Rugăciune de binecuvântare

Te văd iubit Părinte
În scumpa mea comoară
Ce-n brațele-mi de tată
Adoarme-adânc, zâmbind
Te văd când se trezește
Te văd și când se-ntinde
Și-n vocea-i minunată
Te-aud și-n gângurit.
Te văd când îmi zâmbește
În ochișorii limpezi
Ce cu așa dulceață
O Tată i-ai creat
Făptura ei ce crește
Și obrăjorii fragezi
De  zâmbet și de viață
Îmi spun: ești Minunat!
Ești minunat Părinte
Și meriți toată slava
Tu, Cel ce din mărire
Spre mine ai privit
Sunt fără de cuvinte
De-atâta fericire
Ce inima și casa
Prin ea mi-au copleșit. . . .
Micuța mea comoară
Primită de la Tine
Eu simt că dintre toate
E cel mai mare dar
Da, după mântuire
Spun cu seninătate
Că nu e dar mai mare
Ca ea pe-acest hotar.
Din Tine-a luat ființă
Și-n Tine drag Părinte
În ziua care vine
Se va întoarce iar
Acolo-n biruință
În slăvile divine
Fă Tată sfânt să fie
Cu noi, pe veci și ea.
Îți mulțumesc Părinte
Îți mulțumesc Divine
Că Tu, izvorul vieții
Ne-ai dat-o și-am dori
Ca viața-i pământeană
Să fie pentru Tine
Trăită până-n slavă
Pe toți ne vei primi!

Emanuel Hasan 

Anunțuri

Pășind ușor cu pași de vată

Pășind ușor cu pași de vată
M-apropii-ncet să nu trezesc
Comoara mea cea minunată
Ce-atât de mult eu o iubesc…
Mi-e inima de pace plină
De dragoste și de etern
Că-n viața mea ca-ntr-o grădină
A coborât un colț de cer.
Și simt uimire,fericire
Iubire, poezie, cânt
Și mă închin cu mulțumire
Și reverență Celui Sfânt:
-O, Tată preaiubit din slavă
Te laud și îți mulțumesc
Pentru comoara cea mai dragă
Ce am putut să o primesc.
Privesc la ea, comoara scumpă
Și n-am cuvinte să-Ți exprim
Recunoștința mea profundă
Și știu că nu pot pe deplin.
Sunt copleșit, umplut de Tine
Când văd ce dulce ai creat
Ființa-atât de scumpă mie..
Oh, cât m-ai  binecuvântat.
Mi-ai dat mai mult decât eu Ție
În rugăciune Ți-am cerut
Mi-ai dat imensă bucurie
Și mult mai mult decât am vrut!
Da, Ți-am cerut perfecțiune
Și frumusețe de la Tin
Și-asupra ei Sfântul Tău Nume
Eu Ți-am cerut, Tată divin.
Iar Tu din cerul sfânt Părinte
Mi-ai dat comoara-n care-ai pus
Atât de mult, că n-am cuvinte
Să-Ți mulțumesc , să-Ți cânt nespus.
I-ai dat viață, sănătate
Și văd minunea ce-ai făcut
La Tine nu e: nu se poate!
Omul a spus nu! Tu ai vrut!
Când omul spune: se va pierde
Tu dimpotrivă spui: va fi!
Căci Tu ai spus că cine crede
Cuvântul Tău, va izbândi.
Și-ncrezător mereu în Tine
Eu mai departe-Ți voi urma
Prin Harul veșnic care ține
Pe calea sfântă casa mea.
Te vom urma până în zare
Fiul Tău scump se va ivi
Să ne răpească în splendoare
Mai sus de nori, în veșnicii.
Iar când Te voi vedea în ceruri
Va fi și ea , comoara mea
Și-Ți va cânta în sfinte coruri
Cu toți cei dragi ai mei și ea.
Iar pân’ atunci iubit Părinte
În numele Fiului Tău
Cerem protecția Ta, fierbinte
Să ne păzească de-orice rău.
Și până vine ziua scumpă
Când sus în cer Te vom vedea
Ne ține-n mâna Ta cea sfânta
Și sub sfântă pecetea Ta!

Emanuel Hasan 

Fiecare zi e-o treaptă

Fiecare zi e-o treaptă
Către cer sau către iad
Către slava ce ne-asteaptă
Sau spre al ruinei vad.
Zilele înseamnă trepte
Pot fi trepte către cer
Sau din cele ne-nțelepte
Ce coboară spre infern.
Viața e precum o scară
Care-i tot mai largă-n jos
Spre osânda cea amară
Din iazul de foc,hidos.
Către cer se ingustează
Scara către infinit
Tot mai mulți,se-opresc,oftează
Și coboară-n pas grăbit.
Către ceruri,vezi pe scară
Doar iubiții peregrini
Cu privirea spre comoară
Către slava cu lumini.
Ei nu-și mai întorc privirea
Către ce lăsat-au jos
Ci privesc spre răsplătirea
Regelui victorios!
Fiecare zi e aur
Inc-o treaptă spre Isus
Spre cununa de sfinti lauri
In splendoarea far apus!
*
Ai pornit pe scara vietii..
Urci spre ceruri sau cobori?
Fiecare zi e-o treaptă
Către noapte sau spre zori!
Te asteaptā vesnicia
Si cununa-n ceruri sus.
Poti tu pierde bucuria
Întâlnirii cu Isus?
Râdā toti cei ce coboarā!
Urcā doar spre Dumnezeu!
Cāci la capāt o comoarā
Te asteaptā, dragul meu!

Emanuel Hasan

Așteptând comoara scumpă

Așteptând comoara scumpă
Să o țin la pieptul meu
Mă aplec in rugă sfântă
Catre Tine Dumnezeu.
Și întâi, cu mulțumire
Mă închin ‘naintea Ta
Cu nespusa fericire
Ce îmi umple ființa mea.
Tată scump, nu am cuvinte
Îndeajuns să-Ți mulțumesc
Pentru brațele-Ți preasfinte
Ce comoara-mi dăruiesc.
Cât de bun ai fost cu mine
Chiar de nu am meritat
M-ai ținut mereu prin Tine
Când vrăjmașu-a vrut să cad
Dar prin sângele Salvării
Ce s-a dat prin Fiul Tău
Am primit darul iertării
Și scăpare de cel rău.
M-ai purtat cu mână tare
Când pe boltă s-au ivit
Norii cenușii in zare;
I-ai certat, i-ai risipat.
Si din ceruri de la Tine
Ai trimis comoara mea
Și-nteles-am că ea vine
Din înalt, din mâna Ta.
N-am să pot uita vreodată
Harul Tău nemărginit
Bunătatea Ta de Tată
Ce de rău m-a ocrotit.
Tu ești Tatăl îndurării
Dumnezeul veșnic Sfânt
Spui o vorbă-n largul zării
Și ia viață pe pământ.
Iar acum, Te rog fierbinte
Cum si-atuncea Te-am rugat
Să îți pui mainile sfinte
Peste ea, Părinte drag!
Iar când va veni pe lume
Te rog mult s-o ocrotești
Si asupra-i sfântu-Ți nume
Tu să-L pui și s-o sfinteşti!
Binecuvântează clipa
Când pe lume va veni!
Fie peste ea aripa
Harului din vesnicii!
Peste cea prin care vine
Lasă Tată sfânt puteri
Si balsam de sus, din Tine
Pace sfântă, mângâieri!…
Peste ea, scumpa comoară
Fie dar Numele Tău
Precum ploaia cea de vară
S-o inunzi cu Harul Tău.
Tată sfânt, cu mulțumire
Mă închin ‘naintea Ta
Și îți cânt de fericire
Și-Ți inalț cantarea mea.
Rugaciunea, mulțumirea
Să ajungă-n ceruri sus!
Ți le-aduc prin dăruirea
Fiului Tău drag, Isus!

Emanuel Hasan

Suflet ceresc în trup de lut

Cine poate da viață?
Numai Domnul Dumnezeu
El, eterna dimineață
Ce-a creat sufletul meu.
El e Ziditorul lumii
Creatorul minunat
Care din tăria humii
Și pe mine m-a luat!
Trup și suflet cu iubire
Amîndouă le-a-mpletit
Prin cereasca dăruire
Tatăl meu nemărginit!
Este cineva mai mare
Sus în cer sau pe pământ
Decât Tatăl ce-n splendoare
Stă pe tronul Său cel sfânt?
Nicidecum, El e izvorul
Infinit de bucurii
El e Tatăl, Creatorul
Ce m-asteaptă-n vesnicii!
M-a creat să fiu în ceruri
Intr-o zi să cânt și eu
Cu milioanele ce-n coruri
Îl slăvesc pe El mereu!
Lut și suflet împletite
Pentru slava Celui Sfânt
Sunt de mult Lui dăruite
In viața-mi pe pământ.
Iar comoara mea cerească
Sufletul nemuritor
Stă in casa pămîntească,
Într-un vas folositor.
Din tăriile iubirii
A venit sufletul meu
Din izvorul fericirii
Care este Dumnezeu!
#
Vine ziua când comoara
Va lăsa vasul de lut
Ridicandu-se spre țara
Celui fără de-nceput!
Că din El a luat ființă
Si se-ntoarce iar in El
Prin eterna biruință
Cea dintre pământ și cer.
Dar până atunci, iubire
Daruirea lui Isus
Pân’ la marea revenire
A sufletului meu sus!

Emanuel Hasan 

Un copilaș e o comoară

Mii de comori există jos în lume
Sute de mii, milioane știm că sunt
Si mulți prin ele și-au făcut un nume
De care mândrii sunt ei pe pământ.
Dar mai presus de orișice comoară
E-un copilaș trimis de Dumnezeu
Ce-aduce-n suflet dulce primăvară
Și gingășie, dragoste mereu.
Toate comorile din lume sunt deșarte
Față de-un copilaș venit din cer
Sărac e cel care de el nu are parte
Căci tot ce-i pe pământ e efemer.
Si tot ce-i pe pământ in ziua mare
A Judecății Celui Sfânt se va topi
Însă in ziua de măreață sărbătoare
În ceruri sus vor fi și-ai noşti copii.
Comorile primite din mărire
Se vor întoarce sus in ceruri înapoi
In marea zi la sfânta răsplătire
La marea de cristal unde vom fi și noi.
Copiii sunt comori cerești lăsate
De Creatorul nostru pe pământ;
Cu binecuvântări ne vin încredințate
Spre a-i conduce către Cel ce-i veșnic Sfânt.
Banii, averea sau mașini, palate mii?
Ce rost au ele orișicît de multe sunt
Fără de-un zâmbet fără râset de copii?
Deșertăciune este cel mai potrivit cuvânt.
De-aceea dragi părinți, cu bucurie
Să-i mulțumiți Tatălui veșnic, Dumnezeu
Pentru comoara cea din vesnicie
Să-i mulțumiți din inimă mereu.
Să nu priviți cu jind spre cei bogați in lume
Căci voi prin copilași sunteți cei mai bogați
Acesta e al vostru cel mai mare nume
Să fiți ai Domnului Isus și binecuvântați!
Comoara cea mai mare de sub soare
E-n casa ta cu zâmbet dulce de copil
Aceasta-i cea mai mare binecuvântare
Pentru părinții cari doresc raiul divin.

Emanuel Hasan

Tu ai ultimul Cuvânt!

Era o seară-ntunecată
Și cerul îmi părea închis…
Iar eu strigam spre Tine:-Tată!
Nu mă lăsa, căci mi-ai promis
Că-n ziua grea de încercare
Nu vei lăsa să fiu zdrobit
Când lacrimile-mi curg amare
Și când in suflet mi-este frig…
Ai spus că-n ziua cea amară
Dacă spre Tine voi striga
Tu nu mă vei lăsa afară
De mine Te vei îndura…
Și am strigat spre Tine Tată
Și-mi amintesc acum, plângând
Că inima mea înfricată
Plângea în mine tremurând…
Toate speranțele frumoase
Toate,pierdute îmi pareau
Iar frica îmi intrase-n oase
Și oamenii mulți îmi spuneau
Că nu mai poate fi speranță
Că totul pare-a fi pierdut
Că nu am nici o siguranță
Că soarele-i apus demult.
Însă in bezna de durere
Ce inima îmi cuprindea
O rază sfântă de putere
Mă lumină.Iar pacea Ta
Ca și o șoaptă minunată
O auzii ca-n foşnet lin
Și-n inima strânsă de tată
Un strop ceresc de sfânt alin.
Apoi când zorii se iviră
Spre Tine iarăși am strigat:
-O,Dumnezeule, ai milă!
Nu mă lăsa, Tată-ndurat!
..Și-au mai trecut clipe ce mie
Atât de greu parcă-mi treceau
Dar Tu de sus din vesnicie
Știai ce bucurii urmau;
Și mi-ai vorbit iubit Parinte
Că nicidecum nu m-ai lăsat
Iar minunatele-Ți cuvinte
Mi-au spus că-s binecuvântat!
Mi-ai spus atunci despre comoara
Ce-ai hotărât să-mi dăruiești
Trimisă din înalt, din țara
De unde  vesnic Tu domnești!
Și-atunci, în loc de întristare
O bucurie m-a cuprins
Si mi-am ‘nălțat ochii in zare
Catre eternul necuprins
Și inundat de-o pace-adâncă
Din inimă Ți-am mulțumit
Că Tu Părinte mi-ai fost stâncă
În valurile ce-au lovit.
#
Iar astăzi Tată n-am cuvinte
Să-Ți mulțumesc, c-ai implinit
Ce mi-ai promis atunci, ‘nainte
Când tot părea că-i prăbușit.
Am înțeles și stiu prea bine
Că ești al Vieții sfânt izvor
Iar astăzi plâng de fericire
Slavindu-Te scump Creator
Că-n brațele Tale preasfinte
Mereu cu milă ne-ai purtat
Si-ti mulțumesc iubit Părinte
Că pân-aici ne-ai ajutat!
O vorbă spui și ia ființă
Tac valurile rând pe rând
Tu dai credință-n umilință
Te lași găsit de omul frânt!
#
Mai sunt atâția care-n lume
Necazuri stiu că au avut
Iar marea a lovit in spume
Dar Tu în Tine i-ai ținut.
Și deși azi mai sunt pe cale
În suferinți frați și surori
Dă-le din marea Ta-ndurare
Care  preface noaptea-n zori!
Că doar prin Tine drag Părinte
Vom ‘nainta jos pe Pământ
Până în slavile Preasfinte
Caci Tu  ai ultimul Cuvant!

Emanuel Hasan

Mâine nu poți ști

Vezi cum în zbor se duce timpul, comoara ce-am primit-o-n dar ?
Și noi vom trece toți ca gândul fără-a lăsa urme măcar.
În zbor se duc cum trec cocorii an după an spre veșnicii
Și în curând se-arată zorii, a judecății mare zi.

Mâine nu poți ști de va mai fi o zi
În care să-L slujești pe Dumnezeu.
Nu risipi-n zadar un timp primit în dar
Căci ceasul care vine, nu-i al tău.

Necaz e doar aici sub soare;
În lume totu-i trecător
Doar în a cerului splendoare
Poți fi pe veci nemuritor.

Doar în Isus ai siguranța
Vieții fără de sfârșit
Ți-ai pus în El deplin speranța,
Sau nici măcar nu te-ai gândit ?

Ilie Belciu

Isuse, mergi cu mine

Isuse, mergi cu mine pe-oriunde mă trimiţi,
atunci şi eu, oriunde, mă duc cu voie bună
şi tot de-acelaşi Lazăr vom fi-amândoi primiţi,
şi tot de-acelaşi Iuda vânduţi vom fi-mpreună!

Ce fericit, Isuse, voi sta de veghe când
Tu, obosit, în luntre, vei adormi vreodată,
nu m-ar clinti nici vântul, nici marea spumegând,
căci luntrea cea cu Tine e-n veci nescufundată.

Frumoasa mea comoară e-aceea din ascuns
ce-am strâns-o-n pâinea dată la mai flămânzi ca mine,
ocările nedrepte plătite-ar fi-ndeajuns
prin sfânta fericire că sufăr lângă Tine.

Isus, mergi mai cu mine atunci când merg lovit
şi stai mai lângă mine când stau pe rug de pară,
să nu port altă vină decât că Te-am iubit,
nici altă apăsare, decât a Ta povară!

Cu Tine-mi trece iarna mai iute ca o zi
şi-mi zboară ca un sunet toţi anii de furtună,
şi vine Veşnicia în care vom prânzi
sub steaguri şi sub raze, cu îngerii-mpreună.

Traian Dorz