Aripi binevenite

Text: Psalmul 36:5-9          

La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.” Psalmul 36:7

Primăvara trecută, o pereche de sticleţi şi-au făcut cuib în nucul din grădină. Îmi plăcea să privesc la pasărea mamă care stătea cu multă răbdare clocindu-şi ouăle. Peste cîteva zile, în timp ce priveam de pe prispa casei, am observat o nouă etapă în viaţa acestei familii de păsări. Tatăl zbura deasupra cuibului, iar mama stătea pe marginea lui şi patru guri mici se vedeau agitîndu-se în cuib. Pentru a vedea mai bine, m-am apropiat de pom. Apoi m-am ridicat foarte încet şi am urmărit ce făcea mama puilor. Insă cand am ajuns prea aproape, mama şi-a desfăcut aripile, acoperindu-şi odoarele. Îşi mişca apoi capul cu repeziciune într-o parte şi alta. Era în gardă, protejandu-şi puii la adăpostul aripilor ei.


Această imagine minunată a protecţiei mi-a adus aminte de cuvintele lui David din Psalmul 36:7. Cand a spus că putem să ne adăpostim „la umbra aripilor” lui Dumnezeu, se poate să se fi referit la cuvintele strămoşului său Boaz (Rut 2:12). Boaz i-a spus lui Rut: „Domnul să-ţi răsplătească, ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te odihneşti!”
Cu siguranţă că şi noi avem nevoie de o asemenea promisiune. Viaţa este plină de pericole, atat fizice cat şi spirituale. Cu toate acestea, ne putem odihni în siguranţă deoarece ştim că Dumnezeu le ştie pe toate. Suntem acoperiţi de omnipotenţa Sa. Ce refugiu mai bun poate fi decat să trăieşti la umbra aripilor Sale?” – P.R.V.

Sub aripa Lui, oh ce bucurie divină!
Acolo m-ascund, pan-încercarea se duce;
Şi pană aici nici răul nu poate să vină
Să-mi tulbure pacea lui Isus, cea dulce. ”       – Cushing

Pentru creştini, norii negri ai necazului nu sunt decat umbra aripilor lui Dumnezeu

Painea zilnica

Un arc destins

Text: Marcu 6:30-34

Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin.” Marcu 6:31

Cu toţii avem nevoie de odihnă şi relaxare. Domnul a sugerat acest fapt atunci cand le-a prescris o pauză celor 12 ucenici obosiţi, după ce s-au întors dintr-o lungă perioadă din lucrare. In zilele noastre, se pare că pe măsură ce avem mai multe aparate pentru economisit timp, vom avea tot mai multă vreme pentru reamprospătarea şi reannoirea resurselor fizice şi spirituale. Cu toate acestea, uităm să ne facem timp suficient pentru odihnă.
O legendă greacă spune că un cetăţean al Atenei antice, l-a văzut pe marele şi binecunoscutul povestitor, Esop, jucandu-se în stradă cu nişte copilaşi. Observatorul a ras şi şi-a bătut joc de Esop pentru comportamentul lui lipsit de demnitate. În loc să-i răspundă, Esop a luat un arc cu care se jucase imitand un istrument cu coarde. A destins arcul şi l-a pus jos pe pămînt. Apoi i-a spus criticului atenian: „Acum, răspunde la ghicitoare, dacă poţi, şi spune-ne
despre ce vorbeşte acest arc destins”. Omul n-a putut să spună nimic. Nu avea nici o idee ce însemna acest lucru. Esop a explicat: „Dacă ţii tot timpul arcul încordat, în cele din urmă se va rupe; dar dacă îl laşi slobod, va deveni mult mai potrivit atunci cand vrei să-l foloseşti”.


Acelaşi lucru se petrece cu oamenii. De aceea, avem nevoie să ne facem vreme pentru odihnă – cand arcul vieţii se poate relaxa. Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Genesa 2:3). N-ar fi bine să-I urmăm exemplul? Începe prin a pune deoparte un timp special, în fiecare zi, pentru a te relaxa şi a-ţi reannoi forţele. Nu poţi face tot ce este mai bun pentru Domnul dacă nu te odihneşti puţin. – P.R.V

Aveam nevoie de pace şi m-a luat de-o parte
La umbra unde-n linişte puteam vorbi,
Departe de larma, mulţimii agitate
Să-I pot în taină Cuvintele de foc sorbi.” – Mortenson

Timpul în serviciul Domnului cere pauze pentru reînnoirea forţelor.

Painea zilnica

Tratament, da, există…

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

Veniți, luați; e gratis!
Pierdeți dac-amânați
E chiar din Slavă trimis
Veți fi îndată salvați.

L-au luat milioane
Predându-se benevol
Părăsit-au icoane
Cerul să aibă control.

Fără el nu-i posibil
Să fiți vindecați total
Păcatu-i ceva teribil
E pentru suflet mortal.

Veți simți altă stare
Noi sentimente, cerești
Veți gusta sărbătoare,
Bucurii sufletești.

E Medicul cel mai bun
De-L chemați nu refuză
Și încă vreau să mai spun:
El tratează, n-acuză.

Lăsându-vă tratați de El
Vina-i luată-n pustie
Viitorul e în Betel
Cu Cel ce toate le știe.

Cu zâmbet v-așteaptă. Veniți!
Veniți la ape de-odihnă
Veți fi bine primiți
Veți sta cu-n Rege la Cină.

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

George Cornici

Orice ne-ar aduce anul

Orice ne-ar aduce anul
De har nu ne despărțim
Chiar de-am traversa oceanul
Nu vom renunța la planul
Care din Scripturi îl știm.

Vor veni evenimente
Care, poate, n-au mai fost
(Unele-or fi violente)
Altele vor fi decente
Orice-ar fi avem un rost.

Altă ciumă de se-abate
De la crez nu deviem
Înălța-vom mâini curate
Spre Lumină și dreptate
S-arătăm cine suntem.

Orice-ar încerca vrăjmașii
Să încurce-al nostru țel
Vom rămâne tot urmașii
Celui ce ne-ndrumă pașii
Spre edenicul Betel.

Mii și mii de opoziții
De-ar trimite slugi din iad
Nu alegem superstiții
Nici rutină, nici tradiții
C-acestea în lupte cad.

Veni-vor zile dificile
Mai dificile ca-ntrecut
Și șmecherii și stări ostile,
Cu situații instabile
Dar în Cuvânt găsim un scut.

Orice ne-ar aduce anul
De har nu ne despărțim
Chiar de-am traversa oceanul
Nu vom renunța la planul
În care ne odihnim.

George Cornici

În miez de noapte când Te strig

În miez de noapte când Te strig
Și când spre cer, Isus mă rog,
În grabă mare, negreșit
Tu vii să îmi dai ajutor!

În miez de noapte când Te strig
În ceasul greu de încercare,
O, Dumnezeul meu slăvit
Din suflet izvorăsc izvoare!

Tu vii în grabă să m-adăpi,
Să mă ridici din praf și tină,
Să pot zbura, îmi dai aripi,
Să pot zbura către lumină!

În miez de noapte când te strig
Cu inima-mi zdrobită,
O, Doamne, Tu vii negreșit
Să mă ajuți, să-mi dai odihnă.

În miez de noapte scrie Cartea,
Pe-aleșii tăi i-ai izbăvit,
Pe Israel, pe Sila, Petru;
În ajutor Tu le-ai venit!

O, binecuvântat fii Doamne,
Stăpânul meu cel preaînalt,
Tu ești comoara mult căutată,
Când Te-am strigat, m-ai ascultat!

În veci fii binecuvântat, Părinte
Căci Tu nicicând nu m-ai uitat
Chiar și în miez de noapte, Doamne,
Când Te-am chemat, m-ai ajutat!

Andreia Ungureanu  

Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb.

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă.

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă chiamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus!

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați.

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii.

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare?

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion 

Izbucnesc în mine râuri

Izbucnesc în mine, Doamne,
Râuri mari de bucurie,
Şi-n adâncă închinare
Mă predau cu totul Ție.

M-ai umplut de mângâiere,
Sus mi-ai ridicat obrazul;
Mi-ai dat viață şi putere
Şi-ai îndepărtat necazul.

Copleşită mi-e făptura
De iubirea Ta deplină;
Cântă inima şi gura
Frumusețea Ta divină.

Te ador, Isuse dragă,
Eşti odihnă, fericire,
Eşti comoara mea întreagă,
Tu eşti sens şi împlinire.

Când privesc la Tine, Doamne,
La lucrarea Ta măreață,
Bucuria mă cuprinde,
Lacrimile curg pe față.

Să cunoască lumea toată:
Cel ce se încrede-n Tine,
Nicidecum şi niciodată
Nu va fi dat de ruşine!

Paula D 

Imi ridic ochii

Îmi ridic ochii înspre munţi,
Spre cei mai ‘nalţi de-i cu putinţă,
După cei cu perii mai cărunţi,
Ca să-mi scap a mea fiinţă.

Oare cine-o să-mi sară-n ajutor?
E-ntrebarea care mă frământă…
O, de-aş avea aripi de cocor!
Aş zbura mai sus de tot ce mă-nspăimântă.

Îmi dau ghes tot felul de răspunsuri de pelin:
ONU, NATO şi Uniunea Europeană,
Crucea Roşie, Casa Albă sau Kremlin,
Până şi Papa de la Roma în persoană…

Totuşi, nici măcar o insulă ascunsă-n tihnă,
Sau un buncăr undeva pe sub pământ…
Nu poate să îmi dea stropul de odihnă
Ca să trec prin ploaie şi prin vânt.

De aceea mă debarasez de-acest balastru,
Şi privesc un pic mai sus…
Dup-un sprijin ce din cer albastru,
Îl aştept de la Isus!

 Alin Groza 

Una dintre marile interdicţii ale lui Dumnezeu

„Nu te tulbura, aceasta duce numai la rău.” Psalmul 37. RV

Tulburarea înseamnă a ajunge sărac lipit din punct de vedere mental sau spiritual. Una este să spui “Nu te tulbura”, dar cu totul alta este să ajungi în starea în care să nu poţi să te tulburi. Pare aşa de uşor să vorbim despre “a te odihni în Domnul” şi despre “a-L aştepta cu răbdare”, atâta timp cât cuibul nu este stricat – atâta timp cât nu ajungem să trăim, ca mulţi alţii, în agitaţie şi teamă. Este oare posibil atunci să te odihneşti în Domnul? Dacă această poruncă nu dă rezultae atunci, nu va da rezultate nicicând. Această interdicţie trebuie să dea rezultate atât in zile de tulburare, cât şi în zile de pace, altfel nu va da niciodată rezultate. Şi dacă nu va da rezultate în cazul tău, nu va da rezultate în cazul nimănui. Odihna în Dumnezeu nu depinde nicidecum de împrejurările tale exterioare, ci de relaţia ta cu Dumnezeu Însuşi

Agitaţia sfârşeşte întotdeauna în păcat. Noi ne imaginăm că puţină frământare şi îngrijorare arată de fapt cât de înţelepţi suntem, însă, în realitate, aceasta arată mai degrabă cât de răi suntem. Tulburarea izvorăşte din hotărârea de a ne urma propria cale. Domnul nostru nu S-a îngrijorat niciodată şi n-a fost niciodată tulburat, deoarece scopul Său nu a fost să-Şi realizeze propriile idei, ci să împlinească planul lui Dumnezeu. Tulburarea este ceva rău pentru un copil al lui Dumnezeu.

Ţi-ai impuiat sufletul tău neînţelept cu ideea că situaţia ta este prea grea pentru Dumnezeu? Lasă la o parte toate “presupunerile” tale şi odihneşte-te la umbra Celui Atotputernic. Spune-I lui Dumnezeu în mod deliberat că nu te vei tulbura cu privire la acel lucru. Toată tulburarea şi îngrijorarea noastră este cauzată de faptul că nu-L luăm în calcul pe Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Psalmul 91

Acel ce ocrotirea și-o găsește
Sub mâna Celui Preaînalt și Veșnic,
Și orice-ar fi, deplin se odihnește,
La umbra Celui Sfânt și-Atotputernic

El zice despre Domnul cu tărie:
“E locul de scăpare-n vreme rea
Și cetățuia cea mai dragă mie;
În Dumnezeu îmi pun credința mea!”

Acel care cunoaște viitorul,
Cu siguranță, El te va scăpa
De lațul ce-ți întinde vânătorul,
De ciumi și pustiiri ce-or apărea.

Te va acoperi cu pene sfinte,
Sub ale Lui aripi te va ține-ascuns;
Credincioșia Lui este fierbinte,
Un scut și-o pavăză de nepătruns.

Să nu te temi de groază-n timpul nopții,
Nici de săgeți ce zboară zi de zi,
De ciuma ce-nmulțește noaptea morții
Sau molimi care la amiaz vor fi.

O mie lângă tine pot să cadă,
Și chiar și zece mii la dreapta ta,
Căci nu contează, câți vor fi-n grămadă,
De tine, nu se vor apropia.

Când Domnu-ți dăruiește biruință,
Doar vei privi mirat cu ochii tăi,
Și plin de mulțumire și credință,
Vedea-vei răsplătirea celor răi.

Pentru că zici cu o credință mare:
“Doar Domnu-I locul meu de adăpost,
Și Cel Preaînalt mi-e turnul de scăpare,
Iar fără El, viața n-are rost”,

De-aceea, să te-ajungă, El nu lasă,
Nici o nenorocire care vine,
Nici vreo urgie lângă a ta casă,
Ci El la depărtare o va ține.

El porunci-va și-îngeri de lumină
Lua-te-vor pe mâini să te păzească,
Pe-ale tale căi în ajutor să-ți vină,
Piciorul de vreo piatră să-ți ferească;

Păși-vei prin credință peste fiare,
Chiar peste leii cei mai fioroși,
Peste-ai lor pui, peste năpârci bizare,
Și peste șerpii cei mai veninoși.

“Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul,
De-aceea-l izbăvesc mereu prin lume,
Îl ocrotesc și îi veghez și somnul,
Că-ntr-adevăr, cunoaște al Meu Nume.

În ce privește viața pământească,
Cu viață lungă îl voi sătura,
Și-apoi, în veci, în gloria cerească,
Și Mântuirea Mea-i voi arăta.

Daniel Hozan