Mulţi au încercat să spună, sau să cânte, sau să scrie,
Despre darul fără plată, despre dulcea Apă Vie.
Apa care-a curs din stâncă, lină, limpede, curată,
Adăpând întreaga oaste din pustia însetată.
Râul care izvorăşte de sub pragul-strălucirii
Şi pe unde trece, totul prinde viaţă, înfloreşte.
Apa care din fântâna fiilor lui Israel,
Adăpa întreaga turmă din câmpiile Betel.
Apa care, ei din palme au sorbit-o, (toţi din mână),
Sau paharul plin cu rouă, stors de Ghedeon din lână.
Apa care-a curs atuncea, ea mai curge şi-n prezent,
Din fântânile săpate după Vechiul Testament.
Deşi oastea filisteană, le-a umplut, le-a înfundat,
Ca să nu mai scoată apă neamul binecuvântat.
Totuşi ei, israeliţii au săpat izvoare noi,
Pe câmpie sau la munte, ca să dea apă la oi.
Nu era uşoară lupta, cât nu se-ntristau păstorii
Când găseau fântâni stricate de vrăjmaşii trecători
Dar în ciuda tuturora, Cartea cu profeţi vorbeşte
De fântâna mântuirii, care, în pustiu ţâşneşte.
Care potoleşte setea altor oi ce stau în stână,
Iată DOMNUL cu femeia stă de vorbă la fântână.
Iată-L pe ISUS la Templu, iată praznicul cel mare,
DOMNUL a vorbit mulţimii şi-a strigat cu voce tare:
„Cine-i însetat să vină, cine-i însetat să ştie:
Cine crede în HRISTOS, va gusta din apa vie!
Cine crede în HRISTOS, va avea în piept izvoare
Care vor ţâşni în sus, în viaţa viitoare!”
El s-a referit la slava strălucirii pe pământ,
Când veni-va Apa Vie pentru oameni, DUHUL SFÂNT.
Râul care-n piept ţâşneşte plin de pace şi iubire,
Care pregăteşte sfinţii pentru ziua de răpire.
Râul care reprezintă Harul, milă, îndurare,
Pentru fiecare suflet care crede, vindecare.
Râul care înverzeşte ale DOMNULUI plantaţii,
Căci din El îşi trag viaţa şi surorile şi fraţii.
Apa vie, cristalină, râul binecuvântat
Pe ale cărei ţărmuri creşte un popor răscumpărat.
Pe ale cărei ţărmuri pline vin mulţimi, mulţimi, convoiuri,
Vin pescarii ca să prindă peşti de diferite soiuri.
Adunările sunt pline, copilaşii lăutarii,
Cântă, iar predicatorii stau pe ţărmuri ca pescarii.
Căci puterea Cincizecimii înnoieşte, cercetează,
După cum e scris în Carte, DUHUL SFÂNT şi azi botează.
Dacă ieri au fost izvoare pentru turmele de oi,
DUMNEZEU acum revarsă Apă Vie pentru noi.
Moise a lovit în stâncă, iar de-acolo a ţâşnit
Apă, care în pustie setea lor le-a potolit.
În aceeaşi stâncă, iarăşi, colo pe Golgota, sus,
Au lovit să curgă apă din fiinţa Lui ISUS.
A curs apă, a curs sânge, au curs lacrimi şi sudoare,
Pentru mântuirea lumii, DOMNUL pe o cruce moare.
A murit în chinuri grele, însă Tatăl L-a-nviat,
Drept dovadă a-n vierii, DUHUL SFÂNT s-a revărsat.
Mărturia Lui ISUS e cuvântul proorociei,
Râul care dă viaţă pe câmpiile pustiei.
Unde oile sărmane vin gonite de duşmani,
Ca să-şi potolească setea la fântâna fără bani.
Unde vor găsi izvoare, şi putere, şi Cuvânt,
Oameni care vin să ceară, să primească DUHUL SFÂNT.
Oameni care nu se-ndoie de Cuvântul cel promis,
Despre-această Apă Vie noi găsim că este scris.
Toată slava strălucirii de pe muntele Carmel,
Şi Libanul şi Saronul, toate vor veni la El.
Orbii vor primi vedere, munţii vor cânta cântări,
Căci în văile durerii se vor face vindecări.
Nu mi-e greu să pun accentul, să cunoaşteţi care sunt
Apele ce reprezintă, ca simbol, pe DUHUL SFÂNT.
Apa care-i arătată că-i amară, că-i pelin,
Reprezintă altă cale, duhul care e străin.
Apa bună, apa lină, apa dulce de izvor,
E simbolul promisiunii DUHULUI Mângâietor.
Darul care se revarsă peste oameni prin credinţă,
După cum şi ucenicii au cerut cu stăruinţă.
Darul care-mparte daruri după cum ISUS voieşte,
Apa care curge-n râuri peste cine o doreşte.
Peste cine, sau din pieptul celui care-i botezat,
Curg izvoare, curge râul, Apă Vie ne-ncetat.
Nouă braţe, nouă daruri, Pavel ne arată, scrie,
Cum ţâşnesc izvoare sfinte pentru oameni, apă vie.
Deşi filistenii iarăşi vin cu-aceleaşi acţiuni,
Ca să stingă, să oprească ale noastre rugăciuni
Câte oi tânjesc de sete, câtă hulă şi ocară,
Căci în loc de apă vie unii dau apă amară.
Unde-i Moise de-altădată ca să dea din nou îndemnul?
Să arunce în Biserici, în aceste ape, lemnul.
Ca să vindece izvorul care se numeşte „Mara”,
Ca să curgă Apă Vie iarăşi, pentru toată ţara.
Unde-i Elisei, profetul, ca să pună-n apă sare?
Ca să fie vindecate apele din adunare.
Căci atâtea obiceiuri teatrale, formă goală,
Fraţilor, băgaţi de seamă, moartea e ascunsă-n oală!
Apă Vie, apă sfântă, se găseşte greu izvorul,
Căci în vremuri ca acestea s-a modernizat poporul.
Câţi doresc şi azi Puterea ca în ziua de Rusale?
Căci atâţi pretinşi apostoli au cu ei doar forme goale.
Apă Vie, Apă Vie, care curgi de sus din munte,
Fă să-Ţi simtă gustul dulce şi acei ce stau în frunte!
Lângă Tine cresc finicii, lângă Tine, odihnim,
Cum a odihnit mulţimea în vechime la Elim.
Apă vie, cristalină, care totuşi printre stânci
Curgi atâta de curată până jos în văi adânci,
Până jos, la cel din urmă, la sărmanul umilit,
Căci izvorul mântuirii nu va fi nicicând oprit.
Dacă ai crezut Ilie, că eşti singur în pustii,
DUMNEZEU ţi-a spus că are ca şi tine, şapte mii
Care n-au trădat credinţa, n-au dispreţuit izvorul,
Când s-au lepădat de DOMNUL împăratul şi poporul.
Azi se mai găsesc izvoare doar prin locuri îndosite,
Căci fântânile centrale sunt adesea otrăvite.
Preparate chimicale, clor sau alte năruiri,
Oameni care dau la oameni numai vorbe, amintiri.
Vorbe care n-au în ele gust de fagur, gust de miere,
Căci împărăţia Sfântă se vesteşte cu putere.
Cine însă înţelege? Câţi doresc şi azi sa fie
Doar găleata care scoate din fântână Apă Vie?
Nu încurajăm păcatul, nu chemăm la dizidenţă,
Vrem în adunări putere! Vrem a Lui ISUS prezenţă!
Vrem să curgă Apă Vie! Vrem putere! Vrem fântâni!
Nu ne-nfrică filistenii, nu ne temem de păgâni!
Dacă sunt fântâni stricate de puterea celui rău,
Noi săpăm din nou în Stâncă şi strigăm la DUMNEZEU.
Să ne dea El putere, DUHUL SFÂNT venit de sus,
Apa sfântă, apa vie, în Numele lui ISUS.
Vrem să măsurăm lăţimea de la glezne pân’ la brâu,
Frate, nu mai sta pe maluri, vino să intrăm în râu!
Dacă simţi că n-ai putere, dacă simţi că nu mai poţi,
Mergi prin apă înainte, până la trei mii de coţi.
Pân’ acolo în picioare, iar de-acolo înnotând,
Lasă-te condus de ape, nu de omenescu-ţi gând.
Înţelege şi pricepe, nu mai sta la îndoială,
Ezechiel ţi-arată râul, starea ta spirituală.
Voi, cei însetaţi în suflet după apa cristalină,
Astăzi DUMNEZEU vă cheamă la fântâna care-i plină.
La izvorul care curge de sub tron, de sus, din sfere,
Râul care dă viaţă şi în lupta grea, putere.
Vino frate, vino soră, prietene, ISUS şi ţie
Vrea să-ţi deie mântuire, vrea să-ţi deie apă vie!
Tineri, care câteodată beţi otravă fără teamă,
La fântâna mântuirii şi pe voi, ISUS vă cheamă.
După cum e scris în Carte, DUHUL SFÂNT când va veni
Peste orişice făptură, tinerii vor prooroci.
De aceea, înainte la izvoare, fraţi, surori,
Pregăti-ţi-vă, fiţi gata, DOMNUL va veni pe nori!
Dumnezeu e în control 