Șapte lucruri urâte

Prov. 6:16-19

Dintre-atât de multe fapte
Ce vre-un om le săvârșește
Șase lucruri, ba chiar șapte
Domnul însuși le urăște.

Ochii trufași, totdeauna
Urâciune vor rămâne
Sau privirile ce-întruna
Se consideră stăpâne.

Limba care izvodește
O vorbire stricăcioasă
Fiincă Dumnezeu urăște
Orice limbă mincinoasă.

Domnul ura și-o revarsă
Când e vorba de păcat
Înspre mâna care varsă
Sângele nevinovat.

Tot la fel Domnul urăște
Mințile nesăbuite
Inima care urzește
Planuri ce-s nelegiuite.

Și picioarele ce-aleargă
Repede răul să-l facă
Calea lor e una largă
Și-n urgie o să zacă.

Domnul încă mai urăște
Caracterul vicios
Ce neadevăr rostește,
Martorul cel mincinos.

În sfârșit, Domnul urăște
Dintre cei enumerați
Și pe-acel care stârnește
Certurile între frați.

Doamne dă-ne-nțelepciune
Ce urăști să nu iubim
Făcând numai fapte bune
Cum dorești, așa să fim.

Nici să nu urâm vreodată
Ce iubesti, Părinte Sfânt
Și c-o inimă curată
Să-Ți urmăm pe-acest pământ.

Ne călăuzește pasul
Iar când vom ajunge-acasă
Fericiți s-auzim glasul:
Bine! slugă credincioasă!

Daniel Hozan

Sunt cu totul al Tau

Text: Efeseni 5:15-21        

„… să aduceţi trupurile voastre…ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună…şi desăvarşită… „Romani 12:1,2

Un arhitect a spus că cei mai mulţi clienţi care i-au cerut să le facă proiectul unei case, aveau deja planul în minţile lor. Ceea ce doreau era doar să li se aprobe ideile şi satisfacţia de a-1 vedea desenand ceea ce credeau ei că le va satisface nevoile.
Unii creştini fac exact acelaşi lucru atunci cand Îi cer Arhitectului divin să le planifice vieţile. Se roagă pentru înţelepciune şi călăuzire, în timp ce în inima lor au hotărat deja cum să atingă anumite scopuri. Ei au pierdut sensul lui Romani 12:1, 2. Deşi se încred cu bucurie în Cristos pentru mantuirea lor, se abţin să nu facă o predare totală care este necesară ca „să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvarşită”.

O fată a participat la o întrunire unde a fost îndemnată să se predea întru totul lui Cristos. Dorea să facă voia lui Dumnzeu dar se temea că El o va conduce spre ceva ce nu-i va plăcea. După serviciu, vorbitorul, Stephen Olford, a vorbit cu ea şi i-a spus: „Citeşte Romani 12:2 cu atenţie, şi vei vedea că „voia cea bună şi desăvarşită a lui Dumnezeu” este partea ta. Cu toate că nu este un drum uşor, acesta va fi plăcut pentru El şi-ţi va aduce adevărata bucurie pe care o cauţi”. Citand imnul scris de George Matheson: „Doamne, fă-mă un rob”, Olford a ajuns la cuvintele: „Voinţa mea nu-i a mea pană ce n-o faci voia Ta.” Deodată totul a căpătat sens pentru ea şi a început să plangă, rugandu-se: „Iţi mulţumesc, Dumnezeule. Sunt a Ta, cu totul.
Te-ai predat tu totul Domnului?  – H.G.B.

„Lui Isus eu mă predau,
Viaţa mea-i în mana Sa.
O, ce pace, fericire,
Are-un plan cu viaţa mea!” – Thiesen

„Numai mergand pe calea Domnului putem cunoaşte voia Domnului„

Painea zilnica

Rugaciunea pentru intelepciune

Text: 1 Regi 3:3-14

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, …şi ea îi va fi dată.” Iacov 1:5

Împăratul Solomon şi-a dat seama că dacă Dumnezeu nu-i va da înţelepciune spirituală ca să guverneze Israelul, toate capacităţile şi cunoştinţele sale omeneşti nu-i vor fi de mare folos.
Oliver G. Wilson a spus: „Rugăciunea umple neputinţa omenească de omnipotenţa lui Dumnezeu şi-i deschide noi porţi realizărilor sale. Ea îl face pe slab puternic şi pe cel simplu înţelept”. Abraham Lincoln a simţit o mare nevoie de înţelepciune în timpul Războiului Civil din America. Un prieten apropiat a scris: „Am petrecut trei săptămîni la Casa Albă ca oaspete al preşedintelui. Intr-o noapte – chiar înaintea bătăliei de la Bull Run – eram obosit, nu puteam dormi. Din dormitorul lui Lincoln auzeam tonul scăzut al vocii lui.

Privind prin uşa uşor întredeschisă, am văzut ceva ce n-am să uit niciodată. Înaltul şef executiv era îngenuncheat în faţa Bibliei. Nu ştia că voi auzi agonia rugăciunii cînd zicea: „O, Dumnezeule mare şi atotputernic, care ai ascultat rugăciunea lui Solomon cînd s-a rugat şi a strigat la Tine pentru înţelepciune, ascultă-măl Nu pot conduce acest popor. Nu pot conduce afacerile acestei ţări fără ajutorul Tău. O Doamne, ascultă-mă şi salvează această naţiune”. Răspunsul pe care 1-a primit este acum istorie, pentru că Uniunea a fost salvată.
În loc să te bizui pe înţelegerea ta, credinciosule, admite lipsa înţelepciunii şi a puterii personale pentru atingerea scopului ce-ţi stă în faţă. Cere cu umilinţă înţelepciunea care vine de sus. Dumnezeul care 1-a auzit pe Solomon şi pe Lincoln te va asculta şi-ţi va răspunde. -H.G.B.

„Ruga mea mi-o înalţ la bunul Dumnezeu,
Voinţa Lui e mai bună decît dorul meu.
Şi sigur sînt că de la El primesc
Mai mult decît ştiu cere, sau gîndesc. ”      -Hickok

„Răspunsurile lui Dumnezeu sînt mai înţelepte decît rugăciunile noastre.„

Painea zilnica

Comori in ceruri

Text: 1 Timotei 6:3-10

„Nu vă stringeţi comori pe pămint, …ci strîngeţi-vă comori în cer …” Matei 6:19, 20

Mulţi creştini sînt atît de mărginiţi, acordînd mai mare valoare vieţii din prezent, decît gloriosului viitor din cer. Din cauza că perspectiva lor este greşită, îşi cheltuiesc timpul greşit, îşi folosesc talentele cum nu trebuie şi îsi investesc banii greşit. Ei adună grămezi, grămezi de bogăţii pămanteşti şi se gîndesc prea puţin să caştige comori în ceruri. Ei uită că pe măsură ce „trimitem dincolo”, tot mai strălucitoare va deveni aşteptarea plecării noastre acolo.
O femeie 1-a întîlnit pe un prieten de-al tatălui ei, pe care nu 1-a mai văzut de mulţi ani. Tatăl femeii fusese un creştin devotat, aşa că a fost deosebit de bucuroasă să-i povestească acestei vechi cunoştinţe despre credinţa tatălui ei în Domnul, despre felul cum făcea faţă suferinţelor, încercărilor, si cum este gata să facă faţă morţii, prietenul dusese o altfel de viaţă. Se dăruise cîştigului de bani, adunînd orice bănuţ pe care 1-a putut şi a devenit foarte bogat. însă nu avea o asemenea perspectivă a viitorului cum avusese prietenul său. I-a explicat acest lucru femeii, spunînd: „Tatăl tău poate fi mult mai optimist în legătură cu cerul decît mine, pentru un simplu motiv. El va merge la comoara lui. Eu o voi părăsi pe a mea!”

Omul s-a exprimat corect. Cînd va veni moartea, aceia ce şi-au ales să trăiască împlinirea egoismului lor vor intra în eternitate cu mainile goale. Dar cei ce au trăit pentru Domnul şi cu înţelepciune au investit în cele veşnice, vor avea o glorioasă intrare acolo. îşi vor găsi comorile adunate în cer.    – R.W.D.

„Sfarşind cărarea, în faţa Lui voi sta la judecată,
îmi va arăta comoara în cer de suflet adunată?
Sau voi găsi uimit în marele, cumplitul ceas,
Că tot ce am lucrat, pierdut în lume a rămas?”  

„Nu vei lua banii cu tine în cer, dar poţi face investiţii în eternitate.„

Painea zilnica

Cat de bine lucrezi?

Text: 1 Corinteni 3:9-15

„Dar fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.” 1 Cor. 3:10

Un prieten de-al meu, Nels Stjernstro’m, mi-a împărtăşit un incident care s-a petrecut afară dintr-o biserică din Minneapolis cu cîţiva ani în urmă. Cand preşedintele comitetului de conducere al acestei biserici era pe punctul de a intra în clădire, a văzut un bătran stînd la colţul bisericii. Părea că mangaie cărămizile. A fost atît de fascinat de acţiunea acestui om, că s-a apropiat de el şi i-a spus: „Iertaţi-mă, domnule, dar se pare că aveţi un interes deosebit faţă de colţul acesta al clădirii. Ca membru al acestei biserici, sunt curios să ştiu ce este atat de interesant cu cărămizile acestea?” Bătranul i-a răspuns: „Da, am un interes special. Vedeţi, atunci cand această clădire a fost ridicată cu mulţi ani în urmă, am fost unul dintre muncitori.” Bătand uşor cu palma cărămizile, a continuat: „Aceste cărămizi – eu le-am pus aici”. Cu un zîmbet de satisfacţie, a adăugat: „Şi cred că am făcut o treabă destul de bună”. Utilizase material bun şi-1 zidise bine.

Construcţia era solidă şi „colţul lui” era perfect vertical. Munca sa fusese aprobată.
Cum stai cu colţul unde te-a pus Dumnezeu să lucrezi? Fie că este lucrarea ta din biserică sau munca de fiecare zi din ocupaţia ta, tu construieşti pe temelia lui Cristos. Poţi realiza aceasta numai încrezandu-te cu totul în Domnul, pentru a căpăta înţelepciune şi putere de la El, pentru a face o lucrare bună. Un lucru bine făcut poate fi o mărturie clară a lucrării lui Dumnezeu în viaţa ta.
Cand vei sta în faţa Domnului pentru a da socoteală, va fi oare lucrarea ta aprobată? Va spune El: „Bine, rob bun si credincios”?- P.R.V.

„Isus a fost dulgher în Nazaret
Cu lucru zilnic, fel defel.
Cel ce vrea să semene cu El
Trebuie să fie plin de zel. ”    – Anonim

„Lucrarea bine făcută pentru Cristos va primi aprecierea de la Cristos.„

Painea zilnica

Un șirag de nestemate!

Un șirag de nestemate
Este înțelepciunea Sa
De la Domnul adunate
Ce-mi mângâie inima.

Una dintre nestemate
Bunătate se numește
Fapte alese, adunate
Ce Domnul le cântărește.

Și iubirea-i prețioasă
Pentru cel care o are
Puternică, glorioasă
Ea aduce împăcare.

Mila, e la loc de cinste
Dar e rară pe pământ
E calea spre cele sfinte
E drumul spre Cerul sfânt.

Iertarea e și ea în frunte
Și este apreciată
Și ea printre cele multe
Credința noastră, arată.

Refuzul de a vorbi
Despre alții-i de dorit
Calea înspre veșnicii
O deschide, negreșit.

Refuzul de-a judeca
Pe cel ce aproape-ți este
Arată credința ta
Că duci a Domnului veste.

Toleranța și ea-i bună
Atât cât e îngăduit
Ea-ți aduce o cunună
E răsplata ce-ai primit.

De respecți Cuvântul Sfânt
Și urmezi doar a Sa cale
Trecător pe acest pământ
Știi că ești, dar Domnu-i mare.

S-a jertfit eterni să fim
Sângele Său ne-a spălat
El e viu în Cerul sfânt
Și e mare Împărat.

El e jertfa grăitoare
Să pășim pe urma Sa
Și a Cerului splendoare
Veci de veci, o vom vedea.

Florenta Sarmasan

Veghere

In Cartea prăfuită și uitată
Pe-un raft de bibliotecă prin unghere
Sentința omenirii a fost dată
Concluzia a fost detaliată
Iar spre final chemarea e lansată
Și ni se cere insistent veghere.

Privind la vremuri să luăm aminte
La tot ce spun cuvintele Scripturii
Căci lumea s-a dezis de cele sfinte
Orbiți de-Acela ce întruna minte
Încolonați se-ndreptă spre morminte
Pierduți și infectați de fructul urii.

Planeta s-a umplut de silnicie
Iar necredința e la ea acasă
Tot mai puțin credința este vie
Și tot mai rar gândim la veșnicie
La ziua glorioasă ce-o să vie
Când ne vom îndrepta spre Sfânta Casă.

Aidoma ca și-n zilele lui Noe
De parcă viața nu se mai termină
Suntem încorsetați de bunăvoie
Ca însemnați cu-a Celui Rău aloe
Muncim din greu și construim în voie
Și tot ce ne dorim e burta plină.

Mai vin din când in când evenimente
Menite înadins să ne trezească
Când parte-avem de tragice momente
Sau suferințe tot mai evidente
Ce sunt mesaje sau strigări stridente
Să nu uităm de Patria Cerească.

Să ne-amintim că este-o judecată
Și-n fața-I Sfântă, toți, la Tronul Veșnic
Ne-om prezenta cu fruntea aplecată
Să scape n-are nimeni cum să poată
Vinovăția trebuie-arătată
De-un Drept Judecător și pururi Vrednic.

Doar cel spălat de al Jertfirii sânge
De vina-ntreagă și de-a lui păcat
Doar cel ce se întoarce și se frânge
Și-a lui păcat îl leapădă și-l plânge
Cu-a lui veșmânt albit de Sfântul sânge
E mântuit, pe veci justificat.

Și iată vine ziua cea vestită
Iar cerul și pământul se-ngozește
Căci lumea fără grijuri se agită
Nestigheriți ca astrele pe-orbită
Dar sufletește nu e pregătită
De ziua judecății ce sosește.

Vorbindu-ne de ziua glorioasă
Atât a precizat Mântuitorul
Că sigur se va-ntoarce și că-I pasă
Că pregătește-un loc la El acasă
Pentru acei cu inima aleasă
Ce Îl iubesc și-ntruna I-au dus dorul.

Și-acei care pe Domnul Îl așteaptă
Nu-și pun nădejdea-n avuții sau bani
Ei merg calea-ngustă și cea dreaptă
Urcând mereu prin har treaptă cu treaptă
Urmând porunca sfântă și-nțeleaptă
Rostită de vreo două mii de ani.

În timp ce mulți se-afundă-n letargie
Ei n-ațipesc, având o minte trează
Pot fi războaie, boli sau pandemie
Oricâte-au fost și câte-or să mai fie
Ei poartă-n suflete nădejdea vie
C-au înțeles Cuvântul și veghează.

”Vegheați că nu știți ziua și nici ceasul”
”Vegheați să nu cădeți amărăciunii”
De două mii de ani răsună glasul
”Vegheați un ceas să biruiți impasul”
”Veghează” și ”păzește” la tot pasul
”Vegheați dar în vederea rugăciunii”!

Doar Tu ști Doamne când e stabilită
Măreața zi de slavă și mistere. .
Salvează orice oaie rătăcită
Unește toată turma risipită
Noi suntem moștenirea Ta iubită
Ne-ajută la capitolul ”veghere”.

Din ce in ce sunt vremuri tot mai grele
Se cere tot mai multă distanțare
Și speriați de toate câte cele
Că-s regulile bune sau că-s rele
La unison toți se supun la ele
Să-și scape viața caută fiecare.

Și-n numele solemn al sănătății
S-a ignorat porunca scrisă-n Carte
Puțini mai stau de strajă azi cetății
Și-s conștienți că vine ziua plății
Acum încă de Harul bunătății
Și-al îndurării Tale avem parte.

Ne dă răbdare și înțelepciune
Să n-obosim cumva și să cădem
Să nu-ncetăm și altora a spune
Sau să ne-oprim să facem fapte bune
Și-n ziua când trompeta o să sune
Să ne gasești lucrând și să veghem!

Daniel Hozan

Dă-mi înțelepciune

Dă-mi înțelepciune
Preaiubit Părinte
Ca să-Ți pot supune
Zilnic a mea minte.

Domnul vieții mele
Ființa-mi cercetează
Și-orice lucruri rele
Le îndepărtează.

Ia-mi în stăpânire
Gândul, și-l pătrunde
Căci de-a Ta privire
Nu se poate-ascunde.

Nimeni nu-i ca Tine
Să-mi cunoască ființa
Tu ai pus în mine
Viața și credința.

Din cereasca Slavă
Îmi trimite-o rază
Mintea mea firavă
Tu mi-o luminează.

Regăsesc în mine
Multă slăbiciune
Și chiar gânduri pline
De amărăciune.

Planuri risipite,
Năzuințe stinse,
De Cel rău lovite
Cu săgeți aprinse.

Deci, ascultă-mi dorul
Ce spre Tin’ se-ndreaptă
Pune-mi Tu piciorul
Pe cărarea dreaptă.

Zâmbete cu mască
De mă înconjoară,
Pacea Ta cerească
Fie-a mea comoară.

Nu-mi lăsa căderii
Gândurile pradă
Sub a nevegherii
Nemiloasă spadă.

Nu-mi lăsa pornirea
Să încuviințeze
Fără de gândirea
Minții mele treze.

Preaiubit Părinte,
Vin în rugăciune
Și Îți cer fierbinte:
Dă-mi înțelepciune!

Daniel Hozan

Dă-mi înțelepciune

Dă-mi înțelepciune
Preaiubit Părinte
Ca să-Ți pot supune
Zilnic a mea minte.

Domnul vieții mele
Ființa-mi cercetează
Și-orice lucruri rele
Le îndepărtează.

Ia-mi în stăpânire
Gândul, și-l pătrunde
Căci de-a Ta privire
Nu se poate-ascunde.

Nimeni nu-i ca Tine
Să-mi cunoască ființa
Tu ai pus în mine
Viața și credința.

Din cereasca Slavă
Îmi trimite-o rază
Mintea mea firavă
Tu mi-o luminează.

Regăsesc în mine
Multă slăbiciune
Și chiar gânduri pline
De amărăciune.

Planuri risipite,
Năzuințe stinse,
De Cel rău lovite
Cu săgeți aprinse. . .

Deci, ascultă-mi dorul
Ce spre Tin’ se-ndreaptă
Pune-mi Tu piciorul
Pe cărarea dreaptă.

Zâmbete cu mască
De mă înconjoară,
Pacea Ta cerească
Fie-a mea comoară.

Nu-mi lăsa căderii
Gândurile pradă
Sub a nevegherii
Nemiloasă spadă.

Nu-mi lăsa pornirea
Să încuviințeze
Fără de gândirea
Minții mele treze.

Preaiubit Părinte,
Vin în rugăciune
Și Îți cer fierbinte:
Dă-mi înțelepciune!

Daniel Hozan 

Credinţă şi experienţă

„Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine… „Galateni 2:20

Trebuie să ne învingem stările sufleteşti pentru a ajunge la o consacrare absolută faţă de Domnul Isus, să ieşim din sfera măruntă a experienţelor noastre pentru a ne consacra Lui în întregime.

Gândeşte-te cine zice Noul Testament că este Isus Cristos şi apoi gândeşte-te la sărăcia de dispreţuit a slabei noastre credinţe pe care o arătăm când spunem: “N-am avut încă experienţa cutare sau cutare!” Gândeşte-te ce susţine credinţa in lsus Cristos: că El ne poate înfăţişa fără pată înaintea tronului lui Dumnezeu, având o puritate de nedescris, transformaţi în chip absolut şi perfect îndreptăţiţi. Rămâi într-o credinţă plină de adorare faţă de Isus Cristos, pentru că El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi, înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare.

Cum îndrăznim să vorbim despre a face un sacrificiu pentru Fiul lui Dumnezeu?!

Am fost salvaţi de la iad şi pierzare, dar noi vorbim despre sacrificiile pe care le facem!

Trebuie să umblăm continuu în credinţa în lsus Cristos; nu într-un Isus Cristos pe care-L întâlnim la ora de rugăciune sau un lsus Cristos întâlnit într-o carte, ci în lsus Cristos prezentat de Noul Testament, în Cel care este Dumnezeu întrupat, în Cel la picioarele căruia ar trebui să cădem ca morţi. Credinţa noastră trebuie să fie în Acela din care izvorăşte experienţa noastră. lsus Cristos doreşte să ne devotăm Lui cu totul. Nu-l putem niciodată experimenta pe Isus Cristos, nici nu-L putem cuprinde în limitele inimii noastre, dar credinţa noastră trebuie să fie clădită pe o încredere puternică şi categorică în El.

In această direcţie vedem intoleranţa severă a Duhului Sfânt faţă de necredinţă. Toate temerile noastre sunt rele; noi ne temem pentru că refuzăm să ne hrănim din credinţă. Cum poate cineva, care s-a făcut una cu Isus Cristos, să sufere de îndoieli şi teamă? Viaţa noastră ar trebuie să fie un imn de laudă al credinţei perfecte, triumfătoare.

Oswald CHAMBERS