Esti pacatos?

Text: 1 Timotei 1:12-17

Inima este nespus de înşelătoare şi desnădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9

Numai păcătoşii se califică pentru mantuire. In cartea sa: „Transformarea omului dinăuntru”, Paula Sanford spune despre felul neobişnuit prin care a învăţat ea acest lucru. La varsta de 11 ani s-a predat lui Cristos pentru că predicatorul a prezentat un Isus iubitor.
Peste caţiva ani, cand Paula a ajuns la varsta de adult, o prietenă a înfruntat-o: „Paula, a spus ea, tu nu-L cunoşti pe Isus ca Mantuitor. Tu nu te-ai văzut niciodată ca păcătoasă. Numai păcătoşii pot cunoaşte un Mantuitor”. Profund tulburată, ea I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere natura păcatului ei. Curand după aceea, a ascultat mărturia unui pastor care spunea că înainte de a-L cunoaşte pe Cristos, fusese împlicat în prostituţie. Paula abia dacă putea să creadă ceea ce auzise. Pastorul se pocăise cu adevărat, dar oare de ce mărturisise aceste lucruri groaznice? După ce a plecat, Paula s-a simţit îngrozită şi ameninţată. Nu cumva Duhul Sfant îi revela aceeaşi capacitate de-a păcătui, faptul că ea există în fiecare – şi de aceea o avea şi ea? Pentru prima dată, a recunoscut că, prin harul lui Dumnezeu, famila ei, felul în care fusese crescută şi împrejurările vieţii au fost de aşa natură că au împiedicat răul să se manifeste. Dar că avand aceleaşi circumstanţe ca şi pastorul, şi ea ar fi făcut la fel, dacă nu şi mai rău.


Poate că tu L-ai iubit întotdeauna pe Isus şi ai trăit o viaţă corectă, dar nu te-ai văzut niciodată un păcătos. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate ce este cu adevărat în inima ta. Curand te vei ruga: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Apoi Îl vei iubi pe Isus pentru ceea ce este El – Mantuitorul tău.     – D.J.D.

Nu-i nimeni să n-aibă nevoie
Să fie iertat de păcat.
El poate la Isus prin credinţă
Să vină, să fie schimbat.”           – Branon.

Dacă vrei să fii bun, trebuie mai îtâi să admiţi că eşti rău

Painea zilnica

Multumiri pentru spini

Text: 2 Connteni 12:1-10

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoane, în stramtorări, pentru Cristos...” 2 Corinteni 12:10

Nu prea des îi mulţumim lui Dumnezeu pentru încercări, dureri ale inimii şi pentru dificultăţile prin care trecem. Deşi suntem gata să-I mulţumim pentru bunătatea Sa, uneori nu ne dăm seama că tocmai împrejurările potrivnice sunt binecuvantări deghizate. Predicatorul scoţian George Matheson a avut şi el această problemă. Şi-a dat seama că nu este la fel de gata să-L slăvească pe Dumnezeu pentru lucrurile care mergeau rău ca şi pentru cele ce mergeau bine. Totuşi, după ce a început să-şi piardă vederea, şi-a schimbat modul de gandire. S-a zbătut cateva luni de zile cu povara grea ce căzuse peste el, pană cînd a ajuns la punctul în care a putut să se roage: „Dumnezeul meu, nu Ţi-am mulţumit niciodată pentru ţepuşul meu. Ţi-am mulţumit de mii de ori pentru trandafirii mei, dar niciodată pentru ţepii lor. Aşteptam de la lume să-mi dea recompense pentru crucea mea, dar niciodată n-am văzut în crucea ce-o port, slava mea. Învaţă-mă să apreciez valoarea ţepuşului meu”.


Cand ne socotim binecuvantările, să includem şi slăbiciunile, greutăţile, poverile şi încercările prin care trecem. Dacă facem astfel, vom descoperi că Dumnezeu a folosit dificultăţile noastre mai mult decat „lucrurile bune”, pentru a ne ajuta să creştem spiritual. De ce este aşa? Pentru că în aceste situaţii dificile descoperim suficienţa harului Său. In încercări ne întoarcem spre Dumnezeu. In timp ce depindem numai de El, descoperim că puterea Lui în slăbiciune este făcută desăvîrşită (2 Corinteni 12:9). Stai puţin şi te gîndeşte la modul în care te-a călăuzit Dumnezeu pană aici. Cînd II lauzi pe Dumnezeu pentru binecuvantările tale, îţi aduci aminte să-I mulţumeşti şi pentru spini?– P.R.V.

Iţi mulţumesc de-al încercărilor tumult,
C-am învăţat din ele să Te iubesc mai mult.
Şi cand în focul luptei credeam că nu pot sta,
Am învăţat că zilnic depind de mila Ta. ”   – Sorrell

Cei ce pot să-I mulţumească lui Dumnezeu In încercări transformă poverile în binecuvantări

Painea zilnica

Te-ai lepadat de Cristos?

Text: loan 21:15-25

Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? …Paşte oile Mele.” Ioan 21:17

Iuda n-a fost singurul ucenic care I-a întors spatele lui Isus în noaptea arestării şi a judecării Sale. Şi Petru a făcut-o, negand vehement de trei ori, că ar fi fost vreo legătură între el şi Omul din Galileea (loan 18:15-18, 25-27). Dar după înviere, aşa cum spune textul ales pentru astăzi, Domnul Isus Şi-a condus cu tandreţe şi gingăşie ucenicul năvalnic la locul reabilitării şi trimiterii lui în lucrare.


Experienţa lui Petru nu este unică. Cu toţii ne-am lepădat de Cristos, într-un fel sau altul – şi la fel ca Petru, tanjim să fim reabilitaţi. Cand eram student la Institutul Biblic Moody, am lucrat în timpul verii la o fabrică, ducand materia primă la cei din schimbul doi de la liniile de asamblare. Era un grup de bărbaţi şi femei foarte duri. Limbajul lor era numai blesteme şi blasfemii, iar atitudinea aceea a unor rebeli şi vulgari. Faptul că nu înjuram ca ei a fost repede băgat în seamă. Într-o zi, cînd eram în pauza de cafea, unul dintre cei mai duri bărbaţi din grup, m-a întrebat dacă nu eram „unul dintre pocăiţii aceia buni.” Am înganat un răspuns cat mai încalcit şi vag cu putinţă. În inima mea însă, am ştiut că mă lepădasem de Domnul. Următoarele zile au fost o agonie spirituală. Apoi mi-am mărturisit căderea Domnului şi El m-a iertat. Peste cateva zile am avut ocazia să-mi expun credinţa colegilor mei de lucru – şi pentru aceasta şi azi mă bucur din partea multora de respect.
Te-ai lepădat şi tu de Domnul într-un fel? Mărturiseşte-I lui Isus. Spune-I cat de rău îţi pare. Ca şi Petru, vei fi reabilitat şi chemat din nou în lucrarea Lui. – D.C.E.

Păcătos şi fără ajutor
Cerusem mila Lui cea mare.
O, sfant Cuvant izbăvitor
l-am auzit, primind iertare.”      – Simon

Cand Dumnezeu iartă, este vremea ca si noi să uităm

Painea zilnica

În fiecare dimineață…

În fiecare dimineață, m-aplec să văd splendoarea Ta
Și ea îmi deschide zări în față, de bucurii prin Mâna Ta,

Prin mila Ta, se așterne roua, verdele doar Tu îl ții,
Tăria vieții, o zi nouă – prin Tine, toate le susții!

Tu așternut-ai zări senine, munți și dealuri și câmpii,
Prin raza-ți: bucurii divine, râs zglobiu pui la copii,

Fluturași și păsărele, peștișori și melușei,
Crângul plin de viorele, toporași și clopoței,

Îngrijirea Ta eternă, palma Ta, plină de har,
Ea-i acei ce-n drag proșternă, armonii, al vieții dar!

Te slăvim în veci, Părinte, glorificăm Numele Tău!
De dragostea-ți mereu fierbinte, lăudat fii, Dumnezeu!

Lidia Cojocaru 

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu

Ne-a corectat tot caracterul

Cu multă dragoste, prin jertfă, ne-a înfiat Isus Hristos
Ne-a învățat scopul iubirii și sensul vieții cu folos.
În bunătatea Lui cea mare și-n mila Lui nemărginită,
Ne-a corectat tot caracterul, ne-a dat o viață infinită.

A fost cu noi și în necaz, a fost cu noi și-n bucurie,
El ne-a iubit chiar și-atunci când noi eram plini de trufie.
Ne-a acceptat așa defecți și ne-a primit din nou acasă,
El ne-a spălat haina în sânge și ne-a pus cu El la masă.

Nu ne-a lăsat în bezna lumii, nu ne-a lăsat jos, în noroi,
Ne-a scos cu brațul Lui puternic, El a avut milă de noi.
Ne-a oferit o șansă nouă, nu ne-a trimis spre condamnare,
Și azi avem curat cazierul, și azi avem din nou onoare.

Și ne-a-nvățat să nu ne temem, să credem în al Lui Cuvânt,
Să nu ne îndoim pe cale, să ne rugăm prin Duhul Sfânt.
Să stăm puternici, în picioare, să fim cu râvnă îmbrăcați,
Și să vestim curat, Cuvântul, acelor în păcat legați.

De-aceea, merită onoarea, de-aceea, merită slăvit,
Căci El a fost întâiul care, S-a îndurat și ne-a iubit.
Ne-a dat chiar dreptul prin Scriptură să ne numim ai Lui copii,
Mărit să fie Tatăl nostru și pe pământ, și-n veșnicii.

Nichifor Nicu 

Un șirag de nestemate!

Un șirag de nestemate
Este înțelepciunea Sa
De la Domnul adunate
Ce-mi mângâie inima.

Una dintre nestemate
Bunătate se numește
Fapte alese, adunate
Ce Domnul le cântărește.

Și iubirea-i prețioasă
Pentru cel care o are
Puternică, glorioasă
Ea aduce împăcare.

Mila, e la loc de cinste
Dar e rară pe pământ
E calea spre cele sfinte
E drumul spre Cerul sfânt.

Iertarea e și ea în frunte
Și este apreciată
Și ea printre cele multe
Credința noastră, arată.

Refuzul de a vorbi
Despre alții-i de dorit
Calea înspre veșnicii
O deschide, negreșit.

Refuzul de-a judeca
Pe cel ce aproape-ți este
Arată credința ta
Că duci a Domnului veste.

Toleranța și ea-i bună
Atât cât e îngăduit
Ea-ți aduce o cunună
E răsplata ce-ai primit.

De respecți Cuvântul Sfânt
Și urmezi doar a Sa cale
Trecător pe acest pământ
Știi că ești, dar Domnu-i mare.

S-a jertfit eterni să fim
Sângele Său ne-a spălat
El e viu în Cerul sfânt
Și e mare Împărat.

El e jertfa grăitoare
Să pășim pe urma Sa
Și a Cerului splendoare
Veci de veci, o vom vedea.

Florenta Sarmasan

Ce ne poate spune un om vinovat?

Text: Psalmul 25

Pentru numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! Psalmul 25:11

În anul 1986, soldaţii din Nicaragua au doborît un avion ce transporta arme pentru forţele antiguvernamentale. Unul din mitraliorii avionului militar a supravieţuit sărind cu paraşuta, a fost prins şi închis. Cînd a fost judecat de către tribunalul revoluţionar, învinuit că aproviziona forţele antiguvernamentale rebele, nu era nici o îndoială asupra vinovăţiei sale. Fusese prins asupra faptului. Drept rezultat, mercenarul capturat nu a avut altă alternativă decît să apeleze la mila tribunalului. De dragul reputaţiei guvernului şi în interesul stabilităţii naţionale, pledoaria sa a fost onorată şi a fost lăsat liber – nu ca un act al justiţiei ci ca un act al milei.

Autorul Psalmului 25 s-a văzut fără apărare atunci cînd a fost confruntat cu faptele lui rele (versetele 7, 11, 18). Drept rezultat, nu a avut nevoie de un avocat pentru a-şi disputa nevinovăţia. Ceea ce avea el nevoie era mila pentru păcate grave ca adulter, crimă premeditată şi tăinuire. David a primit iertarea. A găsit-o deoarece a cerut-o de la Dumnezeu, care a avut motivele Lui să fie milos (versetele 7, 11). Şi noi stăm vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. Poate că nu am făcut păcatele groaznice pe care le-a făcut David, dar sîntem totuşi
vinovaţi. Avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, dacă dorim să avem bucuria părtăşiei cu El. Doamne, ajută-ne să fim înţelepţi ca David. Ajută-ne să nu ne scuzăm niciodată ci să căutăm mila Ta. M.R.D. II.

Pentru c-am ales calea păcatului mereu,
Ne este sufletul şi inima amară.
Dar de-am striga umili spre Dumnezeu
Ne-ar da din pacea Sa interioară.D.J.D.

Vinovăţia este o povară pe care Dumnezeu
n-a intenţionat niciodată s-o poarte copiii Săi.

Painea zilnica

Şi nu ştim dacă vom trăi

Trăim vremuri grele, Isuse,
pedeapsa acum suportăm
că am uitat a trăi cele spuse,
din toate-ale Tale să-Ţi dăm! …

Trăim vremuri grele, o, Doamne,
de Tine demult hotărâte;
şi-atuncea ştiut-ai, şi-acuma Tu ştii
tot ce vom face, tot ce vom fi! …

Prin ochii Tăi se plimbă toate;
şi duhul greu de înşelare
tot pe la Tine a trecut
să cear-avânt şi aprobare.
(Şi a făcut prăpăd în lume,
încât chiar şi din cei aleşi
au căzut în înşelare;
şi au căzut… dar ei, spre ridicare,
căci partea lor nu vrei s-o laşi! … )

Dar, Doamne, Îngerul ce se ridică
şi-a scos sabia din teacă
şi loveşte moarte, frică,
pe Pământul deja încercat,
care-i-n sânge, de vremi blestemat! ? …

Din care colţ s-a ridicat, Părinte,
glasul ce l-ai ascultat?
Cu ce grele-adânci cuvinte,
pedapsa spre noi-a-vântat? ! …

E greu… şi nu ştim dacă vom trăi…
Şi nici iertare nu strigăm,
căci vina este-a noastră… ne văităm…
Se stinge şi glasul, se-opreşte-a grăi,
fugi-vom în munţi, spre-a ne-adăposti! …

Doamne, tăcere se cuvine
grăiască a mea gură…
dar îndrăznesc umil a cere,
vorbind spre cer de-aici, din zgură! …

Dac-un glas adus-a pieirea,
scoate, Tu, un altul… s-aducă salvarea! …

Mai scoate un preot, ca-n vremea lui Ilie,
şi ruga lui la toţi, salvare să ne fie!
Mai scoate un Aaron, hotar ca să se puie,
s-oprească şi urgia şi greaua Ta mânie!
Mai lasă mila Ta, salvare să ne fie! …

Doamne, plângea-n dureri şi Ezechia,
plângea şi David, se rugau;
şi nici atunci, Stăpâne-al Vieţii,
nu morţii Numele Ţi-L lăudau! …

Vom cere viaţa – de la Domnul Vieţii,
mântuire, de la Domnul Dimineţii… –
Cerem ispăşire cu Sângele vărsat,
cerem iar iertare, salvare din păcat! …

Da, Doamne, plângem… dar nu de frica morţii,
ci c-am trăit atât făr’ să-Ţi slujim ca sfinţii…
Şi dacă, totuşi, pentru noi ai hotărât plecarea,
ne iartă şi sfinţeşte… şi fie voia Ta! …

Şi-un ultim gând, dorinţă mai rămâne,
tăcut, la fel ca David, mă plec în rugăciune…
Ai milă, Doamne, nu lăsa
pe mâna unor oameni
să cadă soarta mea! …

Pascariu Cristina Mădălina

Pericolul dispretului

„Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi că suntem sătui de dispreţ.” Psalmul 123:3

Trebuie să ne ferim nu atât de mult de lucrurile care lovesc în credinţa noastră, cât de lucrurile care lovesc in caracterul nostru creştin. “… luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie” (Maleahi 2:16. Bucureşti 2001). Atitudinea minţii are efecte uimitoare. Ea poate fi duşmanul care pătrunde direct în suflet şi ne îndepărtează gândurile de la Dumnezeu. Există anumite atitudini ale minţii în care nu îndrăznim să ne complăcem; dacă o facem totuşi, descoperim că ele ne-au îndepărtat de la credinţa în Dumnezeu si, până când nu ne întoarcem la o stare de spirit liniştită înaintea Domnului, credinţa noastră în El este egală cu zero şi suntem stăpâniţi doar de încrederea în carne si în ingenuitatea omenească.

Fereşte-te de “grijile lumii”, pentru că ele sunt lucrurile care produc o stare de spirit rea. Extraordinar ce putere enormă au lucrurile simple ca să ne distragă atenţia de la Dumnezeu. Refuză să te laşi năpădit de grijile vieţii.

Un alt lucru care ne îndepărtează de Dumnezeu este dorinţa de a ne apăra dreptatea. Sfantul Augustin se ruga: “O, Doamne, scapă-mă de această dorinţă de a arăta că am întotdeauna dreptate”. Această atitudine a minţii distruge credinţa în Dumnezeu “Trebuie să mă explic, trebuie să-i fac pe oameni să mă înţeleagă ” Domnul nostru n-a dat niciodată explicaţii: El a lăsat greşelile să se corecteze singure.

Când descoperim că oamenii nu înaintează spiritual şi lăsăm ca această descoperire să se transforme în critică, ne închidem propriul nostru drum spre Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă niciodată discernământ ca să îi criticam pe oameni, ci ca să mijlocim pentru ei.

Oswald CHAMBERS