Cantareti de-o singura nota

20 noiembrie

Text: 1 Corinteni 12:12-27

„Madularele care par mai slabe sunt de neaparata trebuinta „(1 Corinteni 12:22).

Membrii orchestrei au inceput sa se adune pe scena pregatindu-se pentru concertul ce urma in seara aceea. Intrand unul dintre muzicanti si-a ocupat locul,si-a acordat instrumentul ,si-a aranjat partitura in fata si s-a facut comod.

In curand ,luminile salii s-au redus in intensitate si dirijorul a intrat pe scena. La inceputulu concertului ,intreaga orchestra a cantat -cu exceptia unui singur muzicant El a ramas tacut. Apoi a sosit vremea sa cante. Ridicandu-si instrumentul si ajustandu-si partitura ,a asteptat ca dirijorul sa se intoarca spre el. Primind intrarea ,a cantat o singura nota.

Dupa aceea si-a pus atent instrumentul jos si a asteptat ca toti membrii orchestrei sa-si termine partea. Faptul de a canta o singura nota pare pentru pentru multi oameni un lucru neinsemnat , dar era esential pentru a completa performanta .

La fel , Biserica care este Corpul Domnului Isus Hristos. E format din mai multi membri, si fiecare are un rol distinct . Unii primesc roluri principale. Ei se aud des si atrag atentia asupra lor. Altii par sa aiba roluri si insarcinari minore. Dar cu toti sunt necesari.Daca tu nu ai multe talente, nu te rusina si nu considera ca Dumnezeu te-a plasat intr-un loc lipsit de importanta din programul Lui .

Implineste-ti responsabilitatile cu bucurie .Daca ai multe daruri ,nu privi de sus la acei credinciosi care par nesemnificativi Biblia ne spune: sa dam cinste unul altuia -da, chiar si „cantaretilor unei singurei note”.R.W.D.

N-am sa-ti cer nicicand

Un loc mai mare, nu mi-l da,

Ci, rogu-Te, ma fa mai mare,

Ca locul sa-mi pot ocupa. „- Anonim

Putinul devine mult
atunci cand este Dumnezeu in el
.”

Painea zilnica

De ce merg eu la Biserica?

6 noiembrie

Text: Luca 6:6-11

Carturarii si fariseii pandeau pe Isus, …
ca sa aiba de ce sa-L invinuiasca.

Luca 6:7

Liderii religiosi mentionati in textul de azi ar fi trebuit s
mearga la sinagoga, ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu, sa I se
inchine, si sa slujeasca. In schimb, ei erau acolo la panda, sa
gaseasca ceva in comportamentul lui Isus pentru a-L critica. Scopul
lor principal a fost sa-L discrediteze pe Domnul.

Inainte de-a fi prea aspri in judecarea acestor carturari si farisei
din vremea Domnului Isus, sa ne oprim si sa privim la noi insine.
Prea multi crestini de azi merg la biserica pentru a gasi greseli,
pentru a barfi si a critica. Warren Wiersbe, in cartea sa „Angry
people” (Oameni maniosi), a scris „Un incident din viata lui Joseph
Parker, marele predicator englez, care ilustreaza acest tragic
adevar. Predica la City Temple din Londra. Dupa serviciu, unul
dintre ascultatori a venit la el si i-a spus: „Dr. Parker, ati facut o
greseala gramaticala in predica dumneavoastra”. Apoi a aratat
greseala pastorului. Joseph Parker s-a uitat la el si i-a spus: „Si ce
altceva ati mai retinut din predica de azi?” Ce mustrare potrivita!”

Nimeni din biserica nu este desavarsit – nici chiar pastorul, nici
organistul, nici cel ce conducea cantarile, nici usierul. Cu totii
facem greseli. Un spirit de vanare a greselilor poate produce numai
descurajare si cearta. Exista sanse ca aceia care intotdeauna se uita
numai dupa greseli, sa piarda invataturile, cuvantul de corectare,
si binecuvantarile pe care le are Domnul pentru ei. Cu totii trebuie
sa ne punem intrebarea: „De ce merg eu la biserica?” – D.C.E.

Unii merg la biserica un prieten sa-ntalneasca;

Altii merg acolo ca vremea sa si-o cheltuiasca;

Unii merg sa doarma sau mai grav, sa critice mereu.

Dar trebuie sa mergem sa ne-nchinam lui Dumnezeu!” – Anonim

Du-te la biserica sa te-nchini, nu sa barfesti;
sa te-mpartaseati, nu greselile sa le gasesti.

Painea zilnica

Adevărul Tău deplin

Adevărul Tău deplin
Ne sfințește în chip divin
El ne îndreaptă și ne arată
Calea cea adevărată.

Ca să mergem toți pe ea
În Împărăția Ta
Să cântăm cu bucurie
Căci Biserica Ta-i vie

Duhul Sfânt în noi l-ai pus
Și ne-ai ridicat în sus
În inimă avem izvoare
Ce aduc viața viitoare.

Ele curg spre orșicine
Care prin credință vine
La Domnul Isus Hristos
Care iartă pe păcătos.

El mult a suferit
Pentru noi căci ne-a iubit
Ne-a adus la toți vestirea
Căci El este Mântuirea.

El e calea adevărată
Și Lumina ce ne arată
Adevărul cel divin
Și-n el ne sfințește, amin!

Constantin Sferciuc 

Numai pentru barbati

Text: Efeseni 5:25-33                       

Bărbaţilor, iubiţi-vâ nevestele cum a iubit si Cristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea…” Efeseni 5:14

Dacă un bărbat şi-ar iubi soţia atat de mult cat a iubit Cristos Biserica, ce transformare miraculoasă ar cunoaşte căsnicia aceea! O asemenea dragoste plină de sacrificiu ar pune capăt oricărei necuviinţe, comportări nesăbuite din partea bărbatului. El ar fi bun, plin de grijă şi iertător. Ar fi mult mai interesat de fericirea soţiei sale decat de cea a lui personală. De fapt, ar fi gata să-şi dea viaţa pentru ea.
Un om îi spunea pastorului Rowland Hill din Londra despre moartea soţiei unui alt pastor. Comenta că Dumnezeu a luat-o la Sine pentru că soţul ei o iubea prea mult. Auzind aceasta, Hill a izbucnit: „Cum, domnule! Poate un om să-şi iubească soţia prea mult? Imposibil, domnule! Numai dacă a putut s-o iubească mai mult decat Şi-a iubit Cristos Biserica”.


în Efeseni 5:25, apostolul Pavel porunceşte: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…” Iar în Coloseni 3:19, el spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele”. Nu, în mod categoric nu, dacă un bărbat îşi iubeşte soţia cu dragostea lui Cristos, este imposibil s-o iubească prea mult!
Privind la exemplul măreţ al dragostei Domnului pentru noi, ar trebui să căutăm să ne potrivim vieţile după el. Bărbaţii nu trebuie să se îngrijoreze niciodată că ar putea să-şi iubească soţia prea mult. In schimb, ar trebui să se întrebe frecvent: „îmi iubesc eu suficient soţia?” – R.W.D.

PENTRU BĂRBAŢI:” Gandeşte-te la modul în care Cristos ne arată dragostea Sa. Cum ţi-ai putea arăta la fel dragostea, soţiei tale?

Painea zilnica

Vie si sanatoasa

Text: Matei 16:13-18               

…pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.” Matei 16:18

Referindu-se la unele acţiuni pline de nebunie luate de împăratul roman Diocletian, C. H. Spurgeon subliniază absur- ditatea împotrivirii faţă de Dumnezeu şi de caracterul indestructibil al Bisericii Sale. Spurgeon scrie: Diocletian a bătut o monedă pe care apare inscripţia: „Numele de creştin este pe cale de dispariţie”, în Spania au fost ridicatei două coloane monumentale de către Diocletian. Pe unele, din ele a fost scris: „în cinstea lui Diocletian Jovian Maximian Herculeus Augustul Cezar care a extins Imperiul Roman în est şi vest şi a starpit numele creştinilor care au dus republica la ruină”. Pe cel de-al doilea obelisc era o inscripţie care-l slăvea pe cezar pentru că „a abolit superstiţia lui Cristos şi a răspandit închinarea la zei”. Spurgeon continuă şi spune, aşa cum a observat un scriitor modern: „Avem aici un monument ridicat de păganism deasupra mormantului inamicului învins. Dar… departe de-a fi dispărut, creştinismul era în ajunul triumfului lui permanent şi final… Nici în Spania, nici în altă parte, nu poate fi arătat mormantul creştinismului; pentru că nu există nici unul, deoarece cei vii n-au mormant”.


Cat de adevărat! Biserica nu are mormant. Păstrată de Dumnezeu şi înzestrată cu putere de Duhul Sfînt, ea este indestructibilă. Nici o putere, omenească sau demonică, nu este în stare să o biruiască Da, Biserica este vie şi sănătoasă – şi întotdeauna va fi aşa!  -R.W.D.

Din vremi ce-au fost, ce sunt şi-or trece cu zel
Unde sunt azi împăraţi şi titani?
Dar Biserica Ta se roagă la fel
Şi azi ca acum o mie de ani.” – Coxe

Lucrătorii Domnului pot fi opriţi, dar lucrul Domnului va continua

Painea zilnica

Nici un pacat nu e prea mic

Text: Psalmul 119:1-8

Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? ” 1 Corinteni 5:6

Cand un vapor transatlantic s-a scufundat langă coastele Irlandeze, cu cativa ani în urmă, lumea a fost uluită. Deoarece căpitanul vasului era un excelent marinar, nimeni nu şi-a putut imagina care au fost cauzele acestui accident. Au fost trimişi scafandri să cerceteze şi au adus printre alte obiecte, compasul navei pentru a fi examinat. Cand au deschis cutia compasului au găsit varful unei lame de cuţit înăuntru. Probabil că, în timp ce curăţa compasul, un marinar nechibzuit a rupt varful cuţitului cu care lucra, varf care a făcut compasul să arate rezultate false. Drept rezultat, nava a luat un traseu greşit, zdrobindu-se de stancile coastei.


Ca şi creştini, putem şi noi naufragia dacă începem să credem că unele lucruri mici – păcate mici – nu sunt dăunătoare. De aceea cuvintele noastre, faptele noastre, atitudinile noastre trebuie întotdeauna să le ţinem departe de păcatul care ne poate submina mărturia şi ne poate pune în pericol relaţiile cu Dumnezeu. În 1 Corinteni 5, apostolul Pavel s-a confruntat cu o situaţie păcătoasă care tulbura lucrarea lui Dumnezeu în Corint. După ce se adresează specific problemei, el face tuturor o atenţionare asupra rezultatelor păcatului. El spune că „puţin aluat face să dospească toată plămădeala” (v. 6). Orice păcat, chiar şi „cel mai mic”, poate aduce tulburare atat creştinului cat şi bisericii. Ajută-mă, Doamne, să fiu „fără prihană” (Psalmul 119:1). Invaţă-mă că nici un păcat nu e prea mic.        – P.R.V.

Păcatul mic, ca drojdia lucrează
Schimband în rău tot ce-i cu putinţă.
Curand dospi-va toată plămădeala,
Pervertindu-ne întreaga fiinţă.” – H.G.B.

Nici un păcat nu e prea mic, pentru că el este împotriva unui Dumnezeu infinit

Painea zilnica

Bucuria de a merge la biserica

Text: Psalmul 122

Mă bucur cand mi se zice: „Haidem la Casa Domnuluil” Psalmul 122:1

Pentru o vreme, în timpul copilăriei mele, cuvintele Psalmului 122:1 scrise pe peretele bisericii noastre, mi-au creat sentimente confuze. Îmi plăcea să mă întalnesc cu prietenii la biserică şi să mă bucur de sentimentul măreţiei şi al grandorii lui Dumnezeu, pe care îl aveam adesea. Dar nu eram în mod particular prea bucuros să merg la biserică, ori de cate ori i se deschideau porţile, în zilele acelea, rugăciunea pastorală dura 20 de minute, şi predicatorii obişnuiau să coboare foarte adanc, să stea acolo mult timp şi să iasă extenuaţi. Dar azi, sunt foarte mulţumitor lui Dumnezeu că am crescut într-o casă unde mersul la biserică era o obligaţie. Această practică a avut un impact adanc în viaţa mea. Psalmistul a spus că era bucuros atunci cand era invitat să se alăture pelerinilor în drumul spre Templul din Ierusalim. Era deosebit de încantat să se simtă una cu credincioşii din toate cele 12 seminţii ale lui Israel. Era plin de bucurie si de dragoste în actul închinării, încat tanjea de dorul păcii Ierusalimului, dorind pacea şi bogăţia binecuvantărilor divine pentru cetăţenii lui. Cand mergem Ia biserică din motive corecte si cu o atitudine corectă, aducem glorie lui Dumnezeu şi primim învăţătură, mangaiere şi suntem îndemnaţi la noi acţiuni spirituale. Pe langă acestea, îi încurajăm pe alţii şi primim încurajare de la ei.


Fă din frecventarea cu regularitate a bisericii un obicei. Du-te acolo, aşteptandu-te să dai şi să primeşti. Pe măsură ce această practică va deveni o parte integrantă a vieţii tale, credinţa ta va creşte tot mai puternică şi vei deveni o binecuvantare. Curand te vei trezi spunînd: „Mă bucur că este timpul de mers la biserică”. – H.V.L.

Săptămana nu-i completă pană încă nu păzim
Ziua Domnului în care sufletul să ni-l hrănim.
Ca să ducem crucea vieţii, ajutor primim de sus,
Cand, prin rugă şi-nchinare, avem har de la Isus.”   
– D.J.D.

Vino la biserică pentru întărirea credinţei tale

Painea zilnica

Se zdruncină temelia lumii

Motto: Ps. 82/ 1-5: „”Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu.
El judecă în mijlocul dumnezeilor.
„Până când veți judeca strâmb și veți căuta la fața celor răi?
Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenoroci-
tului și săracului.
Scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți-i din mâna celor răi.”
Dar ei nu vor să știe de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în în-
tuneric, de aceea se clatină toate temeliile pământului.””

Se zdruncină temelia lumii moderne
A cărei existență este pe sfârșite…
Poruncile Domnului care sunt eterne
Le scot din Lege lumeștile guverne,
Socotindu-le vechi și nepotrivite.

Suntem în mileniul trei… Am evoluat…
Și omul, emancipat, așa înțelege
Că odată ce păcatul este legiferat
Putem păcătui cu vârf și îndesat,
Că păcatul nu mai e fără de lege.

Și nu mai mustră pe nimeni conștiința
Că trăiește-n păcat și neascultare…
Dragostea lipsește, lipsește pocăința,
Mulți sunt cei ce-și leapădă credința
Și se lipesc de duhuri înșelătoare.

Ard, azi, în oameni patimi vâlvătaie…
Satana cerne întruna să ne piardă,
De mântuire vrea să ne despoaie –
Și lumea i se închină, se încovoaie…
Mai jos de-atâta n-ar putea să cadă.

Că lumea a ajuns ca vechea Gadară
Și-i plină de îndrăciți și de vicleni
Care îndrăznesc prin legi să ceară
Ca Hristos Isus, pentru a doua oară,
Să fie izgonit de noii ghergheseni.

Și toți mai marii lumii, plini de fală,
Crezându-se stăpâni și dumnezei
Dac-ar putea, cu câtă îndrăzneală,
Și lui Hristos i-ar cere socoteală
Că e prilej de poticnire pentru ei!

O nouă vale Dura e lumea în care
Chipul de aur se înalță mai hidos,
Iar norodul dă năvală la închinare
Și prea puțini aleg să stea-n picioare –
Doar cei chemați să fie-ai lui Hristos.

Vai de cei ce-au desființat Cuvântul
Prin legi drăcești ce duc la moarte!
Că așa cum risipește pleava vântul
Îi va risipi și Dumnezeu Preasfântul
Și le va șterge numele din Carte.

Doar aceia ce-L urmează încrezători
Pe Cel ce are puterea să ne scape,
Prin credința neclintită vor fi biruitori
Fiindcă au știut s-aștepte răbdători
Venirea Domnului, care-i aproape.

El va veni să-Și ia Biserica slăvită,
Cea fără pată și fără zbârcitură –
Mireasa Lui sfântă și neprihănită
Care în Ziua cea mare fi-va răpită
De Mirele Ceresc, cum scrie în Scriptură.

Și ferice de aceia ce vor fi chemați
La ospățul nunții Mielului divin!
Fiindc-au rămas închinători adevărați
Ce nu s-au întinat, vor fi încununați
Cu cununa vieții veșnice.

Ioan Vasiu 

Pastrezi pacea?

Text: Efeseni 4:1-6

„…căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii „Efeseni 4:3

Cat de plăcut este pentru Domnul ca poporul Lui să trăiască împreună în unitate! Cu toate acestea, există multă ceartă, muşcături şi luptă care continuă în unele biserici. Într-o manăstire din Germania, nu departe de Babenhausen, sunt
expuse două perechi de coarne de cerb care stau permanent încrucişate. Au fost găsite în poziţia aceasta cu mulţi ani în urmă. Se pare că animalele s-au luptat sălbatic şi coarnele lor s-au încrucişat aşa de tare că n-au mai putut fi desfăcute. Rezultatul a fost că amandoi cerbii au murit de foame. Cineva a comentat: „Aş duce aceste coarne în fiecare casă şi şcoală ca să fie un semnal de alarmă pentru cei care se luptă pană la ultimul efort pentru a-şi impune punctul lor de vedere. Le-aş duce în fiecare biserică pană ce mesajul lor tăcut ar pătrunde adanc în inimile celor care îşi găsesc plăcerea de a-şi încrucişa coarnele cu alţi creştini, la cel mai mic act de provocare”.


În Neemia 5, putem citi că israeliţii, din egoism, se tratau urat unul pe altul. Neemia i-a mustrat pe conducători şi le-a spus să facă imediat restituirea şi repararea răului comis. Ei au răspuns cu umilinţă: „Le vom da înapoi şi… vom face cum ai zis”, după care întreaga adunare a spus: „Amin!” şi L-au lăudat pe Domnul (Neemia 5:12, 13). Poporul a acceptat mustrarea lui Neemia şi a început să trăiască în pace unul cu altul.
Fie ca toţi care II cunoaştem pe Domnul „să păstrăm unitatea Duhului prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). Este singura modalitate prin care vom avea pace în biserică!        – H.G.B.

Binecuvantează, Doamne, adunarea,
Te rugăm cu lacrime curate
Să trăim mereu cu dragoste-mpreună
Şi în sfantă dulce unitate.   ”      – Fennema

„Nu-i loc în grădina lui Cristos pentru mărul discordiei

Painea zilnica

Inchinarea activa

Text: Psalmul 100

Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cantări în curţile Lui!” Psalmul 100:4

Pastorul Ray Stedman, în cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, spune că ar dori ca toţi cei ce merg la biserică să aibă ocazia să stea la amvonul bisericii şi să privească spre sală în timpul unei predici. El spune că, în timp ce cei mai mulţi din audienţă par să dea atenţie predicatorului, un număr destul de mare din ei au mintea în altă parte. Stedman scrie: „Ar fi fascinant ca la sfarşitul unei predici să ştii unde au fost aceşti oameni!” In legătură cu acest aspect, putem fi siguri de un lucru: Acei care şi-au disciplinat minţile cu succes să „stea” în biserică, aceia sunt cei mai caştigaţi în urma serviciului.   


Pentru ca să obţii cel mai mare beneficiu din mersul la biserică, trebuie să devii un participant activ. În primul rand, înainte de-a pleca de acasă, trebuie să ne pregătim inimile. Apoi, la biserică, trebuie să ne implicăm cu toată inima în serviciile ce se ţin – intonarea cantărilor, rugăciunea în tăcere. În timp ce pastorul se roagă cu voce tare, închinarea împreună cu corul, bucurandu-ne de părtăşia caldă cu ceilalţi credincioşi. In final, trebuie să ne disciplinăm noi înşine să ascultăm, şi aceasta înseamnă să primim cu grijă, deschis şi cu intensitate,învăţătura Cuvantului lui Dumnezeu. Ar trebui să avem o foame după Adevărul care ne linişteşte duhul, ne înspiră închinarea, care ne face să-L lăudăm pe Dum-
nezeu şi care ne îndeamnă la acţiune. Este uşor să dai vina pe pastor atunci cand părăseşti biserica descurajat şi cu un gol interior. Dar el nu poate face totul. Trebuie să ne facem partea noastră. Cei care beneficiază cel mai mult dintr-un serviciu, sunt cei care investesc cel mai mult în el. -R.W.D.

Casa Domnului e sfant locaş
De laudă şi rugăciune.
Intrand, să fii în orice ceas
Cu duh zdrobit şi ganduri bune.”  – H.G.B.

O închinare activă cere o implicare activă.

Painea zilnica