16 Ianuarie

Eu îţi vin in ajutor, zice Domnul.” Isaia 41:14

Ascultaţi-L pe Domnul Isus spunându-ne fiecăruia „Eu te voi ajuta. Nu este mare lucru pentru Mine, Dumnezeul tău, să te ajut Gândeşte-te la ce am făcut deja. Cum să nu te ajut? Te-am cumpărat cu sângele Meu. Cum să nu te ajut? Mi-am dat viaţa pentru tine; şi dacă am făcut cel mai mare sacrificiu, de ce nu aş face şi ceva mai uşor? Să te ajut! Este cel mai mic lucru pe care l-aş face pentru tine. Am făcut mai mult şi voi face mai mult. înainte de a crea lumea, te-am ales. Am încheiat un legământ pentru tine. Am părăsit slava şi am devenit om pentru tine. Mi-am dat viaţa pentru tine, şi dacă am făcut toate aceste lucruri, te voi ajuta şi acum! Ajutându-te, îţi dau ceea ce am cumpărat deja pentru tine. Dacă ai avea nevoie de ajutor de o mie de ori pe zi, te-aş ajuta. Cererile tale sunt neînsemnate în comparaţie cu ceea ce vreau să-ţi dau Eu. Pe tine te costă mult să ceri, dar pe Mine nu mă costă nimic să dau. Să te ajut? Nu te teme! Dacă o furnică ar sta la uşa grânarului tău, cerându-ţi ajutorul, nu te-ai ruina dacă i-ai da o mână de grâu; tu nu eşti decât o insectă la uşa grânarului ceresc. Te voi ajuta”.

Suflete, nu crezi că e destul? Ai nevoie de o putere mai mare ca puterea Celui Atotputernic? Ai nevoie de mai multă înţelepciune decât există în Tatăl, de mai multă dragoste decât îţi arată Fiul, sau de o putere mai mare ca puterea Duhului Sfânt? Adu-ţi aici ulciorul gol! Cu siguranţă că îl vei umple! Grăbeşte-te, adună-ţi nevoile şi adu-le aici – goliciunea, şi durerile, şi amărăciunile. Iată, râul bogăţiei lui Dumnezeu este gata să se reverse. Ce îţi poţi dori mai mult? Fii gata să primeşti totul, suflete, fiindcă aceasta este puterea ta. Dumnezeul cel Veşnic este Ajutorul tău!


„Nu te teme, sunt cu tine, Nu te-nspăimânta! Eu sunt Dumnezeul Veşnic, Gata a te ajuta.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

Drumul spre intelepciune

14 decembrie

Text: Eclesiastul 11:5-8; 12:13, 14

„Temete de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui Aceasta este datoria oricarui om.(Eclesiastul 12:13)

Cineva a spus: „Un pesimist vede tunelul ; un optimist vede lumina de la capatului tunelului; dar un realist vede tunelul, lumina de la capatul tunelului si tunelul urmator”. Scriitorul cartii Eclesiastul a fos un realist care a vrut ca si noi sa vedem viata asa cum este ea in realitate si s-o traim conform intelepciunii divine .

J.I.Packer spune ca baza reala a intelepciunii e in primul rand recunoasterea faptului ca o mare parte din ceea ce se intampla in lume este lipsita de sens. Atunci cand ne scoatem ochelarii care ne fac sa vedem totul in roz, vedem lipsa de finalitate , moartea care secera totul, raul care infloreste- pe scurt, pare ca si cum Dumnezeu ar fi pierdut controlul.

De indata ce ne oprim si punem intrebari cu privire la caile lui Dumnezeu, spune Packer, suntem gata sa invatam intelepciunea Lui, care inseamna a sti ce trebuie sa facem atunci cand suntem completamente incurcati de tunelurile vietii, care par sa nu se mai termine Si ce inseamna lucru acesta?

Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui(Eclesiastul 12:13) Sa ne inchinam Lui cu reverenta si sa nu-i spunem in rugaciune mai mult decat avem de gand sa infaptuim (Eclesiastul 5:1-7) Sa facem binele(3:12)
Sa traim raspunzatori pentru faptele noastre!2:14 Sa ne bucuram de viata cand Dumnezeu ne da prosperitate(7:14) Sa muncum din greu (9:10) si sa ne bucuram de agonisirea noastra(2:24)

Drumul spre intelepciune este o atitudine realista cu privire la viata si aceeptarea ca exista intrebari fara raspuns Drumul spre intelepciune nu inseamna sa primim o explicatie , sa-l intrebam pe Dumnezeu ce vrea sa facem-apoi sa facem prin credinta.~D.J.D.~

Multe lucruri vad in viata
Care nu-s la locul lor;
Ajuta-ma ca voia Ta s-o fac
.”

Cel mai nobil gand care se poate salaslui

in mintea omului este responsabilitatea

pe care o are fata de Dumnezeu. – Daniel Webster

Painea zilnica

M-am vaccinat

M-am vaccinat, și-mi amintesc momentul
Ce mi-a adus deplină libertate
Așa cum precizează Testamentul
Primit-am vindecarea de păcate.

Sunt vaccinat cu doza cea mai tare
Din serul Sfânt ce-i veșnic garantat
Potența lui e infinit de mare
Care din moarte viața mi-a salvat.

Sunt vaccinat cu doza de iubire
Produsă de-un Ceresc laborator
Eram pierdut, răutăcios din fire
De-atunci resimt al dragostei fior.

Iau periodic doza ce răsfrânge
În toată ființa un surplus de Har
Care constă-ntr-o Pâine și un Sânge
Simbolizând pe-acel de la Calvar.

Mai iau și rîvnă și înțelepciune
Ce-ajută sănătatea să sporească
Acestea le primesc prin rugăciune
Când inima-i curată, fără mască.

Îmi mai lipsește-o doză de iertare
Care conține pace și credință
Puterea ei egal în lume n-are
E bustul ce-ntărește-orice ființă.

Că-n lumea asta, tot mai tulburată
Nu-i cel mai important o carte verde
Ci ființa să îți fie transformată
De antidotul care nu se pierde.

Păcatul este boala nemiloasă
Care sfârșește într-un veșnic chin
Spiritual, nu-i ființă sănătoasă
Fără de Har și-a Duhului vaccin.

Iar tratamentul cel mai eficace
Nu-i scump deloc. . de fapt e gratuit. .
Plătind pentru păcatele rapace
Isus Cristos în chinuri a murit.

Prin Sângele Salvării de pe cruce
Care se dobândește prin credință
Isus Hristos, și azi salvare-aduce
Și vindecare pentru-a ta ființă.

Când ai luat vaccinul cum se spune
Devii schimbat deplin și bucuros
Făcând într-una numai fapte bune
Slujindu-L și iubindu-L pe Hristos.

Inoculat de Domnul pe vecie
Eu merg pe cale zilnic fericit
Cu-acei ce mă-nsoțesc spre-Împărăție
Având certificat de: Mântuit!

Daniel Hozan

El îmi trezește urechea

Referinte:

Isaia 50:4,5
(… )” El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.”

Fața Ta o caut, Doamne, și n-o caut prin pustiu
Căci ce am fost, vrea să condamne, dar ce sunt, mă face fiu!
Și în orice dimineață Tu-mi trezești urechea mea
Să-nțeleg, iubite Tată, planul Tău și voia Ta.

Să disting vocea-Ți suavă ca susurul blând, de sus
Dintre miile de șoapte care vin și care nu-s
Decât praf de amăgire, decât răcnet de nimic
Care nu mă mai agită, nu mă-nfrică niciun pic!

Te rog ca să întărești tot mai mult urechea mea
Ca să poată să suporte hrana tare, hrana grea
Fă-o-n stare să dezlege tainele cerești de sus
Să priceapă, să-nțeleagă cum și ce-a voit Isus!

Dimineața, la trezire, poruncește-i să Te-asculte
Nu mă lăsa, scumpe Tată, ca să cred că știu prea multe
Pune-i sete de știință, de înțelepciunea Ta
Ca să pot, pe calea sfântă, drept și în picioare sta!…

Camelia Stîngaciu 

Invatand din experienta

Text: 1 împăraţi 12:1-17

împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătranii.. si a zis: „Ce mă sfătuiţi să spun poporului acestuia?” ” 1 împăraţi 12:6

Se povesteşte că un tanăr casier al unei bănci a fost numit succesorul preşedintelui băncii care ieşise la pensie. Într-o zi tanărul s-a dus Ia bătranul preşedinte şi i-a spus: „Ştiţi că urmează să vă înlocuiesc la preşedinţia acestei bănci, şi aş fi deosebit de recunoscător pentru orice sfat pe care mi l-aţi da”. Preşedintele a spus: „Fiule, stai jos. Am două vorbe să-ţi spun, numai două vorbe: „decizii corecte”. „Acestea sunt de mare ajutor, domnule, a spus tanărul, dar cum poate cineva să ia deciziile corecte?” „Un singur cuvant – experienţa”. „Şi aceasta este de folos, domnule, dar cum poate cineva să caştige experienţă?” „Două cuvinte, tinere, a spus bătranul: decizii greşite”.


In citatul de azi, regele Roboam i-a întrebat pe bătranii lui Israel cum să-şi guverneze poporul. Sub domnia tatălui său, Solomon, Israelul a trăit în sclavie, aşa că bătranii l-au sfătuit: „Uşurează-Ie sarcinile. Fii slujitorul lor, şi te vor sluji cu bucurie”. Era un sfat înţelept, dar Roboam nu l-a acceptat. Nu a învăţat nimic din deciziile greşite ale tatălui său.
Dumnezeu vrea să profităm învăţand de Ia alţii cum să trăim creştineşte. Iată de ce Biblia este atat de deschisă atunci cand vorbeşte despre păcatele, falimentele şi neajunsurile slujitorilor pe care Şi i-a ales. Da, şi noi vom face greşelile noastre, dar putem evita multă durere, ascultand sfatul părinţilor iubitori, al unor oameni care deţin cunoştinţe de prima mană, şi cel al Bibliei însăşi. Duhul Sfant foloseşte experienţa altora, bună sau rea, pentru a ne călăuzi pe cărarea neprihănirii.  – D.J.D.

Înţelepciunea caştigată-n focul vieţii
Nu se pierde şi nu e deloc de lepădat.
Se poate învăţa şi de la-ceia care
Ne-mpărtăşesc din cele ce ei au învăţat.„- Anonim

Învaţă din greşelile altora; viaţa este prea scurtă pentru a le face tu însuti pe toate

Painea zilnica

Harul pierdut

Pierdurăm dragostea dintâi,
În lumea poftelor alese
Precum a celor din Efes
Ce voia Domnului au înțeles,
Ce au răbdat și suferit diverse.

Pierdurăm râvna Evangheliei păcii,
Ce la început ne cotropea,
Răspândind a Sa lumină
Și trăind o sfânta disciplină,
Oh, Doamne, cât de ușor totul părea.

Pierdurăm ținta alergării noastre,
Îngrijorați de ce vom mai mânca
Oare ‘om culege roada din semestre?
În loc de a Te glorifica…
Oh, Doamne, dar dacă vor seca?

Pierdurăm bucuria Mântuirii,
Și rugăciunea, clocotind în adunări
Pierdurăm glasul ce răsuna-n cântări,
Pierdurăm cercetarea răsăririi,
Și-al Duhului Cel Sfânt fiori.

Pierdurăm Sfânta Sa înțelepciune,
Ce-o dată-n noi s-a coborât
Pierdurăm și a noast’ promisiune,
Când Să-L urmăm am hotărât,
Oh, Doamne, multe sunt, ce azi ne-au doborât.

Am mai pierdut nădejdea vie,
Ce prelucra desăvârșit răbdarea
Trecând ușor peste ‘ncercarea,
Ce avea să aducă bucurie,
Lucrând în noi o mărturie.

Am mai pierdut fierbinta rugăciune,
Când Duhul Sfânt se cobora
Ce ‘ntreaga adunare, bucura
Și fiecare suflet, umplut de compasiune,
Oh, Doamne noi oare, când vom mai zbura?

Iar astăzi, pierdem cu toții harul,
Zăbovind, pe-al vieții noastre drum,
Vedem, cum toate se transformă-n scrum
Precum ne-a spus mereu Olarul,
Uitându-se la noi, plângând…

În chinuri și dureri, strigăm cu toții,
În lacrimi și-n suferinți mereu,
Așteptând făgăduința vieții
Căci a te păstra curat, deveni-ta tot mai greu.

 Cristian Radu

O lectie de istorie

Text: Psalmul 33

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul.”  Psalmul 33:12

S-ar putea oare ca Statele Unite să urmeze calea decăderii asemenea Romei antice? Să analizăm cinci motive cheie care au dus la căderea Romei, aşa cum sunt ele prezentate de Edward Gibbon în lucrarea lui clasică Declinul şi căderea Imperiului Roman?
Ele sînt:
(1) Subminarea demnităţii şi sfinţeniei căminului.
(2) Creşterea taxelor şi cheltuirea banilor publici pentru paine şi circuri.
(3) Goana nebună după plăceri, şi sporturi care devin din ce în ce mai senzaţionale şi mai brutale.
(4) înarmarea gigantică în timp ce adevăratul duşman era decadenţa poporului.
(5) O alterare a religiei, credinţa reducandu-se doar la formă. Aceste lucruri par familiare?
Din primii ani ai istoriei americane, părinţii fondatori ai naţiunii au recunoscut providenţa lui Dumnezeu şi au acceptat că destinul acestei naţiuni este în mana Sa. Dar astăzi vedem cum numele Lui este dezonorat, standardele Lui referitoare la bine şi rău sunt luate în bătaie de joc, poruncile Lui ignorate. Drept rezultat, aceiaşi factori care au subminat puterea Imperiului Roman, secătuiesc încet şi puterea naţiunii americane.


Ce pot face creştinii, cetăţeni ai Statelor Unite – sau ai altor ţări din lume – ca să împiedice declinul naţiunilor lor? Trebuie să spunem altora despre Cristos şi despre importanţa credinţei în Dumnezeu. Trebuie apoi să susţinem adevărul şi dreptatea si să cerem conducătorilor noştri să conducă ţara cu dreptate. Lecţia istoriei este clară: Nici o naţiune nu poate supravieţui dacă Dumnezeu nu este Domnul ei! – P.R.V.

Dă înţelepciune, Doamne, şi putere
Celor ce să ne conducă i-ai pus.
Ne iartă păcatul şi vindecă ţara
Te rugăm în numele lui Isus. ” – Land

Este imposibil să guvernezi bine lumea fără Dumnezeu si fără Biblie. „- George Washington

Painea zilnica

Însușire

Referințe: Evrei 10:5-10

Mă plâng că-s limitat de propriu-mi cap,
De inima-mi ce e prea mică,
Iar El, Nemărginirea, S-a-ntrupat?
Eternitatea S-a redus la clipă?

Și-n clipa cât a stat sub soare,
Cel ce era ‘nainte de Lumină,
Treptat, El în sămânță, în lăstar și-n floare
Și-a îmbrăcat natura Sa Divină.

Și nu îți pare ție tot de neînțeles
Cum cel ce a născut Înțelepciunea
Să-și însușească-o minte de copil,
Să dobândească-înțelepciunea ca și lumea?

Eu tot nu pot pricepe de deplin
Cum Cel ce locuia-n cerească-Împărăție
Și-a însușit trăirea-n loc de chin
Și a ales ca să muncească pentru glie.

El, care-i una cu Atoatecreatorul,
Cu Cel ce-a șlefuit a lumii-ntregi hotar,
Și-a lepădat deplin statutul
Din Fiu Etern în fiul de tâmplar.

Și mai presus de asta, uimitor:
Cel care trece totu-n catastif
Și Cel care-i Părinte tuturor
I-a fost supus Mariei și lui Iosif.

Cel care-a rânduit întreaga omenire
Și i-a dat nume omului de „om”
A vrut să guste din copilărie
Cum gustă trecător orice atom.

A fost și tânăr și, să vezi minune,
Duhul L-a dus departe, în deșert,
Să treacă prin umana ispitire,
Dar, prin Cuvânt, Ispititorul e inert.

Apoi prin viață Și-a îndeplinit menirea:
Celor săraci, orfani și păcătoși
El le vestea plin de iubire mântuirea
Și-îi desființa pe cei „preasfinți” și cei făloși.

Și, fiți atenți, Desăvârșirea,
Cel care-i Leu, Atotstăpân,
Și-a însușit și chinul și rușinea
Și S-a lăsat pus în mormânt.

Acum, încovoiat de lacrimi, înțeleg:
Când mă analizez pe mine-n taină,
Când inima-mi de lanțuri mi-o dezleg,
Dezbrăcat de nemurire El mi-a dat o haină;

O haină a Iubirii din noul Legământ,
Ce n-are preț și nici asemănare,
Blestem El S-a făcut să pot fi sfânt
Și cetățean Împărăției viitoare.

Tabita Oprea 

Complexul Ilie

Text: 1 Regi 19:1-8

(Ilie) a şezut jos sub un ienupăr şi dorea să moară, zicind: „Destul” ”  1 Regi 19:4

Concertul este în plină desfăşurare. Dirijorul dă din baghetă cu zel şi entuziasm. Deodată un membru al orchestrei se ridică şi se apropie de el. Este omul care cantă la trianglu. Ii şopteşte: „Aveţi ceva împotrivă dacă plec acasă? Partea mea s-a terminat”. Este ridicol, nu-i aşa? El este membru al orchestrei şi ar trebui să aştepte pană la terminarea concertului. Prezenţa sa adaugă tenta necesară pentru ca orchestra să arate întreagă. I-ar deranja şi i-ar întrerupe pe ceilalţi dacă cineva ar pleca după ce şi-a terminat partea sa din partitură.


Uneori cei mai în varstă se simt ca şi cantăreţul la trianglu. Cred că ei şi-au terminat partea lor şi şi-au împlinit scopul. La fel ca şi Ilie, recurg la autocompătimire şi ar dori ca Domnul să-i ia acasă în cer. Cu toate acestea, fie că ştiu sau nu, ei sunt încă o parte semnificativă din „orchestra vieţii”, prin însuşi faptul că sunt aici.
Mulţi creştini au fost încurajaţi de răbdarea, înţelepciunea, şi mijlocirile celor bătrani care-L iubesc pe Domnul. Numai veşnicia va scoate la lumină întregul impact al contribuţiei lor spirituale. Aceşti slujitori ai Domnului au multe de făcut pentru gloria lui Dumnezeu. Ei sunt foarte importanţi, pentru că altfel El nu i-ar lăsa printre noi.
Creştine, poate crezi că lucrul tău aici jos s-a terminat. Nu te lăsa copleşit de complexul de autocompătimire al lui Ilie şi de dorinţa de-a muri. Gandeşte-te numai la influenţa pe care o ai asupra altora. Încă faci un impact în vieţile lor.      – H.G.B.

Bătrani ostaşi ai începutului de drum
Ei au trasat cărarea pe care mergi acum.
în lupta-n care eşti ei primii au luptat.
învaţă de la ei ce-i bun şi-adevărat.”– Branon


Decat să tii cont de numărul anilor, mai bine fă ca toţi să conteze

Painea zilnica

Te văd, Dumnezeule, în toate

Te văd Dumnezeule în toate
Oriunde-i milă și-orunde-i bunătate
Îți simt prezența în viața-mi de pribeag,
Cum porți cu mine al bătăliei steag.

Te văd la lucru și-n arhitectură
Și cum implementezi fapte din Scriptură
Mă uimești cu adânca-Ți înțelepciune
La Tine nimic nu este o minune
Calmarea furtunii e ceva normal
De-aceea doresc controlul Tău total.


Te revelezi prin legile morale
Conduci planete și zonele astrale
Te descoperi celor cu inima-ntristată
Și toți aceștia știu că le ești Tată
Destinul Universului e-n mâna Ta
Ceea ce Tu clădești în veci va sta.


Te văd în îndeplinirea promisiunii
Îi însoțești pe cei din câmpul misiunii
(Cei sufocați de-a necredinței ipoteză
Vor cădea de pe semeața faleză
Căci i-a orbit de tot starea sfidării
Și-au răspuns cu vorbele îngâmfării
În marea despicată Egiptul nu Te-a văzut
De-aceea toată armata lui s-a pierdut).


Ai Tăi răscumpărați Te văd la cruce
Și-n mângăierea Ta duioasă, dulce
Mi-ai deschis ochii chemându-mă la Tine
Chemând ființa-mi să Ți se închine.


Cuprins de consternare admir ce creezi
Și știu că-n tot ce fac Tu mă vezi
Aș fi pierdut să-Ți neglijez existența
Îți recunosc, Dumnezeule, competența
M-aplec în fața magnitudinii Tale
Nâlțând melodii cu mii de osanale.

George Cornici