Siguranţa izbăvirii personale

“Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. “îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine.

De fapt, Isus ne spune: “Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate. Dacă vom căuta dreptatea, vom începe să cârtim şi să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii – “De ce să fiu tratat aşa?” Dacă suntem devotaţi lui Isus Cristos, n-avem nimic de-a face cu ceea ce ne iese în cale, fie că e vorba de ceva drept sau nedrept. Isus ne spune: “Tu continuă să faci ceea ce ţi-am spus să faci, iar Eu îţi voi păzi viaţa.

Dacă încerci să ţi-o păzeşti singur, te depărtezi de izbăvirea Mea.” Chiar şi cei mai devotaţi dintre noi devenim atei în această privinţă; nu-L credem pe Dumnezeu. Noi punem pe tron judecata noastră naturală şi apoi lipim pe ea numele lui Dumnezeu. Ne încredem în înţelepciunea noastră, în loc să ne încredem în Dumnezeu din toată inima.

Oswald CHAMBERS

Fii cumpătat!

Referințe

Proverbele 23:1-12

De ești chemat la masă la un bogat, ia seama
Să nu te-apuce cumva vreun gând de lăcomie,
Privind ce ai ‘nainte, să te apuce teama
De toată-nșelăciunea ascunsă-n bogăție!

Nu-ți chinui ființa ca să aduni avere,
Nu-ți pune-nțelepciunea în slujba bogăției,
Căci sub a ta privire într-o clipită piere
Și trece ca o umbră speranța lăcomiei!

Să nu mănânci din pâinea celui pizmaș vreodată
Și nu-i pofti mâncarea plăcută la vedere,
Căci el este fățarnic în gând și te îmbată
Cu vorbele-i șirete ce-aduc apoi durere.

Nu risipi degeaba cuvinte înțelepte,
Căutând să stai de vorbă cu omul fără minte,
Întreaga-ți străduință nu va putea să-ndrepte
Cărarea lui pornită din rele-nvățăminte.

Să nu muți niciodată ogorului hotarul
Ce văduva și-orfanul îl au în stăpânire,
Căci Dumnezeu din cer le știe tot amarul,
Și El îi ocrotește în marea Lui iubire.

Fii totdeauna gata, cu inima deschisă
S-asculți învățătura cea bună și curată,
Căci binecuvântarea din cer a fost promisă
Acelui ce trăiește o viață cumpătată!

O vorbă înțeleaptă la vremea potrivită
E ca un măr de aur în coșul de valoare;
De-i spusă cu blândețe și-i bine chibzuită,
Îi va zidi pe alții, chiar dacă-i spre mustrare.

Ilie Belciu

Următorul lucru de făcut

“Pentru că oricine cere primeşte.” Luca 11:10

Cere, dacă nu ai primit. Nu este nimic mai dificil decât să ceri. Dorim, tânjim după anumite lucruri şi suferim că nu le avem, dar nu cerem până când nu ajungem la limita disperării. Ai cerut vreodată când erai la limita sărăciei morale şi a profunzimilor totalei tale insuficienţe? “Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu…”, dar mai întâi să fii sigur că-ţi lipseşte înţelepciunea. Nu poţi ajunge la realitatea spirituală oricând doreşti. Cel mai bun lucru de făcut, atunci când îţi dai seama că nu trăieşti în realitatea spirituală, este să-I ceri lui Dumnezeu să-ţi dea Duhul Sfânt pe baza cuvintelor lui lsus Cristos (vezi Luca 11:13). Duhul Sfânt este Cel care face real în tine tot ceea ce a făcut lsus pentru tine. “Fiindcă oricine cere capătă.” Aceasta nu înseamnă că, dacă nu ceri, nu vei avea (conform textului din Matei 5:45).

Dar, până nu ajungi în punctul de a cere, nu primeşti de la Dumnezeu. A primi înseamnă că ai ajuns în relaţia de copil al Lui Dumnezeu şi acum înţelegi şi poţi să apreciezi mintal, moral şi spiritual că aceste lucruri vin de la Dumnezeu. “Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea…” Dacă descoperi că-ţi lipseşte înţelepciunea, atunci ai venit în contact cu realitalea spirituală; nu-ţi pune din nou “ochelarii de cal” ai raţiunii. Unii spun: “Predică-ne Evanghelia simplă, nu ne spune că trebuie să fim sfinţi, deoarece aceasta neprovoacă un sentiment de sărăcie cumplită, şi nu este plăcut să te simţi cumplit de sărac”.

A cere înseamnă a “cerşi”. Unii oameni sunt suficient de săraci pentru a nu rămâne indiferenţi la sărăcia lor, şi unii dintre noi suntem la fel din punct de vedere spiritual. Nu vom primi niciodată dacă cerem având un scop în minte, dacă cerem nu din sărăcie, ci din poftă. Un sărac nu cere din alte motive decât datorită condiţiilor jalnice, mizerabile şi cu totul lipsite de speranţă ale sărăciei. Lui nu-i este ruşine să ceară. Ferice de cei săraci în duh (vezi Matei 5:3).

Oswald CHAMBERS

Limbile de foc din cer

Cu toți stăteau în rugăciune
Sus, în odaie se aflau
De Domnul lor vorbeau de bine
Căci și acum se minunau

Era în Ziua Cincizecimii
Și oameni mulți s-au adunat
S-au dedicat toți rugăciunii
Așa cum Isus I-anvățat

Fierbinte cu toți se rugau
La Tatăl lor din cer de sus
Păcatele-și mărturiseau
Așa cum Domnul lor Le-a spus

Erau cu toții concentrați
La rugăciunea ce-o făceau
Căci într-un cuget adunați
Pe Domnul vieții, Îl slăveau

Deodata casa s-a umplut
De un sunte și de un vâjâit
Iar  limbi de foc toți au văzut
Ce peste ei s-au pogorât

Ei s-au umplut de Duhul Sfânt
Și-au început ca să vorbească
În multe limbi de pe pâmant
Corect, fără ca să greșească

Căci Duhul cel Sfânt Îi făcea
Să fie plini de-nvățătură
El, cu putere-i înzestra
Ca să zidească cu-a lor gură

Cei ce ascultau s-au minunat
De toate căte le-au văzut
Nicicând nu s-a mai întâmplat
Un lucru așa  neprevăzut

Atâtea limbi să se vprbească
Deodată, cu înțelepciune
Ca fiecare să găsesca
Zidire și îndemnuri bune

Dar unii batjocoritori
Râdeau de cei care au vorbit
Spuneu că-s de must băutori
Și nu credeau ce au rostit

Petru de jos s-a ridicat
Căci cleveteala nu-i plăcea
Și-nspre mulțime s-a uitat
Și-a început a-i apăra

El tuturor le-a arătat
Că e a Duhului lucrare
Și era foarte adevărat
Cuprinși să fie de mirare

Dar Domnul lor așa Le-a spus
Căci Duhul Îi va însoți
S-ajunga-n cer la Tatăl sus
Și să trăiască-n veșnicii

Apoi Petru i-a ăndemnat
Pe toți ca să se pocăiască
Să se boteze i-anvățat
Etern, la ceruri să trăiască.

Florenta Sarmasan

Eu ştiu, eu sunt salvat !

Eu ştiu că, sunt salvat
Eu ştiu că, n-am meritat
Nici prin minte, fapte bune
Şi omeneasca înţelepciune

Nu cu jertfe, de viţei şi miei
Nici prin daruri, n-au temei
Nu cu aur, nici argint
Am întrat în legămînt.

Sunt, salvat eu prin iubire
Prin Isus, cu a Lui putere
Salvat prin sîinge preacurat
La Golgota, pe cruce revărsat.

Da, eu ştiu că, sunt salvat
Şi  chiar dacă, leul e agitat
Iar Legea, sentinţă a înaintat
Isus de mine s-a îndurat.

Iar cînd, negura de necredinţă
Mai aduce aminte de sentinţă
O spun eu iarăşi respicat
Eu nu mă tem, eu sunt salvat.

Buncrestin

 

Rugaciune

Dragii mei,

 

Va doriti ca viata copiilor vostri sa fie caracterizata de intelepciune si discernamant si pe masura ce cresc sa poata lua tot mai mult decizii importante fara ajutorul nostru?

Atunci sa ne rugam pentru ei:

Tata din ceruri, Te rugam sa dai copiilor nostri darurile intelepciunii, al discernamantului si al reveletiei. Ajuta-i sa se increada in Tine din toata inima lor, sa nu se bizuie pe propria lor intelepciune, ci sa Te recunoasca pe Tine in toate caile lor, ca astfel sa vada calauzirea Ta in ceea ce priveste calea pe care o au de ales (pv3:5-6).

Ajuta-i sa deosebeasca binele de rau si sa auda vocea Duhului Sfant care spune, : „Iata drumul, mergeti pe el!” (Isaia 30:21).

Stim ca in mare masura fericirea lor in viata depinde de dobandirea intelepciunii si a discernamantului, despre care Cuvantul Tau spune ca aduc viata lunga, bogatie, recunoastere, ocrotire, multumire si fericire. Vrem toate aceste lucruri pentru ei dar le vrem ca binecuvantari de la Tine.

 Cuvantul Tau spune; „Inceputul intelepciunii este frica de Domnul: si stiinta sfintilor este priceperea” (Pv 9:10) Ne rugam ca frica de Tine si cunoasterea Ta sa fie temelia din inima lor pentru intelepciunea si discernamantul pe care le dorim sa le aiba. Ne rugam sa ceara calauzirea Ta in luarea oricarei decizii, ca astfel sa nu ia decizii gresite. Ajuta-i sa vada ca toate bogatiile intelepciunii si ale priceperii sunt ascunse in Tine si ca Tu ni le dai cu mana larga atunci cand Ti le cerem.

Ne rugam ca atunci cand Iti cer intelepciune si discernamant , Tu sa le reversi peste ei, pentru ca atunci toate caile lor vor duce la pace si viata. (Pr 3:13-18)

In Numele Domnului Isus Te-am rugat toate acestea!

Fii binecuvantat si laudat ca nu vei lasa pe nici unul din cei dragi ai nostri pentru care

ne rugam , sa ramana in afara intelepciunii Tale!

Amin

Îndoieli cu privire la Isus

„Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Fiecare dintre noi gândeşte despre Isus în felul acesta în anumite privinţe. Aceste îndoieli cu privire la Isus pornesc de la întrebările ridicole care ni se pun când vorbim despre hotărârea noastră de a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu. „De unde vei primi bani? Cine va avea grijă de tine?” Sau îndoielile încolţesc în noi înşine atunci când îi spunem lui Isus că situaţia noastră este prea grea pentru El.

„Este foarte bine să spui «încrede-te în Domnul», dar omul trebuie să trăiască, şi Isus n-are cu ce să scoată apă – n-are de unde să ne dea aceste lucruri”. Fereşte-te de amăgirea pioasă din tine care spune: „N-am îndoieli cu privire la Isus, ci numai cu privire la mine însumi”. Noi nu am avut niciodată îndoieli cu privire la noi înşine; noi ştim exact ce nu putem face, dar avem îndoieli cu privire la Isus. Aproape ne simţim jigniţi că El poate face ceea ce noi nu putem. Părerile mele greşite pornesc din faptul că-mi scotocesc propria persoană pentru a descoperi cum va reuşi El să facă ceea ce spune. Îndoielile mele izvorăsc din adâncurile propriei mele inferiorităţi. Dacă descopăr aceste păreri false în mine, trebuie să le scot la iveală şi să le mărturisesc deschis: „Doamne, am avut o părere greşită despre Tine, n-am crezut în înţelepciunea Ta decât atât cât am putut înţelege cu propria mea înţelepciune; n-am crezut în atotputernicia Ta dincolo de modul meu limitat de a o înţelege”.

Oswald Chambers

,,Cel ce șade în ceruri râde”(Ps.2)

Luminat de Duhul Sfânt, David vede peste veacuri
Națiunile-adunate, cu săgețile în arcuri
Și Împăratul în primejdia învăpăiatelor atacuri…
Speriat atuncea David, de pe sfintele cerdacuri

Către cer ridică ochii, cu făptura înlăcrimată,
Din adâncul ființei sale și din inima-i curată:
-,,De ce?!’’ strigă, ,,Cum se poate, Sfinte Tată,
Neamurile să se-adune împotriva Ta, deodată?!’’

N-ai spus Tu că Va trona, pe-acest scaun de domnie
Fiul Tău și Domnul meu, în deplină bucurie
După ce cu mână tare neamurile-o să-Și supuie
Și întreaga Împărăție, Ție are să Ți-o închine?!

Cum se face că deodată, așa oaste se ridică…
Ce dorință-așa nebună pe toți poate să-i cuprindă
Și de unde-atâta ură în ființa cea plăpândă…
Ce duh poate să-i revolte și așa un foc să-aprindă?!

Cum se poate să urască Națiunile într-atât
Pe Stăpânul, Creatorul, Dumnezeul Bun și Sfânt
Ce în locul lor pe Cruce, suferind i-a mântuit…
De ce Doamne, cu-așa ură neamurile Te resping?!’

Și ce se va întâmpla cu Tronul și cu această Împărăție,
Și cu Domnul meu, cu Unsul Care-L așteptăm să vie
Când împotrivă-I se ridică cu-așa arme și mânie
Toată lumea înverșunată… Cuprinsă de nebunie?!’’

„Ce absurdă întrebare!” ,,Cel ce șade-n ceruri râde!”
-„Răzvrătirea e absurdă și ridicolă, Davide!
Toate oștile-n ‘narmate ce se fudulesc sub soare
Le va nimici chiar Unsul, cu suflarea gurii Sale!’’

****************************************
Toate oștirile din ceruri slăvesc pe Sfânta Treime
Universu întreg se-apleacă sub privirile-I acviline…
Și-n ´nălțimile de slavă cântă coruri Angeline;
Domnul râde de a lumii blestemată răzvrătire!

-,,Împăratul, Eu L-am uns și L-am pus peste Sion
Și la picioare Îi voi pune orice domnie și domn!”
Domnul va chema pe nume pe cei ce de veacuri dorm
Va chema la Judecată mic și mare, orice om!

Ah, în sfintele-I Cuvinte vezi dispreț, nemulțumire…
Și Universul amuțește îngrozit de-a Sa urgie!
Numai Cel ce-I plin de glorie, Fiul Sfânt și Preaiubit
Este vrednic să vorbească și să spună vreun cuvânt!

Și Cuvântul Lui proclamă însăși calitatea Lui:
Din vecie El e Fiul, Preaiubit al Tatălui,
E ,,Cuvântul” care-a pus temelia Cerului,
Chiar de El au fost întinse bolțile Universului…

El a fost prezent când Tatăl în înțelepciunea Lui
A suflat un duh de viață în nările omului…
El a învins cumplita moarte, zdrobind capul ,,șarpelui”…
El e Domn și Mare Preot până în vecii vecilor!

Și El vine și vestește hotărârea și verdictul
Celui Care Stăpânește Cerurile și Pământul
Și confirmă că întocmai se va împlini Cuvântul:
Tatăl Sfânt Îi va supune toate, toate pe de-a întregul!

(Lucifer credea că totul, numai lui i se cuvine
Și că veșnic lumea fi-va sub cumplita-i stăpânire
Și i-a cerut lui Hristos, doar o dată să-i se închine
Și-I va da a lumii slavă și întreaga împărăție…

Dar Hristos Și-a demonstrat pe deplin a Lui Sfințire
Proclamându-L pe Stăpânul, Sfânt și drept, din veșnicie
Arătând cine e Domnul și cui trebuie să se închine
Fiindcă El e Creatorul și totul Îi aparține!)

******************************************
Se oprește orice freamăt și suflare pe pământ;
Universu încremenește când vorbește Duhul Sfânt!
Deși glasul Lui e dulce… Iubitor și-atât de blând
Proclamând iubire sfântă, cu drag la pace chemând…

El îndeamnă omenirea la purtare înțeleaptă
În smerenie și iubire, toți pe Hristos să-L cinstească.
Toți aceia care vor Viața să o moștenească,
Căci mânia va fi cruntă și nimic n-o s-o oprească!

-,,Slujiți Domnului cu frică” glăsuiește Duhul Sfânt
„Căci aproape este ziua în care Domnu-a hotărât
Să adune Universul ca pe-un sul prea învechit…
Prin Cuvânt să facă altul, nou și veșnic preamărit”.

Este vremea pocăinței și-a spălării-n Sânge Sfânt,
Este vremea să dăm cinste ,,în bucurie, tremurând”
Celui Care este gata să reverse pe Pământ
Paharul mâniei Sale, cu-urgii de neînchipuit!

O, treziți-vă Popoare la al Duhului îndemn!
Apucați de grabă Viața și-n sfințenie trăiți, demn,
Curățiți deplin prin jertfa și sângele Sfântului Miel
Căci fericiți vor fi aceia, care se încred în El!

Ioan Hapca

Teo Costea l-a vazut pe Isus și o parte din Rai

Adaptare făcută de Misiunea Creștină ” Stăruință În Rugăciune”

Mai revarsa Doamne a Ta iubire

În noaptea durerii, Doamne, la Tine vin,
Curg lacrimile sărate cu pelin.
Amărăciunea a curs ziua întreagă,
Mintea mea nu ştie, ce să înțeleagă.

Mai lasă îndurarea Ta cea mare, azi,
Trimite-mi harul din razele Tale calzi.
Îngrijorarea-mi risipește-o degrabă
Iartă-mi neputința, puterea-mi slabă.

Dă-mi biruința ce-o naşte Cuvântul,
Prin harul care-mi limpezește gândul.
Ce-mi dă puteri să trec orice suferinţă,
Prin iubirea ce-mi creşte, a mea credinţă.

Revarsă peste mine a Ta iubire,
Ce-o dai, celor ce-o cer fără părtinire.
Am motive, să-ţi aduc recunoştinţă,
Căci Tu mă porţi pe aripi de biruinţă.

De mă lovesc cu ură batjocoritori,
Mă-nfior ! Ca ei şi eu, te-am făcut să mori.
Te-am lovit cu păcatele mele, grele,
Cu firea-mi plină de pornirile rele.

Alături de ei te-am lovit cu ură,
La nechibzuință nu aveam măsură.
Mai revarsă Doamne a Ta iubire,
Sădeşte-n mine dumnezeiască fire.

Să-mi fac datoria cu destoinicie,
Din iubire şi sinceră vrednicie,
Urmând îndemnurile nemuririi…
Rodind bunul simț al îndatoririi.

Revarsă Doamne duh de înţelepciune,
Să umplu burduful faptelor bune.
Mai revarsă Doamne a Ta iubire,
Sădeşte-n mine, a ei însușire.

Dan Viorica