Mai adă-mi Doamne încă-o zi …

Mai adă-mi Doamne încă-o zi
Spre-a-Ţi scrie-un vers de dor!
Să-Ţi spun vreun of ce s-ar ivi
Şi-un păs ce nu s-ar potrivi
Cu Crezu-mi arzător,

Dar şi vreun gând imaculat
Venit cu har şi-alean
Ca mulţumire-n vis curat
Pentru-ajutorul ce mi-ai dat
Să-alung pe cel viclean!

Mai adă-mi Doamne, de vei vrea,
Şi-o dragoste de vis!
Mă iartă-atât cât s-o putea
De-o vină scoasă-n calea mea
De răul din abis,

Şi dă-mi, PreaSfinte şi-un cuvânt
De pace-n bun destin,
O faptă bună pe Pământ
Şi-un preafrumos deznodământ
La viaţa ce Ţi-o-nchin!

Horia Costina

Dor după Domnul

Din mii și mii de doruri izvorâte,
În inimi, ce prin lume se petrec,
Purtăm în noi, destine hotărâte,
Dorințe spre-mpliniri, sau spre eșec.

Sunt doruri ce se nasc, nutrind în minte,
În sufletul din piept, sau în gândire,
Când unele se sting, rămân numai cuvinte,
Sunt altele, ce merg spre ‘nfăptuire.

La fel ca fiecare om ce-i muritor,
Purtându-și visele cu demnitate,
Conduși să fim cu toți, de-un singur dor,
De-a fi cu Domnul, în eternitate!

Și-odată ‘nfiripată-n piept dorința,
De a-L urma pe Domnul, pe pământ,
În rugaciuni, să-i cerem Lui, credința,
Pentru a-i sluji, cum scrie în Cuvânt!

Iar Domnu-n bunătatea și-ndurarea,
Ce-o are, pentru cei care-L doresc,
Va netezi, și calea și cărarea,
Ne va-ndrepta, spre Plaiul Său, ceresc.

Eu… mai aveam un dor… . și o dorință,
Purtată-n rugăciune, neștirbit,
Să fiu cu-ntreaga-mi casă, la credință,
Și dorul, iată astăzi, s-a ‘mplinit.

O Tată drag, din ceruri, Tu privește,
Spre aceștia toți, ce se predau azi Ție,
Cu braț puternic, Îi călăuzește,
Și Îi condu, spre-a Ta împărăție.

Când mii și mii de doruri, vor veni,
În viața lor, Tu, cerne-le pe toate,
Să le-mplinești pe cele spre-ai zidi,
Alungă-le, pe cele ce-s spre moarte.

Prin Duhul Sfânt, așează-i sus pe stâncă,
Când valuri ori furtuna va lovi,
Îmbracă-i cu credință mai adâncă,
Biruitori, prin Tine, zi de zi.

Le fii Izvorul, când vor înseta,
Să le fii Pâinea, când vor flămânzi,
Le fii Lumină-n noaptea, fără stea,
Și Dor și Drag, în bucurii, le fii.

Le fii Tu, Domnul păcii, în tulburare,
Și Sfetnic minunat, spre veșnicii,
Le fii Balsam, pe răni, spre vindecare,
Cuvânt pe buze, când Te-or proslăvi.

Isuse drag, rămâi al nostru Dor,
Desăvârșind în noi, neprihănire,
Sa-Ți fim cu toți o turmă, Tu Păstor,
Sa-Ți fim, mireasă, când veni-vei Mire!

Paula Szabo  

Da, vom trăi

Motto: „Doamne, nu eşti Tu din veşnicie Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri!” Habacuc 1:12

Da, vom trăi chiar cu dușmanu-n coaste,
Striviți de multe ori, dar nu distruși,
Căci ne-nconjoară-a îngerilor oaste
Și ne lăsăm de nemurire duși.

Puteți a strânge brâul violenței,
Să-l apăsați puternic pe grumaz
Și veți vedea tăria inocenței
Și cât de mult se cântă în necaz.

De ne veți ține-n arșiță și foame,
Avem un semn în inimă săpat,
Iar pomul vieții ne strecoară poame
Cu gust de cer și miez imaculat.

Ne veți urî, dar veți vedea iubire
Și alungați, vă vom răbda atacul,
Ne-om căuta cu dor și cu grăbire,
Cum frunza verde-și caută copacul.

Căci vom cânta ca Pavel și ca Sila
Și vom avea, ca Iacov și Laban,
Drept mărturie, stâlpul și movila
Ce-am ridicat în drum spre Canaan.

Nu suntem mulți, nici tari, nici învățați,
Dar împlinim un număr scris în Carte
Și-n veşnicie-avem atâția frați
Cât n-ar putea pământul ca să-i poarte.
Da, vom trăi, degeaba ne-apăsați,
Căci nu vom mai gusta a doua moarte.

Viorica Mariniuc 

Ai venit în casa mea!

Ai venit în casa mea
Și mă simt așa de bine
Tot ce-i bun să-ți dau, aș vrea
Ca să Te țin lângă mine

Ești atât de minunat
Ești milos și iubitor,
Doamne, cât Te-am așteptat
Căci de Tine mi-a fost dor

Dar nu am găsit portița
Pe care să pot intra
Dar azi am găsit credința
Asta va fi calea mea!

Tu dai norul la o parte
Ploaia când vrei, o pornești
Tu, măsură ai la toate
Și bine le chibzuiești.

Soarele-l faci să răsară,
Vântul, Tu îl poți porni,
Luna o faci să apară
Și stele mulțime, mii.

Totul e în mâna Ta,
Universu-Ți aparține,
Tu stăpânești inima
Omului și îi vrei bine.

Voia Ta o împlinesc
Căci de astăzi, sunt al Tău
Te aștept și mult doresc
Să-Ți slujesc la Cer, mereu

Și aici vreau să-Ți slujesc
Pe acest pământ, trecător
Sunt al Tău și Te iubesc
Cu Tine-mi va fi ușor

Și la bine și la greu
Eu Te rog să fii cu mine
Mare și scump Dumnezeu
Di-mă sus la Cer, cu bine.

Florenta Sarmassan

Dor de Nicolae Moldoveanu ( La centenarul nașterii)

Cânta privighetoarea pe Siret
În sălciile verzi și trestii frânte,
Și parcă lunca murmura încet
Când începea Culai și el să cânte.

Acest copil cu chipul luminos
A îndrăgit încă de mic cântarea,
Dar pentru că-L iubea mult pe Christos,
În cânt și-a pus si crezul și-nchinarea.

A dus în viață cântecul cu el
La cei spre care revărsa iubire,
Și lângă note-a pus în cânt și zel,
Știind că munca lui este zidire.

Dar a văzut, slujind neîncetat,
Că nu-i ușoară calea pocăinței,
Căci zbirii răi, cu chip întunecat,
I-au dat un… „Sfânt cuptor al suferinței”.

Cinci ani de închisoare, ani de chin,
Departe de cei dragi și de-nchinare,
Dar, întărit de Cer sub… „Cer senin”,
El a cântat și-a scris și-n închisoare.

Mii de cântări vibrează și acum
În inimi care pentru Domnul cântă,
Căci Niculiță ne-a lăsat un drum
Și prin cântare o lumină sfântă.

Prin tot ce-a scris el e prezență vie
Și ce-a cântat e Cerului prinos,
Câci viața lui a fost o simfonie
Și a fost dirijată de Christos!

Simion Felix Marțian

Durere, tacere

Durere… , tacere… , despartire… , si moarte.
Oare cum as putea sa merg mai departe,
Cand deznadejdea in inclestare ma tine
Si nu mai e nimeni sa stea langa mine?
Cand infranta in drum mi-este toata puterea
Si parca-n zadar mai astept mangaierea?

Imi este sufletul gol, zdruncinat, si-obosit,
Si timpul dintr-o data in loc s-a oprit.
Durerea ce o simt e asa de amara,
N-am stiut ‘nainte cat poate sa doara;
De-as putea sa o sap cu priboiul in stanca,
Ca parca-i prea mare, si prea e adanca…

Dar a mai ramas ceva ce ma face sa sper,
Ceva ce ma face sa privesc catre cer:
Eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu,
Bunavointa Lui ma-nconjoara, o stiu,
Si cand pe nori cu splendoare Se va arata,
Desi inlacrimati, ochii mei L-or vedea.

Sufletul meu tanjeste si suspina de dor,
Cand acasa ajuns, n-oi mai fi calator;
Cand cararea tristetilor va fi la sfarsit,
Ma voi desfata privindu-I chipul iubit,
Si duiosia din ochii-I va inlatura
Amintirea durerii din inima mea.

Inspirata din Iov 19:23-27.

Anca Winter 

Sa plangi cu cei ce plang

3 noiembrie

Text: Ieremia 8:18-9:1

Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu,

ma doare si m-apuca groaza.

 Ieremia 8:21

In fiecare zi, ziarele ne aduc aminte de o lume plina de oameni
care sufar. Un uragan aduce moarte si dezastre. O inundatie
matura multe suflete aducand cu ea moartea instantanee. Doua
vapoare s-au ciocnit si 2000 de oameni si-au pierdut vietile. Te-
roristii ucid misionari. Un barbat si-a omorat intreaga familie. O
tanara mama moare de SIDA, pentru ca barbatul ei traieste in
desfrau. Parinti divortati se lupta pentru custodia copiilor lor. Cum
am putea sa-i ajutam decat plangand cu cei ce plang!


Profetul Ieremia a plans, nu pentru cele ce s-au petrecut, ci din
cauza ca stia ceea ce urma sa i se intample lui Israel. A vazut cum
oamenii isi impietreau inimile fata de adevar. De aceea era in-
grijorat de soarta barbatilor, a femeilor, a baietilor si a fetelor pe
care le vedea zi de zi. Stia ca vremea se apropia, cand o armata
dintr-o tara dusmana va veni sa ucida, sa jefuiasca si sa ia poporul
in robie. Gandindu-se la cele ce urmau sa se intample, a inceput sa
planga. A plans atat de mult, incat adesea este numit „profetul
plangerilor”.

Plangi si tu cu cei ce plang? Esti adanc miscat atunci cand devii
constient de o tragedie? Daca nu, cere-I lui Dumnezeu sa te faca
mai sensibil. Apoi fa ce poti ca sa ajuti. Uneori tot ce poti face este
sa te rogi. Dar alte ori poti sa dai bani sau sa oferi asistenta. Daca,
intr-adevar, plangi cu cei ce plang, atunci vei vrea sa faci ceva de
dragul lui Isus pentru ei. Poate te va costa, dar intr-o oarecare
masura vei ajuta la vindecarea unei rani. – H.V.L.

Doamne, ajuta-ma sa plang cu cei ce plang

Atunci cand viata nu le e usoara.

Foloseste-ma s-ajut la vindecarea

Acelor rani ce pot pe veci sa doara”. – D.J.D.

Este nevoie de mila
ca sa punem dragostea in actiune.

Painea zilnica

Viral

Eram pe drumul dorului de Tine
Și harul Tău mi-era obișnuit;
Cu capul greu, genunchiul obosit,
Am adormit. Era călduț și bine
Și-am adormit.

Nu mai simțeam miros de primăvară
Și sarea n-avea gustul de-nceput,
Nici putred nu-mi era, dar nici plăcut;
Eu n-am știut. Era întâia oară
Și n-am știut.

M-a-mbălsămat cu hărnicie boala –
Aveam puterea Ta în chip de scut
Și-ndemnul Tău fierbinte l-am avut;
Nu le-am văzut. Crescuse moleșeala
Și n-am văzut.

Vedeam cum spre infern m-așteaptă saltul;
Aproape mort, deja înfierbântat,
Aveam la capul meu balsam curat,
Dar n-am luat. Credeam că-i pentru altul
Și n-am luat.

Surori și frați, să nu primiți năpasta,
Feriți-vă de sacul de dormit!
Un virus zace-n duhul amorțit;
Eu n-am simțit – și-s vinovat de-aceasta –
Că n-am simțit.

Viorica Mariniuc

Liber sa canti!

Text: Exodul 15:1-13                           

Voi canta Domnului… El m-a scăpat.” Exodul 15:1,2

Intr-o zi, cand mergea spre biserica pe care o păstorea în Boston, AJ. Gordon, a văzut un copil ducand o colivie cu cateva păsări. „De unde ai păsările acelea?” l-a întrebat Gordon. „Le-am prins pe camp” a răspuns copilul. „Şi ce vrei să faci cu ele?” l-a întrebat din nou Gordon. „O, am să mă joc cu ele pentru o vreme şi apoi am să le dau pisicii noastre de acasă”, a spus copilul. Sunt doar păsări de camp şi nu pot canta bine”. Pastorul i-a spus: „îţi dau doi dolari pentru colivie şi păsări”. „S-a făcut! a răspuns băiatul. N-aţi făcut o afacere prea bună? Gordon a luat colivia cu păsările, a dus-o în spatele bisericii şi a dat drumul păsărilor, care şi-au luat zborul – cantand în libertate. Următoarea duminică, Gordon avea colivia goală pe amvonul bisericii şi a povestit întamplarea. „Cand le-am eliberat, a spus el adunării, au zburat spre înălţimi şi cantecul lor părea că spune: „Răscumpărat, răscumpărat!”


Cei care nu-L cunosc pe Isus ca Mantuitor personal sunt ca acele păsări înainte de-a fi eliberate. Ei „nu pot canta bine” pentru că sunt prinşi în colivia păcatului. Dar nu trebuie să fie aşa. Isus a spus: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). El ne dă libertatea care pune o cantare nouă în inima noastră. Cand israeliţii au fost eliberaţi din robia egipteană, au proclamat: „Vom canta Domnului… El ne-a scăpat”. Fuseseră eliberaţi şi puteau canta. Dar tu? – P.R.V.

Isus este Salvatorul meu,
Căci mi-a şters păcatul greu.
Şi-am să-I cant cu dor mereu, mereu,
Pin’ajung în cerul Său.”  – Hallan

A avea un suflet mantuit înseamnă să ai o cantare în inimă

Painea zilnica

Isuse, Te urmez…

N-am rămas în urmă
Te-am urmat mereu
Sunt parte din turmă
Pe-ngustul traseu.

Pas la pas cu Tine
E-un dor împlinit
Brațul Tău mă ține
Să nu fiu trântit.

Cu Tine pe cale
Plăceri sunt-cerești
Ți-aduc osanale
Căci mult mă iubești.

Nu rămân în spate,
Nu mă-ndepărtez
Spre eternitate
Isus, Te urmez.

Lângă Tine stând
Pot răbda dureri
Glasul Tău plăpând
Îmi dă adieri.

Vreau atașament
Și vreau colț de Rai
Îmi dai tratament,
Mă legi de-Adonai.

Fără țel eram
Când m-ai căutat
Nu Te cunoșteam
Eram devastat…

Dar al Tău Cuvânt
Total m-a atras
Prin potrivnic vânt
Cu Tine-am rămas.

Mi-ești scut și-adăpost,
Mă orientezi
Și mi-ai dat un rost
Și-n mine lucrezi.

Nu rămân în urmă
Te urmez mereu
Sunt parte din Turmă
Pe-ngustul traseu.

George Cornici