El îmi trezește urechea

Referinte:

Isaia 50:4,5
(… )” El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.”

Fața Ta o caut, Doamne, și n-o caut prin pustiu
Căci ce am fost, vrea să condamne, dar ce sunt, mă face fiu!
Și în orice dimineață Tu-mi trezești urechea mea
Să-nțeleg, iubite Tată, planul Tău și voia Ta.

Să disting vocea-Ți suavă ca susurul blând, de sus
Dintre miile de șoapte care vin și care nu-s
Decât praf de amăgire, decât răcnet de nimic
Care nu mă mai agită, nu mă-nfrică niciun pic!

Te rog ca să întărești tot mai mult urechea mea
Ca să poată să suporte hrana tare, hrana grea
Fă-o-n stare să dezlege tainele cerești de sus
Să priceapă, să-nțeleagă cum și ce-a voit Isus!

Dimineața, la trezire, poruncește-i să Te-asculte
Nu mă lăsa, scumpe Tată, ca să cred că știu prea multe
Pune-i sete de știință, de înțelepciunea Ta
Ca să pot, pe calea sfântă, drept și în picioare sta!…

Camelia Stîngaciu 

Invatand din experienta

Text: 1 împăraţi 12:1-17

împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătranii.. si a zis: „Ce mă sfătuiţi să spun poporului acestuia?” ” 1 împăraţi 12:6

Se povesteşte că un tanăr casier al unei bănci a fost numit succesorul preşedintelui băncii care ieşise la pensie. Într-o zi tanărul s-a dus Ia bătranul preşedinte şi i-a spus: „Ştiţi că urmează să vă înlocuiesc la preşedinţia acestei bănci, şi aş fi deosebit de recunoscător pentru orice sfat pe care mi l-aţi da”. Preşedintele a spus: „Fiule, stai jos. Am două vorbe să-ţi spun, numai două vorbe: „decizii corecte”. „Acestea sunt de mare ajutor, domnule, a spus tanărul, dar cum poate cineva să ia deciziile corecte?” „Un singur cuvant – experienţa”. „Şi aceasta este de folos, domnule, dar cum poate cineva să caştige experienţă?” „Două cuvinte, tinere, a spus bătranul: decizii greşite”.


In citatul de azi, regele Roboam i-a întrebat pe bătranii lui Israel cum să-şi guverneze poporul. Sub domnia tatălui său, Solomon, Israelul a trăit în sclavie, aşa că bătranii l-au sfătuit: „Uşurează-Ie sarcinile. Fii slujitorul lor, şi te vor sluji cu bucurie”. Era un sfat înţelept, dar Roboam nu l-a acceptat. Nu a învăţat nimic din deciziile greşite ale tatălui său.
Dumnezeu vrea să profităm învăţand de Ia alţii cum să trăim creştineşte. Iată de ce Biblia este atat de deschisă atunci cand vorbeşte despre păcatele, falimentele şi neajunsurile slujitorilor pe care Şi i-a ales. Da, şi noi vom face greşelile noastre, dar putem evita multă durere, ascultand sfatul părinţilor iubitori, al unor oameni care deţin cunoştinţe de prima mană, şi cel al Bibliei însăşi. Duhul Sfant foloseşte experienţa altora, bună sau rea, pentru a ne călăuzi pe cărarea neprihănirii.  – D.J.D.

Înţelepciunea caştigată-n focul vieţii
Nu se pierde şi nu e deloc de lepădat.
Se poate învăţa şi de la-ceia care
Ne-mpărtăşesc din cele ce ei au învăţat.„- Anonim

Învaţă din greşelile altora; viaţa este prea scurtă pentru a le face tu însuti pe toate

Painea zilnica

Harul pierdut

Pierdurăm dragostea dintâi,
În lumea poftelor alese
Precum a celor din Efes
Ce voia Domnului au înțeles,
Ce au răbdat și suferit diverse.

Pierdurăm râvna Evangheliei păcii,
Ce la început ne cotropea,
Răspândind a Sa lumină
Și trăind o sfânta disciplină,
Oh, Doamne, cât de ușor totul părea.

Pierdurăm ținta alergării noastre,
Îngrijorați de ce vom mai mânca
Oare ‘om culege roada din semestre?
În loc de a Te glorifica…
Oh, Doamne, dar dacă vor seca?

Pierdurăm bucuria Mântuirii,
Și rugăciunea, clocotind în adunări
Pierdurăm glasul ce răsuna-n cântări,
Pierdurăm cercetarea răsăririi,
Și-al Duhului Cel Sfânt fiori.

Pierdurăm Sfânta Sa înțelepciune,
Ce-o dată-n noi s-a coborât
Pierdurăm și a noast’ promisiune,
Când Să-L urmăm am hotărât,
Oh, Doamne, multe sunt, ce azi ne-au doborât.

Am mai pierdut nădejdea vie,
Ce prelucra desăvârșit răbdarea
Trecând ușor peste ‘ncercarea,
Ce avea să aducă bucurie,
Lucrând în noi o mărturie.

Am mai pierdut fierbinta rugăciune,
Când Duhul Sfânt se cobora
Ce ‘ntreaga adunare, bucura
Și fiecare suflet, umplut de compasiune,
Oh, Doamne noi oare, când vom mai zbura?

Iar astăzi, pierdem cu toții harul,
Zăbovind, pe-al vieții noastre drum,
Vedem, cum toate se transformă-n scrum
Precum ne-a spus mereu Olarul,
Uitându-se la noi, plângând…

În chinuri și dureri, strigăm cu toții,
În lacrimi și-n suferinți mereu,
Așteptând făgăduința vieții
Căci a te păstra curat, deveni-ta tot mai greu.

 Cristian Radu

O lectie de istorie

Text: Psalmul 33

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul.”  Psalmul 33:12

S-ar putea oare ca Statele Unite să urmeze calea decăderii asemenea Romei antice? Să analizăm cinci motive cheie care au dus la căderea Romei, aşa cum sunt ele prezentate de Edward Gibbon în lucrarea lui clasică Declinul şi căderea Imperiului Roman?
Ele sînt:
(1) Subminarea demnităţii şi sfinţeniei căminului.
(2) Creşterea taxelor şi cheltuirea banilor publici pentru paine şi circuri.
(3) Goana nebună după plăceri, şi sporturi care devin din ce în ce mai senzaţionale şi mai brutale.
(4) înarmarea gigantică în timp ce adevăratul duşman era decadenţa poporului.
(5) O alterare a religiei, credinţa reducandu-se doar la formă. Aceste lucruri par familiare?
Din primii ani ai istoriei americane, părinţii fondatori ai naţiunii au recunoscut providenţa lui Dumnezeu şi au acceptat că destinul acestei naţiuni este în mana Sa. Dar astăzi vedem cum numele Lui este dezonorat, standardele Lui referitoare la bine şi rău sunt luate în bătaie de joc, poruncile Lui ignorate. Drept rezultat, aceiaşi factori care au subminat puterea Imperiului Roman, secătuiesc încet şi puterea naţiunii americane.


Ce pot face creştinii, cetăţeni ai Statelor Unite – sau ai altor ţări din lume – ca să împiedice declinul naţiunilor lor? Trebuie să spunem altora despre Cristos şi despre importanţa credinţei în Dumnezeu. Trebuie apoi să susţinem adevărul şi dreptatea si să cerem conducătorilor noştri să conducă ţara cu dreptate. Lecţia istoriei este clară: Nici o naţiune nu poate supravieţui dacă Dumnezeu nu este Domnul ei! – P.R.V.

Dă înţelepciune, Doamne, şi putere
Celor ce să ne conducă i-ai pus.
Ne iartă păcatul şi vindecă ţara
Te rugăm în numele lui Isus. ” – Land

Este imposibil să guvernezi bine lumea fără Dumnezeu si fără Biblie. „- George Washington

Painea zilnica

Însușire

Referințe: Evrei 10:5-10

Mă plâng că-s limitat de propriu-mi cap,
De inima-mi ce e prea mică,
Iar El, Nemărginirea, S-a-ntrupat?
Eternitatea S-a redus la clipă?

Și-n clipa cât a stat sub soare,
Cel ce era ‘nainte de Lumină,
Treptat, El în sămânță, în lăstar și-n floare
Și-a îmbrăcat natura Sa Divină.

Și nu îți pare ție tot de neînțeles
Cum cel ce a născut Înțelepciunea
Să-și însușească-o minte de copil,
Să dobândească-înțelepciunea ca și lumea?

Eu tot nu pot pricepe de deplin
Cum Cel ce locuia-n cerească-Împărăție
Și-a însușit trăirea-n loc de chin
Și a ales ca să muncească pentru glie.

El, care-i una cu Atoatecreatorul,
Cu Cel ce-a șlefuit a lumii-ntregi hotar,
Și-a lepădat deplin statutul
Din Fiu Etern în fiul de tâmplar.

Și mai presus de asta, uimitor:
Cel care trece totu-n catastif
Și Cel care-i Părinte tuturor
I-a fost supus Mariei și lui Iosif.

Cel care-a rânduit întreaga omenire
Și i-a dat nume omului de „om”
A vrut să guste din copilărie
Cum gustă trecător orice atom.

A fost și tânăr și, să vezi minune,
Duhul L-a dus departe, în deșert,
Să treacă prin umana ispitire,
Dar, prin Cuvânt, Ispititorul e inert.

Apoi prin viață Și-a îndeplinit menirea:
Celor săraci, orfani și păcătoși
El le vestea plin de iubire mântuirea
Și-îi desființa pe cei „preasfinți” și cei făloși.

Și, fiți atenți, Desăvârșirea,
Cel care-i Leu, Atotstăpân,
Și-a însușit și chinul și rușinea
Și S-a lăsat pus în mormânt.

Acum, încovoiat de lacrimi, înțeleg:
Când mă analizez pe mine-n taină,
Când inima-mi de lanțuri mi-o dezleg,
Dezbrăcat de nemurire El mi-a dat o haină;

O haină a Iubirii din noul Legământ,
Ce n-are preț și nici asemănare,
Blestem El S-a făcut să pot fi sfânt
Și cetățean Împărăției viitoare.

Tabita Oprea 

Complexul Ilie

Text: 1 Regi 19:1-8

(Ilie) a şezut jos sub un ienupăr şi dorea să moară, zicind: „Destul” ”  1 Regi 19:4

Concertul este în plină desfăşurare. Dirijorul dă din baghetă cu zel şi entuziasm. Deodată un membru al orchestrei se ridică şi se apropie de el. Este omul care cantă la trianglu. Ii şopteşte: „Aveţi ceva împotrivă dacă plec acasă? Partea mea s-a terminat”. Este ridicol, nu-i aşa? El este membru al orchestrei şi ar trebui să aştepte pană la terminarea concertului. Prezenţa sa adaugă tenta necesară pentru ca orchestra să arate întreagă. I-ar deranja şi i-ar întrerupe pe ceilalţi dacă cineva ar pleca după ce şi-a terminat partea sa din partitură.


Uneori cei mai în varstă se simt ca şi cantăreţul la trianglu. Cred că ei şi-au terminat partea lor şi şi-au împlinit scopul. La fel ca şi Ilie, recurg la autocompătimire şi ar dori ca Domnul să-i ia acasă în cer. Cu toate acestea, fie că ştiu sau nu, ei sunt încă o parte semnificativă din „orchestra vieţii”, prin însuşi faptul că sunt aici.
Mulţi creştini au fost încurajaţi de răbdarea, înţelepciunea, şi mijlocirile celor bătrani care-L iubesc pe Domnul. Numai veşnicia va scoate la lumină întregul impact al contribuţiei lor spirituale. Aceşti slujitori ai Domnului au multe de făcut pentru gloria lui Dumnezeu. Ei sunt foarte importanţi, pentru că altfel El nu i-ar lăsa printre noi.
Creştine, poate crezi că lucrul tău aici jos s-a terminat. Nu te lăsa copleşit de complexul de autocompătimire al lui Ilie şi de dorinţa de-a muri. Gandeşte-te numai la influenţa pe care o ai asupra altora. Încă faci un impact în vieţile lor.      – H.G.B.

Bătrani ostaşi ai începutului de drum
Ei au trasat cărarea pe care mergi acum.
în lupta-n care eşti ei primii au luptat.
învaţă de la ei ce-i bun şi-adevărat.”– Branon


Decat să tii cont de numărul anilor, mai bine fă ca toţi să conteze

Painea zilnica

Te văd, Dumnezeule, în toate

Te văd Dumnezeule în toate
Oriunde-i milă și-orunde-i bunătate
Îți simt prezența în viața-mi de pribeag,
Cum porți cu mine al bătăliei steag.

Te văd la lucru și-n arhitectură
Și cum implementezi fapte din Scriptură
Mă uimești cu adânca-Ți înțelepciune
La Tine nimic nu este o minune
Calmarea furtunii e ceva normal
De-aceea doresc controlul Tău total.


Te revelezi prin legile morale
Conduci planete și zonele astrale
Te descoperi celor cu inima-ntristată
Și toți aceștia știu că le ești Tată
Destinul Universului e-n mâna Ta
Ceea ce Tu clădești în veci va sta.


Te văd în îndeplinirea promisiunii
Îi însoțești pe cei din câmpul misiunii
(Cei sufocați de-a necredinței ipoteză
Vor cădea de pe semeața faleză
Căci i-a orbit de tot starea sfidării
Și-au răspuns cu vorbele îngâmfării
În marea despicată Egiptul nu Te-a văzut
De-aceea toată armata lui s-a pierdut).


Ai Tăi răscumpărați Te văd la cruce
Și-n mângăierea Ta duioasă, dulce
Mi-ai deschis ochii chemându-mă la Tine
Chemând ființa-mi să Ți se închine.


Cuprins de consternare admir ce creezi
Și știu că-n tot ce fac Tu mă vezi
Aș fi pierdut să-Ți neglijez existența
Îți recunosc, Dumnezeule, competența
M-aplec în fața magnitudinii Tale
Nâlțând melodii cu mii de osanale.

George Cornici

Șapte lucruri urâte

Prov. 6:16-19

Dintre-atât de multe fapte
Ce vre-un om le săvârșește
Șase lucruri, ba chiar șapte
Domnul însuși le urăște.

Ochii trufași, totdeauna
Urâciune vor rămâne
Sau privirile ce-întruna
Se consideră stăpâne.

Limba care izvodește
O vorbire stricăcioasă
Fiincă Dumnezeu urăște
Orice limbă mincinoasă.

Domnul ura și-o revarsă
Când e vorba de păcat
Înspre mâna care varsă
Sângele nevinovat.

Tot la fel Domnul urăște
Mințile nesăbuite
Inima care urzește
Planuri ce-s nelegiuite.

Și picioarele ce-aleargă
Repede răul să-l facă
Calea lor e una largă
Și-n urgie o să zacă.

Domnul încă mai urăște
Caracterul vicios
Ce neadevăr rostește,
Martorul cel mincinos.

În sfârșit, Domnul urăște
Dintre cei enumerați
Și pe-acel care stârnește
Certurile între frați.

Doamne dă-ne-nțelepciune
Ce urăști să nu iubim
Făcând numai fapte bune
Cum dorești, așa să fim.

Nici să nu urâm vreodată
Ce iubesti, Părinte Sfânt
Și c-o inimă curată
Să-Ți urmăm pe-acest pământ.

Ne călăuzește pasul
Iar când vom ajunge-acasă
Fericiți s-auzim glasul:
Bine! slugă credincioasă!

Daniel Hozan

Sunt cu totul al Tau

Text: Efeseni 5:15-21        

„… să aduceţi trupurile voastre…ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună…şi desăvarşită… „Romani 12:1,2

Un arhitect a spus că cei mai mulţi clienţi care i-au cerut să le facă proiectul unei case, aveau deja planul în minţile lor. Ceea ce doreau era doar să li se aprobe ideile şi satisfacţia de a-1 vedea desenand ceea ce credeau ei că le va satisface nevoile.
Unii creştini fac exact acelaşi lucru atunci cand Îi cer Arhitectului divin să le planifice vieţile. Se roagă pentru înţelepciune şi călăuzire, în timp ce în inima lor au hotărat deja cum să atingă anumite scopuri. Ei au pierdut sensul lui Romani 12:1, 2. Deşi se încred cu bucurie în Cristos pentru mantuirea lor, se abţin să nu facă o predare totală care este necesară ca „să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvarşită”.


O fată a participat la o întrunire unde a fost îndemnată să se predea întru totul lui Cristos. Dorea să facă voia lui Dumnzeu dar se temea că El o va conduce spre ceva ce nu-i va plăcea. După serviciu, vorbitorul, Stephen Olford, a vorbit cu ea şi i-a spus: „Citeşte Romani 12:2 cu atenţie, şi vei vedea că „voia cea bună şi desăvarşită a lui Dumnezeu” este partea ta. Cu toate că nu este un drum uşor, acesta va fi plăcut pentru El şi-ţi va aduce adevărata bucurie pe care o cauţi”. Citand imnul scris de George Matheson: „Doamne, fă-mă un rob”, Olford a ajuns la cuvintele: „Voinţa mea nu-i a mea pană ce n-o faci voia Ta.” Deodată totul a căpătat sens pentru ea şi a început să plangă, rugandu-se: „Iţi mulţumesc, Dumnezeule. Sunt a Ta, cu totul.
Te-ai predat tu totul Domnului?  – H.G.B.

Lui Isus eu mă predau,
Viaţa mea-i în mana Sa.
O, ce pace, fericire,
Are-un plan cu viaţa mea!” – Thiesen

Numai mergand pe calea Domnului putem cunoaşte voia Domnului

Painea zilnica

Rugaciunea pentru intelepciune

Text: 1 Regi 3:3-14

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, …şi ea îi va fi dată.” Iacov 1:5

Împăratul Solomon şi-a dat seama că dacă Dumnezeu nu-i va da înţelepciune spirituală ca să guverneze Israelul, toate capacităţile şi cunoştinţele sale omeneşti nu-i vor fi de mare folos.
Oliver G. Wilson a spus: „Rugăciunea umple neputinţa omenească de omnipotenţa lui Dumnezeu şi-i deschide noi porţi realizărilor sale. Ea îl face pe slab puternic şi pe cel simplu înţelept”. Abraham Lincoln a simţit o mare nevoie de înţelepciune în timpul Războiului Civil din America. Un prieten apropiat a scris: „Am petrecut trei săptămîni la Casa Albă ca oaspete al preşedintelui. Intr-o noapte – chiar înaintea bătăliei de la Bull Run – eram obosit, nu puteam dormi. Din dormitorul lui Lincoln auzeam tonul scăzut al vocii lui.

Privind prin uşa uşor întredeschisă, am văzut ceva ce n-am să uit niciodată. Înaltul şef executiv era îngenuncheat în faţa Bibliei. Nu ştia că voi auzi agonia rugăciunii cînd zicea: „O, Dumnezeule mare şi atotputernic, care ai ascultat rugăciunea lui Solomon cînd s-a rugat şi a strigat la Tine pentru înţelepciune, ascultă-măl Nu pot conduce acest popor. Nu pot conduce afacerile acestei ţări fără ajutorul Tău. O Doamne, ascultă-mă şi salvează această naţiune”. Răspunsul pe care 1-a primit este acum istorie, pentru că Uniunea a fost salvată.
În loc să te bizui pe înţelegerea ta, credinciosule, admite lipsa înţelepciunii şi a puterii personale pentru atingerea scopului ce-ţi stă în faţă. Cere cu umilinţă înţelepciunea care vine de sus. Dumnezeul care 1-a auzit pe Solomon şi pe Lincoln te va asculta şi-ţi va răspunde. -H.G.B.

Ruga mea mi-o înalţ la bunul Dumnezeu,
Voinţa Lui e mai bună decît dorul meu.
Şi sigur sînt că de la El primesc
Mai mult decît ştiu cere, sau gîndesc. ”      -Hickok

Răspunsurile lui Dumnezeu sînt mai înţelepte decît rugăciunile noastre.

Painea zilnica