Ce doreşti?

„Şi tu umbli după lucruri mari?”

Ieremia 45:5

Umbli după lucruri mari pentru tine? Poate că nu cauţi să fii cineva, dar cauţi lucruri mari de la Dumnezeu pentru tine însuţi. Dumnezeu vrea mai mult ca tu să fii într-o relaţie strânsă cu El decât doar să primeşti darurile Lui; vrea ca tu să ajungi să-L cunoşti pe El. Un lucru mare este supus întâmplării, vine şi pleacă. Dumnezeu nu ne dă niciodată ceva la întâmplare. Nimic nu este mai uşor decât să ajungi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, în afară de cazul în care nu-L doreşti pe Dumnezeu, ci numai ceea ce-ţi dă El.

Dacă ai ajuns doar până în punctul de a-L căuta pe Dumnezeu pentru lucruri, nu ai ajuns niciodată la prima fază a predării; ai deveni creştin dintr-o perspectivă a ta proprie, ,.1-am cerut lui Dumnezeu Duhul Sfant, dar El nu mi-a dat odihna şi pacea pe care le-am aşteptat.” Imediat Dumnezeu pune degetul pe rană – tu nu-L cauţi deloc pe Domnul, ci cauţi ceva pentru tine însuţi. Isus spune: “Cereţi şi vi se va da”. Cere-I lui Dumnezeu ceea ce vrei; nu poţi cere dacă nu ceri un lucru bun. Când te apropii de Dumnezeu, încetezi să mai ceri lucruri. “Tatăl vostru cel ceresc ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a-l cere voi.” Atunci de ce să-I ceri? Ca să ajungi să-L cunoşti pe El.

Cauţi tu lucruri mari pentru tine – “O. Doamne, botează-mă cu Duhul Sfânt”? Dacă Dumnezeu nu face asta. este din cauză că nu eşti suficient de predat Lui; există ceva ce refuzi să faci. Eşti gata să te întrebi ce anume vrei de la Dumnezeu şi de ce vrei acel lucru? Dumnezeu ignoră întotdeauna perfecţiunea prezentă în favoarea perfecţiunii finale. Pe El nu-L interesează să te facă fericit şi să te binecuvânteze chiar acum; El lucrează tot timpul în vederea perfecţiunii finale – “ca ei să fie una. cum Noi suntem una”.

Oswald CHAMBERS

Reclame

Pe aripi de credință

Referințe
La umbra aripilor Tale Doamne
M-adapostesc în ceasul cel mai greu
Când valuri de-ncercari mă împresoară
Şi sufletul ar vrea să mi-l doboară
Mă ancorez în Tine Domnul meu.

La umbra aripilor Tale Doamne
M-adăpostesc în noaptea cea mai grea
Când întunericul mă înconjoară
Şi nimeni nu mai poate sta afară
Mă ascund din nou sub ocrotirea Ta.

Sub aripile Tale eu găsesc odihnă
Şi pace-n suflet când sunt obosit
Mă odihnesc în Tine scump Părinte
Vreau mângâierea Ta să mă alinte
Cu Tine sunt atât de fericit!

Sub aripile Tale este vindecare
La adăpostul lor eu sunt tămăduit
Căci soarele neprihănirii iar răsare
Peste acei ce stau în aşteptare
Cei ce se tem de numele Tău Sfânt.

Pe aripile Tale bun Părinte
Aş vrea să porţi mereu ființa mea
S-o duci pe stânca ce n-o pot ajunge
E prea departe ca s-o pot atinge
Şi niciodată n-aş putea urca pe ea

E stânca ce de veacuri stă-n picioare
Şi orice muritor ce va urca pe ea
Se va nălţa pe aripi de credință
Şi va uita de orice neputinţă
În drumul spre Împărăţia Ta.

Pe aripile Tale Sfinte Tată
Ne vei lua acasă într-o zi
Când vom străbate bolta înstelată
Noi vom cunoaşte dragostea curată
Cu care Tatăl în Fiul ne-a iubi.

Multumire

Iti multumesc Isuse
Pentru ziua cea insorita
Pentru painea de pe masa
Pentru ziua de odihna.

Pentru picurii de ploaie
Care stampara pamantul
Pentru raza cea de Soare
Care-mi lumineaza gandul.

Multumesc pentru a Ta viata
Pentru mine ai murit
Iar durerea de pe cruce
Pentru mine ai simtit.

Binecuvantatu-Ti Nume
Este Sfant si minunat
Esti atat de drag Isuse
Pentru sufletu-mi curat.

Ridicat esti peste viata-mi
Ca un steag de biruinta.
Binecuvantat Esti, Doamne
Fiinta Ta-I nemarginita!

Intareste-mi pasii Doamne
Pentru sfanta biruinta,
Fata Ta sa-mi lumineze,
Chipul meu clipa de clipa.

Ramona Boruga 

Odihna Sufletului

Nici Legea nu ne dă odihna şi nici păcatul odios.
Odihna este prin credinţa în Domnul sfânt, Isus Hristos.
Doar El plăti odihna noastră ca Miel pe Golgota jertfit
Ca Duhul să arate lumii cum Tatăl nostru ne-a iubit.

Dar nu-i odihna cea trupească găsită-n Vechiul Legământ.
Este-o odihnă pentru suflet ce s-a-noit prin Duhul Sfânt.
Odihna-ncepe luând jugul şi sarcina de mari nevoi
Trăind frumos prin noua fire ştiind că Domnul e cu noi.

Odihna mântuirii noastre doar prin credinţă o primim.
Dar cea legată de slujire noi pas cu pas o dobândim.
Ogoarele sunt azi întinse, e-atât de mult de semănat.
Ah, unde sunt semănătorii pe care Domnul i-a chemat? !

„Eu Însumi voi merge cu tine odihnă să-ţi dau din belşug.”
Aşa îi vorbeşte Stăpânul lui Moise din flăcări de rug.
De-aceea şi Duhul din slavă veni să rămână cu noi
În vremi de restrişte şi luptă când pomii-n grădină sunt goi.

Stăpânul ne dă îndrumare şi ea e-al odihnei izvor
Prin care avem la păşune un liber acces sfinţitor.
Nu vrem ca merinde o pâine adusă de fraţi mincinoşi
Precum erau gabaoniţii din calea-afară de fricoşi.

Odihna-i rodul izbăvirii venită pentru noi din cer
Cât timp vrem Domnul să ne facă ispravnici buni, de caracter.
Odihna e lucrarea sfântă a bunătăţilor de sus
Ce ne îndeamnă să ne-ntoarcem la Tatăl Domnului Isus.

Odihna cea adevărată e-n glasul blândului Păstor
Ce ne conduce la păşune, la ape limpezi de izvor.
E mângâierea vocii Sale, a Celui care a-nviat,
Şi care prin credinţa sfântă El viaţa veşnică ne-a dat.

Odihnă în credincioşie, în sfintele promisiuni
Avem când credem tot Cuvântul şi stăm mereu în rugăciuni.
În linişte şi în odihnă stă mântuirea cea deplină
Cât timp încrederea trăită ne umple viaţa de lumină.

Ţintim odihna-n veşnicie dar pân’ atunci să fim cu Domnul
Şi s-alungăm din viaţa noastră tot ce favorizează somnul.
Odihna-i jug purtat spre slavă cu Dumnezeu şi cu Isus
Având în piept speranţa vie a dragostei fără apus.

Azi prin a Domnului blândeţe şi prin smerirea Lui la fel
Să dăm semnalul prin slujire ca fii plăcuţi blândului Miel.
Dând curs la multe fapte bune Isus ne va primi-n curând
În marea Lui Împărăţie ce-ncepe azi cu-al nostru gând.

Corneliu Livanu 

Încă din zorii dimineții

Încă din zorii dimineții,
Când mă trezesc, o, Domnul meu,
Îngenunchez, Te laud pe Tine,
Îți mulțumesc, sfânt Dumnezeu.

Îți mulțumesc pentru odihnă,
Și pentru somnul liniștit,
Tu m-ai vegheat, ai fost cu mine,
Și-n zori de zi, Tu m-ai trezit.

Privesc spre cer cu bucurie,
Îmi ridic mâinile voios,
Îți mulțumesc, o, slavă Ție,
Ești Domnul meu sfânt, glorios.

Îmi ridic glasul către Tine,
Și-n ruga mea, Te rog frumos,
Să fii și să rămâi, o, Doamne,
Tăria mea, iubit Hristos.

Îți cer o Doamne ajutorul,
Căci fără Tine sunt pierdut,
Cu Tine vreau în orice clipă,
Tu să-mi fii totdeauna scut.

Apoi pornesc și ies din casă,
Cu Tine sunt încrezător,
Știu că în orice împrejurare,
Tu ești cu mine, Te ador.

Cer și doresc înțelepciune,
Ce numai Tu îmi dăruiești,
Pe acest pământ cât sunt cu Tine,
În viața mea vreau să domnești.
Amin!

Ica Drăgoi

Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă cheamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion

Crestin CALIFICAT…

In viforul vietii, odihna nu gasesti
Te zbati din zori in noapte
Si fericit nu esti…
Tanjesti mereu spre bine
Dorind ca sa prosperi
Dar binele se pare
Ca greu mai dai de el…

Privesti in jur si iata!!
Pacatul creste-n graba,
Sfintenia-n larg se pierde,
Minciuna ne-ncolteste
Smerenia ca o floare, cu ale ei petale
Se ofileste-n zare…

Mandria, ura, pizma, ce sunt nedespartite
Stau asezate-n rafturi
La biblioteca vietii,
Si toti cu mic cu mare
Navala dau spre ele
Ca sa citeasca-n graba
„Istoria altei stele”…

Pe strada nedreptatea
Este in lumea ei
Nu se mai tem de nimeni
Nici chiar te Dumnezeu…

Dar, ce-i mai rau in toate
Ca noi, crestini alesi
Rascumparati prin sange
De Fiu de Dumnezeu,
Ne-ndepartam de cruce…
Viram inspre Sodoma…

……………………………………..

In ceas tarziu de noapte
Cand ne simtim rapusi
Am vrea parinte Vesnic
De Duh sa fim condusi,
Sa-Ti facem Tata voia
Sa fim smeriti, supusi…

Mandria si minciuna, in noi sa nu troneze
Sa fim umpluti de Tine,
Sa Te putem alege…
Limbuta noastra mica
Sa o pastram curata
Sa nu ajunga-o data
O limba de papuc, ceva mai invechita
Ce nu sta niciodata cuminte,ne-ndoita…

Sa nu-Ti slujim si Tie
Dar si lui baal,
Caci vrem sa fim cu Tine
In noul Canaan…
Cu Moise si Iacov,Isac si Daniel
Cantandu-ti Glorie Tie!!!
Osana Emanuel!!!

Deaceea Scump Isuse
Dorinta mea cu zel
Se-ndreapta-acum spre Tine
Ascuta-ma Parinte!!!

………………………………………….

Pazeste-mi azi piciorul
Cand calc, sa nu dau gres
Spre Tine cu iubire
Sa ma indrept mereu…

Nimic nu vreau din lume
Din ale ei placeri
Nimic, ca toate-s umbre
Ce sunt acum…dar pier!!!

Daca Te am pe Tine
Pot spune ca-s bogat
Ca duc o viata buna,
Ca-s fiu de imparat!!!

………………………………….

Si-un dor in piept zvacneste
Mereu, ne-nduplecat…
Astept sa-ajung in ceruri
Crestin CALIFICAT!!!

Naomi Simon 

Pilda vierilor

Motto: „”De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi,
și va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.”” Matei 21:43.

Isus a mai spus o pildă
Despre care-n Scripturi scrie,
Cu gospodaru-acela care
Și-a sădit cu drag o vie.

A îngrădit-o cu un gard
Și a săpat un teasc în ea;
A zidit chiar și un turn –
Adăpost în vreme rea.

Apoi a dat-o unor vieri
La început de primăvară
Ca să o lucreze-n parte –
El plecând în altă țară.

Cum roadele au fost bogate,
Când vierii le-au cules
Și-a trimis robii să-și ia
Partea lui, după înțeles.

Dar viclenii lucrători
S-au dovedit tâlhari și hoți,
Că au pus mâna pe ei
Și i-au omorât pe toți.

A trimis atunci stăpânul
Mai mulți robi, cu același țel;
Însă odată ajunși în vie
Au pățit și ei la fel.

Și-a trimis la urmă fiul –
Ca un semn de-mpăciuire,
Zicându-și că-l vor primi
Cu cinste și prețuire.

Când au văzut că vine fiul
Lucrătorii au hotărât
Să-l scoat-afară din vie,
Și apoi l-au omorât.

Vai, lucrători înșelători,
Ce faptă crudă și nedreaptă!
Știți – când va veni Stăpânul –
Ce pedeapsă vă așteaptă?

El v-a pus în via Lui
Să fiți vrednici lucrători;
Voi în loc de vrednicie
V-ați arătat înșelători.

El v-a dat pentru lucrare
Via Lui cu rod ales…
Însă voi n-ați vrut să-i dați
Partea Lui, după înțeles.

El v-a ales cu bunătate
Să lucrați în via sfântă,
Dar felu-n care ați lucrat
Îngrozește și-nspăimântă.

El v-a dat ogorul Lui,
Via Lui cu rod bogat…
Voi i-ați omorât trimișii
Și nimica nu i-ați dat.

El v-a lăsat-o s-o lucrați,
Dar, când v-a cerut datoria
Voi I-ați omorât și Fiul
Ca să vă rămână via.

Chiar și-n ziua de odihnă
V-a dat dreptul să lucrați;
Dar nici din câștigu-acesta,
Partea n-ați vrut să I-o dați.

În via Lui Stăpânu’ avea
Cele mai alese vițe;
Însă prin lucrarea voastră
Au rămas doar rămășițe.

Că voi, via ați lucrat-o
Spre câștig, cu-nșelăciuni,
Și-i mai multă aguridă
Decât struguri dulci și buni.

De-aceea Însuși Stăpânul
Va veni – toți știm că vine –
Să-Și ia partea Lui de rod
Și să dea ce se cuvine.

Va veni Însuși Stăpânul
Ca să-și primenească via,
Și va plăti după dreptate
Fiecărui, datoria.

Ioan Vasiu 

 

Plinătate

“Şi Eu Vă voi da odihnă.” Matei 11:28

Când ceva începe să distrugă viaţa ta cu Isus Cristos. Întoarce-te imediat la El şi roagă-L să-ţi redea odihna. Nu îngădui nici unui lucru să-ţi distrugă pacea.Consideră orice element distructiv drept ceva împotriva căruia trebuie să lupţi, nu să-l laşi să rămână. Spune: “Doamne, pune în mine conştienţa de Tine!”, şi atunci conştienta de sine va dispărea, iar El va fi totul în toate.

Fereşte-te să laşi conştienţa de sine să rămână în viaţa ta, deoarece, treptat, ea va trezi în tine autocompătimirea, iar autocompătimirea este satanică. “Oh, sunt înţeles greşit; acesta este un lucru pentru care ar trebui să mi se ceară Scuze: ar fi trebuit într-adevăr să clarific acest lucru”. Lasă-i pe ceilalţi în pace şi cere-I lui Dumnezeu să te facă să fii conştient de Cristos. şi EI te va echilibra, până când vei ajunge la plinătate absolută în El.Viaţa completă este viaţa unui copil. Când cu bună ştiinţă sunt conştient de ceva, înseamnă că undeva este o problemă. Numai omul bolnav ştie ce este sănătatea. Copilul lui Dumnezeu nu este conştient de voia lui Dumnezeu, pentru că el este voia lui Dumnezeu.

Când a apărut cea mai mică deviaţie de la voia lui Dumnezeu, începem să ne întrebăm: ..Care este voia Ta?” Un copil al lui Dumnezeu nu se roagă niciodată să fie conştient de faptul că Dumnezeu răspunde la riugăciune, pentru că el este absolut sigur că Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciune. Dacă încercăm să ne învingem conştienţa de sine printr-o metodă inspirată de judecata noastră, o vom dezvolta şi mult mai mult. Isus spune: ..Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă”, cu alte cuvinte conştienta de Cristos va lua locul conştienţei de sine. Ori de câte ori vine Isus, El aduce odihnă – odihna dată de perfecţiunea lucrării ce nu este niciodată conştientă de ea însăşi.

Oswald CHAMBERS

 

Conştienţa de sine

“Vino după Mine.” Ioan 21:22

Dumnezeu vrea ca noi să trăim o viaţă deplină în Isus Cristos, dar sunt momente când acea viaţă este atacată din afară şi atunci ne prăbuşim într-un fel de introspecţie – obicei pe care-l credeam dispărut. Conştienţa de sine este primul lucru care va afecta plinătatea vieţii în Dumnezeu; conştienţa de sine produce întotdeauna lupte.

Conştienta de sine nu este un păcat; ea poate fi rezultatul unui temperament agitat sau al unei schimbări bruşte a împrejurărilor. Voia lui Dumnezeu este ca noi să fim desăvârşiţi în El. Orice lucru care tulbură odihna în El trebuie îndepărtat imediat, dar nu poate fi îndepărtat ignorându-l, ci venind cu el la Isus Cristos. Dacă venim la El şi-L rugăm să ne facă să fim conştienţi de Cristos, El va face aceasta, până când vom învăţa să rămânem in El.

Nu îngădui niciodată divizarea vieţii tale în Cristos. Fii atent la spărturi, la divizarea vieţii tale sub influenţa prietenilor tăi sau a circumslanţelor; fii atent la orice ar putea rupe unitatea ta cu El şi te-ar putea face să te trezeşti singur. Nimic nu e atât de important ca rămânerea într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Marea soluţie este una simplă: “Veniţi la Mine”. Adâncimea realităţii noastre, din punct de vedere intelectual, moral şi spiritual, este testată prin aceste cuvinte. În măsura în care nu ne conformăm realităţii. În fiecare detaliu al vieţii noastre, vom prefera să argumentăm,în loc să venim la Isus.

 

 

Oswald Chambers