1 Septembrie

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.” Psalmi 73:24

Psalmistul simte nevoia de călăuzire divină. Tocmai a descoperit nebunia propriei sale inimi şi, ca să nu fie târât de ea, hotărăşte să se lase călăuzit de sfatul lui Dumnezeu de acum înainte. Sentimentul nebuniei noastre este un mare pas către înţelepciune, atunci când acest sentiment ne face să ne încredem în înţelepciunea Domnului. Omul orb se lasă condus de braţul prietenului său şi ajunge acasă în siguranţă. Ca şi el, noi trebuie să ne predăm călăuzirii divine, fără nici o îndoială, siguri că, deşi nu putem vedea, este spre binele nostru să ne încredem în Dumnezeul atotvăzător. „Mă vei” este o expresie de binecuvântată încredere. El era sigur că Domnul nu va refuza această misiune.

Acesta este un cuvânt care ţi se adresează ţie, credinciosule; odihneşte-te în el. Fii sigur că Dumnezeu va fi sfătuitorul şi prietenul tău. El te va călăuzi şi îţi va arăta orice drum. In Cuvântul Său scris ai asigurarea aceasta în parte împlinită, fiindcă Sfânta Scriptură este sfatul Său pentru tine. Suntem fericiţi să avem călăuzirea Cuvântului lui Dumnezeu! Ce ar fi marinarul fără busolă? Şi ce ar fi creştinul fără Biblie? Aceasta este graficul de control, harta în care este descris fiecare banc de nisip, şi pe care toate canalele, de la nisipurile mişcătoare ale distrugerii spre limanul salvării, sunt marcate şi însemnate de Cel care cunoaşte tot drumul.

Binecuvântat să fii, o Doamne, fiindcă putem crede că ne călăuzeşti acum, şi că ne vei călăuzi până la capăt! După această călăuzire prin viaţă, psalmistul anticipează o primire divină la sfârşit — „apoi mă vei primi în slavă”. Ce gând pentru tine, credinciosule! Dumnezeu însuşi te va primi în glorie — pe tine! Deşi eşti rătăcitor, pribeag şi străin, El te va aduce acasă în siguranţă! Aceasta este partea ta. Trăieşte cu ea astăzi, şi dacă îndoielile te înconjoară, du-te, prin puterea acestui text, drept la tron.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Nu vă chinuiți copiii

Nu vă chinuiți copiii și nu vă bateți joc de ei,
Nu le puneți reguli sumbre, fiți părinți, nu farisei!
Nu le îngrădiți voi dreptul la o liberă trăire,
Nu așa-i înveți scriptura, asta nu e mântuire!

Nu le pângăriți voi viața cu tot felul de idei,
Dacă vreți ceva să faceți, rugați-vă pentru ei.
Fiți părinți, nu fiți sălbatici și purtați-vă frumos,
Dați exemplu-n societate că sunteți ai Lui Hristos.

Fiți lumini și pilde vii pentru toată omenirea,
Nu mai aberați tâmpenii, nu asta vă e menirea.
Sfatul vostru fie drept, sincer și după scriptură,
Nu bazat pe aberații și împodobit cu ură.

Prin amenințări și ceartă, nimic nu veți rezolva
Și prin violența crudă, doar îi veți îndepărta.
Unitatea în familie se păstrează prin iubire,
Nu prin reguli fără sens care duc spre rătăcire.

Petru când s-a lepădat, Domnul nu l-a pedepsit,
Ci, din contra, l-a iertat și-n iubirea-I l-a primit.
Tot așa, la fel și voi, fiți părinți, nu fiți barbari,
Dragostea să vă-nsoțească și-ncredință să fiți tari.

Dumnezeu vă dăruiască din înțelepciunea Lui,
Să îi creșteți pe copii, pentru Slava Domnului.
Nu cu ură, nu cu vrajbă, nici cu reguli spre-amăgire,
Ci în sfântă unitate să-i conduceți spre iubire.

Nichifor Nicu

Isuse, putere divină

Isuse, ce mare putere revarsă al Tău Sfânt cuvânt,
Ne umple de-o sfântă iubire, să știm să iubim orișicând.
Ne duce pe calea credinței când lumea ne-atrage în jos,
Ne-mbracă cu înțelepciune, ne-atrege mereu spre Hristos.

Isuse, puternic e harul ce nouă Tu, ni l-ai lăsat,
Ne-aprinde și suflet și viață când cel rău ne-a înconjurat.
Ne poartă spre țara iubirii și-n suflet ne umple cu dor,
Ne-aduce în dar bucuria și-n suflet simțim un fior.

Isuse, puternică-i mila, magnifică-i Dragostea Ta,
Ne sfarmă-n bucăți toată ura, ne-aduce în schimb liniștea.
Transformă a noastră viață și leagă răni care mai dor
Ne-aduce în suflet speranță, ne-adapă din Sfântul izvor.
Ne poartă-n din har în putere, spre țara slăvitului Miel,
Ne-ajută în clipele grele s-avem ochii doar înspre cer.

Nichifor Nicu 

27 Iunie

Numai să nu vă depărtaţi prea mult.” Exod 8:28

Acestea sunt cuvintele viclene ale tiranului Faraon. Dacă sărmanul Israel înrobit trebuia să iasă din Egipt, atunci se târguia cu ei să nu plece măcar prea departe — prea departe de teroarea armelor sale şi de observaţiile spionilor săi. In acelaşi fel, lumea nu iubeşte lipsa de conformitate a nonconformiştilor şi părerile deosebite ale celor care i se împotrivesc. Ne-ar vrea mai blânzi şi mai maleabili în tratarea anumitor chestiuni. Moartea faţă de lume şi îngroparea în Christos sunt experienţe care par ridicole minţilor lumeşti; de aceea, legea care le stabileşte este universal neglijată şi chiar condamnată, înţelepciunea lumească recomandă calea compromisului şi vorbeşte despre „moderaţie”.

Conform politicii lumeşti, puritatea este de dorit, dar nu trebuie să fim prea pedanţi; adevărul este, desigur, bun de urmat, dar eroarea nu trebuie atât de sever denunţată. „Da”, spune lumea, „trebuie să fii spiritual prin toate mijloacele, dar nu trebuie să nu mai ieşi în societate, la un bal ocazional, sau la o vizită la teatru de Crăciun. La ce bun să te lipseşti de ceva care este la modă, de un lucru pe care toată lumea îl face?” Mulţi credincioşi iau în considerare acest sfat şiret, spre ruina lor veşnică. Dacă ÎI urmăm pe Domnul pe deplin, trebuie să trecem exact prin deşertul separării şi să părăsim Egiptul dorinţelor lumeşti.

Trebuie să părăsim preceptele, plăcerile şi religia lui, şi să mergem în locul în care Domnul îi cheamă pe cei sfinţiţi. Dacă arde tot oraşul, casa noastră nu poate rămâne în picioare. Dacă bântuie molima, nu putem scăpa numai noi. Cu cât suntem mai departe de viperă, cu atât mai bine, şi cu cât ne îndepărtăm de asemănarea cu lumea, cu atât vom fi mai în siguranţă. Să sune trâmbiţa pentru toţi credincioşii: „ieşiţi din mijlocul lor, si despărţiţi-vă de ei” (2 Corinteni 6:17).

Meditaţii C. H. Spurgeon

16 Ianuarie

Eu îţi vin in ajutor, zice Domnul.” Isaia 41:14

Ascultaţi-L pe Domnul Isus spunându-ne fiecăruia „Eu te voi ajuta. Nu este mare lucru pentru Mine, Dumnezeul tău, să te ajut Gândeşte-te la ce am făcut deja. Cum să nu te ajut? Te-am cumpărat cu sângele Meu. Cum să nu te ajut? Mi-am dat viaţa pentru tine; şi dacă am făcut cel mai mare sacrificiu, de ce nu aş face şi ceva mai uşor? Să te ajut! Este cel mai mic lucru pe care l-aş face pentru tine. Am făcut mai mult şi voi face mai mult. înainte de a crea lumea, te-am ales. Am încheiat un legământ pentru tine. Am părăsit slava şi am devenit om pentru tine. Mi-am dat viaţa pentru tine, şi dacă am făcut toate aceste lucruri, te voi ajuta şi acum! Ajutându-te, îţi dau ceea ce am cumpărat deja pentru tine. Dacă ai avea nevoie de ajutor de o mie de ori pe zi, te-aş ajuta. Cererile tale sunt neînsemnate în comparaţie cu ceea ce vreau să-ţi dau Eu. Pe tine te costă mult să ceri, dar pe Mine nu mă costă nimic să dau. Să te ajut? Nu te teme! Dacă o furnică ar sta la uşa grânarului tău, cerându-ţi ajutorul, nu te-ai ruina dacă i-ai da o mână de grâu; tu nu eşti decât o insectă la uşa grânarului ceresc. Te voi ajuta”.

Suflete, nu crezi că e destul? Ai nevoie de o putere mai mare ca puterea Celui Atotputernic? Ai nevoie de mai multă înţelepciune decât există în Tatăl, de mai multă dragoste decât îţi arată Fiul, sau de o putere mai mare ca puterea Duhului Sfânt? Adu-ţi aici ulciorul gol! Cu siguranţă că îl vei umple! Grăbeşte-te, adună-ţi nevoile şi adu-le aici – goliciunea, şi durerile, şi amărăciunile. Iată, râul bogăţiei lui Dumnezeu este gata să se reverse. Ce îţi poţi dori mai mult? Fii gata să primeşti totul, suflete, fiindcă aceasta este puterea ta. Dumnezeul cel Veşnic este Ajutorul tău!


„Nu te teme, sunt cu tine, Nu te-nspăimânta! Eu sunt Dumnezeul Veşnic, Gata a te ajuta.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

Drumul spre intelepciune

14 decembrie

Text: Eclesiastul 11:5-8; 12:13, 14

„Temete de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui Aceasta este datoria oricarui om.(Eclesiastul 12:13)

Cineva a spus: „Un pesimist vede tunelul ; un optimist vede lumina de la capatului tunelului; dar un realist vede tunelul, lumina de la capatul tunelului si tunelul urmator”. Scriitorul cartii Eclesiastul a fos un realist care a vrut ca si noi sa vedem viata asa cum este ea in realitate si s-o traim conform intelepciunii divine .

J.I.Packer spune ca baza reala a intelepciunii e in primul rand recunoasterea faptului ca o mare parte din ceea ce se intampla in lume este lipsita de sens. Atunci cand ne scoatem ochelarii care ne fac sa vedem totul in roz, vedem lipsa de finalitate , moartea care secera totul, raul care infloreste- pe scurt, pare ca si cum Dumnezeu ar fi pierdut controlul.

De indata ce ne oprim si punem intrebari cu privire la caile lui Dumnezeu, spune Packer, suntem gata sa invatam intelepciunea Lui, care inseamna a sti ce trebuie sa facem atunci cand suntem completamente incurcati de tunelurile vietii, care par sa nu se mai termine Si ce inseamna lucru acesta?

Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui(Eclesiastul 12:13) Sa ne inchinam Lui cu reverenta si sa nu-i spunem in rugaciune mai mult decat avem de gand sa infaptuim (Eclesiastul 5:1-7) Sa facem binele(3:12)
Sa traim raspunzatori pentru faptele noastre!2:14 Sa ne bucuram de viata cand Dumnezeu ne da prosperitate(7:14) Sa muncum din greu (9:10) si sa ne bucuram de agonisirea noastra(2:24)

Drumul spre intelepciune este o atitudine realista cu privire la viata si aceeptarea ca exista intrebari fara raspuns Drumul spre intelepciune nu inseamna sa primim o explicatie , sa-l intrebam pe Dumnezeu ce vrea sa facem-apoi sa facem prin credinta.~D.J.D.~

Multe lucruri vad in viata
Care nu-s la locul lor;
Ajuta-ma ca voia Ta s-o fac
.”

Cel mai nobil gand care se poate salaslui

in mintea omului este responsabilitatea

pe care o are fata de Dumnezeu. – Daniel Webster

Painea zilnica

M-am vaccinat

M-am vaccinat, și-mi amintesc momentul
Ce mi-a adus deplină libertate
Așa cum precizează Testamentul
Primit-am vindecarea de păcate.

Sunt vaccinat cu doza cea mai tare
Din serul Sfânt ce-i veșnic garantat
Potența lui e infinit de mare
Care din moarte viața mi-a salvat.

Sunt vaccinat cu doza de iubire
Produsă de-un Ceresc laborator
Eram pierdut, răutăcios din fire
De-atunci resimt al dragostei fior.

Iau periodic doza ce răsfrânge
În toată ființa un surplus de Har
Care constă-ntr-o Pâine și un Sânge
Simbolizând pe-acel de la Calvar.

Mai iau și rîvnă și înțelepciune
Ce-ajută sănătatea să sporească
Acestea le primesc prin rugăciune
Când inima-i curată, fără mască.

Îmi mai lipsește-o doză de iertare
Care conține pace și credință
Puterea ei egal în lume n-are
E bustul ce-ntărește-orice ființă.

Că-n lumea asta, tot mai tulburată
Nu-i cel mai important o carte verde
Ci ființa să îți fie transformată
De antidotul care nu se pierde.

Păcatul este boala nemiloasă
Care sfârșește într-un veșnic chin
Spiritual, nu-i ființă sănătoasă
Fără de Har și-a Duhului vaccin.

Iar tratamentul cel mai eficace
Nu-i scump deloc. . de fapt e gratuit. .
Plătind pentru păcatele rapace
Isus Cristos în chinuri a murit.

Prin Sângele Salvării de pe cruce
Care se dobândește prin credință
Isus Hristos, și azi salvare-aduce
Și vindecare pentru-a ta ființă.

Când ai luat vaccinul cum se spune
Devii schimbat deplin și bucuros
Făcând într-una numai fapte bune
Slujindu-L și iubindu-L pe Hristos.

Inoculat de Domnul pe vecie
Eu merg pe cale zilnic fericit
Cu-acei ce mă-nsoțesc spre-Împărăție
Având certificat de: Mântuit!

Daniel Hozan

El îmi trezește urechea

Referinte:

Isaia 50:4,5
(… )” El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.”

Fața Ta o caut, Doamne, și n-o caut prin pustiu
Căci ce am fost, vrea să condamne, dar ce sunt, mă face fiu!
Și în orice dimineață Tu-mi trezești urechea mea
Să-nțeleg, iubite Tată, planul Tău și voia Ta.

Să disting vocea-Ți suavă ca susurul blând, de sus
Dintre miile de șoapte care vin și care nu-s
Decât praf de amăgire, decât răcnet de nimic
Care nu mă mai agită, nu mă-nfrică niciun pic!

Te rog ca să întărești tot mai mult urechea mea
Ca să poată să suporte hrana tare, hrana grea
Fă-o-n stare să dezlege tainele cerești de sus
Să priceapă, să-nțeleagă cum și ce-a voit Isus!

Dimineața, la trezire, poruncește-i să Te-asculte
Nu mă lăsa, scumpe Tată, ca să cred că știu prea multe
Pune-i sete de știință, de înțelepciunea Ta
Ca să pot, pe calea sfântă, drept și în picioare sta!…

Camelia Stîngaciu 

Invatand din experienta

Text: 1 împăraţi 12:1-17

împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătranii.. si a zis: „Ce mă sfătuiţi să spun poporului acestuia?” ” 1 împăraţi 12:6

Se povesteşte că un tanăr casier al unei bănci a fost numit succesorul preşedintelui băncii care ieşise la pensie. Într-o zi tanărul s-a dus Ia bătranul preşedinte şi i-a spus: „Ştiţi că urmează să vă înlocuiesc la preşedinţia acestei bănci, şi aş fi deosebit de recunoscător pentru orice sfat pe care mi l-aţi da”. Preşedintele a spus: „Fiule, stai jos. Am două vorbe să-ţi spun, numai două vorbe: „decizii corecte”. „Acestea sunt de mare ajutor, domnule, a spus tanărul, dar cum poate cineva să ia deciziile corecte?” „Un singur cuvant – experienţa”. „Şi aceasta este de folos, domnule, dar cum poate cineva să caştige experienţă?” „Două cuvinte, tinere, a spus bătranul: decizii greşite”.


In citatul de azi, regele Roboam i-a întrebat pe bătranii lui Israel cum să-şi guverneze poporul. Sub domnia tatălui său, Solomon, Israelul a trăit în sclavie, aşa că bătranii l-au sfătuit: „Uşurează-Ie sarcinile. Fii slujitorul lor, şi te vor sluji cu bucurie”. Era un sfat înţelept, dar Roboam nu l-a acceptat. Nu a învăţat nimic din deciziile greşite ale tatălui său.
Dumnezeu vrea să profităm învăţand de Ia alţii cum să trăim creştineşte. Iată de ce Biblia este atat de deschisă atunci cand vorbeşte despre păcatele, falimentele şi neajunsurile slujitorilor pe care Şi i-a ales. Da, şi noi vom face greşelile noastre, dar putem evita multă durere, ascultand sfatul părinţilor iubitori, al unor oameni care deţin cunoştinţe de prima mană, şi cel al Bibliei însăşi. Duhul Sfant foloseşte experienţa altora, bună sau rea, pentru a ne călăuzi pe cărarea neprihănirii.  – D.J.D.

Înţelepciunea caştigată-n focul vieţii
Nu se pierde şi nu e deloc de lepădat.
Se poate învăţa şi de la-ceia care
Ne-mpărtăşesc din cele ce ei au învăţat.„- Anonim

Învaţă din greşelile altora; viaţa este prea scurtă pentru a le face tu însuti pe toate

Painea zilnica

Harul pierdut

Pierdurăm dragostea dintâi,
În lumea poftelor alese
Precum a celor din Efes
Ce voia Domnului au înțeles,
Ce au răbdat și suferit diverse.

Pierdurăm râvna Evangheliei păcii,
Ce la început ne cotropea,
Răspândind a Sa lumină
Și trăind o sfânta disciplină,
Oh, Doamne, cât de ușor totul părea.

Pierdurăm ținta alergării noastre,
Îngrijorați de ce vom mai mânca
Oare ‘om culege roada din semestre?
În loc de a Te glorifica…
Oh, Doamne, dar dacă vor seca?

Pierdurăm bucuria Mântuirii,
Și rugăciunea, clocotind în adunări
Pierdurăm glasul ce răsuna-n cântări,
Pierdurăm cercetarea răsăririi,
Și-al Duhului Cel Sfânt fiori.

Pierdurăm Sfânta Sa înțelepciune,
Ce-o dată-n noi s-a coborât
Pierdurăm și a noast’ promisiune,
Când Să-L urmăm am hotărât,
Oh, Doamne, multe sunt, ce azi ne-au doborât.

Am mai pierdut nădejdea vie,
Ce prelucra desăvârșit răbdarea
Trecând ușor peste ‘ncercarea,
Ce avea să aducă bucurie,
Lucrând în noi o mărturie.

Am mai pierdut fierbinta rugăciune,
Când Duhul Sfânt se cobora
Ce ‘ntreaga adunare, bucura
Și fiecare suflet, umplut de compasiune,
Oh, Doamne noi oare, când vom mai zbura?

Iar astăzi, pierdem cu toții harul,
Zăbovind, pe-al vieții noastre drum,
Vedem, cum toate se transformă-n scrum
Precum ne-a spus mereu Olarul,
Uitându-se la noi, plângând…

În chinuri și dureri, strigăm cu toții,
În lacrimi și-n suferinți mereu,
Așteptând făgăduința vieții
Căci a te păstra curat, deveni-ta tot mai greu.

 Cristian Radu