Invitatia deschisa a lui Dumnezeu

Text: Isaia 55:1-5

Si Duhul si Mireasa zic: „Vino!” …Şi celui ce îi este sete, să vină…” Apocalipsa 22:17

Dumnezeu îi învită pe toţi oamenii la EI, şi dă ajutor special celor împovăraţi de sentimentele că ar fi nepotriviţi, împovăraţi de nelinişte si de nemulţumire.
O tanără a scris recent un articol în care spune cum a adus-o Domnul la El. A crescut în Germania Federală, mergea cu regularitate la biserică şi a fost confirmată la 14 ani, dar ştia că trebuie să fie ceva mai mult pentru sufletul ei decat atat. A continuat să-I ceară lui Dumnezeu să i se arate. Şi minunea s-a petrecut, într-o duminică ploioasă din aprilie 1970. Urmărea la televizor o predică de-a lui Billy Graham şi a cerut Domnului Isus să intre în viaţa ei. Şi-a dat seama că a făcut un pas gigantic, dar ştia în acelaşi timp că de-acum va trebui să crească. Timp de 4 ani s-a rugat Domnului s-o călăuzească spre acei care ar putea s-o ajute. Dumnezeu i-a răspuns călăuzindu-i paşii spre o universitate americană unde a găsit o organizaţie creştină a studenţilor. S-a alăturat cercului de studiu biblic şi acum este o urmaşă de neclintit a Domnului Isus.


Eşti şi tu, la fel ca tanăra aceasta înainte de salvarea ei, o persoană morală tulburată de sentimentul neamplinirii? Dumnezeu îţi vorbeşte prin aceste sentimente şi te invită să-L primeşti pe Isus ca Salvatorul tău, chiar azi. Isaia formulează invitaţia aceasta, astfel: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! (Isaia 55:1). Cand crezi în Domnul Cristos, vei fi iertat, golul dinăuntrul tău va fi umplut, şi setea sufletului tău va fi stampărată. Acceptă invitaţia lui Dumnezeu – H.V.L.

Orice suflet din păcat să vină
La harul şi mila Domnului.
Isus, sigur, vă va da odihnă
încrezandu-vă-n cuvantul Lui. „– Stockton

De vei continua să respingi pe „vino!” al mantuirii, vei fi nevoit să accepţi pe „pleacă!” al condamnării

Painea zilnica

Ce mult îți pasă…

Ce mult Îți pasă, Tată
Ce mult ne iubești!
Te chemăm și-ndată
Tu la noi sosești.

Din mare-ncurcătură
Ne scoți la liman
Vrei o viață pură
În drum spre Canaan.

Spre starea biruinței
Poteci netezești
Îndemnuri dai ființei,
Dorințe împlinești.

Când greutăți apasă
Cu-n gest le ușurezi
Din nou: ce mult Îți pasă,
Ce bine ne tratezi!

Am străbătut cuptoare,
Încinse, și-ai venit
Și ne-ai adus răcoare
Și iar ne-am odihnit.

Căzuți fiind în groapa
Adâncii disperări
Ne-ai pregătit agapa
Cu dulci înviorări.

Primejdiile toate
Le-ndepăerezi veghind
Să fie libertate
De-a Te cinsti slujind.

Cu Tine n-avem teamă
Când vin amenințări
C-atunci luăm în seamă
Cum vin încredințări.

Ce mult Îți pasă Ție
De-al nostru veșnic trai!
Din sfânta-Ți măreție
Cadouri ne tot dai.

George Cornici

În liniștita cămăruță

În liniștita cămăruță ne retragem
Din închinare odihnă să extragem
Ființa de trudă ostenită dorește
Să fie tratată dumnezeiește
E un timp atins de intimitate
Când gândul merge la eterna Cetate
Ne copleșește-atunci Slava divină
Inundându-ne cu cereasca Lumină
Dezlegat din lanțul îngrijorării
Sufletul ‘nalță cântul eliberării.
Conecția intensă cu dumnezeirea
Deschide o ușă să intre iubirea.
Ce dulce-i părtășia cu Trinitatea
Când în noi pătrunde eternitatea
Poverile toate sunt ușurate
Necazurile vieții sunt uitate
Totul e calm și e-n liniștea serii
Și e vindecată starea durerii
Se aștern în noi revelații divine
Și-nviorarea-n ființă revine.
Taina vieții aici își află răspuns
Căci lăuntrul e cu Sfântul Duh uns
Și-mbrăcați cu noi energii vom putea
Să-nvingem și mâine situația grea
Și vom călători voioși spre Liman
Cu cântări de laudă și-ntinerit elan.

George Cornici

Aripi binevenite

Text: Psalmul 36:5-9          

La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.” Psalmul 36:7

Primăvara trecută, o pereche de sticleţi şi-au făcut cuib în nucul din grădină. Îmi plăcea să privesc la pasărea mamă care stătea cu multă răbdare clocindu-şi ouăle. Peste cîteva zile, în timp ce priveam de pe prispa casei, am observat o nouă etapă în viaţa acestei familii de păsări. Tatăl zbura deasupra cuibului, iar mama stătea pe marginea lui şi patru guri mici se vedeau agitîndu-se în cuib. Pentru a vedea mai bine, m-am apropiat de pom. Apoi m-am ridicat foarte încet şi am urmărit ce făcea mama puilor. Insă cand am ajuns prea aproape, mama şi-a desfăcut aripile, acoperindu-şi odoarele. Îşi mişca apoi capul cu repeziciune într-o parte şi alta. Era în gardă, protejandu-şi puii la adăpostul aripilor ei.


Această imagine minunată a protecţiei mi-a adus aminte de cuvintele lui David din Psalmul 36:7. Cand a spus că putem să ne adăpostim „la umbra aripilor” lui Dumnezeu, se poate să se fi referit la cuvintele strămoşului său Boaz (Rut 2:12). Boaz i-a spus lui Rut: „Domnul să-ţi răsplătească, ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te odihneşti!”
Cu siguranţă că şi noi avem nevoie de o asemenea promisiune. Viaţa este plină de pericole, atat fizice cat şi spirituale. Cu toate acestea, ne putem odihni în siguranţă deoarece ştim că Dumnezeu le ştie pe toate. Suntem acoperiţi de omnipotenţa Sa. Ce refugiu mai bun poate fi decat să trăieşti la umbra aripilor Sale?” – P.R.V.

Sub aripa Lui, oh ce bucurie divină!
Acolo m-ascund, pan-încercarea se duce;
Şi pană aici nici răul nu poate să vină
Să-mi tulbure pacea lui Isus, cea dulce. ”       – Cushing

Pentru creştini, norii negri ai necazului nu sunt decat umbra aripilor lui Dumnezeu

Painea zilnica

Un arc destins

Text: Marcu 6:30-34

Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin.” Marcu 6:31

Cu toţii avem nevoie de odihnă şi relaxare. Domnul a sugerat acest fapt atunci cand le-a prescris o pauză celor 12 ucenici obosiţi, după ce s-au întors dintr-o lungă perioadă din lucrare. In zilele noastre, se pare că pe măsură ce avem mai multe aparate pentru economisit timp, vom avea tot mai multă vreme pentru reamprospătarea şi reannoirea resurselor fizice şi spirituale. Cu toate acestea, uităm să ne facem timp suficient pentru odihnă.
O legendă greacă spune că un cetăţean al Atenei antice, l-a văzut pe marele şi binecunoscutul povestitor, Esop, jucandu-se în stradă cu nişte copilaşi. Observatorul a ras şi şi-a bătut joc de Esop pentru comportamentul lui lipsit de demnitate. În loc să-i răspundă, Esop a luat un arc cu care se jucase imitand un istrument cu coarde. A destins arcul şi l-a pus jos pe pămînt. Apoi i-a spus criticului atenian: „Acum, răspunde la ghicitoare, dacă poţi, şi spune-ne
despre ce vorbeşte acest arc destins”. Omul n-a putut să spună nimic. Nu avea nici o idee ce însemna acest lucru. Esop a explicat: „Dacă ţii tot timpul arcul încordat, în cele din urmă se va rupe; dar dacă îl laşi slobod, va deveni mult mai potrivit atunci cand vrei să-l foloseşti”.


Acelaşi lucru se petrece cu oamenii. De aceea, avem nevoie să ne facem vreme pentru odihnă – cand arcul vieţii se poate relaxa. Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Genesa 2:3). N-ar fi bine să-I urmăm exemplul? Începe prin a pune deoparte un timp special, în fiecare zi, pentru a te relaxa şi a-ţi reannoi forţele. Nu poţi face tot ce este mai bun pentru Domnul dacă nu te odihneşti puţin. – P.R.V

Aveam nevoie de pace şi m-a luat de-o parte
La umbra unde-n linişte puteam vorbi,
Departe de larma, mulţimii agitate
Să-I pot în taină Cuvintele de foc sorbi.” – Mortenson

Timpul în serviciul Domnului cere pauze pentru reînnoirea forţelor.

Painea zilnica

Tratament, da, există…

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

Veniți, luați; e gratis!
Pierdeți dac-amânați
E chiar din Slavă trimis
Veți fi îndată salvați.

L-au luat milioane
Predându-se benevol
Părăsit-au icoane
Cerul să aibă control.

Fără el nu-i posibil
Să fiți vindecați total
Păcatu-i ceva teribil
E pentru suflet mortal.

Veți simți altă stare
Noi sentimente, cerești
Veți gusta sărbătoare,
Bucurii sufletești.

E Medicul cel mai bun
De-L chemați nu refuză
Și încă vreau să mai spun:
El tratează, n-acuză.

Lăsându-vă tratați de El
Vina-i luată-n pustie
Viitorul e în Betel
Cu Cel ce toate le știe.

Cu zâmbet v-așteaptă. Veniți!
Veniți la ape de-odihnă
Veți fi bine primiți
Veți sta cu-n Rege la Cină.

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

George Cornici

Orice ne-ar aduce anul

Orice ne-ar aduce anul
De har nu ne despărțim
Chiar de-am traversa oceanul
Nu vom renunța la planul
Care din Scripturi îl știm.

Vor veni evenimente
Care, poate, n-au mai fost
(Unele-or fi violente)
Altele vor fi decente
Orice-ar fi avem un rost.

Altă ciumă de se-abate
De la crez nu deviem
Înălța-vom mâini curate
Spre Lumină și dreptate
S-arătăm cine suntem.

Orice-ar încerca vrăjmașii
Să încurce-al nostru țel
Vom rămâne tot urmașii
Celui ce ne-ndrumă pașii
Spre edenicul Betel.

Mii și mii de opoziții
De-ar trimite slugi din iad
Nu alegem superstiții
Nici rutină, nici tradiții
C-acestea în lupte cad.

Veni-vor zile dificile
Mai dificile ca-ntrecut
Și șmecherii și stări ostile,
Cu situații instabile
Dar în Cuvânt găsim un scut.

Orice ne-ar aduce anul
De har nu ne despărțim
Chiar de-am traversa oceanul
Nu vom renunța la planul
În care ne odihnim.

George Cornici

În miez de noapte când Te strig

În miez de noapte când Te strig
Și când spre cer, Isus mă rog,
În grabă mare, negreșit
Tu vii să îmi dai ajutor!

În miez de noapte când Te strig
În ceasul greu de încercare,
O, Dumnezeul meu slăvit
Din suflet izvorăsc izvoare!

Tu vii în grabă să m-adăpi,
Să mă ridici din praf și tină,
Să pot zbura, îmi dai aripi,
Să pot zbura către lumină!

În miez de noapte când te strig
Cu inima-mi zdrobită,
O, Doamne, Tu vii negreșit
Să mă ajuți, să-mi dai odihnă.

În miez de noapte scrie Cartea,
Pe-aleșii tăi i-ai izbăvit,
Pe Israel, pe Sila, Petru;
În ajutor Tu le-ai venit!

O, binecuvântat fii Doamne,
Stăpânul meu cel preaînalt,
Tu ești comoara mult căutată,
Când Te-am strigat, m-ai ascultat!

În veci fii binecuvântat, Părinte
Căci Tu nicicând nu m-ai uitat
Chiar și în miez de noapte, Doamne,
Când Te-am chemat, m-ai ajutat!

Andreia Ungureanu  

Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb.

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă.

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă chiamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus!

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați.

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii.

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare?

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion 

Izbucnesc în mine râuri

Izbucnesc în mine, Doamne,
Râuri mari de bucurie,
Şi-n adâncă închinare
Mă predau cu totul Ție.

M-ai umplut de mângâiere,
Sus mi-ai ridicat obrazul;
Mi-ai dat viață şi putere
Şi-ai îndepărtat necazul.

Copleşită mi-e făptura
De iubirea Ta deplină;
Cântă inima şi gura
Frumusețea Ta divină.

Te ador, Isuse dragă,
Eşti odihnă, fericire,
Eşti comoara mea întreagă,
Tu eşti sens şi împlinire.

Când privesc la Tine, Doamne,
La lucrarea Ta măreață,
Bucuria mă cuprinde,
Lacrimile curg pe față.

Să cunoască lumea toată:
Cel ce se încrede-n Tine,
Nicidecum şi niciodată
Nu va fi dat de ruşine!

Paula D