Durere, tacere

Durere… , tacere… , despartire… , si moarte.
Oare cum as putea sa merg mai departe,
Cand deznadejdea in inclestare ma tine
Si nu mai e nimeni sa stea langa mine?
Cand infranta in drum mi-este toata puterea
Si parca-n zadar mai astept mangaierea?

Imi este sufletul gol, zdruncinat, si-obosit,
Si timpul dintr-o data in loc s-a oprit.
Durerea ce o simt e asa de amara,
N-am stiut ‘nainte cat poate sa doara;
De-as putea sa o sap cu priboiul in stanca,
Ca parca-i prea mare, si prea e adanca…

Dar a mai ramas ceva ce ma face sa sper,
Ceva ce ma face sa privesc catre cer:
Eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu,
Bunavointa Lui ma-nconjoara, o stiu,
Si cand pe nori cu splendoare Se va arata,
Desi inlacrimati, ochii mei L-or vedea.

Sufletul meu tanjeste si suspina de dor,
Cand acasa ajuns, n-oi mai fi calator;
Cand cararea tristetilor va fi la sfarsit,
Ma voi desfata privindu-I chipul iubit,
Si duiosia din ochii-I va inlatura
Amintirea durerii din inima mea.

Inspirata din Iov 19:23-27.

Anca Winter 

Sa plangi cu cei ce plang

3 noiembrie

Text: Ieremia 8:18-9:1

Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu,

ma doare si m-apuca groaza.

 Ieremia 8:21

In fiecare zi, ziarele ne aduc aminte de o lume plina de oameni
care sufar. Un uragan aduce moarte si dezastre. O inundatie
matura multe suflete aducand cu ea moartea instantanee. Doua
vapoare s-au ciocnit si 2000 de oameni si-au pierdut vietile. Te-
roristii ucid misionari. Un barbat si-a omorat intreaga familie. O
tanara mama moare de SIDA, pentru ca barbatul ei traieste in
desfrau. Parinti divortati se lupta pentru custodia copiilor lor. Cum
am putea sa-i ajutam decat plangand cu cei ce plang!


Profetul Ieremia a plans, nu pentru cele ce s-au petrecut, ci din
cauza ca stia ceea ce urma sa i se intample lui Israel. A vazut cum
oamenii isi impietreau inimile fata de adevar. De aceea era in-
grijorat de soarta barbatilor, a femeilor, a baietilor si a fetelor pe
care le vedea zi de zi. Stia ca vremea se apropia, cand o armata
dintr-o tara dusmana va veni sa ucida, sa jefuiasca si sa ia poporul
in robie. Gandindu-se la cele ce urmau sa se intample, a inceput sa
planga. A plans atat de mult, incat adesea este numit „profetul
plangerilor”.

Plangi si tu cu cei ce plang? Esti adanc miscat atunci cand devii
constient de o tragedie? Daca nu, cere-I lui Dumnezeu sa te faca
mai sensibil. Apoi fa ce poti ca sa ajuti. Uneori tot ce poti face este
sa te rogi. Dar alte ori poti sa dai bani sau sa oferi asistenta. Daca,
intr-adevar, plangi cu cei ce plang, atunci vei vrea sa faci ceva de
dragul lui Isus pentru ei. Poate te va costa, dar intr-o oarecare
masura vei ajuta la vindecarea unei rani. – H.V.L.

Doamne, ajuta-ma sa plang cu cei ce plang

Atunci cand viata nu le e usoara.

Foloseste-ma s-ajut la vindecarea

Acelor rani ce pot pe veci sa doara”. – D.J.D.

Este nevoie de mila
ca sa punem dragostea in actiune.

Painea zilnica

Viral

Eram pe drumul dorului de Tine
Și harul Tău mi-era obișnuit;
Cu capul greu, genunchiul obosit,
Am adormit. Era călduț și bine
Și-am adormit.

Nu mai simțeam miros de primăvară
Și sarea n-avea gustul de-nceput,
Nici putred nu-mi era, dar nici plăcut;
Eu n-am știut. Era întâia oară
Și n-am știut.

M-a-mbălsămat cu hărnicie boala –
Aveam puterea Ta în chip de scut
Și-ndemnul Tău fierbinte l-am avut;
Nu le-am văzut. Crescuse moleșeala
Și n-am văzut.

Vedeam cum spre infern m-așteaptă saltul;
Aproape mort, deja înfierbântat,
Aveam la capul meu balsam curat,
Dar n-am luat. Credeam că-i pentru altul
Și n-am luat.

Surori și frați, să nu primiți năpasta,
Feriți-vă de sacul de dormit!
Un virus zace-n duhul amorțit;
Eu n-am simțit – și-s vinovat de-aceasta –
Că n-am simțit.

Viorica Mariniuc

Liber sa canti!

Text: Exodul 15:1-13                           

Voi canta Domnului… El m-a scăpat.” Exodul 15:1,2

Intr-o zi, cand mergea spre biserica pe care o păstorea în Boston, AJ. Gordon, a văzut un copil ducand o colivie cu cateva păsări. „De unde ai păsările acelea?” l-a întrebat Gordon. „Le-am prins pe camp” a răspuns copilul. „Şi ce vrei să faci cu ele?” l-a întrebat din nou Gordon. „O, am să mă joc cu ele pentru o vreme şi apoi am să le dau pisicii noastre de acasă”, a spus copilul. Sunt doar păsări de camp şi nu pot canta bine”. Pastorul i-a spus: „îţi dau doi dolari pentru colivie şi păsări”. „S-a făcut! a răspuns băiatul. N-aţi făcut o afacere prea bună? Gordon a luat colivia cu păsările, a dus-o în spatele bisericii şi a dat drumul păsărilor, care şi-au luat zborul – cantand în libertate. Următoarea duminică, Gordon avea colivia goală pe amvonul bisericii şi a povestit întamplarea. „Cand le-am eliberat, a spus el adunării, au zburat spre înălţimi şi cantecul lor părea că spune: „Răscumpărat, răscumpărat!”


Cei care nu-L cunosc pe Isus ca Mantuitor personal sunt ca acele păsări înainte de-a fi eliberate. Ei „nu pot canta bine” pentru că sunt prinşi în colivia păcatului. Dar nu trebuie să fie aşa. Isus a spus: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). El ne dă libertatea care pune o cantare nouă în inima noastră. Cand israeliţii au fost eliberaţi din robia egipteană, au proclamat: „Vom canta Domnului… El ne-a scăpat”. Fuseseră eliberaţi şi puteau canta. Dar tu? – P.R.V.

Isus este Salvatorul meu,
Căci mi-a şters păcatul greu.
Şi-am să-I cant cu dor mereu, mereu,
Pin’ajung în cerul Său.”  – Hallan

A avea un suflet mantuit înseamnă să ai o cantare în inimă

Painea zilnica

Isuse, Te urmez…

N-am rămas în urmă
Te-am urmat mereu
Sunt parte din turmă
Pe-ngustul traseu.

Pas la pas cu Tine
E-un dor împlinit
Brațul Tău mă ține
Să nu fiu trântit.

Cu Tine pe cale
Plăceri sunt-cerești
Ți-aduc osanale
Căci mult mă iubești.

Nu rămân în spate,
Nu mă-ndepărtez
Spre eternitate
Isus, Te urmez.

Lângă Tine stând
Pot răbda dureri
Glasul Tău plăpând
Îmi dă adieri.

Vreau atașament
Și vreau colț de Rai
Îmi dai tratament,
Mă legi de-Adonai.

Fără țel eram
Când m-ai căutat
Nu Te cunoșteam
Eram devastat…

Dar al Tău Cuvânt
Total m-a atras
Prin potrivnic vânt
Cu Tine-am rămas.

Mi-ești scut și-adăpost,
Mă orientezi
Și mi-ai dat un rost
Și-n mine lucrezi.

Nu rămân în urmă
Te urmez mereu
Sunt parte din Turmă
Pe-ngustul traseu.

George Cornici

Potop de har

Pe nesimțite viața ni se scurge
Participând cu toții în galop
La colectiva cursă ce decurge. .
Traseu ce orice om îl va parcurge
Dar neavând cu toți același scop.

Trăim în lumea asta minunată
Cu-atâtea frumuseți de nedescris
De ai și o familie-așezată
Dacă mai ai o mamă și un tată
E har, în dreptul tău acuma scris.

De ai puterea să le faci pe toate
Din zori de zi și până pe-nserat
De te-ai trezit din somn cu sănătate
De-ai hrană să mănânci pe săturate
Ai parte de un har considerat.

Noi n-am adus nimic aici în lume
La fel vom și pleca. . fără nimic
Averi și case, firme și renume
În fața morții nu-s măcar nici glume
Atunci descoperi cât poți fi de mic.

Dacă alergi în lumea asta mare
Să te îmbogățești, să fii în top. .
Mândria și dorința de-nălțare
Au dus atâția oameni la pierzare
Căci au ales greșit al vieții scop.

Să știi că n-ai venit la întâmplare,
Că goana după faimă e-n zadar,
Că Dumnezeul Veșinic, Bun și Mare
Te-a rânduit să fii aici sub soare.
Să contemplezi aceasta-i mare har.

Să realizezi că viața se termină
Că nu trăiești mai mult decât ți-e scris
Dar dincolo de bolta cea senină
E-o veșnică Cetate de Lumină
Și viața cea de veci în Paradis.

Da, lumea cu-al ei iureș ne consumă
Iar mulți de cele sfinte n-au habar
Nu știu că noi nu suntem numai humă
C-am fost creați și ființa noastră-însumă
Și-a Lui suflare, ce-i al veții dar.

E-un dar din Cer, să poți să ai suflare
E-un har ca să trăiești când alții mor
Iar prin credință ființa muritoare
Să poată trece-n viața viitoare
Refigurată de Mântuitor.

Cu-n suflet murdărit cu câte toate
Nu poți intra în Veșicul Palat
Isus Hristos e-Acela care poate
Să spele și să ierte de păcate
Prin sângele Lui Sfânt ce l-a vărsat.

Chiar dacă-atâtea planuri eșuează
Destinul vieții tale nu-i ratat
Deși atâtea voci dezinformează
Un singur lucru-i sigur și contează
Potop de har Isus Hristos ți-a dat.

Ne confruntăm cu multe situații
Și negre știri din ce în ce apar
Incendii, pandemie, inundații
Bacterii, molimi, viruși, malformații
Întreaga lume parcă-i un focar.

Politica nedreaptă ne insultă
Iar sodomiții se răscoală iar
Copiii noștrii nu ne prea ascultă
Și-avem nevoie de răbdare multă
O Doamne bun, trimite-ne-al Tău har.

Pe nesimțite viața se prelinge
Iar într-o zi aici se va sfârși
Cu-atâtea lucruri lumea ne încinge
Dar fericit e-acel care învinge
Crescînd din har în har în orice zi.

Când vom intra pe porțile Cetății
Pășind pe străzi de aur și cleștar
Simțind deplin prezența Trinității
Profund recunoscând Divinității
Că n-am răbdat atâtea în zadar.

Dar până-n ziua-ceea minunată
Pe care-o așteptăm cu-atâta dor
Prin lumea asta deteriorată
Te rog, din Cerul Sfânt, iubite Tată
Ne dă potop de har și ajutor.

Daniel Hozan

Ne-ai primit la Tine

Ne-ai primit la Tine
Și ne-ai transformat
Fericiri depline,
Zilnic, ne-au urmat.

Eram prinși în lațul
Firii pământești
Dar Ți-ai întins brațul
Să ne mântuiești.

Nici o legătură
Cu Cerul n-aveam,
Nu voiam Scriptură,
Nu ne închinam.

Dar cu glasul dulce
Isuse, ne-si spus:
“În Rai vă voi duce
La trai făr-apus.”

Tu ne-ai șters trecutul
Plin cu faliment
Și-a fost începutul
Unui trai decent.

Ți-am urmat povața
Și-n noi s-a născut
Dor de-a-Ți vedea fața,
De-a-mplini ce-ai vrut…

Că ai vrut predare
A fost chiar normal
Spre a fi în stare
S-ajungem la Mal.

Ne-ai primit la Tine
Și-un crez ai sădit
Să putem menține
Tot ce ne-ai vorbit.

Alt fiu nu dorim
Nici alt dumnezeu
Vrem să Te-nsoțim
Pe-ngustul traseu.

Ne-ai primit la Tine
Și ne-ai transformat
Fericiri depline
Ne-au îmbrățișat.

George Cornici

Nu astepta pana nu mai este

Text: Proverbele 23:15-24                       

„… părinţii sint slava copiilor lor”. Proverbele 17:6

Iată o scrisoare scrisă de un om care a simţit că trebuie să dea glas dragostei pentru tatăl lui, chiar dacă acesta era mort de 30 de ani:
Dragă tată:
Simt că trebuie să spun unele lucruri pe care am neglijat să le spun atunci cînd eram copil. Numai după ce am trecut prin şcoala lungă şi grea a vieţii, înţeleg ceea ce am simţit atunci. Eu trebuie să fi fost o încercare amară pentru tine. Am crezut în ideile mele superficiale, dar numai acum îmi dau seama cat de ridicole erau faţă de profunzimea înţelepciunii tale mature. Vreau să-mi mărturisesc una din cele mai grave greşeli – că am crezut că într-un fel tu nu înţelegi. Mă cunoşteai mai bine decat mă cunoşteam eu însumi. Înţelepciunea ta mă înconjura aşa cum apele oceanului înconjoară o insulă. Cat de multă răbdare ai avut cu mine! Ce îndelungă răbdarel Aş vrea să pot să-ţi spun azi cat de mult te iubesc şi cat de mult te preţuiesc.


Nu va trece mult şi voi fi şi eu acolo şi cred că tu vei fi cel dintai să-mi iei mana şi să mă conduci în slavă. Atunci vei realiza că nici un dor, nici o suferinţă investită în mine n-a fost zadarnică. Îmi pare atat de rău pentru nechibzuinţa mea şi pentru lipsa de dragoste, dar slavă Domnului, te voi întalni curand pe străzile de aur, deoarece m-ai iubit, rugandu-te neancetat pentru fiul tău neascultător! Cu dragoste, fiul tău recunoscător. Dacă tatăl tău mai trăieşte încă, exprimă-ţi dragostea şi aprecierea pentru el chiar azi. Nu aştepta pană cînd nu mai este! -H.G.B.

Mulţumindu-Ţi, Doamne, pentru taţii
Ce ne-arată-n faptă şi cuvant
Ascultarea sfantă-a voii Tale
Şi iubirea de Cuvantul sfant.” – Johnson

Mulţumim lui Dumnezeu pentru taţii care nu numai că ne-au adus la viaţă, dar ne-au învăţat si cum să trăim

Painea zilnica

Cantarea de la miezul noptii

Text: Faptele 16:16-26

Pe Ia miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cantau cantări de laudă lui Dumnezeu…” Faptele 16:25

Cum au putut să cante Pavel şi Sila în acele condiţii? Erau într-un oraş necunoscut, departe de casă. Îşi riscaseră vieţile pentru a propovădui pe Cristos acestor oameni, care se răsculasera împotriva lor, respingand mesajul. Oameni cu motive egoiste răspîndiseră minciuni împotriva lucrării lor, îi convinseseră pe locuitorii oraşului că ei sunt duşmani ai statului şi ceruseră arestarea lor. Oficialităţile oraşului s-au înfuriat foarte mult şi au poruncit să fie bătuţi şi aruncaţi în închisoare. Acestea erau condiţiile în care Pavel şi Sila cantau. Dar nu erau cantări de jale şi dor, cantările pe care le auzeau tovarăşii lor de lanţuri, ci cantări de laudă pentru Dumnezeu. Cum se poate aşa ceva? Răspunsul este clar. Ei puteau canta în noaptea aceea, deoarece erau ceea ce Dumnezeu intenţionase să fie ei – slujitorii Lui, credincioşi si ascultători.


Cantările de la miezul nopţii ale acestor doi oameni îmi aduc aminte de privighetoare. Observatorii acestei păsărele remarcabile s-au întrebat adesea de ce continuă ea să cante după ce apune soarele. În timp ce alte păsări tac şi se culcă, melodiile acestei micuţe creaturi continuă să se audă. Întunericul nu-i amuţeşte cantarea. Cea mai bună explicaţie de ce cantă privighetoarea noaptea este că aceasta este însărcinarea ei.
Cel care umblă cu Domnul poate canta chiar şi în mijlocul necazurilor. Pe el nu-l descurajează împrejurările vitrege. Bucuria sa este să fie ceea ce vrea Salvatorul lui să fie el – unul a cărui bucurie şi satisfacţie îşi are izvorul în faptul că-L cunoaşte pe Dumnezeu şi poate canta spre slava Sa, chiar şi în noaptea vieţii. – M.R.D’. II

Eu am un cant în suflet de la Isus –
Susurul bland şi dulce-al vocii Sale:
„Să nu te temi nicicînd, Eu sunt cu tine
Influxul şi refluxul vieţii tale!”” – Bridgers

Cei care umblă în lumină pot canta în noapte plină

Painea zilnica

Unui păstor ales

Ai luminat c-aveai a Lui lumină
Și-ai îndrumat pe mulți spre Apa Vie,
Vorbeai de-mpărăţia ce-o să vină
Cu-atâta dor, nădejde, bucurie…

Ai răspândit mireasmă de viață
Trecând prin văile prea des umbrite,
Vorbeai de marea, sfânta dimineaţă
Ce vine după neguri și morminte.

Ai împărţit cu zel și har Cuvântul,
Să afle orşicine Vestea bună:
Cum că iertare dă doar El, Preasfântul,
Iar cei aleși primi-vor, sus, cunună.

Ai stat în slujba-I fără să ceri plată
Și, milostiv, ai ocrotit sărmanii,
Ți-e pomenirea binecuvântată,
Cum ți-e și rodul vrednicei strădanii.

Ai fost păstorul ce-a-ngrijit de turmă,
Ce-a plâns și-a suspinat legând vreo rană,
Acum te plângem noi, rămașii-n urmă,
Dar știm că voia Lui e suverană!

Olivia Pocol