2 Octombrie

Din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri.” Coloseni 1:5

Nădejdea noastră în Christos pentru viitor este izvorul şi sprijinul bucuriei noastre pe pământ. Ea ne va îndemna inimile să se gândească mai des la cer, fiindcă tot ce putem dori este făgăduit acolo. Aici suntem obosiţi şi trudiţi, dar dincolo este tărâmul odihnei, unde truditorul nu va mai asuda şi oboseala va fi alungată pentru totdeauna. Pentru cei obosiţi şi istoviţi, cuvântul odihnă înseamnă cer. Noi suntem întotdeauna pe câmpul de luptă. Suntem atât de ispitiţi dinăuntru, şi atât de chinuiţi de vrăjmaşi în afară, încât nu avem decât puţină pace, sau chiar deloc. Dar în cer ne vom bucura de victorie când steagul va fi înălţat în triumf, sabia va fi pusă în teacă, şi ÎI vom auzi pe Căpitanul nostru spunând: „bine, rob bun şi credincios” Matei 25:21).

Am suferit pierdere după pierdere, dar ne îndreptăm spre ţara nemuririi, unde nu sunt cunoscute mormintele. Aici păcatul ne îndurerează mereu, dar acolo va fi o desăvârşită sfinţenie. Ceea ce mânjeşte nu va intra în cer prin nici un mijloc. Cucuta nu poate răsări în brazdele câmpurilor cereşti. O, nu este o mare bucurie că nu vei fi izgonit pentru totdeauna, că nu vei locui în pustie pentru totdeauna, ci vei moşteni în curând Canaanul? Totuşi, nu îngăduiţi să se spună despre noi că visăm la viitor şi uităm prezentul. Lăsaţi ca viitorul să sfinţească prezentul pentru cea mai bună folosire.

Prin Duhul lui Dumnezeu, speranţa cerului este cea mai puternică forţă pentru producerea virtuţii. Este o fântână de eforturi voioase; este piatra unghiulară a sfinţeniei. Omul care are această speranţă îşi împlineşte lucrul cu putere, fiindcă bucuria Domnului îl întăreşte. El luptă împotriva ispitelor cu ardoare, fiindcă speranţa lumii viitoare înfrânge hoarda duşmanilor. El poate munci fără răsplată prezentă, fiindcă aşteaptă o răsplată în lumea care va veni.

Meditaţii C. H. Spurgeon

6 Septembrie

In mijlocul unui neam ticălos si stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.” Filipeni 2:15

Noi folosim lumina ca să vedem mai bine. Creştinul trebuie să fie atât de strălucitor în viaţa sa, încât o persoană care trăieşte cu el o singură săptămână să cunoască Evanghelia. Conversaţia sa trebuie să fie de aşa natură, încât toţi cei care îl aud să ştie clar cine este el şi pe cine slujeşte. Oamenii trebuie să vadă imaginea lui Isus reflectată în acţiunile lui zilnice. Luminile sunt folositoare în călăuzire. Noi trebuie să-i ajutăm pe cei din jurul nostru care se află în întuneric. Trebuie să le spunem cu putere Cuvântul vieţii.

Trebuie să îndreptăm atenţia păcătoşilor spre Mântuitorul, şi pe cei obosiţi spre un loc de odihnă. Omenii citesc adesea Biblia fără să o înţeleagă. Noi ar trebui să fim gata, asemenea lui Filip, să-i instruim pe cei care cercetează în Cuvântul lui Dumnezeu, pe calea mântuirii, şi în viaţa bunătăţii. Lumina este folosită şi pentru avertizare. Pe stâncile şi limanurile noastre trebuie să fie înălţate faruri. Creştinii trebuie să ştie că există multe lumini false care strălucesc pretutindeni îh lume, şi că, de aceea, este nevoie de lumini adevărate. Slujitorii lui Satana sunt întotdeauna la lucru, ispitindu-i pe cei lumeşti la păcat, sub numele plăcerii. Ei aprind lumini false.

Este responsabilitatea noastră să ridicăm lumina adevărată pe fiecare stâncă primejdioasă, să arătăm fiecare păcat, şi să spunem ce conduce la el, ca să fim curaţi de sângele oamenilor, strălucind ca nişte lumini în lume. Lumina are şi o influenţă spre bucurie, şi aceasta este şi menirea creştinului. Creştinul trebuie să fie un mângâietor, cu vorbe bune pe buze şi bunătate în inimă; el trebuie să poarte o rază de soare oriunde merge şi să împrăştie fericire în jurul lui.

O, Duh prea Sfânt, rămâi cu mine;
Să pot fi bun, şi milostiv, şi drept
Prin vorbe ce mângâie şi alină
Să mă trezeşti la viaţa ce-o aştept,
Cu fapte de curaj şi umilinţă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

31 August

Se vor încrede în braţul Meu.” Isaia 51:5

În timpurile de severă încercare, creştinul nu se poate încrede în nimic de pe pământ; de aceea, el este sfătuit să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu. Atunci când barca lui este la capătul puterilor, şi nu poate fi vorba de nici o salvare omenească, trebuie să se încreadă cu totul în providenţa şi grija lui Dumnezeu. Ferice de furtuna care aduce omul pe o asemenea stâncă! Binecuvântat este uraganul care conduce sufletul la Dumnezeu! Uneori nu putem comunica cu Dumnezeu din cauza mulţimii prietenilor. Dar atunci când omul este sărac, lipsit de prieteni, neajutorat şi fără nici o nădejde, aleargă în braţele Tatălui şi este îmbrăţişat cu binecuvântări! Atunci când omul este împovărat cu necazuri atât de urgente şi unice încât nu se pot spune decât lui Dumnezeu, trebuie să fie mulţumitor pentru ele. Va învăţa mai mult despre Domnul atunci decât în orice altă vreme.

O, credinciosule tulburat, necazul care te conduce la Tatăl este unul fericit! Acum că ai un Dumnezeu în care să te încrezi, pune-ţi toată încrederea în El. Nu-ţi dezonora Domnul şi Stăpânul prin temeri şi îndoieli nevrednice; fii tare în credinţă, şi dă slavă lui Dumnezeu. Arată lumii că Dumnezeul tău este mai valoros decât zece mii de lumi. Arată-le bogaţilor că eşti bogat în sărăcia ta atunci când Domnul Isus este Ajutorul tău. Arată-le celor puternici că eşti puternic în slăbiciune atunci când eşti sprijinit de „braţul veşnic” (Deuteronom 33:27). Acum este timpul credinţei şi curajului.

Fii tare şi viteaz, şi este sigur că, aşa cum Domnul a întemeiat cerurile şi pământul, tot El se va slăvi în slăbiciunea ta şi îşi va preamări Numele în necazurile tale. Grandoarea bolţii cereşti ar trebui nimicită dacă cerurile s-ar sprijini pe o coloană vizibilă, şi credinţa ta şi-ar pierde slava dacă s-ar sprijini pe ceva vizibil prin ochii fireşti. Fie ca Duhul Sfânt să te ajute să te odihneşti în Isus In această ultimă zi a lunii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

1 August

Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.” Rut 2:2

Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta: „trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi. Din contră, te va lega şi te va întări. Tu eşti ca un muc care arde. Nici lumină şi nici căldură nu vine de la tine, dar El nu te stinge. El va sufla cu îndurare asupra ta, până când te va transforma în flacără.

Mai vrei un spic? „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ce cuvinte de invitare! Inima ta este delicată, şi învăţătorul ştie; de aceea, îţi Vorbeşte cu blândeţe. Nu vrei să îl asculţi, şi să vii chiar acum la El? Mai ia o mână de spice: „nu te teme de nimic… căci Eu îţi vin în ajutor — zice Domnul — şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău” (Isaia 41:14). Cum poţi să te mai temi, cu o asemenea asigurare? Poţi să aduni zece mii de spice aurite ca acesta! „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Sau aceasta: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Sau aceasta: „şi Duhul şi Mireasa zic: vino. Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vietii fără plată” (Apocalipsa 22:17).

Lanul învăţătorului nostru este foarte bogat; priveşte snopii de făgăduinţe. Aţinteşte-ţi privirile asupra lor, sărmane credincios slăbit! Adună-le, şi păstrează-le, fiindcă Isus te invită să le iei. Nu te teme; crede numai! Adună aceste făgăduinţe, îmblăteşte-le prin meditaţie, şi hrăneşte-te din ele cu bucurie.

Meditaţii C. H. Spurgeon

2 Mai

Nu Te rog să-i iei din lume.” Ioan 17:15

Cel mai minunat şi binecuvântat eveniment care li se va întâmpla tuturor credincioşilor va fi întoarcerea lor acasă, la Isus. Peste puţin timp, soldaţii Domnului care luptă acum lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12) vor termina bătălia şi vor intra în bucuria Domnului lor. Dar, deşi Christos se roagă la poporul Său să poată fi unde este El, El nu cere ca ei să fie luaţi imediat de pe pământ în ceruri. El doreşte să stea aici. Deşi peregrinul obosit se roagă adesea „o, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă” (Psalmi 55:6), Christos nu se roagă la fel. El ne lasă în mâinile Tatălui până când, asemeni snopilor de grâu copt, vom fi adunaţi în grânarul Stăpânului nostru.

Isus nu pledează pentru îndepărtarea imediată a morţii, fiindcă rămânerea noastră aici poate fi profitabilă pentru alţii, chiar dacă pentru noi nu este necesară. El cere să fim păziţi de rău, dar nu cere niciodată să fim admişi în slava cerului înainte de vreme. Atunci când sunt în necaz, Creştinii vor să moară. Intreabă-i de ce, şi îţi vor spune: „fiindcă vreau să fiu cu Domnul”. Mă tem că nu vor atât să fie cu domnul, pe cât vor să scape de necazuri; altfel, ar voi să moară şi în vremuri mai bune, nu numai în timpuri de încercare. Vor să meargă acasă, nu atât pentru părtăşia cu Domnul, cât pentru a merge la odihnă.

Este bine să dorim plecarea, dacă o facem din aceleaşi motive ca şi Pavel, fiindcă a fi cu Christos este mult mai bine, dar dacă vrem doar să scăpăm de necazuri suntem egoişti, îngrijeşte-te mai bine să-L lauzi pe Dumnezeu prin viaţa ta aici, atâta timp cât va dura, chiar dacă treci prin chinuri, conflicte sau suferinţe, şi lasă-L pe El să spună când e destul.

Meditaţii C. H. Spurgeon

12 Aprilie

Mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.” Psalmi 22:14

Binecuvântatul nostru Domn a fost teribil de mişcat şi tulburat în suflet. „Duhul omului îl sprijineşte la boală, dar duhul doborât de întristare cine îl va ridica?” (Proverbe 18:14). Depresia adâncă este cea mai dureroasă încercare; orice altceva este nimic în comparaţie cu ea. Când Mântuitorul a strigat către Dumnezeu „nu Te îndepărta de mine” (Psalmi 71:12), a exprimat nevoia oricărui om tulburat şi chinuit de povară. Credinciosule, apropie-te de cruce în această dimineaţă, şi slăveşte-L pe Regele Gloriei, căci El este mai aproape de tine decât oricare altul, în nenorocire şi durere; observă-I dorinţa de a fi un Mare Preot Credincios,: care are „milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15).

Cei încercaţi de tristeţe ar trebui să caute părtăşia apropiată cu Isus Ca să simtă în mod direct dragostea Tatălui nostru. Să nu ne lăsăm pradă disperării, de vreme ce învăţătorul a trecut înaintea noastră prin valea ei întunecată. Este posibil ca uneori să ne simţim obosiţi şi neliniştiţi în suflet, şi să dorim lumina feţei Domnului. In asemenea ocazii, să ne întărim gândindu-ne la simpatia Marelui nostru Preot. S-ar putea ca picăturile noastre de durere să dispară în oceanul suferinţei Sale, dar dragostea noastră va creşte.

O, dragoste adâncă şi puternică a lui Isus, vino în inima noastră ca revărsarea unor ape! Acoperă-ne toate puterile, îneacă-ne toate păcatele, spală-ne toate grijile, ridică-ne sufletul de pe pământ şi poartă-l până la picioarele Domnului. Apoi lasă-ne acolo, ca pe nişte scoici sfărâmate, spălate de dragostea Lui, fără preţ şi fără merite; iar când Domnul îşi va pune urechea lângă noi, va auzi în inimile noastre ecoul valurilor dragostei Sale, care ne-au purtat până la limanul odihnei veşnice.

Meditaţii C. H. Spurgeon

10 Martie

Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată” „Psalmi 30:6

„Moabul… se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas într-altul” (Ieremia 48:11). Dă-i unui om bogăţie. Lasă-i corăbiile să aducă mereu pradă, lasă vânturile şi valurile să-i fie slujitori şi să-i aducă vasele din mijlocul mării. Lasă-i pământul să rodească, şi lasă vremea să-l ajute în strângerea recoltelor. Lasă-l să aibă parte numai de succese. Lasă-l să stea printre oameni ca un negustor de vază. Lasă-l să se bucure de o sănătate de fier, lasă-l să meargă prin lume cu ochi strălucitori şi să trăiască fericit Dă-i un suflet optimist. Lasă-l să cânte mereu. Lasă-l să fie mereu fericit — şi cornsecinţa naturală a unui asemenea trai asupra oricărui om, fie el cel mai bun creştin, e lesne de presupus.

Chiar şi David a spus „nu mă voi clătina niciodată”, şi noi nu suntem mai buni decât David, nu suntem nici pe jumătate la fel. Fraţilor, feriţi-vă de cărările uşoare. Dacă le ocoleşti, sau dacă drumul este pietros, mulţumeşte-i Domnului pentru el. Dacă Domnul nu ne-ar presăra câteva pietre pe cărarea bunăstării, dacă nu am cădea Uneori în genunchi, dacă nu ar exista câteva pete pe stâlpul de alabastru, dacă nu ar fi câţiva nori pe cer, dacă nu ar exista câteva picături amare în vinul vieţii, am deveni intoxicaţi de plăcere.

Am visa că stăm pe o temelie, şi am sta pe o stâncă ascuţită. Ca un om adormit într-un arbore, am fi în pericol în orice clipă. II binecuvântăm pe Dumnezeu, deci, pentru necazurile noastre. Îi mulţumim pentru suişurile şi coborâşurile noastre. II slăvim numele pentru pierderea bunurilor, fiindcă simţim că dacă El nu ne-ar fi pedepsit, am fi devenit prea siguri. Bunăstarea lumească continuă este o mare încercare.
Necazurile, ce par fără nădejde.
Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Refugiul nostru

Refugiul nostru-n aspră vreme
În lumea largă nu-l găsim
Când ființa toată plânge, geme
În rugi la Tatăl noi suim.

Când e năpastă și teroare,
Când vin soldații nemiloși
La-l nostru Tată e scăpare
Din stări cumplite suntem scoși.

Nu sunt motive de -a ne teme
De cei ce vin cu-atac nebun
Avem refugiu-n orice vreme
EL vine-n timpul oportun.

Vin încercări să ne provoace
Dureri ce nu s-au mai văzut
Dar noi avem în suflet pace
Cu Fiul chiar de la-nceput.

Urgii când vin să ne-mpresoare
La cine adăpost găsim?
În El e Turnul de scăpare
Numai în El ne odihnim.

La pândă stau dușmani o mie
Să ne doboare la pământ
Dar noi avem o datorie:
Să stăm în har și-n Legământ.

De cine să ne fie frică
În orice vreme și-orice loc?
Din orice stare ne ridică
Cel ce creează ger și foc.

Dușmanii vin cu-amenințare,
Cu armele care ucid
În noi e sfântă- credințare
Ne apără cerescul zid.

De ar veni să ne distrugă
Oștiri cu sediul în infern
Le-ar pune Adonai pe fugă
Și-am fi la adăpost etern.

Cănd ne apasă-ngrijorarea
Deschidem Psalmii să ne dea
Din orice temeri dezlegarea
Minuni să mai putem vedea.

Cu-adânca noastră mulțumire
Venim la Tine sfinte Domn
Căci numai Tu dai ocrotire
Și-n timpul zilei și în somn.

George Cornici

Am visat…

Am visat ca sunt un fulg si plutesc spre infinit;
M-am ridicat de-asupra lumii si jos in valea lumii am privit.
Am ramas trist de ce-am vazut, caci am vazut chin si dureri
Si multa goana dupa vant, dar dragoste, pe nicaieri.

Am visat o mana ce ma prinde in inaltimea cerului de sus;
Ma infasoara cu blandete si eu ma las de ea condus.
Sunt obosit si sunt trudit si singur sa plutesc eu nu mai pot,
Insa privind in visul meu, in jur, vad dragostea ca-i peste tot.

Am visat o dulce odihna care tinea la infinit;
Dar dupa aceea, mi-am dat seama-atunci din vis cand m-am trezit-
Ca mana, care-n vis ma prinde in inaltimea cerului de sus
Si dragostea de peste tot, acelasi nume-aveau: Isus!

Dumitru Gheorghiu