit
Și că pe cel mai păcătos Îl cheamă.

De n-ar fi fost mormântul sigilat
Și-atâtea străji romane să-L păzeasccă. .
Cu toate-aceste Domnul A-nviat!
Ca planul cel Divin să-l împlinească.

De n-ar fi stat trei zile în mormânt
Descătușând din locuința morții. .
Prin a Lui moarte boldul morți-a frânt
Isus deține-n veci cheile porții

De n-ar fi fost Maria-n zori de zi
Să vadă prima piatra răsturnată. .
Dar cel care-L iubește poate ști
Căci El ți se prezintă ca răsplată.

De n-ar sta ucenicii încuiați
Cînd pe-a lor inimi gânduri negre plouă
Cînd sunt atât de triști și disperați
Isus li se arată: ”Pace vouă!”

De n-ar fi fost și Toma cel absent
Să-l întâlnești apoi și ca dovadă
Să Te atingă fizic, conștient
Și astfel lămurit și el să creadă.

De n-ar fi fost Emaus și cei doi
Și-o cină unde ochii le-Ai deschis. .
O, ce nevoie Doamne-avem și noi
De Tine-n drumul înspre Paradis.

Privind în urmă la atâta Har
Prin Sfântul Duh, credința se renaște
Și-Ți mulțumim Isuse iar și iar
Căci ne-ai salvat, că ești al nostru Paște.

Vom proclama de-acum în lung și-n lat
Contra destinului supus tăcerii
Căci jertfa Ta cu Tatăl ne-a-mpăcat
Iar noi am fost motivul Îvierii.

Daniel Hozan

De ce a murit Cristos?

Text: Matei 27:24-36

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Isaia 53:5

Oamenii care stăteau pe dealul Golgotei, care au văzut efectele tratamentului violent care I s-a aplicat Iui Isus, ar fi fost foarte şocaţi să afle că El nu făcuse nimic rău. Atarna acolo, aşa cum a scris profetul, pentru păcatele tale şi ale mele. Aceste cuvinte: străpuns şi zdrobit, folosite în traducerea actuală, sunt la fel de ilustrative ca şi cele din ebraică. În mod literal, profetul a spus: „El a fost străpuns-sfaşiat pentru păcatele noastre, zdrobit-nimicit pentru fărădelegile noastre”. Iată o imagine izbitoare atat a suferinţelor fizice cat şi a chinurilor spirituale ale Mantuitorului pentru noi. Spatele Lui a fost brăzdat de nuielele soldaţilor romani (Matei 27:26), capul Său a fost rănit de ţepii coroanei de spini (Matei 27:29), iar mainile şi picioarele Sale au fost străpunse de piroane pe cruce. Cel mai cumplit însă, El a trebuit să îndure mania divină împotriva păcatului, fiind zdrobit sub greutatea fărădelegilor noastre. Deşi este îngrozitor să contempli această imagine a lui Cristos, totuşi reflectarea asupra semnificaţiei ei, aduce mare bucurie creştinului.


Caţiva tineri în timp ce se întorceau noaptea tarziu, sub influenţa alcoolului, de la o petrecere, au observat crucea unei biserici iluminată de reflectoare. Unul dintre ei a strigat: „Hei, priviţi la semnul plus al lui Dumnezeu!” Tarziu, în noaptea aceea, acel tanăr n-a mai putut dormi din pricina „semnului plus al lui Dumnezeu”, care-i amintea de moartea lui Cristos de pe Calvar. Căzand în genunchi înaintea Mantuitorului celui viu, a găsit mantuirea şi pacea.
Poţi să-ţi adaugi numele tău în textul din Isaia 53:5 şi să spui: „El a fost străpuns pentru păcatele mele?”    – H.G.B.

Străpuns pentru mine, străpuns pentru mine,
La cruce a fost Isus străpuns pentru mine.
Păcatu-i iertat, s-au dus dureri şi suspine,
Căci Isus murit-a străpuns pentru mine.   – Ovens

„Cristos a fost condamnat pentru păcatele noastre, ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre

Painea zilnica

Ce implică jertfa crucii

Mărețul plan de mântuire
A implicat grele torturi
Nălțăm respect și prețuire
Ne-a scos din colb și uscături.

Un plan cum nu a fost vreodată
De Trinitate conceput
Să fie ființa împăcată
Cu Cel ce n-are început.

Ce-au scris profeții s-a-mplinit
În răni și-n sânge-i vindecare
Cei ce-L slujesc pe Cel jertfit
Intră în eliberare.

Păcatul pironit pe cruce
(Prin palmele Celui mai sfânt)
Pe individ nu-l mai seduce
Să-ncalce duhul din Cuvânt.

Oceanul de dispreț, rușine
Asupra Fiului s-a dus
Dar jertfa Lui ne va menține
În traiul fără de apus

Cum alta n-a fost suferință
Răbdată demn, cu-n scop precis
Dar prin nevrednica sentință
S-a împlinit tot ce-a fost scris.

Păcatul omenirii-ntregi
A fost purtat cu agonie
Dar marii preoți, mari strategi(?)
N-au înțeles ce-i jertfa vie.

Dar cei cu sufletul deschis
Privesc spre jertfă cu-adorare
Și înțeleg că nu-i un vis
Ci-i chin și e crucificare.

La cruce suprema iubire
La toți le zice: ”Azi veniți!
Căci veți intra în moștenire
Cu Regele-nviat să fiți.”

George Cornici

În drama de la cruce

În drama de la cruce
Ce putem vedea?
Stăpânul cum conduce
Soarta ta și-a mea.

Vedem iubire sfântă
Cum nu s-a mai văzut
Iubire ce ne-ncântă
Acum ca la-nceput.

Vedem nu doar o dramă
Ci și un plan divin
Să nu ne fie teamă
De valuri care vin.

Vedem o împlinire
A unui dor nestins
Și-a noastră moștenire
Dincol’ de Necuprins.

Pe lemnul de ocară
‘Nălțat să fie-n chin
Fiul ne-mbrățișară
S-avem cu El destin.

Întinse brațe-nseamnă
“Veniți la Mine-acum
Durerea mea vă-ndeamnă
Să fiți pe-ngustul drum.”

O, ce lucrare sfântă
Ce rezultat sublim!
Răscumpărații cântă:
“E viu, e viu, o știm”

Demult s-a întâmplat
Pe cruce drama- n care
Acei prinși de păcat
Află descătușare.

George Cornici

Mi-e inima-mpăcată

Mi-e inima-mpăcată
Slujind pe Salvator
Nu e întemnițată
E prinsă-n sfânt fior.

În timpuri de ocară
Era robită greu
N-avea nici primăvară,
Nici mană pe traseu.

Era prizoniera
Doctrinei din infern
Nu-i plăcea atmosfera
Slăvitului Etern.

Dar a primit Lumina
Cu-al ei efect divin
Să ia cu Fiul Cina,
Să schimbe-al ei destin.

A fost armonizare
C-un plan dumnezeiesc
Și-a dat apoi crezare
La tot ce e ceresc.

Și-acum e-n siguranță
Și pe dușmani iubind
În orice circumstanță
Pe Creator slăvind.

Mi-e inima predată
Și vrea onor să dea
Celui ce-a fost odată
Zdrobit pe-o cruce grea.

Și liniștea și calmul
În ea s-au așezat
De-aceea cântă psalmul
Cel mai interpretat.

Mi-e inima unită
Cu Mirele ei drag
Și-așteaptă fericită
Cel mai sublim meleag.

George Cornici

Cruce

Nu-i dragoste-așa jertfitoare
Și-aceasta-i suprema dovadă,
Când Domnul se duce și moare
În mâna păcatului pradă.

Și răni și batjocuri cumplite…
Iar noi să găsim mântuire,
Când sufletele noastre menite
Erau pentru iad și pieire.

Și El, din iubire, alege
Pe cruce să scrie o cale
Și-a omului grea făr’delege
S-o șteargă cu rănile sale.

Iubire din ceruri venită,
Iubire ce răbdă și iartă
Pe toți ce-s cuprinși de ispită,
Pe toți cu o inima moartă.

Și-oricine, c-un bob de credință,
Venit dintr-o lume de geruri,
De-și leagă întreaga ființă
De Domnul: ajunge în ceruri.

Un Miel fără vină, de Paște,
Alege noblețea jertfirii
Și astfel izbânda se naște,
O șansă se dă omenirii.

S-a dus de la sine la moarte
Din dragoste pentru o lume
Pe brațe de Har să ne poarte
Și-n ceruri s-avem toți un nume

Și eu și oricine-o să creadă
În Harul ce-acum ne conduce
Suntem, pretutindeni, dovadă
Că viața ni-e scrisă pe cruce.

Pedeapsa ne era meritată,
Dar Fiul din cer, prin zdrobire,
A șters-o cu sângele, toată
Și blând ne-a șoptit “Fiți iubire!”

Singeorzan Dorin

Agonia crucii

Text: Isaia 53

„S-a smerit şi S-a făcut ascultător pană la moarte, si încă moarte de cruce.” Filipeni 2:8

Cei mai mulţi creştini înţeleg semnificaţia spirituală a jertfei lui Cristos de la Calvar, dar noi uneori uităm de agonia îngrozitoare pe care a suferit-o El acolo. Ştim că cel mai greu lucru de suportat a fost despărţirea de Tatăl, dar nu trebuie să uităm că suferinţele Sale au fost atît de grozave încat întrec orice imaginaţie.


In cartea sa „îndrăzneşte să crezi”, Dan Baumann împărtăşeşte cateva ganduri despre răstignire, care ne vor aprofunda sentimentele de mulţumire faţă de ceea ce-a făcut Mantuitorul nostru pentru noi. El scrie: „Secolul douăzeci a uitat cat de crudă şi de hidoasă a fost în realitate răstignirea. Uneori, poate din lipsă de înţelepciune şi inconştienţi fiind, am înfrumuseţat răstignirea. Ea a fost cea mai dureroasă metodă de execuţie publică din primul secol. Victima era aşezată pe o cruce din lemn. Cuie, confecţionate din lemn, erau bătute prin mainile şi picioarele victimei, apoi crucea era ridicată şi fixată în pămînt, carnea crucificatului sfîşiindu-se şi trupul atarnandu-i în dureri extraordinare. Istoricii ne spun că nici chiar soldaţii nu puteau să privească imaginea îngrozitoare, de aceea luau băuturi tari pentru a-şi amorţi simţurile.” Isus a îndurat timp de 6 ore o asemenea agonie.
Cu o proaspătă conştientizare a agoniei Mantuitorului, să-I mulţumim mai mult, acum, pentru jertfa Sa de pe Calvar. El ne-a iubit aşa de mult că a acceptat să moară pentru noi – chiar moartea atat de dureroasă de pe cruce.– R.W.D.

Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
Să aperi un pămant pierdut,
Căci numai Tu ştiai că-n lume
N-aveam alt preţ, n-aveam alt scut.
” C. loanid

Niciodată na vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi

Painea zilnica

Nu Te-ai oprit la jumătate

Nu Te-ai oprit la jumătate
Când a-nceput calvarul greu
Ci-ai vrut să fie unitate
Între pământ și Dumnezeu.

Ți-ai dus, Isuse, greaua cruce
Pentru păcatu-ntregii lumi
Pe cei captivi de la răscruce
Spre sfânta Țară să- i îndrumi.

Când ai rostit, pe lemn, “Mi-e sete”
La oamenii pierduți gândeai
Voiai să nu se mai repete
Sfidări și ură către Rai.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Cu-a Ta iubire și-al Tău plan
C-ai vrut ca sufletele toate
Să intre-n veșnicul Liman.

Dureri ce nu pot fi descrise
Le-ai îndurat cu-n scop precis
Să înviezi simțuri ucise,
Să le conduci spre Paradis.

Suprema-Ți jertfă și-astăzi poate
Să nască-n inimi dor de Cer,
S-aducă din eternitate
Răspuns la pământesc mister.

Din noapte și din tragedie
Ne-ai scos, Isuse, și ne-ai dat
Un suflu nou care adie,
Care cu Cerul ne-a-mpăcat.

Ne-ai învățat că suferința
Creează rezultat divin,
Că poate anula sentința,
C-aduce dulcele alin.

O, Fiu de Dumnezeu și Rege
‘Nălțăm onor și mulțumiri
Din sacrificiu-Ți vom culege
Multe comori și străluciri.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Ci Te-ai jertfit în mod plenar
Să trecem dincolo de moarte,
Să fim cu Meșterul Zidar.

George Cornici

De-ai ști…

De-ai ști cât Tatăl te iubește
‘Naintea Lui te-ai apleca
Și ai afla că El domnește,
Că harul lui nu se oprește
Te poate-n lucru implica.

De-ai ști că îngeri El trimite
Să te păzească în furtuni
Că-L vei sluji tu vei promite
Dorințele-ți vor fi-mplinite,
S-or îndulci amărăciuni.

De-ai ști ce plan e pentru tine
De-a fi un păcătos iertat
Ai alerga spre stări divine
Și revelații ai obține
Din Plaiul cel mai minunat.

O, dac-ai ști câtă putere
Poți să primești din rugăciuni
Ai practica îngenunchere
Ți-ar merge gându-n ‘nalte sfere
Unde nu sunt amărăciuni.

De-ai înțelege, azi, că harul
Și pentru tine e activ
Ți-ai repara degrab’ hambarul
Să poți păstra Mărgăritarul,
Să fii-n eternul obiectiv.

Și dac-ai ști ce n-ai știut
(De sfânta jertfă de la cruce)
Ai renunța la ce-ai crezut
La tot ce-n fire ai făcut
Căci doar Stăpânul te-ar conduce.

Când fi-va clar și pentru tine
Că pentru Cer ești destinat
Va vrea ființa să se-nchine
Trăi-vei stările divine,
N-o să regreți că te-ai predat.

George Cornici