Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb.

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă.

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă chiamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus!

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați.

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii.

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare?

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion 

Izbucnesc în mine râuri

Izbucnesc în mine, Doamne,
Râuri mari de bucurie,
Şi-n adâncă închinare
Mă predau cu totul Ție.

M-ai umplut de mângâiere,
Sus mi-ai ridicat obrazul;
Mi-ai dat viață şi putere
Şi-ai îndepărtat necazul.

Copleşită mi-e făptura
De iubirea Ta deplină;
Cântă inima şi gura
Frumusețea Ta divină.

Te ador, Isuse dragă,
Eşti odihnă, fericire,
Eşti comoara mea întreagă,
Tu eşti sens şi împlinire.

Când privesc la Tine, Doamne,
La lucrarea Ta măreață,
Bucuria mă cuprinde,
Lacrimile curg pe față.

Să cunoască lumea toată:
Cel ce se încrede-n Tine,
Nicidecum şi niciodată
Nu va fi dat de ruşine!

Paula D 

Imi ridic ochii

Îmi ridic ochii înspre munţi,
Spre cei mai ‘nalţi de-i cu putinţă,
După cei cu perii mai cărunţi,
Ca să-mi scap a mea fiinţă.

Oare cine-o să-mi sară-n ajutor?
E-ntrebarea care mă frământă…
O, de-aş avea aripi de cocor!
Aş zbura mai sus de tot ce mă-nspăimântă.

Îmi dau ghes tot felul de răspunsuri de pelin:
ONU, NATO şi Uniunea Europeană,
Crucea Roşie, Casa Albă sau Kremlin,
Până şi Papa de la Roma în persoană…

Totuşi, nici măcar o insulă ascunsă-n tihnă,
Sau un buncăr undeva pe sub pământ…
Nu poate să îmi dea stropul de odihnă
Ca să trec prin ploaie şi prin vânt.

De aceea mă debarasez de-acest balastru,
Şi privesc un pic mai sus…
Dup-un sprijin ce din cer albastru,
Îl aştept de la Isus!

 Alin Groza 

Una dintre marile interdicţii ale lui Dumnezeu

„Nu te tulbura, aceasta duce numai la rău.” Psalmul 37. RV

Tulburarea înseamnă a ajunge sărac lipit din punct de vedere mental sau spiritual. Una este să spui “Nu te tulbura”, dar cu totul alta este să ajungi în starea în care să nu poţi să te tulburi. Pare aşa de uşor să vorbim despre “a te odihni în Domnul” şi despre “a-L aştepta cu răbdare”, atâta timp cât cuibul nu este stricat – atâta timp cât nu ajungem să trăim, ca mulţi alţii, în agitaţie şi teamă. Este oare posibil atunci să te odihneşti în Domnul? Dacă această poruncă nu dă rezultae atunci, nu va da rezultate nicicând. Această interdicţie trebuie să dea rezultate atât in zile de tulburare, cât şi în zile de pace, altfel nu va da niciodată rezultate. Şi dacă nu va da rezultate în cazul tău, nu va da rezultate în cazul nimănui. Odihna în Dumnezeu nu depinde nicidecum de împrejurările tale exterioare, ci de relaţia ta cu Dumnezeu Însuşi

Agitaţia sfârşeşte întotdeauna în păcat. Noi ne imaginăm că puţină frământare şi îngrijorare arată de fapt cât de înţelepţi suntem, însă, în realitate, aceasta arată mai degrabă cât de răi suntem. Tulburarea izvorăşte din hotărârea de a ne urma propria cale. Domnul nostru nu S-a îngrijorat niciodată şi n-a fost niciodată tulburat, deoarece scopul Său nu a fost să-Şi realizeze propriile idei, ci să împlinească planul lui Dumnezeu. Tulburarea este ceva rău pentru un copil al lui Dumnezeu.

Ţi-ai impuiat sufletul tău neînţelept cu ideea că situaţia ta este prea grea pentru Dumnezeu? Lasă la o parte toate “presupunerile” tale şi odihneşte-te la umbra Celui Atotputernic. Spune-I lui Dumnezeu în mod deliberat că nu te vei tulbura cu privire la acel lucru. Toată tulburarea şi îngrijorarea noastră este cauzată de faptul că nu-L luăm în calcul pe Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Psalmul 91

Acel ce ocrotirea și-o găsește
Sub mâna Celui Preaînalt și Veșnic,
Și orice-ar fi, deplin se odihnește,
La umbra Celui Sfânt și-Atotputernic

El zice despre Domnul cu tărie:
“E locul de scăpare-n vreme rea
Și cetățuia cea mai dragă mie;
În Dumnezeu îmi pun credința mea!”

Acel care cunoaște viitorul,
Cu siguranță, El te va scăpa
De lațul ce-ți întinde vânătorul,
De ciumi și pustiiri ce-or apărea.

Te va acoperi cu pene sfinte,
Sub ale Lui aripi te va ține-ascuns;
Credincioșia Lui este fierbinte,
Un scut și-o pavăză de nepătruns.

Să nu te temi de groază-n timpul nopții,
Nici de săgeți ce zboară zi de zi,
De ciuma ce-nmulțește noaptea morții
Sau molimi care la amiaz vor fi.

O mie lângă tine pot să cadă,
Și chiar și zece mii la dreapta ta,
Căci nu contează, câți vor fi-n grămadă,
De tine, nu se vor apropia.

Când Domnu-ți dăruiește biruință,
Doar vei privi mirat cu ochii tăi,
Și plin de mulțumire și credință,
Vedea-vei răsplătirea celor răi.

Pentru că zici cu o credință mare:
“Doar Domnu-I locul meu de adăpost,
Și Cel Preaînalt mi-e turnul de scăpare,
Iar fără El, viața n-are rost”,

De-aceea, să te-ajungă, El nu lasă,
Nici o nenorocire care vine,
Nici vreo urgie lângă a ta casă,
Ci El la depărtare o va ține.

El porunci-va și-îngeri de lumină
Lua-te-vor pe mâini să te păzească,
Pe-ale tale căi în ajutor să-ți vină,
Piciorul de vreo piatră să-ți ferească;

Păși-vei prin credință peste fiare,
Chiar peste leii cei mai fioroși,
Peste-ai lor pui, peste năpârci bizare,
Și peste șerpii cei mai veninoși.

“Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul,
De-aceea-l izbăvesc mereu prin lume,
Îl ocrotesc și îi veghez și somnul,
Că-ntr-adevăr, cunoaște al Meu Nume.

În ce privește viața pământească,
Cu viață lungă îl voi sătura,
Și-apoi, în veci, în gloria cerească,
Și Mântuirea Mea-i voi arăta.

Daniel Hozan 

Ce-i pe pământ

Ce-i pe pământ? E numai ura!
E teama și dezamăgire
Fugim ca să ne scăpăm viața
Și dăm de boală și-n pădure

Fugim… Dar unde să apuci?
Când Domnul vede și prin stâncă
Când El te ține in picioare
Tu unde-alergi să ai odihnă?

Și fugi, alergi să îți scapi viața
Și nu te-ai întrebat o clipă
O, Doamne, Tu mă însoțești
Eu fără Tine n-am izbândă!

Ajungi la adăpost, tu crezi…
Și spui că liniștea i-a ta
Și te trezești că siguranța
Doar Dumnezeu ți-o poate da

De ce alergi suflet pribeag?
Și desconsideri Creatorul
Când șarpele te va musca
Doar de la El ai antidotul

Dac-ai fugi de pofte, bârfă
De duhuri necurate-așa
Ai fi ca Iov și ca proorocii
Pe tine El te-ar ridica

Te-ar ridica, dar sufletește
Te-ar întări, pe calea Sa
De ce alergi doar pentru fire
Oare-ai uitat ce-i viața ta?

Tu ai uitat ca ești un abur?
Oare-ai uitat ca ești țărână?
În tine, ai un suflet gol?
Ce nu-l îmbraci ca pe-a ta fire

Când te apleci ca să te rogi?
Ce simți? Nu simți oare rușine?
Tu ai fugit de la izvor?
Și teama zace-adânc în tine!

Când tu în mâna ta, ai luat
Control asupra vieții tale
I-ai zis lui Isus că tu poți
Și vrei sa-ți vezi de viața ta

Dar nu te sfătuiesc să pleci
Nici chiar o clipă fără El
Căci unde poți ca să alergi
Si izbăvire să găsești?

Doar la Isus e rezolvare!
Doar la Isus e vindecare!
Doar la Isus este iertare!
Și mângâieri fără hotare!

Maria Rank 

Harul

Harul e un dar mare,
Care la fiecare pas apare,
Atunci când pe Hristos Îl urmăm,
Când în părtășie cu El stăm.

Har mare tu ai,
Că pe calea Domnului stai.
Dar mai prețios harul e,
Când învingi ispita ce vine.

Ai har mare,
Când fugi de tot ce rău ți se pare.
Dar harul tău s-a mărit,
Când gândurile ai osândit.

Ce mare har să poți vedea,
Să auzi, să poți cânta.
Dar harul e mai prețios,
Când le faci în folosul lui Hristos.

Mare har să vezi firea ta,
Cum se-nalță deasupra oricui altcuiva.
Dar harul tău s-a mărit,
Când firea deplin ai osândit.

Ce har să-naintezi pe cale,
Să fi mereu plin de răbdare.
Dar harul e mult mai prețios,
Atunci când în odihnă Îl aștepți pe Hristos.

Muntean Olivia 

Însuși Domnul te ridică

Motto: „Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai
iar viața.
Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai
găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii. Căci ai
aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!” Amin! Isaia 38:16-17.

Poți să știi câți ani petreci
Pribegind aici, hoinar?
Mulți se-opresc la șaptezeci –
Iar cei tari, de optzeci sar.

Când ajungi la senectute
Înțelegi, privind înapoi,
Că anii zboară așa de iute
Și zburăm cu ei și noi.

Și cu ce te mândrești oare,
Odată ajuns fără putere?
Când anii tăi – fără curmare –
Au fost trudă și durere?

Zi și noapte, fără odihnă
Ca un rob poate-ai trudit,
Dar te bucuri tu în tihnă
De tot ce-ai agonisit?

Poate îți întunecă obrazul
Și te-apasă boala, chinul…
Căci suferința și necazul
Sunt ca otrava și pelinul.

Poate un duh de neputință
Te cufundă în durere,
Dar când parte ai de suferință,
Ai și de-alin și mângâiere.

Că Însuși Domnul te sprijină
Ți-alină chinul, mângâind –
El, întotdeauna dă lumină
Celui slab și suferind.

Când ești doborât de boală
Și te-apropii de mormânt,
Unul singur te mai scoală:
Dumnezeu cel viu și sfânt.

Ești doborât de întristare?
Sau poate de-un duh de frică?
Cu dreapta Lui izbăvitoare
Însuși Domnul te ridică.

Și cu câtă bunătate
Îți întărește pașii-n umblet!
El dă viață, sănătate,
Celor amărâți la suflet.

Ființa noastră este slabă
Și de nu ne-ar da putere
Am fi nimiciți degrabă
Ca un abur care piere.

Este greu când te lovește
Un necaz, o boală cruntă,
Dar Domnul nu te părăsește
La bătrânețea ta căruntă.

Și poate boala te cuprinde
Precum un cuptor încins,
Dar și cuptorul se va stinge
Dacă nu te lași învins.

Deci, ai credință, luptă frate
Și nu te îndoi deloc,
Că Dumnezeu ne poate scoate
Din orice cuptor de foc!

Și de-ar fi să nu ne scoată,
E că ne vrea curățați
De orice zgură, de orice pată
Când vom fi la El luați.

Acolo, tânguiri și lacrimi nu-s –
Nici durere, nici nevoi,
Că toate cele vechi s-au dus
Și toate sunt făcute noi.

Așadar, în a noastră alergare
Către cerurile sfinte,
Poate treci prin încercare
Dar un lucru ține minte:

Toate lucrurile acestea
Lucrează împreună mereu
Spre binele acelor care
Îl iubesc pe Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Vinul nou

Tulburătoare zi, tulburătoare noapte
În suflet apăsat, în minte numai șoapte
Departe este pacea și liniștea dorită
Oglinda îmi surprinde privirea rătăcită.

Cu firea m-am luptat și patima din mine
Strădanii grele port țintind spre ce e bine.
Mă plec în rugăciune și postul greu îl fac
Dar demoni sunt în jur și parcă-mi vin de hac.

Citesc din nou în Lege cuvântul ce-mi arată
Doar vina ce m-apasă o dată și înc-o dată
Atunci mai îndârjit apuc de plug și-mping
Păcate de demult sunt hotărât să-nving.

Dar obosit de trudă adorm și uit de toate
O clipă de odihnă să mă-ntărească poate.
Să văd ce n-am făcut, să-ntreb ce am uitat
Cărări mai vechi sau noi pe care n-am umblat.

În somnul meu adânc se-apropie un Glas
Ce îmi șoptește blând să fac numai un pas.
Din Carte să citesc că vina mi-a luat
Și-n haine de Dreptate și viață m-a-mbrăcat.

În suflet curge Viața prin harul noii Legi
Burduful de e nou, doar vinul nou s-alegi.
Să bei din bucurie, din pace și dreptate
Și cele vechi se pleacă, se uită și-s departe.

Hurdubae Grigore

Plinătate

“Şi Eu Vă voi da odihnă.” Matei 11:28

Când ceva începe să distrugă viaţa ta cu Isus Cristos. Întoarce-te imediat la El şi roagă-L să-ţi redea odihna. Nu îngădui nici unui lucru să-ţi distrugă pacea.Consideră orice element distructiv drept ceva împotriva căruia trebuie să lupţi, nu să-l laşi să rămână. Spune: “Doamne, pune în mine conştienţa de Tine!”, şi atunci conştienta de sine va dispărea, iar El va fi totul în toate.

Fereşte-te să laşi conştienţa de sine să rămână în viaţa ta, deoarece, treptat, ea va trezi în tine autocompătimirea, iar autocompătimirea este satanică. “Oh, sunt înţeles greşit; acesta este un lucru pentru care ar trebui să mi se ceară Scuze: ar fi trebuit într-adevăr să clarific acest lucru”. Lasă-i pe ceilalţi în pace şi cere-I lui Dumnezeu să te facă să fii conştient de Cristos. şi EI te va echilibra, până când vei ajunge la plinătate absolută în El.Viaţa completă este viaţa unui copil. Când cu bună ştiinţă sunt conştient de ceva, înseamnă că undeva este o problemă. Numai omul bolnav ştie ce este sănătatea. Copilul lui Dumnezeu nu este conştient de voia lui Dumnezeu, pentru că el este voia lui Dumnezeu.

Când a apărut cea mai mică deviaţie de la voia lui Dumnezeu, începem să ne întrebăm: ..Care este voia Ta?” Un copil al lui Dumnezeu nu se roagă niciodată să fie conştient de faptul că Dumnezeu răspunde la riugăciune, pentru că el este absolut sigur că Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciune. Dacă încercăm să ne învingem conştienţa de sine printr-o metodă inspirată de judecata noastră, o vom dezvolta şi mult mai mult. Isus spune: ..Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă”, cu alte cuvinte conştienta de Cristos va lua locul conştienţei de sine. Ori de câte ori vine Isus, El aduce odihnă – odihna dată de perfecţiunea lucrării ce nu este niciodată conştientă de ea însăşi.

Oswald CHAMBERS