Mâine nu poți ști

Vezi cum în zbor se duce timpul, comoara ce-am primit-o-n dar ?
Și noi vom trece toți ca gândul fără-a lăsa urme măcar.
În zbor se duc cum trec cocorii an după an spre veșnicii
Și în curând se-arată zorii, a judecății mare zi.

Mâine nu poți ști de va mai fi o zi
În care să-L slujești pe Dumnezeu.
Nu risipi-n zadar un timp primit în dar
Căci ceasul care vine, nu-i al tău.

Necaz e doar aici sub soare;
În lume totu-i trecător
Doar în a cerului splendoare
Poți fi pe veci nemuritor.

Doar în Isus ai siguranța
Vieții fără de sfârșit
Ți-ai pus în El deplin speranța,
Sau nici măcar nu te-ai gândit ?

Ilie Belciu

Isuse, mergi cu mine

Isuse, mergi cu mine pe-oriunde mă trimiţi,
atunci şi eu, oriunde, mă duc cu voie bună
şi tot de-acelaşi Lazăr vom fi-amândoi primiţi,
şi tot de-acelaşi Iuda vânduţi vom fi-mpreună!

Ce fericit, Isuse, voi sta de veghe când
Tu, obosit, în luntre, vei adormi vreodată,
nu m-ar clinti nici vântul, nici marea spumegând,
căci luntrea cea cu Tine e-n veci nescufundată.

Frumoasa mea comoară e-aceea din ascuns
ce-am strâns-o-n pâinea dată la mai flămânzi ca mine,
ocările nedrepte plătite-ar fi-ndeajuns
prin sfânta fericire că sufăr lângă Tine.

Isus, mergi mai cu mine atunci când merg lovit
şi stai mai lângă mine când stau pe rug de pară,
să nu port altă vină decât că Te-am iubit,
nici altă apăsare, decât a Ta povară!

Cu Tine-mi trece iarna mai iute ca o zi
şi-mi zboară ca un sunet toţi anii de furtună,
şi vine Veşnicia în care vom prânzi
sub steaguri şi sub raze, cu îngerii-mpreună.

Traian Dorz

Intoarce-te!

Se duce-n graba timpul, popor rascumparat,
Curand vine Mesia, sa vada ce-ai lucrat,
Ai pus tu oare frate talantul in negot?
Sau l-ai ascuns sub glie, de frica vreunui hot?

Stapanu-a pus in tine, comori de nedescris,
Si-n fata ta, stii bine, sta ceru-ntreg deschis,
Cum ai tu azi vesmantul, iubite calator?
Azi Duhul Sfant te-ndeamna, nu sta nepasator.

Candva ai fost ca lutul in mana Lui Isus,
Iar El era Olarul venit din cer de sus,
Te modela cu grija, un vas de pret ai fost,
Iar azi te poarta vantul, si nu ai adapost.

De ce pui pret pe lucruri ce sufletul racesc?
Alergi dupa iluzii ce inima-ti ranesc?
Dar Cel ce-a stat pe cruce, Isus Cel inviat,
Plangand, sa stii te-asteapta, sa ierte-al tau pacat.

Te-ai lepadat ca Petru prin fapte nu prin grai,
Si nu mai vezi nici drumul ce duce catre rai,
Aveai candva candela, cuvantul din scripturi,
Azi iti hranesti fiinta doar cu faramituri.

Comoara ce-a mai mare in cortul tau de lut,
E sufletul ce-asteapta de El sa fie-umplut,
O iesi din lumea neagra si plina de pacat,
Te-ntoarce azi la jertfa ce pentru tin’s-a dat.

Dezbrac-a firii zdreanta, vesmantul tau murdar,
Primeste haina alba ce-ti da Isus in dar,
Si un inel in deget, ca semn c-ai fost iertat,
De Domnul Sfant din slava, al pacii Imparat!

Intoarce-te la Tatal, o fiu risipitor,
Cu ochii plini de lacrimi te-asteapta iubitor,
Chiar de-ai pierdut averea, te-asteapta ca sa vii,
Sa te intorci acasa, printre ai Sai copii!

Florin Ciorcas

Cand un copil vine pe lume

Cand un copil vine pe lume
Intr-o familie de crestini
E bucurie-n rugaciune
Si in cantare multumiri.

Si inc-un nume pentru glorie
Se scrie intr-o Carte sus
Si-o alta fila de istorie
Jos pe pamantul in apus.

Caci bine stim ca nu e vesnic
Ci trecator acest pamant
E ca o lumanare-n sfesnic
Ce se va mistui curand..

Dar sufletul ce vine-n lume
E alb, curat, nemuritor
Nu va pieri ca valu-n spume
Caci are un vesnic Creator!

Un copilas e bucurie
Intr-o familie de crestini
Va creste pentru vesnicie
Pentru Parintele divin.

Si cand pentru intaia oara
Va fi el binecuvantat
Ca Samuel odinioara
Ramane binecuvantat!

Parintii scumpi il vor aduce
Cu bucurie la altar
Iar Sangele ce-a curs pe cruce
Il va pazi mereu prin Har!

O,dragi parinti,mica fiinta
Are un suflet pentru cer
Rugati-va cu staruinta
Pentru destinul sau etern!

Sa-l cresteti dar precum Scriptura
Va porunceste negresit
Ca sa urmati invatatura
Cuvantului din cer venit!

Viata voastra fiind exemplu
Ii va sluji ca si un far
Iar casa voastra fie Templu
Cu rugaciune pe altar!

Va va lasa Domnul vreodata
Pe voi, parintii si pe el
Daca pe Calea Sa cea dreapta
Veti merge doar, privind spre cer?

Nu,nicidecum,caci Domnul spune:
Eu nicidecum n-am sa va las
Sunteti copiii Mei si-n lume
Voi fi cu voi, da, pas cu pas!

Si chiar de veti avea necazuri
In lumea rea, veti birui
Dar indrazniti si prin talazuri
Caci Eu mereu va voi pazi!

Iar intr-o zi, pe nori de slava
Cu sfintii cei rascumparati
Din lumea ce va trece-n graba
Veti fi si voi la cer luati!

Atunci vedea-veti bucuria
Scumpului suflet ce-ati crescut
Vedea-va si el vesnicia
Si pe Acel far de-nceput!

De va fi doar un suflet scump
Lasat de Tatal Sfant ca dar
Sau poate doi, trei sau mai multi
In ziua Marelui Hotar
Pe nori de vis vor fi si ei
Comoara ce-ati putut lua
Si mosteni in slavi cu-acei
Ce-au fost salvati prin jertfa Mea!

Emanuel Hasan

Descoperirea tainei Tale…

Descoperirea tainei Tale
Isuse scump, m-a transformat
Mi-ai arătat o altă cale
Îți mulțumesc că m-ai chemat.

Mi-ai arătat ce-i veșnicia
Cu tot ce poate oferi
M-ai învățat ce-i vrednicia
Să poată-n suflet înflori.

Am înțeles că nu-n monede
Pot idealul să-l găsesc,
Că Legea Duhului prevede
Să Te urmez, să Te slujesc.

Din ceasul întâlnirii noastre
Noi revelații mi-ai adus
Privesc spre zările albastre,
Spre Plaiul fără de apus.

Sunt conștient că fără Tine
Pelerinajul n-are sens
Când nu sunt zilele senine
M-ajuți să trec prin fumul dens.

Descoperirea voii Tale
A fost momentul crucial
Când n-am mai stat în sumbra vale
Să dau merinde lui Baal.

Că văd dincolo de probleme
Un scop înalt, vizionar
E că găsesc în orice vreme
Izvorul de-unde vine har.

Trezindu-mă din nepăsare
Ai pus în mine dor divin
Să m-atașez de cei ce-s sare
Și-și înțeleg al lor destin.

Descoperind a Ta comoară
Spre Paradis mi-a dat avânt
A Ta iubire mă-nfășoară
Și mă desprinde de pământ.

George Cornici

A rămâne în ascultare, în dragoste

“Dacă păziţi cuvintele Mele, veţi rămâne în dragostea Mea.” (Ioan 15.10)

Să rămânem în ascultare şi să rămânem în dragostea Domnului Isus; iată două lucruri care nu pot fi despărţite. Numai o viaţă pusă sub cârmuirea Domnului Cristos poate să dovedească că noi suntem plăcerea Lui. Să păzim cuvintele Lui, ca să putem să fim încălziţi de dragostea Lui. Fără sfinţenie, care singură este plăcută lui Dumnezeu, noi nu putem plăcea Domnului Isus. Cel care nu urmăreşte sfinţenia, nu cunoaşte nimic din dragostea Domnului Cristos.

Desfătarea de bună voie în dragostea Domnului nostru, este un lucru din cele mai delicate. Ea este mult mai simţitoare faţă de păcat şi faţă de sfinţenie decât este argintul viu la frig sau la căldură. Dacă suntem cu o inimă simţitoare şi curaţi în gândire, vorbire şi viaţă, ca să-L cinstim pe Domnul Isus, atunci primim dovezi ale dragostei Lui, fără număr. Dacă dorim să avem necurmat o astfel de fericire, ne trebuie o necurmată sfinţenie. Domnul nu-Şi va ascunde faţa Sa de noi, numai noi să nu ne întoarcem faţa de la El. Păcatul este norul care ne întunecă soarele. Dacă ascultarea noastră este atentă şi predarea noastră totală, vom umbla în lumină, după cum Dumnezeu însuşi este în lumină şi vom rămâne astfel în dragostea Domnului Isus, după cum El rămâne în dragostea Tatălui. Dulce făgăduinţă, dar care are înainte un “dacă” foarte serios. Doamne, fă-mă să am acest “dacă” care este cheia care-mi deschide comoara.

Charles Spurgeon

De ziua Cincizecimii

Abia trecuse zarva ce s-a-ntins dupa’Naltare,
Cậnd pe strazile cetatii multe natii si popoare,
Au venit de pretutindeni adunate la un loc,
Cậnd din cer peste multimi s-a lasat în limbi de foc,
Acel Mậngậietor promis de la Tatal pe Pamậnt,
Sa ne fie calauza si-nnoiti prin Duhul Sfậnt.

El e Cel ce spala ochii sa-I vedem marirea, slava,
Si tot El ne da-ndrazneala sa strigam la Tatal, Ava.
Duhul Sfậnt e Vita-aceea care-mparte seva-n coarde,
Dupa care o-ntretine sa se umple si de roade.
Tot prin El avem putere sa-ngropam tot ce-i firesc,
Sa traim o viata noua în rit nou dumnezeiesc.

Duhul Sfậnt ne da putere sa ne facem datoria,
Sa zidim orice spartura cum facuse Neemia.
El e Cel ce da simtire sa fim bune madulare
Cậnd avem din El iubire si ne umple de rabdare.
El e Cel ce-avea sa vina cum vestise Ioel,
Dupa ce-a murit pe cruce blậndul Miel, Emanuel.

*
Si erau veniti acolo obiditi si obositi,
Carora le-a vorbit Duhul de-au ramas înmarmuriti
Dupa felul cum puteau pe apostoli sa-nteleaga,
Chiar de nu erau localnici, ci  veniti din lumea-ntreaga.
Prin El Domnul Si-a-mplinit minunat fagaduinta,
Ramậnậnd smeriti cu El pentru-a ne mari credinta.

Duhul Sfậnt mai poate face s-avem totul pe masura,
Sa-ntelegem foarte bine multe taine din Scriptura.
El e-Acela ce produce mari treziri printre popoare,
Sa priveasca la Lumina existentei viitoare.
Duhul Sfậnt ne-mbraca-n haina stralucita de lumina,
Si- ne-mparte-a Sa putere dupa vrerea Sa divina.

Duhul Sfậnt darậma zidul dintre grec, dintre iudeu
Si ne strậnge sa fim una în Cristos si Dumnezeu.
Duhul Sfậnt mai e Acela ce ne vrea pentru Cristos,
Madular cu madular sa se-ajute cu folos,
Iar cậnd unul atipeste si-i dispus sa leneveasca,
Vine altul cu blậndete cu dorinta sa-l trezeasca.

El ne pune-n fata totul  cum ca suntem pacatosi,
Si ne-ndreapta catre Domnul sa-I fim buni si credinciosi.
Si asa spre cer pe cale tot mereu ne aminteste,
Cum sa tinem pasul drept ne îndeamna si sopteste,
Sa ramậnem neclintiti cu credinta demna, vie,
Pentru-a fi în veci cu Domnul în a Sa Imparatie.

Iar acum, Doamne Isuse, da-ne din a Ta tarie,
Pentru-a nu cadea pe cale catre-a Ta Imparatie.
De aceea Te rugam sa ne-mbraci cu-a Ta rabdare ,
Caci avem nevoie iarasi de o noua revarsare
Cậnd din Duhul Tau Cel Sfậnt sa ne dai din nou putere,
Fiindca sunt atậtea trupuri cu nevoie de-nviere.

Doamne, fa-ne pentru Duhul, ca sa fim mereu un templu,
Tuturor din jurul nostru sa le fim un bun exemplu,
Sa observe cum în pace noi tintim la ce-ai promis,
Survolậnd prin neguri vremuri catre Tine-n Paradis
Si dorind prin Duhul Sfậnt sa ne schimbi tot caracterul,
Iar comoara vietii noastre sa ne fie, Doamne, cerul.
Amin

Deosebit de preţioşi

“Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.” (Maleahi 3.17)

Va veni o zi când pietrele preţioase din coroana Marelui împărat vor fi numărate şi se va face un inventar de tot ceea ce I-a fost dat de Dumnezeu. Suflete al meu, vrei să fii din numărul acestor pietre preţioase ale lui Isus? Dacă tu îl preţuieşti şi El te preţuieşte; şi vei fi al Lui “în ziua aceea”, dacă El “azi” e al tău.

În zilele prorocului Maleahi, aleşii Domnului aveau obiceiul să vorbească unul către altul, în aşa fel că însuşi Dumnezeu îi asculta cu plăcere şi chiar nota în cartea aducerilor aminte, vorbirea lor. Fiindcă Domnului îi plăceau cuvintele lor, îi plăcea de asemenea şi de ei. Ia gândeşte-te, suflete al meu: Dacă Domnul Isus ar asculta vorbirea mea, aş fi eu pe placul Său? Cuvintele rostite de mine sunt pentru zidirea fraţilor mei? Ce cinste va fi pentru noi, sărmane făpturi, să fim recunoscuţi de către Domnul ca fiind pietrele preţioase ale cununii Sale! Această cinste o au toţi sfinţii. Domnul Isus nu spune numai: “Ei sunt ai Mei”, ci şi “Ei vor fi ai Mei”. El ne-a răscumpărat, ne-a căutat, ne-a adus acasă şi atât de mult a lucrat în noi încât să ne facă de preţ pentru El.

Charles Spurgeon

Comoara lui Dumnezeu

“Domnul va deschide pentru tine comoara Sa.” (Deuteronom 28.12)

Aceasta e zis cu privire la ploaie, pe care Domnul o va da în anotimpul său. Ploaia este emblema împrospătării cereşti, pe care Dumnezeu e gata să o răspândească peste poporul Său. Oh, trimite-ne, Doamne, o îmbelşugată ploaie!

Noi ne închipuim că această comoară nu poate fi deschisă decât printr-un mare proroc ca Ilie. Dar nu este aşa, căci această făgăduinţă este pentru toţi credincioşii israeliţi. Prieten credincios, Domnul va deschide pentru tine buna Sa comoară. Şi tu poţi să vezi cerul deschis şi sa iei partea ta, cu inima plină de credinţă, ba încă şi pentru cei ce te înconjoară, câte o bună parte. Cere ce vrei; dacă rămâi în Domnul Cristos şi rămân în tine cuvintele Sale, nimic nu-ţi va fi refuzat.

Până acum, încă n-ai făcut cunoştinţă cu toate comorile Domnului tău; dar El ţi le va descoperi. Desigur că tu nu cunoşti încă plinătatea bucuriei legăturii Sale; dar El îşi va descoperi dragostea, descoperindu-ţi-Se astfel din plin. Numai El poate face acest lucru pentru tine. Dacă tu asculţi repede glasul Său, supunându-te voii Sale, bogăţiile slavei Lui sunt ale tale.

Charles Spurgeon

Teme-te numai de Dumnezeu

“Aşa că putem zice plini de încredere: “Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme; ce mi-ar putea face omul?”” (Evrei 13.6)

Pentru că Domnul nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi, să fim mulţumiţi cu partea noastră. Domnul este pentru noi: totdeauna vom avea un prieten, o comoară, un adăpost. Cu o astfel de siguranţă, putem fi independenţi faţă de oameni. Sub această înaltă protecţie, nu vom fi niciodată ispitiţi să ne plecăm înaintea semenilor noştri. Dumnezeu este ocrotirea noastră, deci putem ţine capul sus.

Cine se teme de Dumnezeu, nu are de ce să se mai teamă. Să rămânem într-o sfântă teama înaintea Lui şi toate ameninţările prigonitorilor nu vor avea mai multă influenţă asupra noastră ca şuierăturile vântului. În zilele noastre, omul nu mai poate face împotriva noastră ceea ce făcea în timpul când apostolul scria acest verset. Eşafodurile şi roţile pe care erau chinuiţi creştinii, nu se mai folosesc azi, iar uriaşul Papă nu-i mai poate arde pe eretici. Dacă ucenicii învăţătorilor mincinoşi folosesc batjocurile şi dispreţul, sa nu ne mirăm, deoarece copiilor acestei lumi nu le place sămânţa cerească. Atunci ce este de făcut? Să suferim dispreţul lumii, căci el nu poate distruge nici un mădular. Dumnezeu ne ajută să nu ne temem de nimic. Dacă lumea se înfurie, s-o lăsăm să-şi facă plăcerea, dar sa nu ne temem de ea.

Charles Spurgeon