Secretul bucuriei

Cu mulţumirea vine bucuria,
Un simplu “mulțumesc” face minuni,
De Sus ni-s date viața și tăria
Și nicidecum pentru c-am fi mai buni!

Unde e împăcare-i bucurie
Căci pacea sufletului dă odihnă,
Iar unde-i pace este armonie
Și zilele vor curge lin, în tihnă.

Recunoștința-i taina bucuriei,
Să prețuiești ofrandele mărunte,
Să ții deschisă poarta omeniei
Și-nspre căzut mereu să-ntinzi o punte!

Neîndoios, îţi crește bucuria
Când pâinea ta cu cei lipsiți împarţi,
Când iei ștergarul și-ți faci datoria
În ochii Domnului tu te înalţi.

Dar bucuria-n suflet e deplină
Că-n Cartea Vieții numele ți-e scris,
Atunci ți-e chipul plin de-a Sa lumină,
Căminul tău e-un colț de paradis.

Olivia Pocol

Murind cu demnitate

Text: Faptele 7:54-60

Şi aruncau cu pietre in Ştefan, care se ruga si zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meul” Fapte 7:59

Unii dintre cei ce sprijinesc ideea sinuciderii sau a „morţii din milă”, spun că în felul acesta „putem muri cu demnitate”. Doctorul John P. Brantner, profesor de psihologie la Universitatea din Minnesota, a susţinut acest punct de vedere, şi cu caţiva ani în urmă şi-a luat singur viaţa. Unul dintre colegii lui a spus că Dr. Brantner a ales să moară cu demnitate. N-a vrut să moara pe patul unui spital „cu o mulţime de tuburi şi lucruri intrand şi ieşind din trupul său”. Cu alte cuvinte, a vrut să-şi aleagă singur felul cum să moară.
Am fost chemat la căpătîiul atator creştini sinceri care erau pe moarte, cu tot felul de sisteme de reanimare ataşate trupurilor lor. Ei nu ar fi ales să moară în felul acela, şi totuşi nu s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu pentru că a permis acele situaţii. Şi-au acceptat partea lor şi aşteptau cu nerăbdare să fie cu Domnul. Un bărbat mi-a spus: „Trecerea raului este grea. Dar este aşa de frumos pe malul celălalt”. A murit cu demnitate. La fel a murit şi Ştefan, care a fost omorat cu pietre. Nu, nu era nimic demn în a muri sfartecat de pietrele aruncate de mainile celor plini de ură. Dar priviţi la seninătatea morţii sale. I-a cerut lui Isus să-i primească duhul, şi s-a rugat pentru iertarea ucigaşilor săi. Ce demnitate!


Avocaţii sinuciderii şi ai „morţii din milă” nu ţin seama de Dumnezeu. El este singurul care dă viaţa şi care are dreptul s-o ia. El poate împărţi har special copiilor Săi care se dăruiesc cu totul în mainile Sale. El îi face în stare să „moară cu demnitate”, chiar în cele mai grele circumstanţe.  – H.V.L.

Dumnezeu va fi cu mine-n asfinţit
Cand pămantului luminile-or păli
Şi imaginile lumii vor pieri
În pace, în El, atunci m-oi odihni. ” – Anonim

Cei ce trăiesc pentru eternitate pot muri cu demnitate

Painea zilnica

Lacom sau multumit?

Text: 1 Timotei 6:1-16

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor…” 1 Timotei 6:10

Cineva a spus: „Banii sunt paşaportul universal cu care poţi merge oriunde în afară de cer, şi cu care poţi cumpăra orice în afară de fericire”. In ei înşişi, banii sunt buni şi necesari, dar dragostea de ei este păcat. Cei care încearcă să-si găsească mulţumirea prin bogăţie de obicei nu pot fi satisfăcuţi, numai dacă ar avea puţin mai mult.
Într-o dimineaţă, în timp ce cobora scările, un om bogat a auzit din bucătărie pe bucătăreasă exclamand: „Oh, dacă aş avea doar 5 dolari, aş fi atat de mulţumită!” Gandindu-se la ceea ce auzise şi dorind s-o vadă multumită bogatul i-a înmanat o bancnotă de 5 dolari. Femeia i-a mulţumit foarte frumos. Omul s-a oprit la uşa bucătăriei să audă dacă femeia va da slavă lui Dumnezeu cu aceeaşi satisfacţie. De îndată ce ea a fost convinsă că n-o aude nimeni, a spus: „O, de ce n-am zis 10 dolari!” Acesta este strigătul tipic al inimii lacome.


O revistă creştină scria că într-o carte de cantâri, dactilografa grăbită, în loc să scrie versul: „Doresc în ceruri ca cristalul”, a scris: „Doresc în ceruri capitalul”. Editorul revistei remarca: „Versiunea revăzută a cantării poate fi acceptabilă pentru mulţi care au căzut pradă dragostei de bani”.
A găsi bucuria şi satisfacţia care vine de la Dumnezeu – aceasta înseamnă mulţumire. Fii realist acum, cauţi să fii bogat în bunuri ori bogat în Dumnezeu? Eşti lacom sau mulţumit?– H.G.B.

Cel ce are în Cristos odihna
în tot ce-i lacrimă şi-ngrijorare,
E mai bogat, chiar dacă ar avea
Al său, tot aurul din lumea mare. – Garrison

Măsura adevăratei noastre bogăţii este ceea ce vom avea în veşnicii

Painea zilnica

Invitatia deschisa a lui Dumnezeu

Text: Isaia 55:1-5

Si Duhul si Mireasa zic: „Vino!” …Şi celui ce îi este sete, să vină…” Apocalipsa 22:17

Dumnezeu îi învită pe toţi oamenii la EI, şi dă ajutor special celor împovăraţi de sentimentele că ar fi nepotriviţi, împovăraţi de nelinişte si de nemulţumire.
O tanără a scris recent un articol în care spune cum a adus-o Domnul la El. A crescut în Germania Federală, mergea cu regularitate la biserică şi a fost confirmată la 14 ani, dar ştia că trebuie să fie ceva mai mult pentru sufletul ei decat atat. A continuat să-I ceară lui Dumnezeu să i se arate. Şi minunea s-a petrecut, într-o duminică ploioasă din aprilie 1970. Urmărea la televizor o predică de-a lui Billy Graham şi a cerut Domnului Isus să intre în viaţa ei. Şi-a dat seama că a făcut un pas gigantic, dar ştia în acelaşi timp că de-acum va trebui să crească. Timp de 4 ani s-a rugat Domnului s-o călăuzească spre acei care ar putea s-o ajute. Dumnezeu i-a răspuns călăuzindu-i paşii spre o universitate americană unde a găsit o organizaţie creştină a studenţilor. S-a alăturat cercului de studiu biblic şi acum este o urmaşă de neclintit a Domnului Isus.


Eşti şi tu, la fel ca tanăra aceasta înainte de salvarea ei, o persoană morală tulburată de sentimentul neamplinirii? Dumnezeu îţi vorbeşte prin aceste sentimente şi te invită să-L primeşti pe Isus ca Salvatorul tău, chiar azi. Isaia formulează invitaţia aceasta, astfel: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! (Isaia 55:1). Cand crezi în Domnul Cristos, vei fi iertat, golul dinăuntrul tău va fi umplut, şi setea sufletului tău va fi stampărată. Acceptă invitaţia lui Dumnezeu – H.V.L.

Orice suflet din păcat să vină
La harul şi mila Domnului.
Isus, sigur, vă va da odihnă
încrezandu-vă-n cuvantul Lui. „– Stockton

De vei continua să respingi pe „vino!” al mantuirii, vei fi nevoit să accepţi pe „pleacă!” al condamnării

Painea zilnica

Ce mult îți pasă…

Ce mult Îți pasă, Tată
Ce mult ne iubești!
Te chemăm și-ndată
Tu la noi sosești.

Din mare-ncurcătură
Ne scoți la liman
Vrei o viață pură
În drum spre Canaan.

Spre starea biruinței
Poteci netezești
Îndemnuri dai ființei,
Dorințe împlinești.

Când greutăți apasă
Cu-n gest le ușurezi
Din nou: ce mult Îți pasă,
Ce bine ne tratezi!

Am străbătut cuptoare,
Încinse, și-ai venit
Și ne-ai adus răcoare
Și iar ne-am odihnit.

Căzuți fiind în groapa
Adâncii disperări
Ne-ai pregătit agapa
Cu dulci înviorări.

Primejdiile toate
Le-ndepăerezi veghind
Să fie libertate
De-a Te cinsti slujind.

Cu Tine n-avem teamă
Când vin amenințări
C-atunci luăm în seamă
Cum vin încredințări.

Ce mult Îți pasă Ție
De-al nostru veșnic trai!
Din sfânta-Ți măreție
Cadouri ne tot dai.

George Cornici

În liniștita cămăruță

În liniștita cămăruță ne retragem
Din închinare odihnă să extragem
Ființa de trudă ostenită dorește
Să fie tratată dumnezeiește
E un timp atins de intimitate
Când gândul merge la eterna Cetate
Ne copleșește-atunci Slava divină
Inundându-ne cu cereasca Lumină
Dezlegat din lanțul îngrijorării
Sufletul ‘nalță cântul eliberării.
Conecția intensă cu dumnezeirea
Deschide o ușă să intre iubirea.
Ce dulce-i părtășia cu Trinitatea
Când în noi pătrunde eternitatea
Poverile toate sunt ușurate
Necazurile vieții sunt uitate
Totul e calm și e-n liniștea serii
Și e vindecată starea durerii
Se aștern în noi revelații divine
Și-nviorarea-n ființă revine.
Taina vieții aici își află răspuns
Căci lăuntrul e cu Sfântul Duh uns
Și-mbrăcați cu noi energii vom putea
Să-nvingem și mâine situația grea
Și vom călători voioși spre Liman
Cu cântări de laudă și-ntinerit elan.

George Cornici

Aripi binevenite

Text: Psalmul 36:5-9          

La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.” Psalmul 36:7

Primăvara trecută, o pereche de sticleţi şi-au făcut cuib în nucul din grădină. Îmi plăcea să privesc la pasărea mamă care stătea cu multă răbdare clocindu-şi ouăle. Peste cîteva zile, în timp ce priveam de pe prispa casei, am observat o nouă etapă în viaţa acestei familii de păsări. Tatăl zbura deasupra cuibului, iar mama stătea pe marginea lui şi patru guri mici se vedeau agitîndu-se în cuib. Pentru a vedea mai bine, m-am apropiat de pom. Apoi m-am ridicat foarte încet şi am urmărit ce făcea mama puilor. Insă cand am ajuns prea aproape, mama şi-a desfăcut aripile, acoperindu-şi odoarele. Îşi mişca apoi capul cu repeziciune într-o parte şi alta. Era în gardă, protejandu-şi puii la adăpostul aripilor ei.


Această imagine minunată a protecţiei mi-a adus aminte de cuvintele lui David din Psalmul 36:7. Cand a spus că putem să ne adăpostim „la umbra aripilor” lui Dumnezeu, se poate să se fi referit la cuvintele strămoşului său Boaz (Rut 2:12). Boaz i-a spus lui Rut: „Domnul să-ţi răsplătească, ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te odihneşti!”
Cu siguranţă că şi noi avem nevoie de o asemenea promisiune. Viaţa este plină de pericole, atat fizice cat şi spirituale. Cu toate acestea, ne putem odihni în siguranţă deoarece ştim că Dumnezeu le ştie pe toate. Suntem acoperiţi de omnipotenţa Sa. Ce refugiu mai bun poate fi decat să trăieşti la umbra aripilor Sale?” – P.R.V.

Sub aripa Lui, oh ce bucurie divină!
Acolo m-ascund, pan-încercarea se duce;
Şi pană aici nici răul nu poate să vină
Să-mi tulbure pacea lui Isus, cea dulce. ”       – Cushing

Pentru creştini, norii negri ai necazului nu sunt decat umbra aripilor lui Dumnezeu

Painea zilnica

Un arc destins

Text: Marcu 6:30-34

Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin.” Marcu 6:31

Cu toţii avem nevoie de odihnă şi relaxare. Domnul a sugerat acest fapt atunci cand le-a prescris o pauză celor 12 ucenici obosiţi, după ce s-au întors dintr-o lungă perioadă din lucrare. In zilele noastre, se pare că pe măsură ce avem mai multe aparate pentru economisit timp, vom avea tot mai multă vreme pentru reamprospătarea şi reannoirea resurselor fizice şi spirituale. Cu toate acestea, uităm să ne facem timp suficient pentru odihnă.
O legendă greacă spune că un cetăţean al Atenei antice, l-a văzut pe marele şi binecunoscutul povestitor, Esop, jucandu-se în stradă cu nişte copilaşi. Observatorul a ras şi şi-a bătut joc de Esop pentru comportamentul lui lipsit de demnitate. În loc să-i răspundă, Esop a luat un arc cu care se jucase imitand un istrument cu coarde. A destins arcul şi l-a pus jos pe pămînt. Apoi i-a spus criticului atenian: „Acum, răspunde la ghicitoare, dacă poţi, şi spune-ne
despre ce vorbeşte acest arc destins”. Omul n-a putut să spună nimic. Nu avea nici o idee ce însemna acest lucru. Esop a explicat: „Dacă ţii tot timpul arcul încordat, în cele din urmă se va rupe; dar dacă îl laşi slobod, va deveni mult mai potrivit atunci cand vrei să-l foloseşti”.


Acelaşi lucru se petrece cu oamenii. De aceea, avem nevoie să ne facem vreme pentru odihnă – cand arcul vieţii se poate relaxa. Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Genesa 2:3). N-ar fi bine să-I urmăm exemplul? Începe prin a pune deoparte un timp special, în fiecare zi, pentru a te relaxa şi a-ţi reannoi forţele. Nu poţi face tot ce este mai bun pentru Domnul dacă nu te odihneşti puţin. – P.R.V

Aveam nevoie de pace şi m-a luat de-o parte
La umbra unde-n linişte puteam vorbi,
Departe de larma, mulţimii agitate
Să-I pot în taină Cuvintele de foc sorbi.” – Mortenson

Timpul în serviciul Domnului cere pauze pentru reînnoirea forţelor.

Painea zilnica

Tratament, da, există…

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

Veniți, luați; e gratis!
Pierdeți dac-amânați
E chiar din Slavă trimis
Veți fi îndată salvați.

L-au luat milioane
Predându-se benevol
Părăsit-au icoane
Cerul să aibă control.

Fără el nu-i posibil
Să fiți vindecați total
Păcatu-i ceva teribil
E pentru suflet mortal.

Veți simți altă stare
Noi sentimente, cerești
Veți gusta sărbătoare,
Bucurii sufletești.

E Medicul cel mai bun
De-L chemați nu refuză
Și încă vreau să mai spun:
El tratează, n-acuză.

Lăsându-vă tratați de El
Vina-i luată-n pustie
Viitorul e în Betel
Cu Cel ce toate le știe.

Cu zâmbet v-așteaptă. Veniți!
Veniți la ape de-odihnă
Veți fi bine primiți
Veți sta cu-n Rege la Cină.

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

George Cornici

Orice ne-ar aduce anul

Orice ne-ar aduce anul
De har nu ne despărțim
Chiar de-am traversa oceanul
Nu vom renunța la planul
Care din Scripturi îl știm.

Vor veni evenimente
Care, poate, n-au mai fost
(Unele-or fi violente)
Altele vor fi decente
Orice-ar fi avem un rost.

Altă ciumă de se-abate
De la crez nu deviem
Înălța-vom mâini curate
Spre Lumină și dreptate
S-arătăm cine suntem.

Orice-ar încerca vrăjmașii
Să încurce-al nostru țel
Vom rămâne tot urmașii
Celui ce ne-ndrumă pașii
Spre edenicul Betel.

Mii și mii de opoziții
De-ar trimite slugi din iad
Nu alegem superstiții
Nici rutină, nici tradiții
C-acestea în lupte cad.

Veni-vor zile dificile
Mai dificile ca-ntrecut
Și șmecherii și stări ostile,
Cu situații instabile
Dar în Cuvânt găsim un scut.

Orice ne-ar aduce anul
De har nu ne despărțim
Chiar de-am traversa oceanul
Nu vom renunța la planul
În care ne odihnim.

George Cornici