S-a sfârşit!

“Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”Ioan 17:4

Moartea lui Isus Cristos este împlinirea în istorie a însuşi gândului lui Dumnezeu. Nu se poate să-L considerăm pe Isus Cristos un martir. Moartea Lui n-a fost o întâmplare care putea fi prevenită: moartea Lui a fost însuşi motivul pentru care a venit pe pământ.Nu-ţi baza niciodată predicile despre iertare pe ideea că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că El ne va ierta pentru că ne iubeşte. Aceasta contrazice revelaţia lui Isus Cristos despre Dumnezeu, face crucea Lui inutilă, iar Răscumpărarea – “mult zgomot pentru nimic”. Dumnezeu iartă păcatul doar datorită morţii lui Cristos. Dumnezeu n-ar putea ierta oamenii în nici un alt mod decât prin moartea Fiului Său; Isus este înălţat ca Mântuitor datorită morţii Sale. Pe Isus “îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o”.

Cel mai mare strigăt de triumf care a răsunat vreodată în urechile unui univers uimit a fost strigătul de pe Crucea lui Cristos: S-a sfârşit! Acestea au fost ultimele cuvinte din lucrarea de Răscumpărare a omului.Orice lucru care diminuează sau acoperă sfinţenia lui Dumnezeu printr-o părere falsă despre dragostea Lui contrazice revelaţia despre Dumnezeu dată de Isus Cristos. Nu lăsa niciodată să pătrundă în mintea ta gândul că, din milă, Isus Cristos a luat partea noastră împotrivindu-Se lui Dumnezeu sau că El a devenit blestem pentru noi din compasiune pentru noi. Isus Cristos a devenit blestem pentru noi prin hotărâre divină.

Partea noastră în înţelegerea semnificaţiei teribile a acestui blestem este convingerea că suntem păcătoşi; ni s-a dat darul de a ne ruşina şi de a ne pocăi; aceasta este marea milă a lui Dumnezeu. Isus Cristos urăşte păcatul din om, şi Calvarul este măsura urii Sale.

Oswald CHAMBERS

De voi mi-i jale

De voi, ce alergaţi întruna
Şi zilnic rătăciţi pe cale,
Purtând în suflet sărăcia
Şi niciodată bucuria,
De voi mi-e milă şi mi-i jale!

De voi, ce ridicaţi morminte,
Uitând de har şi de iertare,
Băgaţi în ele oseminte
Ce plâng aici fără cuvinte,
De voi mi-e milă şi mi-i jale!

În pulbere şi în tăciune
Mai semănaţi fără-ncetare.
De voi, că pierdeţi adevărul
Lăsând încătuşat misterul,
De voi mi-e milă şi mi-i jale,

Că sărutaţi tablouri sfinte
Şi intonaţi o bună veste,
De voi, ce nu aveţi credinţa
Şi-n inimi sfântă pocăinţa,
Şi milă mi-i, şi jale-mi este.

Căci înspre infinitu-albastru
Purtându-şi lupta fiecare,
Fără credinţa în iubire
Şi fără sfânta înfrăţire
Suntem pierduţi, pierduţi pe cale!

Mihai Ghidora 

Înaintea Ta

Înaintea Ta iubit Părinte
Mă aplec din nou în rugăciune
Însă parcă nu găsesc cuvinte
Focul meu lăuntric a Ți-l spune.

Când străbatem valea umbrei morții
Și-ntâlnim nuiaua și toiagul
Suntem duși ades in fața porții
Neființei, doar să-i trecem pragul.

Tăvălugul bolilor apasă
Nemilos, strivind cu-nverșunare
Ființe dragi, din neamul meu, din casă,
Frați, surori, copii din adunare.

Nedoritul cancer, metastază
Greu cuptor pe calea de credință
Parcă tot mai mulți îngenunchează
Iar tot mai puțini au biruință.

Te rog precum Elihu altă dată
Pentru acei ce trec prin încercare
Îndură-Te iubitul nostru Tată
Găsește-un preț pentru răscumpărare.

Mai mult decât un înger, sus pe cruce
Chiar preiubitul Fiu ce seamăn n-are
Isus, prin Sfânta-i jertfă ne aduce
Iertare, mântuire, vindecare.

De-aceea-n numele jertfirii Sale
Căci ne-a iubit și-a suferit din plin
Eu bat la poarta îndurării Tale
Cerându-Ți vindecare și alin.

Pe-acei ce rătăcesc pe căi deșarte
Întoarce-i iar spre Locurile Sfinte!
Celor bolnavi chiar dacă sunt pe moarte
Redă-le sănătatea drag Părinte!

Eu cred că poți și știu că iei aminte
Și vei lucra în milă și iubire
Chiar dacă astăzi focul e fierbinte
Curând va fi un timp de mulțumire.

Daniel Hozan

Important

Dacă gura ta vorbește
Într-o limbă îngerească
Și nimica nu oprește
Duhul ca să-ți prorocească,
Dacă mintea-ți nimerește
Tainele, ca un savant,
De te lași bătut în cuie
Și-ai cămările deschise –
Însă dragostea-ți lipsește –
Din acestea toate zise,
Nici măcar un lucru nu e
Important.

Fii un om stăpân pe sine,
Mulțumit în orice stare,
Liniștit ca un calmant
Așteptat de orișicine,
Căci răbdarea-i lucru tare
Important.

Nu-ți fă din plocoane parte!
Cu glas blând și omenie,
Te ferește-a fi distant;
Dacă mila o să-ți fie
Cunoscută – asta-i foarte
Important.

Unii tot adună-ntr-una,
De le dă paharul peste
Într-un fel impresionant;
Tu să nu accepți ranchiuna!
Să fii fără pizmă este
Important.

Ești mai tare, mai isteț
Și mai bun la oarece?
Nu fi, frate, arogant,
Mofturos și îndrăzneț!
Fii smerit, căci asta e
Important.

Folosește înclinarea
De-a rosti ce se cuvine
Ca pe-un prețios talant;
Cântărită ți-e purtarea,
Iar aceasta e, știi bine,
Important.

Cată mai puțin la tine,
Deși-n felu-acesta, poate –
Fiindcă vrei în mod constant
Altuia să-i fie bine –
Ai să pierzi, dar tu socoate
Important.

Nu rosti cuvinte grele,
Te ferește de mânie,
Nu fi dur și combatant!
Dacă te păzești de rele,
Asta e, precum se știe,
Important.

Faptul că te întristează
Când un frate de lucrare
A făcut ceva șocant,
Condamnabil sau de groază,
Nu-i puțin, ci e chiar tare
Important.

Pentru palida feștilă
Care-alunecă-n greșeală –
Fără să te faci garant –
De ai ochiul plin de milă,
Asta e, fără-ndoială,
Important.

De ți-i dragostea-mplinită,
Zi de zi mai dăruită,
Ai primit din ceruri tocmai
Cel mai prețios talant;
Ține-l ca pe-un briliant,
Că-i al tău și-i lucrul cel mai
Important.

Viorica Mariniuc 

Fericirile

Referințe
Cine vrea să fie fericit,
N-are multe lucruri, și grele de-mplinit.
Să ascultăm a lui Isus cuvinte,
Cum le vorbise ucenicilor pe munte.

Fericiți vor fi aceia,
Ce-s mereu săraci în Duhul,
Căci a lor e-mpărăția,
Care-a pregătit-o Domnul.

Ferice este de cei,
Care-și plâng a lor păcat,
Căci Isus, Domnul vieții,
Îi mângâie neîncetat.

Ferice va fi de cei,
Ce-s mereu blânzi și smeriți,
Căci vor moșteni Pământul,
Și vor trăi ca niște sfinți.

Ferice va fi de cei flămânzi,
Și-nsetați după dreptate,
Căci Isus, Domnul vieții,
Le va da pe săturate.

Ferice va fi de cei,
Care milă vor avea,
De săraci și de străini,
Ducându-i în Casa Mea.

Fericiți vor fi aceia,
Ce au inima curată.
Vor vedea pe Dumnezeu,
Și-L vor proslăvi ca Tată.

Ferice va fi de cei,
Care pace vor avea,
Căci fiii lui Dumnezeu,
Toți acei se vor chema.

Ferice va fi de voi,
Când lumea vă prigonește,
Căci Isus, Împărăția,
Pentru voi o pregătește.

Iar acuma, frații mei,
Bucurați-vă întruna,
Că Isus, Cerescul Mire,
Ne așteaptă cu cununa.

Fericiți vor fi aceia

Fericiți vor fi aceia
Ce-s săraci in duhul lor
Căci doar El ne dă Tăria
Să lucrăm al Lui Ogor.

Bine-i să semeni cu lacrimi
Şi să ceri azi ajutor
Ca Isus sa schimbe inimi
Şi-apoi sa cânți biruitor!

Să fim blânzi întotdeauna
Caci mânioşi… multi sunt
Si nu s-au ales cu niciuna
Nici moştenire pe pământ

Cei ce flămânzesc într-una
Si înseteaza după Har
Aceia vor primi arvuna
Căci nimic nu-i in zadar.

Si ca să ai parte de milă
Se cere aici sa fii milos
Chiar si-atunci cand dai cu silă
Uită-n mila lui Hristos!

Doar cei cu inima curată
Ca si Caleb vor cerceta
Si c-o Speranță de Sus dată
La presiuni vor rezista

Şi vei fi gata să faci pace
Pe cârtitori sa-i potoleşti
Şi ca să o poți face
Fiu al Lui să te numeşti!

Şi apoi să te aştepți, măi frate,
La cei ce nu-s de-acord cu tine,
Păstrează-n pace a ta dreptate
Fii bucuros, răsplata vine!

A. Ion-Lucian 

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu 

Jertfa Ta

Stăteam acolo ghemuit
Şi nimeni nu-ndrăznea,
Să mă privească.
Eram murdar, şi dezgolit
Şi toţi acei, ce m-au lovit
Voiau mai mult, să mă rănească.

Atunci, Tu ai venit grăbit
M-ai văzut, şi ţi-a fost milă.
Langă un biet nenorocit
Doar tu, Isuse, te-ai oprit
Şi-ai zis: Lăsaţi-l să trăiască. !

Te-ai aplecat şi m-ai atins
Şi mâna Ta era, aşa de calda.
M-ai luat în braţe, m-ai cuprins.
Ca un tăciune reaprins
Am revenit din nou, la viaţă.

Mi-am ridicat privirea, şi-am văzut.
În ochii Tăi, atâta suferinţă.
De ce, Isuse ai venit,
Să aperi un nenorocit,
Şi să-i redai din nou viaţă?

Mânia celor ce mă asupreau,
S-a îndreptat acum, spre Tine.
Te-au luat şi Te-au batjocorit
Şi multe palme ai primit
Ce se îndreptau spre mine.

Te-au legat de braţe, şi Te-au dus
Şi-au făcut, ce-au vrut cu Tine.
Dar Tu, Miel venit de sus
Ai tăcut şi Te-ai supus
Şi-ai răbdat atâtea, pentru mine.

Printre noroadele ce te-mpingeau
Am căutat, ca să iţi văd privirea.
Sub spinii roşii ce te-ncununau
Şi streangul celor ce te biciuiau
N-aveai în ochi decat, iubire. .

Păşeai cu amar, spre „Locul Căpăţânii”
Căci jugul te apăsa aşa de greu.
Mai grea, decât povara crucii care-o duci
E păcatul omenirii, care-l urci
Să-l pironeşti, acolo sus, pe Golgota.

Pe cruce, cum stăteai răstignit
Ţi-ai îndreptat privirea, către mine.
Am înteles atunci, cât m-ai iubit
Că pentru mine, Te-ai jertfit
Şi pentru lumea toată.

Datorită Tie, azi trăiesc
Căci Tu, mi-ai dăruit viaţă.
Cum as putea Isuse, să îţi mulţumesc
Pentru acest strai împărătesc
Ce l-am primit prin jertfa Ta, însângerată.

Daniel Borgovan

Parabola secolului

Când va veni Christosul
În preafrumoasa zi,
În mine şi în tine credinţă va găsi?
Că ne-am încreştinat prea bine,
Păzind atâtea legi
Şi-atâta dărnicie, şi jertfe şi poveţi…
Dar când veni-va Domnul
În preafrumoasa zi,
În mine şi în tine credinţă va găsi?
Avem doctrine drepte,
Învăţători avem,
Cărările-s înguste şi jugul bun purtăm,
Avem bunei şi mame,
Părinţi eroi avem…
Dar eu şi tu credinţa cea vie o păstrăm?
În ceasul cel din urmă
Creştini vor fi de-ajuns,
Dar prea puţini s-aştepte venirea lui Isus!
Ce credem astăzi, oare,
Despre iubirea Lui
Când valul de ispită ne bate câte-un cui?
Când crucea suferinţei apasă peste noi,
Putem învinge toate să nu dăm înapoi… ?
Când semne de-ntrebare
Apar şi-n gol dispar,
Când vine îndoiala să ruineze doar…
O, câtă necredinţă,
Ce mare formalism,
Ce vitregi ritualuri lovesc în creştinism… ?
Împarte, Doamne, milă
Şi har din harul Tău!
Ca la-mplinirea vremii şi eu, şi fraţii mei,
Să fim chemaţi pe nume
Cu credincioşii Tăi!

Mihai Ghidora 

E inca o zi

E inc-o zi, o noua fila
Un inceput din nou cu Tin’
Caci tot ce  am e doar prin mila,
Doar Tu de dragoste esti plin

Doar Tu mi-ai dat si azi speranta
Doar Tu m-ai ridicar din pat
Puteam sa nu mai fi in viata
Dar Tu spre mine ai vegheat

Si m-ai lasat ici jos, in lume
inca o zi din cate sunt
Spre-a te vedea doar Tu in mine
O Dumnezeule preasfant

Mi-ai spus sa-ti multumesc doar Tie
Ca pot sa vad, sa cant, sa umbu
Ca nu-s orfan in asta lume
In toate eu te am pe Tine

Si-n toate doar Tu esti cu mine
Ma aperi de Vrasmasul meu
Ma ti cu Tine sus pe stanca
Si ma feresti de valul greu

Chiar de durerea vine adesea
Si bate in catargul meu
Eu stiu ca esti cu mine-n barca
Si potoli-vei orice leu

E inc-o zi, o noua fila
In care lutu-i framantat
Spre’a deveni o mandra sfera
In mana Marelui Olar.

Arzenovici Efraim