Crestin CALIFICAT…

In viforul vietii, odihna nu gasesti
Te zbati din zori in noapte
Si fericit nu esti…
Tanjesti mereu spre bine
Dorind ca sa prosperi
Dar binele se pare
Ca greu mai dai de el…

Privesti in jur si iata!!
Pacatul creste-n graba,
Sfintenia-n larg se pierde,
Minciuna ne-ncolteste
Smerenia ca o floare, cu ale ei petale
Se ofileste-n zare…

Mandria, ura, pizma, ce sunt nedespartite
Stau asezate-n rafturi
La biblioteca vietii,
Si toti cu mic cu mare
Navala dau spre ele
Ca sa citeasca-n graba
„Istoria altei stele”…

Pe strada nedreptatea
Este in lumea ei
Nu se mai tem de nimeni
Nici chiar te Dumnezeu…

Dar, ce-i mai rau in toate
Ca noi, crestini alesi
Rascumparati prin sange
De Fiu de Dumnezeu,
Ne-ndepartam de cruce…
Viram inspre Sodoma…

……………………………………..

In ceas tarziu de noapte
Cand ne simtim rapusi
Am vrea parinte Vesnic
De Duh sa fim condusi,
Sa-Ti facem Tata voia
Sa fim smeriti, supusi…

Mandria si minciuna, in noi sa nu troneze
Sa fim umpluti de Tine,
Sa Te putem alege…
Limbuta noastra mica
Sa o pastram curata
Sa nu ajunga-o data
O limba de papuc, ceva mai invechita
Ce nu sta niciodata cuminte,ne-ndoita…

Sa nu-Ti slujim si Tie
Dar si lui baal,
Caci vrem sa fim cu Tine
In noul Canaan…
Cu Moise si Iacov,Isac si Daniel
Cantandu-ti Glorie Tie!!!
Osana Emanuel!!!

Deaceea Scump Isuse
Dorinta mea cu zel
Se-ndreapta-acum spre Tine
Ascuta-ma Parinte!!!

………………………………………….

Pazeste-mi azi piciorul
Cand calc, sa nu dau gres
Spre Tine cu iubire
Sa ma indrept mereu…

Nimic nu vreau din lume
Din ale ei placeri
Nimic, ca toate-s umbre
Ce sunt acum…dar pier!!!

Daca Te am pe Tine
Pot spune ca-s bogat
Ca duc o viata buna,
Ca-s fiu de imparat!!!

………………………………….

Si-un dor in piept zvacneste
Mereu, ne-nduplecat…
Astept sa-ajung in ceruri
Crestin CALIFICAT!!!

Naomi Simon 

Anunțuri

Ştiu o noapte sfântă

Efeseni 2/14

”El este Pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care îi despărţea. ”

Cerul a îmbrăcat haina sa de noapte,
Aşteaptă să vină  şi cereasca oaste;
Diamante şi perle din visterie.
-Ce noapte frumoasă! zice cu mândrie.

-Noapte albastră, eşti foarte frumoasă!
Dar eu ştiu o noapte şi mai glorioasă,
Este noaptea când ninge cu Pace şi dor;
Şi se naşte Isus, al meu Mântuitor!

Ştiu o noapte când stelele răsar zâmbind,
Din Tara Zorilor, aud îngeri cântând,
Şi pe o rază, un mesaj de iubire;
”Un Fulg de Pace aduce mântuire! ”

Ştiu  o noapte sfântă când stelele vorbesc,
Şi tainele, din ceruri, ele  dezvelesc;
Şi Poarta cerului se deschide usor;
-”Dă-mi un strop de pace, Măreţ Mântuitor! ”

Ştiu o noapte când şi fulgii de nea vorbesc,
Fluturi-mesageri, de la Regele ceresc,
Dansând pe cer, ei cântă un cântec sublim;
-”Am nevoie de Domnul, de Domnul divin! ”

Ştiu o noapte  sfântă când  Ieslea vorbeşte;
In ea, cerul şi pământul locuieste,
Ştiu o noapte când inima strigă de dor;
”-Fii o Iesle pentru al tău Mântuitor! ”

Şi  noaptea cerească, plină de magie,
M-a legat  de Isus pentru veşnicie,
Este noaptea când ninge cu Pace şi dor;
-Ai  milă de mine, Isus  Mântuitor!

Noaptea sfântă, nu ochii, înveseleşte,
Inima zdrobită, ea o cucereşte,
In noapte, pe cerul inimii mele, scriu;
-Eu am pe Mântuitorul, Domnul cel viu!

Fulg de Pace, Isuse, bine ai venit!
Cerul cu pământul, în noapte, le-ai unit,
Ai deschis Tu Poarta din cer cu un Cuvânt;
Să avem noi intrare la Tatăl cel sfânt!

Arancutean Eliza

Priveşte-n ochii…

Priveşte-n ochii blânzi, senini ai noului născut,
A cărui lume toată o cuprinde într-un zâmbet.
Priveşte-n acei ochi naivi, pe care scrie Început
Şi numai dragoste şi pace va fi în al tău suflet.

Priveşte-n acei ochi vioi, ce iscodesc întrebători
Cum de pot merge drept pe o planetă asa rotundă.
Priveşte-n ochii -dornici să cunoască- de exploratori
Şi viaţa ta atunci de nou şi prospeţime abundă.

Priveşte-n ochii plini de visuri şi tainice dorinţe,
Mult prea timizi să spună ce gândesc adesea,
Priveşte-i cu înţelegere-n eşec şi laudă-i în biruinţe.
Aşa vei învăţa din nou ce-nseamnă încrederea.

Priveşte-n ochii tineri ce-şi caută neîncetat iubirea
De-a cărei frumuseţe neliniştiţi se miră şi se-ntreabă.
Priveşte-n ochii doritori să înţeleagă ce e fericirea,
Plină de sens, bogată şi senină-ţi va fi viaţa-ntreagă.

Priveşte-n ochii de părinţi ce-au obosit de-atâta grijă
În veghea lor la căpătâiul micului bolnav ce plânge,
Priveşte-n ochii îndureraţi ce le zâmbesc şi-i sprijină
Şi ai să simţi o dragoste sublimă ce-n inimă se strânge.

Priveşte-n ochii cei îmbătrâniţi de-atâta dor şi vreme,
Ce-au învăţat să plângă în tristeţe dar şi în bucurii.
Priveşte-n ochii lor cei blânzi şi vei găsi înţelepciune,
Frumos viaţa să-ţi trăieşti, alături de nepoţi, copii.

Mădălina Romanoiu 

Isus, unica Speranță!

Nostalgie la finalul primăverii,
Melancolie la trecerea verii,

Tristețe de sfârșit de septembrie:
Teamă de frig, de tenebre….

Dor de soare în iarnă,
Jind de răcoare în vară…

Râvnim după fragi în noiembrie,
Dorim ghiocei în decembrie,

Urcăm către „Vârful cu dor”
Pentru jocul cu nea în „Cuptor”.

Mereu tânjim după trecut
Sau visăm la un nou început.

Depresia încercării în viață…
Dar există un Far, o Speranță:

Isus revine,-Mirele Erou,
Să facă cerul și pământul nou!

S-aducă Mileniul de aur,
Căci e-al Sionului Sfânt-Faur,

Al lumii de iubire Făcător,
Ne dă nădejdi și-un viitor!

Amin! Vino, Doamne Isuse!

Marinau Daniela 

Mai este iertare?

1. În fața tronului de har,
Cu-o inimă zdrobită
O rugă-aduc și am un dor
Să-mi fie împlinită.

2. Eu vin așa cum mă cunoști:
Netrebnic, cu rușine,
Și, Doamne, înc-o data-Ți cer
Să Te înduri de mine.

3. Nu-s vrednic eu de harul Tău,
Nu-s vrednic de-ndurare.
Sunt un mișel, un păcătos,
Dar vreau să-Ți cer iertare.

4. Mă uit cu scârbă-n viața mea
Și îmi aduc aminte
Ce dor era-n sufletul meu
De lucrurile sfinte…

5. Cum Te iubeam și Te doream
Și chiar în miez de noapte
‘Nălțam spre Tine rugi fierbinți
De lacrimi înecate.

6. Atunci întruna mă sileam
Să-ți plac Isuse, Ție.
Cuvântul Tău și Legea Ta
Îmi erau bucurie.

7. În dragostea dintâi eram,
De jertfă mereu gata.
Și-atunci credeam că-n mâna Ta-i
Cununa și răsplata.

8. Întreaga lume o priveam
Ca drept deșertăciune.
Plăcerea mea era atunci
Cu Tine-n rugăciune…

9. Dar m-am răcit și am pierdut
Gustul lucrării sfinte.
Nu mai simt harul Tău, Isus,
Cum îl simțeam ‘nainte.

10. Nu mai curg lacrimi pe obraz
Când mă gândesc la Tine,
Nu mai aud susurul blând
Trecând pe lângă mine…

11. Mă înfior că sunt pierdut,
Că nu mai am ieșire,
Că n-am vegheat
Și m-am lăsat căzut în ațipire.

12. C-a Ta iubire am trădat
În rânduri fără număr…
Și când încerc să mă ridic,
Simt crucea grea pe umar.

13. Încerc să mă întorc din drum,
Și mi-e cu neputință,
Încerc să mă gandesc la rai,
Dar nu mai am credință.

14. Mă simt pierdut, c-adeseori
În mine duhul tace.
Și-s vinovat, că am făcut
Ce-am zis că-n veci n-oi face.

15. Încerc să mă trezesc din somn,
Din ațipirea-i sumbră,
Și-n loc să ies din starea mea,
Mă adâncesc în umbră…

16. Mă hotărăsc să-mi fac mai des
Timp pentru rugăciune,
Dar tot bolborosesc mereu…
Nu pot prea multe spune.

17. Dar inima-mi tânjește-n piept,
Doresc să îmi schimb starea,
Dar n-am putere căci ades
Prea grea îmi e cărarea.

18. Ceea ce fără sa cârtesc
Făceam odinioară,
Acum cu greu mă tot silesc
Să fac și mi-e povara.

19. O, Doamne, mai există har
Pentru un om ca mine?
Mă mai primești acum, când vreau
Să mă întorc la Tine?

20. Mai ai, în mila Ta, un strop
de leac de vindecare,
Să-mi vindeci sufletul bolnav,
Să-mi vindeci a mea stare?

21. Mai pot eu, ca fiu rătăcit,
Să mă întorc acasă?
Mai este pentru mine har
Să stau cu Tin’ la masă?

22. N-am niciun merit să-ndrăznesc
Să Te mai numesc „Tată”…
Nici să încerc să mai ridic
Ochii spre cer vreodată.

23. Sunt vrednic să mă părăsești,
Să nu-ți pese de mine,
Căci am făcut cu ce mi-ai dat
Mai mult rău decât bine…

24. Dar, totuși, este-un Nume scump
Și-un Miel de ispășire
Ce stă la dreapta Ta acum
Și face mijlocire!

25. În Numele Isus Hristos
Și-al jertfei fără pată
Vin azi să-Ți cer sa te înduri
De mine, înc-o dată.

26. Lasă un strop de sânge sfânt
Să-mi facă azi spălarea
Și mângâiat și fericit
Vreau sa-Ți simțesc iertarea.

27. Sa-Ți simt atingerea de sus,
Cu leac de vindecare
Și ca ologul din pridvor
Să sar drept în picioare!

28. Să simt, prin Duhul Tău ceresc,
O sfântă-nviorare,
Și sufletul împovărat
Să simtă dezlegare.

29. Căci Te doresc cum cerbul
Doar izvorul îl dorește
O, Doamne, umple-mi inima
Ce după Tin’ tânjește!

30. Dezleagă orice lanț străin,
Frânge orice robie,
Durerea sufletului meu
Transform-o-n bucurie!

31. Leagă-mi Tu rănile ce dor,
Ridic’-a mea povară
Și lasă-mă să simt din nou,
În suflet, primăvară.

32. Inima mea, cu funii noi,
De Tine azi o leagă,
Să nu mă mai despart de-acum
De Tine-o viață-ntreagă!

33. Și dă-mi de azi un cuget nou
Și-o minte înțeleaptă,
Să nu-mi abat pașii de-acum
De pe cărarea dreptă.

34. Înviorează duhul meu,
Mărește-mi Tu credința,
Să pot zări din nou un rai,
Răsplata, biruința!

35. Să simt din nou în rugăciuni
Cu Tine, partașia
Și să nu-mi mai lipsească-n veci
Din suflet bucuria!

36. O, Doamne, ascultă ruga mea,
Privește-a mea dorință!
Și ajuta-mă să mă întorc
La vechea pocăință.

37. Iar Duhul Tău și pacea Ta
Sălășuiască-n mine
Călăuzindu-mi pașii mei
Până în cer, la Tine!
Amin

Anonim. Daca stie cineva autorul sa mi-l spuna si mie ca sa il adaug:)

Sperand la speranta

Chiar daca nu toate-mi surad
si daca nu toti ma-ndragesc
eu stiu ca e Cineva sus
care-mi da cu glasu-I ceresc
un strop de dulceata

Din propria-I viata, din sfantu-I amor
un strop de-ntelepciune cereasca si suava
ca eu, pe aceasta planeta gangava
sa nu trec pe-aici ca un simplu muritor

Si-odata-am sa pot sa-le-arat si eu tuturor
ca nu trec pe-aici in zadar
ca viata n-o ma ca pe-un simplu cadou sau talant
cu care sa merg cand pe jos, cand prin har.

Traiesc pentru ca sunt
sunt pentru c-am fost inainte
voi fi- macar ca-s slab, pentru ceea ce cred
iar tot ce nu imi place, odata va trece
si-oi fi doar cu El, pe El il iubesc

Mi-e dor sa-L mai vad,sa-I simt vocea-I in mine
sa-I spun ca-I al meu, ca eu sunt  a Lui
mai sper, mai astept, mai zac in lumina,
in umbra, in vale, pe munte, sub cer
si totusi mai sper.
Mai vreau sa mai sper…

Bianca Hercut

Culmea iubirii

Ce sentiment de bucurie
Imi umple inima intreaga
Ce scump fior si ce faclie,
Ce dragoste de Tin´ ma leaga!

Ce bine ca Te am pe Tine
Ca-mi esti mereu in greu, aproape
Caci doar dragostea Ta ma tine
Ca-mi stergi lacrima de pe pleoape.

Ce fericire am in mine
Pace dulce, de nedescris
Si cat de mult doresc cu Tine
Sa-ajung odata-n Paradis…

Ce scump fior de implinire
Ma trece tainic dar, prin corp
Cu gandul cuget la iubire
Si-n pasi rapizi spre ea ma-ntorc.

Caci ce-i mai tainic ca iubirea
Ce sentiment e mai divin?
Caci dragostea ne e menirea
Si prin iubire noi traim…

Si ce e mai frumos ca taina
Iubirii Lui in noi s-o-avem?
De-ti ia camasa, da-i si haina
Ne cere Isus, sa facem!

Ce sentiment e mai deplin
Ca plinatatea de iubire
Ce ma inunda azi din plin
Si face parte din traire?

Cum sa iubesc eu pe aproape?
Eu, tocmai eu? Nu pot, mi-e greu…
Dar asta cere Domnul, frate,
Si departare de-al tau eu…

Iti cere sa traiesti iubirea
Si zilnic dragostea sa-arati
Sa-ti dovedesti neprihanirea
Ura din suflet s-o cureti.

Ce tainic vei pluti prin lume
De-n dragoste o sa te-nalti
Iubind pe toti in al Sau nume
Si-n toate, pacea Sa s-o cauti.

Bine ma simt ca-Mi esti alaturi,
In toate, sprijin si-ajutor
Si Te iubesc si-ale Tale sfaturi
Suspin dupa Tine cu dor…

Unde sa plec de langa Tine?
Iubirea mea-eterna, sublima
Caci vreau pe-ale dragostei coline
Sa scriu de dragostea Ta-n rima…

Megyesi Calin

Mi-e dor de casa părintească

Mi-e dor de casa părintească
De locul unde m-am născut,
O! De anii scumpi copilăriei –
Unde cu drag i-am petrecut.

Şi unde în viaţa cea normală
Printre familie şi-ntre vecini,
Făcutu-mi-am noi orizonturi
În juru-mi că nu sunt străini.

Mi-e dor de prispa acoperită
Ce-atunci când ploua afară,
Ne stângeam sub ea privind
Cum plouă-n zilele de vară.

Şi ne era drag ca s-admirăm
Cum ploaia-n picurii-n rafale
Făcea clăbuci de spumă mari
Care curgeau pornind la vale.

Mi-e dor de-ntinsa bătătura
Când după ploaie începeam
Să ne-adunăm pentru joacă
Şi-aşa de mult ne bucuram!

Nu simţeam când trece ziua
Şi mulţumiţi cu gânduri bune
Ne regrupam urcând în casă
La ceasul sfânt de rugăciune.

Flavius Laurian Duverna

Alinul meu

În umbra visului te-aştept
Şi clipe lungi se scurg încet…
Se `nalţă luna ca un domn
Al nopţii gri, privind la om…

Îmi saltă ochii în pustiu
Şi mângâiat nu pot să fiu.
Degeaba simt privirea ei…
Mireasma florilor de tei…

Căci te aştept şi Tu nu vii,
Cu ochii-Ţi calzi, să mă învii…
Aştept, şi clipe în zadar
Se scurg încet ca un calvar…!

Te cheamă inima-mi cu dor
Şi simt parcă, încet, cum mor…
Şi sufletu-mi tânjeşte greu…
Oh! Vino azi, alinul meu!

Cum arde focul în cuptor,
Îmi arde inima de dor!
Dar nu se-apropie al Tău pas
Şi nu se-aude al Tău glas!

Pe cer dansează stele mii,
Şi vântul cântă melodii…
Pârâul curge ca un vis,
Departe-aleargă-n câmp deschis…

Iar eu privesc, aştept şi plâng…
Suspină gândul ars în crâng…
Şi nu mai vreau nimic mai mult:
Doar să Te vad şi să Te-ascult!

În umbra visului Te-aştept
Şi clipe lungi se scurg încet…
Aştept privind cu dor în sus,
Să te cobori, iubit Isus!

Emanuel Adrian Vlaicu 

E timpul vietii

Orele bat
Şi clipele trec
Şi raza de soare
Se-nalţă pe cer;
E timpul vieţii,
E timpul de zbor.
Ridică-ţi privirea
Şi-aleargă spre nori,
Căci tot ce-i ’nainte:
Ogoare şi vii,
Ţi-a dat Domnul slavei
Să-mparţi bucurii;
Să-I pui la picioare
Cununa de dor,
Să-ţi dea măreţie
Prin oameni şi flori.
Prin floarea gingaşă
S-ajungi să cunoşti
Întreg universul
Şi lumea de jos.
Ca toate-mpreună
Să-ţi spună mereu:
„Rămâi şi slujeşte-I,
Şi-n veci n-ai să mori !”

Socaciu Elisabeta CatalinaSoca