Fericiți vor fi aceia

Fericiți vor fi aceia
Ce-s săraci in duhul lor
Căci doar El ne dă Tăria
Să lucrăm al Lui Ogor.

Bine-i să semeni cu lacrimi
Şi să ceri azi ajutor
Ca Isus sa schimbe inimi
Şi-apoi sa cânți biruitor!

Să fim blânzi întotdeauna
Caci mânioşi… multi sunt
Si nu s-au ales cu niciuna
Nici moştenire pe pământ

Cei ce flămânzesc într-una
Si înseteaza după Har
Aceia vor primi arvuna
Căci nimic nu-i in zadar.

Si ca să ai parte de milă
Se cere aici sa fii milos
Chiar si-atunci cand dai cu silă
Uită-n mila lui Hristos!

Doar cei cu inima curată
Ca si Caleb vor cerceta
Si c-o Speranță de Sus dată
La presiuni vor rezista

Şi vei fi gata să faci pace
Pe cârtitori sa-i potoleşti
Şi ca să o poți face
Fiu al Lui să te numeşti!

Şi apoi să te aştepți, măi frate,
La cei ce nu-s de-acord cu tine,
Păstrează-n pace a ta dreptate
Fii bucuros, răsplata vine!

A. Ion-Lucian 

Reclame

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu 

Jertfa Ta

Stăteam acolo ghemuit
Şi nimeni nu-ndrăznea,
Să mă privească.
Eram murdar, şi dezgolit
Şi toţi acei, ce m-au lovit
Voiau mai mult, să mă rănească.

Atunci, Tu ai venit grăbit
M-ai văzut, şi ţi-a fost milă.
Langă un biet nenorocit
Doar tu, Isuse, te-ai oprit
Şi-ai zis: Lăsaţi-l să trăiască. !

Te-ai aplecat şi m-ai atins
Şi mâna Ta era, aşa de calda.
M-ai luat în braţe, m-ai cuprins.
Ca un tăciune reaprins
Am revenit din nou, la viaţă.

Mi-am ridicat privirea, şi-am văzut.
În ochii Tăi, atâta suferinţă.
De ce, Isuse ai venit,
Să aperi un nenorocit,
Şi să-i redai din nou viaţă?

Mânia celor ce mă asupreau,
S-a îndreptat acum, spre Tine.
Te-au luat şi Te-au batjocorit
Şi multe palme ai primit
Ce se îndreptau spre mine.

Te-au legat de braţe, şi Te-au dus
Şi-au făcut, ce-au vrut cu Tine.
Dar Tu, Miel venit de sus
Ai tăcut şi Te-ai supus
Şi-ai răbdat atâtea, pentru mine.

Printre noroadele ce te-mpingeau
Am căutat, ca să iţi văd privirea.
Sub spinii roşii ce te-ncununau
Şi streangul celor ce te biciuiau
N-aveai în ochi decat, iubire. .

Păşeai cu amar, spre „Locul Căpăţânii”
Căci jugul te apăsa aşa de greu.
Mai grea, decât povara crucii care-o duci
E păcatul omenirii, care-l urci
Să-l pironeşti, acolo sus, pe Golgota.

Pe cruce, cum stăteai răstignit
Ţi-ai îndreptat privirea, către mine.
Am înteles atunci, cât m-ai iubit
Că pentru mine, Te-ai jertfit
Şi pentru lumea toată.

Datorită Tie, azi trăiesc
Căci Tu, mi-ai dăruit viaţă.
Cum as putea Isuse, să îţi mulţumesc
Pentru acest strai împărătesc
Ce l-am primit prin jertfa Ta, însângerată.

Daniel Borgovan

Parabola secolului

Când va veni Christosul
În preafrumoasa zi,
În mine şi în tine credinţă va găsi?
Că ne-am încreştinat prea bine,
Păzind atâtea legi
Şi-atâta dărnicie, şi jertfe şi poveţi…
Dar când veni-va Domnul
În preafrumoasa zi,
În mine şi în tine credinţă va găsi?
Avem doctrine drepte,
Învăţători avem,
Cărările-s înguste şi jugul bun purtăm,
Avem bunei şi mame,
Părinţi eroi avem…
Dar eu şi tu credinţa cea vie o păstrăm?
În ceasul cel din urmă
Creştini vor fi de-ajuns,
Dar prea puţini s-aştepte venirea lui Isus!
Ce credem astăzi, oare,
Despre iubirea Lui
Când valul de ispită ne bate câte-un cui?
Când crucea suferinţei apasă peste noi,
Putem învinge toate să nu dăm înapoi… ?
Când semne de-ntrebare
Apar şi-n gol dispar,
Când vine îndoiala să ruineze doar…
O, câtă necredinţă,
Ce mare formalism,
Ce vitregi ritualuri lovesc în creştinism… ?
Împarte, Doamne, milă
Şi har din harul Tău!
Ca la-mplinirea vremii şi eu, şi fraţii mei,
Să fim chemaţi pe nume
Cu credincioşii Tăi!

Mihai Ghidora 

E inca o zi

E inc-o zi, o noua fila
Un inceput din nou cu Tin’
Caci tot ce  am e doar prin mila,
Doar Tu de dragoste esti plin

Doar Tu mi-ai dat si azi speranta
Doar Tu m-ai ridicar din pat
Puteam sa nu mai fi in viata
Dar Tu spre mine ai vegheat

Si m-ai lasat ici jos, in lume
inca o zi din cate sunt
Spre-a te vedea doar Tu in mine
O Dumnezeule preasfant

Mi-ai spus sa-ti multumesc doar Tie
Ca pot sa vad, sa cant, sa umbu
Ca nu-s orfan in asta lume
In toate eu te am pe Tine

Si-n toate doar Tu esti cu mine
Ma aperi de Vrasmasul meu
Ma ti cu Tine sus pe stanca
Si ma feresti de valul greu

Chiar de durerea vine adesea
Si bate in catargul meu
Eu stiu ca esti cu mine-n barca
Si potoli-vei orice leu

E inc-o zi, o noua fila
In care lutu-i framantat
Spre’a deveni o mandra sfera
In mana Marelui Olar.

Arzenovici Efraim 

Vestea bună

Dar îngerul le-a zis: ”Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună,
care va fi o mare bucurie pentru tot norodul. ” Luca 2:10.

Bucuria-n inimi cântă,
Măreț îngerul cuvântă:
”Astăzi s-a născut Mesia! ”
O ce dulce-i melodia,

O, ce veste, veste bună –
Munți se pleacă, văi răsună:
S-a coborât jos Îndurarea,
Iubirea, Mila și Salvarea!

S-a coborât, s-a întrupat,
Cel ce-i Rege și-Mpărat,
Al tău și al meu Mântuitor –
Slavă Ție, Salvator!

Slavă Ție, te-adorăm,
Ne-nchinăm, te onorăm!
N-a fost, nu va fi vreodata
Veste atât de minunată,

Ca vestea sfântă când Hristos
A venit în lume jos,
Turnând în inimi bucuria,
Reînnoirea, armonia!

Aleluia, fii lăudat –
Domn și Rege și-Mpărat!
Bucuria-n inimi cântă,
Te lăudă, binecuvântă

Pe Tine, Salvator Divin,
Te-ai smerit, salvând de chin!
Isuse, Scump Mântuitor,
De viață noua dătător,

Te ‘nălțăm în osanale –
Luminează a noastră cale
Până-n Ziua Întâlnirii
Cu Tine, Soarea-al Izbăvirii!

Nu-i mai dulce melodie,
Pace-n inimi, bucurie,
Ca vestea când Hristos Mesia
Turnata-n inimi armonia!

Vestea împăcării cu Hristos
Și astăzi lumii spre folos,
Se mai aude, mai răsună –
Ascult-o, ea e Vestea Bună!

Lidia Cojocaru 

Umple-mă

Umple-mă de Tine
Gol să fiu de mine,
Când ispita vine
Să nu-mi de-a rușine.

Umple-mă cu harul,
Umple-mi iar paharul,
Să-mi zidesc altarul.
Luminează-mi farul!

Umple-mă cu pace,
Ura s-o dezbrace,
Sufletul ce zace
Viață să îmbrace.

Umple-mă de milă,
Fă-mi slujirea utilă,
Nu iubind din silă
Lumea instabilă.

Umple-mă de roadă
Să nu fiu fațadă,
Ci ca toți să vadă
Vorbă și dovadă.

Umple-mă cu sfatul
Care i-a oftatul,
Face acuzatul
Să-și lase păcatul.

Umple-mă cu Tine
Să te vezi mai bine,
Faptele-Ți divine
Să le am cu mine.

Lucian Cazacu 

Multumire catre Tine

Doamne azi îți mulțumesc
Pentru Darul tău ceresc.
Pentru Mila Ta de Rege
Pentru Jerfa de pe Cruce.

Doamne înc-o mulțumire
Pentru scumpa mea familie,
Darul sfânt și minunat
În care Tu m-ai așezat.

Doamne mii de mulțumiri
Pentru cei ce sunt creștini,
Trupul Tău de pe pământ
Templul Duhului Cel Sfânt.

Doamne azi îți mulțumesc
Pentru locul pământesc,
Pentru purtarea ta de grijă
Pentru tot ce-mi dai în viață.

Mulțumesc pentru sănătate
Mulțumesc și pentru soare,
Mulțumesc pentru mâncare
Mulțumesc de-mbrăcăminte.

Mulțumesc pentru prigoană
Mulțumesc și pentru boală,
Mulțumesc pentru necazuri
Mulțumesc când Tu mă mustri.

Doamne din nou mulțumire
Pentru că ne vei fi Mire,
Pentru-ai Tăi de pe pământ
Ne-ai pregătit Cerul Tău Sfânt.

Simion Ioanăș

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu

Cu ce-s mai bun?

Cu ce sunt eu mai bun ca tine,
Om ce te clatini în păcat?
Sunt doar un simplu mărăcine
Visând un crin imaculat.
Dar când m-a prins în mâini Olarul,
Mi-a pus rărunchii în cuptor,
În timp ce El punea hotarul
Cu Trupul Său mijlocitor.
Când m-a privit, a spus că-s bun –
De ce-i așa, nu pot să spun.

Cu ce sunt eu mai bun ca el,
Cuprins de patimi și-ntristare
Și chinuit în fel și fel
Într-o zadarnică sforțare? !
Când totu-i stins, iar cerul tace,
Mărturisește-ți necredința,
Căci n-au vremelnicii putința
Să-și fie-aducători de pace.
La poala Muntelui cel sfânt
Găsești salvarea prin Cuvânt.

Cu ce sunt eu mai bun ca voi? !
Cu mai nimic, dar am proptele;
Mai prind pe talpă și gunoi
Dar nu mă sprijin de surcele.
Mai calc pe-alături și-atunci strig
Din nou la tronul îndurării;
De-aș face altfel, tot prin frig
Mi-aș duce sarcina-ntristării.
Dar s-a-ndurat Stăpânul meu
Să-mi fie Domn și Dumnezeu!

Ridic privirea spre înalții
Și-nsingurații munți și-ntreb:
— Cu ce sunt eu mai bun ca alții?
Și sună Muntele Horeb:
— Sunt buni cei care vin la Mine,
Sfințiți, căci ei au vrut așa;
Fără cusur – și asta vine
Din mila și-ndurarea Mea!

Viorica Mariniuc