Dă-mi înțelepciune

Dă-mi înțelepciune
Preaiubit Părinte
Ca să-Ți pot supune
Zilnic a mea minte.

Domnul vieții mele
Ființa-mi cercetează
Și-orice lucruri rele
Le îndepărtează.

Ia-mi în stăpânire
Gândul, și-l pătrunde
Căci de-a Ta privire
Nu se poate-ascunde.

Nimeni nu-i ca Tine
Să-mi cunoască ființa
Tu ai pus în mine
Viața și credința.

Din cereasca Slavă
Îmi trimite-o rază
Mintea mea firavă
Tu mi-o luminează.

Regăsesc în mine
Multă slăbiciune
Și chiar gânduri pline
De amărăciune.

Planuri risipite,
Năzuințe stinse,
De Cel rău lovite
Cu săgeți aprinse.

Deci, ascultă-mi dorul
Ce spre Tin’ se-ndreaptă
Pune-mi Tu piciorul
Pe cărarea dreaptă.

Zâmbete cu mască
De mă înconjoară,
Pacea Ta cerească
Fie-a mea comoară.

Nu-mi lăsa căderii
Gândurile pradă
Sub a nevegherii
Nemiloasă spadă.

Nu-mi lăsa pornirea
Să încuviințeze
Fără de gândirea
Minții mele treze.

Preaiubit Părinte,
Vin în rugăciune
Și Îți cer fierbinte:
Dă-mi înțelepciune!

Daniel Hozan

Dă-mi înțelepciune

Dă-mi înțelepciune
Preaiubit Părinte
Ca să-Ți pot supune
Zilnic a mea minte.

Domnul vieții mele
Ființa-mi cercetează
Și-orice lucruri rele
Le îndepărtează.

Ia-mi în stăpânire
Gândul, și-l pătrunde
Căci de-a Ta privire
Nu se poate-ascunde.

Nimeni nu-i ca Tine
Să-mi cunoască ființa
Tu ai pus în mine
Viața și credința.

Din cereasca Slavă
Îmi trimite-o rază
Mintea mea firavă
Tu mi-o luminează.

Regăsesc în mine
Multă slăbiciune
Și chiar gânduri pline
De amărăciune.

Planuri risipite,
Năzuințe stinse,
De Cel rău lovite
Cu săgeți aprinse. . .

Deci, ascultă-mi dorul
Ce spre Tin’ se-ndreaptă
Pune-mi Tu piciorul
Pe cărarea dreaptă.

Zâmbete cu mască
De mă înconjoară,
Pacea Ta cerească
Fie-a mea comoară.

Nu-mi lăsa căderii
Gândurile pradă
Sub a nevegherii
Nemiloasă spadă.

Nu-mi lăsa pornirea
Să încuviințeze
Fără de gândirea
Minții mele treze.

Preaiubit Părinte,
Vin în rugăciune
Și Îți cer fierbinte:
Dă-mi înțelepciune!

Daniel Hozan 

Credinţă şi experienţă

„Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine… „Galateni 2:20

Trebuie să ne învingem stările sufleteşti pentru a ajunge la o consacrare absolută faţă de Domnul Isus, să ieşim din sfera măruntă a experienţelor noastre pentru a ne consacra Lui în întregime.

Gândeşte-te cine zice Noul Testament că este Isus Cristos şi apoi gândeşte-te la sărăcia de dispreţuit a slabei noastre credinţe pe care o arătăm când spunem: “N-am avut încă experienţa cutare sau cutare!” Gândeşte-te ce susţine credinţa in lsus Cristos: că El ne poate înfăţişa fără pată înaintea tronului lui Dumnezeu, având o puritate de nedescris, transformaţi în chip absolut şi perfect îndreptăţiţi. Rămâi într-o credinţă plină de adorare faţă de Isus Cristos, pentru că El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi, înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare.

Cum îndrăznim să vorbim despre a face un sacrificiu pentru Fiul lui Dumnezeu?!

Am fost salvaţi de la iad şi pierzare, dar noi vorbim despre sacrificiile pe care le facem!

Trebuie să umblăm continuu în credinţa în lsus Cristos; nu într-un Isus Cristos pe care-L întâlnim la ora de rugăciune sau un lsus Cristos întâlnit într-o carte, ci în lsus Cristos prezentat de Noul Testament, în Cel care este Dumnezeu întrupat, în Cel la picioarele căruia ar trebui să cădem ca morţi. Credinţa noastră trebuie să fie în Acela din care izvorăşte experienţa noastră. lsus Cristos doreşte să ne devotăm Lui cu totul. Nu-l putem niciodată experimenta pe Isus Cristos, nici nu-L putem cuprinde în limitele inimii noastre, dar credinţa noastră trebuie să fie clădită pe o încredere puternică şi categorică în El.

In această direcţie vedem intoleranţa severă a Duhului Sfânt faţă de necredinţă. Toate temerile noastre sunt rele; noi ne temem pentru că refuzăm să ne hrănim din credinţă. Cum poate cineva, care s-a făcut una cu Isus Cristos, să sufere de îndoieli şi teamă? Viaţa noastră ar trebuie să fie un imn de laudă al credinţei perfecte, triumfătoare.

Oswald CHAMBERS

Ţi-a dat Stăpânul

Referinta:

„Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!” (1 Cronici 29:11)

Ţi-a dat Stăpânul daru-nţelepciunii
Şi ţi-a sporit belşugul în cămări,
Te-a îndrumat, ţi-a netezit cărări:
I-ai mulţumit la ceasul rugăciunii?

Ţi-a dat Stăpânul viaţă, sănătate
Să te ridici, să umbli, să lucrezi,
Să poţi rosti cuvânt, s-auzi, să vezi:
Îi mulţumeşti Lui pentru-acestea toate?

Ţi-a fost Stăpânul ‎sfântă apărare,
Te-a scos cu braţ puternic din primejdii,
‎Ţi-a fost aproape-n clipa deznădejdii:
I-ai mulţumit Lui pentru-a Sa-ndurare?

Ţi-a dat Stăpânul har de pocăinţă,
Păcatul fără plată Ţi-a iertat,
De-ai şchiopătat, cu milă te-a purtat:
I-ai mulţumit ‎cu lacrimi de căinţă?

Ţi-a dat Stăpânul mult, Te-a facut rodnic
Şi zilnic bunătatea-şi înnoieşte,
De nici un bine El nu te lipseşte:
Să I te-nchini, să-I mulţumeşti eşti dornic?

‎Ţi-a dat Stăpânul mult şi mult aşteaptă
Şi nu-ţi va cere ce n-ai fi putut …
Poţi azi să-L rogi să-ţi dea alt început
Şi-ascultă-apoi a Duhului Sfânt şoaptă!

Olivia Pocol

Suferinţele după voia lui Dumnezeu

“Cei suferă după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor si să facă ce este bine.”

1 Petru 4:19

Când alegi să suferi, înseamnă că ceva nu e în ordine cu tine; când alegi voia Iui Dumnezeu, chiar dacă ea înseamnă suferinţă, aceasta este cu totul altceva. Nici un om al lui Dumnezeu sănătos şi normal nu alege niciodată suferinţa; el alege voia lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Isus. Indiferent dacă ea înseamnă suferinţă sau nu. Nici un sfânt nu îndrăzneşte să se amestece în disciplina suferinţei din viaţa altui sfânt.

Sfântul care mulţumeşte inima lui Isus îi va ajuta pe alţi sfinţi să devină mai puternici şi mai maturi în Domnul. Oamenii care ne fac bine nu sunt niciodată aceia care ne compătimesc, aceştia de fapt ne sunt o piedică, deoarece compătimirea doar ne slăbeşte. Nimeni nu-l înţelege pe un sfânt mai bine decât sfântul care este cât mai aproape de Mântuitorul. Dacă acceptăm compătimirea unui sfânt, sentimentul nostru spontan va fi: “Oh, Dumnezeu Se poartă dur cu mine”. De aceea, Isus a spus că autocompătimirea este de la diavol (vezi Matei 16:21-23). Trebuie să avem grijă să nu Îl defăimăm pe Dumnezeu. Este uşor să înnegrim caracterul lui Dumnezeu, pentru că El nu ripostează niciodată, nu Se apără niciodată. Fereşte-te de gândul că Isus a avut nevoie de compătimire cât timp a fost pe pământ; El a refuzat compătimirea oamenilor, pentru că, în marea Sa înţelepciune, a ştiut prea bine că nimeni de pe pământ nu cunoştea scopul Său. El a acceptat numai compătimirea Tatălui Său şi a îngerilor din ceruri (vezi Luca 15:10).

Observaţi ce risipă de sfinţi face Dumnezeu. După felul de a gândi al lumii, Dumnezeu îi pune pe sfinţii Lui în cele mai nefolositoare locuri. Şi noi spunem: “Dumnezeu vrea să fiu aici, pentru că sunt folositor”. Dar Dumnezeu îşi pune sfinţii acolo unde ei ÎI glorifică pe El, iar noi nu suntem nicidecum chemaţi să stabilim unde poate fi acel loc.

Oswald CHAMBERS

Îndoieli cu privire la Isus

„Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Fiecare dintre noi gândeşte despre Isus în felul acesta în anumite privinţe. Aceste îndoieli cu privire la Isus pornesc de la întrebările ridicole care ni se pun când vorbim despre hotărârea noastră de a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu. „De unde vei primi bani? Cine va avea grijă de tine?” Sau îndoielile încolţesc în noi înşine atunci când îi spunem lui Isus că situaţia noastră este prea grea pentru El.

„Este foarte bine să spui «încrede-te în Domnul», dar omul trebuie să trăiască, şi Isus n-are cu ce să scoată apă – n-are de unde să ne dea aceste lucruri”. Fereşte-te de amăgirea pioasă din tine care spune: „N-am îndoieli cu privire la Isus, ci numai cu privire la mine însumi”. Noi nu am avut niciodată îndoieli cu privire la noi înşine; noi ştim exact ce nu putem face, dar avem îndoieli cu privire la Isus. Aproape ne simţim jigniţi că El poate face ceea ce noi nu putem. Părerile mele greşite pornesc din faptul că-mi scotocesc propria persoană pentru a descoperi cum va reuşi El să facă ceea ce spune. Îndoielile mele izvorăsc din adâncurile propriei mele inferiorităţi. Dacă descopăr aceste păreri false în mine, trebuie să le scot la iveală şi să le mărturisesc deschis: „Doamne, am avut o părere greşită despre Tine, n-am crezut în înţelepciunea Ta decât atât cât am putut înţelege cu propria mea înţelepciune; n-am crezut în atotputernicia Ta dincolo de modul meu limitat de a o înţelege”.

Oswald Chambers

La mulţi ani!

De urat, eu îţi urez cu drag
La mulţi ani frumoşi! Īn Noul An,
S-avem multă înţelepciune,
Bunătate şi gânduri bune!

Gând de pace, pace sfântă-n lume,
Toţi să lăudăm al Tău nume!
Între noi dulcea armonie,
Pace, pace sfântă să fie!

Aşa cum cade la timp ploaie,
Adu în noi înviorare,
Şi sănătate şi putere,
Să-Ţi slujim după a Ta vrere!

Īn Anul Nou care azi vine,
Să curgă râu de Apă vie,
În inima poporului Tău,
Să ne-chinăm Ţie Dumnezeu!

Maria Șopț 

Dragostea

Chiar de-aș vorbi în limbi o mie
Și plin de-nțelepciune-aș fi
Dacă pe drum spre Veșnicie
În mine Dragostea nu-i vie
Și-n întunerec nu-s făclie
Atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar dacă tainele Scripturii
Le înteleg și le descos
De neglijez microbul urii
Și-ajung produsul conjucturii
Cînd Dragostea-i opusul urii
Atunci la ce mi-e de folos?

Chiar dacă pâinea mi-aș împarte
Și la săraci le-aș dărui
Voi bântui pe căi deșarte
Dacă nu-i Dragostea ce-mparte
Sunt fapte, dar sfârșesc in moarte
Și-atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar trupul, fără ezitare
De-aș da să-mi fie mistuit
Dar fără Dragostea Lui mare
Sunt o aramă sunătoare
N-am sorți nici parte de salvare
Și la nimic n-ar folosi.

Dar unde Dragostea domnește
E-un colț de Rai de pace plin
Cuvântul Sfânt înțelepțește
Prin Jertfa Ta îi curățește
Iar Duhul Sfânt călăuzește
Pe-aceia ce la Tine vin

O Doamne, vin cu mulțumire
Și mă închin ‘naintea Ta
Căci m-ai chemat la mântuire
Mi-ai dat credință și iubire
Mi-ai transformat a mea gândire
Și-ai pus și-n mine Dragostea.

Daniel Hozan 

Dependent să fiu de Tine

Umple-mi Doamne inima cu pace
Și mai dă-mi puteri din Duhul Tău cel Sfânt,
Ca să pot vesti cu multă îndrăzneală
Cuvântul Tău cel veşnic pe pământ.

Mai dă-mi înțelepciune o, Isuse
Să ştiu cum să vestesc la oameni harul Tău
Să spun la toți căci Tu, eşti bun şi mare
Să spun la toți căci Tu, eşti fiu de Dumnezeu.

Ajută-mă să fiu o pildă-n lume
Exemplu bun în viață, pe acest pământ
Ca orice om sa vadă-n mine-a Ta lumină,
Să simtă toți prezența Duhului Tău Sfânt.

Revarsă ungerea Ta plină de iubire
Și umple-mă pe veci cu Harul Tău
Fără de Tine să nu pot să trăiesc
Dependent să fiu de Tine, Domnul meu.

Și fiecare vorbă ce o scot pe gură
Să Te vestească doar pe Tine o, Isus
Ajută-mă sa fiu o bucurie pentru Tine
Până voi ajunge-n slava Ta, de sus.

Și orice rău din viața mea să piară
Asupra mea să n-aibe vreun efect
În viața mea trăită în acestă lume
Aş vrea să fiu un om curat, corect.

Aşa să-mi fie traiul meu pe lume
Și niciodată înapoi să nu privesc
Să merg doar înainte prin credință
Pe Tine, Domnul meu, să Te vestesc.

Îți mulțumesc şi cred deplin că Tu,
Rugăciunii mele îmi dai ascultare
Nădăjduiesc şi-aştept al Tău răspuns,
În tăcere-aştept Isuse, rezolvare.

Binecuvântat în veci de veci să fii
Dumnezeul meu, eternă bucurie
Te laud, Te slăvesc şi Te iubesc, Isus
Și-aştept să ne-ntâlnim în veşnicie.

Nichifor Nicu 

Încă din zorii dimineții

Încă din zorii dimineții,
Când mă trezesc, o, Domnul meu,
Îngenunchez, Te laud pe Tine,
Îți mulțumesc, sfânt Dumnezeu.

Îți mulțumesc pentru odihnă,
Și pentru somnul liniștit,
Tu m-ai vegheat, ai fost cu mine,
Și-n zori de zi, Tu m-ai trezit.

Privesc spre cer cu bucurie,
Îmi ridic mâinile voios,
Îți mulțumesc, o, slavă Ție,
Ești Domnul meu sfânt, glorios.

Îmi ridic glasul către Tine,
Și-n ruga mea, Te rog frumos,
Să fii și să rămâi, o, Doamne,
Tăria mea, iubit Hristos.

Îți cer o Doamne ajutorul,
Căci fără Tine sunt pierdut,
Cu Tine vreau în orice clipă,
Tu să-mi fii totdeauna scut.

Apoi pornesc și ies din casă,
Cu Tine sunt încrezător,
Știu că în orice împrejurare,
Tu ești cu mine, Te ador.

Cer și doresc înțelepciune,
Ce numai Tu îmi dăruiești,
Pe acest pământ cât sunt cu Tine,
În viața mea vreau să domnești.
Amin!

Ica Drăgoi