Comoara mea

Iubit Isus, comoara mea
Aș vrea spre Tine a zbura
Să trec de norii întunecați
Să fiu pe veci cu ai mei frați!

Tu care îmi cunoști viața
Și pașii mei când se opresc
În locul unde frații-n taină
Cu glasul lor Te preamăresc!

Tu care meriți toată lauda
Cunoști și inima zdrobită
Si sufletul care așteaptă
Înviorarea mult dorită…

Sunt mulți ce stau în așteptare
Și te cheamă pe Tin’ Isus
Să îi ridici din a lor stare
Să-i  urci pe stânca, tot mai sus!

Întinde-Ți mâna bun Părinte
Privește spre acel sărman
Ce trece azi prin suferință
Dă-i mângâierea Ta, ca dar!

E mare har când Tu Isuse
Cobori din ceruri între noi
Prezenta Ta cea glorioasă
Ne duce sus, dincol de nori…

Acolo unde-i fericire
Si bucurie-n Duhul Sfânt
Unde cu toți se închină
În fața Celui Veșnic Sfânt!

Îți multumim căci tu esti Tată
Și mângâiere la orfani
În mila Ta ne porți pe brațe
Până în  Noul Canaan!

Osana! Glorie! Mărire!
Răsună azi de pe pământ
Și mii de glasuri se înalță
Până la tronul Celui Sfânt!

Ți-aducem cinste si onoare!
Și îți mulțumim Isus iubit
Că-n dragostea Ta cea măreață
Un loc în cer ne-ai pregătit!

Pop Beniamin 

Reclame

Dimineața

Dumnezeule, Tu ești creatorul vieții,
Văd zi de zi minuni lăsate pentru noi.
Sufletu-mi se bucură-n răcoarea dimineții
Cântând iubirea Ta in zori de zi vioi.

Stelele se sting ușor, cerul ia viață
Culori cuprind iar bolta senină, fără nori;
Numai un cuvânt și iar e dimineață
E așa frumos încât simți că poți să zbori!

Doamne, Tu ești viața, ești esență,
Fără Tine e pustiu, nimic nu are sens.
Cea mai importantă e a Ta prezență
În viață și-n natură cu al lor armonizat mers.

Pacea îmi umple inima privind tabloul
Pictat de cer, de Domnul cu iubire
Pentru un muritor, eu primind cadoul
Fără vreun merit, plin de uimire.

Ferice de cei ce văd lucrarea zorilor,
Căci El va fii de partea lor până seara.
Iar ferice de cei ce cântă lumina norilor
Căci ei vor primi în cer, cum e promis, comoara.

Tată, nu mă depărta de Tine, ține-mă!
Nu mă lăsa să plec de lângă bucuria mea!
În tine mi-am pus încrederea, nu mi-e teamă
Știu ca pot învinge orice problema as avea!

Ești minunat, plin de putere, de neînvins,
Orice floare, orice ființă îți cunoaște vocea;
La auzul ei se clatină și voinici de neatins
Iar putini găsesc cu adevărat in ea pacea.

Bianca N 

Mi-ai dat…

Mi-ai dat lumină-n sumbra noapte
Când îmi părea că sunt pierdut,
Când n-aveam suflu și nici șoapte,
Când să mă rog n-am mai putut.

Mi-ai dat divină îndrumare
(Nu cum dă sfatul liberal)
Să pot ieși din încercare,
S-alung ce vine din Baal.

Mi-ai dat putere din puterea
Ce doar, Tu Tată, o posezi
Să pot învinge nevegherea,
Să nu accept lumești dovezi.

Mi-ai dat curaj și îndrăzneală
Să Te vestesc oriunde-aș fi
La toți le spun că-n aTa școală
Pot deveni ai Tăi copii.

Mi-ai dat o nouă biruință
Când mă vedeam înconjurat
De cei ce nu mai au credință
Și… vai! … de Tine au uitat.

Mi-ai dat desigur și mustrare
Când planul Tău l-am ocolit
Apoi cules-am perle rare
Și ce-a fost scrum am azvârlit.

Mi-ai dat și-mi dai nădejde vie
Căci doar așa înaintez
Spre spațiul ce-i desprins de glie
Al Tău program să-l promovez.

Mi-ai dat de ce-am avut nevoie
Să nu fiu pradă lumii reci
Să trec prin foc, să trec prin ploaie
Către comoara cea de veci.

George Cornici

Fericirea si durerea

Intr-o vreme, nu știu bine dacă asta le-a fost vrerea
Sau a fost din întîmplare…
Se-ntîlniră pe-o cărare Fericirea cu Durerea.
Una. . numai îngîmfare! Alta numai umilită…
Și cînd uneia din ele îi sclipea în gene roua
Cea dintîi rîzînd în hohot
Zise către cea de-a doua:
-Văd că plîngi mereu copilă, la tot pasul scoți suspine
Și simt cea mai mare milă pentru tine!
Însă n-am nici o putere, ne plecăm unui destin
Eu, s-o duc numai în cîntec. . tu s-o duci numa-n suspin!
Eu fiind nespus de dulce, tu fiind amară-fiere! !
În sfârșit, eu-Fericire, tu. . netrebnică Durere.
Că de iei la oameni seama, cum se zbat și cum se luptă
Fiecare sclav pe viață în a simțurilor legi,
Dacă stai să iei aminte… toată goana ne-ntreruptă
A oricărui om pe lume… Una doar ai să-nțelegi:
Că oricîte face omul pentru el sub larga fire,
Nu-s decît o ne-ntreruptă goană după Fericire.
Și că toată omenirea, înțeleaptă sau nătîngă
Vrea la pieptu-i să mă strîngă! … Ca pe un buchet de crini…
Înțeleg de ce suspini, tu și azi, Durere multă, pururea pe căi de spini! …
Ascultînd aceste vorbe din nesăbuita gură. .
Și strîngînd la piept Comoara=o Scriptură…
A răspuns atunci Durerea, înțelept și fără ură:
-Tu… ești o stafie albă. . și cînd vor să te dezmierde
Cu nesațiu orice ins…
Vede că nu ești aievea! ! Și te pierde…
În aceeași clipă-n care i se pare că te-a prins!
Fericire… vorbă goală… . sau… păienjeniș subțire!
Spune-mi, care este omul fericit prin Fericire?
Dă-mi o pildă, sau un nume? Cine s-a-nălțat prin tine? ?
Înțelepții spun de veacuri și cu-ntemeiat cuvînt:
Că doar umbra Fericirii, trece rar pe-acest pămînt!
Însă Fericire-aievea, nu ca pe Pămînt-o ceață…
Poate sufletul să guste, numai dincolo de viață!
Iar pe drumul care suie spre Limanul alb și-ntins
Nu e decît vai și plîns! !
Este numai o durere fără margine… și deci
Ca s-ajungi la fericirea, nu de-o clipă, ci de veci…
Prin durere va să treci!
Sau aș spune că doar ochii ce plîng mult aici sub soare
Pot să vadă fericirea într-o viață viitoare.
De aceea Cartea Sfîntă ce la pieptul meu o strîng
Chiar în rîdurile-i cîntă: ” FERICITI SUNT CEI CE PLÎNG”! !

Anonim

Tu ții pe veșnici temelii…

Referințe
… ”Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta! ” Ps. 89:2

Tu ții pe veșnici temelii
Îndurarea și Salvarea,
Credincioșia-Ți către fii
Luminează viu cărarea!

Ea se ‘nalță pân’ la nori,
Ne-nconjoară cu tărie,
O, Comoară din comori,
În Tine-I cânt și bucurie!

La umbra aripilor Tale
Îndurarea voi cânta,
Cu glorii, cinste și-osanale
Numele-ți voi lăuda!

Slăvit, de-a pururi fii slăvit –
Doamne Sfânt, Puternic, Tare!
Numele-Ți fie mărit!
Bunătatea Ta cea mare

E cântată-n imnuri sfinte
De-un popor răscumpărat,
Ce în albele veșminte
Laudă, laudă pe-‘Mpărat!

Ce-ai avut mai scump ai dat
Ca Dar, Prinos, ca Jertfă Sfântă,
Isuse, fii glorificat!
Inima-n ofrandă-Ți cântă.

Veșnică-i credincioșia!
Veșnică e îndurarea!
Prin Tine-I viața, melodia,
Mila, harul și iertarea!

În reverență ne-nchinăm
Isuse, Sfânt Mântuitor,
Te lăudăm, te lăudăm
– Unic, Veșnic Salvator!

Credincioșia pe cărare
E tărie ce-nconjoară,
Dumnezeu Preasfânt și Mare,
Tu-mi ești Veșnică Comoară!

Isus esti totul pentru noi

Esti Mintuitor, esti Cale, esti Paine,
Esti Painea pentru ziua de miine
Esti Dimineata, esti zor de zi, esti Amurg,
Esti Apa vie din care toate izvoarele curg.

Esti Salvator, Te-ai jetfit pentru noi
Ca sa ne scapi de lume, din noroi
Esti Lumina ce-a venit in lume
Esti Stinca spre care ne aplecam in rugaciune.

Esti Paradis, esti Mana cea din cer
Esti Mina-ntinsa cind ne aflam in ger
Esti Regele nostru-al tuturor,
Esti Soarele ce strabate din nou.

Esti Comoara, esti Margaritar
Esti Mielul nostru cel jertfit pe Calvar
Esti visteria nostra cu lucruri noi
Esti Ajutorul ce nu lipseste niciodata in nevoi.

Esti Floarea nostra din gradina
Cea mai scumpa, cea mai fina
Esti Capul Bisericii, Mireasa Ta
Esti Rascumparator, esti Viata mea.

Esti Mirele nostru iubit si slavit
Pe care noi Il asteptam neclinitit
Sa vina sa ne ia cu El
Esti singurul nostru Isus Emanuel.

Esti Purtatorul nostru de poveri
Esti Cel ce ne alini dureri
Esti Dragoste, esti Cel dintii dintre frati
Esti Limanul spre care ne lasam purtati.

Esti totul pentru noi Isuse drag
Si-Ti multumim ca ne astepti in prag
Ca sa venim acolo, acasa
Noi ce alcatuim a Ta Mireasa.

Adriana Frunza

Priviți în sus!

Motto: „”Ridicați ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor
pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii
lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și nepri-
hănirea Mea nu va avea sfârșit. „”  Isaia 51: 6.

Comoară neprețuită-i credința adevărată
Ce-ți dă putere s-alergi necontenit;
Credința neclintită în Fiu și în Tată
Deplină și vie, primi-va răsplată
Mântuire și viață fără de sfârșit.

Credința ne întărește și-aduce biruință
Asupra lumii stricată la minte;
Și Însuși Dumnezeu găsit-a de cuviință
Ca cei biruitori – bogații în credință –
Să fie moștenitori rânduiți dinainte.

Domnul a spus că-n vremea de pe urmă
Dragostea celor mulți se va răci;
Că vor pătrunde înșelătorii ce scurmă
Să rătăcească oile din turmă,
Și odată rătăcite ele vor pieri.

Vegheați! Fiți treji că printre noi
Lupii răpitori și cruzi se-arată!
Ei vin ascunși în blăni de oi
Să samene îndoială, și apoi,
Să vadă turma împrăștiată.

Au vorbe mieroase cu miez de obidă
Și gura li-i plină de blesteme și-amar;
Sub buze ei au venin de aspidă,
Limba vicleană – năpârcă perfidă –
Și-n cuget ascund porniri de tâlhar.

Dar vremea-i aproape și fără-ndoială
Noi știm că judecata stă să înceapă;
Atunci și acolo, vor da socoteală
Toți lupii aceștia care înșală,
Și de osândă, nimenea nu-i scapă.

Iar noi, s-avem o inimă înțeleaptă,
Să ne împotrivim acestora mereu;
Să ne stea picioarele pe calea dreaptă,
Căci Tatăl Sfânt în ceruri ne așteaptă
La nunta Mielului lui Dumnezeu.

Noi credem în a Domnului făgăduință
Că El va da răsplată celui credincios;
Scriptura ne arată a Domnului voință
Că cel neprihănit trăi-va prin credință
În veșnica Împărăție cu Hristos.

Noi credem în Isus! Și în acei profeți
Care ne-au spus că Domnul o să vină;
Dar până atunci va trebui s-aveți
Credința – scut pentru săgeți,
Și rugăciunea – platoșă divină.

Puțin mai este, și Domnul se arată
Pe nori de slavă. Priviți în sus!
Și mântuirea, astfel, va fi dată
Oricărei inimi ce a fost spălată
În Sângele cel Sfânt a lui Isus.

Priviți în sus, în așteptarea mântuirii,
Că noi suntem străini aicea jos!
Acolo-i locul robilor neprihănirii,
Locașul pregătit în cinstea Nemuririi –
Spre a fi o veșnicie cu Hristos!

Ioan Vasiu 

Rugăciune de binecuvântare

Te văd iubit Părinte
În scumpa mea comoară
Ce-n brațele-mi de tată
Adoarme-adânc, zâmbind
Te văd când se trezește
Te văd și când se-ntinde
Și-n vocea-i minunată
Te-aud și-n gângurit.
Te văd când îmi zâmbește
În ochișorii limpezi
Ce cu așa dulceață
O Tată i-ai creat
Făptura ei ce crește
Și obrăjorii fragezi
De  zâmbet și de viață
Îmi spun: ești Minunat!
Ești minunat Părinte
Și meriți toată slava
Tu, Cel ce din mărire
Spre mine ai privit
Sunt fără de cuvinte
De-atâta fericire
Ce inima și casa
Prin ea mi-au copleșit. . . .
Micuța mea comoară
Primită de la Tine
Eu simt că dintre toate
E cel mai mare dar
Da, după mântuire
Spun cu seninătate
Că nu e dar mai mare
Ca ea pe-acest hotar.
Din Tine-a luat ființă
Și-n Tine drag Părinte
În ziua care vine
Se va întoarce iar
Acolo-n biruință
În slăvile divine
Fă Tată sfânt să fie
Cu noi, pe veci și ea.
Îți mulțumesc Părinte
Îți mulțumesc Divine
Că Tu, izvorul vieții
Ne-ai dat-o și-am dori
Ca viața-i pământeană
Să fie pentru Tine
Trăită până-n slavă
Pe toți ne vei primi!

Emanuel Hasan 

Pășind ușor cu pași de vată

Pășind ușor cu pași de vată
M-apropii-ncet să nu trezesc
Comoara mea cea minunată
Ce-atât de mult eu o iubesc…
Mi-e inima de pace plină
De dragoste și de etern
Că-n viața mea ca-ntr-o grădină
A coborât un colț de cer.
Și simt uimire,fericire
Iubire, poezie, cânt
Și mă închin cu mulțumire
Și reverență Celui Sfânt:
-O, Tată preaiubit din slavă
Te laud și îți mulțumesc
Pentru comoara cea mai dragă
Ce am putut să o primesc.
Privesc la ea, comoara scumpă
Și n-am cuvinte să-Ți exprim
Recunoștința mea profundă
Și știu că nu pot pe deplin.
Sunt copleșit, umplut de Tine
Când văd ce dulce ai creat
Ființa-atât de scumpă mie..
Oh, cât m-ai  binecuvântat.
Mi-ai dat mai mult decât eu Ție
În rugăciune Ți-am cerut
Mi-ai dat imensă bucurie
Și mult mai mult decât am vrut!
Da, Ți-am cerut perfecțiune
Și frumusețe de la Tin
Și-asupra ei Sfântul Tău Nume
Eu Ți-am cerut, Tată divin.
Iar Tu din cerul sfânt Părinte
Mi-ai dat comoara-n care-ai pus
Atât de mult, că n-am cuvinte
Să-Ți mulțumesc , să-Ți cânt nespus.
I-ai dat viață, sănătate
Și văd minunea ce-ai făcut
La Tine nu e: nu se poate!
Omul a spus nu! Tu ai vrut!
Când omul spune: se va pierde
Tu dimpotrivă spui: va fi!
Căci Tu ai spus că cine crede
Cuvântul Tău, va izbândi.
Și-ncrezător mereu în Tine
Eu mai departe-Ți voi urma
Prin Harul veșnic care ține
Pe calea sfântă casa mea.
Te vom urma până în zare
Fiul Tău scump se va ivi
Să ne răpească în splendoare
Mai sus de nori, în veșnicii.
Iar când Te voi vedea în ceruri
Va fi și ea , comoara mea
Și-Ți va cânta în sfinte coruri
Cu toți cei dragi ai mei și ea.
Iar pân’ atunci iubit Părinte
În numele Fiului Tău
Cerem protecția Ta, fierbinte
Să ne păzească de-orice rău.
Și până vine ziua scumpă
Când sus în cer Te vom vedea
Ne ține-n mâna Ta cea sfânta
Și sub sfântă pecetea Ta!

Emanuel Hasan